Teza in Proces

UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA
FACULTATEA RELAŢII INTERNAŢIONALE, ŞTIINŢE POLITICE ŞI
ADMINISTRATIVE
DEPARTAMENTUL RELAŢII INTERNAŢIONALE
SOROCATÎI ANASTASIA
DIPLOMAȚIA PUBLICĂ PRIN INTERMEDIUL PROIECTELOR
INTERNAȚIOANALE: IMPLICAȚII PENTRU REPUBLICA
MOLDOVA
Teză de master
Autorul: ______________
Conducător ştiinţific: _____________

Rotaru Veronica, dr., conf. univ.
Aprob: Șef Departament ______________

EJOV Cristina, dr., conf. univ.
Chişinău, 2019
1
CUPRINS
ADNOTARE (în română, rusă şi engleză)
INTRODUCERE
1. ABORDĂRILE ISTORIOGRAFICE ȘI TEORETICE ALE DIPLOMAȚIEI

PUBLICE ȘI PROIECTELOR INTERNAȚIONALE
1.1. Fundamentele istoriografice ale cercetării diplomației publice prin intermediul
proiectelor internaționale
1.2. Bazele teoretice ale diplomației publice și proiectelor internaționale
1.3. Concluzii capitolul 1
2. PARTICULARITĂȚILE DIPLOMAȚIEI PUBLICE ÎN PROMOVAREA

STATELOR PRIN INTERMEDIUL PROIECTELOR INTERNAȚIONALE
2.1. Mecanismele instituţional – funcţionale ale diplomației publice în diferite state
2.2. Rolul proiectelor internaționale în promovarea statelor pe arena internațională prin
diplomația publică
3. PRACTICILE DIPLOMAȚIEI PUBLICE ÎN PROMOVAREA REPUBLICII

MOLDOVA PRIN INTERMEDIUL PROIECTELOR INTERNAȚIONALE
3.1. Pаrticulаrităţile аctivităţii diplomаţiei publice a Republicii Moldova în promovarea
statului prin intermediul proiectelor internaționale
3.2. Noi dimensiuni și perspective аle diplomаției publice a Republicii Moldova prin
prisma proiectelor internaționale
CONCLUZII GENERALE
BIBLIOGRAFIE
ANEXE
2
INTRODUCERE
Actualitatea și importanța temei. În prezent, suntem martori unor schimbări majore în

politica mondială și structura relațiilor internaționale, care ca urmare aduc alte schimbări în
activitatea statelor pe arena internațională.
Esența diplomației se schimbă continuu, în epoca în care informarea, precum și
dezinformarea, se răspândesc cu o viteză fără precedent, ceea ce se semnifică ca aceasta cuprinde o
altă gamă de metode aplicate fiecărui stat în parte, drept ca actori ai arenei internaționale. Procesele
inevitabile ca globalizarea, dezvoltarea rapidă a tehnologiilor informaționale, noile ordine mondiale
au influențat în mod normal sarcinile diplomației care au devenit mult mai complicate. Deși, în
prezent nu este suficient să se țină cont doar de caracteristicile politice, economice sau demografice
ale statului ca ulterior pentru a percepe într-un oarecare mod statutul, activitatea, interesele și
tendințele actorului sistemului internațional. Fiind unul dintre cele mai importante aspecte ale
evaluării globale a statului, se poate lua în considerare impresia sau imaginea pe care acesta o redă
pe scena mondială și modul în care este percepută de public. În acest sens, în ultimii ani, diplomația
publică a început să joace un rol din ce în ce mai eficient.
Diplomația publică reprezintă instrumentul de bază a politicii externe a statului, iar fiecare
stat stabilidu-și drept prioritățile acesteia tinde spre promulgarea intereselor sale pe arena
internațională, formându-și o imagine specifică acestuia.
Fiecare stat s-a confruntat cu problema implementării diverselor politici relevante și
eficiente referitor la activitatea statului pe arena internațională, la fel ceea ce ține de eficiența
diplomației publice, mai ales modul în care aceasta trebuie aplicată. Deși, statele înalt dezvoltate au
o strategie ,,ideală’’ în realizarea intereselor proprii pe arena internațională, acestea într-un mod
oarecare tind să-ți impună influența asupra altor actori, afectând în mod direct suveranitatea statelor.
Problema constă în faptul că diplomația publică deja nu mai este aplicată tradițional (de
guvern), ci a căpătat noi dimensiuni – aplicarea acesteia prin intermediul proiectelor internaționale
(actorii non-guvernamentali). Participarea statelor în cadrul proiectelor internaționale atinge mai
multe nivele de aplicare a diplomației publice în politica externă a statelor, ca de exemplu
cooperarea la diferite nivele, atât regional, cât și internațional, care asigură o evidențiere a statelor pe
arena internațională, iar acest lucru formează o imagine clară asupra acestuia.
Este destul de relevant faptul că diplomația publică, în mare parte, determină imaginea
statului pe arena internațională, iar acest lucru se manifestă prin intermediul participării statului în
3
cadrul proiectelor internaționale, fie implementate direct de acesta sau participarea prin parteneriat.
Statele și-au determinat o altă modalitate de promulgare a intereselor proprii pe arena internațională,
prin intermediul participării în cadrul proiectelor internaționale, iar acestea la rândul lor pot fi de
diferită natură ca: sporirea nivelului de educație, dezvoltarea regională și a infrastructurii, investiții
în domeniul economic și politic, etc. Deși, statele înalt dezvoltate sunt cele mai cointeresate în a
investi bani în statele mediu sau slab dezvoltate, identificăm faptul că acestea urmăresc scopuri
proprii de a se promova, de a crea o imagine favorabilă statului, de a impune careva politici, de a
menține influența și dependența statelor nucleu.
Еxpеriеnțа intеrnаțiоnаlă în dоmеniul diplоmаțiеi publicе cоnfirmă nеcеsitаtеа utilizării mаi
pе lаrg а diplоmаțiеi publicе în rеlаțiilе intеrnаțiоnаlе în scоpul аsigurării unor relații și parteneriate
viabile cu alte state. În cazul Republicii Moldova, putem menționa faptul că diplomația publică, fie
aceasta constructivă și strategică, nu este eficientă atât timp cât statului moldovenesc nu afirmă
interes în participarea în cadrul proiectelor internaționale sau implementare acestora în cooperare cu
alte state. Deși, a fost o strategie destul de benefică atunci, acum își plasează atenția asupra unor
aspecte ca evidențierea acestui mic stat pe arena internațională, atragerea de investiții în cadrul țării,
construirea relațiilor economice benefice cu alte state, etc. Pentru a asigura și menține o imagine
benefică și în folosul națiunii, este important ca Republica Moldova să-și manifeste direct interesul
în participarea în proiecte internaționale, care ar putea schimba imaginea statului din ,,țară săracă” în
,,țară cu potențial enorm’’ și din ,,statul pe care majoritatea națiunilor lumii nu-l cunosc, în statul
care este cunoscut ca stat mic cu potențial mare.
Gradul de investigație a temei. La analiza cercetării date este supus cercetării un şir întreg de
materiale teoretice şi empirice. Pentru cercetarea diplomației publice prin intermediul proiectelor
internaționale, un interes deosebit îl reprezintă cercetările realizate de către autorii occidentali.
Autorii aşa ca J. Nye1, G. A. Pigman2, G. H. Fisher3, N. J. Cull4, J. Melissan5 cercetează diplomația
publică contemporană ca fiind elementul de bază în crearea unui comportament specific a statului pe
arena internațională, iar soft power reprezentând instrumentul prin intermediul căruia statele își
valorifică și urmărește interesele proprii.
Un suport informaţional considerabil pentru lucrare, l-au constituit publicaţiile autorilor ruși
1
Joseph Nye, Soft Power, New York, Public Affairs, 2004, pag. 112;
2
Pigman G. A., Contemporary Diplomacy, Polity Press, Cambridge, 2010. 241 p.
3
Fisher G.H. Public Diplomacy and the Behavioral Sciences. Bloomington: Indiana University Press, 1972. 180 p.
4
Cull Nicholas J. Public Diplomacy before Gullion. The Evolution of a Phrase, US Center of Public Diplomacy;
http://uscpublicdiplomacyorg/pdfs/gullion. Pdf
5
Melissen J. The New Public Diplomacy. Soft Power in International Relations. England: Macmillan Distribution Ltd,
2003, 246 p.
4
ca N. Trofimenko6, I. Sh. Shamugia7, S. Tsaturyan8, A. Dolinsky9, T. V. Zonova10, care la fel
abordează conceptele cu privire la diplomația publică, tratând această tematică ca fiind una
semnificativă prin faptul că diplomația publică cuprinde un spectru cu totul altul de diplomația
tradițională practicată în trecut, iar caracterul internațional al acesteia survine din procesele ce au loc
în adoptarea unor noi ordine mondiale, în care statele își asumă un statut specific de creare și
promovare a imaginii sale.
În cadrul cercetării tematicii date, un aport semnificativ au determinat operele autorilor
români ca I. M. Anghel11, S. M. Miculescu12, G. Pistol13, L. Neumann14, care acordă o atenție majoră
studierii cаdrului cоncеptuаl-tеоrеtic dе аnаliză а diplоmаțiеi publicе, fаpt cаrе а cоndus lа
dеtеrminаrеа priоritățilоr privind căilе și mоdаlitățilе dе mоdеrnizаrе а diplоmаțiеi publicе а statelor
pеntru а cоntribui lа rеаlizаrеа оbiеctivеlоr dе pоlitică еxtеrnă și dе sеcuritаtе nаțiоnаlă în cоntеxtul
proocesului de globalizare, în relațiile publice internaționale, dar și rolul diplomației publice în
relațiile internaționale. În ceea ce priveşte cercetările efectuate de autorii autohtoni, cercetători
precum A. Burian15, R. Panța16, M. Radeanu17, C. Ejov și A. Ejov18, I. Cîrneț19, V. Moșneaga20, A.
6
Трофименко Н. Роль публичной дипломатии в международных отношениях. În: Perspectivele și problemele
integrării în Spațiul European al Învățământului superior : Conferința științifico-practică internațională. - 2014. - P. 74-
80.
7
Шамугия И.Ш. Понятие “Публичная дипломатия” в теории международных отношений.
https://scienceforum.ru/2017/article/2017036923.
8
Цатурян С. А. Общественная дипломатия США в новом информационном столетии // США и Канада:
экономика, политика, культура. Москва, 2010, № 8. 105 с.
9
Долинский А. Дискурс о публичной дипломатии // Международные процессы. 2011, № 1. 64 с.
10
Зонова Т.В. Современная модель дипломатии: истоки становления и перспективы развития. Москва, 2003. 129
с.
11
Anghel I. M. Silaşi G. Crăciunescu A. D. Diplomaţia Uniunii Europene: (Și regulile acesteia). București: Universul
Juridic, 2015. 570 p.
12
Miculescu Simona Mirela. Relații publice internaționale în contextul globalizării, Editura Comunicare.ro, București
2001. 260 p.
13
Pistol G. Rolul, locul și importanța diplomației publice în relațiile internaționale contemporane. A5.2 Unitatea de
învățare 3 a suportului de curs. http://europa2020.spiruharet.ro/wp-content/uploads/2015/04/capitolul-3.pdf
14
Neumann Liliana, România și diplomația publică în procesul integrării în NATO. Teză de doctorat, Universitatea
Babeș- Bolyai, Cluj –Napoca, 2001. 30 p.
15
Burian A. Diplomația prin conferințe internaționale. În: Revista Naţională de Drept Chișinău: [ s. n.], 2001, Nr. 12. 45-
48 p.
16
Panța Rodica. Mecanisme și practici instituționale de realuzare a dimensiunii europene a diplomației publice a
Republicii Moldova. În: Perspectiva academică. Chișinău: [sn], 2014. p. 120-125.
17
Radeanu M. Diplomația moldovenească : istorie și contemporanietate. În: Procese integraţioniste regionale:
Materialele Conferinţei stiinţifice studenţesti interuniversitare, 13 martie 2015. Chişinău: [sn], 2016, Nr. 3. p. 92-99.
18
Ejov C. Ejov A. Diplomaţia publică ca instrument de formare a imaginii statului. În: Conferinţa ştiinţifică naţională cu
participare internaţională "Integrare prin cercetare şi inovare", 10-11 noiembrie 2014. Chișinău: 2014. 176-179 p.
19
Cîrneț I. Diplomația parlamentară - formă de cooperare internațională. În: Contribuția tinerilor cercetători la
dezvoltarea administrației publice. Chişinău[sn], 2015. p. 226-231.
20
Mоșnеаgа V., Rusu R. Fоrmаrеа diаspоrеi mоldоvеnеști pеstе hоtаrе: еsеnţа și spеcificul. În:Mоldоscоpiе (Prоblеmе
dе аnаlizа pоliticа), 2008, nr.1 (XL), p. 28-29.
5
Colațchi21 fac numeroase cercetări cu privire la o diplomație publică eficientă care trebuie
implementată la noi în țară, fie ea înfăptuită prin organizații internaționale, fie ea parte importantă a
diplomației parlamentare prin conferințe internaționale. În ceea ce priveşte cercetările efectuate de
autorii autohtoni, ajungem la concluzia că diplomația publică este un instrument de formare a
imaginii statului, iar aceasta este calea de promovare în raport cu alte state. Am putea spune că acest
subiect este abordat, la nivel înalt, atât de cercetătorii străini, cât și de cei autohtoni. În Republica
Moldova, diplomația publică nu are un mecanism eficace a diplomației publice, care ar putea aduce
benefiicii statului în urma stabilirii unor parteneriate viabile, cooperări fructuoase cu alte state în
elaborarea și implementarea proiectelor internaționale, care ar putea atrage după sine profit și
progres continuu statelor angajate în asemenea colaborări instituționalizate. Deși în prezent,
Republica Moldova se promovează pe arena internațională ca fiind un stat unde se practică turismul
și este cunoscută doar datorită a câteva elemente, ca de exemplu vinul și oamenii ospitalieri,
atestând insuficiență totală a progresului ca fiind un actor important în sistemul de relații
internaționale.
Problema de cercetare constă într-o analiză complexă a impactului și eficienței practicii
diplomației publice prin intermediul proiectelor internaționale a diferitor state pe arena
internațională, inclusiv implicații pentru Republica Moldova.
Obiectul de cercetare este determinat prin studierea specificului practicii diplomației publice
în promovarea Republicii Moldova prin intermediul proiectelor internaționale.
Scopul şi obiectivele tezei. Scopul tezei rezidă în realizarea unei cercetări ample şi detaliate a
abordărilor istoriografice și teoretice ale diplomației publice și proiectelor internațioanale, a
particularităților diplomației publice în promovarea statelor prin intermediul proiectelor
internaționale și a practicilor diplomației publice în promovarea Republicii Moldova prin
intermediul proiectelor internaționale.
Pentru relizarea scopului tezei de master s-au identificat următoarele obiective:
- studierea fundamentelor istoriografice ale cercetării diplomației publice prin
intermediul proiectelor internaționale;
- determinarea bazelor teoretice ale diplomației publice și proiectelor internaționale;
- cercetarea mecanismelor instituțional-funcționale ale diplomației publice în diferite
state;
- identificarea rolului proiectelor internaționale în promovarea statelor pe arena
21
Colațchi A., Sandu I. Unele aspecte alte culturii puterii în Republica Moldova. În: Moldoscopie (probleme de analiză
politică), 2011, Nr. 3 (LIV), p. 132.
6
internațională prin diplomația publică;
- desemnarea particularităților activității diplomației culturale a Republicii Moldova în
promovarea statului prin intermediul proiectelor internaționale;
- evidențierea noilor dimensiuni și perspective ale diplomației culturale a Republicii
Moldova prin prisma proiectelor internaționale.
Metodologia și metodele de cercetare ale lucrării. La cercetarea temei şi realizarea lucrării
am recurs la următoarele metode:
Metoda analizei istorice a fost folosită pentru cercetarea evoluției activității diplomației
publice și culturale ale Republicii Moldova și participarea statului în cadrul proiectelor
internaționale.
Metoda observaţiei a fost utilizată pentru evidențierea eficienței diplomației publice,
culturale și proiectelor internaționale în politica externă a statelor pe arena internaționale, în special
cu implicații pentru Republica Moldova.
Metoda comparativă a permis analiza practicii diplomației publice atât în Republica
Moldova, cât și în alte state; preluarea de modele și mecanisme funcționale noi, care ar putea să se
implementeze în perfectarea activității statului ce ține de diplomația publică, în cadrul proiectelor
internaționale și influența acestora asupra politicii externe a statului și participării continue pe arena
internațională alături de alte state cu statuturi și contexte diverse.
Metoda de prognozare a fost utilizată pentru a determina influența practicii activității
diplomației publice a statului prin intermediul proiectelor internaționale, efectele, consecințele,
perspectivele și riscurile care pot să apară, fie acestea cu urmări pozitive sau negative.
Metoda analizei logice a fost folosită constant pe întregul conţinut al tezei şi în special, la
analiza şi efectuarea sintezei opiniilor diferitor savanţi privitor la conceptul de diplomație publică și
proiecte internaționale, prin intermediul mecanismelor aplicate ca: inducția, deducția, analiza,
generalizărea, etc.
Ipoteza cercetării. Cercetarea cuprinde în sine ipoteza cercetării eficienței și a eșecurilor
statului în implementarea și participarea în cadrul proiectelor internaționale, evidețiind sectorul non-
guvernamental ca unul nou și benefic în domeniul dat, care indirect promovează statele pe arena
internațională.
Noutatea ştiinţifică a lucrării. Caracteristicile cercetării date creează o imagine integră
asupra funcționalității și eficienței diplomației publice prin intermediul proiectelor internaționale,
creării unei imagini pozitive a Republicii Moldova peste hotare prin participarea acesteia în proiecte
internaționale, implementarea acestora și ca urmare stabilirea parteneriatelor viabile cu alte state pe
7
arena internațională.
Prin urmare, caracterul original al lucrării constă în: realizarea unei cercetări şi sinteze de
ansamblu a fundamentelor istoriografice şi bazelor teoretice ale diplomației publice și proiectelor
internaționale; efectuarea unei analize a mecanismelor instituţional – funcţionale ale diplomației
publice în diferite state și determinarea rolului proiectelor internaționale în promovarea statelor pe
arena internațională prin diplomația publică; realizarea unei cercetări integre ce ține de activitatea
propriu-zisă a diplomației culturale a Republicii Moldova în promovarea statului prin intermediul
proiectelor internaționale și evidențierea particularităților acesteia; determinarea perspectivelor de
noi dimensiuni și perspective ale diplomației culturale a Republicii Moldova prin prisma proiectelor
internaționale.
Valoarea aplicativă a lucrării. Semnificaţia investigaţiei respective derivă din rezultatele şi
concluziile obţinute în urma studierii diplomației publice prin intermediul proiectelor internaționale.
Astfel semnificaţiile valorice ale cercetării sunt:
● Prin caracter şi conţinut, studiul respectiv prezintă un suport teoretico-aplicativ
pentru implementarea unei diplomații publice eficiente ce ține de imaginea Republicii Moldova;
● Concepţiile prezentate pot completa arsenalul teoretic al cercetărilor în acest
domeniu;
● Lucrarea poate servi ca un punct de pornire pentru revizuirea diplomației publice,
politicii externe, participarea, dar și implementarea proiectelor de și în Republica Moldova;
● Materialul cercetat poate fi utilizat ca un stimul de îmbunătăţire şi redirecţionare a
priorităţilor politicii externe a Republicii Moldova, a imaginii statului, a participării acestuia în
diverse proiecte, evenimente relevante progresului continuu a statului, etc.;
● Cercetarea dată cuprinde în sine redarea unei importanțe majore a unui nou modul de
dezvoltare a statului prin intermediul proiectelor internaționale, a beneficiilor acestora și influenței
majore pe care le au asupra statului.
Volumul, structura și sumarul compartimentelor tezei. Cercetarea respectivă include
următoarele compartimente: introducere, trei capitole a cîte două paragrafe, concluzii, bibliografie și
anexe.
În Introducere se specifică și descrie actualitatea temei investigate; scopul şi sarcinile tezei;
se analizează gradul de cercetare a temei; baza metodologică utilizată în cadrul acestei cercetări; se
evidenţiază noutatea ştiinţifică şi semnificaţia teoretico-aplicativă a investigaţiei. La fel se vorbeşte
despre structura lucrării, menţionîndu-se succint despre componenţa introducerii, capitolelor şi
concluziei.
8
Capitolul I poartă caracter teoretic. În cadrul acestui capitol sunt cercetate abordările
istoriografice și teoretice ale diplomației publice și proiectelor internaționale. În cadrul acestui
compartiment, se descrie şi se analizează fundamentele istoriografice ale cercetării diplomației
publice prin intermediul proiectelor internaționale, se cercetează bazele teoretice și determinările
conceptuale ale diplomației publice prin intermediul proiectelor internaționale şi se stabilesc
aspectele teoretico-funcționale ale acestora.
Capitolul II prezintă particularitățile diplomației publice în promovarea statelor prin
intermediul proiectelor internaționale. De asemenea, sunt analizate mecanismele instituțional-
funcționale ale diplomației publice în diferite state. În acest compartiment se identifică rolul
proiectelor internaționale în promovarea statelor pe arena internațională anume prin intermediul
diplomației publice și instituțiile care reușesc să implementeze cu succes proiectele internaționale.
Capitolul III analizează practicile diplomației publice în promovarea Republicii Moldova
prin intermediul proiectelor internaționale. În cadrul capitolului dat sunt cercetate și analizate
particularitățile activității diplomației culturale a Republicii Moldova în promovarea statului prin
intermediul proiectelor internaționale și identificarea a noilor dimensiuni și perspective ale
diplomației culturale a Republicii Moldova prin prisma proiectelor interaționale.
Încheierea dezvăluie concluziile generale şi se formulează succint propuneri şi recomandări
referitoare la practica diplomației publice în promovarea statelor pe arena internațională, efectuând o
comparație cu statele lumii și Republica Moldova. La fel, se evidențiază în mare măsură anume
activitatea statului ceea ce ține de proiectele internaționale și modul în care acesta reușește să aplice
diplomația publică într-o măsură eficientă și strategică. Concluziile conţin o apreciere a rezultatelor
obţinute, iar recomandările şi propunerile port un caracter constructiv, fiind realizabile într-o
oarecare măsură şi eficiente, în special acele ce se referă la statul nostru.
De asemenea la teză se anexează Bibliografia care prezintă sursele utilizate în cadrul
cercetării efectuate și anexele care cuprind în sine informație suplimentară sub forme de grafice,
desene, tabele pentru formarea unei imagini integre și clare cu privire la cercetarea practicii statelor
în promovarea acestora prin intermediul proiectelor internaționale cu aplicarea diplomației publice
propriu-zise.
Volumul cercetării constituie din XXXX pagini.
9
1. ABORDĂRILE ISTORIOGRAFICE ȘI TEORETICE ALE DIPLOMAȚIEI
PUBLICE ȘI PROIECTELOR INTERNAȚIONALE
1.1. Fundamentele istoriografice ale cercetării diplomației publice prin

intermediul proiectelor internaționale
Diplomaţia publică în noua conjunctură devine o preocupaţie nu doar a organelor oficiale ale
statului, ci inclusiv a totalităţii actorilor statali și non-statali participanţi pe arena internaţională. În
aceste condiţii, activitatea diplomatică se practică nu doar în relaţiile dintre state şi organizaţii
internaţionale interguvernamentale, programe și proiecte internaționale, ci şi dintre state şi
organizaţii neguvernamentale, între partide, companii, persoane particulare din diferite ţări.
Paragraful dat include în sine analiza istoriografică a lucrărilor științifice a tematicii
abordate, realizate atât în Republica Moldova, cât și în alte țări de diverși cercetători în domeniu. În
baza analizei istoriografice ale literaturii de specialitate se va realiza un studiu complex al temei
abordate, periodizându-se sursele abordării problematicii corespunzătoare.
Printre cercetătorii occidentali care au abordat tematica diplomației publice sunt: J. Nye22, G.
A. Pigman23, G. H. Fisher24, N. J. Cull25, J. Melissan26. La rândul lor, acești autori au cercetat
diplomația contemporană a statelor care se manifestă în diverse forme, cât și cercetarea soft power,
ca un element de bază a acesteia. Diplomația publică în mare parte determină comportamentul
propriu-zis a statului, ceea ce ține de paradigma behavioristă. Deși, diplomația tradițională își atestă
cu încetul dispariția, diplomația contemporană este anume acea publică, care se înfăptuiește drept în
baza cooperării statelor urmărind anumite aspecte instituționalizare cum ar fi: organizații
internaționale și non-guvernamentale, proiecte internaționale, programe și conferințe, etc.
Cercetătorii ca H. Kissinger27, W. Bennet28 abordează conceptul general al diplomației, care
în sine prezintă instrumentul de bază a politicii externe a statului, care tinde spre colaborarea cu alte
state prin stabilirea relațiilor diplomatice cu acestea. Autorii se axează în mare parte pe diplomația
22
Joseph Nye, Soft Power, New York, Public Affairs, 2004, pag. 112;
23
Pigman G. A., Contemporary Diplomacy, Polity Press, Cambridge, 2010. 241 p.
24
Fisher G.H. Public Diplomacy and the Behavioral Sciences. Bloomington: Indiana University Press, 1972. 180 p.
25
Cull N. J. Public Diplomacy before Gullion. The Evolution of a Phrase, US Center of Public Diplomacy;
26
2003, 246 p.
27
Kissinger H. Diplomaţia. Bucureşti: ALL, 2013. 780 p.
28
Bennet. W. Lance și Entman Robert (editori). Mediated Politics, Cambridge Univesity Press, Cambridge, 2011.
10
aplicată a statelor în secolul XX, menționând extrema majoră între pace și război și modul în care
statele se coordonau pe noua ordine mondială, cooperarea acestora fiind realizată în diferite
modalități.
Autorii ca B. Rosen și C. Wolf 29, N. J. Cull30, C. Ross31, H. Fleischer32, E. Plischke 33, G. H.
Fisher34, J. Nye35, J. Melissen36 descriu conceptele de diplomație publică, evoluția aceasteia pe
parcursul anilor, tehnicile și metodele, rolul acesteia în stat și aspectele de soft power, care pe deplin
sunt parte a activității de politică exernă a statelor pe arena internațională.
În cercetarea lui Cull N. J.37, autorul se va strădui să privească pre-istoria uitată a diplomației
publice în reportaje și discursuri diplomatice, o sarcină făcută datorită creării de versiuni de ziare
istorice care pot fi căutate pe deplin, inclusiv New York Times, Washington Post și Christian
Science Monitor.
H. Fleischer38, în articolul său determină noile tendințe în sistemul relațiilor internaționale,
care cer reconsiderări și reconfigurații ale strategiilor și rezultatelor care trebuie să ajungă. Autorul
menționează faptul că ne aflăm într-o lume a interdependențelor și a proceselor de integrare
regională care implică eforturi pe toate planurile din partea tuturor actorilor - statali, suprastatali sau
ne-statali. Datorită acestor noi evoluții, este necesară o analiză a instrumentelor de putere redusă,
cum ar fi publicarea diplomației, actuala strategie de comunicare publică și implicarea tinerilor în
consolidarea procesului de democratizare, în special în zona Europei de Est și Centrale. În vederea
fundamentării acestor concepte și idei a fost realizat un studiu de caz asupra actorilor internaționali
care aplică instrumentele de putere soft, respectiv diplomație publică: ONG-urile (Institutul pentru
Diplomație Culturală din Berlin) și Uniunea Europeană (proiecte de diplomație culturală de tip
"capitală" culturală "modelul Sibiu, Capitală Culturală Europeană). Studiile prezentate reprezintă
29
Rosen B., Wolf C. Public Diplomacy. How to Think About and Improve It, Santa Monica, CA, Rand Corporation,
2004, pag. 34 – 35;
30
31
Ross C. https://www.tandfonline.com/doi/abs/10.1162/01636600252820144
32
Fleischer H. Definitions of Public Diplomacy //http://fletcher.tufts.edu/Murrow/Diplomacy/Definitions
33
Plischke E. The Psychology of Diplomacy, Praeger Publishers, Westport, 2004, pag. 99-101;
34
Fisher G.H. Public Diplomacy and the Behavioral Sciences. Bloomington, Indiana University Press , 1972. 180 p.
35
Nye J. Noua diplomație publică. În Dilema veche nr 315, 25 februarie- 3 martie 2010
36
2003, 246 p.
37
38
Fleischer H. Metode ale diplomației culturale. Importanța implicării tinerilor în procesul de democratizare. În:
Moldoscopie (Problemă de analiză politică), 2010, nr.4 p. 99-101.
11
modele de bună practică și substratul de know-how pentru țările în proces de democratizare, care pot
fi valorificate prin interconectarea experților, dezvoltarea resurselor și modalităților de comunicare.
Urmărind această sumară traiectorie se pot atinge rezultatele obținute și implementarea unor politici
și strategii eficiente pe termen lung.
În lucrarea dată lui G.H. Fisher 39, autorul ne vorbește despre relevanța științelor
comportamentale față de diplomația modernă; perceperea problemelor: un studiu în psihologia
comparativă; puncte de vedere diferite sub suprafața națională; cum afectează preconcepțiile despre
instituții comunicarea internațională; limba, percepția și raționamentul; de la modelele de gândire la
comportamentul națiunilor; concluzie: așteptări rezonabile pentru aplicarea noilor concepte.
H. N. Tuch40 definește și examinează diplomația publică în contextul conducerii afacerilor
externe a guvernului și identifică rațiunea ei ca o creștere a revoluției mondiale de comunicare, a
conflictelor ideologice și a interdependenței națiunilor. Lucrarea explică evoluția diplomației publice
din S.U.A. de la cel de-al doilea război mondial în ceea ce privește autorizarea legislației, acțiunile
directorilor succesivi ai Agenției de Informații din SUA (USIA). Se concentrează, în special, asupra
modalităților specifice în care guvernul american practică diplomația publică prin misiunile sale
diplomatice în străinătate, menționând rolul ambasadorului și "echipei țării" și importanța dialogului
- experiența de învățare bidirecțională a diplomaţiei publice. Câteva capitole analizează metodele și
mijloacele utilizate în desfășurarea diplomației publice, cum ar fi presa, publicațiile, bibliotecile,
prelegeri, expoziții și programe de schimb educațional și cultural. Capitolele separate dezbat
utilizările radioului (Vocea Americii) și televiziunii. Cartea detaliază modul în care ofițerii de
afaceri publice și personalul lor din misiunile diplomatice ale SUA selectează publicul pentru fiecare
dintre aceste abordări și identifică și prezintă probleme specifice în ceea ce privește grupurile țintă
specifice. Autorul demonstrează responsabilitatea diplomaților publici de ai sfătui pe Washington și
pe ambasadorii săi în domeniu cu privire la implicațiile interculturale ale politicilor și acțiunilor
externe ale SUA și la efectul lor asupra opiniei publice străine. El oferă o critică a practicii actuale a
diplomației publice din S.U.A. și a patru istorii detaliate ale cazurilor, trasate din experiența sa de
treizeci și cinci de ani în cadrul Serviciului Extern.
În lucrarea lui J. Melissen41, care este compusă de câteva capitole a diferitor autori, care
încearcă să explice fenomenul diplomației publice în epoca contemporană. Este important de
39
Fisher G.H. Public Diplomacy and the Behavioral Sciences. – Bloomington, Indiana University Press , 1972. 204 p.
40
Tuch H. N. Communicating with the World: U. S. Public Diplomacy Overseas. An Institute for the Study of
Diplomacy Book. Editura: St. Martin’s Press. New York. 1990, 224 p.
41
2003, 246 p.
12
menționat faptul că în această lucrare regăsim noul mediu al Relațiilor internaționale, care este creat
din noua diplomație publică – între teorie și practică, conceptualizată și definită în modul
corespunzător al autorilor. La fel, identificăm tematici ca Regândirea noii diplomații publice,
perspectivele de dezvoltare, etc. Autorii încearcă să ofere exemple concrete ce țin de SUA, China și
statele revoluționare, identificând scopurile, instrumentele, și drept rezultatele acesteia.
J. Nye42 evidențiază soft power, ca fiind capacitatea de a afecta pe ceilalți pentru a obține
rezultatele dorite prin atracție, mai degrabă decât prin constrângere sau prin plată. Puterea soft a țării
se bazează pe resursele sale de cultură, valori și politici. O strategie inteligentă de alimentare
combină resursele de putere dure și moi. Diplomația publică are o istorie lungă ca mijloc de
promovare a puterii soft a țării și a fost esențială în câștigarea Războiului Rece. Actuala luptă
împotriva terorismului transnațional este o luptă pentru a câștiga inimi și minți, iar actuala excesivă
dependență de puterea grea nu este calea spre succes. Diplomația publică este un instrument
important în arsenalul de putere inteligentă, dar diplomația publică inteligentă necesită o înțelegere a
rolurilor de credibilitate, auto-critică și a societății civile în generarea soft power.
Cercetătorii ruși ca N. Trofimenko43, I. Sh. Shamugia44, S. Tsaturyan45, A. Dolinsky46, T. V.
Zonova47, la fel tratează această temă ca fiind una semnificativă prin intermediul faptului că
diplomația publică fiind ca parte componentă în teoria relațiilor internațioanale, are aspecte diverse
ceea ce ține de aplicarea acesteia. Aceștia menționează faptul că în secolul XXI, a apărut un alt tip
de diplomație și anume modelul de diplomație contemporană, identificând rădăcinile apariției și
perspectivele dezvoltării acesteia.
În lucrarea cercetătorului rus V. Zonova48, autorul ne vorbește despre procesul de creare a
noului model de diplomație, serviciul diplomatic în noul sistem de relații internaționale, abordând
diplomația înfăptuită de către actorii statali și non-statali care imbină în sine diverse aspecte și
influența pe care aceasta o are asupra diferitor sectoare ale societății. Diplomația economică, ca
42
Nye J. Noua diplomație publică. În Dilema veche nr 315, 25 februarie- 3 martie 2010
43
Трофименко Н. Роль публичной дипломатии в международных отношениях. În: Perspectivele și problemele
integrării în Spațiul European al Învățământului superior : Conferința științifico-practică internațională. - 2014. - P. 74-
80.
44
45
Цатурян С. А. Общественная дипломатия США в новом информационном столетии // США и Канада:
экономика, политика, культура. Москва, 2010, № 8. 105 с.
46
Долинский А. Дискурс о публичной дипломатии // Международные процессы. 2011, № 1. 64 с.
47
с.
48
с.
13
ramură a diplomației publice la fel prezintă în sine modalitatea prin intermediul căreia, statele se pot
afirma pe arena internațională, deși există actori specifici acesteia. Autorul abordează diplomația
care se regăsește în codițiile globalizării, regionalizării, etc., determinând aspectele multidirecționale
ale acesteia, oferind exemple de practică a statelor.
În lucrarea cercetătorului rus M. M. Lebedeva 49, diplomația publică a devenit astăzi un
instrument eficient al politicii externe și a devenit răspândită în lume. Pentru prima dată în Rusia,
monografia efectuează o analiză cuprinzătoare a diplomației publice. Aspectele teoretice ale
diplomației publice sunt luate în considerare, în special, se dezvăluie noi momente care au apărut în
diplomația publică în ultimii ani (dezvoltarea diplomației publice a organizațiilor internaționale,
utilizarea tehnologiilor Internet în diplomația publică și altele). O atenție deosebită este acordată
folosirii diplomației publice în situații de conflict și de criză. Autorii analizează exemple specifice
de utilizare a diplomației publice de către diferite state, inclusiv Israel, state din Asia Centrală, Iran
și altele. Cartea este orientată atât către specialiști în domeniul relațiilor internaționale, care se ocupă
de problemele teoretice ale politicii mondiale și ale diplomației, cât și de specialiști din anumite țări.
Monografia poate fi de asemenea utilă în procesul educațional în pregătirea studenților și studenților
absolvenți în domeniul relațiilor internaționale, al politicii mondiale și al studiilor regionale străine.
Această lucrare conține mai multe articole ale cercetătorilor, care acordă o atenție majoră politicii
Federațieii Ruse din perspectiva diplomației publice, amenințările și dimensiunea de dezvoltare.
Dintre tematice articolelor putem găsi ca de exemplu diplomația publică ca instrument de reglare a
conflictelor, a Uniunii Europene, statelor CSI, NATO, Asiei Centrale, etc. care determină în sine
drept politicile implementate de către state peste tot în lume.
În lucrarea lui I. Sh. Shamugia50, acesta face o reflecție asupra prezentului, mai ales
accentuează faptul că observăm schimbări majore ce au loc în politica mondială și în structura
relațiilor internaționale, esența diplomației se schimbă la fel. Se poate spune că sarcinile diplomației
au devenit mult mai complicate și diferite, deoarece astăzi nu este suficient să se ia în considerare
numai caracteristicile sale politice, economice sau demografice pentru a forma percepția sau
imaginea oricărei țări. Diplomația publică fiind unul dintre cele mai importante aspecte ale evaluării
globale a statului, aceasta formează imaginea despre stat pe scena mondială. În acest sens,
diplomația publică a devenit din ce în ce mai activă în ultimii ani. Autorul nu ezită să menționeze
49
Лебедева М. М. Публичная дипломатия: Теория и практика. Москва: Издательство «Аспект Пресс», 2017. 272
с.
50
14
principalele domenii ale diplomației publice și modul în care acestea se implementează în state,
bazându-se pe exemple concrete.
V. N. Funtov51, în cea de-a patra ediție a manualului de instruire "Fundamentele
managementului de proiect în cadrul companiei" oferă cititorilor o imagine sistematică a abordării,
procedurilor și instrumentelor-cheie pentru gestionarea eficientă a proiectelor în cadrul companiei,
ajută la dezvoltarea abilităților de utilizare a acestora în condiții reale, echipele de proiect. Cartea își
păstrează structura, volumul părții teoretice, postulatele de bază, dar a dobândit o orientare mai
practică - au existat mai multe exemple, recomandări și sfaturi. Multe secțiuni au fost actualizate cu
informații actuale. Un nou capitol a apărut cu materiale privind gestionarea programelor și a
portofoliului. Autorul acordă o atenție deosebită metodologiilor flexibile (abordări agile) în afara
sferei tehnologiilor informaționale.
Printre cercetătorii români ca I. M. Anghel52, S. M. Miculescu53, G. Pistol54, L. Neumann55, se
axează în mare parte pe exemple concrete de diplomație publică a statului român în ceea ce ține de
procesul de integrare în NATO, de diplomația publică a Uniunii Europene. La fel, aceștia
menționează anume rolul, locul și importanța diplomației publice în relațiile contemporane.
În articolul realizat de către E. Gurgu, A. Cociuban, cercetătorii acoperă aspecte ale
diplomației publice prin efectele pe care le răspândește pe plan internațional. Această problemă se
consideră a fi de interes public deoarece, în ultimii ani, o serie de schimbări au crescut în mediul
internațional, ca relațiile publice ale ministerelor de externe, precum și diplomația publică.
Diplomația contemporană este legată de conceptele globalizării și de modalitatea de informare. În
acest articol este determinat noul tip de diplomație publică și efectele pe care le poate avea pe scena
internațională, contextul schimbării, rolul mass-mediei în diplomația publică, noile abordări și
elemente ale diplomației publice, diplomația curentă în domeniul științific și tehnic și utilizarea
cooperării științifice pentru îmbunătățirea relațiilor bilaterale dintre țări.
În lucrearea lui G. Pistol56, autorul accentuează faptul că în perioada actuală, diplomația
publică este un instrument important în influențarea comportamentului opiniei publice din afara
51
Фунтов В. Н. Основы управления проектами в компании. Питер, 2011. – 393 с.
52
Anghel I. M. Silaşi G. Crăciunescu A. D. Diplomaţia Uniunii Europene: (Și regulile acesteia). București: Universul
Juridic, 2015. 570 p.
53
Miculescu Simona Mirela. Relații publice internaționale în contextul globalizării, Editura Comunicare.ro, București
2001. 260 p.
54
55
Neumann Liliana, România și diplomația publică în procesul integrării în NATO. Teză de doctorat, Universitatea
Babeș- Bolyai, Cluj –Napoca, 2001. 30 p.
56
15
granițelor unei țări, care dobândește o importanță tot mai mare, și un astfel de instrument fiind
folosit complementar cu diplomația tradițională. Autorul, în mare parte încearcă să abordeze câteva
compartimente importante ca conceptul de diplomație publică, conținutul și principiile acesteia,
domenile diplomației publice, politicile, (practicile) și instrumentele diplomației publice, la fel și
direcții de acțiune în diplomația publică.
Cercetătorii autohtoni care au analizat relevanța și esența diplomației publice în contextul
relațiilor internaționale, specificând această practică și în Republica Moldova, iar printre aceștia se
numără: A. Burian57, R. Panța58, M. Radeanu59, C. Ejov și A. Ejov60, I. Gîrneț61, V. Moșneaga62, A.
Colațchi63.
În lucrarea A. Burian, acesta analizează conferinţele (congresele) internaționale, care
constituie forma tradiţională a diplomaţiei multilaterale şi constau în reuniuni sau întîlniri a
delegaţiilor din diferite state, care au fost convocate cu scopul examinării şi soluţionării unor
probleme de interes comun. Pe parcursul ultimelor secole au avut loc multe conferinţe şi congrese
internaţionale în cadrul cărora au fost soluţionate şi aplanate situaţiile de criză şi conflict, existente
la acea perioadă. Articolul dat prezintă diplomația contemporană care se înfăptuiește prin
intermediul conferinţelor (congreselor) internaţionale ce constituie forma diplomaţiei multilaterale şi
constau în reuniuni sau întîlniri a delegaţiilor din diferite state, care au fost convocate cu scopul
examinării şi soluţionării unor probleme de interes comun. Cercetătorul Burian A., identifică
diplomaţia contemporană multilaterală, realizându-se tot mai mult prin intermediul organizaţiilor
internaţionale şi prin intermediul întîlnirilor la nivel înalt. Conferinţa, spre deosebire de simplele
reuniuni, urmăreşte scopul realizării unui acord, negocierii unui tratat, sau ajungerii prin negocieri la
un acord. La fel, în articolul dat este specificată descrierea agendei-proiect, care de regulă, este pusă
în circulaţie cu mult timp înaintea conferinţei pentru a da posibilitate participanţilor să ia cunoştinţă
de aspectele problematicii discutate, fapt ce ne demonstrează că conferința în sine reprezintă un
57
Burian A. Diplomația prin conferințe internaționale. În: Revista Naţională de Drept Chișinău: [ s. n.], 2001, Nr. 12. 45-
48 p.
58
Panța Rodica. Mecanisme și practici instituționale de realuzare a dimensiunii europene a diplomației publice a
Republicii Moldova. În: Perspectiva academică. Chișinău: [sn], 2014. p. 120-125.
59
Radeanu M. Diplomația moldovenească : istorie și contemporanietate. În: Procese integraţioniste regionale:
Materialele Conferinţei stiinţifice studenţesti interuniversitare, 13 martie 2015. Chişinău: [sn], 2016, Nr. 3. p. 92-99.
60
Ejov C. Ejov A. Diplomaţia publică ca instrument de formare a imaginii statului. În: Conferinţa ştiinţifică naţională cu
participare internaţională "Integrare prin cercetare şi inovare", 10-11 noiembrie 2014. Chișinău: 2014. 176-179 p.
61
Gîrneț I. Diplomația parlamentară - formă de cooperare internațională. În: Contribuția tinerilor cercetători la
dezvoltarea administrației publice. Chişinău[sn], 2015. p. 226-231.
62
63
politică), 2011, Nr. 3 (LIV), p. 132.
16
poiect de nivel înalt, în cadrul căruia sunt angajate statele spre negociere, semnarea acordurilor sau
inițierea instituționalizată a cooperării dintre acestea.
În lucrarea lui I. Gîrneț, sistemul relaţiilor internaţionale atestă în ultimele decenii
transformări structurale profunde axate pe priorităţi, dar şi pe cadrul intituţional. Cooperarea
multilaterală a venit cu actori noi în scena politică internaţională, solicitînd şi noi metode de lucru.
în mecanismul de materializare a acordurilor internaţionale şi regionale, un rol deosebit revine
legislativelor, abilitate cu ratificarea acestora. Astfel, exercitarea de către parlamente a funcţiei de
elaborare şi aprobare a direcţiilor de politici internaţionale şi de punere în acţiune a acordurilor
internaţionale, consacră legislativelor valoare politică de dimensiuni internaţionale.
În lucrarea . Ejov și A. Ejov, imaginea statului și creșterea economică a acestuia sunt
interconectate între ele. Odată ce un stat promovează o politică corectă și își formează o imagine
pozitivă pe arena internațională acesta influențează ritmul de creștere economică și numărul de
investiții care se fac în favoarea statului. În acest articol, autorii examinează fundalul teoretic,
metodologic și istoriografic al imaginii de stat (națională). Se face o încercare de a sistematiza
literatura științifică asupra imaginii naționale; abordările teoretice și metodologice ale fenomenului
sunt de asemenea definite. Autorii menționează că, imaginea politică a statului joacă un rol
important în relațiile internaționale. Imaginea țării ar trebui privită ca unul dintre instrumentele
competitive pentru rezolvarea problemelor de stat pe scena internațională. Din imaginea pozitivă a
statului depinde dezvoltarea relațiilor comerciale și economice cu alte state, executarea politicii
externe, dar poate fi un factor puternic în consolidarea națiunii, întărirea identității poporului, una
dintre condiții de securitate socială și negocieri eficiente, etc.
În lucrarea lui V. Moșneaga64, acesta vorbește că în ciuda faptului că Republica Moldova este
un stat relativ tânăr, se întâlnește în perioada scurtă de existență a tuturor formelor migrației
internaționale. Mai ales, populația țării este afectată de migrația forței de muncă. În prezent, cetățenii
moldoveni se află în întreaga lume. Procesul formării diasporei moldovenești în străinătate are loc
foarte intens. Structurile de stat ale Republicii Moldova colaborează într-un fel cu comunitatea
moldovenească din străinătate. În ciuda acestui fapt, această activitate este adesea reactivă și întârzie
procesul de migrare a forței de muncă. Astfel de acțiuni precum administrația remitențelor, procesul
de reintegrare a migranților în societatea moldovenească se realizează fără implicarea statului.
Resursele materiale, culturale și organizatorice, structura și posibilitatea acestora în țara beneficiară,
64
17
motivația și capacitatea de a menține unitatea, de a exercita influența grupului, toate acestea sunt
importante pentru organizarea și mobilizarea Diasporei pentru interese colective.
În lucrarea cercetătorului A. Colațchi65, puterea și politica - două fenomene sociale care se
află într-o relație de dependență, puterea produce politica și mecanismele politice se transformă în
afișarea puterii. Modul în care producția politică și reproducerea puterii sunt implementate depinde
în mare măsură de cultura puterii. În opini acestuia, puterea națională ar putea să prezinte un grad
ridicat de cultură, cu condiția să depășească tendința negării totale a trecutului, prin conștientizarea
continuității istorice; restaurarea unui dialog autentic între generații; depășind tendința de alternare
consecutivă a reformei și a contra-reformelor ulterioare; există o sarcină impusă pentru a căuta o
formulă de guvernanță eficientă, acceptată de întreaga societate; dezvoltarea culturii dialogului și a
negocierilor - singurul mecanism civilizat de soluționare a conflictelor.
În concluzie putem menționa faptul că aceste lucrări anterior menționate reprezintă o
informație veridică cu privire la tematica studiată, care pe parcursul istoriei a evoluat considerabil,
perfecționându-se în continuu. Din această cauză, cercetarea dată este necesară pentru că include în
sine ansamblu de abordări, recomandări eficiente, perspectivele și dimensiunile de dezvoltare și
aplicare a diplomației publice prin intermediul proiectelor internaționale, atât pentru toate statele
lumii, cât și pentru Republica Moldova, ce este încă în procesul de devenire și afirmare ca un stat în
tot sensul cuvântului. În acest context, proiectele internaționale reprezintă o nouă cale de promovare
a statelor pe arena internaționale, iar statele sunt acei actori care aplică diplomația publică, chiar și
luând în considerație faptul că în aplicarea diplomației publice de stat în baza proiectelor au fost
realizate mai multe eșecuri decât succese, ceea ce evidențiază apariția unui alt tip de actori
semnificativi ca actorii non-guvernamentali sau sectorul asociativ.
1.2. Bazele teoretice ale diplomației publice și proiectelor internaționale
În cadrul literaturii de specialitate identificăm numeroase cercetări cu privire la conceptul de

diplomație publică și proiecte internaționale, cu toate că deseori cel dintâi concept își atribuie și alte
forme ca diplomația culturală, civică, soft power, politica externă, activitatea statelor prin
65
politică), 2011, Nr. 3 (LIV), p. 132.
18
intermediul organizațiilor internaționale, întruniri oficiale, iar cel de-al doilea concept prin proiecte,
investiții, programe, interese, etc. Ceea ce se referă la bazele teoretice ale tematicii studiului dat,
atestăm faptul că au fost determinate și oferite multiple definiții și explicații referitor la esența,
semnificația și aspectele diplomației publice și a proiectelor internaționale.
Acțiunile de diplomație publică au o istorie relativ scurtă, termenul fiind folosit pentru prima
dată în anul 1965. În timp, definirea termenului ca atare a fost diferită de un autor la altul. Indiferent
însă de modul în care este definită, diplomația publică are drept obiect ca elementul central pentru
realizarea politicii externe a unui stat rămâne dialogul. O diplomație publică eficientă presupune
stabilirea și respectarea unor principii de bază care să garanteze întreaga activitate în acest domeniu.
Diplomația publică este un domeniu larg de acțiune, tehnici și metode de vânzare care pot fi
utilizate în mai multe domenii, vorbind astfel despre diplomația publică standard, diplomația
culturală, diplomația economică și cea tehnică-științifică. Transpunerea în practică a activităților de
diplomație publică este apanajul unor politici (practici) specifice, în acest sens fiind utilizată o gamă
de instrumente care în cele mai multe cazuri au dovedit eficacitatea. Desigur, pentru a atinge
obiectivele, diplomația publică presupune stabilirea și punerea în practică a unor direcții de acțiune,
direcții prezentate și analizate în lucrarea dată. În prezent, odată cu procesele globale care au loc,
atestăm schimbări ceea ce țin de arena internațională, iar numeroasele definiții și baze teoretice a
termenului și conceptului de diplomație publică, în opinia cercetătorilor preia diverse aspecte ale
semnificației acestuia.
În viziunea cercetătorului britanic N. J. Cull, diplomația publică reprezintă o formă modernă
de activitate diplomatică sub controlul societății 66, determinând faptul că diplomația publică fiind
parte componentă a diplomației în general, tinde spre alte aspecte decât cea de-a doua, axându-se în
mare parte pe societate și modul în care aceasta percepe mesajele din exterior. Modul în care
diplomația publică se aplică constă ca urmare de crearea unei opinii a grupului țintă ce ține de
actorul care a aplicat metode de diplomație publică.
Astăzi, definiția omului de știință britanic N. J. Cull se evidențiază printre istorici. El
subliniază că diplomația publică include proiecte culturale, programe de schimb, campanii de
informare pe termen scurt (advocacy), transmisiuni internaționale și monitorizarea opiniei publice
străine (listening)67. Noutatea acestei definiții a diplomației publice sunt două componente -
campanii de informare (advocacy) și monitorizarea opiniei publice străine (listening). N. Cull
66
Cull N. J. Public Diplomacy before Gullion: The Evolution of a Phrase // Routledge Handbook of Public Diplomacy.
Ed. by Nancy Snow, Philip M. Taylor. L.; N.Y.: Routledge, 2009. P. 19.
67
Cull N. J. Public Diplomacy: Taxonomies and Histories // The Annals of the American Academy of Political and
Social Science. Vol. 616. 2008. P. 31–32.
19
susține că astăzi eficacitatea diplomației publice depinde de existența unui dialog între guvernul unei
țări și o societate străină. Instituirea acestui dialog este posibilă dacă guvernul studiază toate
semnalele, evaluările, opiniile provenite de la o societate străină. Acesta este procesul de "ascultare"
a opiniilor exprimate de partea opusă. Aceasta este urmată de o reacție sub forma unor campanii de
informare (advocacy) pentru a-și corecta imaginea într-o societate străină și dialogul cu cei care
exprimă judecăți negative și pozitive68. Semnificația lucrărilor lui N. Cull este că a introdus în știință
ideea dialogului în diplomația publică ca pe un nou mod de a-și spori eficacitatea.
Cercetătorul britanic J. Melissen menționează că „este tentant să priveşti diplomaţia publică
precum vinul vechi în sticle noi”69. Autorul relevă faptul că deseori diplomația publică se confundă
cu domenii actuale precum relaţiile publice, marketing-ul politic sau branding - ul național și că
diplomaţia publică tinde să fie văzută ca o reconceptualizare a unor vechi domenii, drept exemplu ar
fi propaganda.
O definiție explicativă termenului de diplomație publică este oferit de către Consilul
Strategic al Marii Britanii pentru Diplomație Publică, privind noțiunea acesta ca fiind activitățiile
care urmăresc să influențeze în mod pozitiv actorii participanți, inclusiv prin crerea de relații și
parteneriate, perecepțiile persoanelor fizice și organizațiilor din străinătate (în cazul Regatului Unit
al Marii Britanii).
În viziunea cercetătorului american W. Lippman, care în una din coloanele sale din ziarul
Washington Post, a unit trei concepte și anume – de diplomație publică, propagandă și operațiunile
psihologice - într-un singur termen de diplomație publică 70, iar ca urmare a acestei definiții
înțelegem diplomația publică ca fiind propagandă ascunsă care se aplică de către stat sau alți actori,
fie statali sau non-statali aplicând diverse metode cu scopul de a atrage opinia publică sau de a
influența aceasta.
În opinia cercetătorului și ambasadorului american E. A. Gullion, diplomația publică are un
impact asupra atitudinii publicului țintă și care este străin față de politica externă, cultivă opinia
publică din alte țări, stabilește comunicarea dintre diplomați și jurnaliști și creează o comunicare
interculturală71, deși atitudinea publicului țintă are cel mai important rol. Pentru crearea unei
comunicări dintre reprezentanții statelor, aceștia trebuie să țină în cont interesele comune care și stau
la baza comunicării acestora.
68
Ibidem, P. 31–54.
69
Melissen J. The New Public Diplomacy. Soft Power in International Relations. - Marea Britanie, Ed. Palgrave-
Macmillan, 2007
70
Lippmann W. Today and Tomorrow: Talking about Talking // The Washington Post. November 19. 1953. P. 15.
71
Cull N. J. Public Diplomacy before Gullion: The Evolution of a Phrase // Routledge Handbook of Public Diplomacy.
Ed. by Nancy Snow, Philip M. Taylor. L.; N.Y.: Routledge, 2009. P. 19.
20
Creatorul centrului de documentare E. R. Murrow Center of Public Diplomacy (1965) E. A.
Guillon oferă o definiţie pentru „diplomaţie publică” din numele Centrului, care tratează
influenţarea atitudinilor publice cu privire la formarea şi implementarea de politici externe (fie
acestea de diverse tipuri). La rândul său aceasta include dimensiuni ale relaţiilor internaţionale în
afara diplomaţiei tradiţionale – care este de bază, cultivarea opiniei publice în alte state de către
guverne, interacţiunea grupurilor private şi a intereselor unui stat cu ale celuilalt stat, afaceri externe
şi impactul lor asupra politicii statului, interacțiunea între cei al căror activitate este comunicarea, la
fel ca între diplomaţi şi omologii săi străini, şi nu în ultimul rând, procesul de comunicaţii pe bază
interculturală72.
O altă definiție este oferită de către Departamentul de Stat al Statelor Unite ale Americii
asupra termenului de diplomație publică ca fiind drept programe finanțate de guvern, menite să
informeze și să influențeze opinia publică73. De aici și deducem interesul propriu – zis a guvernului
pentru a promova statul peste hotare cu ajutorul diverselor mijloace de comunicare și influențare
pozitivă a opinie publice.
În același context, cercetătorul american H. N. Tuch consideră că diplomația publică este un
proces de comunicare a guvernului unei anumite țări cu publicul străin, în încercarea de a explica
acestuia ideile și idealurile națiunii statului menționat dintâi, instituțiile și cultura acesteia, ca de
altfel și interesele naționale și politicile actuale 74. În cazul dat, alte națiuni sunt interesate de statul
care se promovează în state străine și care posedă un interes aparte față de anumite națiuni sau
regiuni aparte ale lumii, unde ar dori să se impună ca fiind un exemplu de urmat.
În sfârșit, congresmenul american H. Hyde consideră că rolul diplomației publice este acela
de a recruta popoarele lumii într-o cauză comună și de a le convinge că obiectivele spre care tind ele
însele – libertate, securitate și prosperitate- sunt aceleași cu cele pe care Statele Unite tind să le
promoveze în străinătate75. Deși, obictivele statului care mai apoi se transformă în idealuri de urmat,
în permanență, reprezintă idealuri positive și atrag națiunile să le urmeze, ia acest fenomen este greu
de explicat.
72
The Edward R.Murrow Center for Public Diplomacy, The Fletcher School of Law and Diplomacy, Tufts University,
“What is Public Diplomacy”, Medford, Massachusetts, http://fletcher.tufts.edu/murrow/publicdiplomacy.html; Accesat
în data de 10.10.2010.
73
Department of State. Diplomacy in action. Under Secretary for Public Diplomacy and Public Affairs. U.S.
https://www.state.gov/r/index.htm (vizitat la 13.02.2019)
74
Tuch H. N. Communicating with the World: U. S. Public Diplomacy Overseas. An Institute for the Study of
Diplomacy Book. Editura: St. Martin’s Press. New York. 1990, pag. 3
75
Nye J. Soft Power: The Means to Success in World Politics (Public Affairs; New Edition – April 26, 2005), 72.
21
La începutul anilor 2000, experții și cercetătorii din domeniul relațiilor internaționale au dat
definiția termenului, dat fiind faptului că acesta a evoluat de-a lungul timpului. În opinia
politicienilor americani K. Osgood și B. Etheridge, diplomația publică a început să fie definită ca o
modalitate de a modela opinia publică străină pentru a atinge obiectivele geopolitice ale
sponsorului76, fapt ce afișează interesele ascunse ale statului peste hotare sub pretextul activității
acestuia pe arii străine (alte state). Diplomația publică fiind modalitatea cea mai eficientă pentru a
influența într-o oarecare măsură opinia publică și pentru a propaga fie valorile, principiile, cultura
sau alte aspecte caracteristice statului și care ar putea reprezenta un exemplu de urmat pentru alte
state în aplicarea unei policiti externe deosebite.
Politologul american J. Nye a încercat să extindă această interpretare a termenului de
diplomația publică pentru a include clauzele de soft power pe care le-a dezvoltat. El subliniază că
diplomația publică este un mijloc de promovare a "puterii soft" a unui stat, care la rândul său are trei
surse: valorile politicii interne și ale ordinii sociale, cultura țării și politica externă. Prin urmare,
diplomația publică se implică în promovarea acestor trei surse de "putere soft" a statului prin
intermediul a trei metode. Prima metodă este comunicarea zilnică cu o audiență străină pentru a
explica politica externă a statului. A doua metodă este implementarea campaniilor de promovare a
brandului de stat. Cea de-a treia metodă - proiectele menite să construiască relații egale între țări 77.
Prin intermediul acestor trei surse, politologul american a încercat să explice toate aspectele în baza
cărora lucrează diplomația publică a statului, identificând efortul pe care îl depune un stat pentru a
,,îmblânzi” grupul țintă străin, crearea și promovarea bradului de stat, ceea ce duce deja la interesul
față de implementarea proiectelor internaționale dintre state, menite să survină intereselor părților
(statelor) participante.
La fel, în perioada anilor 2000, cercetătorii în domeniul comunicării politice au propus
următoarele definiții termenului de diplomație publică. Cercetătorul american B. Gregory susține că
diplomația publică este formată din trei dimensiuni: primul se referă la modul în care statele sau
actorii nestatali înțeleg culturile străine, atitudinile sau comportamentul străinilor; a doua
dimensiune se referă la consolidarea relațiilor dintre țări; Cea de-a treia dimensiune este influența
asupra opiniilor și comportamentului publicului țintă străin. Toate aceste dimensiuni se referă la
funcția de comunicare a diplomației publice și, din această poziție, proiectele educaționale,
76
Osgood K., Etheridge B. Introduction: The New International History Meets the New Cultural History: Public
Diplomacy and U.S. Foreign Relations // The United States and Public Diplomacy: New Directions in Cultural and
International History. Ed. A. Kenneth, B. Osgood, С. Etheridge. Leiden, Boston: Martinus Nijhoff Publishers, 2010. P.
12.
77
Nye J. Public Diplomacy and Soft Power // Annals of the American Academy of Political and Social Science. Vol.
616. 2008. P. 94; Манжулина О. А. Публичная дипломатия США: автореф. дис … канд. полит. н. СПб, 2005.
22
informaționale, culturale ale diplomației publice, precum și proiectele sale în domeniul promovării
unui brand pozitiv, sunt comunicare, adică destinate construirii unui dialog78.
O altă definiție a diplomației publice în comunicarea politică, în opinia cercetătorului
american J. R. Kelley, se referă la cele trei elemente: informație, influență și implicare. Proiectele de
informare reprezintă un răspuns la informație sau dezinformare provenind din partea unui public
străin. Aceste programe au un efect pe termen scurt 79. Potrivit lui Kelly, influența se deosebește prin
natura sa agresivă în direcționarea audiențelor exagerate către o anumită opinie, variind de la forme
mai blânde de persuasiune la manipularea faptelor sau a altor intenții de a induce în eroare.
Funcționează în mod optim în termen scurt și lung și adesea o astfel de propagandă este folosită ca
parte a dimensiunilor psihologice ale războaielor. Cu toate acestea, în vremuri pașnice, țara se
confruntă cu mare risc de pierdere a credibilității și de agravare a imaginii sale.
În opinia cercetătorului rus Dolinskii, transformările care au avut loc în ultimele secole nu au
putut decât să afecteze diplomația publică, care este înțeleasă ca o politică a influenței unui stat
asupra societății unui alt stat (altul), iar influența se realizează tocmai în scopuri politice 80.
Cercetătorul menționează că diplomația publică are și cea de-a doua semnificație a termenului în
limba rusă, care este diplomația la nivelul organizațiilor publice, implicând o gamă mai largă de
activități și aspecte. Acest lucru a creat o confuzie periculoasă: chiar și printre experți există
convingerea că diplomația publică este doar un dialog la nivelul organizațiilor neguvernamentale.
Cercetătoul rus T. Zonova aderă la o poziție similară cercetătorului anterior, spunând că "în
lexicul nostru de politică externă există doi termeni în legătură cu diplomația: publică și civică 81. Cu
toate acestea, interdependența acestor termeni ar trebui tratată cu precauție. Trăim într-o eră de
comunicare globală și, prin urmare, de trecere globală, iar diplomația civică se regăsește în
diplomația organizațiilor neguvernamentale, ce prezintă cotitura dezvoltării unui noi direcții
domeniului diplomatic.
Conform opiniei M. Lebedeva, noua diplomație publică presupune că este necesar nu numai
să difuzați ceea ce credeți, ci și să ascultați ceea ce se spune în răspuns și să o țineți cont nu numai în
ceea ce spuneți, ci și în ceea ce faceți 82. Cercetătorul se referă în mare parte asupra percepției de
78
Gregory B. Public Diplomacy: Sunrise of an Academic Field // Annals of the American Academy of Political and
Social Science. Vol. 616, 2008. P. 275.
79
Kelley J. R. Between “Take-offs” and “Crash Landings”: Situational Aspects of Public Diplomacy // Routledge
Handbook of Public Diplomacy. Ed. by Nancy Snow, Philip M. Taylor. L.; N.Y.: Rougledge, 2009. P. 73.
80
Долинский А. Дискурс о публичной дипломатии // Международные процессы. - 2011. - Т. 9. - № 1. - С. 64.
81
Зонова Т.В. Современная модель дипломатии: истоки становления и перспективы развития. - М., 2003. - С.
129.
82
Лебедева М. Публичная дипломатия в урегулировании конфликтов. Международные процессы, Том 13, с. 45 –
56.
23
către public a mesajelor recepționate și modul în care mai apoi se formează caracterul publicului
asupra lucrurilor auzite.
Cercetătorul R. S. Muhametov identifică o altă componentă a diplomației publice, și anume
diplomația culturală, prin care se înțelege ca un sistem de măsuri al actorilor guvernamentali și
neguvernamentali care încearcă să atingă anumite obiective de politică externă, folosind
mecanismele culturale în activitățile lor. Acest lucru se realizează în practică prin organizarea de
conferințe, expoziții, festivaluri, săptămâni tematice dedicate culturii naționale, literaturii,
cinematografiei83, etc. Cu ajutorul diseminării și popularizării culturii, științei, educației, literaturii și
limbii străine, se pot obține rezultate mult mai mari decât prin amenințări, intimidări și mită.
Potrivit unei alte definiții oferite de către D. N. Barâșnicov, diplomația publică este un
complex de măsuri utilizate de diplomația oficială pentru studierea și informarea publicului larg
străin, precum și influențarea opiniei publice în străinătate, ținând seama de propriile interese de
stat84. În acest context, diplomația publică tinde spre răspândirea intereselor statelor, doar într-o
modalitate diferită decât diplomația tradițională, iar ca exemplu ar putea fi manifestații culturale,
centre lingvitice, propaganda ,,pozitivă’’.
A. I. Țvetkov vorbește că spre deosebire de diplomația tradițională, diplomația publică
implică un dialog nu numai cu alte state sau cu asociațiile lor, ci și cu entități non-statale naționale
(societatea civilă în ansamblu, grupuri de interese speciale) și niveluri transnaționale (organizații
internaționale neguvernamentale)85. Împreună cu dialogul intens cu societatea civilă a unei țări,
uneori se dovedește că instituțiile diplomatice publice (sau, mai degrabă, persoanele care le
reprezintă) sunt atât de imboldate de abordările "țării gazdă" pe care le încep să le apere în mod
prioritar, uneori contrar intereselor a statului. Cercetătorul diplomației publice nu poate depăși
problema corectitudinii alegerii "destinatarului", precum și conținutul "mesajelor" destinate acestui
public țintă (evenimente de diplomație publică).
O altă definiție este oferită de către diplomatul român M. Malița, care o distinge vehement de
„diplomația acordurilor”86. Diplomatul remarcă faptul că diplomația publică poate deveni utilă
atunci când, după ce a fost înregistrat un succes în negocierile tradiționale, „ trebuie să consolidezi
acest lucru și să faci o adeziune populară cât mai mare”.
Cunoscutul om politic, C. Diaconescu consideră că diplomația publică este o știință, o
83
Мухаметов Р. С. Специфика общественной дипломатии как инструмента внешней политики государства //
Известия Уральского федерального университета. - 2014. - Т. 9. - № 2. - С. 87.
84
Барышников Д.Н., Костюк Р. В., Ткаченко С. Л. Эффективность дипломатии. СПб.: ВВМ, 2009.
85
Цветков А. Ю. Публичная дипломатия как ресурс внешней политики: проблема эффективности. Вестник
СПбГУ. Сер.6, 2010, вып. 3, с. 110 – 116.
86
Mircea Malița, Dan Dungaciu, istoria prin ochii diplomatului, ed. Rao, București, 2014, p. 192
24
activitate care vizează măsurarea și managementul percepției publice pe care statul și națiunea o au
în exteriorul țării87. Altfel spus, diplomația publică este mijlocul prin care politicile statului se
„împachetează” pentru a fi percepute corect și favorabil în exterior. Încercând o definire a
diplomației publice, consideră că aceasta este „activitatea de reprezentare și formare a pecepției
publice a mediei și națiunilor străine, ea vizând relația între stat și aceste națiuni.
Dacă diplomația clasică reprezintă activitatea desfășurată de o țară prin reprezentanții săi
diplomatici în vederea realizării politicii sale externe, diplomația publică este un domeniu al
relațiilor internaționale, ce constă în acțiunile de politică externă realizate prin comunicarea la nivel
instituțional cu opinia publică, internă și externă 88, definiția pe care o oferă cercetătorul român G.
Pistol. Așadar, diplomația publică se concentrează asupra metodelor prin care statul comunică
opiniei publice și societății, activitatea de diplomație publică putând fi explicată prin influențarea
atitudinilor și percepțiilor publicului larg, intern sau extern, cu privire la deciderea, executarea și
explicarea acțiunilor de politică externă.
O parte componentă importantă a cercetării în cauză este anume semnificația termenului de
proiect, care fie acesta acoperă diverse arii (internațional, regional, național sau local), fie cuprinde
diverse domenii (educație, turism, schimburi interculturale, investiții, etc), reprezentând noul model
de implementare a diplomației publice de către actori statali și non-statali.
Conform Dicționarului Cambridge, noțiunea de proiect semnifică o lucrare planificată sau o
activitate finalizată pe o perioadă de timp și destinată atingerii unui anumit scop sau un studiu al
unui anumit subiect făcut într-o perioadă de timp, în special de către studenți, pe când putem face
referință la aspectul internațional al proiectul și anume contextul în care sunt implicate mai multe
țări.
În Ghidul pentru Managementul proiectului, la fel, sunt determinate câteva definiții
termenului de proiect, care se definește prin prestație de întreprindere pentru un singur produs,
serviciu sau rezultat89.
Conform Business Dictionary, noțiunea de proiect semnifică un set planificat de sarcini
interdependente care urmează să fie executate pe o perioadă fixă și în anumite costuri și alte
limitări90, iar un alt dicționar ca Collins Dictionary91 oferă câteva explicații termenului și anume: un
87
Diaconescu C.
88
Pistol G. Rolul, locul și importanța diplomației publice în relațiile internaționale contemporane. Unitatea de învățare 3
a suportului de curs. Proiect cofinanțat din Fondul Social European prin Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea
Resurselor Umane 2007 – 2013. Investește în oameni. București. Pag. 2.
89
Project management. A Guide to the Project Management Body of Knowledge : PMBOK guide. 3rd ed. 2004. P. 3
(далее PMI PMBОK. 2004).
90
Business Dictionary http://www.businessdictionary.com/definition/project.html (vizitat 14.12.2018)
91
Collins Dictonary https://www.collinsdictionary.com/dictionary/english/project (vizitat 14.12.2018)
25
proiect este o sarcină care necesită mult timp și efort sau dacă ceva este proiectat, este planificat sau
așteptat.
Dicționarul Merriam – Webster definește proiectul ca fiind: un plan sau un proiect specific
(schema), depășite (idea), o întreprindere planificată: cum ar fi o piesă de cercetare definită cu
certitudine, o întreprindere mare, de obicei, susținută de govern, o sarcină sau o problemă implicată,
de regulă, de un grup de studenți pentru a suplimenta și a aplica studii de clasă, o dezvoltare de
locuințe obișnuită, constând din case sau apartamente construite și amenajate conform unui singur
plan.
O altă definiție este oferită de către Project Management Institute 92, care definește proiectul
ca fiind temporar în sensul că are un început și un final definit în timp și, prin urmare, domeniul de
aplicare și resursele definite. Acesta este unic în sensul că nu este o operațiune de rutină, ci un set
specific de operații concepute pentru a atinge un obiectiv unic.
În opinia cercetătorilor ruși L. N. Boronina și Z. V. Senuk, în programele moderne de
gestionare a proiectelor s-au putut dezvolta două principii de abordare a proiectului: de sistem și
activitate. Sistemul de abordare definește proiectul de sistem cum ar fi acțiunea temporară, de a
atinge obiectivul unic93, dar, în acest caz, rezultatele obținute au fost limitate. Sistemul de abordare a
anumitor proiecte este determinat de principalele caracteristici, iar acestea depind în mare parte de
domeniul, tipul, scopul și aria de desfășurare a proiectului.
Managementul internațional al proiectelor94 este gestionarea proiectelor la nivel internațional
sau transfrontalier și a culturilor, prin urmare managementul internațional al proiectelor necesită un
set specific de competențe pentru a asigura succesul în gestionarea proiectelor internaționale. În
special, importanța importanței culturale în proiecte internaționale și modul în care modelul
Hofstede 5-D al Dimensiunilor Culturale 95 poate fi utilizat într-un cadru internațional de
management al proiectelor.
În conzluzie putem menționa faptul că în opinia mai multor cercetători diplomația publică își
atribuie diverse aspecte și contexte de activitate, deși proiectele internaționale constituie o nouă arie
de cercetare, mai ales identificarea legăturii de bază dintre aceste două componente. În prezent,
diplomația publică este preluată de diferiți actori și prin diverse metode. Gestionarea internațională a
92
Project Management Institue. What is project management. https://www.pmi.org/about/learn-about-pmi/what-is-
project-manage (vizitat 14.12.2018)
93
Боронина Л. Н. Сенук З. В. Основы управления проектами. Издательство Уральского университета.
Екатеринбург, 2015. с. 10
94
Chris O'Halloran. International Project Management - A Tool For Success.
https://www.linkedin.com/pulse/20140707010713-44256597-international-project-management-a-tool-for-success/
95
Hofstede’s 5D Model of Cultural Dimensions
http://www.txprofdev.org/apps/onlineteaching/global/Hofstede_Model.pdf
26
proiectelor devine din ce în ce mai importantă în lumea afacerilor globale de astăzi, drept exemplu
unde întreprinderile continuă să se extindă în noi țări și piețe, fie pentru a-și mări cota de piață, fie
pentru a reduce costurile, folosind resurse mai eficiente din alte țări. Gestionarea internațională a
proiectelor necesită unelte și tehnici unice pentru a oferi proiecte internaționale șanse mai mari de
succes. Proiectele internaționale reprezintă o nouă cale prin intermediul cărora diplomația publică
poate atinge grupurile țintă. Deși, acest fapt constituie o nouă dimensiune modernă necercetată la
moment, totuți atestăm faptul că are loc o intensificare a acestui proces.
27
1.3. Concluzii la capitolul 1
În concluzie putem menționa faptul că diplomația publică realizată prin intermediul

proiectelor internaționale constituie noul mecanism de promovare a statelor cu schimbarea
principalilor actori în elaborarea, organizarea și implementarea acestora. Contextul diplomatic și cel
al relațiilor internaționale, prin intermediul căruia identificăm comunicarea și interacțiunea la nivel
internațional a statelor, iar nivelul de aplicare și implementare a proiectelor de către stat sau alți
actori determină caracterul activității organizațiilor internaționale, statelor, persoanelor sau a unor
alți actori pe arena internațională.
Analizând lucrările diferitor cercetători putem identifica faptul că practica diplomației
publice este abordată în diverse forme și cu înțelesul specific al acesteia, ceea ce ne permite să
vedem ansamblu total de cercetări în domeniu și importanța unei asemenea abordări în
conformitatea cu tematica dată. Ceea ce se referă la bazele teoretico - funcționale determinăm faptul
că diplomația publică, dar și proiectele internaționale, pe parcursul istoriei a căpătat un rol
semnificativ în practica internațională. La rândul său, acestea au devenit și constituie instrumente,
prin intermediul cărora se determină activitatea statului pe arena internațională, dar și obiectivele
sale.
În ultimii ani, pe fondul proceselor de globalizare și al dezvoltării rapide a tehnologiilor
informației și comunicațiilor, oportunitățile cetățenilor de a influența politicile statelor lor au crescut
în mod semnificativ. În acest sens, guvernele țărilor care încearcă să-și mențină și să-și extindă
influența în lume încearcă să țină seama de aceste noi tendințe atunci când își planifică și
implementează politica externă. Se propune diplomația publică ca un set de tehnologii și
instrumente de politică externă, caracterizat prin legitimitate și deschidere, implementat în cadrul
activităților instituțiilor și actorilor politici, atât statali, cât și ne-statali, în vederea implementării
unei strategii diplomatice cuprinzătoare a statului prin influențarea populației unui stat străin de a
influența privind procesele sale politice și luarea deciziilor politice. Deși, în decursul a câțiva ani,
diplomația publică realizată de către actorii statali nu este eficientă, noii actori care au apărut în
vederea promovării și creării unei imagini favorabile a statelor de unde provin sunt cei non-statali,
care prin intermediul proiectelor internaționale și în cooperare cu alte state în baza negocierilor duse,
acordurile de colaborare încheiate, duc spre realizarea intereselor naționale de bază a statului.
28
2. PARTICULARITĂȚILE DIPLOMAȚIEI PUBLICE ÎN PROMOVAREA STATELOR
PRIN INTERMEDIUL PROIECTELOR INTERNAȚIONALE
2.1. Mecanismele instituţional – funcţionale ale diplomației publice în diferite state
Diplomația publică este realizată de către instituțiile pentru afaceri externe, departamente
specializate, centre științifice, etc. Pentru a realiza o imagine integră a mecanismelor instituțional –
funcționale ale diplomației publice în diferite state este necesar de a identifica anume instituțiile ce
implementează diplomația publică, abordând diverse mecanisme pentru aceasta. De aceea, vom oferi
drept exemplu a mai multor state, care au instituit organe specializate pentru diplomația publică și
care până în prezent reprezintă un exemplu pentru statele întregii lumi ca fiind implementatoare a
unei diplomații publice de succes.
În cadrul Departamentului de Stat al SUA, misiunea diplomației publice americane este de a
sprijini realizarea obiectivelor și obiectivelor politicii externe a SUA, de a promova interesele
naționale și de a spori securitatea națională prin informarea și influențarea publicului străin și prin
extinderea și consolidarea relației dintre poporul american și Guvernul Statelor Unite și cetățenii din
restul lumii. Subsecretarul pentru Diplomație Publică și Afaceri Publice 96 conduce diplomația
publică americană, care include mesaje pentru a contracara terorismul și extremismul violent.
Subsecretarul interimar supraveghează birourile afacerilor educaționale și culturale, afacerilor
publice și programelor internaționale de informare, precum și Centrul de implicare globală și
participă la dezvoltarea politicii externe.
Printre birourile care raportează secretarului interimar sunt următoarele: Biroul pentru
afaceri educaționale și culturale (ECA), Biroul de programe internaționale de informare (IIP), Biroul
Afacerilor Publice (PA), Centrul Global de Angajare (GEC), Biroul de politici, planificare și resurse
(R / PPR), Unitatea Expo (EXPO).
De exemplu, Biroul de Afaceri Educaționale și Culturale (ECA) 97 proiectează și
implementează schimburi educaționale, profesionale și culturale și alte programe care creează și
susțin înțelegerea reciprocă cu alte țări necesare pentru avansarea obiectivelor politicii externe a
Statelor Unite. Sub conducerea secretarului-adjunct, programele ECA cultivă legăturile dintre
oamenii actuali și viitori lideri globali care construiesc rețele și relații personale durabile și
promovează securitatea și valorile naționale din SUA. Conducerea acestui birou combină
96
Under Secretary for Public Diplomacy and Public Affairs. https://www.state.gov/r/
97
Bureau of Educational and Cultural Affairs. https://www.state.gov/r/eca/index.htm
29
instrumentele de schimb profesional, cultural și academic cu instrumente de testare a timpului, cu
inovație și tehnologie care măresc vizibilitatea și impactul publicului. Biroul examinează în mod
continuu modalitățile de a dezvolta modele noi și mai rentabile pentru programele sale și utilizează
schimburi virtuale, implicarea absolvenților, protecția și conservarea patrimoniului cultural și
mecanisme de reacție rapidă pentru a răspunde urgent priorităților de politică externă ale SUA. ECA
creează, de asemenea, în permanență noi audiențe pentru a obține cea mai bună rentabilitate a
investițiilor pentru contribuabilii din SUA și pentru a rămâne în fața unei lumi mereu în schimbare.
Biroul de Programe Internaționale de Informare (IIP)98 sprijină convorbirile personale cu
publicul străin cu prioritățile politicii SUA. Pentru a îndeplini această misiune, IIP utilizează
tehnologia de comunicații digitale pentru a ajunge la platforme - de la formele tradiționale de
comunicare la noile canale media. Biroul adoptă o abordare strategică, orientată spre date, pentru a
dezvolta produse multimedia, produse de comunicații digitale și pentru a gestiona o rețea de spații
americane de spații americane de cărămidă și mortar. Dacă discuțiile au loc în persoană sau în spații
virtuale, obiectivul principal al Biroului este de a conecta oamenii cu politica printr-un dialog care
este relativ și ușor de înțeles. În plus față de programele în curs ale IIP, Biroul se ocupă de campanii
de comunicare cu accent special, care răspund unor probleme emergente.
IIP aparține familiei de birouri a diplomației publice a Departamentului de Stat. În timp ce
Biroul Afacerilor Publice gestionează știrile zilei în primul rând pentru publicul american, iar Biroul
Educației și Cultelor construiește relații pe termen lung prin schimburi, IIP avansează obiectivele
politicii externe a SUA direct cu publicul străin în sprijinul ambasadelor, consulatelor și misiunilor
SUA in strainatate. Biroul Departamentului de Stat al Programelor Internaționale de Informare
gestionează peste 500 de spații americane din întreaga lume. Cu aproximativ 700 de spații în peste
150 de țări din întreaga lume, spațiile americane oferă medii primitoare unde vizitatorii se pot
conecta și învață despre Statele Unite. Printre aceste programe se numără: TechCamps-urile, care
sunt ateliere interactive, multi-zi. Experți de vârf din întreaga lume colaborează cu grupurile locale
pentru a aplica tehnologia pentru a aborda problemele legate de abilitarea femeilor, instrumentelor
media moderne și schimbărilor climatice și multe altele. Un alt program este ShareAmerica, o
platformă digitală optimizată, astfel încât fluxul de conținut să circule prin intermediul rețelelor
sociale media cu acces ușor de la dispozitivele mobile.
Biroul de Afaceri Publice (PA)99 angajează mass-media internă și internațională să comunice
informații în timp util și exacte cu scopul de a promova interesele politicii externe și a securității
98
Bureau of International Information Programs. https://www.state.gov/r/iip/
99
Bureau of Public Affairs. https://www.state.gov/r/pa/
30
naționale din SUA, precum și de a lărgi înțelegerea valorilor americane. În îndeplinirea misiunii
sale, PA utilizează o gamă largă de platforme media, oferă o perspectivă istorică și desfășoară
activități de informare publică. Biroul PA avanse puternic misiunea Departamentului de Stat de a
informa populația americană și publicul larg prin mai multe moduri, printre care: planificarea
strategică și tactică a comunicărilor pentru a avansa interesele politicii externe a Americii; realizarea
de briefinguri de presă pentru presa internă și străină; urmărirea campaniei media, permițând
americanilor de pretutindeni să audă direct de la ofițerii cheie ai Departamentului prin interviuri
mass-media locale, regionale și naționale; gestionarea site-ului web al Departamentului de Stat la
state.gov și dezvoltarea de pagini web cu informații actualizate despre politica externă a SUA;
utilizarea mijloacelor sociale și a altor tehnologii moderne pentru angajarea publicului;
supravegherea a șase centre regionale internaționale de presă ale Departamentului de Stat, care
servesc ca platforme de peste mări pentru angajarea publicului străin prin intermediul internetului și
a mass-mediei de difuzare și de presă; răspunde la întrebări adresate publicului cu privire la
chestiunile de politică externă actuale prin telefon, e-mail, scrisoare sau prin intermediul rețelelor
sociale; organizarea întâlnirilor în oraș și programarea vorbitorilor pentru a vizita universități,
camere de comerț și comunități pentru a discuta politica externă a SUA și de ce este important
pentru toți americanii; producerea și coordonarea produselor și serviciilor audiovizuale din SUA și
din străinătate pentru public, presă, secretar de stat și birouri și birouri de departamente; și pregătirea
studiilor istorice privind problemele diplomatice și afacerile externe ale Statelor Unite.
Centrul de implicare globală (GEC )100 este însărcinat să conducă eforturile guvernului SUA
de a contracara propaganda și dezinformarea din partea organizațiilor teroriste internaționale și a
țărilor străine. GEC operează ca o organizație inovatoare și orientată către viitor, care poate să-și
concentreze repede atenția pentru a rămâne receptivă la adversarii agili. GEC utilizează știința
datelor, tehnologiile de publicitate de vârf și talentele de top din sectorul privat. Cu detalii din
întreaga activitate, GEC coordonează eforturile de trimitere a mesajelor pentru a se asigura că
acestea sunt eficiente și pentru a elimina duplicarea. GEC joacă un rol-cheie în strategia guvernului
SUA de a învinge organizațiile teroriste și de a le perturba capacitatea de a recruta noi adepți. GEC
abordează sarcina de a submina ideologia teroristă, înțelegând că cei mai apropiați de câmpul de
luptă al narațiunilor sunt cei mai eficienți în combaterea lor. Misiunea GEC pentru a include
combaterea efectelor negative ale propagandei și dezinformării sponsorizate de stat. În prezent, GEC
consultă pe scară largă guvernul SUA, guvernele aliate, organizațiile neguvernamentale și societatea
civilă, precum și experții din sectorul privat cu privire la cele mai bune practici în confruntarea cu
100
Global Engagement Center. https://www.state.gov/r/gec/index.htm
31
propaganda și dezinformarea sponsorizate de stat. Activitatea GEC se axează pe patru domenii
principale: știința și tehnologia, angajamentul interdepartamental, implicarea partenerului și
producția de conținut.
Biroul de Politici, Planificare și Resurse pentru Diplomație Publică și Afaceri Publice 101 (R /
PPR) furnizează capacitatea de planificare strategică pe termen lung și capacitatea de măsurare a
performanțelor pentru programele diplomatice publice și afacerile publice. De asemenea,
subsecretarul poate să consilieze mai bine cu privire la alocarea diplomației publice și a resurselor
afacerilor publice, să se concentreze asupra celor mai urgente obiective de securitate naționale și să
asigure măsurarea reală a eficacității diplomației publice și a afacerilor publice.
Departamentul de Stat este responsabil pentru participarea SUA la expoziții internaționale.
Departamentul de Expo102 al Departamentului din cadrul Oficiului Subsecretarului pentru
Diplomație Publică și Afaceri Publice gestionează angajamentul SUA în cadrul Biroului de
Expoziții Internaționale (BIE), organizează participarea SUA la expoziții de peste mări (cunoscută și
sub numele de "Târguri Mondiale") și mobilizează sprijinul internațional pentru SUA candidaturi
pentru a găzdui Expo. Expo reprezintă o platformă excelentă, eficientă din punct de vedere al
costurilor, care promovează obiective diplomatice comerciale și publice care ajung la milioane de
oameni în persoană și milioane mai mult prin intermediul mijloacelor tradiționale și sociale.
Statele Unite au avut pavilioane naționale la fiecare Expo de peste mări din 1851, cu
excepția a două, și a găzduit o duzină de târguri ale lumii (ultima a fost New Orleans în 1984).
Pavilionul SUA la Expo 2020 Dubai, Emiratele Arabe Unite (octombrie 2020 - aprilie 2021). Expo
2020 Dubai va fi prima Expoziție care va avea loc în Orientul Mijlociu, Africa de Nord sau Asia de
Sud și se așteaptă să atragă 25 de milioane de vizitatori; 7 milioane dintre aceștia pot vizita
pavilionul S.U.A. Evenimentul coincide cu cea de-a 50-a aniversare fondatoare a EAU. Tema Expo
2020 Dubai este Conectarea Minții, Crearea Viitorului, reprezentând potențialul a ceea ce se poate
realiza atunci când colaborări și parteneriate semnificative sunt falsificate. Subtimele Expo sunt
Oportunitate, Mobilitate și Sustenabilitate. Pavilionul SUA va sublinia sub-tema "Mobilitate", iar
arhitectura și designul pavilionului vor comunica progresul american, ingeniozitatea și inovația în
mobilitatea socială, fizică și mecanică în comerț și artă.
Pe lângă faptul că în SUA, diplomația publică este realizată de instituții și departamente
specifice fiecărei arii de influență la nivel extern, diplomația publică a Braziliei ține de un alt context
și anume de activitatea și participarea propriu-zisă a statului fie în organizații internaționale
101
Policy Planning and Resources for Public Diplomacy and Public Affairs. https://www.state.gov/r/ppr/
102
Expo Unit – World’s Fairs. https://www.state.gov/r/expo/
32
atribuindu-și statut favorabil, fie prin politicile pe care le implementează și care sunt apreciate la
nivel de către publicul străin.
Însăși conceptul de diplomație publică a fost asociat în mod tradițional cu promovarea
imaginii unei țări în străinătate. În cazul Braziliei, diplomația publică 103 a fost pusă în aplicare nu
numai în această viziune tradițională, ci și în sensul unei deschideri sporite atât a Ministerului
Afacerilor Externe, cât și a politicii externe braziliene față de societatea civilă, în încercarea de a
stimula democratizarea și transparența politicilor publice naționale. Acțiunile Ministerului de
Externe în diferite domenii și difuzarea inițiativelor de politică externă prin mass-media digitale au
intensificat eforturile de diplomație publică în Brazilia, încurajând, pe de o parte, răspunderea față
de societate și, pe de altă parte, interacțiunea prin comentarii și sugestii care contribuie la formularea
politicilor publice atent la aspirațiile, ideile și valorile naționale.
O activitate intensă a diplomației publice permite societății braziliene și străine să devină
imediat conștientă de munca depusă de angajații serviciilor străine în diferite orașe din Brazilia și
din întreaga lume, în ambasade, consulate, misiuni și birouri de reprezentare. De asemenea, deschide
noi canale de interacțiune și relație, ajutând astfel diplomația tradițională să se modernizeze și să
devină mai eficientă. Pe de altă parte, diplomația culturală este un instrument important pentru
reunirea popoarelor, contribuind la deschiderea piețelor pentru industria culturală și la stabilirea de
legături culturale și lingvistice. Este, de asemenea, un instrument de stimulare a dialogului politic și
economic, deoarece promovează înțelegerea reciprocă și creează încredere, interes și respect între
națiuni.
Diplomația braziliană promovează difuzarea culturii și artelor braziliene în multiplele sale
dimensiuni, încercând să stimuleze cooperarea culturală și învățarea limbii portugheze. Dacă, pe de
o parte, evidențiază unicitatea culturii braziliene, pe de altă parte, ea dezvăluie afinitățile care o
relaționează cu alte popoare - deosebit de semnificative, deoarece Brazilia a primit fluxuri de
migrație din cele mai diferite origini. Difuzarea culturii braziliene în străinătate este efectuată de
sectoarele culturale ale ambasadelor și consulatelor, care au responsabilitatea de a se coordona cu
instituții culturale străine, inclusiv universități, muzee, festivaluri de film, săli de concerte și teatre.
Pentru realizarea obiectivelor culturale, Ministerul de Externe 104 se bazează pe Programul Anual al
Departamentului Cultural, Comitetele Mixte pentru Cultură și Programele Culturale Executive. În
sfera publică, partenerii tradiționali ai Departamentului Cultural Itamaraty sunt Ministerul Culturii,
Fundația Bibliotecii Naționale, Universitățile federale și de stat și Secretariatele culturale ale statelor
103
Ministry of Foreign Affairs of Brazil. Public diplomacy/ http://www.itamaraty.gov.br/en/public-diplomacy
104
Ministry of Foreign Affairs of Brazil. Cultural Diplomacy. http://www.itamaraty.gov.br/en/cultural-diplomacy
33
și orașelor.
Ministerul promovează, de asemenea, literatura braziliană prin traducerea și publicarea în
străinătate a scriitorilor naționali. Lucrările mai multor autori brazilieni - clasici și contemporani - au
fost traduse în limbi străine cu sprijinul Departamentului Cultural Itamaraty.
Departamentul Cultural Itamaraty, responsabil de difuzarea culturii braziliene în străinătate, este
organizată în cinci unități:
 Divizia de promovare a limbii portugheze (DPLP): responsabilă de promovarea difuzării
limbii portugheze vorbite în Brazilia, precum și de coordonarea managementului rețelei
culturale braziliene, format din Centrele culturale braziliene, nucleele studiilor braziliene și
lectorate;
 Divizia de operațiuni de difuzare culturală (DODC): responsabilă pentru diseminarea și
promovarea culturii braziliene în multiplele sale fațete. DODC participă, de asemenea, la
elaborarea acordurilor culturale și monitorizează implementarea acestora;
 Divizia de Promovare a Audiovizualului (DAV): responsabilă de promovarea difuzării
cinematografului brazilian, a producției independente de televiziune și a publicității în
străinătate;
 Biroul de coordonare a informațiilor (DIVULG): responsabil pentru difuzarea informațiilor
despre politica externă, cultură și știri din Brazilia în străinătate și pentru împărtășirea în
Brazilia a aspectelor politicilor publice din alte țări care ar putea contribui la dezbaterea
internă. Biroul editează, de asemenea, publicații în mai multe limbi pe teme precum muzica
braziliană, gătit, capoeira, festivaluri populare, teatru, fotbal, modă, cultura sud-americană și
altele. Aceste publicații sunt distribuite gratuit publicului, în special prin intermediul rețelei
posturilor din străinătate.
 Departamentul pentru Acorduri și Afaceri Culturale Multilaterale (DAMC): răspunde pentru
probleme culturale abordate în cadrul organizațiilor multilaterale, cum ar fi UNESCO,
MERCOSUR, UNASUR, OAS și Summit-ul Ibero-American.
 Divizia pentru temele educaționale (DCE) este responsabilă pentru temele legate de educație
la Ministerul Afacerilor Externe, cum ar fi cooperarea educațională oferită de Brazilia și
primită de la alte țări, organisme internaționale sau agenții străine: participarea la negocieri și
monitorizarea implementării acordurilor privind cooperare în domeniul educației; publicând
oportunități de bursă oferite brazilienilor din străinătate și străinilor din Brazilia.
Un alt stat, care și-a dezvoltat o imagine cu totul favorabilă pe arena internațională este Elveția.
34
Țara continuă să fie printre țările cele mai de încredere din lume, după cum se arată, și este ușor de
văzut de ce. În mod neutru și cu o structură de guvernare puternic descentralizată, Elveția arată cum
se poate combina puterea economică cu stabilitatea politică pentru a asigura o reputație mondială. Se
organizează o serie de organizații internaționale și ONG-uri, mai ales de Crucea Roșie și Biroul
ONU de la Geneva, și găzduiește întâlnirile anuale ale Forumului Economic Mondial din Davos 105.
Elveția se evidențiază ca un far de stabilitate și securitate globală, iar neutralitatea sa imprevizibilă îl
face unul dintre cei mai eficienți arbitri și mediatori ai păcii din lume, ceea ce este deosebit de critic
pe măsură ce lumea navighează în apele politice neclare. Pe de altă parte, în timp ce stabilitatea și
guvernarea pot fi cea mai mare putere a Elveției, ea împiedică națiunea să fie văzută ca fiind cu
adevărat interesantă pe o scena mondială. Eforturile mai mari în promovarea unora dintre activele
sale moi de putere - peisaje uimitoare, turism de aventură și universități de renume mondial - vor
ajuta Elveția să fie considerată mai mult decât o platformă neutră pentru a discuta provocările lumii.
Diplomația publică elvețiană este desfășurată în mare parte de către guvern, care susține
inițiativele actorilor locali, regionali și naționali. Politica externă a Elveției este ghidată de valorile și
punctele forte ale politicii sale interne. Obiectivul, așa cum este definit în Constituția federală 106, este
de a proteja interesele, independența, bunăstarea și securitatea Elveției. Prin intermediul politicii sale
externe, Elveția joacă rolul său în atenuarea nevoii și sărăciei în lume, promovând respectul pentru
drepturile omului și democrație și contribuind la coexistența pașnică a popoarelor și la conservarea
resurselor naturale. Lucrând pe această bază, Elveția este dispusă să-și asume responsabilitatea și să
manifeste solidaritate cu ceilalți. În acest sens, își concentrează eforturile în primul rând pe domenii
în care poate aduce o diferență în funcție de experiența, rețelele, expertiza și multitudinea de
instrumente pe care le are la dispoziție. În interesul coerenței și eficienței, Departamentul Federal de
Afaceri Externe (FDFA) coordonează politica externă cu celelalte departamente federale. Elveția se
angajează, de asemenea, să promoveze dialogul și să construiască punți în cadrul politicii sale
externe. Datorită neutralității, independenței și tradiției umanitare, aceasta este capabilă să joace un
rol în aducerea păcii și securității în lume. Asigurarea unui birou bun este unul din punctele forte ale
Elveției. Având mulți ani de experiență în mediere și oferind sprijin în căutarea de soluții la
conflicte, expertiza sa este recunoscută la nivel mondial.
Elveția se dedică statului de drept, dialogului și culturii de compromis, co-determinare și
împărțire a puterii, principiilor umanitare și prevenirii conflictelor și extremismului. Acesta joacă un
rol activ în lupta pentru reducerea sărăciei și pentru protejarea mediului, acordarea de ajutor
105
2018 Overview https://softpower30.com/country/switzerland/
106
Foreign policy strategy and implementation. Federal Department of Foreign Affairs FDFA.
https://www.fdfa.admin.ch/eda/en/home/fdfa/implementing-foreign-policy.html
35
umanitar și ajutor în caz de dezastre, sprijinirea reconstrucției și prevenirea și reducerea riscurilor de
dezastru. Aceasta contribuie la elaborarea unor norme și standarde internaționale pentru o ordine
internațională justă care să favorizeze securitatea și prosperitatea pentru toți. Ori de câte ori este
posibil, oamenii ar trebui să poată trăi în demnitate și pace, atât astăzi cât și în viitor. Elveția
menține relații cu toate țările ori de câte ori este posibil. Are legături strânse din punct de vedere
politic, economic și cultural cu partenerii săi europeni, precum și prin împărtășirea principiilor
democratice fundamentale. Principalii parteneri comerciali ai Elveției sunt UE și țările vecine. Dat
fiind faptul că nu este membru al Uniunii Europene sau alte alianțe sau grupuri majore cum ar fi
G20, se bazează, de asemenea, pe un mediu internațional stabil și deschis.
Pentru a-și menține relațiile diverse cu alte țări, Elveția are o rețea de aproximativ 170 de
reprezentanțe la nivel mondial (ambasade, consulate generale și birouri de cooperare), care oferă, de
asemenea, o serie de servicii în timp util cetățenilor elvețieni în străinătate.
Diplomația publică și mass-media în străinătate are loc prin intermediul ambasadelor, care
ajung la o gamă largă de auditori care depășesc cu mult decidenții guvernamentali. Aceste audiențe
includ persoane și reprezentanți ai instituțiilor publice și private în domenii precum mediul
academic, advocacy, arte, afaceri, cultură, dezvoltare, educație, drepturile omului, cooperare
internațională, mass-media sau știință107. Un dialog susținut cu o gamă largă de părți interesate pe
teme de interes comun și îngrijorare reprezintă o parte esențială a diplomației elvețiene la nivel
mondial.
Prin organizarea și participarea la evenimente publice pe o varietate de teme, Ambasada
contribuie la o mai bună înțelegere a caracteristicilor puțin cunoscute, dar totuși remarcabile și
adesea unice ale Elveției, inclusiv instituțiile politice ale țării, cu participarea cetățenilor fără egal,
competiția economică de neegalat, de asemenea, o mare diversitate culturală și realizări artistice,
științifice și tehnologice remarcabile. Mai important, oferă oportunități pentru publicul din Elveția și
SUA de a învăța din experiențele celuilalt și de a explora noi posibilități de cooperare între cele două
țări.
Canada este un alt stat specific cu diplomație publică incluzivă și fragmentată. La nivel
internațional, Canada se lupta cu percepții depășite. După cum a argumentat E. Potter, există un
decalaj uriaș între modul în care canadienii se văd și cum îi percep ceilalți. În ochii lumii Canada
rămâne în mare parte ceea ce a fost în urmă cu un secol, și anume, o economie de resurse și,
conform unei recente revizuiri a mărcii internaționale a Canadei, elementele contemporane -
107
Public Diplomacy and Media. Federal Department of Foreign Affairs FDFA.
https://www.eda.admin.ch/countries/usa/en/home/representations/embassy-washington/embassy-tasks/public-
diplomacy-and-cultural-affairs.html
36
dinamism, inovare, tehnologie, toleranță, competitivitate și multiculturalism – absent. Pe scurt,
Canada are o problemă cu imaginea, imaginea fiind definită ca o prezență în parte și o promoție de o
parte.
Pentru a rezolva această problemă a imaginii, Biroul de Comunicare al Departamentului de
Afaceri Externe și Comerț Internațional a venit cu inițiativa Promovarea Canada în Străinătate.
Construit în jurul sloganului Canada-Cool-Connected, strategia de comunicare a inclus 6 teme
specifice în jurul cărora ar fi centrat promovarea: Captivant, Civil, Competitiv, Creativ, Caring,
Cosmopolitan. Un liant a fost produs de Biroul de Comunicații și a fost distribuit tuturor misiunilor
canadiene din întreaga lume, conținând module de discurs, factoide, mesaje, documente de modul de
pregătire pentru web și alte instrumente care ar putea fi aplicate în sprijinul activităților de informare
publică organizate în jurul acestor 6 imagini și platforme de valoare. În plus față de liant, Biroul de
Comunicații a dezvoltat, de asemenea, un site web protejat prin parolă, unde au fost postate
informații actualizate, fotografii, materiale video și alte actualizări folosite de către reprezentanții
canadieni în misiuni în străinătate108.
În ciuda complexității acestui efort, așa cum au indicat mai multe dintre interviurile din 2003
cu personalul Biroului de Comunicații, au existat probleme serioase în ceea ce privește atragerea
altor departamente, provincii și alți actori ai societății civile canadiene pentru a adopta strategia și
instrumentele diplomației publice dezvoltate ca parte a inițiativei Promovarea Canada în străinătate.
Problemele au fost legate de luptele turbulente birocratice între departamentele federale, deoarece,
de exemplu, promovarea Canadei ca națiune competitivă și avansată din punct de vedere tehnologic
a fost în mod tradițional responsabilitatea Industriei Canada, în timp ce promovarea Canadei ca
societate cosmopolită și multiculturală a fost condusă de canadian Heritage. Alte probleme au fost
legate de eforturile provinciale de promovare independentă a activelor provinciale și a identității în
străinătate (cele mai notabile fiind eforturile din Quebec)109.
În afară de problemele legate de coordonare și înțelesuri greșite în străinătate, publicul
canadian a avut o tendință de scăderea interesului față de politica externă canadiană, ceea ce a avut
un efect negativ asupra nivelului general al consensului societal asupra valorilor politicii externe și
asupra imaginii canadiene în străinătate. Departamentul de Afaceri Externe și Comerț Internațional
108
A number of Canadian Missions were able to make good use of the strategic initiative in their efforts at
engaging societal actors abroad in cooperation and exchanges with societal actors in Canada. The Internet–
supported Arts exchange between a school in Barbados and a school in Ontario organized by the Canadian High
Commission in Barbados might serve as a good example. (see http://www.dfait–maeci.gc.ca/barbados/connected–en.asp)
109
On the conduct of Quebec’s public diplomacy see Le Québec dans un ensamble international en mutation.
Plan Stratégique 2001–2004, Ministère des Relations internationals, Quebec, pp.51-55
(http://www.mri.gouv.qc.ca/en/pdf/Plan_strat_bchure_int_PA.pdf)
37
(DFAIT) încearcă, prin urmare, să caute modalități de a încuraja actorii autohtoni să se implice în
dezbateri și, prin urmare, să restabilească un nivel de consens cu privire la principalele valori și
priorități ale politicii externe. DFAIT (astăzi Afacerile Externe Canada - FAC) au angajat în mod
activ o gamă largă de actori interni în forme instituționalizate de consultare și cooperare, în scopul
consolidării legitimității proceselor de politică externă. Evoluțiile tehnologice au sporit considerabil
capacitatea Departamentului de a contacta și de a implica circumscripțiile naționale în mod
continuu.
Cea mai recentă inițiativă cuprinzătoare de consultare publică a fost Dialogul privind politica
externă, desfășurat în perioada ianuarie-mai 2003. DFAIT a publicat un document de dialog care
descrie prioritățile actuale ale politicii externe și a formulat întrebări cu privire la acele priorități și
valori pe care Canada ar trebui să le reprezinte pe plan internațional. A fost lansat un site web
eDialogue, în care cetățenii pot descărca documente relevante și își pot posta opiniile și ideile pe
panourile de mesaje interactive organizate pe teme. Cetățenii ar putea, de asemenea, să trimită prin
e-mail sugestiile și propunerile lor. Pe lângă discuțiile electronice au avut loc o serie de întâlniri ale
primăriilor din țară, la care au participat ministrul afacerilor externe și alți miniștri guvernamentali,
precum și 19 mese rotunde de experți pe teme legate de dialog. Site-ul web Dialogul a inclus
materiale din aceste mese rotunde expert, inclusiv netcast-uri, precum și sinteze săptămânale de
contribuții. Site-ul web a înregistrat aproximativ 62.500 de vizite, Dialogue Paper a fost descărcat de
aproximativ 28.000 de ori și aproape 2.000 de persoane au fost înregistrate ca participanți la forumul
online web, care la finalizare a inclus aproximativ 3.500 de răspunsuri la întrebările de dialog 110.
Rezultatul a fost raportul ministerial Dialog privind politica externă: raportul prezentat canadienilor
în iunie 2003111.
Discuțiile electronice și întâlnirile din primărie reprezintă un mod fără precedent de
implicare directă a cetățenilor, a organizațiilor societății civile, a întreprinderilor și a actorilor sub-
statali, cum ar fi provinciile și municipalitățile, în formarea unor orientări de bază pentru prezența
Canadei în lume.
A fost lansată o campanie de implicare directă cu tinerii și ONG-urile. Eforturile au
demonstrat și modul în care o politică internaționistă activistă poate ajuta la formarea unei identități
și la promovarea unității în țară. Măsura în care canadienii consideră că țara lor joacă un rol util și
eficient în străinătate adaugă sentimentului de coeziune, încrederea care este o parte indispensabilă a
110
http://www.dfait–maeci.gc.ca/cip–pic/participate/dialoguereport–en.asp
111
http://www.foreign–policy–dialogue.ca/pdf/FinalReport.pdf
38
imaginii naționale.
În timp ce formularea unui set coerent de platforme de imagine și valori în jurul cărora ar
trebui proiectată identitatea Norvegiei în străinătate ar putea fi nouă, valorile asociate cu cei patru
piloni ai strategiei diplomatice publice sunt de mult prezent în societatea norvegiană și au pătruns în
politica norvegiană viață de zeci de ani. După cum subliniază Dobinson și Dale (2000), a fost o
unitate politică neobișnuit de largă în jurul noțiunilor de pace ca o prioritate a politicii externe, în
jurul valorilor social-democratice care subliniază egalitatea și nu în ultimul rând problemele de
mediu (vezi și Østerud 1986). ONG-urile norvegiene, precum și guvernul norvegian, s-au implicat
puternic în activitatea de dezvoltare, promovarea drepturilor omului și consolidarea păcii în diferite
regiuni din întreaga lume încă din anii 1950. Cele mai recente exemple de astfel de eforturi de pace
includ Sri Lanka, Columbia și Orientul Mijlociu. O relație simbiotică sa dezvoltat între guvern și
ONG-uri, unde Ministerul de Externe al Norvegiei a învățat să se bazeze pe experiențele și rețelele
de contact ale ONG-urilor din regiune în regiunile de criză, în timp ce ONG-urile participante ar
putea atrage un sprijin financiar guvernamental mai mare (Tvedt 1997) . Egeland (1988) sugerează
că a apărut un "model norvegian" de cooperare, în care activitățile și valorile ONG-urilor sunt strâns
coordonate cu prioritățile și valorile politicii externe guvernamentale, care reprezintă în practică o
abordare multistratantă. Câteva dintre negocierile de pace de succes desfășurate de actorii
norvegieni au fost folosite ca exemple ale actorilor norvegieni (guvernamentali și neguvernamentali)
înrădăcinați în valorile menționate mai sus. Dobinson și Dale (2000) o descriu ca fiind rucsacul
norvegian, care este o metaforă pentru un cadru cognitiv care conține valorile adânc înrădăcinate ale
egalității, păcii și mediului natural cu care actorii norvegieni abordează situații conflictuale în
străinătate.
Considerația Ministerului de Externe din Norvegia privind diversele forme de cooperare,
schimb de informații și coordonare cu un număr selectat de actori ai societății civile (un model
aplicat și în reuniunile de consultare menționate mai sus în procesul de dezvoltare a strategiei
diplomației publice a Norvegiei).
În momentul de față, există foarte multe organizații și asociații diferite, ale căror activități
influențează într-un fel sau alt fel imaginea Norvegiei în străinătate, de exemplu diferitele ministere,
Consiliul de Comerț Norvegian, Consiliul Norvegian de Turism și diferite instituții culturale.
Această diversitate este bună în sensul că stimulează creativitatea, dar este o problemă în sensul că
diferite mesaje uneori se află în conflict. Reducerea acestei fragmentări ar contribui la coordonarea
mesajelor și la evitarea suprapunerii și, prin urmare, la îmbunătățirea eficienței acestora. Guvernul
norvegian a luat deja măsuri în această privință, hotărând să creeze un nou organism care să includă
39
Consiliul Comercial, Consiliul pentru Turism, Fondul de Stat pentru Dezvoltare Regională și biroul
responsabil de orientarea statului către inventatori. Ideea este că acest lucru va crea sinergii și va
face o legătură mai clară între inovare și internaționalizare (Widvey 2003).
Noul organism creat la 1 ianuarie 2004 este o companie de stat intitulată Innovation Norway.
Cu birouri în toate cele 19 județe norvegiene și în 30 de orașe din străinătate, scopul Innovation
Norway este de a contribui la "eliberarea potențialului diferitelor districte și regiuni prin contribuția
la inovare, internaționalizare și promovare"112. Principalele sale părți interesate sunt întreprinderile și
guvernele regionale . Pentru a asigura o coordonare eficientă și o utilizare eficientă a resurselor,
guvernul norvegian a considerat că este adecvat să integreze reprezentanții Innovation Norway în
serviciul străin norvegian și să-și localizeze birourile în misiunile diplomatice norvegiene.
O altă amalgamare a urmat ulterior în 2004, când Agenția Norvegiană pentru Cooperare
pentru Dezvoltare (NORAD) a fost plasată în mod administrativ sub conducerea ministerului de
externe norvegian în calitate de direcție. În mod tradițional, NORAD a avut rețele largi de contacte
și mecanisme de cooperare cu diferite ONG-uri norvegiene și instituții academice active pe plan
internațional. Prin amalgamare, Ministerul de Externe speră să realizeze o coordonare mai eficientă
a activităților de politică externă desfășurate de mai mulți actori și, nu în ultimul rând, să
îmbunătățească coerența mesajelor și imaginilor despre Norvegia pe care acești actori le proiectează
în străinătate.
În concluzie putem menționa faptul că cele mai dezvoltate state ale lumii deja
implementează diplomația publică prin intermediul proiectelor internaționale, iar un aport
considerabil determină instituțiile guvernamentale care se ocupă de politica externă a statelor lor.
Deși, determinăm faptul că au fost gândite numeroase strategii pentru a promova imaginea statelor
pe arena internațională, acest lucru a fost realizat prin diverse moduri și prin aplicarea a tot mai
mulți și diferiți actori.
112
See http://www.invanor.no/templates/Page 45053.aspx
40
2.2. Rolul proiectelor internaționale în promovarea statelor pe arena internațională prin
diplomația publică
Diplomația reprezintă procesul gestionarea relațiilor internaționale prin intermediul negocieri

lor sau metoda prin care aceste relații sunt ajustate sau gestionate. În opinia cercetătorilor Gilboa și
Eytan (2001), politicile stabilite de guvernele democratice sunt urmate de diplomații calificați pentru
a atinge obiective maxime stabilite (interese naționale) cu un minim de costuri într-un sistem de
politică în care războiul rămâne o posibilitate (Gilboa 2001, 10). Diplomația publică a fost abordată
de numeroase nume (diplomația culturală, diplomația mass-mediei, informarea publică, difuzarea
internă, educația și programele culturale și acțiunea politică), toate având aceeași funcție.
Diplomația oferă mijloace adecvate de a influența publicul străin fără folosirea forței.
Diplomația publică, precum propaganda, este legată de puterea coercitivă. Diplomația
publică, sau diplomația pentru public, pune partea interactivă și centrul interacțiunii umane într-o
manieră mult mai puțin manipulatoare decât propaganda. În mod ideal, publicul țintă este mai
degrabă un mesaj consumator pro-consumator (consumator proactiv) din partea expeditorului, care
variază de la un ofițer de afaceri publice la șef al unei organizații neguvernamentale, dar și
reacționează proactiv și convinge înapoi într-un schimb bilateral idei.
Descrierea modului în care diplomația publică funcționează într-un stat este ușor, dar când
vine vorba de diplomația publică a UE este destul de complicată, datorită naturii UE ca o organizație
internațională sui generis cu elemente de stat și non-statale sau ca o cvasi-federală entitate.
Elaborarea modului în care funcționează diplomația publică, luând în considerare funcția pe mai
multe niveluri a UE (națională, subnațională, transnațională și supranațională) este un subiect
specific de discuție.
Vom identifica impactul provocărilor practice în imaginea UE pe care UE și-a confruntat-o
și care se confruntă acum ca un actor important în politica internațională. În cadrul celei de-a 50-a
aniversări a UE, Comisia Europeană a lansat numeroase activități promovate de UE ca model pentru
cooperarea regională, respectând diversitatea națională și angajându-se în democrație, drepturile
omului, statul de drept și buna guvernare (Comisia Europeană, 2007: 5) Diplomația publică a UE
este următoarea: "Diplomația publică se ocupă de influența atitudinilor publice. Acesta urmărește să
promoveze interesele UE prin înțelegere, informare și influențare. Aceasta înseamnă explicarea clară
a obiectivelor, politicilor și activităților UE și promovarea înțelegerii acestor obiective prin dialogul
cu cetățenii, grupurile, instituțiile și mass-media individuale "(Comisia Europeană, 2007: 5). Această
definiție ne ajută să înțelegem două aspecte ale diplomației publice a UE, una internă și una externă.
41
Cea internă este foarte importantă, ținând seama de armonizarea dintre statele membre față de
celălalt și de diplomația publică proprie, precum și de diplomația publică a statelor membre față de
terți. Cel extern poate fi descris în două perioade, înainte și după Tratatul de la Lisabona. Perioada
dinaintea Tratatului de la Lisabona demonstrează o funcționare a diplomației publice aruncă o
structură complexă a relațiilor externe ale UE (împărțită între trei piloni), precum și persistența
caracterului vestfalian al diplomației, iar după încheierea Tratatului de la Lisabona, diplomația
publică a UE aruncă Serviciul European de Acțiune Externă (SEAE), care pune capăt dezbinării
formale a relațiilor externe ale UE prin reunirea într-o manieră inovatoare a funcționarilor Comisiei,
Secretariatului General al Consiliului și diplomaților din statele membre, oferă o oportunitate de a
dezvolta o adevărată diplomație publică externă & Courtier, 2011).
Toți actorii din domeniul relațiilor externe, cum ar fi DG-urile Comisiei, un număr mic de delegații
UE sau Secretariatul General al Consiliului și SEAE, au dezvoltat în prezent portaluri bazate pe web
pe care o mulțime de știri, pliante narative, discursuri oficiale, fapte și cifre, declarații sau declarații
sunt puse la dispoziție. Mai târziu, SEAE sa îndrăgostit chiar și în social media (acum pe Facebook
și pe Twitter) (Duke & Courtier, 2011). În ambele perioade și în întreaga perioadă de existență a
UE, UE sa promovat ca un important actor internațional pentru menținerea și abuzul de drepturi ale
omului și, de asemenea, prevenirea conflictelor care ar putea provoca războaie între națiuni sau
state, de exemplu difracția fostei Iugoslavii prin război și genocid.
Instituțiile UE sunt interesate în a investi în state cu potențial de a deveni membre a uniunii,
de aceea atestă, o multitudine de programe și proiecte finanțate de către Uniunea Europeană, cu
scopul de a sensibiliza publicul și de a promova valorile și principiile acesteia. Drept exemplu unor
asemenea programe sunt: Erasmus + Capacity building projects, programe ale Consiliului Europei.
Comisia Europeană aduce contribuții financiare directe sub formă de granturi în sprijinul
proiectelor sau organizațiilor care promovează interesele UE sau contribuie la punerea în aplicare a
unui program sau a unei politici UE113. Părțile interesate pot solicita răspunsuri la cereri de
propuneri. În prezent, nu există cereri de propuneri deschise, gestionate de sediul central al Direcției
Generale Neguvernamentare pentru Vecinătate și Extindere (DG NEAR) de la Bruxelles.
Comisia utilizează contracte publice pentru achiziționarea de bunuri și servicii - studii,
asistență tehnică și formare profesională; servicii de consultanță, conferințe și publicitate; cărți și
echipamente informatice etc. Furnizorii sunt selectați prin intermediul unor cereri de ofertă care sunt
emise de departamentele, birourile și agențiile Comisiei. Ofertele pentru asistența IPA acordate
113
Grants and Tenders. European Neighbourhood Policy And Enlargement Negotiations.
https://ec.europa.eu/neighbourhood-enlargement/tenders/grants-and-tenders_en
42
țărilor candidate la aderare se bazează pe cerințele de proiect convenite între Comisie și țările
beneficiare.
Cerințele de comunicare și vizibilitate pentru acțiunile externe ale UE se determină prin
obiectivul general al noilor cerințe privind comunicarea și vizibilitatea UE. În primul rând, de a
asigura că toate acțiunile externe finanțate de UE vor informa publicul țintă specific sau general
despre motivele acțiunii, sprijinul UE pentru țara sau regiunea în cauză, precum și rezultatele și
impactul acestui sprijin. Prin intermediul acestui fapt determinăm metodele de promovare a UE prin
intermediul acestor cerințe de comunicare, care îi atribuie o imagine pozitivă acesteia pe arena
internațională datorită actorilor care au beneficiat de granturi sau tendere.
Cu toate acestea, partenerii de implementare sunt încurajați să se refere și la "cerințele de
comunicare și vizibilitate" atunci când planifică și desfășoară activități de comunicare și / sau
produc diverse produse de comunicare și vizibilitate. Informații ca briefinguri, materiale scrise,
conferințe de presă, prezentări, invitații , semne rutiere, plăci comemorative și toate celelalte
instrumente folosite pentru a evidenția contribuția UE.
În cazul Braziliei, pe lângă instituțiile drept specializate în diplomația publică și cea
culturală, aceasta acordă o mare importanță problemelor de mediu și a participat activ la discuțiile
internaționale legate de schimbările climatice; conservarea și utilizarea durabilă a biodiversității;
gestionarea durabilă a pădurilor și a resurselor de apă; lupta împotriva deșertificării; mărilor și
oceanelor; conservarea și gestionarea resurselor antarctice114, printre altele. Din 1992, când Brazilia
a găzduit Conferința Organizației Națiunilor Unite privind mediul și dezvoltarea, popular cunoscut
sub numele de Summitul Pământului de la Rio, acțiunea diplomatică braziliană a avut drept scop să
contribuie pozitiv la construirea unui consens internațional privind promovarea dezvoltării durabile,
ținând cont nu numai de aspectele legate de mediu dar și dimensiunile lor economice și sociale.
În 2012, Brazilia a găzduit cea mai mare conferință din istoria Națiunilor Unite, Rio + 20, și și-a
reînnoit angajamentul de a promova dezvoltarea în multiplele sale aspecte, în special în eradicarea
sărăciei. În acest context, Brazilia încearcă să se asigure că angajamentele internaționale stabilite în
domeniul mediului reflectă nevoile și provocările specifice ale țărilor în curs de dezvoltare și
consolidează angajamentele țărilor dezvoltate în ceea ce privește asistența oficială pentru dezvoltare
și transferul de tehnologie.
Proiectul New Voices of Brazilia115, lansat în 2011, își propune să preia unele dintre cele mai
expresive nume din noua generație de muzică populară braziliană pentru prezentări în străinătate, în
114
Ministry of Foreign Affairs of Brazil. Brazil and the Environment. http://www.itamaraty.gov.br/en/politica-
externa/desenvolvimento-sustentavel-e-meio-ambiente/6342-brazil-and-the-environment
115
Ministry of Foreign Affairs of Brazil. Cultural Diplomacy. http://www.itamaraty.gov.br/en/cultural-diplomacy
43
special pe marile piețe fonografice din lume. Sprijinul este acordat artiștilor care se află în faza
incipientă a carierei și care au lansat deja albume lansate în Brazilia, cu o recepție bună din partea
publicului și a criticilor specializați.
Proiectul rezidenților de arte din străinătate lansat în 2011, constă în susținerea schimbului
de artiști brazilieni în instituții internaționale renumite, cum ar fi muzee, centre culturale și școli de
artă. Odată ajuns în străinătate, artiștii selectați au ocazia să facă schimb de experiențe cu artiști de
diferite origini, pe lângă studierea unor tehnici și materiale puțin cunoscute, precum și pentru a
organiza ateliere, expoziții și proiecte comunitare. Deoarece colecția Itamaraty constituie un
instrument important pentru difuzarea artelor braziliene în întreaga lume, artiștii selectați sunt de
acord să doneze una dintre lucrările lor pentru proiect.
Proiectul Noua dramaturgie braziliană, lansat în 2013, în cadrul unui parteneriat cu
Ministerul Culturii și Associação Cena Brasil Internacional, Proiectul Nou de Dramaturgie
braziliană își propune să extindă difuzarea internațională a teatrului național. Strategia proiectului se
axează pe publicarea în mai multe limbi a unei colecții de lucrări contemporane de către
dramaticienii brazilieni și ținând în paralel o citire dramatică a operelor, dat fiind faptul că
prezentarea artiștilor locali tinde să trezească un interes mai mare prin publicul. Ca rezultat,
proiectul va facilita stabilirea de contacte între actorii brazilieni, producătorii, regizorii și scenariștii
din țările în care compilația este lansată.
Ceea ce ține de cooperarea educațională116 Programul Știință fără Frontiere realizat în
parteneriat cu Ministerul Educației și Ministerul Științei, Tehnologiei și Inovării, Ministerul
Afacerilor Externe monitorizează implementarea în străinătate a Programului Știință fără Frontiere
(SwB). Din anul 2011, anul în care a fost creat programul, au fost acordate peste 80 de mii de burse.
La 25 iunie 2014, a doua fază a programului a fost anunțată de Președintele Republicii. Guvernul
federal va acorda 100 mii de burse noi până în 2019, pentru a continua stimularea schimbului
academic în domeniile de cunoaștere considerate prioritare pentru dezvoltarea națională. Bursele
programului oferă posibilitatea de a trimite studenți și cercetători brazilieni la instituțiile de
învățământ din străinătate și de a primi cadre universitare străine în universități și centre de cercetare
braziliene
USAID conduce eforturile internaționale de dezvoltare și umanitare pentru a salva vieți, a
reduce sărăcia, a consolida guvernarea democratică și a ajuta oamenii să progreseze dincolo de
asistență.
Asistența externă din S.U.A. acordată țărilor străine a avut întotdeauna dublu scop de a-și susține
116
Divisão de Assuntos Educacionais (DCE). http://www.dce.mre.gov.br/index.php
44
interesele Americii, îmbunătățind în același timp viața în lumea în curs de dezvoltare. USAID
desfășoară politica externă a SUA prin promovarea progresului uman la scară largă, în același timp
extindând societăți stabile, libere, creează piețe și parteneri comerciali pentru Statele Unite și
promovează bunăvoința în străinătate.
Printre știrile din present referitor la USAID, se numără inițiativa acestei organizații de a
ajuta la construirea unui parc national în Afgnistan117. În celebrarea Zilei Internaționale a
Pământului, directorul general al Agenției Naționale pentru Protecția Mediului din Afganistan
(NEPA) a declarat Band-e-Amir drept primul parc național al Afganistanului. Această desemnare
oficială oferă protecție juridică lacurilor și peisajului înconjurător și va asigura un management de
mediu durabil pentru această zonă de mare frumusețe naturală. Din 2006, Agenția Statelor Unite
pentru Dezvoltare Internațională (USAID) a colaborat cu Guvernul Republicii Islamice din
Afganistan și cu comunitățile locale din jurul Band-e-Amir pentru a înființa parcul național. Band-e-
Amir este o serie de șase lacuri în provincia centrală Bamyan, iar parcul național acoperă 56.000 de
hectare de teren. Lacurile prezintă un peisaj vizual uimitor, cu culoarea lor albastră, albastră și
azurie, așezată pe stânci roccate și pe pășuni uscate. Lacurile sunt reținute de barajele naturale de
travertin, create de depozitele de calciu. Unele dintre baraje sunt uluitoare: pereți de stâncă de 30 de
picioare care se întind de-a lungul văii, în arcuri lungi, grațioase. Combinația de deșert, apă și rocă
face pentru peisaje care rivalizează pe cele ale parcurilor naționale oriunde în lume.
Pentru a asigura durabilitatea pe termen lung a parcului, USAID, prin partenerul său de
implementare, Societatea de Conservare a Lumii Sălbatice (WCS), a înființat o instituție locală care
să gestioneze parcul propus și a contribuit la pregătirea unui plan de gestionare a parcului. De
asemenea, USAID a informat guvernul cu privire la dezvoltarea cadrului legal pentru stabilirea
zonelor protejate. Declarația oficială sporește capacitatea Afganistanului de a-și gestiona resursele
naturale și va contribui la recunoașterea internațională a acestui domeniu de mare frumusețe
naturală. Desemnarea parcului național va încuraja, de asemenea, dezvoltarea economică în cele 15
sate din jurul Band-e-Amir. Înainte de anii de război și de dominația talibanilor, Band-e-Amir a fost
o destinație turistică populară și, recent, turismul a început să crească. Cu ajutorul USAID și
partenerilor săi de implementare WCS, Ecodit și Rețeaua Agha Khan, întreprinzătorii locali
construiesc deja mici magazine, restaurante și hoteluri - în conformitate cu planul de management al
mediului al parcului - pentru a servi numărul tot mai mare de turiști. De asemenea, este planificat un
tabără. Se așteaptă ca aceste îmbunătățiri să atragă mai mulți turiști afgani și internaționali în anii
117
USAID HELPS ESTABLISH FIRST NATIONAL PARK IN AFGANISTAN https://www.usaid.gov/news-
information/press-releases/usaid-helps-establish-first-national-park-afghanistan
45
următori, contribuind la creșterea economică a Afganistanului într-o manieră ecologică.
Proiectul GRETA / ECONOMIA VERDE: NACHHALTIGER BERGTOURISMUS &
BIOLANDWIRTSCHAFT IN GEORGIEN - SIDA MITTEL, a cărui obiectiv al acțiunii este de a
facilita îmbunătățirea mediului de afaceri și crearea de noi oportunități de venit în turismul montan
durabil și în agricultura ecologică pentru a reduce sărăcia și excluziunea în zonele montane selectate
din Georgia118. Acțiunea prevede realizarea următoarelor 3 rezultate:
a) Cadrul legal și politic pentru turismul montan și agricultura ecologică permite o dezvoltare
durabilă și favorabilă incluziunii.
b) Ocuparea forței de muncă și veniturile din ambele sectoare sunt sporite datorită produselor
și serviciilor noi și mai bune, precum și prin legături de piață mai bune, la nivel local, național și
internațional.
c) se îmbunătățește accesul la măsurile de dezvoltare a capacităților pentru persoanele și
instituțiile active în domeniul turismului montan durabil și al agriculturii ecologice și se instituie un
sistem de gestionare a cunoștințelor care să permită învățarea în comun a actorilor publici, privați și
ai societății civile.
Principalii beneficiari ai acțiunii sunt 400 de întreprinderi de mici dimensiuni și producători
în turism montan, 300 de furnizori de servicii de cazare, 300 de furnizori de servicii turistice, 230
agricultori din agricultura ecologică, 2 organisme de certificare, precum și 76 de săteni și inspectori
locali. Alte părți interesate importante sunt sectorul privat și asociațiile de afaceri, instituțiile
guvernamentale, precum și instituțiile din sectorul public (autoritățile locale, regionale și naționale),
organizațiile societății civile și comunitățile locale.
Activitățile proiectului includ:
a) facilitarea dezvoltării strategiei naționale de dezvoltare a turismului montan durabil,
inclusiv a unui plan de management al destinației și a politicii de branding;
b) stabilirea unui standard național de calitate și a unui sistem de control pentru furnizorii de
turism local;
c) stabilirea unei case de oaspeți model în scopuri de formare;
d) facilitarea armonizării legislației naționale ecologice cu reglementările UE și crearea unui
mediu favorabil;
e) Facilitarea măsurilor de dezvoltare a capacității pentru reprezentanții organismelor de
certificare / instituții și furnizorii de servicii de extensie;
118
Projects https://www.entwicklung.at/en/projects/detail-en/project/show/greta-green-economy-nachhaltiger-
bergtourismus-biolandwirtschaft-in-georgien-sida-mittel/
46
f) Instruiri de gen pentru beneficiari, personalul proiectului și alți actori locali.
Context implementării unui asemenea proiect cuprinde constrângerile structurale și
reformele economice incomplete continuă să îngreuneze întreprinderile georgiene, în special IMM-
urile, să funcționeze eficient și să crească. Prin urmare, sprijinul pentru o creștere economică
durabilă în Georgia a apărut ca o problemă esențială pentru UE, Suedia și Austria. Această acțiune
vizează facilitarea îmbunătățirii mediului de afaceri și crearea de noi oportunități de venit în turismul
montan durabil și agricultura ecologică pentru reducerea sărăciei și excluziunii în regiunile selectate
din Georgia. Proiectul este cofinanțat de Comisia Europeană și Cooperarea pentru Dezvoltare a
Austriei fapt ce determină evidențierea acestor donatori în țara în care are loc finanțarea propriu-
zisă.
47
Statele-orașe și mai târziu statele au fost construite de diplomația publică, iar lipsa emisarilor
a condus la spirala descendentă și la degradarea întregii populații. Acesta este motivul pentru care
oamenii numesc, angajează sau aleg astfel de emisari. Diplomații sunt cei mai străluciți și cei mai
educați din țara pe care o reprezintă. Aceștia pot vinde sau cumpăra întregul randament al producției
agricole sau al producției din fabrică. Prin compararea activă a modelelor de diplomație publică, în
mai multe țări cercetate în această teză, se poate concluziona că o abordare nu corespunde nevoii
tuturor țărilor. Statele Unite au o abordare cuprinzătoare, unde o mare varietate de agenții și instituții
guvernamentale sunt implicate în problemele diplomației publice. Ei au un model unic, vizând și
formând opinia publică mondială în favoarea lor. Statele Unite au încercat mult timp să influențeze
popoarele țărilor străine prin eforturile de diplomație publică. Ei îndeplinesc această sarcină cu
succes.
Diplomația publică oferă o completare a politicii externe diplomației tradiționale
guvernamentale, care este dominată de interacțiunea oficială între diplomații profesioniști. Spre
deosebire de afacerile publice care se concentrează asupra activităților de comunicare destinate în
primul rând informării și influențării mass-mediei interne și a poporului american, diplomația
publică americană include eforturile de a interacționa direct cu cetățenii, comunitatea și liderii civili,
jurnaliștii și alți lideri de opinie dintr-o altă țară. USAID este un exemplu extraordinar al instituției
guvernamentale americane, care se străduiește într-un mod minunat să modeleze opinii străine în
favoarea SUA. Polonia, pe de altă parte, și-a folosit și încă folosește strategia de diplomație publică
pentru a modela opinia cu privire la persoana poloneză modernă în ochii țărilor occidentale.
Strategia lor se concentrează în principal pe țările cele mai influente din Uniunea Europeană, Marea
Britanie, Franța și Germania. Acesta este cazul, în general, deoarece percepția despre persoanele
obișnuite poloneze din aceste țări este foarte negativă.
În paralel cu acest proces, guvernul polonez a convingerea propriilor societăți despre
oportunitatea procesului de aderare și despre corectitudinea scopurilor sale. Similar cu cazul polonez
sunt strategiile utilizate de Ungaria și Republica Cehă, având în vedere că toate acestea erau foste
țări comuniste. Acestea fiind spuse, percepția tuturor în țările occidentale a fost similară, deși
Republica Cehă a fost considerată mai favorabilă decât celelalte, din cauza creșterii economice
constante și a deschiderii rapide a pieței lor. Comparând modelul macedonean, cu toate cele
menționate mai sus, putem vedea că Macedonia nu are o strategie globală / model de diplomație
publică. Putem spune că Macedonia are segmente care fac parte din instrumentele diplomației
48
publice, cum ar fi promovarea culturii, promovarea oportunităților de investiții și promovarea
turismului. Prin aderarea la aceste segmente, Macedonia poate reuși să formeze o strategie de
diplomație publică, care va fi eficientă la nivel internațional. Pentru a reuși în aceste eforturi,
Macedonia trebuie să delege multe activități guvernamentale societății civile, ONG-urilor și
macedoneni de succes din întreaga lume.
Aceasta este singura modalitate de a prezenta povestea sa de succes la nivel global. Fiecare
țară care va găsi o modalitate eficientă de a folosi diplomația publică va reuși cu siguranță să își
prezinte povestea lumii, în special cele mai bune părți ale acesteia. Pentru țările mici, cum ar fi
Macedonia, este esențial să găsim un model care să fie funcțional și eficient, mai ales pentru că este
unul dintre puținele instrumente, dacă nu unul singur, disponibil.
49
3. PRACTICILE DIPLOMAȚIEI PUBLICE ÎN PROMOVAREA REPUBLICII MOLDOVA
PRIN INTERMEDIUL PROIECTELOR INTERNAȚIONALE
3.1. Pаrticulаrităţile аctivităţii diplomаţiei publice a Republicii Moldova în promovarea

statului prin intermediul proiectelor internaționale
Activitatea diplomației publice a Republicii Moldova în promovarea statului se realizează prin

diverse instituții, care asigură într-o oarecare măsură construirea unei imagini a țării, cât și percepții
asupra acestuia de către public. Republica Moldova, fiind un stat mic și situat între marile puteri ale
arenei internaționale, este permanent cuprins de cele mai mari evenimente ale continentului
european. La fel, fiind parte a organizațiilor internaționale și regionale, proiectelor internaționale și
participând activ la evenimentele globale asigură un bun context de dezvoltare a statului.
În acest capitol vor fi analizate principalele aspecte ale diplomаţiei publice a Republicii Moldova
în promovarea statului prin intermediul proiectelor internaționale. Republica Moldova este parte a
Parteneriatul estic, o inițiativă politică comună care vizează aprofundarea și consolidarea relațiilor
dintre Uniunea Europeană (UE), statele sale membre și cele șase țări vecine din est: Armenia,
Azerbaidjan, Belarus, Georgia, Moldova și Ucraina 119. În acest cadru, orientarea relațiilor UE cu
vecinii săi este strategia globală a UE și politica europeană de vecinătate revizuită, care solicită
concentrarea asupra creșterii stabilității și a rezilienței vecinilor estici ai UE.
În acest cadru, există un angajament comun de a oferi rezultate tangibile cetățenilor din întreaga
regiune. În sprijinul unei abordări mai orientate spre rezultate față de Parteneriatul estic, Comisia
Europeană și Serviciul European de Acțiune Externă au identificat 20 de rezultate esențiale pentru
2020. Acest plan de lucru ambițios a fost aprobat la Summit-ul Parteneriatului estic care a avut loc
la Bruxelles în noiembrie 2017. Aceste angajamente de către UE, statele sale membre și cele șase
țări partenere acoperă cele patru domenii principale prioritare ale Parteneriatului estic: Economie
mai puternică (dezvoltare economică și oportunități de piață); Guvernanță mai puternică
(consolidarea instituțiilor și buna guvernanță); Conectivitate mai puternică (conectivitate, eficiență
energetică, mediu și schimbări climatice); Societate mai puternică (mobilitate și contacte
interpersonale).
O implicare structurată cu o gamă mai largă de organizații ale societății civile, promovarea
egalității de gen și a nediscriminării, precum și comunicări strategice mai clare și personalizate sunt,
de asemenea, urmărite în toate domeniile.
119
Eastern Partnership https://ec.europa.eu/neighbourhood-enlargement/neighbourhood/eastern-partnership_en
50
În septembrie 2018, Comisia Europeană și SEAE au efectuat o monitorizare internă
pentru a revizui progresele realizate în cadrul celor 20 de rezultate pentru 2020.
Într-un context mai larg, Parteneriatul estic sprijină, de asemenea, îndeplinirea obiectivelor de
politică globală cheie stabilite de Obiectivele de dezvoltare durabilă ale ONU 2030 și de Acordul de
la Paris privind schimbările climatice. Cadrul general care orientează relațiile dintre UE și cei șase
parteneri de Est este prevăzut de acordurile bilaterale relevante, cum ar fi acordurile de asociere,
precum și Agendele de asociere și prioritățile parteneriatului și cele 20 de rezultate ale
Parteneriatului pentru 2020 aliniate la cele patru priorități cheie zone.
Cooperarea are loc atât la nivel bilateral (cu parteneri individuali: Armenia, Azerbaidjan,
Belarus, Georgia, Moldova și Ucraina), cât și la nivel regional, în funcție de natura acțiunii.
Acest lucru este apoi sprijinit prin dialogurile relevante, atât la nivel bilateral, cum ar fi Consiliul de
asociere, cât și la nivel multilateral prin platformele și panourile tematice ale Parteneriatului estic.
De asemenea, vecinii estici participă la inițiative deschise tuturor țărilor vecine - cum ar fi
Erasmus +, TAIEX, Twining, SIGMA și Facilitatea pentru investiții în vecinătate - și în programele
de cooperare transfrontalieră. Ca de exemplu, Twinning 120 este un instrument al Uniunii Europene
pentru cooperarea instituțională între administrațiile publice ale statelor membre ale UE și ale țărilor
beneficiare sau partenere. Proiectele twinning reunesc expertiza sectorului public din statele membre
ale UE și țările beneficiare, cu scopul de a obține rezultate operaționale obligatorii concrete prin
activități de la egal la egal.
TAIEX121 este instrumentul de asistență tehnică și de schimb de informații al Comisiei
Europene. TAIEX sprijină administrațiile publice în ceea ce privește apropierea, aplicarea și
aplicarea legislației UE, precum și facilitarea schimbului de bune practici ale UE. Aceasta este în
mare măsură determinată de nevoi și oferă o expertiză adecvată adecvată pentru a aborda problemele
în cel mai scurt timp în trei moduri: Ateliere: experții din statele membre ale UE prezintă anumite
domenii specifice ale legislației UE în ateliere pentru un număr mare de funcționari beneficiari.
Misiuni de experți: experții (experții) din statele membre ale UE sunt trimiși către administrația
beneficiară pentru a oferi consultanță aprofundată privind transpunerea, punerea în aplicare sau
aplicarea unei anumite părți din legislația UE. Vizite de studiu: un grup de trei practicieni dintr-o
administrație beneficiară participă la o vizită de studiu la administrația unui stat membru al UE.
Un proiect SOCIEUX sprijină servicii de reabilitare profesională pentru persoanele cu
dizabilități în Republica Moldova Chișinău, Republica Moldova 02 februarie ianuarie 2015.-
120
Twinning https://ec.europa.eu/neighbourhood-enlargement/tenders/twinning_en
121
Taiex https://ec.europa.eu/neighbourhood-enlargement/tenders/taiex_en
51
SOCIEUX, expertiza protecție socială a UE în domeniul protecției sociale, sprijină, în prezent
eforturile Ministerului Muncii a înființat o reabilitare profesională servicii pentru persoanele cu
dizabilități. Cu această ocazie, experții SOCIEUX doresc să revizuiască provocările actuale în ceea
ce privește înființarea acestei unități și evaluarea nevoilor acesteia. Evaluarea va avea loc între 2 și 6
februarie. Ministerul Muncii este în procesul de instalare a unui departament de servicii de
reabilitare în cadrul protetică Experimental, Ortopedie si Centrul de Reabilitare (CREPOR)
acordând prioritate persoanelor cu handicap grav. Acțiunea va contribui la îmbunătățirea înțelegerii
privind tipul de servicii furnizate și modalitățile de asigurare a serviciilor de înaltă calitate în
conformitate cu regulamentul actual. Împreună cu Ministerul, SOCIEUX 122 a elaborat un plan
specific de acțiune, primul pas al căruia a fost o vizită de studiu privind serviciile de reabilitare
profesională în Irlanda care a avut loc în septembrie. După misiunea de evaluare a nevoilor din
februarie, SOCIEUX dorește să ofere instruiri specifice personalului. Evaluarea va analiza situația
actuală a departamentului de reabilitare profesională și modul în care acesta va funcționa în
următoarele luni. Dat fiind faptul că personalul CREFOR a recrutat recent, se va acorda o atenție
specială, pe de o parte, disponibilității și adecvării resurselor umane, inclusiv competențelor și
competențelor personalului. Pe de altă parte, finanțarea, organizarea, managementul, metodele de
lucru, calitatea serviciilor și interacțiunea cu beneficiarii. Cu această ocazie, experții vor fi dislocate
dna Edita Satiene, Director al Centrului de reabilitare a lituanian Valakupiai și doamna Christy
Lynch, director KARE Irlanda, care vor putea împărtăși cele mai bune practici în țările lor
respectivement. Constatarile se vor baza pe discuții cu actorii-cheie în domeniul serviciilor pentru
persoanele cu dizabilități, cum ar fi ,: Ministerul Protecției Sociale Direcția Muncii pentru
persoanele cu handicap, Oficiul Național ocuparea forței de muncă, organizațiile societății civile și
CREPOR în sine. Beneficiarul serviciilor noi CREFOR dorește să fie persoane care au o deficiență
fizică, locomotoare și / sau mentale, care constituie un impediment substanțial pentru angajare.
Prioritatea dorește să fie acordată acelor indivizi care au dizabilități severe.
Informații de bază
Ratificarea de către R. Moldova a Convenției Națiunilor Unite privind drepturile persoanelor
cu handicap: tranziția de la protecția socială și sănătatea la abordarea drepturilor omului, incluziunea
socială și egalitatea de șanse. Strategia pentru incluziunea socială pentru persoanele cu handicap din
2010 este primul pas spre punerea sa în aplicare. Reabilitarea profesională este în general definită ca
fiind: În acest sens, Ministerul Muncii, Protecției Sociale și Familiei joacă Potrivit Ministerului
122
Announcement Note. SOCIEUX supports vocational rehabilitation services for people with disabilities in Moldova
http://www.eeas.europa.eu/archives/delegations/moldova/documents/press_corner/socieux_action_20150127
52
Muncii, în 2014 au fost în Moldova aproximativ 183.416 de persoane cu dizabilități (2014).
aproximativ 5% din populația totală a țării) care se confruntă adesea cu discriminare, excluziune
socială, sărăcie, șomaj și acces scăzut la serviciile publice.
Un alt exemplu al proiectelor prin intermediul cărora are loc promovarea Republicii
Moldova prin intermediul proiectelor internaționale implementate de către ONG-uri este proiectul
„Dialog intercultural în Moldova”. Proiectul este implementat de către Consiliul Naţional al
Tineretului din Moldova (CNTM) și susținut de Fundaţia Elveţiană pentru Copii „Pestalozzi” (PCF).
Proiectul „Dialog intercultural în Moldova”123 se desfășoară în perioada Aprilie 2010 – Decembrie
2019 (structurat în trei faze de implementare). Proiectul „Dialog intercultural în Moldova” a fost
lansat cu scopul de a spori nivelul de toleranță al tinerilor și copiilor din Moldova cu vârsta cuprinsă
între 13 și 17 ani, prin dezvoltarea competențelor interculturale ale acestora, dar și ale profesorilor,
părinților, specialiștilor de tineret etc. Principalul aspect al acestui proiect este faptul că fiind finanțat
de către o structură de peste hotarele statului, ține să se promoveze pe arena internațională.
Printre obiectivele proiectului se numără: îmbunătățirea și consolidarea abilităților și
cunoștințelor profesorilor, inspectorilor școlari, administrației școlii, părinților (responsabili de
drepturi) în domeniul dialogului/educației interculturale și a dezvoltării competenței interculturale;
creșterea nivelului toleranței și a cunoștințelor în domeniul dialogului intercultural și dezvoltarea
competențelor interculturale la copii/tineri (titularii de drepturi); creșterea gradului de conștientizare
a populației cu privire la dialogul intercultural și a importanței educației interculturale. Regiunile de
implementare a proiectului: Bălți, Cahul, Chișinău, Cimișlia, Edineț, Soroca, Ungheni și UTA
Găgăuzia începând din 2015.
Activitatea proiectului care cuprinde în sine aspectul internațional de promovarea a statului
peste hotare și anume prin intermediul Schimbului intercultural și componența echipei de
implementare a proiectului care face parte din echipa internațională a structurei finanțatoare.
Schimbul intercultural124 este o activitate–parte a proiectului „Dialog intercultural în
Moldova” implementat de către Consiliul Național al Tineretului din Moldova (CNTM) și susținut
de Fundaţia Elvețiană pentru Copii „Pestalozzi” (PCF). Schimburile interculturale se organizează
de două ori pe an în „Satul Copiilor”, în orășelul Trogen, Elveția, pe durata a 14 zile. În cadrul
Schimburilor interculturale participă 40 de copii/tineri, reprezentanţi ai diferitor etnii din Republica
Moldova cu vârsta cuprinsă între 13-17 ani, selectaţi din localitățile de implementare a proiectului –
123
Dialog intercultural în Moldova Implementat de Consiliul Național al Tineretului din Moldova. Descriere.
https://dialog.cntm.md/despre-proiect/descrierea-proiectului/
124
Dialog intercultural în Moldova Implementat de Consiliul Național al Tineretului din Moldova. Schimb intercultural.
https://dialog.cntm.md/schimburi-interculturale/
53
Chişinău, Cimişlia, Bălţi, Soroca, Edineţ, Ungheni, Cahul și UTA Găgăuzia. Vârsta
copiilor/tinerilor se stabilește pentru fiecare Schimb intercultural împreună cu organizatorii din
Elveția. Scopul schimbului intercultural este de a spori nivelul de toleranţă şi dialog intercultural al
copiilor/tinerilor reprezentanţi ai diferitor minorităţi etnice din Republica Moldova prin facilitarea
unui schimb intercultural cu caracter educativ în care tinerii își pot valorifica propriile tradiții pentru
a învăța şi a cunoaște alte culturi și reprezentanți ai acestor culturi.
Un alt obiectiv al schimbului intercultural este de a contribui la creșterea respectului de sine,
astfel consolidându-se identitatea personală. Prin interacțiunea cu participanții din alte țări,
participanţii din Republica Moldova vor putea identifica similaritățile și diferențele culturale, pentru
a reflecta asupra stereotipurilor și prejudecăților despre alte etnii și culturi pentru a le depăși.
Participanţii din Moldova sunt încadrați în mai multe tipuri de activități:
 ateliere și seminare privind dialogul intercultural, drepturile copiilor, toleranța;

 organizarea și managementul propriilor activități;
 emisiuni radio;
 dezbateri;
 activități sportive;
 excursii.
În cadrul proiectului menționat mai sus, Republica Moldova participă în cadrul unui proiect
internațional și care îi asigură o imagine favorabilă acesteia peste hotare.
Drept exemplu a unui proiect de durata a 2 ani, care a făcut Republica Moldova să se
promoveze în arealul european, dar și să promoveze sectorul asociativ prin intermediul căruia a fost
realizată această promovare este proiectul internațional International Youth Studies: Curricula,
Distance Learning Course and Open Educational Materials – InYouS125, un proiec Erasmus+
Capacity Building project, implementat de către Federația Cluburilor de Tineret din Armenia și
partenerii săi. Proiectul are drept scop de a îmbunătăți recunoașterea muncii pentru tineret și a
educației non-formale prin dezvoltarea unor curricule certificate "Studii internaționale pentru
tineret" (și organizarea unui curs de învățământ la distanță pentru lucrătorii de tineret) și deschiderea
materialelor educaționale pentru instituțiile europene de învățământ superior.
Printre obiectivele specifice ale proiectului sunt următoarele:
• Stimularea și întărirea integrării învățământului non-formal și a educației formale la universități
prin stabilirea unui curs certificat privind studiile internaționale în domeniul tineretului.
125
Welcome to InYouS. https://www.fyca.net/inyous
54
• crearea de punți între educația formală și cea non-formală, politica și practica pentru tineri, pentru
a elibera potențialul de inovare pentru creșterea calității serviciilor educaționale și sociale pentru
tinerii europeni, pentru a promova flexibilitatea și mobilitatea carierei și pentru a afirma valoarea și
utilitatea politica și practicile bazate pe dovezi;
• Consolidarea potențialului uman în domeniul tineretului prin construirea unei mase critice de
lucrători de calitate pentru tineret;
• Promovarea recunoașterii internaționale a muncii pentru tineret și a educației non-formale prin
elaborarea și adoptarea unor criterii de acordare a premiilor conforme cu sistemul educațional
formal.
Acest proiect este dezvoltat în câteva etape (vezi Anexa nr.1), care presupune în sine mobilitatea
tinerilor de a călători, dezvolta, promova statele din care vin, la fel posibilitatea organizației non-
guvernamentale de a promova țara de unde vine, prin organizarea și implementarea proiectului la
nivel. Pe lângă toate acestea, organizația este însărcinată să promoveze valorile europene ca rezultat
a finanțării din partea UE. În cadrul proiectului au loc diverse activități, ca în sine duc spre
reprezentarea statului de către participant.
Proiectul USAID Agricultura Performantă în Moldova (APM 126) își propune în perioada 2016-2021
să contribuie la dezvoltarea sectorului agricol pentru a impulsiona creșterea economică și schimbările în
localitățile rurale, sporind bunăstarea locuitorilor acestei țări. Pentru atingerea acestui obiectiv, proiectul
APM, împreună cu antreprenorii agricoli, Asociațiile Utilizatorilor de Apă pentru Irigare și alți parteneri,
contribuie la majorarea profitabilității fiecărui hectar de teren agricol, creșterea calității și productivității
produselor cultivate, sporirea vânzărilor pe piața locală și internațională și încurajarea parteneriatelor în
sectorul agricol. Proiectul susține sectoarele de producere a mărului, strugurilor de masă, fructelor
sâmburoase, legumelor cultivate în seră și câmp deschis, pomușoarelor și mierii. Pentru a accelera
adoptarea tehnologiilor noi pe tot parcursul lanțului valoric proiectul a lansat Fondul de granturi pentru
Transfer de Inovații și Tehnologii în Agricultură. Granturile oferit încurajează investițiile care vor ajuta la
depășirea deficiențelor de producere, vor genera valoare adăugată produselor cultivate, devinind
comparabile cu cele din Uniunea Europeană.
USAID lucrează în peste 100 de țări pentru: promovarea sănătății globale, sprijinirea
stabilitatății globale, asigurarea asistenței umanitare, catalizeazarea inovației și parteneriatul,
împuternicirea/capacitarea femeilor și fetelor. În prezent, printre proiectele127 care sunt implementate
acum, acestea se regăsesc în diverse domenii și contexte de lucru.
Agenția Elvețiană pentru Dezvoltare și Cooperare (SDC)128 este agenția pentru cooperarea
126
Proiectul APM Agicultura Performantă în Moldova https://agrobiznes.md/apm
127
Ongoing projects. USAID. https://www.usaid.gov/timor-leste/going-projects
128
The Swiss Agency for Development and Cooperation. Portrait.
https://www.eda.admin.ch/deza/en/home/sdc/portrait.html
55
internațională a Departamentului Federal al Afacerilor Externe (FDFA). SDC este responsabilă
pentru coordonarea globală cu alte autorități federale a dezvoltării și cooperării cu Europa de Est,
precum și pentru ajutorul umanitar acordat de Confederația Elvețiană.
În cazul Republicii Moldova , ceea ce privește reformarea organizațiilor societății civile din Moldova, are loc
implementarea proiectului "Cetățenii implicați și împuterniciți" își propune să consolideze organizațiile societății civile,
permițându-le să joace un rol crucial în promovarea și protejarea drepturilor și intereselor persoanelor vulnerabile și
marginalizate din Moldova.
În Moldova, încrederea în instituții este scăzută, percepția corupției ridicată, iar sărăcia se reduce doar în
principal datorită remitențelor din străinătate. Creșterea inegalităților se poate observa între bogați și săraci, orașele și
zonele rurale și diferitele grupuri de populație. Oamenii sunt afectați de discriminare din diferite motive (vârstă, boală,
dizabilitate, orientare sexuală, origine etnică, religie sau limbă). Astfel de persoane sunt excluse din societatea
moldovenească la diferite niveluri. Acestea se confruntă cu discriminare și violență și au acces limitat la servicii de
sănătate, educație și oportunități economice. În plus, aceste grupuri minoritare sunt foarte prost reprezentate în viața
publică și în organele de decizie. Deși Moldova a semnat majoritatea tratatelor privind protecția drepturilor omului și
lupta împotriva discriminării, Națiunile Unite și societatea civilă au remarcat câteva deficiențe grave. Cu toate acestea,
acestea sunt deseori slabe și, prin urmare, nu sunt incluse în dialogul social. În plus, aceste organizații au dificultăți în a
coopera și de a vorbi cu o singură voce. Dar există o voință reală de a participa mai mult la dezvoltarea politicilor
împreună cu guvernul.b Colaborând, organizațiile societății civile și autoritățile locale pot influența politica publică
pentru o mai mare incluziune și egalitate și, de asemenea, pentru a îmbunătăți practicile de bună guvernare. Pentru a face
acest lucru, trebuie să facă următoarele: să-și consolideze activitățile de advocacy și monitorizare; să devină mai
reprezentative și mai incluzive în ceea ce privește persoanele vulnerabile și minoritățile.
Proiectul Comunitățile cetățenilor implicați și comunitățile împuternicite, susținut de SDC, vizează 180 de organizații
ale societății civile (naționale și locale), 4 rețele și 3 districte în special. Scopul este de a crea parteneriate între mai
multe organizații care au în comun probleme și probleme. Întărirea și colaborarea organizațiilor societății civile sunt mai
eficiente în influențarea politicilor guvernamentale. În special, acestea vizează măsuri care vizează îmbunătățirea
condițiilor de viață ale persoanelor vulnerabile prin reducerea inegalităților în ceea ce privește accesul la: protecția
socială și asigurarea medicală; educație și piața forței de muncă.
Proiectul Promovarea schimbării climatice și oferirea soluției riscului de dezastre în
reducerea sectoarelor de apă și de protecție civilă pentru echipamentele de rezistența rurală129, a
cărui partener contractual: Programul Națiunilor Unite pentru Dezvoltare – Moldova. Impactul
proiectului va fi: îmbunătățirea capacitatea de adaptare a mijloacelor de trai comunităților rurale în
fața schimbărilor climatice, pe când rezultatul proiectului va fi: consolidarea politicilor locale,
capacitățile și infrastructura care permit climatice și a dezastrelor de dezvoltare rezistente la nivel de
comunitate. Realizarea 1: intervenții de adaptare din sectorul apei în scopuri agricole și de
gestionare a inundațiilor și a demostrat climatice locale schimbările legate de cadrele de politică în
129
Projects https://www.entwicklung.at/en/projects/detail-en/project/show/promotion-of-climate-change-and-disaster-
risk-reduction-solution-in-the-water-and-civil-protection-s/
56
loc într-un număr selectat de raioane;
Realizarea 2: capacități climatice la nivel comunitar și de gestionare a dezastrelor îmbunătățit pentru
reducerea riscului de dezastre, de prevenire și răspuns în timp util. Proiectul își propune să ajungă la
o valoare estimata de 7.350 beneficiari direcți inclusiv funcționari care reprezintă autoritățile publice
locale, conducătorii instituțiilor publice și a sectorului privat, inclusiv a femeilor; 15 dintre care
doresc să beneficieze de infrastructurile de stocare a apei); personal de salvare și pompieri; persoane
vulnerabile; localnicii incluzând 50% femei și persoane vulnerabile. La prima producție vor fi
implementate următoarele activități majore: 1.1. de adaptare la schimbările climatice și a riscului de
dezastre prioritățile de gestionare a Mainstream în cadrele de planificare a dezvoltării locale într-o
manieră participativă și sensibilă la gen; și 1.2. Pilot infrastructuri de stocare a apei în cinci raioane
ale țării pentru a intensifica adaptarea la schimbările climatice în sectoarele de apă și agricultură.
În conformitate cu a doua ieșire activitățile majore Următoarele vor fi puse în aplicare: 2.1 Stabilirea
de salvare și stingere a incendiilor brigăzi bazate pe comunitate în cartierele de risc cele mai
vulnerabile și expuse ale țării; și 2.2 Efectuarea dezvoltării capacităților pentru răspunsul la
schimbările climatice și dezastre.
Având în vedere structura sa economică și caracteristicile geografice, Moldova este extrem
de vulnerabilă la schimbările climatice și este expusă la dezastre din cauza fenomenelor
hidrometeorologice și pericolele naturale. In timp ce seceta este printre primele pericole hidro-
meteorologice cauzate de fenomene meteorologice și climatice extreme, din cauza anormal de
ridicate temperaturi înregistrate în ultima perioadă incidența incendiilor forestiere este din ce în ce
prezintă o amenințare pentru ecosistemele naturale și la om. În Moldova, dezastrele climatice induse
apar mai frecvent și în mod recurent, cauzând în medie de 4 milioane de dolari pe an de daune
economice. Între 1990 și 2015, Republica Moldova a cunoscut unsprezece secete au cauzat scăderi
semnificative de producție în culturi și pășuni. Caută pe expunerea este din cauza dependenței țării
de producție agricolă ploaie-alimentat tot ce este legat de climă, ceea ce face cele mai vulnerabile
din toate sectoarele economice. Evenimentele de precipitații în viitor, care ar putea furniza
facilitățile. În 2008, inundațiile din ploile torențiale cauzate de 120 de milioane de dolari în daune la
case, poduri și drumuri inundate și 7.500 de hectare de teren agricol. Se așteaptă ca evenimentele
privind precipitațiile să fie mai mari. Aproape jumătate din toate comunitățile din Moldova sunt
situate în zone inundabile și aproximativ 45.000 de hectare (aproximativ 2% din terenurile agricole)
au o istorie de a fi îmbibat cu apă.
Prin urmare, scenariile climatice indică țara are un trend puternic spre a deveni mai arid.
57
3.2. Noi dimensiuni și perspective аle diplomаției publice a Republicii Moldova prin prisma
proiectelor internaționale
Proiectele internaționale reprezintă o nouă arie de activitate a diplomației publice, actorii

participanți se angajează să coopereze prin intermediul unui Plan de acțiuni care covine fiecărei părți
implicate. Acest lucru reprezintă un parteneriat dintre actori, care tind spre a atinge scopurile și
interesele fiecărui în parte. Gerhard Maletzke afirmă că „imaginea unui popor reprezintă totalitatea
trăsăturilor care-i vin in minte unei persoane atunci cand se gandeşte la acel popor“. Iar întrebarea
care stă la ordinea de zi este ,,oare ce imagine își atribuie Republica Moldova prin intermediul
activității sale pe arena internațională, dar și cu situația internă prezentă? “. Această imagine poate fi
foarte elaborată sau foarte simplificată, sub forma unui stereotip, care este însoţit, de obicei, de o
prejudecată, care este o judecată de valoare. În orice cultură putem identifica stereotipuri şi
prejudecăţi ale comunităţii respective despre alte comunităţi, stereotipuri şi prejudecăţi pe care
comunitatea le are despre sine însăşi şi despre modalităţile în care este percepută, la rândul ei, de
alţii. Drept exemplu este cazul Chinei, iar stereotipurile și prejudecățile asupra acestui stat s-au
format în urma produselor confecționate necalitativ, dar care a garantat o cale deschisă către piețele
internaționale. În prezent, China este un actor relevant pe arena internațională, atât timp cât
găzduiește evenimente internaționale, desfășoară proiecte în străinătate și își stabilește punctele
strategice și geopolitice peste toate continentele, etc.
Pe lângă faptul că în cadrul ambasadelor Republicii Moldova stabilitate în statele cu care s-

au stabilit relații diplomatice, acestea la rândul lor având direcții care se ocupă de diplomația
publică, totuși promovarea statului ține și de însăși activitatea acestuia, implicarea și atribuirea
acestuia în diverse arii și parteneriate cu alte state. Deși, imaginea statului nostru este una
nefavorabilă la moment în urma unor situații care au avut loc, ca de exemplu: criza politică care
durează deja de mult timp, ,,furtul miliardului”, cea mai săracă țară din Europa, etc.
PROMOVAREA – deschiderea și dezvoltarea unor canale comunicaționale cu mai multe categorii

de public: clienți; reprezentanți media; profesioniști recunoscuți; parteneri potențiali. Puterea
promovării este dată de:
 capacitatea de a crea o anumită imagine cu privire la un
produs/serviciu/eveniment/idee/organizație;
 capacitatea de a schimba opinii și atitudini în rândul unor categorii din cele mai diverse ale
publicului;
 Abilitatea de a determina audiența de a acționa într-o anumită directive
EFECTELE PROMOVĂRII
u -achiziționarea unui produs,
u -interogarea cu privire la oferta unei organizații;
u -un mesaj direct către organizație,
u -schimbarea unei convingeri;
58
u -schimbarea comportamentului publicului țintă.
u IDENTITATE CULTURALĂ, IDENTITATE ETNICĂ

u identitatea este definită ca similitudine şi comunitate, ca
unitate şi
permanenţă, în opoziţie cu alteritatea, contrastul,
diferenţa şi
distincţia.
u Pentru a se evalua, indivizii au nevoie să se compare cu
ceilalţi, iar
apartenenţa lor la un grup joacă un rol extrem de
important în
această evaluare, care are în vedere: caracteristicile
grupurilor,
limitele privind răspunsurile date provocărilor mediului
natural şi
social, modalităţile în care fiecare grup îşi percepe şi îşi
evaluează
trecutul, prezentul, dar şi oportunităţile pentru
evoluţii viitoare.
Aproape în toate cazurile, când se revendică identitatea
unui grup etnic se porneşte din plan cultural. Nu doar
constructele imagologice sunt producţii culturale, ci
chiar entităţile (identităţile) ontologice referenţiale ale
acestora sunt asociabile determinaţiilor culturale.
u Afirmarea identităţii, precum şi marcarea diferenţei
faţă de alţii sunt două mecanisme esenţiale ale
configurării comportamentului de apartenenţă.
59
Pintre noile dimensiuni ale diplomației publice a Republicii Moldova prin prisma proiectelor
internaționale determinate sunt următoarele:
 Identificarea nevoilor reale de dezvoltare ale unei diplomații publice
moldovenești;
 Explicarea angajamentelor și rolurilor pe care le pot asuma actorii activi
statali şi nonstatali ȋn promovarea valorilor moldoveneşti ȋn mediul extern şi
ȋn corectarea percepţiilor nefavorabile;
 Determinarea potențialilor actori în implementarea proiectelor cu scopul de
promovare a țării;
 Descrierea competenţelor transversale necesare pentru o activitate
eficientă ȋn diplomaţia publică (descrierea profilului dezirabil al actorului
activ).
De cunoștințe și abilități de Diplomație Publică au

nevoie și:
u societățile economice, comerciale;
u organizațiile care fac din activitatea culturală o
sursă de existență
(deci o afacere);
u industriile culturale;
u O.N.G.-urile;
u partidele politice;
u asociațiile profesionale;
u firmele de turism.
Acestea nu au ca obiectiv fundamental promovarea

interesului național sau
dezvoltarea și susținerea relațiilor cu celelalte state;
DAR
60
Specialiștii în diplomație publică se pot implica productiv
în:
promovarea, dezvoltarea și menținerea intereselor acestor
entități care pot fi
de ordin comercial, turistic, partenerial, de lobby etc.
uTIPURI FUNDAMENTALE DE COMUNICARE ÎN

DIPLOMAȚIA
PUBLICĂ
u comunicarea informaţională, de integrare şi de menţinere, care
asigură
structura de sisteme, proceduri, reguli, informaţii: acestea
conferă
stabilitate organizaţiei; comunicarea informaţională trebuie să se
caracterizeze prin precizie şi rigurozitate;
u comunicarea de influenţare, de relaţionare: are un conţinut
afectiv
important şi se caracterizează prin expresivitate, deschidere şi
empatie;
acest tip de comunicare îşi propune ca finalităţi: consolidarea
imaginilor,
opiniilor pozitive; diminuarea (modificarea) imaginilor, opiniilor
negative
u comunicarea transformaţională care asigură adaptarea la mediul
extern
prin schimbare şi creştere în context concurenţial;
interacţiunea trebuie să aibă loc la toate nivelurile şi să fie
categorică, vizionară şi empatică;
În cursul comunicării şi al cooperării, indivizii şi grupurile creează
reprezentări O dată
create, ele îşi au propria lor viaţă, circulă, fuzionează, se atrag şi se
resping, dau
61
naştere la noi reprezentări, în timp ce cele vechi dispar.
u Imagologia- reprezentările pe care popoarele şi le fac unele despre
altele.“
u Ȋn timp, abordarea imagologică a fost asumată şi de istorici, de
psihologi, antropologi,
politologi, specialişti în ştiinţele comunicării ş. a., conturându-se,
astfel, o disciplină
complexă, aflată în plin proces de constituire.
u Imaginea publică, ce reprezintă caracterul sau reputaţia unei
persoane, firme, acţiuni,
ţări etc., aşa cum sunt percepute, în general, de către opinia publică
sau în interiorul
unui grup;
u Imaginea „impresie“ – caracterul sau reputaţia cuiva ori a ceva aşa
cum sunt percepute
de o anumită persoană; este un sens ce se apropie foarte mult de cel al
cuvintelor
impresie, opinie, părere, cu care de multe ori pare a fi sinonim – (este
varianta
subiectivă a sensului anterior);
u Reprezentările convenţionalizează obiectele, persoanele

şi evenimentele
cu care ne aflăm în contact şi, totodată, ele sunt
prescriptive, având o
forţă generată de combinaţia dintre o structură prezentă şi
tradiţia care
decretează ce ar trebui să gândim.
u Jean-Claude Abric afirmă că reprezentările sociale sunt
viziuni
funcţionaliste asupra lumii ce permit individului sau
grupului să dea un
sens conduitelor, să înţeleagă realitatea din propriul sistem
de referinţe,
62
deci să se adapteze şi să-şi definească locul (Abric, apud
Neculau, 1996,
p. 36).
Anexa nr.1
63
64
65

Teza in Proces

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Teza in Proces

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA

FACULTATEA RELAŢII INTERNAŢIONALE, ŞTIINŢE POLITICE ŞI

DEPARTAMENTUL RELAŢII INTERNAŢIONALE

DIPLOMAȚIA PUBLICĂ PRIN INTERMEDIUL PROIECTELOR

INTERNAȚIOANALE: IMPLICAȚII PENTRU REPUBLICA

Conducător ştiinţific: _____________

Aprob: Șef Departament ______________

ADNOTARE (în română, rusă şi engleză)

1. ABORDĂRILE ISTORIOGRAFICE ȘI TEORETICE ALE DIPLOMAȚIEI

2. PARTICULARITĂȚILE DIPLOMAȚIEI PUBLICE ÎN PROMOVAREA

3. PRACTICILE DIPLOMAȚIEI PUBLICE ÎN PROMOVAREA REPUBLICII

Actualitatea și importanța temei. În prezent, suntem martori unor schimbări majore în

1.1. Fundamentele istoriografice ale cercetării diplomației publice prin

1.2. Bazele teoretice ale diplomației publice și proiectelor internaționale

În cadrul literaturii de specialitate identificăm numeroase cercetări cu privire la conceptul de

În concluzie putem menționa faptul că diplomația publică realizată prin intermediul

2.1. Mecanismele instituţional – funcţionale ale diplomației publice în diferite state

Diplomația reprezintă procesul gestionarea relațiilor internaționale prin intermediul negocieri

3.1. Pаrticulаrităţile аctivităţii diplomаţiei publice a Republicii Moldova în promovarea

Activitatea diplomației publice a Republicii Moldova în promovarea statului se realizează prin

Participanţii din Moldova sunt încadrați în mai multe tipuri de activități:

 ateliere și seminare privind dialogul intercultural, drepturile copiilor, toleranța;

Proiectele internaționale reprezintă o nouă arie de activitate a diplomației publice, actorii

Pe lângă faptul că în cadrul ambasadelor Republicii Moldova stabilitate în statele cu care s-

PROMOVAREA – deschiderea și dezvoltarea unor canale comunicaționale cu mai multe categorii

u IDENTITATE CULTURALĂ, IDENTITATE ETNICĂ

De cunoștințe și abilități de Diplomație Publică au

Acestea nu au ca obiectiv fundamental promovarea

uTIPURI FUNDAMENTALE DE COMUNICARE ÎN

u Reprezentările convenţionalizează obiectele, persoanele

S-ar putea să vă placă și