Sunteți pe pagina 1din 5

Akademos

DIPLOMAŢIA PUBLICĂ – au existat din cele mai vechi timpuri. Conducătorii


Romei, spre exemplu, invitau feciorii statelor
COMPONENTĂ învecinate pentru a-şi face studiile la Roma.
INDISPENSABILĂ Termenul de “diplomaţie publică” a fost introdus în
A DISCURSULUI EXTERN circuitul ştiinţific în 1965, atunci când Edmund Gullion,
un diplomat de carieră şi decanul Şcolii de Drept
ÎN CONDIŢIILE şi Diplomaţie din cadrul Universităţii Tufts, a creat
GLOBALIZĂRII Centrul de Diplomaţie Publică Edward R. Murrow.
Materialul informativ al Centrului descria acest
Dr.hab. Ion GUCEAC, termen drept “influenţa atitudinii publice în formarea
secretar ştiinţific general al A.Ş.M. şi executarea politicilor externe. Aceasta cuprinde
dimensiuni ale relaţiilor internaţionale, dincolo de
Sergiu PORCESCU, diplomaţia tradiţională... [Inclusiv] formarea de către
şef Direcţie integrare europeană guverne a opiniei publice din alte ţări; interacţiunea
şi cooperare internaţională, A.Ş.M. dintre grupuri de interese private din diferite ţări;
informarea populaţiei privind afacerile internaţionale şi
PUBLIC DIPLOMACY - INDISPENSABLE influenţa acestora asupra politicii interne; comunicarea
ELEMENT OF THE FOREIGN DISCOURSE IN între cei a căror funcţie este comunicarea, precum
THE CONTEXT OF GLOBALISATION diplomaţii şi jurnaliştii străini; (şi) procesul comunicării
This paper is about the role of public diplomacy interculturale”1. Termenul a devenit în scurt timp util
in the modern international relations. This sphere
guvernului american, oferind fundamentul teoretic
of activity is no more the sole responsability of
state. More and more, other actors are influencing necesar activităţii externe a Agenţiei americane de
the foreign public opinion and contribute to the Informaţii (US Information Agency).
creation of someone’s perception about the country. Departamentul de Stat american defineşte
Countries are paying an increasing attention to the diplomaţia publică drept programe finanţate de
public diplomacy, promoting special programs and guvernul american, menite să informeze sau să
strategies. Scientific diplomacy is a very important influenţeze opinia publică din străinătate2. În aceeaşi
component of the public diplomacy, and as the history
ordine de idei, Hans Tuch defineşte diplomaţia publică
proved it can serve as a prerequisite for establishing
formal, political relations. drept proces de comunicare a guvernului unei ţări cu
publicul străin, în încercarea de a explica acestuia
Relaţiile internaţionale contemporane ideile şi idealurile naţiunii respective, instituţiile şi
înregistrează, sub impactul globalizării, un proces de cultura acesteia, cât şi interesele naţionale şi politicile
redimensionare, care are drept consecinţă înlăturarea actuale3. Fostul diplomat John Brown descrie
monopolului statului asupra politicii externe. Un şir diplomaţia publică americană drept un proces ce
întreg de actori nestatali influenţează imaginea unei implică trei roluri: diseminarea informaţiei, educaţia
ţări în exterior, iar tehnologiile informaţionale le şi schimburile culturale. Philip Taylor utilizează
oferă acestora multiple mecanisme de comunicare. termenul de „management al percepţiei”, pentru a
În această situaţie, activităţile diplomatice descrie rolul informaţional al diplomaţiei publice,
sunt însoţite de un proces de comunicare, atât pe trasând în acest sens o distincţie între afacerile
dimensiunea internă, cât şi pe cea externă. Tot publice, interesul public, operaţiuni psihologice,
mai multe state lansează campanii informaţionale managementul mass-mediei şi diplomaţia publică.
menite să contribuie la realizarea priorităţilor Cercetătorii în domeniul diplomaţiei culturale,
politicii externe, dar şi să obţină suportul propriei precum Kevin Mulcahy şi Harvez Feigenbaum,
societăţi pentru acestea. În contextul democraţiei accentuează diferenţa dintre diplomaţia publică
participative, aderenţa opiniei publice faţă de politica şi cea culturală prin faptul că prima se orientează
guvernamentală este un element indispensabil pentru spre diseminarea informaţiei pe termen scurt şi
supravieţuirea unui guvern. Strategiile externe promovarea politicilor, iar cea culturală – spre
vizând modificarea sau consolidarea percepţiei stabilirea relaţiilor de lungă durată.
opiniei publice internaţionale faţă de o anumită ţară Diplomaţia publică, aşa cum este percepută în
sunt de asemenea parte a acestor campanii. mod tradiţional, include susţinerea guvernamentală
În relaţiile internaţionale, termenul de a programelor în domeniul cultural, educaţional şi
“diplomaţie publică” a apărut pentru a descrie aspecte 1
Dizard Jr, Wilson. Digital Diplomacy: U.S. Foreign Policy in
ale legăturilor internaţionale, care se manifestă în the Information Age, Prager, NY April 2001 p.5
afara interacţiunii dintre structurile de stat. Acţiuni,
2
Charles Wolf Jr. Brian Rosen Public Diplomacy. How to think
about and improve it.
pe care putem să le atribuim diplomaţiei publice, 3
Hans Tuch. Communicating with the world, New York, 1990

6 - nr. 1(16), martie 2010


Strategii şi politici

informaţional, schimburilor de cetăţeni, emisiunilor Răspândirea regimurilor politice democratice


orientate spre informarea şi influenţarea audienţei e caracterizată de presiunea continuă a societăţii
străine. Din raportul Comisiei americane privind asupra politicului, transformând legitimitatea
Diplomaţia Publică conchidem că aceasta este politicilor guvernamentale într-un element
un schimb deschis de idei şi informaţii, fiind o determinant pentru stabilitatea internă;
caracteristică inerentă a societăţilor democratice. Creşterea rolului cadrului multilateral în
Misiunea sa este esenţială la nivel mondial şi în soluţionarea problemelor internaţionale determină
politica externă, fiind indispensabilă intereselor importanţa convingerii opiniei publice din alte ţări
[naţionale], idealurilor şi rolului de lider în lume”4. de necesitatea mobilizării coaliţiilor internaţionale;
Congresmanul american Henry Hyde consideră Instaurarea Erei tehnologiilor informaţionale
că “rolul stabilit pentru diplomaţia noastră publică permite circulaţia rapidă a informaţiei, ceea ce a dus la
[este] de a recruta popoarele lumii într-o cauză apariţia unei opinii publice transnaţionale;
comună şi de a le convinge că obiectivele spre care Globalizarea oferă statelor posibilitatea de
tind ele înseşi – libertate, securitate şi prosperitate – a concura în vederea atragerii investiţiilor străine,
sunt aceleaşi cu cele pe care Statele Unite tind să le oportunităţilor comerciale, forţei de muncă calificate,
promoveze în străinătate“5. pentru a asigura o creştere economică durabilă.
Consiliul Strategic al Marii Britanii pentru În această nouă conjunctură nu există o
Diplomaţie Publică defineşte această noţiune drept delimitare clară a subiectelor politicii interne de cele
“activitate care urmăreşte să influenţeze în mod externe, din moment ce, spre exemplu, criza politică
pozitiv, inclusiv prin crearea de relaţii şi parteneriate, într-un stat poate destabiliza situaţia internaţională.
percepţiile persoanelor fizice şi organizaţiilor din În această ordine de idei, diplomaţia publică
străinătate cu privire la Regatul Unit”6. a devenit o componentă indispensabilă a politicii
Conceptul de “diplomaţie publică” este parte externe a statelor, dar şi un subiect pe agenda
componentă a soft power, care, conform definiţiei organizaţiilor internaţionale.
lui John Nye, înseamnă abilitatea de a realiza scopul În discursul public, referinţa la lupta pentru inimi
scontat în baza participării voluntare a aliaţilor, nu şi minţi este întâlnită şi anterior, în mare parte în
prin constrângere. Puterea soft rezidă din cultura ziarele britanice şi cele americane8. Spre exemplu, în
şi idealurile politice ale unei ţări. Atunci când ziarul londonez Times, în ianuarie 1856, termenul de
reuşeşti să-i faci pe alţii să admire idealurile tale „diplomaţie publică” era utilizat cu referire la necesita-
şi să dorească ceea ce doreşti şi tu…. Seducţia este tea schimbării discursului Preşedintelui american
întotdeauna mai eficientă decât coerciţia şi multe Franklin Pierce faţă de Marea Britanie. În timpul
valori precum democraţia, drepturile omului şi Primului Război Mondial, cu referire la diplomaţia
oportunităţile individuale sunt profund atractive7. publică era utilizat şi termenul de „diplomaţie
Puterea soft a unei ţări este creată prin activităţile deschisă”, în special în contextul viziunii expuse de
multiplilor actori şi organizaţii cu impact asupra Woodrow Wilson privind sistemul internaţional.
publicului străin – artişti, galerii de artă şi televiziuni Spre deosebire de diplomaţia oficială, care ar
muzicale, ONG-uri, partide politice, scriitori şi asociaţii putea fi descrisă drept modul în care statele comunică
de creaţie, jurnalişti şi grupuri media, cercetători şi între ele, la diferite nivele, diplomaţia publică
profesori, antreprenori şi lideri religioşi etc. se axează asupra modului în care guvernele (sau
Introducerea în uz a acestui termen era necesară organizaţiile internaţionale, cum ar fi Organizaţia
pentru că activităţile pe care le presupune erau atribuite Naţiunilor Unite), deliberat, prin intermediul atât
unei noţiuni ce reuşise deja să se manifeste negativ – a oficialităţilor, cât şi a persoanelor particulare,
propaganda. Încercările de a delimita cei doi termeni instituţiilor, comunică cu cetăţenii altor state9.
rezidă din următoarele: diplomaţia publică are la bază Aceasta din urmă are un caracter transparent şi
fapte cunoscute, reale, în timp ce propaganda se bazează implică un număr mare de actori reuniţi un jurul unui
pe o combinare a falsurilor cu faptele adevărate. set comun de interese, spre deosebire de diplomaţia
Am putea identifica câteva precondiţii pentru oficială, care este promovată de instituţiile abilitate.
apariţia diplomaţiei publice în atenţia guvernelor şi Deşi, după cum se ştie, comunicarea cu societatea
comunităţii ştiinţifice: statului, în care este acreditat, a fost întotdeauna o
4
Raportul Comisiei privind Diplomaţia Publică 1991. www. prerogativă a diplomatului.
publicdiplomacy.org/ 15.01.10. O precondiţie pentru desfăşurarea unei
5
Joseph S. Nye. Soft Power: The Means To Success In World
Politics by (Paperback - April 26, 2005) p 72. 8
Nicholas J. Cull. Public Diplomacy before Gullion: The evo-
6
Mark Leonard. Public Diplomacy, Catherine Stead, and Con- lution of a Phrase. Us Center on Public Diplomacy.
rad Smewing (Paperback - Jun 17, 2002) p 53. 9
The new diplomacy:Utilizing Innovative Communication
7
Jozef Batora Public diplomacy in small and medium-sized Concepts that recognize resource constraints. A report of the
countries: Norway and Canada., 2005. US Advisory Commission on Public Diplomacy, July 2003.

nr. 1(16), martie 2010 - 7


Akademos

diplomaţii publice eficiente este atractivitatea ideilor 3. Înaintarea unor apeluri consecvente,
şi valorilor promovate de către un stat în interiorul veridice şi convingătoare în adresa comunităţii
propriei societăţi. La etapa actuală, majoritatea internaţionale.
ideilor despre o anumită ţară asimilată de către 4. Abilitatea de a adapta apelurile la auditoriul
publicul străin ţin de domenii care nu pot fi sub ţintă, ale căror elemente constitutive sunt studiate
stricta supraveghere a instituţiilor statului – cărţi, în permanenţă.
programe TV, filme artistice, produse cu conotaţie 5. Desfăşurarea activităţilor nu numai pe
naţională etc. În acest caz, guvernele pot doar să segmentele ţintă înguste, dar şi prin intermediul
identifice căile pentru ca mesajele pozitive să atingă mijloacelor mass-media scrise şi electronice,
grupurile ţintă, deşi experienţa unor programe orientate spre masele largi.
guvernamentale în acest sens demonstrează multe 6. Cooperarea cu diverşi parteneri pentru a
eşecuri (spre exemplu, campaniile informaţionale cuprinde noi reprezentanţi din partea publicului-ţintă.
destinate ţărilor din Orientul Mijlociu). 7. Comunicarea internaţională activă şi
Iniţial, termenul de “diplomaţie publică” a programe de schimb.
fost folosit ca un antonim al propagandei. În timp Politici naţionale în domeniul
ce propaganda este, de obicei, percepută ca fiind
diplomaţiei publice
ceva malefic, “diplomaţia publică” are la bază
Există opinii, potrivit cărora istoria modernă a
principiul “veridicităţii”, formulat de către fostul diplomaţiei publice americane a început în timpul
director al Agenţiei americane de ştiri, Edward Primului Război Mondial, când guvernul Statelor
Murrow, în felul următor: “Adevărul este cea mai Unite a creat Comitetul pentru Informare Publică
bună propagandă, iar minciuna – cel mai mare rău. (cunoscut drept Comitetul Creep), pentru a asigura
Pentru a fi credibili, noi trebuie să fim oneşti”. un sprijin public intrării SUA în război şi a informa
Mulţi cercetători fac o distincţie între diplomaţia publicul străin despre eforturile Statelor Unite
publică şi propagandă, bazându-se pe premisa că întreprinse în sprijinul democraţiei.
propaganda înseamnă prin definiţie înşelăciune şi În 1948, Congresul american a adoptat
manipulare. „Avocaţii” diplomaţiei publice susţin că Actul american în domeniul informaţional şi al
cel mai reuşit este de a crea o legătură de încredere schimbului educaţional, drept bază legislativă pentru
între guverne şi naţiuni printr-o comunicare onestă şi comunicarea externă a SUA13. E de menţionat faptul
deschisă, bazată pe obiectivele politicii externe. Este că prin acest document se introducea interdicţia de
indubitabil faptul că dialogul reprezintă, de asemenea, a disemina programele de diplomaţie publică în
o componentă importantă a diplomaţiei publice. Acest interiorul ţării. De asemenea, se stipula că materialul
dialog nu trebuie să fie perceput în sens unic, fiind pregătit pentru difuzare internaţională devine
esenţială de asemenea şi înţelegerea modului în care accesibil pentru distribuire locală doar pe parcursul
mesajul este interpretat de către diverse societăţi10. a 12 ani după crearea sau diseminarea iniţială.
Este important să subliniem, că diferenţa După sfârşitul războiului rece, în SUA s-a răspân-
dintre propagandă, diplomaţie publică şi operaţiuni dit opinia, potrivit căreia diplomaţia publică nu mai
psihologice se diluează odată cu avansarea unei este necesară deoarece URSS, principala ameninţare
situaţii de criză (cu alte cuvinte, în condiţiile şi obiectul acestei activităţi, a dispărut. În anul 2000,
de acţiune militară între cele trei “instrumente” administraţia preşedintelui George W. Bush nu numai
aproape nici nu există diferenţe). Astfel, în funcţie că a alocat noi resurse pentru diplomaţia publică, dar
de situaţie, sau diplomaţia publică poate fi percepută a extins semnificativ statele de personal implicate în
ca un mijloc de propagandă, sau propaganda poate acest proces. După atacurile teroriste din 11 septembrie
deveni unul din mijloacele diplomaţiei publice. 2001, oficialii de la Washington au reformulat
Fostul ambasador al SUA în Siria şi Algeria, fundamentele diplomaţiei publice americane.
consilier principal la Departamentul de Stat pentru La începutul anilor 2000, cercetările au
Diplomaţie Publică, Christopher Ross, a identificat demonstrat că Marea Britanie era asociată de
şapte “piloni” sau principii ale diplomaţiei publice11. către opinia publică din mai multe ţări cu nişte
1. Asigurarea înţelegerii de către auditoriul
extern a politicii în forma în care aceasta este în
11
Christopher Ross Pillars of public diplomacy: grappling with
international public opinion (Perspectives), Harvard Interna-
realitate, şi nu precum spun sau gândesc alţii12. tional Review, 2003, http://www.harvardir.org/articles/1117/1/.
2. Necesitatea explicării politicii, demonstrând 12
Манжулина Ольга, «Основы эффективности», журнал
raţionalitatea şi justificând valorile sale «Стратегия России», март 2006, http://sr.fondedin.ru/new/
fundamentale. fullnews_arch_to.php?subaction=showfull&id=1143024584&
archive=1143026070&start_from= &ucat=14&
10
Jarol B. Manheim. Strategic Public Diplomacy and American 13
Cunoscut şi ca Legea publică 80-402 Smith-Mundt. – Impro-
Foreign Policy: The Evolution of Influence (Paperback - Sep ving US Public diplomacy towards the Middle East. May 2004.
1, 1994) p. 93.

8 - nr. 1(16), martie 2010


Strategii şi politici

caracteristici demult depăşite: o ţară în declin, De obicei aceste state intră în circuitul informaţional
tradiţionalistă, rasistă, cu tentă imperială. În 2002, internaţional doar la declanşarea unor crize sau catastro-
guvernul britanic a creat Consiliul pentru gestionarea fe. Din păcate, este şi cazul ţării noastre, care a intrat
Strategiei diplomaţiei publice, în scopul coordonării în agenda internaţională în legătură cu evenimentele
activităţii guvernamentale în domeniul comunicării de la 7 aprilie 2009. În cazul statelor de dimensiuni
cu publicul din străinătate. Consiliul a aprobat o mari, precum SUA sau China, diplomaţia publică este
strategie în acest domeniu, bazată pe două concepte: orientată spre schimbarea imaginii proprii în cadrul
tradiţie dinamică şi principiali şi profesionişti14. societăţilor altor ţări, pentru cele de mici dimensiuni –
Procesul de aderare la UE a determinat statele spre captarea atenţiei opiniei publice internaţionale.
candidate să-şi regândească imaginea externă, Diplomaţia tehnico-ştiinţifică
în acelaşi timp fiind necesare eforturi pentru a Diplomaţia ştiinţifică este un termen comprehen-
convinge propria societate de necesitatea adoptării siv care poate fi utilizat cu referire la ştiinţa în
standardelor europene şi corectitudinea cursului diplomaţie, diplomaţia pentru ştiinţă şi ştiinţa pentru
adoptat. În perioada anilor 2000-2004, statele din diplomaţie16. Ultima formă, cooperarea ştiinţifică
Europa Centrală şi de Est au aplicat mecanismele
internaţională, poate fi conceptualizată ca o confluenţă
diplomaţiei publice în paralel cu negocierea
a scopurilor ştiinţifice de acces şi a scopurilor
tratatelor de aderare la UE.
diplomatice de influenţă. Baza diplomaţiei ştiinţifice
Ministerul afacerilor externe al Poloniei
este limbajul comun al ştiinţei, care contribuie la
concepea în acest sens diplomaţia publică drept totalitatea
diluarea diferenţelor culturale şi politice.
eforturilor statului direcţionate spre influenţa opiniei
În trecut, cooperarea ştiinţifică a contribuit la
publice din străinătate. Actorul principal în acest sens
stabilirea legăturilor între ţări care erau în impas
este guvernul unei ţări, iar recipientul – societatea altei
din punct de vedere politic, părţi în conflict sau
ţări. Astfel, diplomaţia publică este concepută pentru a
foşti adversari. Exemple concludente sunt Europa
completa diplomaţia oficială.15 În anul 2000, Polonia a
de după cel de-al Doilea Război Mondial sau după
lansat prima campanie de diplomaţie publică, cu scopul
de a influenţa opinia liderilor şi factorilor de decizie războiul rece, SUA şi Japonia în anii '60, SUA-
din cadrul ţărilor membre ale UE. Campania a fost URSS şi SUA-China în anii '70.
anticipată de analiza percepţiei opiniei publice despre Scopurile diplomaţiei ştiinţifice sunt diferite
Polonia şi polonezi în ţările cu cea mai mare influenţă şi depind de interesele şi priorităţile statelor şi
asupra viitorului proces de negociere a aderării, dar organizaţiilor implicate, variind de la soluţionarea
şi asupra poziţiei Poloniei în perioada post-aderare. provocărilor globale, oferirea asigurărilor reciproce
Programul cadru polonez, lansat ca rezultat, avea definit de securitate, îmbunătăţirea competitivităţii globale,
două grupuri ţintă: societăţile din ţările „vechii” Europe susţinerea dezvoltării economice, integrarea
– pentru a susţine aderarea Poloniei la UE, iar în cazul regională etc. Soluţionarea problemelor comune cu
unui referendum a vota pentru extindere; al doilea grup implicarea ştiinţei şi tehnologiilor (administrarea
fiind liderii de opinie şi funcţionarii din aceste state, de resurselor acvatice şi energetice, tratarea bolilor etc.),
care nemijlocit depindea aderarea. Astfel, din moment subiectele de interes regional constituie oportunităţi
ce în Franţa domina stereotipul unei agriculturi poloneze importante pentru ţările vecine de a conlucra.
slab dezvoltate, oficialităţilor franceze şi jurnaliştilor din Provocările pentru implementarea diplomaţiei
această ţară li se prezentau în cadrul vizitelor realizările ştiinţifice includ: gradul de finanţare şi coordonarea
obţinute anume în domeniul dat. Aceeaşi strategie era acesteia, coordonarea agendei politicii externe şi
aplicată şi-n cazul altor delegaţii: reprezentanţilor Austriei a celei ştiinţifice între ţări, asimetrie în capacităţi,
şi Germaniei li se demonstrau realizările în domeniul opoziţia internă şi identificarea partenerilor.
pieţei muncii şi migraţiei, celor din Suedia – eforturile În perioada războiului rece, organizaţiile ştiinţifice
de combatere a poluării etc. Desigur, rezultatele unor au constituit un format pentru discuţii informale în
activităţi ce ţin de diplomaţia publică nu vor fi niciodată domeniul energiei nucleare între SUA şi URSS. Astăzi,
cunoscute până la sfârşit sau anticipate, deoarece ele ştiinţa oferă un mecanism alternativ de cooperare cu ţări
depind de factori subiectivi sau de anumite evenimente precum Iranul, Arabia Saudită şi Pakistanul17.
internaţionale neprevăzute. Diplomaţia ştiinţifică mai este deocamdată
Este răspândită opinia, potrivit căreia statele de un concept vag, deşi se consideră că acest termen
dimensiuni mici şi mijlocii au nevoie de o diplomaţie se referă la rolul ştiinţei şi tehnologiilor în trei
publică bine fundamentată, de vreme ce percepţia în dimensiuni ale politicii:
străinătate faţă de acestea este caracterizată prin lipsa Aplicarea expertizei ştiinţifice în elaborarea
informaţiei sau existenţa unor stereotipuri preconcepute. obiectivelor politicii externe (ştiinţa în diplomaţie);
14
Mark Leonard, Andrew Small, Martin Rose. British public 16
World Science Forum 2009.Materials of the Session on Sci-
diplomacy in the Age of Schisms. February 2005. ence Diplomacy.
15
Beata Ociepka and Marta Rzniejska. Public diplomacy and 17
New Frontiers in Science Diplomacy. Navigating the chan-
EU Enlargement: the case of Poland. ging balance of power. The Royal Society, january 2010.

nr. 1(16), martie 2010 - 9


Akademos

Facilitarea cooperării ştiinţifice ambasadelor Marii Britanii şi facilitează colaborarea


internaţionale (diplomaţia pentru ştiinţă); savanţilor britanici cu cei din ţările gazdă pe marginea
Utilizarea cooperării ştiinţifice pentru unui şir întreg de subiecte, inclusiv energia, schimbările
remedierea relaţiilor bilaterale între state (ştiinţa climaterice şi inovarea. În 2009, profesorul David Clary
pentru diplomaţie). a fost numit în funcţia de Consilier ştiinţific principal al
Valorile ştiinţifice precum raţionalitatea, Foreign Office-ului britanic.
transparenţa şi universalitatea sunt general acceptate, Japonia este de asemenea activă în acest domeniu,
constituind premise pentru relaţii de încredere între politica niponă identificând 4 obiective: negocierea
diferite popoare. Ştiinţa oferă un mediu neideologizat participării savanţilor niponi la programele internaţionale
pentru un schimb liber de idei între persoane de cercetare, oferirea expertizei ştiinţifice la elaborarea
indiferent de apartenenţa lor religioasă, naţională, politicii externe, asistenţă în crearea capacităţilor
sau culturală. Pentru mediul ştiinţific, cooperarea ştiinţifice din cadrul ţărilor în curs de dezvoltare şi
internaţională semnifică accesul la resurse umane utilizarea ştiinţei în vederea creşterii prestigiului Japoniei
calificate, infrastructură ştiinţifică dezvoltată sau noi pe plan internaţional şi atragerea investiţiilor.
surse de finanţare. Pentru diplomaţi, mediul ştiinţific Conferinţa ONU pentru comerţ şi dezvoltare
înseamnă reţele şi canale de comunicare care pot fi (UNCTAD) a dispus, în 2001, crearea unei
utilizate pentru susţinerea demersurilor politice. iniţiative în domeniul diplomaţiei ştiinţifice pentru
Istoria conceptului diplomaţiei ştiinţifice îşi are a îmbunătăţi oferirea consultanţei tehnico-ştiinţifice
începutul în a.1941, când Charles Galton Darwin în cadrul negocierilor multilaterale şi aplicarea
(nepotul lui Charles Darwin) a fost numit de către rezultatelor acestor negocieri la nivel naţional18.
guvernul britanic director al Oficiului Ştiinţific Central Utilizarea cooperării ştiinţifice pentru
din Washington, cu scopul de a colabora cu instituţiile îmbunătăţirea relaţiilor bilaterale dintre ţări poate
ştiinţifice din SUA şi de a facilita schimbul de informaţie lua următoarele forme:
ştiinţifică. Totuşi, cel de-al Doilea Război Mondial 1. Acordurile de cooperare tehnico-ştiinţifică,
şi utilizarea bombei atomice a determinat o mai mare care au semnificat de multe ori îmbunătăţirea
implicare a oamenilor de ştiinţă în gestionarea afacerilor relaţiilor politice între ţări precum SUA, URSS şi
internaţionale. La 9 iulie 1955, Bertrand Russell şi China în anii 70-80.
Albert Einstein au publicat un manifest în care pledau 2. Crearea noilor instituţii – în acest sens
ca oamenii de ştiinţă să utilizeze toate mijloacele de fiind elocvent exemplul Organizaţiei Europene
convingere politică pentru a neutraliza ameninţarea pentru Cercetare Nucleară, care a fost creată după
produsă de către armele nucleare. Ca rezultat, în 1957 sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial pentru a
a avut loc prima Conferinţă de la Pugwash privind reconstrui încrederea între ţări.
Ştiinţa şi Problemele Mondiale. Astăzi, forumurile de la 3. Bursele educaţionale sunt considerate a fi
Pugwash sunt considerate a fi o platformă importantă un mecanism verificat pentru crearea reţelelor şi
de discuţie privind neproliferarea armelor nucleare, încurajarea parteneriatelor.
securitatea internaţională, reducerea înarmării, obţinând, 4. Diplomaţia de „nivelul doi” poate fi utilizată
în 1995, în semn de recunoaştere, Premiul Nobel pentru pentru a implica experţii din afara procesului oficial
Pace. Printre alte organizaţii, ce au influenţat dezvoltarea de negocieri. Pentru ca acest proces să fie eficient,
diplomaţiei ştiinţifice, putem menţiona Organizaţia experţii implicaţi trebuie să fie credibili şi influenţi,
Tratatului Atlanticului de Nord (NATO), care a creat în iar concluziile lor convingătoare pentru părţile
1957 un program pentru cooperare ştiinţifică. Academia participante la negocieri sau mediere.
Naţională de Ştiinţe a SUA şi Academia de Ştiinţe din 5. Festivalurile ştiinţifice şi expoziţiile sunt
URSS au desfăşurat în anii '80 Comitete paralele privind considerate a fi forme reuşite de accentuare a
securitatea internaţională şi controlul armelor, care au universalităţii ştiinţei şi intereselor culturale comune.
creat terenul favorabil pentru dialogul între preşedinţii Din exemplele reliefate mai sus rezidă faptul
Reagan şi Gorbaciov. că, la etapa contemporană, diplomaţia ştiinţifică
În anul 2000, administraţia americană a instituit contribuie la realizarea priorităţilor politicii externe,
funcţia de Consilier în domeniul ştiinţei şi tehnologiilor creând uneori premisele necesare pentru relansarea
al Secretarului de Stat, care are drept sarcină consolidarea relaţiilor bilaterale între state.
parteneriatelor în cadrul comunităţilor ştiinţifice În contextul procesului de integrare europeană
internaţionale, dezvoltarea capacităţilor ştiinţifice în a ţării noastre, există necesitatea iniţierii unui şir
cadrul Departamentului de Stat, identificarea evoluţiilor de acţiuni ce ţin de diplomaţia publică, menite să
ştiinţifice care pot influenţa interesele naţionale formeze/amelioreze percepţia internaţională vis-
americane. Marea Britanie a creat în 2001 Reţeaua în a-vis de Republica Moldova. Cooptarea în acest
domeniul ştiinţei şi inovării, cu scopul de a conecta proces nu doar a instituţiilor guvernamentale, dar şi
ştiinţa la priorităţile sale externe. După 8 ani, reţeaua a societăţii civile, este imperios necesară.
respectivă cuprindea circa 90 de persoane în 40 de
oraşe din 25 de ţări. Aceste persoane activează în cadrul 18
http://stev.unctad.org\capacity\diplomacy.html

10 - nr. 1(16), martie 2010