Disciplina ”Diplomația publică”, Rotaru Veronica, dr., conf. univ.

Tema 5: DIPLOMAȚIA PUBLICĂ A FEDERAȚIEI RUSE

Obiective de referință:
 să identifice particularitățile instituției diplomației publice în Federația Rusă
 să analizeze activitatea Rossotrudnichestvo ca instrument cheie pentru punerea în aplicare a
orientărilor politice prin diplomația publică
 să formuleze direcțiile de bază ale diplomației publice a Federației Ruse și să decidă asupra
punctelor forte/ deficitare ale acesteia

Unităţi de conţinut:
1. Particularitățile instituției diplomației publice în Federația Rusă.
2. Rossotrudnichestvo – instrument cheie pentru punerea în aplicare a orientărilor politice prin
diplomația publică.
3. Direcțiile de bază ale diplomației publice a Federației Ruse.

Termeni-cheie: diplomație publică, soft power, cultură, politică externă, instituție a diplomației
publice, Rossotrudnichestvo

Surse bibliografice
1. Hlihor E. Diplomația publică în politica internațională. București: Editura Universității Naționale de Apărare
„Carol I”, 2017. 190 p.
https://www.academia.edu/39364285/DIPLOMA%C8%9AIA_PUBLIC%C4%82_%C3%8EN_POLITICA_INTERNA%C8%9AIONAL%C4%82
2. Rotaru V., Grosu I. Cultural Diplomacy Within Cooperation Between Russian Federation and The Republic of
Moldova. In: Eastern Europe: Regional Studies / Moldova State Univ., Fac. of Intern. Relations, Polit. and Admin. Sciences,
Ivane Javakhishvili Tbilisi State Univ., Fac. of Soc. and Polit. Sciences, Diplomatic Acad. of Ukraine; ed. board.: Teosa
Valentina [et al.]; board members: Bogdanova Olga [et al.]. Chişinău: USM: TSU, 2017, p.87-91.
3. Rotaru V., Iarovoi A. Influenţa soft power asupra procesului de asigurare a intereselor naționale ale Federației
Ruse și Republicii Moldova. În: Moldoscopie (Probleme de analiză politică), nr.3 (86), 2019, Chişinău: USPEE, USML, USM,
AUM, 2019, p. 80-98.
4. Агеева А. инструменты «мягкой силы» во внешней политике России: проблемы и перспективные решения.
В: Власть, №1, 2020, с.190-193. https://cyberleninka.ru/article/n/instrumenty-myagkoy-sily-vo-vneshney-politike-rossii-problemy-i-perspektivnye-
resheniya
5. Агеева А. Роль инструментов «мягкой силы» во внешней политике России. В: Власть, №2, 2018, с.59-63.
https://cyberleninka.ru/article/n/rol-instrumentov-myagkoy-sily-vo-vneshney-politike-rossii
6. Бурлинова Н. и другие. 10 шагов на пути к эффективной публичной дипломатии России Экспертный обзор
российской публичной дипломатии в 2018-2019 г. Москва, 2020. https://russiancouncil.ru/papers/RussianPublicDiplomacy-Report52-
Rus.pdf
7. Бурлинова Н., Иванченко В., Грибкова Д. Российская публичная дипломатия в 2017 году. Февраль, 2018.
http://www.picreadi.ru/wp-content/uploads/2018/03/Public-diplomacy-report-2017.pdf
8. Великая А. Проблемы и перспективы развития гуманитарного сотрудничества на постсоветском
пространстве. В: Постсоветские исследования, Т.3, № 3, 2020, c. 235-241. https://cyberleninka.ru/article/n/problemy-i-perspektivy-
razvitiya-gumanitarnogo-sotrudnichestva-na-postsovetskom-prostranstve
9. Великая А. Публичная дипломатия России и США: сравнительные аспекты двух систем и роль в развитии
двустороннего диалога. В: Вестник СПбГУ, Международные отношения, Т. 12, Вып. 4, 2019, с. 500-517.
https://cyberleninka.ru/article/n/publichnaya-diplomatiya-rossii-i-ssha-sravnitelnye-aspekty-dvuh-sistem-i-rol-v-razvitii-dvustoronnego-dialoga
10. Ворочков А. Институты реализации «мягкой силы» в современной России. В: Вестник Марийского
Государственного Университета, серия «Исторические науки. Юридические науки», Т. 2, №2 (6), 2016, с.53-59.
https://cyberleninka.ru/article/n/instituty-realizatsii-myagkoy-sily-v-sovremennoy-rossii
11. Лебедева О. Особенности института публичной дипломатии в России. В: Международная жизнь, № 6,
2015. https://interaffairs.ru/jauthor/material/1315
12. Марчуков А. «Публичная дипломатия 2.0» во внешней политике Российской Федерации: проблемы и
перспективы развития. В: Вестн. Моск. ун-та, Сер. 25, Международные отношения и мировая политика, № 3, 2014, с.
95-114. https://fmp.msu.ru/attachments/article/250/MARCHUKOV_2014_3.pdf
13. Мельникова М. Публичная дипломатия как инструмент внешней политики в современных международных
отношениях. Выпускная квалификационная работа. Екатеринбург, 2018. http://elar.uspu.ru/bitstream/uspu/9293/2/Melnikova.pdf
14. Наумов А. От Советского Союза к Российской Федерации: эволюция отечественной системы «мягкой
силы» и публичной дипломатии. В: Вестн. Моск. ун-та. Сер. 21. Управление (государство и общество), №2, 2019, с.
102-117. https://cyberleninka.ru/article/n/ot-sovetskogo-soyuza-k-rossiyskoy-federatsii-evolyutsiya-otechestvennoy-sistemy-myagkoy-sily-i-publichnoy-
diplomatii

1
 Disciplina ”Diplomația publică”, Rotaru Veronica, dr., conf. univ.
15. Филимонов Г. Актуальные вопросы формирования российского потенциала «мягкой силы». B: Вестник
РУДН, серия Политология, 2012, №1, c.67-82. https://cyberleninka.ru/article/n/aktualnye-voprosy-formirovaniya-rossiyskogo-potentsiala-
myagkoy-sily
16. Шамугия И. Публичная дипломатия России: становление и развитие. https://cyberleninka.ru/article/n/publichnaya-
diplomatiya-rossii-stanovlenie-i-razvitie
17. Шастина Т. Публичная дипломатия как инструмент внешней политики Российской Федерации. Выпускная
квалификационная работа. Екатеринбург, 2019. http://elar.uspu.ru/bitstream/uspu/12265/2/Shastyna.pdf
18. Экспертный обзор российской публичной дипломатии в 2018-2019 гг. 10 шагов на пути к эффективной
публичной дипломатии России: доклад 52/2020 / [Н. Бурлинова, П. Василенко, В. Иванченко, О. Шакиров]; [вып. ред.
И. Тимофеев, О. Пылова]; Российский совет по международным делам (РСМД). Москва: НП РСМД, 2020. 58 с.
https://russiancouncil.ru/papers/RussianPublicDiplomacy-Report52-Rus.pdf

1. Particularitățile instituției diplomației publice în Federația Rusă

Federația Rusă a înțeles importanța intensificării prezenței sale culturale în lume, a realizării
exportului de educație, cultură, limbă, a creării condițiilor favorabile nu numai pentru cetățenii din
străinătate, ci și pentru bunuri, servicii și idei, pentru a distruge stereotipurile eronate despre statul său.
În Federația Rusă există un specific în ceea ce privește înțelegerea termenilor. Fiecare școală
științifică își dezvoltă și promovează înțelegerea proprie atât a puterii soft, cât și a diplomației publice. În
același timp, în limba rusă, termenul de diplomație publică are trei variante de traducere: публичная
дипломатия, общественная дипломатия, народная дипломатия.
Ca atare, atât diplomația publică, cât și общественная дипломатия reprezintă niște sisteme de
dialoguri cu comunitățile străine, în primul rând, la nivelul organizațiilor publice.
Termenul de diplomație populară a fost răspândit în Uniunea Sovietică, care folosea contactele
cetățenilor de rând și cele ale organizațiilor publice pentru construirea cooperării internaționale. În
prezent, acest termen se consideră învechit, însă poate fi auzit frecvent la evenimentele unor
departamente, de exemplu, Rossotrudnichestvo.
Diferența dintre diplomația publică și общественная дипломатия constă în faptul că:
1) Diplomația publică:
 reprezintă un sistem de dialog cu statele străine în scopuri politice;
 este instituționalizată în formatul diferitor departamente și programe.
 statul este clientul acesteia și implementarea programelor de diplomație publică se face prin
structuri, legate de sistemul guvernamental sau ONG.
2) Общественная дипломатия nu este un concept politic, acesta este examinat mult mai larg,
reprezintând o manifestare a oricărei activități în sferele civilă și culturală, științifică și umanitară și, de
regulă, nu are legătură cu comanda guvernamentală sau cu participarea activă a statului.
Conceptul de ”putere soft”, în clasa politică rusă și, în consecință, în aparatul birocratic rus, a
început să fie abordat activ din 2012, după publicarea articolului electoral al lui Vladimir Putin
”Rusia și lumea în schimbare”, în care, pentru prima dată, conducerea la cel mai înalt nivel, a prezentat

2
 Disciplina ”Diplomația publică”, Rotaru Veronica, dr., conf. univ.
formularea sa a termenului lui J. Nye.
O descriere ulterioară a conceptului de soft power, a fost efectuată în ”Concepția politicii
externe a Federației Ruse” din 12 februarie 2013.
Conceptul soft power își găsește reflectare și în ”Concepția politicii externe a Federației Ruse”
din 30 noiembrie 2016, unde se menționează că, pentru soluționarea obiectivelor de politică externă, o
parte componentă indispensabilă a politicii mondiale devine utilizarea instrumentelor puterii soft.
Puterea soft a Federației Ruse reprezintă prin sine un mecanism complex și multinivelar, cu
diverse componente, care nu concurează, dar, în mod armonios, completează instrumentele diplomației
clasice tradiționale.
Pe lângă conceptele sus-menționate, mai există conceptul de cooperare culturală și umanitară
internațională, care pentru Federația Rusă, reprezintă o formă tradițională de lucru cu publicul străin în
cadrul diplomației publice.
Pe lângă Concepție, trebuie să ținem cont de o serie de alte documente care conceptualizează și
ghidează politica statului privind implementarea strategiilor de diplomație publică, printre care
enumerăm:
 Constituția Federației Ruse;
 Concepția politicii statale a Federației Ruse în sfera asistenței dezvoltării internaționale;
 Concepția statală de susținere de către Federația Rusă a limbii ruse în exterior;
 Doctrina securității informaționale a Federației Ruse;
 tratatele și acordurile internaționale ale Federației Ruse în domeniul umanitar, militar, politic,
cultural, legislativ, informațional etc.
Rusia, la fel ca majoritatea țărilor active în domeniul politicii externe, încearcă să dezvolte
direcțiile de bază în cadrul promovării puterii sale soft, care stă la baza sistemului de diplomație
publică, la ele referindu-se:
 programe educaționale și cele de schimb academic;
 diplomația experților;
 programele cooperării umanitare;
 activitatea de informare a publicului străin.
Pe lângă principalele direții de diplomație publică, există și alte formate de lucru care sunt
caracteristice politicii externe a Federației Ruse, printre care enumerăm:
 lucrul cu compatrioții;
 tematica conservării adevărului istoric;
 politica de combatere a falsificării istoriei în spațiul public international;
 diplomația digitală (Facebook și Twitter);
3
 Disciplina ”Diplomația publică”, Rotaru Veronica, dr., conf. univ.
 relațiile externe ale Bisericii Ortodoxe Ruse;
 cooperarea internațională a regiunilor și orașelor surori.
La Departamentele oficiale specializate ale sistemului de diplomație publică se includ:
 Ministerul Afacerilor Externe al Rusiei, inclusiv:
 Departamentul pentru relațiile cu subiecții Federației, Parlamentului și asociații publice;
 Departamentul de Informare și Presă;
 Departamentul organizațiilor internaționale;
 Departamentul de lucru cu compatrioții din străinătate;
 Parlamentul Federației Ruse reprezentat de:
 Comitetul pentru afaceri internaționale al Consiliului Federației;
 Comitetul pentru afaceri internaționale al Dumei de Stat;
 Rossotrudnichestvo, ca principal conducător de proiecte în domeniul diplomației publice și
cooperării culturale și umanitare internaționale, precum și primirea de servicii educaționale de către
străini în Rusia;
 Ministerul Educației și Științei.
În afară de aceasta, la direcția informațională a diplomației publice se atribuie MIA Rossiya
Segodnya, în care se include Sputnik (agenția internațională de știri) și sistemul de canale de informații în
limbi străine Russia Today.
Pe lângă departamentele oficiale, în diplomația publică sunt implicate:
 Fondul de sprijin pentru diplomația publică A.M. Gorchakov;
 Fundația pentru sprijinul și protecția drepturilor compatrioților;
 Fondul ”Russkiy Mir”.
Un rol important în implementarea activtiăților de diplomație publică îl joacă Departamentul de
Informare și Presă al Ministerului Afacerilor Externe.
Principalele sale funcții rezidă în:
 informarea presei interne și externe despre acțiunile de politică externă ale țării;
 analiza problemelor internaționale care afectează domeniul securității informației și asigurarea
participării depline a Federației Ruse la rezoluția acestora;
 acreditarea corespondenților de presă străină în Rusia.
Trebuie remarcat faptul că susținerea informațională a politicii externe și interne în
străinătate este una dintre principalele componente ale diplomației publice, pe care Rusia încearcă să
o dezvolte în mod activ.
În iunie 2005, a fost stabilit de către agenția de știri RIA Novosti primul canal de informare
rusească Rusia Today (RT), care difuza zilnic în limba engleză. Acesta era destinat să informeze
4
 Disciplina ”Diplomația publică”, Rotaru Veronica, dr., conf. univ.
publicul străin despre evenimentele care au loc direct în țară, precum și să reflecte poziția Rusiei asupra
problemelor majore ale politicii internaționale.
MIA ”Rossiya Segodnya” reprezintă o agenție de știri, înființată în 2013, de președintele rus V.
Putin, pe baza agenției de știri internaționale ruse lichidate RIA Novosti și a companiei de radiodifuziune
de stat rusă Voice of Russia pentru a aborda politica de stat a Federației Ruse în străinătate. În străinătate,
MIA ”Rusia Today” este reprezentată de grupul multimedia Sputnik, care se concentrează direct pe o
audiență internațională și difuzează în zeci de limbi.
O componentă importantă a diplomației publice este Fundația ”Русский мир”, creată în 2007,
Fundația a deschis numeroase centre pentru studierea limbii și literaturii ruse în instituțiile de învățământ
din diferite țări, precum și pentru a lucra activ cu compatrioții din străinătate.
Diplomația digitală rusă a devenit o componentă importantă a politicii externe. În comparație cu
alte țări, Rusia este unul dintre liderii din acest domeniu, iar diplomații ruși se simt confortabil să
comunice cu publicul pe internet.
Un susținător al viitorul digital al politicii externe rusești îl reprezintă Academia Diplomatică.
Rectorul Alexander Yakovenko a menționat planurile imediate ale Academiei, printre care enumerăm
crearea unei biblioteci digitale diplomatice, a unui dicționar digital diplomatic, a unei platforme digitale
DATFLEX, unde diplomaților și studenților li se vor prezenta scurte prelegeri pe probleme cheie ale
relațiilor internaționale și dezvoltării lumii moderne.
Potențialul diplomației publice al Federației Ruse conține elemente de influență culturală
care sunt atractive pentru publicul străin:
 literatură clasică, muzică, teatru, balet etc.;
 apartenența la Consiliul de Securitate al ONU, statutul recunoscut al unei puteri mondiale;
 resursele energetice și materiile prime;
 istoria statului, victorii în războaie;
 experiența interacțiunii și cooperării dintre popoare;
 dimensiunea imensă a teritoriului.

2. Rossotrudnichestvo – instrument cheie pentru punerea în aplicare a orientărilor politice prin

diplomația publică

Un instrument cheie pentru punerea în aplicare a orientărilor politice prin diplomația publică este
Agenția Federală pentru Comunitatea Statelor Independente, compatrioții care trăiesc în
străinătate, precum și pentru cooperarea internațională umanitară – Rossotrudnichestvo.

5
 Disciplina ”Diplomația publică”, Rotaru Veronica, dr., conf. univ.
A fost a fost înființată în septembrie 2008, în conformitate cu Decretul prezidențial. În prezent,
Rossotrudnichestvo este reprezentată în 80 de țări ale lumii, având 97 de birouri: 73 de centre ruse de
știință și cultură în 62 de țări, 24 de reprezentanțe ale Agenției în componența ambasadelor din 21 de țări.
În continuare, vom examina principalele activități ale Agenției:
 Promovarea dezvoltării internaționale cuprinde formarea unei ordini mondiale stabile,
echitabile și democratice, combaterea sărăciei, depășirea consecințelor dezastrelor umanitare, naturale, de
mediu, tehnologice, precum și a altor situații de urgență.
 Diplomația populară acoperă organizațiile neguvernamentale și asociațiile publice, presupune
contacte la nivelul orașelor înfrățite și desfășurarea acțiunilor publice și politice, constituind o activitate
comună a organismelor statale și nestatale, privind extinderea relațiilor publice internaționale ale statului.
 Promovarea culturii rusești în lume. Activitățile Rossotrudnichestvo vizează promovarea
realizărilor Federației Ruse în zonele umanitare externe, ceea ce implică programe și asigurarea unei
prezențe culturale rusești în străinătate printr-o rețea de reprezentanțe – centre rusești de știință și cultură.
 Susținerea compatrioților în străinătate. Una dintre sarcinile importante stabilite de
președintele Federației Ruse pentru Rossotrudnichestvo este de a coopera cu alte autorități federale în
implementarea politicii de stat care vizează sprijinirea compatrioților din străinătate, susținând drepturile
și interesele lor educaționale, lingvistice, sociale, laborale, umanitare și alte drepturi legale.
 Consolidarea poziției limbii ruse. Rossotrudnichestvo în țările străine desfășoară o activitate
consecventă și activă de susținere și promovare a limbii ruse, a literaturii și culturii rusești, oferă sprijin în
studierea limbii ruse ca parte integrantă a culturii mondiale și un instrument de comunicare internațională,
utilizând potențialul reprezentanțelor sale.
 Promovarea dezvoltării educației și științei. Rossotrudnichestvo implementează o serie de
proiecte și programe care vizează exportul de educație rusă, promovarea dezvoltării cooperării științifice
internaționale, atragerea cetățenilor străini pentru studii în Rusia și interacțiunea cu absolvenții străini
ruși.
 Conservarea monumentelor istorice. Începând cu anul 2010, Rossotrudnichestvo, în
colaborare cu MAE, Ministerul Culturii, Arhiva și Comisia guvernamentală privind compatrioții din
străinătate, organizează lucrări pentru menținerea și păstrarea locurilor de incinerare din străinătate care
au semnificație istorică și memorială pentru Federația Rusă.
 Dezvoltarea relațiilor internaționale ale subiecților Federației Ruse. O altă activitate a
Agenției este cea de cooperare pentru promovarea menținerii și dezvoltării contactelor internaționale ale
Federației Ruse în domeniul educației, științei și tehnicii, culturii și cel economic.

6
 Disciplina ”Diplomația publică”, Rotaru Veronica, dr., conf. univ.
 Consolidarea spațiului umanitar comun și promovarea integrării țărilor CSI. Printr-o rețea
de centre rusești de știință și cultură, Rossotrudnichestvo contribuie la întărirea și dezvoltarea relațiilor
dintre compatrioții ruși care trăiesc în țările CSI și Rusia.
Pentru realizarea activităților sale, Agenția desfășoară o cooperare productivă cu diverse
organizații neguvernamentale, precum:
 Asociația rusă pentru cooperare internațională;
 Fundația ”Lumea Rusă”;
 Fundația Sfântului Apostol Andrei;
 Fundația-bibliotecă ”Străinătatea rusească”;
 Fundația culturală rusă;
 Consiliul internațional al compatrioților ruși;
 Uniunea lucrătorilor teatrali.
Printre partenerii informaționali ai Rossotrudnichestvo putem numi așa canale bine cunoscute
(inclusiv la nivel interguvernamental), cum ar fi: ITAR-TASS, RIA Novosti, Rusia Today, MIR, numeroase
mass-media străine de limbă rusă și publicații ale compatrioților.

3. Direcțiile de bază ale diplomației publice a Federației Ruse

Direcțiile diplomației publice a Federației Ruse pot fi împărțite în următoarele grupuri:

 Analitice, care includ în sine colectarea informațiilor vizavi de opinia publicului străin despre
stat.
 Informaționale, care reprezintă suportul informațional al politicii externe, precum și informarea
publicului străin prin mass-media, Internet și alte surse.
 Educaționale, care reprezintă schimburi științifice și educaționale în mediul universitar, precum
și formarea continuă a anumitor grupuri sociale și profesionale.
 Culturale, la care se referă schimburile culturale, expozițiile, congresele inteligenței creative,
activitățile organizațiilor religioase, activitatea editorială și comunicarea dintre grupurile culturale.
Procesul de instituționalizare a diplomației publice a Federației Ruse contemporane este
cercetat în mai multe contexte:
1. Constituie formularea unui sistem de opinii cu privire la acest concept în discursul social-
politic.
2. Reprezintă stabilirea unor norme și legi, care reglementează activitățile în domeniul realizării
diplomației publice.

7
 Disciplina ”Diplomația publică”, Rotaru Veronica, dr., conf. univ.
3. Este o instituție a organizațiilor statale și nestatale care are drept scop îndeplinirea anumitor
funcții în ceea ce privește implementarea diplomației publice.
În Federația Rusă se pot distinge următoarele obiective ale diplomației publice:
 intensificarea semnificativă a influenței îndreptate către publicul străin;
 formarea opiniei pozitive publicului străin cu privire la obiectivele și progresul promovat de
către stat în politica internă și externă;
 crearea unui mediu care să permită și să ofere sprijin opiniei publice în străinătate;
 realizarea unei mai bune înțelegeri a instituțiilor și valorilor statului în străinătate;
 extinderea dialogului între toți cetățenii și partenerii țării din străinătate;
 creșterea atractivității și îmbunătățirea imaginii țării.
Mijloacele diplomației publice pot fi clasificate în:
 informarea publicului în masă și grupuri selectate de oameni despre politica internă și externă a
Federației Ruse;
 analiza modului în care acest mesaj se referă la o varietate de grupuri comunitare;
 crearea și dezvoltarea unor instrumente de comunicare și convingere;
 promovarea valorilor Federației Ruse prin film, televiziune, radio, muzică, sport, jocuri video,
teatru, turism, comunicare pe internet etc.
Pe lângă rezultatele pozitive, realizarea politicii ruse prin diplomația publică, la etapa actuală, se
confruntă și cu o serie de probleme interne, care necesită a fi analizate:
 Lipsa unei strategii cuprinzătoare de diplomație publică și poziționarea Federației Ruse în
străinătate. La momentul dat, nu există obiective clar definite, iar instrumentele de influență nu
constituie un mecanism integru.
 Insuficiența unui număr de instituții-cheie și a elementelor de soft power. Multe din
instituțiile noi create în Rusia contemporană nu au atins încă o competiție reală și nu au și-au determinat
direcția strategică de dezvoltare.
 Deficitul ideilor cu privire la modul de depășire a stereotipurilor negative predominante în
relație cu Federația Rusă. Nu este acordată suficientă atenție brandingului țării, în ansamblu, și a
regiunilor individuale, în particular.
 Lipsa unei interacțiuni eficiente a statului cu organizațiile neguvernamentale, societatea
civilă și structurile de afaceri, mass-media. La etapa actuală, mecanismele parteneriatului public-privat,
care au drep scop promovarea imaginii externe a Rusiei sunt departe de a funcționa pe deplin.
 Rolul redus al noii diplomații publice (diplomația publică Web 2.0) în politica externă a
Federației Ruse. În țară, practic, nu există specialiști în domeniul social media care să mențină regulat

8
 Disciplina ”Diplomația publică”, Rotaru Veronica, dr., conf. univ.
contacte cu publicul țintă străin, în propria lor limbă, pe cele mai populare platforme de informare și
comunicare.
Putem să identificăm următoarele realități, în condițiile cărora Federația Rusă urmează să existe
și să se dezvolte:
În primul rând, resursele politice și materiale de influență a Federației Ruse nu sunt suficiente, atât
pentru a influența procesele economice globale, cât și pentru a creea propriul sistem regional eficient,
acționând în calitate de hegemon cu drepturi depline.
În al doilea rând, opiniile și pozițiile guvernanților ruși pe problemele de politică externă, de
multe ori, sunt diferite de cele a statelor occidentale, politica rusească, adesea având o orientare anti-
occidentală, fapt care provoacă o acțiune disociativă și distructivă.
În al treilea rând, imaginea Federației Ruse în străinătate conține multe stereotipuri negative.
Fără a acorda atenția cuvenită diplomației publice, ca resursă de politică externă, Federația Rusă
se poziționează în lumea globală ca un pol militar.