\Activitatea diplomatică a împăratului Iustinian în sistemul relaţiilor

internaţionale de la începutul epocii evului mediu

Diplomatia bizantină datează din anul 395, după sciziunea Imperiului Roman în Imperiul Roman
de Apus si cel de Răsărit, avînd un parcurs istoric de peste un mileniu.
În momentul preluării coroanei imperiale bizantine de Justinian, Imperiul Roman apusean practic
nu mai exista. Roma fusese cucerită cu mai bine de 50 de ani înainte de heruli şi, mai mult decât
atât, întregul Apus se afla sub ocupaţia triburilor germanice. Ambiţia politică a lui Justinian a
fost aceea de a reface imperiul din timpul împăratului Teodosie I (379-395). Nu fără sacrificii,
acest lucru s-a reuşit atât datorită diplomaţiei, cât şi celebrilor generali Belizarie şi Narses.
Din punct de vedere religios, epoca justiniană era încă marcată de confruntările teologice dintre
ortodocşi şi monofiziţi. Împăratul Justinian era un ortodox convins, fiind un sprijinitor ferm al
Bisericii şi un susţinător al dezvoltării monahismului. După ce Teodosie I proclamase
creştinismul ca singura religie acceptată în stat, legislaţia justiniană vine cu noi întăriri,
suprimând dreptul necreştinilor de a accede la funcţii publice.
Notabilă pentru această epocă este şi reforma justiţiei, prin codificarea şi actualizarea dreptului
roman, o măsură care se impunea cu stringenţă, datorită confuziei create de nenumăratele legi
date de împăraţii precedenţi, de multe ori fără a se ţine cont de cele date anterior. Astfel că se
ajunsese la situaţia în care legile se contraziceau între ele ori deveniseră complet inaplicabile.
Dincolo de valoarea practică a acestei măsuri, pentru epoca lui Justinian, există şi o însemnătate
deosebită pentru cei care studiază dreptul, chiar şi în zilele noastre.
Datorită iniţiativei lui Justinian este cunoscut dreptul roman şi, mai mult decât atât, este un lucru
unanim recunoscut că toate sistemele juridice europene actuale s-au inspirat din Codul justinian.
Sfârşitul domniei lui Justinian înseamnă, probabil, apogeul celei mai strălucite perioade a
Imperiului Bizantin. La moartea sa, petrecută în noiembrie 565, Justinian lăsa un imperiu cu
dimensiuni aproape duble, însă nimeni nu credea în dăinuirea sub sceptrul bizantin a teritoriilor
recucerite. În ciuda strategiilor politice foarte abile, o serie de evenimente imposibil de anticipat
şi de gestionat au slăbit considerabil imperiul. Dintre acestea, de remarcat este prima pandemie
înregistrată de istorie.