Activitatea Republicii Moldova în cadrul organizaţiilor internaţionale: probleme si perspective

(CSI)
În secolul XXI procesele de integrare au devenit un fenomen politic obiectiv pe toate
continentele globului pământesc. Fiecare stat care doreşte să devină parte a unei uniuni
economice internaţionale trebuie să participe la unul din proiectele de integrare, în caz contrar
statul riscă să fie izolat de comunitatea internaţională şi va fi nevoit săşi construiască politica în
baza resurselor sale proprii, care uneori nu sunt de ajuns pentru a putea asigura necesităţile de
bază ale statului. Spre deosebire de alte state Republica Moldova posedă alternative teoretice şi
practice necesare pentru integrare, situarea ei geografică, precum şi moştenirea istorică şi cea a
civilizaţiei sale oferă societăţii şi elitei politice posibilitatea de a alege calea oportună de
dezvoltare, încadrându-se în unul din proiectele de integrare din regiunea respectivă.
După apariţia sa ca subiect al relaţiilor internaţionale, Republica Moldova nu putea să
rămână în afara proceselor şi sistemelor internaţionale. Intrarea Republicii Moldova în
Comunitatea Statelor Independente (CSI) a fost rezultatul destrămării Uniunii Sovietice şi, pe
undeva, „preţul” plătit de ea pentru independenţă. Schimbările geopolitice din Europa, din anii
’90 ai secolului trecut, şi succesul proiectului european a deschis pentru Republica Moldova o
nouă perspectivă – aderarea la Uniunea Europeană (UE).
Funcţionalitatea CSI a avut (şi are) un caracter contradictoriu şi controversat. În primul rând,
membrii acestei organizaţii înţeleg diferit scopul, statutul şi perspectivele CSI. În al doilea rând,
CSI a moştenit de la „defuncta” URSS „o zestre” de neinvidiat, cum ar fi conflictele etnopolitice,
împărţirea fostei armate sovietice, repartizarea datoriilor economice ale Uniunii Sovietice etc. În
al treilea rând, procesul de constituire a CSI a coincis şi s-a desfăşurat paralel cu cel de edificare
naţională a statalităţii fostelor republice sovietice.
Avantajele aderării la acest spaţiu ar consta în accesul produselor moldoveneşti pe piaţa
rusă, posibilitatea asigurării securităţii energetice pe contul unor resurse energetice mai ieftine.
De asemenea, ar trebui să menţionăm că aderarea la acest spaţiu este determinată şi de factorul
slav puternic dezvoltat, care se manifestă prin biserică, televiziune şi populaţia vorbitoare de
limbă rusă din Republica Moldova. Dezavantajele aderării la spaţiul eurasiatic ar fi pierderea
parţială a suveranităţii Republicii Moldova, a independenţei noastre în afacerile externe, precum
şi dezvoltarea aşa-zisului complex al fratelui mai mare.
Problema principală unde se confruntă sau mai bine spus în contradictoriu a Republicii Moldova
este integrărea simultană în CSI şi UE. De aici, putem menționa faptul că Republica Moldova,
aderând la CSI, a semnat Acordul de Parteneriat şi Cooperare cu Uniunea Europeană în
noiembrie 1994, care intrat în vigoare la 1 iulie 1998. Evidenţiem doar câteva dintre obiectivele-
cheie ale acestui parteneriat. Astfel, Articolul 4 prevede că „Părţile se angajează să examineze,
mai ales atunci când Republica Moldova va avansa în procesul reformei economice, modificările
titlurilor pertinente ale prezentului Acord, în particular ale Titlului III şi ale Articolului 48
privind instituirea unei zone de liber schimb între ele.” Iar articolul 14 stipulează că „produsele
importate de pe teritoriul unei Părţi pe teritoriul celeilalte Părţi nu vor fi supuse direct sau
indirect taxelor interne, sau oricăror altor impozite interne în afara celor aplicate direct sau
indirect produselor naţionale similare”. Republica Moldova a semnat cu UE la 22 februarie 2005
Planul de Acţiuni Uniunea Europeană – Republica Moldova (PAUERM), care stabileşte noi
obiective în relaţiile dintre părţi. Astfel, articolul 20 prevede „implementarea măsurilor întru
îmbunătăţirea convergenţei în domeniile cheie ale legislaţiei RM cu legislaţia UE, în particular în
sectoarele identificate în prezentul Plan de Acţiuni”. Această perspectivă pune Republica
Moldova să fie partener de dezvoltare și integrare atât cu CSI, cât si UE, ceea ce presupune o
problemă în eficacitatea funcționabilității Republicii Moldova în cadrul CSI. Republica
Moldova, devenind parte componentă a CSI, şi-a asumat un şir de angajamente şi faţă de UE. În
aşa mod, Republica Moldova, practic, este implicată, prin diferite acorduri, în două proiecte
integraţioniste diferite. Tot aici putem adăuga că până acum au existat puţine explicaţii clare
referitor la perspectivele aflării a Moldovei în CSI. Din perspectiva menținerii unui echilibru prin
intermediul politicii externe și a relaţiilor cu ţările C.S.I. Republica Moldova consideră obiectiv
primordial încheierea şi îndeplinirea riguroasă a tratatelor interstatale de prietenie şi colaborare
în vederea creării unui climat de încredere şi respect reciproc, stabilirii unor relaţii reciproc
avantajoase în domeniile politic, economic, tehnico-ştiinţific şi cultural. Ţinînd cont de
particularităţile dezvoltării istorice şi de situaţia geopolitică a Republicii Moldova, sînt prioritare
relaţiile bilaterale cu Federaţia Rusă, Ucraina şi Republica Belarus. De caracterul acestor relaţii
vor depinde în mare măsură stabilitatea politică şi succesul reformelor politice şi economice. De
aici, identificăm ideea că perspectiva de bază a Republicii Moldova privind CSI, este bazată pe
interese, precum promovarea unei politici de colaborare activă în cadrul C.S.I. în scopul
menţinerii păcii şi asigurării securităţii pe teritoriul statelor Comunităţii în contextul menţinerii
păcii şi asigurării securităţii pe plan european şi mondial. Republica Moldova va tinde spre
adîncirea colaborării dintre ţările C.S.I. în domeniul respectării drepturilor omului şi a normelor
dreptului internaţional.
Problema principală a C.S.I. este bazată pe faptul că a devenit un proiect eșuat, a cărui state
membre din organizație, formează legaturi integraționiste cu alte organizații, precum UE. De
aici, tindem să menționăm faptul că juridic, relaţiile contractuale pe care le-a stabilit Republica
Moldova în cadrul CSI, în linii mari, nu contravin, la acest moment, angajamentelor pe care şi le-
a asumat Chişinăul în raport cu Bruxelles. În cazul în care Republica Moldova ar avansa în
dialogul privind aderarea la UE, datele problemei se vor modifica considerabil, reieşind din
standardele promovate de Uniune.
În final, putem spune că reieşind din actuala situaţie, internă şi externă, a Republicii
Moldova, Chişinăul nu trebuie să pună tranşant problema denunţării calităţii sale de membru al
CSI, până nu va avea perspective europene, clare şi certe. Pe plan de politică externă şi de
securitate Republica Moldova trebuie să se alinieze la poziţia uneia dintre cele două structuri (în
cazul dat UE), în caz contrar, este pusă la îndoială sinceritatea Chişinăului faţă de angajamentele
pe care şi le-a asumat. Opţiunea de susţinere a poziţiei Moscovei compromite ideea de integrare
europeană. Economic, Republica Moldova ar trebui să profite de oportunităţile oferite de UE în
comerţul dintre părţi, pentru că piaţa europeană este un spaţiu transparent, cu reguli bine definite.
Acest lucru nu înseamnă ca trebuie de abandonat avantajele economice pe care ne le oferă statele
CSI.

Bibliografie:
1. https://www.legis.md/cautare/getResults?doc_id=60504&lang=ro (accesat la data de
28.04.2020)
2. Chifu Iu., Diaconu F.-L. Politica energetică a Federaţiei Ruse. / http://www.cpc-
ew.ro/publications/studies/politica_energetica_a_rusiei.pdf (accesat la data de
28.04.2020)
3. Dungaciu D. Geopolitica si securitate la Marea Neagra: optiunile strategice ale Romaniei
si Moldovei. / http://leader.viitorul.org/public/507/ro/DanDungaciu06.pdf (accesat la data
de 28.04.2020)
4. http://www.ccrm.md/consiliul-conducatorilor-oscf-din-statele-membre-ale-csi-1-
92( accesat la data de 28.04.2020)