Politici culturale

Un scurt ghid

Simon Mundy

Consiliul pentru Cooperare Cultural

Departamentul de Politici i Ac iuni Culturale

Unitatea de Cercetare i Dezvoltare

Editura Consiliului Europei

Opiniile exprimate în aceast carte apar in autorului i nu reflect în mod necesar pozi ia Consiliului
Europei.

Coperta © Tablou de June Hainault

Grafica copertei: Graphic Design Workshop, Consiliul Europei
Tehnoredactare: Unitatea DTP, Consiliul Europei

Editura Consiliului Europei

F-67075 Strasbourg Cedex
ISBN 92-871-4301-3

© Consiliul Europei, mai 2000

Tip rit în Germania

2
Cuprins

Cuvânt înainte………………………………………………………………………………… 4
Prefa ………………………………………………………………………………………….5

I. Contextul i parametrii politicii culturale………………………………………… 6

Sarcinile ministerelor culturii, tensiunile societ ii reflectate în cultur , argumentele
pentru finan area culturii, rela ia dintre stat i sectorul cultural, echilibrul dintre
patrimoniu ca exprimare a trecutului i contemporaneitate, nivelurile de finan are i
evaluarea lor, cultura i dimensiunea interna ional ;

II. Ocupându-ne de mo tenirea cultural ……………………………………………14

Locul departamentelor culturale în guvern, valoarea ad ugat a culturii, strategiile de
finan are, contribu iile sectorului privat i ale celui comercial, sponsorizarea;

III. Nivelurile de conducere……………………………………………………………. 21

Echilibrul dintre autorit ile civice, regionale i na ionale, mecanismele de distribuire
a fondurilor, re elele i asocia iile societ ii civile, experien a oficialilor în domeniul
cultural;

IV. Obiectivele politice…………………………………………………………………. 26

Conservarea identit ii, p strarea diversit ilor, împlinirea poten ialului individual i
colectiv, accesul, participarea, profesioni tii i amatorii, includerea minorit ilor,
securitatea cultural ;

V. Elaborarea politicilor culturale ……………………………………………………31

Patrimoniul ………………………………………………………………………….31
Turismul …………………………………………………………………………...33
Muzeele, bibliotecile i arhivele…………………...…………………………………34
Artele vizuale i literare………………………………………………………………38
Artele spectacolului ……………………………………………………………… 40
Industriile culturale…………………………………………………………………...43
Media…………………………………………………………………………………45

VI. Educa ia i instruirea ….……………………………………………………………48

Preg tirea oamenilor pentru propria cultur , locul culturii în educa ie, educa ia
cultural la coal i dup , utilizarea infrastructurii educa ionale pentru culturalizarea
comunit ii;

VII. Rezumat: lista priorit ilor pentru factorii de decizie…………………………….52

3
Cuvânt înainte
De la mijlocul anilor ’80, Consiliul Europei a fost implicat într-un important program de
cercetare referitor la evaluarea politicilor culturale na ionale. Cincisprezece ri au fost deja
analizate, alte patru sunt în curs de analizare i alte nou urmeaz s fie analizate. Guvernele
na ionale i institu iile de cercetare au produs o cantitate enorm de documente, precum i
echipele independente de exper i în politici culturale.

O prim edi ie restrâns i actualizat a informa iilor de baz adunate prin intermediul
analizelor a fost publicat anul acesta i va fi completat pentru a acoperi în cele din urm
toate rile care colaboreaz în cadrul Conven iei Culturale Europene1.

Dincolo de datele i tendin ele de baz , programul a produs i numeroase analize profunde
care merit s fie extrase din miile de pagini ale documenta iilor de politic cultural . Cum
poate fi cel mai bine exploatat aceast bog ie de informa ii?

Un r spuns tipic ar fi utilizarea acesteia pentru a realiza un set de recomand ri privind

politica. Dar cultura i politicile culturale sunt domenii la fel de complexe pe cât sunt de
sensibile. De aceea nu e nici posibil i nici de dorit s se ofere pur i simplu un set de
recomand ri privind politica, aprobate “oficial” de o organiza ie interguvernamental .

Totu i, ne face mare pl cere s împ rt im cititorului interesat cuno tin ele acumulate în acest
ghid, foarte personal, scris de Simon Mundy i bazat pe documenta ia existent în cadrul
analizelor politicilor culturale na ionale.

Vera Boltho
Director al Departamentului de Politic i Ac iune Cultural
Consiliul Europei

1
Politicile culturale în Europa: compendium al datelor i tendin elor de baz , Consiliul Europei, ERICarts,
Bonn: ARCultMedia, 2000. Versiunea electronic este disponibil la adresa: http://www.culturalpolicies.net

4
Prefa

Este aproape imposibil s se ating fiecare aspect al politicii culturale într-un volum de
asemenea dimensiuni. i totu i, acest volum reprezint o încercare de a se atinge imposibilul.
Cu pu in noroc cititorul va ti dup lecturare care este scopul politicii culturale, care sunt
principalele componente ale acesteia i ingredientele care o vor aduce în prim-planul practicii
europene contemporane.

Mul i oficiali i politicieni care vor citi acest volum vor descoperi c ei lucreaz deja dup
aceste principii. i nu din întâmplare. Materialul a fost adunat din multe studii de politici
culturale efectuate de Consiliul Europei în ri europene înc din 1986.

Totu i, b nuiesc c to i cei care folosesc acest volum ca un instrument profesional vor g si în
el ceva care îi va face s se opreasc i s se întrebe dac politica lor se ridic , într-adev r, la
nivelul ideal. Studen ii la management cultural, partidele politice, organiza iile umbrel ,
administratorii institu iilor culturale i arti tii vor putea, sper, s foloseasc acest volum ca un
manual cu care s testeze politica propriei lor ri.

Consiliul Europei nu poart r spunderea pentru nici o sugestie i interpretare pe care eu am

dat-o i nici pentru selec ia f cut de mine din multele recomand ri ale exper ilor pe care
Consiliul Europei i-a trimis în Europa, sau pentru comentarea acestora. Era inevitabil s se
întrez reasc punctul de vedere al scriitorului. Prin urmare, acesta este un r spuns personal la
materialele adunate i nu o politic oficial a Consiliului Europei sau a statelor membre.

Cu cât este mai condensat materialul, cu atât mai clar apar temele. Presupun c guvernele
aspir la democra ie, la economia bazat pe interdependen a dintre sectorul de stat i cel privat
i c guvernele consider c merit s investeasc în via a cultural . Îmi iau, de asemenea,
libertatea de a le spune s nu intervin în deciziile artistice i s priveasc întregul mediu
cultural dincolo de liniile oficiale de demarcare i investi ii. În volum ve i g si opinii, dar, de
fapt, politica reprezint punerea în aplicare a opiniilor în ordinea priorit ilor, a a c nu m
voi scuza prea mult.

Mul umesc astfel lui Kathrin Merkle i echipei sale de la Strasbourg pentru ajutorul acordat i
pentru vraful de hârtii care a fost produs ca material de baz . Orice neîn elegeri îmi apar in.

Simon Mundy
Gladestry, ara Galilor

5
I. Contextul i parametrii politicii culturale
Uite, precum vântul trece prin p dure cu zgomot
Prin el vijelia vie ii puternic sufl ;
Copacul uman nu t cu niciodat :
Atunci fu romanul, acum sunt eu.

A.E. Housman
Un fl c u din Shropshire

Nici o grani dintre statele Europei nu a r mas neschimbat în ultimii 250 ani. Aceasta nu se
datoreaz administr rii noastre constitu ionale, ci ilustreaz c Europa este un continent care a
evoluat din punct de vedere politic, nu un set static de birocra ii de neclintit. Imperiile,
republicile, na ionalismul i mi c rile ideologice care au produs schimbare (prin r zboi sau
democra ie) i-au conferit, de asemenea, Europei, energia sa intelectual i oportunit ile
artistice. Cultura – luat în sensul larg de cuprindere a tot ceea ce define te propria imagine,
sau într-o form mai accesibil , ca însumare a expresivit ii noastre – înflore te pe baza
tensiunii provocate de schimb rile politice i sociale.

Sarcina unui guvern modern este s încurajeze explorarea politic sau privat a culturii, în
toate formele i varia iile ei, f r a o utiliza pentru a agita poten ialul de diviziune al culturii în
scopuri politice. Pe parcurs cultura poate contribui semnificativ, chiar dac în mod incidental,
la bun starea economic i social a statului. Poate fi o industrie util . Ea este inima educa iei
umaniste. Poate glorifica timpurile i însufle i via a de zi cu zi. Poate fi p str toarea
patrimoniului, fie acesta privat sau colectiv. Poate ajuta la transformarea centrelor muribunde
sau dec zute ale popula iei, ridicând speran ele cet enilor i transformând o imagine l sat
prad uit rii într-o imagine care stârne te interesul i ofer o poten ial prosperitate. Cultura
nu poate face tot ce doresc guvernele ( i rareori la fel de repede cum doresc acestea), dar f r
instrumentele culturale sarcina de îmbun t ire a calit ii vie ii ar fi infinit mai grea.

În vreme ce cultura poate i ar trebui adesea s aib i o parte distractiv , ea înseamn mai
mult decât distrac ie. Motivul pentru care oamenii aleg s cheltuiasc din ce în ce mai mult
din venitul disponibil pe bunuri culturale nu se datoreaz doar faptului c acestea sunt dorite
în mod inerent, ci i faptului c , adesea, ideile pe care acestea le con in aduc consolare,
u urare, explica ii i împlinire odat cu pl cerea. Poate c nu exist nici un motiv suficient de
bun pentru ca un guvern cu buget restrâns s se simt obligat s subven ioneze distrac ia.
Totu i, artele i anumite aspecte ale patrimoniului sunt în multe feluri o extrapolare a
mediului. Un mare num r din argumentele pentru men inerea unui mediu curat i durabil se
aplic i în cazul culturii. Societatea are nevoie de un echilibru între conservare i noutate,
între tinere e i b trâne e, între particularitate i diversitate. Cultura, ca i natura, folose te
trecutul pentru a hr ni viitorul. Mult din ce reiese de aici poate fi tranzitoriu sau efemer i
poate fi respins, cu excep ia dovezilor precise ale istoriei. Nu ine, totu i, de genera ia
inovatoare s predetermine valoarea a ceea ce produce. Calitatea relativ a oric rui artefact
sau oric rei idei poate fi desemnat grosso modo în timp. O societate are nevoie de mult
munc i experien pentru a men ine o cultur vibrant .

Pentru un oficial sau un politician (la nivel local, regional sau na ional) care este îns rcinat cu
realizarea acestui echilibru între prevederi i stimuli în cadrul unui buget limitat, un asemenea
concept holistic poate fi iritant, în cel mai bun caz i poate fi aproape imposibil de a tr i în
conformitate cu acesta, în cel mai r u. Cultura, ca i s n tatea i educa ia, poate fi un sac f r
fund pentru resurse. Nu e niciodat satisf cut . Nu exist niciodat suficien i bani pentru a

6
face totul i adesea prea pu ini pentru a face într-adev r totul bine. i totu i, aceasta este t ria
culturii. Pentru c a investi în cultur înseamn a prezenta realiz rile i a explora posibilit ile
pân la limit ; oamenii vor avea întotdeauna planuri noi i ini iative curajoase pe care vor dori
s le finan eze altcineva. O societate, o cultur , f r aceast tendin i ambi ie nu merge
înainte – i nici un politician, de orice culoare ar fi, nu dore te s conduc într-o perioad de
stagnare.

Pentru moment, e necesar s definim parametrii dup care va func iona acest studiu. Scopul
nu este de a discuta întreaga gam de probleme ridicate de identitatea na ional , practica
social , religioas sau aranjamentele constitu ionale (care au toate un impact asupra culturii,
sau care influen eaz cea mai larg defini ie a culturii umane). Scopul se limiteaz la acele
aspecte care in adesea de compenten a ministerelor sau departamentelor de cultur sau care
sunt recunoscute de alte ministere ca fiind aspecte culturale clare ale problemelor din
domeniul lor.

Totu i, inevitabil, orice discu ie de acest tip va trebui s aib loc într-un context filozofic mai
amplu care s con in presupuneri cu privire la orientarea responsabilit ilor i aspira iile
guvernului. Se presupune astfel, c politica cultural trebuie stabilit într-un cadru politic
democratic, care se bazeaz pe o societate în care impozitele sunt redistribuite în folosul
societ ii, c oamenii au un venit care dep e te cheltuielile lor de subzisten i c guvernele
ader la conven ii interna ionale privind drepturile omului, libertatea de expresie, conservarea
patrimoniului i probitatea administrativ . Pentru multe guverne europene aceasta a fost starea
de fapt timp de mul i ani (cel pu in teoretic), pentru altele adev rata experien este relativ
recent , în timp ce în cazul altor guverne convulsiile prin care au trecut rile respective
demonstreaz c stabilirea unui asemenea cadru trebuie înc privit ca un proces în curs de
derulare.

To i europenii au experimentat schimb ri extraordinare pe parcursul vie ilor lor, fie ele
constitu ionale, economice sau tehnologice. Mul i au devenit confuzi i nesiguri, hot râ i s î i
p steze elementele de via care le r mân familiare i s le confere m car acestora o und de
siguran . Europa este adesea motorul inova iei dar, este caracterizat la fel de des de
nostalgie, de o umbr de regret c atât de multe s-au schimbat, c atât de multe lucruri
valoroase s-au pierdut pe drum. Realitatea r zboiului i nelini tea le avem înc în noi, dar
totu i se tie c nu la r zboi i represiune se reduce totul; c fiecare recolt poate s fie i bun
i proast , c dup un lucru r u a existat i un lucru bun, chiar dac numai pentru pu ini.
Astfel, europenii nu sunt precum arhetipul american (de i americanii devin mai lega i de
versiunile istoriei lor în fiecare an). Nu presupunem întotdeauna c noul este bun, c decizia
cea mai recent este neap rat cea corect . Suntem con tien i c suntem parte a unui proces la
formarea c ruia putem contribui dar, în care nu vom putea avea niciodat ultimul cuvânt.

Pentru cultur , aceast tensiune permanent între trecut i prezent conduce la o rela ionare
ciudat . Cultura este în acela i timp p str toarea identit ii europene, agentul justificator
pentru o mare parte a politicilor noastre i comportamentului nostru i o responsabilitate
guvernamental care s-a aflat întotdeauna pe ultimele trepte în ierarhia bugetar i
profesional . Statutul culturii în cadrul guvernului e caracterizat de diferen a imens dintre
sprijinul verbal i cel financiar. Dac ar fi cultura la fel de important precum reiese din multe
discursuri guvernamentale, ar avea un buget pe m sura celui de la protec ia social sau
ap rare. Desigur, în realitate, acest lucru nu se întâmpl niciodat . Exist , de asemenea, o
diferen major între felul în care guvernele na ionale sau autorit ile locale folosesc cultura
în diploma ie i în promovarea imaginii lor i atitudinea lor fa de cultur atunci când
activitatea cultural reprezint o problem a propriilor lor cet eni. În diploma ie ea devine un
afi , o demonstrare a dreptului localit ii de a fi luat în serios într-un context mai amplu.

7
Pentru cet eni, ea este adesea o preocupare în timpul liber, o diversiune pentru acele
momente când nu mai au nimic mai presant de realizat (cum ar fi generarea unor ac iuni
impozitate).

Cultura este o preocupare minor pentru majoritatea guvernelor moderne (de i în trecut era
adesea pe locul doi dup ap rare). Este ca i cum dac ai avea cheltuieli culturale ai afecta
bun starea cet enilor. Criticarea cheltuielilor culturale const , de exemplu, în criticarea
investirii unor bani în teatru, banii fiind necesari pentru a cump ra ma ini pentru drumuri sau
spitale pentru copii. Desigur este o analogie în mod deliberat, fals i emotiv . Nu exist nici
un motiv pentru care teatrul s fie finan at din banii publici înaintea altui domeniu. Ar fi mult
mai logic, dac cineva dore te s compare necesit ile cu pierderile s compare cheltuielile
pentru planurile inutile de trafic urban cu s n tatea i paradele militare cu teatrul. Dar cultura
este un subiect emotiv i într-adev r ea î i trage vitalitatea din înc rc tura emo ional pe care
o poate genera. De aceea nu ne surprinde c ea utilizeaz argumentele negative i
nerezonabile cu la fel de mult pasiune ca i pe cele rezonabile i pozitive.

Percep iile europene asupra culturii sunt înc stânjenite de religie, în special de variantele
cre tinismului, de i mul i europeni s-ar considera laici în concep ie. La baza multor societ i
protestante din nord, exist un vestigiu al dezaprob rii puritane i neîncrederii în art , ca i
cum locurile de munc în domeniul artelor ar fi în mod inerent mai frivole decât cele din
produc ie sau finan e. E surprinz tor de ce lucrurile stau a a – un caz mai degrab pentru
psiholog decât pentru un om din domeniul tiin elor politice. Banii din alte sectoare sunt
cheltui i în mod inevitabil la fel de repede i bunurile produse (care se învechesc de obicei
foarte repede) sunt eliminate, în vreme ce arta produce lucr ri care rezist vreme de secole.
Societ ile romano-catolice justific mai u or expunerea culturii. Credin a lor poate justifica
extravagan a de a celebra gloria lui Dumnezeu i pot extinde principiul în mai multe direc ii
folosind o interpretare umanist . Poate c acei europeni cu o baz ortodox – r s ritean stau
cel mai bine, pentru c ierarhia religioas era neutr în atitudinea fa de activitatea artistic în
afara bisericii. În acest context cheltuielile guvernului în domeniul culturii pot fi prin urmare
considerate un serviciu social nestânjenit de teologia formulat pentru o epoc diferit . Cu
toate acestea, punctele de vedere religioase vor ap rea i trebuie s existe sensibilitate fa de
cele cu tradi ie islamic , de pild , sau fa de altele din întreaga lume. Este important, totu i,
ca politica s nu fie condus de cerin ele unui grup religios, indiferent de cât de puternice ar fi
acestea.

Îns i istoria politic a complicat problema sprijinirii sectorului cultural în Europa de c tre
stat. Acesta este un subiect amplu i nu e loc s îl investig m în am nunt. Totu i, de vreme ce
st la baza rela iilor cotidiene dintre mini tri, oficiali, arti ti i pres , se cuvine s descriem la
ce stres i constrângeri sunt supu i ace tia în munca lor.

Problema interferen ei politicului în libertatea artistic i intelectual este constant în aproape

toate societ ile europene. Acest lucru este la fel de inevitabil pe cât este de endemic.
Partidele politice exist pentru a-i face pe oameni s se simt în siguran i satisf cu i de
via a lor i pentru ca aceast satisfac ie s fie transpus în aprobarea administra iei sau
regimului atunci când ei sunt responsabili. Arti tii i intelectualii, pe de alt parte, exist
pentru a chestiona, a dezbate i, deseori, pentru a submina ordinea acceptat . Chiar i artele pe
care le consider m c nu pot face r u (cântecele lui Schubert, de pild , sau tablourile
domestice ale lui Vermeer) au reprezentat la vremea lor modific ri semnificative ale status
quo-ului. Atât politicienii, cât i arti tii, caut schimbarea. Dar aici similitudinea se opre te,
totu i, deoarece în vreme ce politicianul încearc s conving popula ia c el de ine solu ia,
artistul este sigur doar de întrebare. Artistul nu coopereaz neap rat la glorificarea societ ii
cu vigoarea i în maniera dorite de autorit i. Într-adev r, cu cât este mai mare i solemn

8
evenimentul oficial, cu atât mai extreme vor fi întreb rile artistului. Faptul c arti tii vor
mu ca mâna care îi hr ne te de fiecare dat când sunt mângâia i reprezint axioma artelor.
Aceste presupuneri pot fi preluate în orice form i în orice situa ie. Este diferen a dintre
distrac ia propriu-zis i art . C ci în vreme ce distrac ia se bazeaz pe prejudec ile i
presupunerile publicului înt rindu-le, artistul caut s modifice concep iile, uneori u or i
subtil, alteori într-un mod aproape violent. În consecin , când artistul se supune dorin elor
autorit ilor sau caut s - i înt reasc status quo-ul fie din convingere politic , fie din teama
de consecin e – este posibil ca opera sa s fie suspectat de lumea cultural . Artistul într-un
astfel de rol devine doar un decorator, care nu e luat în considerare mai mult decât ambi iile
inutile de glorie ale regimului însu i.

Pentru guvern acest lucru creeaz dou probleme, una practic i una filozofic . Cea practic
e simpl . Cum î i poate p stra demnitatea i autoritatea, cum poate p stra respectul
cet enilor, când este provocat în mod direct de cei pe care îi finan eaz ? Problema filozofic
e mai dificil . Cum poate un politician s apere un artist care deranjeaz nu numai ideologia
politic creat , dar i defini iile bunului gust, comportamentului acceptabil i limbajului
adecvat? Adesea oficialii sunt cu adev rat surprin i c , atunci când afirm c o anumit oper
nu poate fi prezentat la un anumit eveniment sau într-o anumit cl dire, acest lucru este
considerat cenzur . Este vorba adesea, la urma urmei, de evenimentul lor i cl direa lor. Dac
ar fi func ionat într-un decor privat, ar fi avut dreptul s decid ce tablouri s fie expuse, ce
poezie s fie citit sau ce pies de teatru s fie prezentat în gr din . Într-un loc public, totu i,
nu este cazul, deoarece impunând un punct de vedere oficial autoritatea politic se interpune
între comunicator, artist i cet ean. Este decizia cet eanului de a accepta sau respinge oferta
artistului ( i respingerea e adesea zgomotoas ) i, cu excep ia cazului în care din punct de
vedere legal cet eanul nu are vârsta la care se consider c poate decide, autoritatea public
trebuie s accepte c nu are nici un cuvânt de spus în aceast chestiune (chiar i în cazul
copiilor, autoritatea e conferit p rin ilor, nu statului).

În Europa fiecare societate s-a confruntat oarecum recent cu aceast dificultate, de i

chestiunea a fost tratat mai incisiv în unele societ i decât în altele. În fostele ri comuniste
dimensiunile severe, adesea inumane, pân la care au mers autorit ile pentru a- i impune
punctele de vedere au l sat multe societ i neîncrez toare în orice implicare a statului în
sprijinirea arti tilor. Acest lucru e de în eles i nu ar reprezenta o dificultate dac societ ile ar
avea sisteme de patronare private generoase, care s î i poat asuma acest rol. Nu exist o
alternativ realist la finan area de c tre stat i atunci, fiecare parte trebuie s înve e o lec ie,
oricât ar fi de dureroas . Institu iile artistice trebuie s accepte c este posibil ca statul s ofere
bani f r s cear control, în vreme ce statul trebuie s înve e s nu î i impun gusturile i
priorit ile sale doar pentru c este finan ator. În ambele cazuri convingerea i dezbaterea
reprezint calea cea bun . Respingerea banilor sau a artei nu ajut nici una din p r i.

În timpul anilor ’90 exemplele de interferen în libertatea artistului au sc zut sim itor, nu
numai în fostele ri comuniste. i în alte ri încerc rile de cenzurare a teatrelor sau filmelor
pe motive de tabu sexual sau demnitate politic au devenit mai rare ca niciodat . Totu i, au
continuat s existe exemple în care autorit ile locale au amenin at c î i vor retrage finan area
unor festivaluri sau teatre pentru c politicienii locali dezaprobau con inutul acestora. Decen a
public era în mod normal replica pentru o expozi ie imoral în ora ele din nordul Europei (ca
i în America). Sentimentul na ionalist era piedica în sudul Europei. E dificil ca, în vreme ce
la nivel local cedarea puterii de decizie aduce un grad de asumare a politicii culturale, aceasta
o i deschide influen elor care nu sunt neap rat la fel de sofisticate ca cele dintr-un minister
na ional. Acest lucru nu înseamn c toate ministerele sunt modele de perfec iune ale valorilor
liberale sau c to i localnicii unui ora sunt cenzori înn scu i; ci doar c la nivel local

9
presiunile, când limitele stabilite sunt înc lcate, pot fi intense i greu de ignorat de institu iile
locale.

Într-un fel, trebuie s existe un grad de compasiune pentru cei prin i la mijloc în dezbateri
referitoare la cenzur . Dreptul scris al arti tilor de a fi resping tori atât cât e necesar este adus
la acela i nivel cu dorin a cet enilor de a- i tr i via a neatins de spectacolele pe care ei le
consider nepotrivite. Acesta e un caz cu totul diferit de acela al interferen ei directe pentru
ob inerea unei convenien e ideologice. El presupune o ciocnire între dou tendin e aparent de
neatacat ale drepturilor democratice. Solu ia trebuie s constea în faptul c în vreme ce un
artist (sau oricine altcineva implicat) are dreptul de a prezenta orice oper consider c merit ,
to i ceilal i au în egal m sur dreptul s o ignore pe de-a-ntregul, s nu o mai asculte sau s
nu o mai priveasc . Totu i, întotdeauna e mai bine ca autorit ile publice s nu permit s li se
atribuie rolul de arbitru între un public dezam git i un artist hot rât. F r public artistul î i
împacheteaz lucrurile i merge mai departe. Interzice i-i opera i va deveni o cause celebre,
vizitat de mult mai mul i oameni decât dac valoarea sa ocant ar fi fost absorbit f r
comentarii. Este, la urma urmelor, foarte dificil s existe o disput când nimeni nu riposteaz .

În vreme ce aceasta este cea mai bun pozi ie pentru s n tatea pe termen lung a vie ii publice,
ea poate i afecta pozi ia activit ii culturale în comunitate. Artele contemporane sunt din
nefericire ni te enfants terribles ai culturii, necesitând aten ie, chefuind în rebeliune i cerând
mai multe resurse decât pot fi justificate prin succesul lor (fie în termeni de public larg sau
critic ). Adesea, apari iile în mass-media complic problema, media fiind preg tit s acopere
pove tile referitoare la art doar dac acestea genereaz scandal în vreme ce îi denigreaz pe
autori i pe cei care îi subven ioneaz . C ldura emo ional se întoarce apoi împotriva
întregului sistem de finan are a culturii, ca i cum orice institu ie care poate g zdui artele
contemporane dispre uite trebuie s fie vinovat , prin asociere, de irosirea banului public în
orice alt departament. Acest lucru s-a întâmplat mai ales în Statele Unite, care, în ciuda
faptului c au un sistem public de finan are aproape derizoriu în termeni europeni, sufer
totu i de atacuri interminabile din partea adversarilor puritani care sunt preg ti i s
pedepseasc întregul sector cultural pentru protejarea oamenilor cu ale c ror opinii ei nu sunt
de acord. De vreme ce o parte considerabil a electoratului are i dorin a de a dezaproba,
sectorul cultural ofer un obiectiv ieftin pentru politicienii dornici de a fi v zu i de partea
valorilor burgheze f r s fie nevoi i s ia decizii dificile în ceea ce prive te bugetele din
sectoarele care au un mare risc de a atrage oprobiul public.

În realitate, artele contemporane constituie doar o mic parte din politica cultural . Totu i,
acestea au cea mai mare înc rc tur de publicitate. Ele previn fenomenul de prea mare
preocupare a culturii fa de trecut i fa de satisfacerea unui public care tânje te dup
familiar mai mult decât dup provocare. Orice program de interpretare care se sprijin în
totalitate pe elementele încercate cu bine în trecut va p rea c se complace dup o vreme,
apelând la un sector al societ ii care este doar cu câteva procente mai mare decât cel al
operelor contemporane periculoase. Exist , desigur, modalit i de explorare a operelor din
trecut care le men in noi – interesul continuu fa de tehnicile timpurii de interpretare a adus
foarte multe genuri de muzic în aten ia publicului pentru prima dat dup multe secole, de
pild , iar Shakespeare continu s fie reinterpretat în manier contemporan în orice epoc .

Pentru politica de stat cel mai important element este echilibrul, g sirea unei modalit i de
stimulare a exalt rii, chiar a controversei i în acela i timp crearea condi iilor pentru o
exploatare energic , dar respectuoas a materialului care constituie memoria cultural . Acest
material, cl diri, m rturii arheologice, peisaje, obiecte, gr dini, manuscrise i c r i,
înregistrarea spectacolelor sau obiceiurile tradi ionale, este desemnat de obicei ca patrimoniu

10
cultural, adesea chiar patrimoniu cultural na ional, ca i cum existen a acestuia i contextul
grani elor na ionale i institu iile sunt inseparabile.

Istoria real a îmbog irii patrimoniului este i mai ampl i mai pu in confortabil decât
consider convenabil guvernele. De obicei, aceasta urm re te puterea – fie triumful puterii i
m re ia pe care a creat-o la ivirea sa, fie declinul puterii i r m i ele c derii sale. Pentru
na iuni i localit i acest lucru mai degrab stric imaginea. E mai util ca patrimoniul s fie
prezentat ca tezaur, splendoarea care a supravie uit unui trecut turbulent i care ofer referin e
pentru intr rile în enciclopedia con tiin ei culturale. i acest lucru are într-adev r valabilitatea
sa. Statul are, pentru orice genera ie, datoria de a ajuta, de a p stra dosarele trecutului pentru
genera iile viitoare, realizând în acela i timp activitatea care va reprezenta dosarul propriilor
vremuri. În acest fel patrimoniul se afl în continu mi care. Întotdeauna i se adaug ceva i
este permanent reinterpretat. Echilibrul este testul unei politici bune. Accentuându-se prea
mult trecutul exist riscul ca ara s devin un parc de teme culturale, prosl vind mereu o
versiune igienizat i reambalat a istoriei la fel de autentic i integr ca reconstruc iile din
ghips ale lui Disney ale “Main Street, USA” din anii 1880. Realiz rile prezentului sunt
denigrate de o asemenea politic i pare s nu mai fie nimic de s rb torit. ara va p rea de
parc motorul nu i-ar mai func iona i ar fi oprit pe o linie secundar obscur a afacerilor
curente.

Prea mult interes în ceea ce este contemporan va determina statul s devin doar un adept a
ceea ce este la mod , ignorându- i în mod nechibzuit r d cinile în c utarea nout ii efemere.
Se distrug astfel lucruri frumoase i de valoare durabil în numele progresului, m turând
peisaje, înlocuind aurul cu o elul, declarând c muzica veche i poezia sunt plictisitoare. Într-o
oarecare m sur , aceast crim este i mai mare, deoarece patrimoniul nu poate fi niciodat
ref cut dup ce a fost distrus, iar indiferen a fa de lucr rile contemporane va l sa o gaur în
istorie – oamenii î i vor aminti de aceast perioad ca una de deriv , neinspirat , dinaintea
uneia cu mai mult viziune i energie.

În calitatea sa de supraveghetor, statul (sau diviziunile sale locale) de ine un num r mare de
arme în dotare. Unele sunt financiare – ca i în serviciile de s n tate sau militare, în cultur nu
se realizeaz nimic f r bani – dar altele sunt filozofice i sub form de reglement ri. O mare
parte a patrimoniului poate fi protejat printr-o legisla ie adecvat de planificare i completat
cu un regim fiscal care s fie favorabil îngrijirii patrimoniului mai degrab decât distrugerii
sau alter rii acestuia. Se poate considera c acest lucru înseamn reglementarea mediului
cultural. În mod similar, legile referitoare la funda ii pot fi concepute astfel încât o conducere
creativ s fie mai bine r spl tit decât conservarea propriu-zis sau cedarea. În acela i timp
autorit ile î i pot modela mesajul astfel încât s fie clar c tonul lor politic este echilibrat i
matur, bazându-se pe lec iile trecutului i pre uindu-le, apreciind în acela i timp tendin a
propriului timp, punând în func iune cl diri, evenimente i obiecte de art care demonstreaz
c epoca actual poate la fel de bine s contribuie la o cultur înfloritoare ca cele de dinainte.

Pentru a ob ine cât mai multe realiz ri în cadrul unei politici echilibrate, autorit ile trebuie s
mai întruneasc alte dou criterii. Primul este flexibilitatea. În cadrul politicii culturale este
u or s te limitezi la sprijinirea masiv a câtorva institu ii care, dup o vreme, devin mai
interesate de a supravie ui ca institu ii decât de o rena tere pentru a întâlni noi provoc ri.
Politica cultural trebuie s - i p streze abilitatea de a men ine organiza iile din sfera sa în
stadiu de evolu ie continu . Aceasta înseamn s p streze o parte din fonduri pentru noi
ini iative sau pentru institu iile care se dezvolt . Partea nepl cut în cazul culturii, ca i în
cazul s n t ii i educa iei, este c r spunsil rezonabil la majoritatea întreb rilor referitoare la
necesitate nu este “sau… sau“, ci “atât… cât i”.

11
Cei care se pricep la cultur vor avea mereu idei noi, vor merge înainte i vor fi întotdeauna
frustra i dac nu pot g si resurse pentru a- i finan a ini iativele. Politica, prin urmare, trebuie
s cunoasc volumul costurilor fixe, asigurându-se c nu le permite s ia prea mult din buget
astfel încât s nu mai r mân loc de inova ii i asigurându-se în acela i timp c institu iile
permanente î i pot men ine cl dirile i structurile personalului în mod corespunz tor. Aceasta
nu este întotdeauna doar o chestiune de bani. Unele dintre regimurile culturale cele mai bine
finan ate au devenit birocra ii i mai închistate, chiar cu muzicieni prin i într-o structur care
îi ine lega i de locurile lor, lipsi i de creativitate ca i cum ar sp la vasele în buc t ria
guvernului, în vreme ce alte regimuri (f r bani dar cu imagina ie) au avut rezultate
excep ionale. Acestea din urm , îns , doar pe o perioad limitat . În cele din urm va ap rea
tensiunea ne-finan rii, deoarece a tept rile cresc constant dar nu pot fi întrunite pe termen
mediu.

Nu exist un punct fix de întâlnire între interesele economice cu onestitate fiscal i

dispozi iile rezonabile din domeniul cultural. Totu i, exist un nivel sub care nu poate fi
p strat nici o infrastructur acceptabil , un nivel la care institu iile asociate cu un sector
european s n tos nu mai sunt viabile i unde nu mai e loc nici pentru conservarea mediului
cultural, nici pentru stimularea creativit ii. Din experien , acest nivel pare s fie între 0,5%
i 1% din cheltuielile publice. Cele mai generoase dintre guvernele europene au cheltuit
aproape 2%, cele mai zgârcite doar 0,3%. Nici un artist sau director de patrimoniu nu se va
plânge deschis niciodat c sunt prea mul i bani în sistem – de i sunt exemple în care un
surplus de fonduri serve te doar la cre terea tarifelor profesioni tilor dac nu exist o
conducere cu suficient imagina ie pentru a le distribui noilor proiecte. Totu i, efectele
neglij rii sunt u or de observat: teatre închise sau nefolosite, monumente care stau s cad ,
galerii i muzee prost prezentate, orchestre care lupt s supravie uiasc , pres literar în curs
de dispari ie, omaj i festivaluri f r succes.

Ingredientul, altul decât banii adecva i, care transform un sector complicat i ve nic
nemul umit într-unul bine ordonat i progresiv, este evaluarea. Stabilirea obiectivelor,
monitorizarea performan ei, urm rirea schimb rii percep iei publicului, compararea cu
opera iile similare din alte ri permit ca politica cultural s fie conceput astfel încât s se
poat adapta în func ie de problemele care apar. Totu i, pentru a avea succes i pentru a evita
crearea atâtor probleme i suspiciuni, evaluarea trebuie s fie cât mai deschis i transparent .
Aceasta nu înseamn neap rat împov rarea sistemului cu un num r nesfâr it de comitete. Ar
trebui mai degrab s însemne oferirea oportunit ilor adecvate pentru prezentarea planurilor,
existen a unei atitudini oficiale de a spune “da” ideilor, dac nu exist motive pentru a le
dezaproba, explicarea deciziilor i oferirea anselor de apel. Politica cultural , la urma
urmelor, este constituit pentru a ajuta sectorul cultural s î i fac treaba cât mai mult posibil,
nu pentru a-l limita de dragul cur eniei guvernamentale.

Nimic din toate acestea nu are loc în izolare. Cultura este cea mai personal preocupare a unei
na iuni, cât i una dintre problemele interna ionale care oblig cel mai mult. Patrimoniul
însu i este o parte la fel de mare din istoria altor popoare ca i a celui din care face parte, fiind
rezultatul invaziilor i c s toriilor, migra iei i furtului. Arta, întotdeauna cea mai gr itoare
atunci când aminte te de propriul context i timp, este cel mai mare ambasador, care
str punge grani ele na iunilor, etniei, vârstei i istoriei a a cum nici un program politic nu o
poate face. Ar fi profund sup r tor s ni se limiteze experien a artistic la zona i vârsta
noastr . Arta c l tore te nestingherit de birocra ia deplas rilor. Adesea ne vedem unii pe al ii
prin ochii arti tilor, fie acesta un regizor de film modern sau un pictor renascentist. Imaginea
altor culturi care se transmite prin muzic sau înregistr ri vizuale, fie acestea imaginea Rusiei
în Boris Godunov de Mussorgschi sau picturile de vis ale b tina ilor australieni, las o
impresie mai profund decât declara iile sau ac iunile regimurilor oficiale. Chiar atunci când

12
r zboiul este înc proasp t în memorie, limbajul artistic al unui fost inamic poate genera
restric ii i impune respect cu mult înainte ca încrederea bazat pe noi alian e i interese
materiale comune, s poat fi reconstruit .

Datorit acestor trei elemente: reciprocitatea culturii, utilizarea ei ca mesager cinstit i apelul
ei, în afara oric rui context, c tre o umanitate universal , cultura devine o parte din ce în ce
mai important a dialogului interna ional. La un anumit nivel industriile culturale sunt unele
dintre cele mai mobile i globale, i, prin urmare, necesit politici care s poat fi
implementate în toat lumea. La alt nivel se poate vedea c programele interna ionale pentru
securitate i dezvoltare vor avea serios de suferit dac nu iau în considerare cultura (în sensul
larg sau restrâns al cuvântului). Luarea în considerare a acesteia nu va avea, totu i, nici un
rezultat, dac procesul este în întregime pasiv. Programele agen iilor interna ionale i
institu iilor interguvernamentale trebuie s aib i substan cultural activ considerabil .
Retorica i utilizarea mesajelor culturale în publicitate i propagand nu sunt suficiente. Mai
important este ca guvernele s realizeze c pân la ob inerea rezultatelor va dura mai mult
timp i nu vor putea rezolva decât problemele pe termen scurt, dac se ignor posibilit ile
coordon rii culturale sau dac se permite c derea permanent a culturii pe ultimul loc al
ordinii de zi.

Exist un interes interna ional reciproc ca na iunile s - i hr neasc propria cultur . Ea este
parte a diversit ii umane, p str toare a ideilor i tradi iilor care con in m rturiile pentru
viitor. Doar 10% din limbile care existau la începutul secolului XX mai sunt active în lume.
Aceasta reprezint o pierdere devastatoare a conceptelor i literaturilor (multe dintre ele
reprezint povestiri orale care ar putea oferi cheia în elegerii multor tensiuni comunale din
jurul nostru). În acela i timp, interdependen a i viteza afacerilor globale genereaz înt rirea
în fiecare zi a leg turilor comune. Se nasc dou grupuri privilegiate în diverse moduri: cel
care în elege cultura, are acces la o bogat tradi ie a culturii înfrumuse ate de un limbaj subtil
i vechi i are moduri de expresie care nu datoreaz nimic conformit ii moderne i cel care
de ine privilegiul i experien a de a se mi ca f r efort de la o cultur la alta pe un covor
superficial al caracteristicilor acceptabile pe plan interna ional, întruchipând mobilitatea
companiilor. La mijloc ne afl m noi, cu un sentiment puternic al trecutului, o dorin de a
apar ine viitorului i o sete de beneficiile vie ii moderne egalate de un sentiment de în elegere.

13
II. Ocupându-ne de mo tenirea cultural

Suntem un popor dispersat a c rui istorie

Este o senza ie de fidelitate opac .

Seamus Heaney
De pe t râmul renega ilor

De i cultura a fost una dintre cele mai vechi responsabilit i ale statului în multe sisteme
politice europene, ea a r mas la un nivel relativ tân r în ierarhia profesional , politic sau
administrativ . Când ve i vedea cât de mult a fost preg tit statul pentru a investi în
promovarea propriei glorii prin cultur , s-ar putea s fi i surprin i. Dac acest fapt s-a realizat
prin spectacole fastuoase la cur ile franceze i italiene din secolele XVI i XVII, prin
men inerea orchestrelor de la cur ile germane din secolul XIX sau prin restaurarea cl dirilor
medievale redundante, prin investi ii în imense centre culturale i re ele de televiziune din
secolul XX, e ciudat c statutul celor care faciliteaz activitatea cultural nu e acela i cu
pozi ia retoric care i se acord acestuia.

Sunt cel pu in dou motive pentru acest lucru. Primul este acela c importan a guvernului este
ata at de patru domenii fundamentale: finan e, ap rare, diploma ie i securitate intern . Apoi,
statutul depinde de m rimea bugetului, a adar s n tatea, educa ia, cheltuielile sociale i
transportul sunt mai importante decât cultura, de i cultura este un element puternic în
majoritatea celorlalte portofolii. Ministrul culturii se afl în pozi ia ciudat de a r spunde de
domeniul cel mai apropiat de identitatea comunit ii, trebuind în acela i timp s se
mul umeasc cu o pozi ie la masa guvernamental f r influen i greutate politic .

Aceasta este realitatea în aproape orice administra ie. Dac situa ia s-ar inversa – i cultura ar
avea un loc la fel de important ca afacerile externe – creativitatea, încrederea i dinamismul
statelor s-ar m ri semnificativ.

Al doilea motiv este acela c guvernului îi place s m soare i s controleze. El dore te s tie
c resursele alocate vor egala rezultatele ob inute. În cultur lucrul acesta este întotdeauna
dificil. Este mai u or în cazul patrimoniului unde muzeele bine planificate, proiectele de
restaurare i protec ia monumentelor au beneficii evidente i vizibile. Este mai pu in u or în
cazul artelor, unde cea mai costisitoare produc ie se poate dovedi mediocr iar produc ia
intern cu un capital foarte mic poate deveni una dintre cele mai memorabile.

De fapt, nesiguran a rezultatului este valabil pentru majoritatea domeniilor de cheltuieli

guvernamentale. Nu exist nici o garan ie c un armament scump va aduce victorie, c
oamenii foarte educa i vor avea cariere str lucite, c spitalele scumpe vor salva to i pacien ii,
sau c o politic extern magnific va evita un fiasco diplomatic. Mai presus de toate, nu
exist nici o dovad c un minister de finan e bogat va conduce economia mai bine decât unul
s rac.

Totu i riscul în cultur pare adesea celor din guvern a fi iminent i mai direct. Succesul se
m soar pe criterii subiective, care rezist normelor m surabile din alte sectoare. Un ministru
al educa iei poate atrage aten ia asupra faptului c mai mul i copii trec examenele. Un oficial
al ministerului s n t ii poate spune c mai pu ini oameni mor de boli de pl mâni. Un
ministru al culturii poate, desigur, s vorbeasc despre m rimea publicului, num rul de

14
expozi ii, piese de teatru, filme, c r i sau concerte, dezvoltarea festivalurilor. Cifrele spun
foarte pu in, totu i, despre calitate i nimic despre satisfac ia societ ii.

Un finan ator al culturii este întotdeauna vulnerabil la critici dup ce cet eanul a avut o sear
nepl cut sau ocant . Totu i, dac neamestecul în probleme artistice sau muzeale trebuie
men inut, pe termen scurt, autorit ile pot sau ar trebui s fac foarte pu in. Acest lucru e greu
de realizat de un oficial. În toate celelalte domenii de responsabilitate este sarcina guvernului
s conduc i s se asigure c standardele sunt întrunite. Aceast sarcin este diferit pentru o
mare parte a culturii: s permit i apoi s stea de-o parte. Nu este de mirare, atunci, c
autorit ile sunt mult mai mul umite s lucreze cu acele domenii ale culturii în care au un grad
de control considerabil: patrimoniul construit, planificarea legisla iei, cultura în politica
educa ional , standardele accesului fizic i politica anselor egale.

Pericolul este acela ca, deoarece autorit ile culturale sunt supuse la multe presiuni pentru
justificarea cheltuielilor, ele s pun prea mult accent pe acele domenii în care rezultatul poate
fi m surat pe seama activit ii care con ine riscul birocra iei, dar care reprezint inima
intangibil a experien ei culturale. Când acest lucru se va întâmpla, rezultatele îi vor dezam gi
în mod inevitabil pe cei care sus ineau înt rirea indicatorilor politici. Obiectivele referitoare la
num rul locurilor de munc nu vor fi atinse. Nu va fi stârnit interesul publicului iar politicile
de coeziune social vor avea un efect mult mai mic decât ar fi sperat promotorii acestora. În
final administratorul cultural trebuie s î i p streze credin a în talentul creativ i s accepte c ,
la fel ca în cazul experimentelor tiin ifice, rata succesului nu va fi niciodat a a cum ar dori
i c pentru fiecare moment de m re ie trebuie s fie câteva momente care s se apropie de
dezastru. Nu po i avea ceva minunat f r tragedii.

În general guvernele au încercat s în eleag bine disparitatea dintre efort i rezultatele

practice ale artelor. Membrii individuali din domeniul legislativ, ziari tii afla i în c utarea
exemplelor de irosire a banilor publici i cet enii dezam gi i sau enerva i au fost mai pu in
toleran i. Este mai u or pentru guverne s î i justifice investi iile când implicarea lor în cultur
se datoreaz faptului c aceasta este o datorie a tuturor legislaturilor democratice, c via a
cultural este inerent important pentru o societate s n toas . Mai mult, cu cât mai mari sunt
intr rile catalitice ale banilor publici, cu atât mai mul i oameni vor putea s participe la o
munc de bun calitate i s beneficieze de aceasta.

Perioadele în care guvernele consider c e greu s justifice cheltuielile culturale tind s fie
cele în care argumentul pentru finan are se bazeaz pe cel lalt tip de beneficii, neculturale,
care ar trebui s fie un rezultat al investi iilor. În cazul în care cultura este stimulat deoarece
se a teapt s produc locuri de munc mai stabile, o coeziune social mai mare, mai pu ine
delicte, o scurt tur c tre prosperitatea economic sau conformarea pe linie politic , atunci
rezultatele nu vor întruni obiectivele. În realitate via a cultural poate realiza toate aceste
obiective câteodat i într-o oarecare m sur . Vor fi ocazii când acest lucru va reprezenta cea
mai bun strategie. Dar sunt i alte metode (de exemplu politici mai bune în domeniul
locuin elor, al educa iei, al protec iei sociale i în domeniul fiscal), care sunt la fel de
eficiente. De i interven ia culturii pentru o situa ie social mai bun se poate num ra printre
op iunile cele mai ieftine i atractive, ea trebuie realizat în paralel cu alte ini iative. Unei
politici în care cultura nu î i g se te locul îi lipse te o component vital . O politic ce se
bazeaz doar pe cultur nu va putea fi sus inut .

Cu toate acestea, o realizare este “valoarea ad ugat ” pe care cultura o aduce celorlalte
departamente ale guvernului. În multe cazuri acestea sunt domeniile tradi ionale care, la un
moment dat sau altul, au reprezentat principala preocupare a activit ii culturale a guvernului
cu mult înaintea lu rii în considerare a conceptului administra iilor dedicate culturii.

15
Promovarea culturii na ionale sau regale i-a atins poate apogeul în cazul cur ilor familiei
Medici i a lui Ludovic al-XIV-lea al Fran ei, dar î i are echivalen i moderni în multe ri
europene. Sunt câteva care nu î i promoveaz imaginea na iunii în str in tate prin organiza ii
de prezentare sau transmisii radio sau TV externe. În mod obi nuit foarte pu ine activit i
diplomatice (fie acestea tratamentul demnitarilor afla i în vizit sau activit ile ambasadelor
din str in tate) au loc f r o implicare substan ial a vie ii culturale.

Tot astfel, for ele armate au g zduit întotdeauna comunit ile artistice puternice, uneori
muzicieni angaja i pentru a regrupa trupele i a învinge inamicul, uneori arti ti lua i pe câmpul
de lupt pentru a înregistra b t lia dincolo de puterea unui documentar fotografic, alteori poe i
comemorând evenimente, prosl vind vitejiile sau înregistrând teroarea i z d rnicia v rs rii
de sânge. Rolul jucat de film i teatru în conflictele din secolul XX, atât în ceea ce prive te
sus inerea moralei i oferirea unei supape pentru r spunsuri complexe la r zboi, a fost imens.
În Marea Britanie a anilor ’80 se sublinia faptul c Ministerul Ap r rii a cheltuit mai mul i
bani pe muzic decât Consiliul Artelor.

Educa ia are în mod clar un mare impact asupra culturii, dar exist i elemente care preocup
ministerele de dezvoltare: mediul (cu politicile sale pentru comunit i durabile, protec ia
arhitecturii i a peisajului), agricultura, s n tatea, securitatea social i locurile de munc .
Trebuie s existe o mai mare coordonare între departamente astfel încât s ia na tere o
abordare complet a utiliz rii culturii. Aceasta nu înseamn c fiecare minister î i protejeaz
invidios propriul teritoriu birocratic. Mai degrab ar trebui s permit guvernului
recunoa terea posibilit ii de includere a culturii într-o gam larg a domeniilor politicii i de
impact asupra vie ii culturale pe care alte politici îl pot avea la rândul lor.

Finan area culturii din surse de stat are o istorie îndelungat i onorabil în Europa. Aceasta a
oglindit alte programe de stat prin cum ar fi patronajului regal i artistic, amplificat de biseric
i de o implicare simultan a administra iilor municipale. În multe privin e nivelul local a
r mas mai consecvent decât cel na ional. Aceasta se datoreaz în parte, desigur, structurilor
municipale care au suferit mai pu ine schimb ri radicale decât cele de stat (na ionale sau
regionale). Totu i, aceasta se datoreaz în parte i mândriei civice investite într-o via
cultural municipal înfloritoare, care a fost întotdeauna favorizat de o majoritate rezonabil
de politicieni locali. Acolo unde s-a men inut un mare grad de independen i unde exist o
tradi ie puternic de sprijijire a culturii, ora ele continu s reprezinte cel mai activ nivel al
furnizorilor de cultur . Într-adev r, în general e corect s spunem c f r angajarea unor
resurse substan iale din partea conducerii locale orice dispozi ie na ional se va suprapune
doar unei infrastructuri inadecvate.

Prin urmare, guvernul central trebuie s aib trei strategii de finan are: una referitoare la
propria contribu ie direct , una având ca obiectiv sus inerea unui nivel ridicat al investi iilor
locale i în al treilea rând, una cu scopul de a folosi mai bine banii pe care nu îi controleaz în
mod direct, de exemplu sectorul privat. Oricât de mul i bani publici ar fi acorda i culturii, în
realitate cel mai mare procentaj este, de departe generat din alte surse de sectorul cultural
însu i. În acestea se includ achizi ionarea de bilete i bunuri, dona ii, subven ii ale funda iilor
i sponsoriz ri comerciale. Deoarece nici o surs din acestea nu provine de la guvern, rezult
c toate sunt afectate i sensibile la încurajarea prin intermediul politicii. Pre ul biletelor
depinde în mod direct de atrac ia social pe care guvernul a teapt ca institu iile culturale s o
ating i de m rimea subven iei cu care este preg tit s sus in aceast a teptare. În cultur ,
guvernul alege cum i în ce m sur s intervin pe pia pentru a face mai accesibile operele
dorite, care nu devin imediat populare sau care nu se pot sus ine singure.

16
Dona iile de la persoane sunt adesea disponibile datorit iubirii autentice i generoase pentru
arte i patrimoniu. Totu i, e probabil ca acestea s fie mai numeroase i mai mari dac
donatorii beneficiaz de scutiri fiscale. Statele Unite duc acest principiu pân la extrem ,
presupunând c principiul democratic al alegerii, un trecut plin de generozitate fa de bunele
cauze locale i aversiunea fa de impozite pot face în a a fel încât contribu ia federal pentru
arte s fie o chestiune nelegat aproape deloc de guvern, cu excep ia sistemului de subven ii i
relativ mica Funda ie Na ional pentru Arte. SUA pretind, prin urmare, c nu au o politic
cultural . De fapt, politica lor e extins i detaliat . Se aplic doar f r un departament
guvernamental specific. Problema acestei abord ri este concentrarea finan rii asupra câtorva
institu ii care sunt atractive pentru cei care au un mare venit disponibil. Aceasta tinde s fac
nesigure i conservatoare companiile de art . Singurul zid pe care îl au împotriva falimentului
financiar este dat de orice dona ie succesiv x pe care au reu it s-o primeasc de-a lungul
anilor. În realitate, acestea sunt rareori suficient de mari încât s reu easc s treac o
companie peste o catastrof cu consecin e pe termen scurt (de i a a cum se va vedea mai
târziu, dona iile succesive pot fi un instrument important). În SUA locurile de spectacole i
programele universit ilor au devenit adesea principala direc ie spre care se îndreapt
inventivitatea cultural . Companiile de art î i pot folosi capacitatea intelectual i resursele
financiare pentru a oferi un climat experimental pe care nici o institu ie de art nu i l-ar putea
permite f r fonduri publice semnificative, pe care nu le pot folosi pân la intrarea în
contabilitate a dona iilor i recuperarea impozitelor.

Totu i, dac se schimb termenii ecua iei i fiecare organiza ie are un fond prin care poate
primi dona ii i le poate utiliza ca m sur de siguran , atunci ele pot aduce o contribu ie
modest dar crescând la stabilitate atâta vreme cât guvernul nu taie sau nu î i restrânge
finan area, pedepsind în mod eficient organiza iile pentru c au încercat s î i diversifice
sursele na ionale. Dona ile au, de asemenea, un efect secundar util, de a oferi membrilor
influen i ai comunit ilor o miz personal în via a cultural . Dona ia confer un sim al
propriet ii care se va transforma la rândul lui în grij i implicare. Ea poate oferi organiza iei
culturale alia i fermi i influen i.

Subven iile venite din partea funda iilor reprezint i ele substitute utile, dar, precum
sponsoriz rile, ele sunt mai utile în sus inerea proiectelor specifice decât în oferirea unor
fonduri care s sprijine o organiza ie în activit ile zilnice. Contându-se prea mult pe funda ii
se ajunge în cele din urm la denaturarea operelor culturale astfel încât ele vor reflecta
programul funda iei donatoare mai degrab decât pe cel al organiza iei culturale înse i.
Totu i, sunt momente în care o subven ie poate oferi unui proiect pe termen mediu, acel
început substan ial de care are nevoie pentru a se realiza i a deveni parte din opera principal .
Avantajul funda iilor fa de al i sponsori, comerciali sau individuali, este c acestea rareori
doresc în schimb o recunoa tere ampl i scump – recep ii, distinc ii de onoare, campanii
mari de publicitate etc. Dezavantajul este c funda iile au condi ii stricte de ob inerea
subven iilor care sunt adesea în conflict cu cele ale altor funda ii i organe publice. Directorul
unei institu ii culturale poate fi nevoit ori s se descurce f r banii disponibili ori s modeleze
adev rul strict pentru a întruni condi iile competitive.

La începutul anilor ’80 sponsoriz rile comerciale au devenit o metod la mod de a strânge
fonduri pentru art i patrimoniu. Se pare c acestea au ap rut ca urmare a unei evalu ri
britanice gre ite a practic rii afacerilor prost în elese în Statele Unite unde, de i oamenii de
afaceri fac multe dona ii ca persoane fizice din motive fiscale i sponsorizeaz transmisiile de
publicitate, practica adopt rii comerciale a proiectelor culturale este de fapt relativ limitat .
Întreprinderile comerciale nu dau bani degeaba. Se a teapt la ceva în schimb, fie la buna
x
Nota traduc torului: a se în elege prin “dona ii succesive” acele dona ii repetate care asigur un venit pe termen
lung.

17
publicitate generat de proiect, fie la o mai mare recunoa tere în domeniu, fie la faptul c li se
permite asocierea lor de c tre public cu valorile sociale pe care nu le pot demonstra altfel.
Aceasta înseamn c sponsorizarea e mai potrivit anumitor opera iuni culturale decât altora.

Multe opera iuni pe scar mic sau experimentale nu vor putea s aib publicul sau
publicitatea necesar pentru a justifica o implicare comercial substan ial . Pentru
organiza iile medii cantitatea suplimentar de lucru necesar pentru a oferi sponsorilor
profilul ac iunilor pe care ace tia îl doresc poate însemna pierderea timpului i energiei
personalului, diminuându-se astfel scopurile ini iale ale proiectului. Pentru institu iile mari
sponsorizarea poate distrage publicul de la focarul artistic al campaniilor lor de publicitate,
nereu ind în acela i timp s ofere suficien i bani în continuare pentru ca aceste modific ri s
merite.

Este, de asemenea, important s subliniem c sponsorizarea comercial dep e te rareori 10%

din bugetul unei organiza ii (excep ie fac anumite festivaluri, unde circumstan ele ofer mai
multe beneficii sponsorilor i statul e mai pu in înclinat s ofere sprijin permanent fa de alte
p r i ale sectorului). De obicei acestea se aplic doar pe plan local. În vreme ce companiile
sunt adesea multina ionale, re elele de conducere i de clien i sunt în general na ionale sau
regionale i la acest nivel se iau decizii privitoare la sumele relativ mici de bani care sunt
destinate sponsoriz rii. Sponsorii sunt pu in entuziasma i de sprijinirea unei opere care este
atr g toare pentru un public prea r spândit. Este greu s se atrag sponsoriz ri pentru proiecte
interna ionale. În mod interesant, companiile care au sus inut proiecte fundamental
interna ionale tind s fie acelea care v d din exterior Europa ca o singur pia , cu alte
cuvinte, companii din SUA, Japonia i Coreea. Atunci sponsorizarea, ca i alte surse de
finan are privat , este un surplus important, dar care nu poate lua niciodat locul finan rii
sigure din portmoneul public.

Acestea sunt bile negre. Bilele albe, totu i, sunt mult mai multe – atâta vreme cât rolul
sponsoriz rii nu presupune a tept ri imposibile din partea guvernului, a organiza iilor
culturale sau a sponsorilor în i i. Afacerile au mult de câ tigat din asocierea lor cu grupuri
culturale. Pot înv a din creativitatea i flexibilitatea care caracterizeaz artele i din rela ia pe
care patrimoniul o are cu publicul. Cultura ajunge direct la grupuri de vârst din cadrul
popula iei, în special la tineri i vârsta a treia, unde afacerile p trund cu greu. Între timp
sectorul cultural poate utiliza mai mult decât banii proveni i din afaceri. Marketing-ul
sofisticat, accesul la servicii, instruirea i suportul tehnic pe care le poate oferi o opera ie
comercial , ofer organiza iilor artistice i de patrimoniu o alt dimensiune în promovarea i
punerea în scen a operelor lor. O bun sponsorizare se realizeaz întotdeauna pe baz de
parteneriat – în care discu iile cu sponsorii în ceea ce prive te direc ia i domeniul proiectelor
pot duce adesea la amplificarea ideilor ambelor p r i i la îmbun t irea ideilor lor originale.

Totu i, disperarea este inamicul unei bune sponsoriz ri. Dac o organiza ie cultural e în
pragul desfiin rii sau o companie utilizeaz sponsorizarea ca o ultim încercare de a
p trunde pe pia , atunci rela ia se va termina aproape sigur cu lacrimi. Datorit faptului c
sponsorizarea este o surs de venit adi ional i nu de baz , aceasta func ioneaz mai bine
când ambele p r i sunt destul de stabile în segmentul lor de industrie pentru a trata
sponsorizarea ca pe o oportunitate imaginativ mai degrab decât ca pe un strig t de ajutor.
Pentru guverne participarea sectorului de afaceri poate demonstra un sprijin de valoare
acordat politicilor culturale dar sectorul de afaceri nu trebuie l sat s adune cioburile vie ii
culturale atunci când mini trii de finan e î i pierd interesul sau nu pot s furnizeze subven iile
necesare.

18
Dezintegrarea în Europa de Est a cincizeci de ani de proprietate de stat i economie
centralizat a l sat un mare semn de întrebare referitor la modalitatea de administrare a
patrimoniului. O mare parte din ceea ce s-a realizat este impresionant . Majoritatea statelor
din Europa de Est au mo tenit un catalog al companiilor civice i na ionale în care erau
garantate locuri de munc (de i nu întotdeauna utile), pre urile erau mici i publicului i se
ofereau mijloace de a fi prezent –indiferent dac vroia sau nu. Dar limitarea libert ii de
expresie, osificarea birocratic a sistemului i faptul c nu se putea întâmpla nimic f r
aprobarea autorit ilor însemnau c , atunci când organele statului s-au pr bu it sau au dat
faliment, institu iile care s-au sprijinit pe acestea au fost discreditate. Tenta ia era s se fac o
revolu ie la fel de dramatic precum cea care a instaurat structurile postbelice.

S-a consumat foarte mult energie dup c derea comunismului pentru îndep rtarea
institu iilor din sectorul de stat i deschiderea acestora într-o via concuren ial i de ac iuni.
În vreme ce acest lucru este esen ial pentru o industrie eficient , unde scopul este doar de a
produce bunuri de vânzare, este mai pu in util când obiectivul primordial al institu iei este
social sau face parte din infrastructura institu iei culturale. Pe de o parte, toate institu iile au
nevoie de suficient independen pentru a- i desf ura activitatea f r interferen e
birocratice. Pe de alt parte leg tura cu statul poate oferi stabilitate i un loc con tiin ei
na ionale, lucru pe care nu îl poate face privatizarea. Nici un sistem artistic european nu a
func ionat vreodat cu succes, independent fiind de regimul sub care func ioneaz .

Leg tura nu trebuie s fie direct , totu i. Ea poate fi exercitat prin procedee responsabile, de
pild : aprobarea membrilor consiliului, condi iile anexate pl ii subven iei i solicitarea de
publicare a unor rapoarte periodice. Se poate, i într-adev r ar trebui, s existe o conven ie
juridic ce s specifice c statul nu are dreptul s utilizeze aceste mecanisme pentru a
interveni în politica artistic sau muzeistic , de i poate insista asupra men inerii standardelor
ridicate, asupra faptului c cineva este responsabil de utilizarea banilor i c sunt utilizate
toate mijloacele posibile pentru a ajunge la public.

În Europa Occidental experien a în ceea ce prive te sectorul cultural privat este mixt .
Industriile culturale, care utilizeaz talentul i creativitatea, generate de un sistem
subven ionat, nu simt nevoia s func ioneze în cadrul unei autorit i publice i în general nu o
fac. Ele sunt multina ionale în ceea ce prive te sfera de influen chiar atunci când talentul lor
se trage din sfer na ional . Autorit ile occidentale au avut tendin a s trateze institu iile
culturale dependente ca pe ni te rude s race, care cer esc întotdeauna sprijin i c rora trebuie
s li se reaminteasc din când în când c trebuie s lucreze pentru a câ tiga bani. Este ca i
cum singura diferen real dintre occident i vechile institu ii comuniste era solicitarea unui
control asupra activit ilor artistice.

Ca i în toate celelalte domenii echilibrul este cheia succesului. Atunci când un grad mai mare
de libertate va duce la un influx de fonduri, la mai mult aventur , la o birocra ie mai rapid i
ieftin i la o reputa ie mai mare, leg tura cu statul ar trebui s fie cât mai slab posibil.
Privatizarea ar trebui s fie la fel de complet pe cât permit interesul cultural i publicul. Când
privatizarea înseamn scufundarea sau men inerea la suprafa a unei institu ii, când înseamn
c statului nu îi mai pas dac aceasta supravie uie te sau nu, atunci privatizarea a mers prea
departe.

Întotdeauna e loc, totu i, pentru un sector privat înfloritor care este ini ial i func ioneaz
independent de stat. Sectorul privat ar putea s aib ocazional nevoie de sprijinirea unor
proiecte sau de fonduri de început de la stat. În aceast privin , ajutorul acordat sectorului
cultural nu e diferit de cel acordat oric rei întreprinderi. Arti tii i întreprinz torii în domeniul
cultural trebuie s aib abilitatea de a ini ia i dezvolta ini iative, fiind încuraja i de autorit ile

19
publice, dar nu în mod necesar influen a i sau condu i de acestea. Altfel, sectorul va stagna,
institu iile nu vor avea o alternativ dinamic de urmat i neîncrederea popula iei în guvern se
va r sfrânge i asupra institu iilor culturale care prezint opere în numele acestuia. Cultura nu
reprezint nimic dac nu este democratic , iar sectorul privat îi permite culturii s se dezvolte
mai degrab prin energia individual , decât prin planificarea birocratic .

Vine o vreme, totu i, când interesele institu iilor, autorit ilor publice i întreprinderilor
private se întâlnesc. Flexibilitatea cu care politica poate s trateze acest lucru demonstreaz
eficien a. Dac rezultatul este o întreprindere revigorat , un parteneriat cu institu iile i
autorit ile care par receptive i f r dogme, atunci politica este un succes. Obiectivul
guvernului la toate nivelurile ar trebui, prin urmare, s fie de a stimula, de a facilita i apoi de
a se da la o parte.

20
III. Nivelurile de conducere

Sistemele trebuie schimbate, e adev rat.

Banii, profitul i munca ne doboar ,
Vaci sfinte ale vie ii noastre, care nu in socoteal
De accentele i constrângerile unui vers…

Gavin Ewart
Plecând din Leeds

Se poate spune c politica cultural ofer individului instrumentele necesare de a explora

mo tenirea trecutului i poten ialul prezentului într-un context social. Datorit faptului c se
bazeaz pe experien e individuale, dar este organizat la scar comunal , oferirea dot rilor
culturale implic orice tip de guvern, agen iile acestuia i structurile societ ii civile, fie
acestea politice, comerciale sau altruiste. O mare parte din organizarea politicii se axeaz , prin
urmare, pe deciderea func iilor fiec ror niveluri de acest tip, diferite i uneori aflate chiar în
competi ie i pe determinarea rela iei dintre acestea.

Dat fiind c fiecare ar are un echilibru diferit între autorit ile civice, regionale i na ionale,
agen iile autonome i semi-autonome i asocia iile libere, fiecare ar a încercat, de asemenea,
s ajung la o în elegere diferit în stabilirea responsabilit ilor relative. Totu i, un principiu
st la baza modelelor celor mai reu ite: decizia trebuie luat de nivelul cel mai apropiat de
punctul de livrare. Institu iile municipale ar trebui s intre în grija autorit ilor municipale,
cele care au un context regional în grija conducerii regionale, acele pu ine institu ii care sunt
într-adev r na ionale i reabilitate ar trebui s converseze cu un partener na ional. Totu i,
fiecare institu ie cultural va avea elemente din toate cele trei sfere relevante. Festivalul local
poate fi important la scar na ional , orchestra simfonic regional va avea un public local pe
care s îl serveasc i o reputa ie interna ional de p strat. Prin urmare trebuie s existe un
sistem care s recunoasc interesele acestor niveluri diferite de responsabilitate i care s - i
extrag resursele din fiecare nivel, fiind de acord, în acela i timp, cu nivelul la care se afl
responsabilitatea de baz .

Acest lucru este contracarat de un alt principiu: ar trebui s existe întotdeauna dreptul la apel
la un nivel de autoritate capabil s amplaseze dispozi ia într-un context mai larg. Politica, prin
urmare, are loc într-o matri mi c toare de luare a deciziilor, cu c i care duc în direc ii opuse.
Cu alte cuvinte, politica nu poate s fie întotdeauna curat în mod convenabil, deoarece ea
reflect tensiunile structurale i contradic iile societ ii complexe pe care o serve te i în care
cultura este instrumentul de reflec ie. Aceasta înseamn c vor exista întotdeauna dispute,
discu ii i enerv ri. Nu trebuie s disper m, totu i, întrucât creativitatea nu înflore te datorit
cur eniei. Pentru a produce mi care, ea are nevoie de un conflict.

Totu i, aceasta nu înseamn c func ia primar a autorit ii centrale este de a coordona

diferitele nivele de interes legitim i de a le judeca, folosind ca etalon con tiin a acesteia c de
rezultat trebuie s beneficieze în primul rând publicul, în al doilea rând cel care a creat actul
cultural i în al treilea rând autorit ile aflate la conducere. În acele ri în care autorit ile
locale i regionale strâng singure fonduri, sau o mare parte din ele i în rile în care venitul se
pl te te din fonduri centrale pentru a se distribui nivelurilor mai mici, sarcina guvernului
central este aceea i: s se asigure c este oferit o sum minim pentru sus inerea unei vie i
culturale vibrante oriunde tr iesc oameni. Unele autorit i locale, i sunt într-adev r multe,
doresc m rirea acestei sume, recunoscând implica iile importante pe care cultura le reprezint
pentru locurile de munc , turism i construirea unei imagini. Acest lucru ar trebui s fie

21
încurajat; guvernul central promovând cultura local la scar na ional i netezind drumul
spre înscrierea în programe interna ionale.

În practic obiectivul este acela de a le oferi celor care lucreaz în domeniul cultural cel mai
simplu i cel mai direct acces posibil la resursele i facilit ile oferite de autorit ile publice.
Numai dac exist o cale rapid i f r piedici, practicantul cultural va putea s evite
procedurile tergiversante i s î i continue munca de realizare a unei leg turi cu publicul.
Nimic nu este mai inutil decât s fii nevoit s te târ ti de la un comitet sau un birou la altul
pentru aprobare când pentru suma de bani dorit nu e necesar decât un telefon.

Pentru majoritatea rilor structura care deriv din aceste principii va avea spa iu pentru ca
fiecare nivel s aib linii clare de autoritate, cu mecanisme pentru efectuarea discu iilor de
leg tur cu nivelul superior sau inferior în interiorul sistemului. În unele ri acest lucru este
complicat datorit principiului “ inerii la distan ” care caut s interpun un tampon de
independen între sectorul cultural i cel politic. În vreme ce acest lucru le confer
politicienilor un paravan pentru a se ascunde de responsabilitatea pentru opera cultural care
ar putea nemul umi electoratul, în realitate acest paravan rareori protejeaz sectorul cultural
de climatul politic al zilei. În cel mai r u caz poate complica mai mult mijloacele de
transmitere a resurselor. În loc s netezeasc organiza iilor neguvernamentale calea, adesea
paravanul complic lucrurile, dublând procesele birocratice, permi ând altor autorit i s î i
retrag angajarea propriilor resurse i urmând un program care poate fi valoros prin el însu i
dar care nu serve te nici intereselor sectorului cultural, nici ale celui public. Agen ia semi-
autonom poate fi prins la mijloc, neputând nici s oblige guvernul s ia o atitudine pozitiv ,
nici s ofere suficiente resurse ea îns i pentru a satisface necesit ile imaginative ale
organiza iilor culturale sau proiectele personale.

În cel mai bun caz, totu i, principiul “ inerii la distan ” permite guvernelor s se concentreze
asupra politicii globale, nu asupra opera iilor cotidiene. De asemenea, acesta izoleaz sfera
politicului de necesitatea de a lua hot râri cu privire la chestiuni de gust i bun sim care, de i
stânjenitoare, sunt probleme ale publicului, nu ale autorit ilor. Administrarea de “la distan ”
permite de asemenea organiza iilor culturale s î i demonstreze independen a – atâta vreme
cât distan a este într-adev r lung . Un rol important îl joac , totu i, i un organism oficial care
poate oferi o consultan independent i solid autorit ilor publice cu privire la direc ia
politicii i distribuirea fondurilor. Dac acest organism are o baz statutar i dac
autorit ilor li se cere s ofere motive pentru care sfaturile acestuia sunt, sau, mai important,
nu sunt respectate, atunci întregul proces de elaborare a politicii devine deschis. Organiza iile
culturale pot accepta sau face apel împotriva deciziilor tiind c procedurile sunt transparente.
S-ar putea s nu le plac nici sfatul, nici decizia, dar cel pu in se pot asigura c ambele au fost
luate în mod corect. Punerea ferm a politicii culturale în arena dezbaterii publice este singura
modalitate de a asigura atât vitalitatea permanent a acesteia cât i responsabilitatea fa de
toate p r ile obligatoriu interesate. Cultura este prea important pentru atmosfera unei
societ i pentru ca resursele acesteia s fie acoperite de un nor de interese ilegitime.

Odat ce am convenit asupra acestui punct, se na te întrebarea câte organisme ar trebui create
pentru a oferi consultan . Societatea civil î i va avea propriul organism, în paralel cu cele
oficiale. Re elele de interes cultural vor întocmi rapoarte, liste de cereri, comentarii cu privire
la legisla ie i propuneri de dezvoltare. Acestea ar trebui încurajate. Autorit ile publice au
într-adev r în elepciunea s ofere venituri acestor re ele, precum i institu iilor culturale
individuale i organismelor oficiale. Re elele pot oferi abord ri alternative pe care
organismele oficiale, prea limitate de politica mo tenit , nu le pot oferi. Tot astfel re elele
ofer o baz mai larg pentru dezvoltarea politicii decât orice institu ie individual ,
protejându- i propria baz de finan are i proiectele. Aceasta face parte din datoria politicii

22
culturale de a se asigura c societatea se asociaz suficient de liber i energic pentru a asigura
dezvoltarea.

Re elele au devenit în anii ’90 un termen generic cuprinzând contactele neoficiale între
profesioni ti, organizate liber sub o etichet coerent , împreun cu organiza iile
neguvernamentale (ONG-urile) mai vechi i înr d cinate în anumite sectoare ale vie ii
culturale. Ele au m rit num rul asocia iilor profesionale, care valideaz statutul de
profesionist i care negociaz din când în când în numele membrilor (în elegerea general a
terminologiei nu include sindicatele cu drepturi depline i cu puteri de negociere colectiv ).
Aceste re ele func ioneaz în paralel cu guvernul, deci exist la toate nivelurile. Pe m sur ce
via a cultural devine mai susceptibil la presiunile globale i regionale, re elele na ionale î i
unesc din ce în ce mai mult for ele pentru a deveni re ele europene i interna ionale.

Totu i, acestea nu sunt doar federa ii de interes na ional. Adesea ele sunt deschise particip rii
directe a persoanelor sau grupurilor care nu prezint o aderen na ional evident i prin
aceasta ele difer mult de organiza iile interna ionale înfiin ate de guverne care (aproape f r
excep ie) p streaz o structur a membrilor bazat pe statul na ional. Înc odat aceast
diferen fa de modelul oficial arat c re elele ofer guvernelor o alternativ pe care e pu in
probabil ca acestea s o g seasc pe coridoarele lor. Datorit flexibilit ii lor, cele implicate
într-o re ea pot fi, precum departamentele universitare, o surs convenabil de consultan
independent – chiar dac plata pentru aceast consultan a cauzat câteva nop i nedormite
printre cei care încearc s defineasc din ce sec ie prestabilit a bugetului departamentului ar
trebui s vin subven ia.

Între timp guvernul este tentat s creeze o gam de organisme semiautonome, fiecare
ocupându-se de un segment specific al vie ii culturale. Când exist dubii cu privire la direc ia
politicii, sau când se dore te înl turarea consensului, este întotdeauna mai u or s se creeze
aparen a de hot râre prin inventarea unui alt organism consultativ sau, chiar mai convenabil, a
unui rival al organismului care a avut curajul s aib o opinie contrar . În cele din urm
aceasta duce doar la dublarea i amestecarea func iilor, astfel încât distribuirea unei p r i
relativ mici din bugetul total al statului devine responsabilitatea unui num r mare de
intermediari, lucru deloc necesar. Cultura este complicat , dar nu exist motiv pentru care ar
trebui s fie complicat i administrarea ei.

Cea mai mare problem cu care se confrunt politicienii i arti tii în Europa este competen a
oficialilor care implementeaz politica. Acest lucru este evident mai ales când este vorba de
oficialii de rang mediu, în special aceia care au supravie uit turbulen elor împrejur rilor
politice schimb toare i al c ror profil profesional a fost format în condi iile ideologice
extreme de la sfâr itul anilor ’70 i din anii ’80. Problema pare s fie de obicei lipsa
experien ei mai degrab decât rea-voin a. Adesea cei care se transfer în institu ii oficiale
dup o carier de succes în managementul culturii nu au talentul necesar pentru a func iona
într-o lume mai abstract a form rii i elabor rii politicii. Tot astfel, cei care sunt oficiali de la
început nu pot în elege complexit ile i ciud eniile sectorului cultural i au aceea i atitudine
fa de teatru i muzic pe care o au i fa de construirea de drumuri sau planificarea
economic .

Exist tendin a de a presupune c cei care nu au o pozi ie oficial nu sunt lua i în calcul, sau
sunt atât de în afara structurilor normale ale societ ii încât sunt trata i cu o neîn elegere
superioar . Pu ini oficiali în eleg într-adev r lucrul de zi cu zi i necesit ile unui solist dintr-o
orchestr , unui actor, unui pictor, unui poet sau coreograf, sau mijloacele intangibile prin care
ace tia se conecteaz cu publicul. Cineva ar putea spune c a a e corect, de vreme ce

23
compozitorul mediu are o idee la fel de sumar despre via a unui oficial (în afara faptului c
nu dore te s o imite).

Tot astfel, sensibilitatea de a lucra în domeniul cultural necesit viziunea i încrederea de a

implementa regulile i reglement rile treptat, recunoscând i acomodând ideile care cad în
afara limitelor criteriilor stabilite. În acela i timp nevoia de transparen , de a considera
procedurile corecte i transparente necesit toleran i ingenuitate din partea oficialilor care
nu datoreaz nimic autorit ii i care datoreaz totul integrit ii lor personale. Autoritatea i
ecusoanele de birou aduc pu in respect în sectorul cultural – de i profesioni tii din acest
domeniu tiu, ca i ceilal i, unde st puterea – dar respectul crescând fa de cei ce sunt v zu i
ca alia i reali în cauza cultural este imens.

Pentru a scoate la lumin ce e mai bun în oficialii din domeniul cultural trebuie ca ace tia s
aib cuno tin e de prim mân despre sectorul cultural pe care îl vor conduce. Trebuie s
existe o structur de instruire, fie ea postuniversitar , fie în paralel cu serviciul, odat cineva
recrutat în birocra ie. Mai mult, preg tirea ar trebui s se fac în ambele direc ii, ajutându-i pe
cei care se mut de la profesii culturale la guvern s înve e cum s dezvolte politica i s
construiasc procesele decizionale în cadrul institu iilor.

Pentru ca acest lucru s se realizeze în mod eficient, cariera unui oficial dintr-un departament
cultural trebuie s fie considerat valabil i dorit . O slujb în domeniul cultural nu ofer nici
o satisfac ie, atunci când aceasta este perceput ca un obstacol în carier , un semn conform
c ruia e pu in probabil ca oficialul s avanseze în ierarhie. Se accept prea des ideea c o
experien în management cultural este ori nepotrivit , ori nu foarte bun . Este ca i cum
faptul c oamenii se bucur adesea de cultur atunci când nu lucreaz ar însemna c cei care
ofer cultura sunt ei în i i la joac . Este o extindere a vechii întreb ri care i-a fost pus
aproape fiec rui artist mai devreme sau mai târziu la o petrecere. Atunci când vor povesti c
ei scriu sau joac în spectacole vor fi întreba i imediat ce slujb normal au în timpul zilei.
Aceast discriminare ata at oficialilor din domeniul cultural creaz rezultate dezastruoase.
Nu mai motiveaz personalul, submineaz autoritatea acestora când caut resurse i asigur
împlinirea denigr rii; apoi departamentele culturale primesc oficiali în care nu se are
încredere în alte p r i ale sistemului, ace tia ofer apoi servicii inadecvate politicienilor i
sectorului cultural.

Acele ri care au, a adar, o politic de recrutare a celor mai promi tori oficiali atât în
cultur , cât i în economie i educa ie vor avea cel mai eficient sistem. De asemenea,
elaborarea politicii va fi mai u oar i mai ieftin . Cu cât este mai mare încrederea între
public, profesioni ti i ma in ria guvernului, cu atât mai direct poate fi rela ia financiar i
mai mic nevoia de organisme intermediare care s ofere verific ri i bilan uri pe care trebuie
s se bazeze o birocra ie e uat .

Un grup de oficiali bine preg ti i i încrez tori va ap ra mai pu in autoritatea pe care o

reprezint , va fi mai preg tit s delege i s descentralizeze, s recunoasc nevoia de
con tientizare a variet ii de politici necesare pentru a se afla în slujba unei societ i
complexe. La fel ca serviciile de s n tate i educa ie, cultura trebuie s in seama de
mul imea de stiluri de via contemporane – diferen a dintre tradi iile rurale i urbane i
jum t ile de case din micile ora e de provincie, amestec tura cosmopolitan din ora e,
diferitele a tept rile culturale în func ie de vârst i venituri. La toate acestea cel care
elaboreaz politica cultural trebuie s adauge istoria i limba, cele dou mari elemente
importante ale identit ii i cele mai imposibil de renegat pentru a satisface pe toat lumea.

24
Nu exist un model perfect pentru a asigura acest lucru. Fiecare ar are tradi ii diferite dup
care se ghideaz . Totu i, exist semne. Acolo unde exist o identificare clar între teritoriu i
o cultur local sau regional , politica cultural trebuie administrat la acel nivel. Guvernul
central ar trebui s î i limiteze rolul permi ând profesiilor i institu iilor culturale s - i extind
activitatea în afara localit ii, cu toate c autorit ile locale i-ar dori s fac i ele o parte din
acest lucru pentru promovare imaginii proprii. Ora ele ar trebui s aib un stimulent puternic
pentru a- i sus ine propria infrastructur cultural , dar trebuie s se recunoasc i c regiunile
rurale i suburbiile trebuie s fie bine servite, fie printr-un mecanism separat, fie prin
extinderea responsabilit ii ora ului. Unele institu ii i locuri de patrimoniu vor avea o
importan na ional mai mare i acestea trebuie re inute în portofoliul central, chiar dac
administrarea lor zilnic este l sat pe umerii altcuiva.

În vreme ce aceste sisteme culturale i administrative sunt implementate, nu trebuie totu i s

uit m c scopul politicii culturale este de a uni, nu de a diviza. În toat Europa se fac încerc ri
de a minimiza importan a grani elor, de a dezvolta sisteme de cooperare i de a facilita
mobilitatea. Oamenii se vor sim i în siguran în acest proces, numai dac se vor sim i
aprecia i iar sentimenul de apartenen va fi respectat. Astfel, în vreme ce grani ele teritoriale
nu mai sunt considerate semnificative, devine din ce în ce mai important s le oferi oamenilor
un context cultural care s le permit s fie foarte con tien i cine i unde sunt. Provocarea
pentru guvernele europene din secolul XXI este s p streze dorin a poporului de identitate i
autodeterminare, îndreptându-se în acela i timp cu pa i m run i spre un sistem federal i
global de drept i comercial. Sarcina nu este u oar . Na ionalismul distructiv a fost povara
Europei înc de la evolu ia statelor-na iuni de la începutul mileniului anterior. G sirea unei
modalit i de reconciliere a aspira iei c tre r d cini puternice i cuprinz toare cu dorin a de a
tr i într-o lume liber , deschis i tolerant , care s adere la valorile liberalit ii i
prosperit ii, ne va face pe to i mai elastici.

25
IV. Obiective politice
Ariosto, poate aceast epoc va disp rea
i azurul t u i Marea noastr Neagr le vom contopi
Într-un mai mare albastru fr esc.
i noi tim bine asta. Am b ut mied pe acest rm.

Osip Mandelstam
Ariosto

P strarea unit ii societ ii fa de presiunile la care este supus nu este singurul obiectiv
politic al politicii culturale. Pentru unele obiective cultura reprezint un instrument
convenabil, ca multe altele. Alte obiective sunt legate de produsul cultural în sine. Acestea nu
trebuie confundate cu obiectivele managementului cultural i ale dispozi iilor culturale – la
acestea vom face referire în urm torul capitol – dar, cu toate acestea, ele sunt elemente care
vor dicta tonul discursului dintre partidele politice i formatorii de opinii cu privire la
inten iile conducerii.

Totu i, exist un obiectiv fundamental care ar trebui s guverneze rela iile dintre sectorul
cultural i autorit i. Trebuie stabilit cadrul politicii culturale, mecanismele sale trebuie
delimitate, inten iile clarificate i fondurile oferite. În acel moment conducerea trebuie s se
dea la o parte i s lase comunitatea cultural – profesionist sau amatoare – s continue
stimularea i îmbog irea culturii. Un guvern tie c politica sa d rezultate atunci când
implicarea sa este invizibil – când toat lumea vorbe te despre cultur , nu despre cum este ea
administrat .

Sunt mai multe obiective generale i pentru Europa, care leag politica cultural de contextul
social i politic mai larg. Nici o societate european nu este omogen . Chiar cele care au
încercat în modul cel mai brutal s exclud pe oricine nu se adapta criteriilor etnice sau
lingvistice impuse sunt totu i comunit i mixte. Nu exist nimeni în Europa ai c rui membri
de familie s nu se fi c s torit cu cineva de alt na ionalitate, s nu fi migrat sau experimentat
alte locuri, cu doar câteva genera ii în urm . Etichetarea convenabil a na ionalit ii, locului
de re edin i numelui de familie ofer de fapt cele mai vagi indica ii ale descenden ei
adev rate a unei persoane, ale istoriei acesteia i tiparului de re edin . Chiar în satele care par
încânt toare reveniri la vechi stiluri de via , acest lucru este o iluzie. Fermele i-au schimbat
st pânii, st pânii au venit i plecat, copiii s-au c s torit cu str ini sau au plecat, al i oameni
s-au stabilit dup r zboi sau au sosit c utând slujbe sau (în cazul multor arti ti) un grad de
singur tate i un nivel de trai mai ieftin. Contextul cultural evolueaz în mod constant.
Limbile se îmbog esc i se restrâng în func ie de capriciul celor care le vorbesc, chiar atunci
când se fac eforturi oficiale puternice pentru a le ine sub control, pentru a le proscrie sau a le
reinventa.

P strarea vechilor limbi ale Europei este vital , totu i, nu datorit faptului c exprim
con tiin a na ional – în majoritatea cazurilor limbile erau vorbite cu mult înaintea eviden ierii
no iunii politice de “patrie” – ci pentru c ele reprezint bog ia gândirii i expresiei europene.
A pierde abilitatea de a în elege literatura în forma sa original ar însemna a pierde o mare
parte din puterea sa estetic . Ar limita, de asemenea, pentru totdeauna, gama de expresie a
europenilor. Prin aceasta diversitatea noastr lingvistic este similar biodiversit ii lumii
naturale. Bog ia lingvistic nu se limiteaz la limbile na ionale din interiorul grani elor. În
toate rile europene exist comunit i care vorbesc ori o limb indigen de-a lor, ori cea a
unei ri vecine (sau, din ce în ce mai mult, cea a unei p r i de lume din afara Europei).
Importul de cuvinte a fost metoda prin care s-au îmbog it limbile. A proteja diversitatea

26
lingvistic , prin urmare, nu înseamn a sl bi unitatea na ional , ci a investi în cultura vie i
plin de vitalitate.

Limba englez este un exemplu interesant. De i este una din limbile majoritare, scrierile
contemporane cele mai interesante nu sunt ale autorilor care vorbesc varianta academic , ci
ale celor al c ror vocabular i palet expresiv sunt influen ate de alte limbi materne: cele din
insulele Caraibe, sub-continentul indian, Africa sau regiunile celtice din Marea Britanie. Dac
aceste limbi ar disp rea sau comunit ile ar fi subminate, literatura englez ar suferi la fel de
mult ca a lor. Cu alte cuvinte, poten ialul na ional nu este împlinit prin restric ionarea
limbilor, ci prin asigurarea c se vor dezvolta cât mai multe limbi din cele vorbite pe teritoriul
respectiv. i vitalitatea lingvistic se adaug creativit ii generale a na iunii i influen ei
acesteia în lume. Copiii care cresc vorbind mai mult decât o limb arat o agilitate mai mare
în gândire i încredere în sine la alte materii (acest lucru este valabil i pentru cei care înva
un instrument muzical).

Împlinirea poten ialului – sau poate mai corect ajutorul acordat persoanelor pentru a- i
împlini propriul poten ial – este principalul scop al politicii culturale. Toate mecanismele de
educa ie, drepturi de autor, infrastructur , accesibilitate, p strare i participare deriv din
acesta. Este normal ca poten ialul individual ( i na ional prin extensie) s se împlineasc , ca
libertatea de expresie, responsabilizarea democratic i procesul de luare a deciziilor
transferat pe umerii altcuiva s aib o importan permanent . În cadrul acestor mecanisme
exist obliga ii subsidiare de acela i grad: stimularea creativit ii i echiparea popula iei cu
abilitatea fizic , venitul i cuno tin ele necesare pentru a profita de rezultat. Aceasta înseamn
a înt ri, a oferi oamenilor ansa de a contribui nu numai la propria lor bun stare, dar i la
bog ia material i cultural a lumii. Aceasta constituie un concept m re ; oricare ar fi
presiunile i irit rile zilnice, cultura i prezentarea acesteia reprezint o afacere grandioas .

Accesul a devenit cuvântul cheie care acoper gama de politici necesare pentru a aduce
oamenii în contact cu propria cultur . Acesta include necesitatea de a avea acces fizic – prin
ore de deschidere, prin dot ri utile pentru oamenii cu handicap, prin servicii de transport
integrate siturilor importante de patrimoniu i s lilor de art , prin aranjamente rezonabile
pentru copii i pentru cei în vârst . Acesta implic accesul social – furnizarea informa iilor
într-o manier prietenoas i u or de utilizat, asigurarea c pre urile biletelor sunt suficient de
mici pentru a da tuturor posibilitatea s participe, f când conven iile de vizitare deosebite i
atr g toare f r s fie snoabe sau intimidatoare.

O parte din aceast datorie cade i pe umerii sistemului educa ional, despre care vom discuta
într-un capitol viitor, dar educa ia nu se realizeaz numai în coli sau colegii. Aceasta se poate
face la fel de eficient, dar mai pu in intensiv, prin emisiuni radio sau TV, biblioteci, arhive i
noile tehnologii. Bibliotecile sunt în special vitale pentru oamenii care nu au bani s î i
cumpere c r i, periodice i CD-uri. De asemenea, ele pot servi drept centre de resurse cu
calculatoare i echipamente audio, sec iuni de referin i personal care te poate sf tui unde i
cum s cau i informa ia. Biblioteca poate deveni punctul central al vie ii unui cet ean curios,
furnizând o modalitate de cunoa tere pe care nici o bibliotec particular nu o poate oferi. În
mod similar, arhivele g zduiesc amintirile din trecut, materialele pentru descoperiri i auto-
definire. Ele reprezint dosarele istorice ale civiliza iei noastre iar p strarea i disponibilitatea
lor sunt cruciale pentru ca noi s în elegem istoria.

Întotdeauna exist o mare presiune asupra autorit ilor pentru a permite posturilor de radio i
TV o larghe e nerestric ionat în ceea ce prive te programele, la fel cum în multe ri
companiile de publicitate fac presiuni pentru a se transmite programe a c ror audien de
mas este previzibil . Totu i, a insista ca radioul i televiziunea s serveasc toate gusturile

27
culturale, inclusiv ale celor care sunt minoritari, nu reprezint o constrângere a libert ii
comerciale. Noi to i facem parte dintr-o minoritate care are acela i gust, fie c acesta se refer
la preferin ele noastre pentru alimente, muzic , mod sau echip de fotbal. Într-adev r, a oferi
televiziune i radio de calitate superioar m re te ansa ca acestea s fie urm rite sau ascultate
de o varietate mare de persoane. În programe poezia i teatrul, muzica clasic i dansul, opera
i arta ocup un loc central. Poate c acestea nu ajung la atât de mul i oameni precum un meci
de fotbal din Cupa Mondial , dar sunt urm rite i ascultate de un num r de oameni de sute de
ori mai mare decât cei care merg la teatru, concert sau care selecteaz un text într-o libr rie.
Este important i c arti tii, prin intermediul undelor, devin familiari oamenilor, m rind
probabilitatea ca publicul s participe la evenimente pe viu. Acest proces de introducere i
familiarizare este la fel de educativ ca studiul academic.

Procesul de participare reprezint i el un element aliat accesului la cultur . Cultura nu este o

distrac ie pasiv , ci reprezint o problem de implicare i interes activ. E într-adev r rezonabil
s spunem c , asemenea sportului sau oric rui talent practic, se înva mai mult din crearea
culturii decât din studierea acesteia, fie c te al turi unui grup de s p turi arheologice, fie c
scrii poezii, cân i într-o fanfar din ora sau te al turi unui grup de arti ti de teatru amatori.
Cei care î i exploreaz propriul poten ial cultural reprezint cel mai informat public pentru
profesioni ti. Prin urmare este spre beneficiul institu iilor profesionale s se alieze cu amatorii
din vecin tatea lor i s îi ajute. Aceasta se poate realiza în diferite feluri, de la crearea de
ateliere, închirierea de echipamente i de personal tehnic calificat (costume i becuri, directori
i designeri de lumin , de pild ), i deschiderea spa iilor pentru repeti ii, pân la primirea
amatorilor în procesul de lucru al organiza iei la nivelul pe care îl justific experien a lor.

Profesionalismul a mers întotdeauna în paralel cu amatorismul realizat în via a cultural

european . Întotdeauna a fost irelevant modalitatea prin care un artist creativ î i câ tig
existen a fa de calitatea artei (de i nu fa de cantitatea acesteia). Compozitorii reprezint
unele din cele mai elocvente exemple – Borodin (profesor de chimie), Charles Ives (agent de
asigur ri), Frederick cel Mare (regele Prusiei) – i poe ii i scriitorii solda i nu sunt cu mult
mai pu ini. A fost Sir John Vanburgh mai pu in scriitor (al celor mai hazlii piese engleze ti de
teatru Recidiva i Nevasta provocat ) pentru c a proiectat i magnificele palate Castle
Howard i Blenheim, sau a fost Michelangelo mai pu in sculptor pentru c a scris sonete
excelente i a proiectat fortifica iile Floren ei? Chiar la un nivel mai pu in înalt, tradi iile
corurilor amatoare din Ungaria, Olanda i Marea Britanie, fanfarele, milioanele de oameni
care picteaz din pl cere, nu pentru bani, sunt o resurs cultural de mare valoare.

La fel de importan i sunt aceia care p streaz sau duc mai departe valorile me te ugurilor:
bijutierii i me terii în acoperi uri de stuf, caligrafii i zidarii, olarii i leg torii de c r i,
es torii i strungarii în lemn. Politica cultural trebuie s ia în considerare leg tura dintre
cultur i mica industrie, care contribuie semnificativ nu numai la prosperitate i cre terea
locurilor de munc , ci ofer i culturilor locale distinc ie i vitalitate. Prin urmare, este o
gre eal profund s se îndrepte politicile de sprijin în totalitate spre institu iile mari sau marii
întreprinz tori. Tapiseria culturii este, în multe feluri, mai important , p strând leg tura între
oameni i patrimoniul acestora i exploatând propria lor creativitate la maxim în cadrul
oric rui context economic în care ace tia pot lucra.

Adesea ini iativele mai pu in spectaculoase (cele care nu fac prima pagin a ziarelor) sunt cele
care men in viabilitatea comunit ilor izolate, împiedic ora ele s devin copii monotone i
comune ale altor ora e i care permit grupurilor de minorit i i imigran i s î i etaleze
talentele distinctive, contribuind în acela i timp la via a societ ii. Cultura poate oferi
grupurilor dezavantajate încredere în sine i mândrie i, mai important, o libertate care s le
permit s î i demonstreze talentul, oferind un punct de acces la economia principal . Adesea

28
astfel de activit i ofer o imagine asupra locurilor de munc în special pentru femei, în
comunit ile în care rolul lor este, altfel, stânjenit de constrângerile sociale i istorice.

Aceste me te uguri reprezint adesea unele dintre cele mai simple i eficiente modalit i de
realizare a unui dialog între comunit ile care se feresc unele de altele. Admirarea talentelor
implicate, achizi ionarea operelor i discu ia care rezult pot fi un pas mic, dar semnificativ, în
contracararea neîncrederii. Totu i, oficialii trebuie s aib grij s nu creeze stereotipuri din
cei care sunt activi în mica industrie cultural , în special cei din grupurile minoritare. Uneori e
convenabil s se pretind c fiecare tr ie te fericit într-un parc cultural, producând bunuri
deosebite i cântând cântece tradi ionale. Oamenii se limiteaz atunci la un muzeu viu, f r
ziduri, dar cu grani e care elimin beneficiile i oportunit ile vie ii principale. Aceste grani e
devin la fel de restric ionate ca i cum ar fi grani e cu alte ri.

În vreme ce oamenii sunt r spl ti i prin curiozitatea i interesul str inilor, ei nu doresc s fie
percepu i ca ni te culturi de c r i po tale, p strate nu din dorin a de a promova bog ia unei
societ i, ci ca scuz pentru a exclude minorit ile care nu sunt binevenite a p rea neliberali
sau inumani. Acest lucru a devenit o problem în întreaga lume i necesit foarte mult
sensibilitate. Pe de o parte este important s li se ofere culturilor minoritare ajutorul de care au
nevoie pentru a supravie ui; este, de asemenea, important ca al ii s aib posibilitatea de a le
vedea i de a le în elege în împrejur ri cât mai aproape posibil de autenticitatea tradi ional .
Pe de alt parte nu este suficient s se perpetueze culturile dac acestea risc s devin
ghetouri în loc de refugii.

Într-o ar trebuie s existe leg turi între diferitele componente culturale ale minorit ilor care
s nu fie diferite de cele din comunitatea majoritar . Astfel de dificult i nu se limiteaz
numai la grupuri sau zone mici. În ultimul secol regiuni i na iuni întregi au devenit muzee,
culturi vii de paradis aranjate i ferchezuite pentru turism. Atât de igienizate, într-adev r, încât
originile r zboinice, m re ia trecutului i povestirile specifice p reau reduse la ni te simple
desene animate – gre ite reprezent ri romantice care sunt pe cât de subtil degradante pe atât
de prejudiciabile.

Aceasta poate fi o situa ie periculoas , care se adaug sentimentelor de frustrare i

marginalizare percepute de comunit ile aflate deja sub presiune. Rezultatul este c , eliminate
de un punct de vedere fundamentalist (adesea foarte incorect) al propriei culturi, acelea i
tradi ii care ofer continuitate i valoare devin simboluri ale unei identit i eliminate la fel de
mult de obiectivele politice ca i de cele culturale. Când acestea se transform în revendic ri
teritoriale, cereri de privilegii speciale i, în cele din urm , spargerea ordinii stabilite, atunci
are loc un proces destructiv. Astfel au luat fiin , în mod ironic, aproape toate statele – na iuni
din Europa. Totu i, experien ele multor state africane, ale vechii Uniuni Sovietice i
Iugoslaviei ne arat ce se poate întâmpla într-un context contemporan. Culturile care sunt
reprimate sub un sistem imperial de restric ii devin nucleul na iunii. Con tiin a na iunii devine
la rândul ei filozofia dominant a celor care caut un glas. Odat n scut na iunea, totu i, noul
stat se comport la fel de notoriu cu cei care au devenit la rândul lor parte a unei minorit i din
noua ordine precum se comportase regimul anterior cu ei. Pentru un stat care dore te într-
adev r s r mân intact în vreme ce se bucur de roadele unei societ i liberale, unei economii
dinamice i unui puternic concept de respectarea drepturilor omului, este deci esen ial
elaborarea unei politici care s m reasc i ea securitatea cultural f r s produc
resentimente i ovinism –în partea majoritar sau minoritar a popula iei.

Dac acest argument pare s se fi ab tut de la discu ia referitoare la pozi ia artelor în via a
comunit ii, atunci este adev rat. S-a ab tut. Cu toate acestea, detaliile culturii sunt adesea
simptome ale unei st ri de fapt mai ample. O cultur care este p strat dar nu mai poate s

29
priveasc în exterior i s se dezvolte se poate afla în pericol. Culturile solide preiau
informa iile noi i le adapteaz în beneficiul lor. De asemenea, î i export stilurile i valorile.
Ele ac ioneaz i nu se retrag în fa a presiunilor altor culturi care au puterea i banii de partea
lor.

În vreme ce principala datorie a societ ilor complexe integratoare r mâne în sarcina

oficialilor care se ocup de protec ie social , locuri de munc i locuin e, aceasta nu poate fi
ignorat de sectorul cultural. O bun politic cultural independent nu va asigura coeren a i
prosperitatea na iunii. Totu i, f r o bun politic cultural , multe din obiectivele politice ale
guvernului ar fi mai greu i uneori imposibil de realizat. Modelul de succes va fi acela care, în
egal m sur va permite cel mai mare grad de autodeterminare, celebrarea aspira iei
individuale i va oferi un sentiment de securitate economic i cultural . Mecanismele de
realizare a acestui model reprezint în continuare subiectul acestei c r i.

30
V. Elaborarea politicilor culturale
Privi i cum p mântul arcuit
Se înal într-o emisfer perfect !
Cel mai puternic compas nu poate trasa
O linie mai asem n toare i mai circular ;
Nici cel mai moale creion nu poate desena o sprâncean
A a de perfect precum se curbeaz acest deal.

Andrew Marvell
Peste deal i peste crâng la Bilbrough

Patrimoniul

Protejarea patrimoniului este similar , în multe privin e, cu cea a peisajului. Trebuie s se

echilibreze necesit ile de conservare in situ, accesul public, p strarea tradi iilor i un mediu
comercial îndeajuns de s n tos pentru a sus ine o pia respectabil care s nu distrug nici
artefactele, nici contextul acestora. Între inerea patrimoniului ca parte vie a societ ii i
asigurarea p str rii acestuia pentru genera iile viitoare necesit o politic curajoas care s
intervin împotriva intereselor pur comerciale i, în acela i timp, s încurajeze punerea în
valoare a patrimoniului astfel încât pove tile extraordinare înglobate în el s poat fi
cunoscute de cât mai mult lume.

Dac patrimoniul reprezint o m rturie i o acumulare a trecutului, atunci orice politic în

domeniu trebuie s înceap cu peisajul, pentru c nu exist peisaj în Europa asupra c ruia
oamenii s nu fi avut o profund influen . Politicile arhitecturale care permit arhitec ilor i
inovatorilor timpurilor noastre s intervin asupra lui trebuie s aib ca scop facilitarea
evolu iei peisajului i locuitorilor acestuia în loc s for eze revolu ii aberante. M rturia istoriei
noastre care se afl aproape de suprafa sau supravie uie te la suprafa sub forma ruinelor i
mla tinilor trebuie în eleas i p strat . Uneori acest lucru va necesita interzicerea dizloc rilor
de teren. În alte situa ii siturile vor trebui cercetate, identificate i apoi va trebui s se
construiasc în jurul lor (nu s fie distruse). Oricum, regula este simpl . M rturiile trecutului
nu trebuie distruse. Chiar i acolo unde nu pot r mâne neacoperite, trebuie l sate spre
cercetare genera iilor viitoare, chiar dac acest lucru se dovede te nedorit de scump. În primul
rând, rile trebuie s tie ce con in în realitate. O propor ie surprinz toare a patrimoniului din
Europa este nesupravegheat i neclasificat , ca s nu mai vorbim c nu este nici cercetat .
Inventare precise ale patrimoniului puse la dispozi ia oamenilor de tiin i a politicienilor
din domeniul cultural constituie o prim necesitate a managementului patrimoniului.

Cl dirile frumoase trebuie s fie între inute nu numai ca atrac ie public ci i ca locuri unde se
tr ie te i munce te. Nimic nu este mai trist ca o cas p r sit care este p strat numai pentru
con inutul i propor iile ei frumoase. Chiar dac ele reprezint amintiri nepl cute ale unei
ordini sociale care a trecut, marile cl diri particulare ale secolelor trecute ( i câteva din
secolul nostru) con in minunate m rturii artistice i tehnice. Mai multe ri au g sit modalit i
de a le identifica f r s treac întregul inventar al cl dirilor interesante în responsabilitatea
statului. Acestea trebuie s includ ajutorul (prin subven ii, compens ri sau relaxare fiscal )
acordat proprietarilor pentru între inerea cl dirilor i mediului lor înconjur tor în schimbul
obliga iei de a le îngriji i de a nu dispune de bunurile de interes public. Ei trebuie s aib , de
asemenea, responsabilitatea de a pune obiecte la dispozi ia expozi iilor publice, fie c acestea
fac parte din proprietatea îns i, fie c le împrumut pentru expozi ii, în alte locuri.

31
Unde acest lucru este imposibil trebuie avut în vedere crearea de funda ii pentru conservarea
i punerea în valoare a cl dirilor istorice, având la baz o legisla ie care s asigure viitorul
funda iilor i care s nu permit exproprierea patrimoniului. Astfel de funda ii ar trebui
grupate într-o manier federal (în câteva ri exist un singur trust) astfel încât s poat fi
asigurat o privire na ional de ansamblu, care s con in standarde înalte de conservare,
management i marketing.

Acest mod de abordare nu trebuie restrâns numai la cl diri. Este la fel de potrivit pentru
gr dini, parcuri i zone de o important frumuse e natural (importante atât pentru contribu ia
lor cultural cât i pentru valoarea adus mediului înconjur tor). În cadrul acestui concept în
care patrimoniul continu s tr iasc prin interesul public, cu mul i proprietari care devin
administratori ai propriei lor propriet i, cl dirile frumoase i monumentele pot ac iona ca un
catalizator al me te ugurilor care ar putea, altfel, s moar . Întotdeauna va fi nevoie de cei
care pot s decoreze i s lucreze frumos fresca, tencuielile, piatra i lemnul, s realizeze
design peisager, tapiserie i textile, s restaureze c r i i marmur . Construirea cl dirilor noi
folosind tehnologiile tradi ionale utilizate în cadrul siturilor de patrimoniu aduce un beneficiu
în plus: acela de a se p stra caracteristicile tradi ionale ale zonei, chiar i atunci când se
încearc noi stiluri de arhitectur . De aceea preg tirea în domeniul conserv rii patrimoniului
poate avea efecte secundare minunate asupra pie ei de munc , mai ales în zonele rurale unde
sunt concentrate multe situri.

Cl dirile conservate pot s devin centre de înv mânt, spa ii pentru organizarea de
festivaluri i spectacole care pot fi realizate cu imagina ie, protejându-se obiectele. Într-
adev r, cl dirile de patrimoniu ofer o atmosfer mai propice pentru evenimentele de art
decât multe dintre cl dirile de concerte i teatrele multifunc ionale. Stimulii vizuali ai
împrejurimilor impresioneaz în egal m sur i spectatorii i arti tii.

Restaurarea, renovarea i eventuala punere în valoare a siturilor de patrimoniu nu trebuie

realizate toate odat . De asemenea, nu trebuie s existe o concentrare mare de situri
spectaculoase care s atrag o mare publicitate dar i resurse enorme (uneori peste normal) i
prea mul i vizitatori pentru a le putea proteja. Conservarea patrimoniului reprezint un proces
pe termen lung, care nu intr într-un singur mandat electoral. În timp ce politicienii deseori
doresc s fie asocia i cu construc ii magnifice, patrimoniul este mai bine protejat de un
progres lent i atent. Publicul tinde s sus in continuarea programelor pe o arie larg decât pe
una concentrat , cu proiecte extravagante. Este mai bine s se lucreze constant pe cât mai
multe situri posibile. Acest lucru are dou efecte utile. Dovede te publicului c se face ceva i
arat c siturile sunt conservate continuu, în loc s se permit deteriorarea lor pân la intrarea
pe lista lucr rilor de urgen , devenind o prioritate extrem de scump .

A avea grij de patrimoniu nu înseamn doar conservarea câtorva lucruri din trecut. Înseamn
un ochi priceput i o interven ie inspirat . Între inerea patrimoniului trebuie s con in
standarde care s acopere toate etapele de dezvoltare: de la trasarea drumurilor, dezvoltarea
localit ilor i înglobarea industriei pân la materialele utilizate la construc ii, la o matrice
coordonat a instrumentelor financiare i un cuprinz tor program educativ i de preg tire. În
acela i timp, nu trebuie s se sugrume întreprinderile timpului nostru printr-o apreciere prea
mare a operelor predecesorilor. Constrângerile trebuie s fie flexibile i inventive, realizând
mai mult decât interzicând. Politica în domeniu trebuie s asigure construc ii noi la fel de
interesante i valoroase pentru viitorul inventar de patrimoniu, ca oricare vestigiu al unei
epoci trecute.

32
Turismul

Nim nui nu-i place turismul. Locuitorii unui ora sau ai unei zone frumoase unde vin mul i
str ini s se uite i s fotografieze, care ridic pre urile caselor locale la pre urile caselor de
vacan , care fac murd rie, umplu barurile i str zile astfel încât ai nevoie de un timp dublu
pentru a ajunge într-un loc, consider turi tii o infestare, nu o binecuvântare. Este minunat
când studen ii pleac înapoi la colegiu, când grupurile din Kyoto fac ultima fotografie i
pleac la aeroport, când grupurile cu prea pu ini bani i cei prea boga i pleac i atmosfera de
dinainte se reface.

Într-o economie de pia , care se extinde în Europa, fiecare are nevoie de turi ti. Ei reprezint
singura surs de venit pe care comunitatea nu trebuie s o genereze ea îns i. Ei reprezint o
pia care nu este dependent de condi iile locale. Ei au nevoie de servicii care s
îmbun t easc infrastructura local iar pentru patrimoniul local interesul i banii lor devin un
argument indispensabil pentru restaurarea i dezvoltarea sensibil .

Nim nui nu-i place s fie turist sau s fie înconjurat de al i turi ti. Prefer m s fim vizitatori
care descoper singuri o ar , chiar dac tim perfect de bine c f r al i vizitatori hotelurile n-
ar fi acolo, drumurile i restaurantele ar intra în declin i atrac iile pe care am venit s le
vedem s-ar închide. Vrem s avem plaja goal dar cafeneaua aproape, castelul gol i romantic
dar por ile s se deschid primitor i gr dina palatului imaculat dar plin de angaja i pentru
noi, f r s fie nevoie îns s te amesteci printre mul i al ii. Dorim s ne plimb m prin
camere, scotocind în vie ile secrete ale celor mari i disp ru i, imaginându-ne ca urma i ai
habsburgilor, ai familiei De Medici, Churchill sau Romanov.

Acesta este paradoxul turismului i reprezint sâmburele politicii în domeniu: necesitatea de a

exploata poten ialul unui loc f r a-i transforma locuitorii în p pu i de cear sau f r a-i
distruge spiritul care l-a f cut extrem de interesant i valoros. Este, de asemenea, o problem
de durabilitate, deoarece dac acest spirit evaziv este distrus, schimbarea va fi irevocabil i
monstrul creat va fi permanent la îndemâna schimb rilor modei, schimb rilor economiilor
altor ri i fluctua iilor gusturilor genera iilor. Când atrac ia principal nu este numai soare,
ap i nisip, locurile sunt în mod deosebit vulnerabile la gre elile sensibilit ii arhitecturale i
promo ionale. În Europa de Nord i Est atrac iile culturale sunt cele mai importante elemente
care conving publicul s fac vizite. Pu ine depind de vreme, totu i frumuse ea decorului i
vraja atmosferic pot fi puternice chiar i printr-o perdea de ploaie. În orice caz, monumentele
i tradi iile împreun cu peisajul ispitesc oamenii. St. Petersburg sau Edinburgh, Galway sau
Praga nu trebuie s fie pe lista nim nui f r s fie asociate cu arhitectura, muzica sau istoria.
Este un mare dezechilibru între num rul europenilor din nord care c l toresc spre sud i
num rul celor care merg în direc ia opus . Soarele este primul factor care genereaz
dezechilibrul în acest caz. Oricum, destina ia precis i tipul de vizitator care descinde într-un
anumit loc sunt în mare m sur dictate de atrac iile culturale ale locului respectiv. În cadrul
unei politici culturale bine puse în practic , nu sunt oferite facilit i, ci monumente i
festivaluri, carnavaluri i pie e, vin i companie. Cei care- i folosesc resursele cu cel mai mare
succes sunt aceia care combin toate aceste elemente variind ritmul în timpul anului, f r s - i
sacrifice propria identitate prin exploatarea reputa iei lor pân la nivelul de artificialitate.

De aceea, politica în domeniul turismului trebuie elaborat cu grij . Trebuie s fie

încurajatoare iar talentele i resursele trebuie aduse f r s distrug comunitatea local . Nu
constituie un avantaj ca o zon s se transforme atât încât popula ia local cu case avute de
genera ii s fie schimbat i l sat , ca o clas inferioar , la cheremul celor mai bine preg ti i,
mai boga i i mai antipatici intru i. În general acesta este adev rul în turism. Acest lucru este

33
chiar vital în zone de sensibilitate cultural unde peisajul, patrimoniul sau cultura vie sunt
vulnerabile.

Oriunde este posibil, popula ia local trebuie implicat în construirea sau proiectarea
facilit ilor i trebuie s constituie majoritatea mâinii de lucru. Suvenirurile trebuie s
dezvolte tradi iile i produc torii locali. Acest lucru este pozitiv nu numai pentru localitate ci
i pentru turi ti. Nu este nimic mai am gitor decât o pies “autentic ” de sticl rie local
tampilat cu “Made in China”. În general, oamenii nu c l toresc pentru a întâlni exact ce au
acas , totu i cultura ocheaz , mecanismul defensiv declan at de confruntarea cu str in tatea
face ca ei s doreasc lucruri familiare în jurul lor, în mod deosebit când c l toresc cu copii
mici c rora nu le place s ias din rutina lor i mâncarea cu care sunt obi nui i. O mare parte
din aceast reac ie instinctiv poate fi înl turat prin realizarea unor facilit i care s fie
deschise la ore care nu sunt cele obi nuite pentru localnici, dar se potrivesc cu a tept rile
vizitatorilor, prin calitate, cur enie, cazare i mâncare ieftin i un serviciu prietenos.

Turi tii se a teapt s cheltuie bani i vor cheltui mai mult în vacan decât ar fi cheltuit în
aceea i perioad acas . Oricum, nu to i sunt boga i i stupizi. Oamenii a teapt calitate în
schimbul banilor i nu apreciaz dac sunt fura i. Aceasta nu este o lec ie u or de înv at de
c tre administratorii cl dirilor turistice, care presupun c vizitatorii sunt acolo în special
pentru a sc pa cât mai repede de banii lor. Aceast gândire poate distruge a tept rile pe
termen lung ale unei comunit i dependente de turism. Este, de asemenea, în joc renumele
unei regiuni sau na iuni. De aceea, guvernele responsabile trebuie s intervin pe pia a
turistic mult mai activ decât în opera iile care au un scop pur comercial. Turismul const în
prezentarea c tre al ii a unui loc de care cineva este mândru. De aceea, imaginea r mas în
mintea vizitatorilor este vital . Aceasta ar putea fi asupra ruinelor clasice ale de ertului
iordanian sau asupra forma iei de jazz din New Orleans, dar inten ia este aceea i: s fixeze o
idee principal poten ialului vizitator în cadrul c reia adev rata diversitate i caracterul
complex al locului s poat fi descoperite cu r bdare i curiozitate.

Acolo unde turismul cultural este mai important decât sta iunile i plajele, este esen ial ca
mecanismele de p strare a patrimoniului i de încurajare a turismului s fie integrate. Dac
exist o competi ie la nivelul guvernului, cultura i turismul vor fi în competi ie i pe teren.
Astfel, oficialit ile din domeniul turismului trebuie s fie preg tite i în domeniul cultural iar
oficialii culturali trebuie s în eleag for ele care conduc turismul. Maximizarea poten ialului
turistic f r distrugerea culturii reprezint o responsabilitate delicat . Proiectarea integrat ,
selectarea cu grij a siturilor pentru facilit i, cl dirile bine decorate, limitarea num rului
acestora i accesul controlat sunt toate elemente importante.

Muzeele, bibliotecile i arhivele

Un muzeu nu este numai un loc în care se pun obiecte în vitrine de sticl . Este o poart spre
detaliile trecutului. Atunci când colec iile lui sunt prezentate cu fler i imagina ie, un muzeu
poate fi cel mai eficient mod de a ne plasa pe fiecare dintre noi în context, ar tându-ne în
acela i timp cum modelele s-au schimbat dar i cât de mult acestea s-au p strat. În cel mai
bun caz muzeele ne permit s intr m în lumea noastr , într-un alt timp i s în elegem cum i
de ce istoria s-a desf urat în acest fel. Poate c cel mai mare pas înainte pe care l-a f cut
muzeul în a doua parte a secolului XX este con tientizarea faptului c pentru a fi important o
colec ie nu trebuie s con in comorile cele mai mari. Istoria obiectelor de zi cu zi este la fel
de fascinant ca artefactele celor boga i. Chiar i a a, este trist s vezi o colec ie de obiecte
superbe smulse din anturajul ei i plasat între alte piese de acela i gen. i se aduce aminte c
motivul fabric rii i colec ion rii ei a disp rut odat cu cei care au pre uit-o. În egal m sur ,
muzeul poate s focalizeze aten ia asupra unui obiect uitat i ignorat de posesorii originali i

34
poate s -i prezinte calitatea real prin perspectiva istoric . Muzeele sunt acele locuri unde
mergem s vedem m rturiile interpretate ale trecutului, nu doar ni te simple obiecte.

Pentru ca interpretarea s genereze un efect asupra contemporanilor, muzeul trebuie condus

astfel încât s -i surprind si s -i încânte pe cei care-l viziteaz , insuflându-le entuziasm pentru
ceva fa de care înainte aveau doar o u oar curiozitate. El trebuie s încurajeze explorarea i
implicarea, nu numai o observare pasiv . Astfel, cel mai bun muzeu î i va trata propriile
colec ii ca p r i dintr-o pies de teatru, folosind toate tehnicile lumii dramatice: lumina i
sunetul, textul, recrearea i anima ia. De multe ori el va invita vizitatorii s participe la
spectacol, l sându-i s ating originalele, unde normele de conservare o permit, replicile sau
modelele, unde acestea nu o permit, încurajându-i s priveasc procesul de creare i fabricare
i oferindu-le posibilitatea s fac ei în i i ceva. No iunea de muzeu cap t noi în elesuri cu
cât tehnologia i imagina ia sunt mai mult aplicate. Din ce în ce mai mult bariera dintre muzeu
i arta participativ este eliminat . Muzeele care folosesc toate sim urile, muzeele virtuale,
muzeele de explorare sunt locuri de descoperire, nu numai pedagogice.

Aceast modalitate a fost ini iat în muzeele despre via a rural , cinematografie, fotografie i
tiin . Nu exist nici un motiv ca aceasta s nu poat fi testat în muzee cu colec ii mai
tradi ionale: muzee ale ora ului, ale lumii antice, muzee comemorative ale personalit ilor.
Dou extreme marcheaz diferen a: pe de o parte, plimbarea c lare animat prin Muzeul
Vichingilor din York, în care au fost recreate chiar i mirosurile a ez rii North pe care o
comemoreaz , pe de alt parte, diferitele case ocupate de mari compozitori ca Beethoven,
Haydn i Mozart din Germania i Austria. Aici, câteva fragmente istorice sunt ad postite în
spatele sticlei, în camere goale (în unele din ele nu exist nici m car un covor) ca i cum omul
s-ar fi mutat cu o zi sau dou în urm , l sând ineficient în urm câteva tablouri i piese de
mobilier.

Ambele modalit i las ceva de dorit. În cazul muzeului Vikingilor, suspansul c l riei,
încânt tor pentru cei ce vin pentru prima oar (în special copii) este astfel corelat cu atmosfera
încât este dificil chiar i pentru cei cu mai multe cuno tin e s penetreze suprafa a obiectului.
Teatrul implic întotdeauna un compromis între stricta realitate i necesitatea de simplificare
pentru a prezenta subiectul. În cazul unui muzeu dac povestirea devine prea cople itoare,
prea cinematic , atunci detaliile importante pot deveni nesemnificative sau pot fi omise.
Deoarece muzeele trebuie s reprezinte locuri de explorare i de prezentare, trebuie s fie l sat
un spa iu liber pentru contemplare, pentru a te putea plimba singur i a investiga obiectele
într-un mod care nu trebuie s fie neap rat cel gândit de organizatorul expozi iei.

În orice caz, o cl dire neadaptat , în care se aude numai ecoul pa ilor pe pardoseala goal , cu
un decor redus la o vopsea uniform gri-verzuie, cu o tematic explicat numai într-o singur
limb pe pl cu e mici, las prea multe pe seama imagina iei. Cum poate cineva care are
convingerea c muzica clasic este plicticoas (sau se adreseaz numai oamenilor în vârst ) s
con tientizeze extraordinara energie a vie ii compozitorului? Cum poate cineva care cunoa te
numai numele, dar care a g sit muzeul ca urmare a unui tur programat, s în eleag de ce
locul a fost p strat dac acesta nu este viu prin muzica ce eman din el? Pentru a g si
echilibrul adev rat între aceste extreme este nevoie de o prezentare inspirat combinat cu
aten ia organizatorului de expozi ii. Integritatea subiectului i comunicarea acestuia c tre o
genera ie cu care a pierdut leg tura trebuie s constituie cele dou preocup ri principale.

Muzeele trebuie s de in fonduri pentru a- i înmul i colec iile, a conserva, a prezenta

obiectele de inute i a le promova eficient în rândul publicului, nu numai pentru a le pune la
dispozi ia lui. Acestea reprezint o afacere scump , prea scump în mod normal pentru a fi
sus inut numai de stat. Într-adev r, pentru c recent muzeele s-au multiplicat i diversificat

35
masiv aproape în fiecare comunitate i zon de interes care dore te s - i p streze istoria,
trebuie s existe o varietate de moduri de ob inere a fondurilor. Cele mai eficiente dou
moduri (cu excep ia subven iilor) sunt dona iile succesive ale funda iilor i exploatarea
comercial . Dona iile succesive se utilizeaz în mod deosebit în cazul bibliotecilor, arhivelor
i chiar institu iilor teatrale. Acestea posed colateral i toate mijloacele de ob inere a banilor:
prin solicit ri, prin organiza ii de sprijin, venituri din închirieri, pl ile drepturilor de autor,
câ tiguri comerciale i finan area proiectelor, bani pe care îi p streaz pentru a asigura o baz
continu de venit. Anumite dona ii vin de-a gata de la binevoitori genero i. Altele trebuie
cl dite încet, bazându-se pe un buget plin de imagina ie, pe mici mo teniri i dona ii care s
aduc fondurile totale pân la nivelul la care profitul devine semnificativ pentru fluxul în
numerar al muzeului.

Exploatarea comercial are dou avantaje. Ea m re te venitul muzeului dar, în acest proces,
este nevoie de material promo ional de înalt calitate i servicii auxiliare pentru vizitatori. Un
magazin este un serviciu esen ial. Acesta ar trebui s mearg dincolo de c r ile po tale i
suveniruri. Ar putea exista de vânzare replici ale obiectelor, CD-uri cu muzic i casete video
asociate muzeului (deseori înregistrate special în acest sens), mâncare i ornamente de
gr din , bijuterii, c r i, îmbr c minte i jocuri. Magazinul nu trebuie s fie numai în cadrul
muzeului. Muzeul Metropolitan are un astfel de magazin în Centrul Rockefeller pe 5th Avenue
care reprezint în New York un loc de oprire esen ial pentru cump r torii de Cr ciun, Muzeul
Britanic (British Museum) are unul la aeroportul Heathrow.

Muzeele pot fi catalizatoare pentru p strarea me te ugurilor, angajarea arti tilor contemporani
i crearea afacerilor mici de produc ie i publica ii. Acestea pot fi locuri de difuzare a filmelor
i concertelor, centre de educa ie i de petrecere a timpului liber. Pot fi, de asemenea, locuri
unde se poate mânca bine i unde- i po i întâlni prietenii. Micul restaurant reprezint o parte
esen ial a unui muzeu. Nu reprezint numai un loc pl cut dup vizitarea exponatelor, ci
aduce în muzeu oameni care nu ar fi intrat altfel. Acesta ar trebui s func ioneze atâta timp cât
muzeul este deschis. De fapt, remarca ar trebui f cut altfel. Orele de deschidere ale muzeului
ar trebui s se potriveasc cu cele ale restaurantului, astfel, muzeul va putea deveni accesibil
în afara orelor de birou, când, de altfel, majoritatea popula iei îl poate vizita.

Istoriile prezentate de muzee trebuie s fie adev rate, fa de cele prezentate în teatre sau la
oper . F r integritatea impar ialit ii, muzeele nu pot fi gardienii subiectelor pe care le
prezint . Interpretarea istoriei se afl într-o permanent schimbare iar muzeele, precum
universit ile, trebuie s - i înnoiasc m rturiile pe care le posed i s - i transmit concluziile
f r prejudec i i discrimin ri. În timp ce fiecare genera ie este, inevitabil, prizoniera
mentalit ilor epocii ei, directorul echilibrat i alert al muzeului ar trebui s se ridice deasupra
prejudec ilor epocii.

Dac acest lucru este adev rat pentru muzee, este de dou ori mai adev rat pentru arhive. Este
u or s consideri informa ia ca neimportant deoarece este neconvenabil sau de mic interes
la un anumit moment. Dar timpurile i circumstan ele se schimb i priorit ile sociale ale
unei perioade difer foarte mult de cele ale altei perioade. În secolul XX, în majoritatea
societ ilor, defini ia m rturiilor valoroase ce trebuie p strate s-a alterat considerabil, de la
imaginea aristocratic i imperial a începutului de secol (care aprecia gândirea i
documentele celor la putere) la o imagine mai democratic i mai egalitarist la sfâr itul
perioadei (care aprecia în egal m sur i via a de zi cu zi i documentele celor afla i la
putere). Acest fapt face ca via a arhivi tilor s fie mai dificil , cerându-le acestora s p streze
cât mai multe m rturii posibile, în orice form apar ele. Acestea ar trebui s includ e-mail-
urile i alte forme de comunicare electronic . De exemplu, coresponden a prin e-mail între
scriitori, va înlocui, în curând, scrisorile ca surs primar . Din p cate, aceasta înseamn c

36
autenticitatea scrisului de mân va deveni din ce în ce mai rar . În orice caz, libertatea cu care
oamenii comunic în jurul lumii va genera zone fascinante de studiu pentru viitor. Rezultatele
comunic rii mecanice ar trebui tip rite i p strate i în form scris . Viteza cu care
echipamentul electronic se înveche te, arat c m rturiile referitoare la calculatoare vor fi în
curând la fel de greu de recuperat ca i primele înregistr ri ale sunetului. Unde de altfel, se
mai poate g si un ac pentru un gramofon al anilor 1920?

În cazul arhivelor exist o i mai mare nevoie de p strare a discurilor, pe m sur ce al i

depozitari tradi ionali de informa ii î i pierd abilitatea de p strare: bisericile în multe ri î i
schimb tipul de administrare i au un contact mai redus cu vechiul lor rol civic, aristocra ia i
mica nobilime i-au abandonat arhivele (fie ca urmare a r zboiului, revolu iilor sau a vinderii
la licita ie). Arhivele locale p strate de autoritatea local sau universit i au nevoie de
responsabilit i legal definite i o activitate reglementat . Acestora trebuie s li se ofere
resursele pentru depozitarea în siguran i identificarea u oar a m rturiilor astfel încât
publicul s poat avea acces la ele. Într-adev r, cu cât m rturiile sunt mai obscure, cu atât mai
mare este probabilitatea ca acestea s fie rare dar provenien a acestora este nevoie s fie
cunoscut . Vechiul sistem de p strare a manuscriselor într-o cutie în subsol nu mai este
satisf c toare. O catalogare de acurate e, disponibil prin intermediul noilor tehnologii este
esen ial iar arhivele na ionale i cele mondiale ar trebui s conlucreze formând re ele de baze
de date interconectate, astfel încât existen a i localizarea unui document s poat fi
identificate f r dificultate. În acela i timp exist necesitatea unei noi conven ii interna ionale
privind arhivele, care s aibe ca scop definirea standardelor minime de conservare, pentru a le
proteja fa de schimb rile politice. Atât de mult din istoria noastr nu poate fi utilizat ca
urmare a unei inadecvate protec ii în timp a arhivelor, încât nu putem avea o imagine clar
asupra trecutului Europei.

Aceea i datorie de p strare cade i în seama bibliotecilor, chiar dac sunt biblioteci publice de
împrumut, colec ii specializate sau institu ii na ionale. C r ile ar trebui p strate ca surs în loc
de a fi împrumutate pe baz de popularitate. Este foarte important ca bibliotecile s fie în
m sur de a- i m ri colec iile. Acest lucru poate fi realizat fie acordând bibliotecilor bugete
rezonabile pentru achizi ii, fie solicitând editorilor s depun un anume num r de copii ale
publica iilor lor în cadrul bibliotecilor i compensându-i pentru cheltuieli. La nivel na ional
este important p strarea unui registru clar al publica iilor societ ii. De aceea, biblioteca în
care este p strat copia fiec rei publica ii, are un rol vital. În mod ideal, ar trebui s existe cel
pu in 6 biblioteci de acest gen în fiecare ar , astfel ca ansele de supravie uire intact a
colec iilor s fie mai mari iar oamenii s poat avea oportunitatea de a le consulta f r s fie
obliga i s c l toreasc la distan e prea mari. Aceste publica ii ar trebui furnizate gratuit de
c tre scriitori. Sistemul prin care acest lucru este solicitat legal în unele ri, ar trebui
r spândit i mai mult.

Apari ia bibliotecilor pentru popula ie în marea majoritate a ora elor a fost una dintre cele mai
mari realiz ri ale secolului al XIX-lea. Permitea tuturor s aib acces la literatur , periodice i
lucr ri de referin . Oricine putea citi, putea s - i îmbun t easc cuno tin ele despre lume
prin intermediul c r ilor. A fost, în multe feluri, una dintre cele mai înaintate ini iative ale
perioadei. Chiar i acum când veniturile în cre tere i publica iile mai ieftine au f cut c r ile
accesibile aproape tuturor în Europa iar prin intermediul Internetului i a arhiv rii digitale
promisiunile de dezvoltare a accesului la cuno tin e merg mai departe, biblioteca local tot
mai de ine un rol educativ important în r spândirea culturii. Este important ca teoria privind
consumul s nu se r spândeasc prea departe i ca bibliotecile (de multe ori de inând mai mult
decât c r i: muzic înregistrat i computere cu acces la baze de date imense) s fie accesibile
i deschise când oamenii au nevoie de ele. Ele pot fi un refugiu i un loc al descoperirilor la
fel de profund ca un muzeu, în mod deosebit pentru copii, pentru care biblioteca poate fi

37
singura surs (în afara colii) de informare asupra lumii pe care n-o pot g si acas i pe care
pasivitatea i simplificarea televiziunilor n-o pot înlocui niciodat .

Consiliul Europei are un set excelent de principii în politica din domeniul bibliotecilor, v zute
ca resurse democratice de acces la toate formele de informa ii înregistrate. Bibliotecile nu se
limiteaz numai la depozitarea i reg sirea informa iilor. Ele se refer i la no iunea de
memorarea trecutului i la interpretarea noastr privind trecutul istoric, la idei i p strarea
acestora i, deasupra tuturor, la p strarea expresivit ii umanit ii. Într-o bibliotec bun ,
autorul g se te imortalitatea iar browser-ul g se te mai mult decât era de a teptat.

Artele vizuale i literare

G sirea echilibrului dintre artele vizuale i cele literare în politic este una dintre încerc rile
cele mai grele. Fiecare se bazeaz pe pia , totu i, fiecare î i m re te acea pia prin folosirea
sectorului public în aspecte importante ale func ion rii ei. De asemenea, în fiecare dintre ele
individul reprezint fundamentul activit ii i se bazeaz pe sprijinul institu iilor i colectarea
drepturilor provenite din proprietatea intelectual pentru a avea un venit. Dar, în multe, poate
cele mai multe cazuri, aceste drepturi nu genereaz îndeajuns de mul i bani, mai ales la
începutul carierelor, pentru a progresa confortabil numai pe baza vânz rilor. Veniturile
artistului vizual i scriitorului vin din zone auxiliare cum ar fi: predarea, publicitatea,
jurnalismul i apari ii personale cât i din exploatarea activit ii creatoare principale.

Acest fapt are implica ii asupra statutului artistului, nu numai în termeni sociali
(administratorii tind s cread c oricine nu are un titlu într-o institu ie fie nu munce te fie ar
trebui tratat ca un student) ci i în termeni fiscali. Arti tii vizuali i scriitorii se conformeaz
rar tiparelor acceptate ale pie ei muncii. Pensiile, plata protec iei sociale survenite prin
angajare, sistemele de asigurare de multe ori îi ocolesc. Totu i, pe pia a lor are loc competi ia
cea mai mare. Lucrarea în execu ie este rareori pl tit în avans. Pre ul lucr rilor este
determinat de m rime i de reputa ia artistului, nu de durata realiz rii ei. Plata se
materializeaz greu dup terminarea lucr rii i de multe ori are deduceri mari pentru
intermediari i (în cazul arti tilor vizuali) materiale, transport, asigur ri i asisten tehnic .
Este o afacere precar . Este obliga ia factorilor de decizie din domeniul cultural de a interveni
pe pia pentru a u ura dificult ile cauzate de aceast insecuritate i de a asigura ca, adi ional
pie ii, s existe mijloace necomerciale capabile s aduc lucr rile arti tilor la public.

Sus inerea arti tilor astfel încât ace tia s aib acces la public înaintea lucr rilor lor, prin
posibilitatea de a se auto-sus ine comercial, este unul din elementele de baz al politicii în
domeniu. Exist diferite modalit i prin care se poate realiza acest lucru. Sus inerea poate fi
direct , prin acordarea de burse arti tilor ca ace tia s lucreze f r a fi îngrijora i pentru cine a
comandat lucrarea i care este termenul. Sus inerea direct poate fi acordat prin sistemul de
securitate social , admi ând c statutul obi nuit pentru un artist este acela de a nu avea un
venit s pt mânal, ceea ce nu înseamn c ei nu sunt angaja i i disponibili pentru slujbe în alte
domenii, ci doar c lucrarea lor se afl în execu ie dar este nefinan at . Acest proces are un rol
important de jucat în mod special când arti tii se afl la începutul carierei lor.

Oricum, acest proces are dou dezavantaje. Primul: arti tii apar pentru restul societ ii ca o
sub-clas care trebuie sus inut permanent, fiind legat de alte clase care depind de protec ia
social (în mod paradoxal, aceea care subzist greu din cauza lipsei educa iei i instruc iei, în
timp ce artistul are o instruc ie vizual i verbal care dep e te în elegerea restului societ ii).
Rezultatul este o degradare i mai mare a arti tilor din punct de vedere al perceperii sociale i
al statutului. Al doilea: rareori se ofer arti tilor mai mult decât un venit sporadic, în nici un

38
caz de un nivel comparabil cu cel al unui profesionist la acela i stadiu al carierei i cu o
experien asem n toare. De aceea, acest lucru condamn arti tii pentru toat via a la o
profesie unde recompensele muncii lor sunt luate de administratori, distribuitori, agen i i
prezentatori (intermediari care au salarii, fiind angaja i permanent) în loc s fie luate de arti ti
care trebuie s subziste pe baza lucr rilor lor.

O alternativ este mult mai satisf c toare: o form indirect de sprijin. Finan area este alocat
organiza iilor care promoveaz arta (galerii, editori, festivaluri etc.) i care angajeaz arti ti
pentru a produce lucr ri pentru ei. Suma ar trebui s fie suficient pentru finan area artistului
la un nivel profesional, adecvat pentru o perioad contractat care s includ gesta ia,
producerea i perioadele de prezentare a lucr rii i ar trebui s se insiste ca suma oferit s fie
utilizat pentru promovarea arti tilor care nu pot negocia în zona comercial , cel pu in în
anumite momente ale carierelor lor. Aceasta reduce riscul promotorilor de a comanda lucr ri
noi bazându-se pe un catalog deja familiar publicului ( i de aceea mai u or de vândut). Ea
îmbun t e te în mod semnificativ statutul arti tilor, asociindu-i pe ace tia, în mintea
publicului, cu institu ii de înalt nivel. Nu exist nici un motiv pentru care statul s nu ofere
sprijin sub forma unui împrumut, pl tibil propor ional cu drepturile de autor dup prezentarea
ini ial a lucr rii sau printr-o garan ie împotriva pierderii. Astfel se men ine interesul statului
pentru succesul artistului (f r un succes al lucr rii statul nu- i prime te banii înapoi) i
schimb astfel i percep ia asupra procesului, statul devenind un investitor mai degrab decât
un filantrop.

În orice caz, trebuie ac ionat astfel încât acest sistem s nu genereze o specie de arti ti care s
lucreze numai cu subven ii indirecte i care s produc lucr ri ce nu vor g si niciodat o ni
pe pia a de lucr ri. Nu exist nici un motiv ca un astfel de avertisment s genereze o restric ie.
Începând din 1960 pia a a ridicat la valori înalte lucr ri extraordinar de aventuroase. Aceasta
înseamn c odat ce un artist ar fi capabil s - i asigure existen a la un nivel ridicat, banii
publici s fie oferi i altcuiva, iar procesul s fie îndeajuns de flexibil pentru a recunoa te c
arti tii sunt sau nu sunt la mod i pot avea în continuare nevoie de sprijin la o dat ulterioar .

Reputa ia nu este ini ial creat de faima lucr rii. Publicul caut s se reasigure c îi sunt
oferite lucr ri de înalt calitate. Exact ca i în cazul bunurilor de consum, opiniilor din ziare
sau cercet rilor oamenilor de tiin din universit i, reasigurarea tinde s se bazeze mai mult
pe institu iile bine stabilite i respectate decât pe indivizi. Mai târziu, în cadrul unei cariere de
succes pozi ia se inverseaz de multe ori, reputa ia institu iei depinzând de aten ia pe care
artistul o poate atrage.

Sectorul comercial, chiar dac este subven ionat pentru noile lucr ri, rareori poate primi toate
proiectele arti tilor i scriitorilor. De aceea ar fi bine s se înfiin eze servicii care s sus in
expozi iile arti tilor individuali, distribu ia i promovarea lucr rilor lor. Exist , de asemenea,
necesitatea de a ajuta arti tii vizuali în protejarea lucr rilor lor dup vânzare. Ei trebuie s
aib dreptul de a ti cine i-a cump rat lucrarea, unde este ea inut i de a avea acces la ea
pentru a o cur a i repara. De aceea proprietarii trebuie s informeze arti tii când se mut ,
când vând lucrarea sau cui o las mo tenire dup moarte.

Cel mai mare avantaj pentru arti tii de la sfâr itul secolului al XIX-lea a fost inventarea
drepturilor de autor. Pentru prima dat un artist putea fi recompensat pentru întreaga munc
de realizare a lucr rii dup ce aceasta p r sea studioul, în locul recompens rii pentru obiectul
în sine. Drepturile de autor au avut mai mult succes la compozitori i scriitori, la cei a c ror
oper nu era ata at de un obiect real ci de impresiile generate de aceasta, decât la arti tii
vizuali (de i aplicarea ad literam a drepturilor de autor - plata pentru copiile f cute – i-a ajutat
pe cei a c ror oper putea fi transpus în vederi, postere sau replici). Odat cu exploatarea

39
multina ional a lucr rii au ap rut probleme de depistare a operelor i de colectare a
impozitelor. Sistemul era deja tensionat înainte de apari ia Internetului, ca urmare a copierii
pirat i a presiunii asupra arti tilor din partea marilor corpora ii de a renun a la drepturile lor.
Prin transferarea facil a lucr rilor ca urmare a folosirii noilor tehnologii, drepturile de autor,
a a cum au fost în elese timp de un secol, au fost limitate ca utilitate. Singura solu ie, chiar
dac este imperfect , este colectarea pl ilor pentru drepturile de autor care sunt împ r ite
organiza iilor în care arti tii sunt membri i care sunt sus inute de legi interna ionale.

Artele spectacolului

Pentru guvern elaborarea politicilor în domeniul artelor spectacolului este plin de dificult i
la toate nivelurile. Statul nu poate niciodat s de in destui bani disponibili pentru a satisface
toate aspira iile celor implica i. Acest lucru nu este de regretat. Artele spectacolului, ca i
afacerile, trebuie s fie creative, s se gândeasc mereu cum s se extind i s fac
produc iile lor mai mari i mai bune. Abilitatea guvernului const în asigurarea finan elor
necesare pentru o dezvoltare continu i accesul publicului la arte de înalt calitate, indiferent
de loc. În acela i timp nu este necesar s se înece artele în bani deoarece nimic nu este mai
plictisitor decât o art mul umit de sine sau indulgent cu sine iar aten ia publicului pentru o
astfel de art se va stinge. Secretul este ca sprijinul s se acorde exact cât trebuie. În cazul
celor mai performante institu ii (fie c au sau nu o cl dire a lor), în sistemul fiscal european,
sprijinul ar trebui s reprezinte între 50% - 70% din bugetul total, l sând 10-15% pentru a fi
acoperit din sponsoriz ri iar restul din vânzarea biletelor de intrare, închiriere, primirea unor
dona ii succesive, surplusuri de produse i vânzarea m rfurilor auxiliare.

O enun are clar a scopului pentru care se acord banul public ajut companiile de spectacole:
de pild oferirea de produc ii artistice pentru comunitate la cel mai înalt nivel posibil i la
pre uri accesibile celei mai largi p turi a popula iei. Este, de asemenea, esen ial ca
organiza iilor s li se dea asigur ri reale pe baza c rora s - i realizeze planificarea viitoare. În
cazul operei, dansului i a concertelor, arti tii participan i (designeri, directori, soli ti) trebuie
s fie contracta i cu câteva sezoane în avans. Dac acest lucru nu se întâmpl cei mai buni
arti ti fie nu vor fi disponibili fie vor fi mult mai scumpi. În ambele situa ii nivelul
spectacolului va sc dea. Planificarea activit ii de marketing a campaniilor necesit , de
asemenea, un timp lung. Nici unul din ace ti factori nu respect gândirea politic referitoare la
bugetele anuale de cheltuieli. Mai mult, guvernul însu i este ajutat dac exist o imagine clar
asupra angajamentelor lui pe termen mediu.

Modelul care realizeaz aceste lucruri i care asigur transparen a procesului este acela în care
organiza iile artistice î i trimit planurile de activitate pe trei sau patru ani înainte, dup care le
sunt garantate nivelele de finan are. Acest procedeu poate sau nu ajuta la atingerea
obiectivelor lor, dar cel pu in organiza iile tiu ce se poate întâmpla în cel mai r u caz. Ele pot
modifica planurile dac este necesar, fie s continue conform planific rii, fie s înceap
ac iunea de strângere a fondurilor din alte surse. Dac exist o diferen mare între suma
solicitat de companii i cea consim it de guvern, oficialii ar trebui s - i publice motiva iile.
Ar trebui s existe apoi o procedur de apel. Totul se va desf ura public, nimeni neputând
afirma c exist o conspira ie împotriva cuiva. Dac priorit ile politice sau condi iile
economice se schimb , guvernul poate face oricând pl i suplimentare dac o dore te, dar este
mai bine pentru organiza ii s nu se a tepte la aceasta. Dac aceste fonduri sunt disponibile
este mult mai eficient s fie plasate în viitor în fondurile de dona ii succesive sau s fie
folosite pentru anumite proiecte din afara scopului original al planific rii publicate, decât s
fie distorsionat imaginea asupra activit ii, dându-se un sens de fals securitate. Exist anse
ca guvernul s nu î i continue ac iunea de suplimentare când va fi trimis spre aprobare
urm torul plan pe patru ani. La rândul s u, guvernul ar trebui s fie corect cu organiza iile din

40
sfera artei i când apare o cre tere economic , o parte s fie dat acestora. În egal m sur
este nesatisf c toare blocarea în elegerilor la depunerea planurilor. Acest fapt conduce
aproape întotdeauna la stagnare artistic dac banii economisi i nu sunt redirec iona i c tre
alte ini iative artistice, astfel ca acestea s se poat dezvolta i ele.

Dona iile succesive ofer o solu ie pe termen lung pentru multe dintre problemele de finan are
ale statului. Oricum acestea necesit mari cantit i de bani ce trebuie injectate i este nevoie
de aproape tot secolul viitor pentru a se schimba balan a de la sprijinirea veniturilor la
ob inerea câ tigurilor din investi ii. Oricum, sume substan iale din afara sferei de cheltuieli
publice, de exemplu sumele oferite de loterii, pot fi folosite în mod eficient pentru crearea
unei stabilit i financiare pe termen lung. Odat ce se va accepta ca, mai devreme sau mai
târziu, fiecare institu ie artistic important s primeasc dona ii succesive, atunci guvernele
î i vor putea ajusta propriile sisteme. Aceasta înseamn pe termen lung c banii vor fi elibera i
din institu iile ini ial sus inute financiar i vor putea fi folosi i pentru noi ini iative culturale.

Dac s-ar utiliza banii proveni i din loterii sau alte sume similare, ar trebui s existe o lege
care s echilibreze suma dat pentru cheltuielile capitale (pentru cl diri sau echipamente) cu
cea pentru programele artistice. Nu are nici un rost s existe sedii minunate pentru spectacole
dac societatea nu î i poate permite s intre în ele. În realitate, dup cum festivalurile deseori
o dovedesc, este mai bine s se realizeze spectacolele în condi ii mai pu in perfecte atâta timp
cât performan ele artistice pot s fie mai ridicate. Într-adev r, mai devreme sau mai târziu,
publicul i arti tii se vor s tura de disconfort i de mijloace tehnice neadecvate, dar
spectacolul este mult mai important decât cl direa, chiar dac oamenii politici sunt de multe
ori mai entuziasma i s - i consolideze realiz rile în piatr .

Stagnarea în artele spectacolului poate ap rea, de asemenea, dac nu exist loc pentru noi
ini iative. Exact ca i în lumea afacerilor unde competi ia este important , institu iile artistice
ar trebui s se confrunte în permanen cu provocarea unor noi idei, de i întrecerile de tipul
luptelor cu gladiatori i discu iile continue despre fuzionarea organiza iilor nu ajut nim nui.
Directorii artistici ar trebui s fie mereu con tien i de faptul c trebuie s ac ioneze. Cel pu in
10% din banii publici aloca i culturii ar trebui p stra i pentru noi idei i re inu i de la institu ii
din domeniul spectacolelor. În orice caz, dac noile ac iuni culturale au succes, vor dori s se
transforme în institu ii. De aceea vor dori s - i introduc propunerile în viitoarea rund de
planific ri. Guvernele sau reprezentan ii lor se vor confrunta cu o alegere dificil de
acomodare a unui sector în cre tere cu abilit ile reduse de cre terea bugetului. Aici apar
avantajele eliber rii institu iilor prin intermediul dona iilor succesive. Pe termen scurt,
oficialii vor trebui s fie mai selectivi decât ar dori referitor la noile institu ii care ar putea s -
i continue activitatea dincolo de faza experimental . Aceasta va cauza multe dezam giri, dar
multe vor supravie ui într-un fel sau altul i, chiar dac nu vor reu i, reputa iile i carierele
persoanelor implicate vor fi amplificate, producându-se talente noi pentru institu iile ce vor
rezista.

Organiza iile de arti ti trebuie s fie autonome, chiar i când ele exist în cadrul sistemului
public. Vechiul model central european în care angaja ii companiilor de spectacole erau
angaja i publici f r nici o diferen fa de al i oficiali, avea avantajul de a oferi securitate i
de a lega teatrele i orchestrele de structura serviciului public. În timp ce companiile î i
foloseau venitul din vânz ri pentru a- i monta spectacolele, autorit ile ini iau p strarea
cl dirilor i angajarea personalului, i exista avantajul c directorii artistici trebuiau s fie la
curent cu gustul publicului pentru a genera bani pentru spectacole, tiind c nu erau
amenin ate cl dirile de baz .

41
Pe de alt parte contractele pe via , în special cu arti tii, pot conduce la plictiseal . Este
dificil atât pentru arti ti s - i împrosp teze carierele g sind posturi în locuri noi cât i pentru
angajatori s împrosp teze compania f r a-i cre te continuu num rul de angaja i sau
bazându-se pe arti ti invita i din alte regiuni sau ri care nu vor solicita slujbe pe timp lung.
Cea de-a doua situa ie conduce la angajarea unor invita i mult mai interesan i pentru alocarea
rolurilor în detrimentul personalului deja angajat, în timp ce exist pericolul ca na ionalitatea
s de in o pondere mare în cadrul deciziei referitoare la cine se va al tura companiei în mod
permanent i cine se va confrunta cu o via profesional nesigur .

Este mai bine, desigur, s de ii o companie care î i stabile te propriile reguli de angajare,
finan at suficient pentru a face acest lucru i care ofer contracte cu acelea i riscuri i
garan ii ca orice angajator comercial. Unele contracte vor fi pentru un anume proiect, unele
pentru un an sau doi i altele vor fi pentru o perioad mai lung , în func ie de necesit ile
artistice ale companiei. O astfel de structur necesit o separare între guvern i angaja i, dar
nu este vorba de o privatizare în sens economic. Compania va r mâne în continuare
beneficiarul banului public iar guvernul poate solicita ca aceasta s r spund pentru utilizarea
lui i, prin urmare, supervizarea contractelor. Oricum, organiza ia este liber s nu de in un
personal scump i care nu-i este necesar i i se permite s decid asupra priorit ilor bugetare
f r obstruc ion ri din partea statului. Aceasta reprezint o bre în tiparele de angajare
instituite de Louis al XIV-lea al Fran ei i de ora ele germane. Sistemul sovietic a demonstrat
cât de împov r tor poate fi un asemenea sistem, când i se permite s progreseze pân la o
extrem a logicii. Dac alternativa autonomiei este mânuit cu inten ii bune i o finan are
rezonabil , nu exist nici un motiv pentru a nu avea un sector al spectacolului viguros i sigur,
beneficiind de o interferen politic sc zut , libertate artistic i încrederea publicului. În
acele ri în care guvernul insist în secolul XX s de in un rol nerezonabil în politica
artistic , o autonomie transparent poate asigura faptul c a lua bani de la autorit i nu
înseamn a accepta controlul acestora.

Infrastructura companiilor din domeniul spectacolelor într-o Europ modern ar trebui s

permit toate permut rile posibile. În anumite ri (în special cele care au o tradi ie sau
influen germanic ) sistemul teatrelor din ora cu toat alc tuirea lui de actori i muzicieni
este privit ca o norm . Spectacolele se bazeaz mult pe vânz ri de bilete i abonamente i se
utilizeaz relativ pu in poten ialul cl dirii, exceptându-se compania cu sediul în cl direa
respectiv . Un complex similar de s li de concerte este deseori disponibil, dar aici sunt
necesari mai mult promotori externi pentru asigurarea spectacolelor iar arti tii care apar sunt
mult mai varia i. În multe alte ri, companiile mari de oper i dans cât i orchestrele au un
caracter regional, fiind deseori capabile de a se separa în ansambluri mai mici pentru a
c l tori în ora e mici în care popula ia are posibilit i de primire dar nu are actori reziden i.
Aici, sezoanele artistice scurte i festivalurile joac un rol important în via a artistic . Nici un
model nu este mai bun sau mai r u, totu i este important chiar i pentru centrele f r o
companie proprie s existe oportunit i locale pentru cre terea produc iei artistice. În mod
egal, un ora cu ansambluri artistice rezidente impresionante trebuie s fie deschis
schimburilor cu alte institu ii, altfel publicul va fi limitat la un anumit num r de stiluri. Via a
artistic se poate demoda foarte u or dac nu exist nimic cu care s se compare. Unul dintre
marile succese ale sfâr itului secolului al XX – lea a fost cre terea num rului de cl diri pentru
spectacole, mo tenit din secolul al XIX-lea i înlocuirea lui cu mult energie de autorit ile de
toate convingerile politice. În timp ce nu orice cl dire de teatru sau sal de concerte reprezint
o capodoper arhitectural (exist câteva edificii îngrozitoare din beton care sunt la fel de
nepl cute pentru conferin e cât i pentru concerte de muzic ), se poate afirma cu oarecare
încredere c nu exist nici un centru în Europa care s nu de in un spa iu func ional pentru
spectacole.

42
Înfiin area institu iilor artistice majore nu reprezint întreaga poveste. Arti tii utilizeaz toate
tipurile de spa ii, de la biserici pân la aerul liber, de la vechile cl diri industriale pân la ap .
Contextul reprezint un element primordial de multe ori într-un spectacol, spiritul locului
poate fi la fel de important precum spiritul con inutului artistic iar adaptarea spa iului pentru o
nou utilizare poate da, atât spectacolului cât i împrejurimilor, un nou sens de via ,
apelându-se la un public care ar fi intimidat în mod normal sau nu ar aprecia locurile
conven ionale. Astfel, muzicienii rock merg pe câmpuri, stadioane i fabrici vechi de tutun i
sunt urma i de companii de oper , dansatori i produc tori de film. Ruinele castelelor devin
teatre luminate cu tor e, palatele nefolosite r sun de muzic electronic , poe ii recit în
cluburi de jaz i cvartetele ocup centrele comerciale. Astfel, (cu excep ia pistelor de
aterizare) arti tii de pot exprima oriunde, de i anumite combina ii pot fi mai bune decât altele:
o muzic Schubert nu sun prea bine într-un abator iar muzica rock nu se potrive te fericit cu
un salon în stil baroc.

Autorit ile publice pot ajuta aceast utilizare aventuroas a spa iilor de spectacole prin
minimizarea regulilor birocratice. De multe ori exist norme pentru parcare, zgomot, decen ,
incendii care sunt necesare pentru a controla situa ii permanente dar care pot fi reduse
ocazional, f r dificultate, pentru a permite unui eveniment artistic s aib loc f r a aduce
inconvenien e publicului. În egal m sur , reglement rile privind cl dirile nu trebuie s fie
atât de restrictive încât s se restrâng amenajarea plin de imagina ie a unei cl diri vechi în
scop artistic. Artele spectacolului dau sociabilitate vie ii i o umplu de lumin . Acest fapt este
mult mai important decât stricta conformare fa de reguli.

Exact cum publicul va fi încântat s fac conexiuni surprinz toare în locuri nefamiliare, la fel
se va întâmpla i cu arti tii. Fertilizarea ideilor revitalizeaz modul de lucru i genereaz noi
proiecte. Acest lucru implic deplas ri i contacte în re ea pentru dezvoltarea procesului
artistic. De aceea, este esen ial ca arti tii s poat munci i c l tori liber. Nu sunt necesare
restric ii privind imigrarea, vizele i permisele de lucru pe care statele le aplic muncitorilor
industriali migran i. În cele mai multe cazuri, arti tii sunt foarte mul umi i s se întoarc acas
i s - i continue munca. Chiar i atunci când ei decid s se stabileasc la distan , este greu de
imaginat o ar care nu a beneficiat imens de arti tii care s-au stabilit în ea. Departe de a
restric iona mi carea arti tilor, na iunile ar trebui s -i primeasc cu bra ele deschise atât când
se afl în vizit cât i când r mân. Beneficiarii vor fi cet enii care vor putea fructifica
talentele lumii.

Acest lucru este cel mai bine ilustrat în cazul festivalurilor. Acestea au avut program rile cele
mai pline de succes din ultimii 100 de ani. Primul festival european de muzic , care înc mai
exist , “Cele trei coruri ale Angliei” migreaz în fiecare an între Hereford Worcester i
Gloucester din 1724, dar tradi ia modern a înflorit într-adev r cu înfiin area în 1920 a
festivalului din Salzburg. Este greu de g sit un ora sau sat care s nu g zduiasc cu
regularitate o form sau alta de festivaluri de art . Îns politica public s-a dezvoltat foarte
greu spre festivaluri, de multe ori din cauza solicit rilor de finan are a institu iilor stabilite pe
parcursul unui an. Oricum, festivalurile împrosp teaz via a artistic a ora elor cum alte
ac iuni nu reu esc s o fac . Ele transform imaginea locurilor urâte. Ele atrag aten ia asupra
acelor frumuse i care au ajuns la mod . Ele aten ioneaz asupra locurilor ignorate de lume i
ofer comunit ilor rurale evenimente artistice la un standard care nu ar putea fi oferit
continuu. Mai mult decât atât, ele ofer arti tilor i audien ei o perioad concentrat de
activitate care stimuleaz mult mai mult decât experien ele ocazionale din restul anului. Ele
fac oamenii i locurile s se simt aparte. O politic valoroas în domeniul artelor
spectacolului trateaz festivalurile ca pe unul dintre cele mai eficiente mijloace de care
dispune.

43
Industriile culturale

Nu toate culturile pierd bani, de fapt marea majoritate a activit ilor culturale nu inten ioneaz
s piard bani, dar scopul lor nu este în mod special de a produce bani. Exist sec iuni ale
vie ii culturale care nu numai c se autofinan eaz dar ele pot contribui semnificativ la venitul
na iunii. Pentru fiecare form de art subven ionat exist un sinonim comercial cu care exist
o rela ie simbiotic . De i sectorul subven ionat are propriile obiective f r orientare
comercial , acesta reprezint aripa de cercetare i dezvoltare a industriilor culturale. Lec iile
educative de muzic alimenteaz industriile de pop i rock la fel de mult ca pe cea a discurilor
clasice, în timp ce ultima ar fi complet neviabil dac nu s-ar baza pe orchestre subven ionate
i coruri de catedral . Chiar i orchestrele care sunt cele mai eliberate de subven ii (exemple:
Orchestra John Eliot Gardiner’s Monteverdi i Orchestra Na ional Rus Mihail Pletnyev)
depind, totu i, de veniturile subven ionate i festivaluri pentru o mare parte a activit ii lor.

Nu exist atâta spa iu pentru a enumera în detaliu politicile pentru toate industriile culturale
care includ filmul, televiziunea, radioul, teatrul comercial i studiourile de muzic i de
promovare a ei, editurile de c r i, design-ul, bijuteria, restaurantele, moda, ziarele i revistele,
publicitatea, mobila i ceramica. În orice caz, exist fire comune care se reg sesc în toate
acestea. Toate reprezint afaceri mici. Chiar i cel mai mare conglomerat care utilizeaz
cultura este mic în jocul de produc ii multina ionale. Ele lucreaz cel mai bine ca întreprinderi
mici sau mijlocii, deoarece de cele mai multe ori ele depind de viziunea i flerul cultural al
câtorva persoane, i nu de buna func ionare a opera iunilor contabile. În mod normal exist o
dimensiune optim a afacerilor culturale. Ele ating o pozi ie dominant pe pia dup care
cad, împr tiind imprim ri i discuri cu marca lor (în cazul editurilor i companiilor de
discuri) care î i recâ tig individualitatea i energia în cadrul procesului.

Ca orice alt industrie, cele care deriv din cultur necesit un mediu înconjur tor stabil i
încurajator. Ele au nevoie de un flux permanent de talent. Deoarece ele reprezint un
ingredient vital pentru imaginea unei ri în lume, ele nu pot fi l sate în totalitate la latitudinea
pie ei. În cadrul competi iei i a regulilor comerciale mondiale, func iile lor speciale trebuie
recunoscute în cadrul sistemului fiscal. Aceasta înseamn realizarea capitalului pentru
produc ia de film mai u or decât în mod normal, alocarea subven iilor pentru stagii de
cercetare (dezvoltarea scenariului, cercetarea proceselor tehnice, ajutorul pentru tinerii
designeri i, a se vedea mai jos, preg tirea speciali tilor) i excluderea c r ilor de la taxele de
vânzare sau TVA.

Guvernul poate fi generos prin sus inerea începutului afacerii, oferind bani pentru echipament
i costurile de început pentru personal, oferind chirii reduse sau nesolicitând chiria, oferind
“vacan e” fiscale (acolo unde taxele pentru perioade cruciale de dezvoltare sunt anulate sau
amânate) i acceptând natura precar a embrionului întreprinderii culturale prin tratarea
personalului ca angaja i pe cont propriu pân când afacerea devine sigur .

Autorit ile locale pot ajuta în mod similar. Spa iile pentru întâlniri i studiouri în locuri noi
sau cl diri reamenajate ajut nu numai afacerile culturale; prin varietatea companiilor care
lucreaz într-un district acesta poate deveni mult mai atractiv i poate deveni o for poten ial
în revitalizarea unei zone deprimate prin oferirea unui scop. Comisiile din zona filmului care
administreaz cl dirile în vederea u ur rii activit ii audio-vizuale sunt din ce în ce mai
necesare pentru a atrage produc iile multina ionale care se retrag la gândul c trebuie s fac
fa multiplelor avize birocratice de care au nevoie pentru începerea film rilor: închiderea
drumurilor, acoperirea semnelor de parcare, îndep rtarea mobilierului stradal, amplasarea
dot rilor necesare producerii hranei i b uturilor pentru angaja i; rezervarea camerelor i

44
apartamentelor de hotel, men inerea publicului la o distan de gard i asigurarea electricit ii
sunt numai câteva dintre ele.

Furnizarea stimulentelor pentru industriile culturale este, ea îns i, o afacere competitiv în

care ora ele, zonele rurale, regiunile i na iunile sunt în competi ie pentru a atrage
întreprinz tori. Exist un motiv pentru aceasta. Într-o epoc în care locul tradi ional al
procesului de fabricare din secolul XIX i începutul secolului XX se schimb , industriile
culturale ofer metode utile de crearea vitalit ii i a unei considerabile cantit i de locuri de
munc . Ele genereaz locuri de munc complementare în turism i servicii. De asemenea, ele
reprezint filozofia industrial în ton cu vârsta ei: la scar mic , mobil , într-un mediu
înconjur tor prietenos, o combina ie s n toas a tehnologiei de vârf cu me te ugurile
tradi ionale. Industriile culturale refolosesc de multe ori cl diri din zone muribunde agricole i
industriale i refac gradul de mândrie i vizibilitate al acestora. Deoarece leg tura dintre
creativitate i produc ie este foarte apropiat , ele ofer , de asemenea, posibilitatea unor
cariere, care chiar dac nu sunt profitabile, ofer posibilitatea de realizare într-o m sur mult
mai mare decât altele.

Noile tehnologii ofer prospe ime industriilor. Oportunit ile de transmitere digital , de creare
a softului, de creare i combinare f r limit a imaginilor prin mijloace de inute de arti ti se
vor deschide în anii imediat urm tori. Prin furnizarea de metode mult mai directe de intrare pe
pia , de multe ori eliminând vânz torii cu am nuntul, tehnologia computerelor a scurtat
procesele de produc ie, stocul folosit i informa ia pentru client, f când amplasarea nu numai
nerelevant dar i de nedetectat. Pentru micii editori a redus ( i va reduce în continuare)
obstacolul major al libr riilor care de in un stoc limitat în compara ie cu marile companii
interna ionale. Internetul permite editorilor mici s fac disponibile titlurile f r s fie nevoie
s se bazeze pe distribuitori i magazine. Acela i lucru este valabil pentru micile firme de
discuri, pentru companiile video i designerii de toate tipurile.

De asemenea, este probabil s se modifice în elegerile privind pre urile cu am nuntul ale
c r ilor, în elegeri atacate deja într-un num r de ri europene, unde marii vânz tori cu
am nuntul sunt irita i de inabilitatea de reducere a pre urilor c r ilor bine vândute. În timp ce
aceasta înseamn c micile libr rii trebuie fie s se specializeze mai atent, adunând o
combina ie diferit de c r i noi i c r i la mâna a doua, fie s formeze alian e pentru a oferi
pre uri competitive (dup cum au f cut micile magazine alimentare din 1970) nu exist un
motiv real pentru care scriitorii s fie afecta i negativ atâta timp cât reducerea pre urilor
genereaz vânz ri mai mari iar contractele lor stipuleaz drepturi de autor bazate pe un
procent din pre ul pl tit de vânz torul cu am nuntul, nu de pre ul pe care îl d cititorul.

Media

Media reprezint , într-adev r, o industrie cultural semnificativ , care ridic probleme

distincte fa de cele legate direct de design i produc ie. Rareori politica media este
responsabilitatea direct a unui departament cultural – ca urmare a competi iei, a aloc rii
frecven elor de und i ordinii tehnice i publice. Oricum, din punct de vedere cultural exist
elemente complexe care trebuie luate în considerare: concentrarea de propriet i, libertatea de
expresie, distribu ia con inutului cultural, problema gustului, p strarea produc torilor de stat
într-un sistem digital cu mai multe canale i problema structurilor financiare (incluzând
normele de publicitate).

Concentrarea de propriet i genereaz conflictul între dou principii contemporane majore ale
teoriei politice. Pe de o parte, de natura întreprinderii private depinde dac aceasta va dori s -
i suprime sau s - i încorporeze rivalii. Guverne nesigure sau prea sensibile vor dori s

45
controleze informa ia care este distribuit despre ei. Ambele atitudini distrug atât libertatea de
expresie cât i diversitatea cultural . În cazul în care câ iva oameni sau câteva companii
controleaz prea mult presa sau infrastructura emisiunilor, atunci oportunit ile de dezbatere
liber i de acoperire cultural vor fi subordonate intereselor comerciale i politice ale
corpora iilor media dominante. Aceasta nu va fi numai o problem local . Interesele pot s nu
aib nici o leg tur cu ara în cauz , ci s fie strâns legate de o alt parte a imperiului de
afaceri, din cealalt parte a lumii.

Nu a existat pân acum nici un magnat media c ruia s nu îi plac s aud vorbind i s nu
savureze gândul de a- i impune pozi ia asupra guvernelor. Nu este nimic gre it dac o
persoan încearc s - i transmit opiniile cât mai multor indivizi (atâta timp cât opiniile nu
incit la ur i violen ). Dar când un individ sau o corpora ie controleaz spa iul pentru a
deveni una dintre pu inele voci capabile s influen eze evenimentele, atunci se aduce atingere
libert ii, nu se extinde. În teorie transmiterea prin Internet, sistem digital, cablu, satelit i
mijloacele de tip rire i distribu ie a ziarelor ar trebui s asigure o diversitate de puncte de
vedere. Dar controlul editorial direct este înlocuit de controlul mijloacelor de distribu ie fizic
sau electronic . Asigurându-se de dreptul de veto asupra acelora care au acces la public,
corpora iile tiu c editorii i cei care realizeaz grila de programe vor face ceea ce doresc
corpora iile.

Aceea i influen editorial poate fi exercitat de cei prin a c ror publicitate se pl te te

publicarea i difuzarea comercial . Este necesar s existe o strict separare între
departamentul editorial i cel de publicitate. Este mai u or de spus decât de f cut, deoarece cel
care- i face reclam va cump ra spa iul pentru a atinge audien a pe care el o consider cea
mai atractiv pentru produsul lui. O parte inevitabil a strategiilor lor va fi s modeleze
pozi ia editorial astfel încât s se ajung la publicul pe care reclamele încearc s -l ating .

Guvernul se comport în acela i fel. Oricât de democratic este un regim, i oricâte principii ar
avea acesta se va str dui întotdeauna s influen eze media s portretizeze societatea dup cum
regimul dore te ca aceasta s fie v zut . Acestea toate reprezint fapte ale vie ii media.
Politica cultural ar trebui s existe ca o contragreutate suficient pentru a înclina balan a în
favoarea cet enilor i adev rului.

Politica va trebui s creeze oportunit i pentru o diversitate de puncte de vedere i pentru

caracteristicile locale, regionale i na ionale, indiferent c sunt lingvistice, de subiect sau
artistice. Solicit rile de cot parte în cadrul canalelor de emisie au avut mult mai mult succes
decât pretind operatorii comerciali. Ele au sus inut i stimulat teatrele regionale, tirile sau alte
subiecte regionale în zone în care, din cauza m rimii sau limbii, acestea ar fi fost u or de
înghi it sub influen a masiv din afar . Teoria spune c acest lucru se va men ine cu greu
atunci când radioul digital i televiziunea vor oferi sute de canale. În orice caz, nu exist un
motiv real pentru care ar fi a a. Ar putea fi o oportunitate splendid pentru acele canale cu
con inut specific cultural s - i ating audien a din diaspor . Pentru prima dat un australian cu
str mo i laponi va avea un acces u or la limba i cultura rii de origine. De fapt, în timp ce
popula ia va privi cele mai populare canale i programe din lume, ea va privi i asculta i
emisiunile realizate în ara de origine. Programele care sufer în competi ia global vor fi în
cea mai mare m sur cele care sunt copia altora cu bugete mai mari i valori de produc ie mai
mari. Acesta nu este un lucru r u. Pia a poate fi l sat singur atunci când programarea este
pur comercial . Când rile doresc s asigure acoperirea tirilor lor na ionale i sportive,
supravie uirea produc iei curente i artistice va fi asigurat într-o m sur de cota parte a celor
care emit. Experien a anilor ’80 i ’90 sugereaz c acele canale care au inten ia de a face
programe care în teorie satisfac numai o audien respectabil , g sesc o pia de desfacere i
sunt la fel de atractive pentru companiile de publicitate ca i pentru politicieni. Dac ele sunt

46
protejate împotriva prelu rii, “tâmpirii” i a amalgam rii printr-un regim puternic de
reglementare, diversitatea i profitabilitatea sistemului pot fi m rite i concentrarea disipat .
Într-o ar liber problemele de gust, decen i acceptabilitate a con inutului sunt întotdeauna
dificile pentru autorit i. Marea majoritate a rilor europene au o atitudine mai relaxat
privitor la sexualitatea uman iar Internetul a ar tat c este mult mai inutil controlul ca
înainte. Este nevoie de încheierea unei în elegeri interna ionale privind difuzarea imaginilor
de violen care amenin s încalce alte legi sau conven ii, în special cele referitoare la copii.
Legisla ia interna ional este singura care poate fi executorie, de i Europa ar trebui s se
asigure c acest climat sexual liberal nu este trimis înapoi în moralitatea trecutului prin vocile
puritane din Statele Unite, Orientul Mijlociu sau din propriile zone reac ionare.

Televiziunile i radiourile de stat, nu deplin dependente de venitul comercial dar înfiin ate de
stat, reprezint un anacronism pentru epoca digital . Acestea au fost înfiin ate par ial deoarece
frecven ele analogice radio i TV erau rare i scumpe pentru transmisie, par ial pentru c
guvernele doreau s controleze informa ia unui mediu atât de nou i de puternic i par ial
pentru c , odat ce statul avea un emitent na ional era inevitabil ca ceilal i s nu- i doreasc i
ei unul. Echilibrul între finan area publicit ii i plata taxelor a variat: de la BBC-ul englez cu
nici o publicitate i cu licen pentru televizoare, la canalele italiene dominate comercial. Doar
pentru c un emitent na ional este anacronic nu înseamn c acesta nu are un rol de jucat sau
c ar trebui abandonat. El ar trebui s fie liber s adune cât de mult sprijin financiar poate din
afara sistemului de stat i s - i p streze abilitatea de a- i exploata poten ialul comercial unde
poate, atâta timp cât rezultatele sunt induse spre produc ie i nu spre directori sau ac ionari. Ar
trebui înl turate oportunit ile de atragere a publicit ii de la cei care depind în totalitate de ea.
Din acest motiv, mai mult decât pentru o programare pur , are sens s se limiteze canalele
care pot accepta publicitatea. Dac guvernele doresc s asigure cantitatea i calitatea
programelor ei pot (ar trebui) s reduc num rul de minute alocate publicit ii din fiecare or
sau program. Acest lucru permite nu numai ridicarea calit ii ci i dramatismul concentr rii i
face ca publicitatea s fie mult mai eficient la TV i radio prin cre terea ca urmare a rarit ii
apari iilor.

Era digital are avantajul c difuzarea poate fi la fel de variat i de u or de folosit ca

publicarea. Poate oferi aceea i gam de specialit i i opinii. Mai este loc pentru un emitent
general, care ofer cu autoritate i pricepere o gam complet de subiecte pentru o audien
na ional . Indiferent de tenta iile i presiunile corpora iilor interna ionale ambi ioase (care au
dreptul la locul pe pia , dar nu un drept exclusiv), guvernele ar trebui s continue finan area
i structurarea sistemelor locale pentru a proteja interesele locale. Aceasta nu trebuie s
închid op iunea de a participa la re elele digitale. Dimpotriv , se va p stra un loc pentru
interesele locale, într-o manier asem n toare cu cea a legilor de urbanism care previn
distrugerea de c tre companiile hoteliere a siturilor de patrimoniu.

47
VI. Educa ia i instruirea

El a ajutat la distrugerea harababurii directorului,

Era al treizeci i treilea la trigonometrie,
i, dup cum era de a teptat, a editat Revista colii.

Dylan Thomas
C l torie de întoarcere

Educa ia reprezint un element crucial în cadrul politicii culturale care nu trebuie l sat în
totalitate în seama Departamentului de Educa ie. Atât de crucial încât se poate spune c
preg tirea popula iei pentru a se al tura culturii ei este la fel de important precum preg tirea
ei pentru munc . Cele dou sunt cu atât mai interconectate cu cât Europa se îndreapt de la
industria grea la industriile creative, motorul principal de creare a locurilor de munc . De
aceea, acest capitol va lua în considerare dou teme: educa ia publicului pentru a permite
acestuia s se bucure de i s ia parte la via a cultural i educa ia necesar pentru a permite
unui num r constant de persoane s - i continue carierele în sectorul cultural.

No iunile culturale sunt la fel de utile în educa ie precum cele tiin ifice. De multe ori, cele
dou se ajut unele pe altele. Exist probe pentru a sus ine ideea c înv area unui instrument
muzical ajut în coordonare i în procesele de progresie logic , care la rândul lor ajut copiii
s se descurce la matematic . În mod similar, încrederea în sine pe care o asimileaz copiii
din dramaturgie, dans i scrierea poeziilor îi ajut s se descurce i cu alte subiecte, ca de
exemplu limbile str ine. Acesta este argumentul care ajut în discu iile cu cei ( i exist mul i)
care consider no iunile culturale ca “sub iri” i efemere. Exist o rezisten încastrat în
multe sisteme educa ionale de a nu lua no iunile culturale în serios. Este de observat, de
exemplu, cât de pu ini profesori de muzic , dramaturgie i teatru reu esc în ierarhia colar s
ajung directori sau în cadrul autorit ilor locale s ajung directori ai departamentelor
educative.

Oricum, argumentul real pentru începerea educa iei culturale devreme, în copil rie i
continuarea ei în perioada educa iei formale este acela c preg tirea unei persoane pentru
via este incomplet f r aceast educa ie. Tr im într-o epoc în care exist mai multe
oportunit i de investigare a culturii noastre decât oricând altcândva. Pierderea acestor
oportunit i reprezint pierderea resurselor umane ale na iunii noastre la scar foarte mare.
Trebuie îns s fim aten i cum prezent m cultura publicului. S-a spus c ne petrecem via a
adult recuperând lucrurile cu care am fost educa i, recuperând leg turi pe care programa
colar i sistemul de examinare le-au stricat (iat de ce apare dorin a de reînv are). Ca i cu
sportul, se poate înv a cum s te bucuri de cultur prin participarea la orice nivel de care
suntem capabili. Copiii trebuie s fie obi nui i cu ideea c ei pot i vor agrea artele i cu cât
vor studia mai adânc, cu atât mai interesante vor deveni subiectele. Astfel, creând piese
muzicale, înv ând cum se ascult , cântând la un instrument i cântând cu vocea se ob ine un
început mai valoros decât studiul academic al criticii sau al stilurilor. Dac sunt entuzia ti,
copiii vor dori s cunoasc i istoria, atâta timp cât este predat în spiritul descoperirii i nu ca
parte a procesului de judecat .

Educa ia nu are loc numai în clas . Chiar i atunci când are loc numai aici, educa ia cultural
se face cel mai bine când exist o leg tur clar cu experien a din exterior. Din acest motiv
este important ca fiecare companie artistic sau organiza ie care prime te fonduri publice s - i

48
lege activitatea de sistemul educativ prin trimiterea actorilor, regizorilor, scriitorilor i
arti tilor în coli pentru a lucra cu copiii i profesorii acestora, rezervând spectacole sau bilete
la pre uri mai mici pentru studen i i elevi i implicându-i în procesul de crea ie, permi ându-
le s lucreze cu compozitori i regizori. Acest lucru reprezint deseori o recompens la fel de
mare pentru profesioni ti ca i pentru studen i, ajutându-i s - i redescopere propriul entuziasm
i s înve e din experien a demont rii artei i reasambl rii ei pentru un public nou. Includerea
unei activit i de acest gen va avea ca efect cre terea publicului în viitor (atâta timp cât restul
politicii: pre urile, excluderea social etc, nu constituie un obstacol). Acesta este înc un
beneficiu. Adev ra ii câ tig tori sunt coala i sistemul colar care devine mai pu in
institu ional i este în m sur s se implice pe deplin în via a înconjur toare.

Educa ia cultural nu este numai un importator. Poate s - i exporte oportunit ile asupra
acelora care se simt exclu i din societate. Pentru omeri i cei din grupurile dezavantajate:
imigran i i refugia i, de exemplu, utilizarea educa iei culturale ca parte a unui program poate
s fie extrem de eficient . Ea ofer o modalitate de implicare a oamenilor în societate. Cei
care sunt dezavantaja i nu sunt singurii care consider o recompens cunoa terea artei i a
patrimoniului. Mul i oameni apreciaz mai mult arta când sunt mai în vârst , chiar i atunci
când la tinere e au respins-o. Cu timpul ei doresc s exploreze artele, uitând deseori lec iile
înv ate la coal sau ridicând barierele psihologice de jen fa de ignoran a lor sau lipsa
talentului. Ei vor dori s aib acces la sistemul educativ în afara muncii lor, într-o atmosfer
mai pu in oficial decât o sal de clas sau a ez mânt universitar. Astfel de oameni au nevoie
s fie încuraja i de c tre factorii culturali de decizie. Acest lucru reprezint de fapt educarea
publicului.

Elaborarea politicilor în acest domeniu înseamn atât educarea educatorilor cât i a celor care
primesc educa ia. Deschiderea sistemului astfel încât cl dirile colilor i liceelor: s lile,
bibliotecile, studiourile etc, s fie disponibile comunit ii, ar trebui s constituie o prioritate.
Asigurarea unei permanente leg turi între coal i liceu i arti tii i profesioni tii din cultur
ar trebui s fie o obliga ie, iar autorit ile locale ar trebui s de in liste cu cei activi în
domeniu pentru ca ace tia s poat fi contacta i. Nu orice artist poate dori s predea (sau se
pricepe s predea) dar exist mereu un aspect al activit ii lor pe care l-ar explica mult mai
eficient decât al ii. Instruirea profesorilor astfel încât ace tia s poat preg ti clasele s lucreze
cu profesioni tii i s continue proiectul când ace tia pleac , este cheia ob inerii rezultatelor
pe termen lung. Profesorii nu ar trebui s trateze vizitele unor organiza ii sau a profesioni tilor
din domeniul artei ca pe un binevenit timp liber. Aceste vizite ar trebui s constituie elemente
integrate cursului. Oferirea unei game largi de facilit i pentru o educa ie cultural viitoare ar
trebui s constituie datoria autorit ilor din domeniul educa iei. Educa ia nu trebuie s se
refere numai la materiile obi nuite. Ea poate s includ înv area oamenilor s foloseasc
sistemul bibliotecilor nu numai pentru c r i ci i pentru muzica înregistrat , Internetul,
casetele video i orice alte tipuri de informa ii despre proiecte i activit i culturale. Invitarea
arti tilor în biblioteci pentru a de sfaturi i a r spunde la întreb ri poate fi o manier inspirat
de a declan a interesul oamenilor care au alte slujbe dar doresc s - i l rgeasc orizonturile.

Aceast categorie a oamenilor care au alte slujbe dar doresc s - i extind orizontul apeleaz
foarte des, în lumea modern , la studen i. Nu este o absurditate a statului s asigure din taxe
educa ia pân la vârsta de 18 ani i apoi s refuze s - i continue aceast misiune? Putea exista
o justificare în perioada când lumea p r sea coala i intra la munc manual pentru toat
via a. Pu ine din acele industrii vor mai exista în Europa secolului XXI. Dac trebuie
men inute locurile de munc , majoritatea tinerilor va trebui preg tit la un nivel mai înalt
decât în trecut i este sigur nerezonabil s ne a tept m ca ei s ob in rezultate decente în timp
ce lucreaz ca vânz tori i chelneri pentru a- i câ tiga existen a, în afar de cazul în care ei

49
r mân studen i pân la 30 de ani, pierzându- i câ iva din cei mai inovativi ani ai vie ii lor
productive.

Atitudinea universit ilor, conservatoarelor i academiilor, cu privire la art i patrimoniu ca

op iuni u oare (în compara ie cu cea tiin ific ) este profund distrug toare pentru viitorul
progres economic i social. În Europa, unde produc ia i agricultura sunt restrânse, industriile
care au la baz cultura i creativitatea vor oferi baza locurilor de munc . Pentru arti ti,
standardele profesionale cresc inexorabil; cataloagele i marea disponibilitate a înregistr rilor
(multe dintre ele putând fi ob inute din Internet) arat c exist din ce în ce mai pu in
toleran pentru talentele neexcep ionale. Conservatoarele trebuie s produc acum absolven i
preg ti i s intre rapid în via a profesional i s supravie uiasc pe o pia interna ional .
Exist multe alte pozi ii care sus in piramida arti tilor: agen i, administratori, publici ti,
jurnali ti, produc tori, profesori i academicieni. Oricum, ace tia reprezint roluri secundare;
numai arti tii i creatorii sunt cei care trebuie s exceleze la fiecare genera ie i (dac
politicile regionale i urbane se vor men ine) în fiecare parte a rii.

Fa de aceast situa ie trebuie puse în balan ansele pe care un artist le are pentru a avea o
via profesional plin i satisf c toare. Nu are nici un sens ca un grup de trompeti ti s
absolve Academia Na ional dac nu exist nici o orchestr în care s cânte. Actorii au deja o
perioad deprimant , nu au de lucru perioade mari ale carierei lor dar trebuie s fie mereu gata
s c l toreasc la spectacole, s ob in roluri pentru o zi sau dou i s se preg teasc f r s
fie pl ti i. Un actor are nevoie s studieze scenariul, s - i între in vocea, corpul i talentul
chiar i atunci când nu exist nici o perspectiv . Pentru colegiile de dramaturgie producerea
profesioni tilor care se pierd datorit politicilor neadecvate pentru teatru, film i televiziune
este lipsit de sens. În mod egal, conservatoarele trebuie s - i echipeze studen ii pentru
realitatea profesiei, s -i înve e s se prezinte publicului, s -i înve e rela iile cu media,
contactele cu oficialit ile, cum s - i organizeze finan ele i cum s - i caute de lucru.

Multe universit i europene de in posibilit i pentru preg tirea actorilor, dar acestea nu de in
aceea i pondere ca în America. Oricum, subiectele privind artele r mân extrem de atractive
pentru studen i chiar i atunci când locurile posibile de munc sunt mult mai pu in sigure
decât la alte discipline. Cultura necesit o cercetare academic puternic . Trebuie s existe un
echilibru între practic i teorie. Dac ar fi s în elegem trecutul cum trebuie, atunci
universit ile sunt cruciale, fie c preg tesc arheologi, istorici i restauratori sau c dau na tere
spectacolelor de muzic veche sau interpreteaz literatura dup un manuscris de acum o mie
de ani (aparte de acest context, nu trebuie s permitem studiul latinei, limbii grece ti vechi,
ebraicii i sanscritei s devin atât de specializat, încât numai câ iva oameni de tiin s fie în
stare s le foloseasc în afara subiectelor de lingvistic ).

Datorit mobilit ii crescânde a oamenilor în Europa, universit ile i alte institu ii trebuie s
fie sigure c au cursurile astfel structurate încât calific rile pe care le ofer s fie recunoscute
pe plan interna ional. Aceasta nu înseamn ca fiecare na iune s - i abandoneze tradi iile i s
adopte acela i curriculum. Dar absolven ii ar trebui la sfâr itul cursurilor, s de in aceea i
preg tire la intrarea în lumea profesional iar certificatele lor s indice un nivel comun de
cuno tin e i acumul ri.

Universit ile au un rol important în preg tirea la nivel superior pentru management i rela ii
interna ionale i în deschiderea facilit ilor lor spre comunitate. Universit ile locale i
academiile na ionale sunt, de asemenea, vitale pentru p strarea tradi iilor culturale, oferind
consultan în domenii str ine i tehnici care au ie it din uzul general dar care sunt inerente
componentelor sociale. Pierderea acestora pentru c utarea exclusiv a contemporanului i
popularului ar însemna iresponsabilitate i o gândire pe termen scurt.

50
Realizarea echilibrului între necesit ile educa ionale ale culturii în societate i bugetul
disponibil pare o posibilitate îndoielnic . Oricum, a tept rile trebuie corelate cu resursele. Nu
exist nici un dubiu c industriile culturale pot face mult mai mult decât fac pentru a ajuta la
acumularea experien ei de care au nevoie, contribuind la costurile preg tirii, asigurându-se c
dot rile studen ilor sunt aduse la zi, echipate cu tehnologii pe care absolven ii vor trebui s
tie s le utilizeze, descurcându-se mai departe în câmpul muncii. Trebuie s existe o strâns
rela ie între activit ile culturale i studen i. Chiar dac întoarcerea la sistemul vechi al
ucenicilor nu mai este practic , mai poate exista un proces de adop ie în care studen ii câ tig
prima experien din cadrul profesiilor i unde, aceia deja cunosc tori ac ioneaz ca mentori
pentru tinerii care abia încep. Astfel, un sistem integrat de ucenicie gradual va face mai
u oar tranzi ia de la studiu la munc , va sc dea costurile de recrutare pentru companii, va
face mai pu in traumatic procesul de integrare în munc i va u ura semnificativ presiunea
asupra guvernelor privind costurile nivelului de trai.

Noile tehnologii i pre ul sc zut al c l toriilor pe calea aerului pot ajuta bugetele. Acum este
posibil pentru institu ii s foloseasc în comun dot ri, cl diri, s promoveze cursuri comune,
s schimbe tutori i s pun la dispozi ia celor din cealalt parte a lumii lucr ri de control la
fel de u or ca i cum s-ar afla pe partea cealalt a drumului. Intranetul ca i Internetul permit
studen ilor s contacteze orice autoritate au nevoie, s aib acces la biblioteci i s comunice
unii cu al ii în jurul globului. Studiile virtuale nu pot i nu trebuie s poat înlocui via a
social din campus – aceasta ar condamna studen ii la izolare, i-ar lipsi de una dintre cele mai
importante experien e formative ale vie ii de adult – dar ele adaug o alt dimensiune i
l rgesc aria cursurilor i cuno tin ele studen ilor. Se echilibreaz ideea de studiu permanent,
pe tot parcursul vie ii, cu cea de preg tire profesional , atmosfera de colegiu cu flexibilitatea
re elei interna ionale i beneficiul de neînlocuit al contactului individual cu bog ia
comunic rii nelimitate.

51
VII. Rezumat: lista priorit ilor pentru factorii de decizie

Aceast list rezult din argumentele capitolelor precedente. În cadrul ei în mod deliberat nu a
fost dat nici o ordine a priorit ilor. Anumi i factori de decizie vor dori s realizeze altfel
lucrurile i ar fi de nedorit s intervenim în acel proces. Nu este vorba despre un rezumat al
principiilor Consiliului Europei referitoare la anumite domenii de interes, nici despre o
selec ie a politicilor na ionale, de i, în idei i inten ie se apropie de amândou . Se dore te aici
s se ofere studen ilor de la tiin e politice un set de criterii cu care s poat analiza direc ia
unei politici. În timp ce vor fi mult mai multe elemente pe care profesioni tii din domeniu vor
dori s le introduc , ar putea fi productiv s se întrebe de ce acestea nu sunt prezente pe list .

Ocupându-ne de mo tenirea cultural

• S se promoveze personalit ile marcante din Ministerul Culturii în ierarhia politic pentru
ca influen a lor s sublinieze importan a politic a identit ii culturale, ai c rei gardieni
trebuie s fie din toate punctele de vedere ale societ ii.

• Sarcina guvernului este s accepte i s sprijine cultura.

• Nu scoate i în relief beneficiile auxiliare i economice ale culturii. Creativitatea i

inspira ia reprezint beneficiile ei reale.

• Beneficiile sociale vor decurge din ac iunile culturale, dac acestea sunt dublate de m suri
economice i educative.

• Cultura aduce un surplus de valoare altor domenii de activitate ale guvernului. Politica
cultural ar trebui s coordoneze, s includ i s caute s extind acest lucru.

• În multe ri europene comunit ile locale au fost mereu i au r mas cei mai activi
sus in tori ai culturii.

• Guvernul trebuie s de in trei strategii politice: pentru propria administrare, pentru cea a
investi iilor locale i pentru sectorul privat.

• Dona iile i sponsorizarea sunt utile pentru fondurile publice dar ele pot denatura direc ia
artistic i rareori contribuie cu un procent mai mare de 10% la bugetul organiza iei.

• Nici guvernul, nici organiza iile culturale sau sponsorul nu trebuie s apeleze la
sponsoriz ri ca r spuns la situa ii disperate. Sponsorizarea nu ar trebui s acopere golurile
l sate de sprijinul neadecvat al sectorului public.

• Institu iile culturale au nevoie de îndeajuns de mult independen pentru a sc pa de

birocra ie; autorit ile publice de la orice nivel au în acest sens o influen stabilizatoare
important .

• Institu iile culturale necomerciale nu sunt cer etoare la stat. Ele au alte priorit i decât
comer ul, oferind alte tipuri de beneficii societ ii.

• Privatizarea institu iilor trebuie s aib loc atât cât permite interesul public i cultural.

52
• Institu iile nu sunt singurele motoare ale activit ii culturale. Politica trebuie s se bazeze
pe contribu ia creativ a individului.

Nivelurile de conducere

• Deciziile trebuie luate la nivelul cel mai apropiat de problema respectiv – astfel ora ele
trebuie s - i asume responsabilitate pentru via a lor cultural etc.

• Majoritatea institu iilor culturale vor dori s de in o leg tur cu nivelele na ionale,
regionale i locale.

• Trebuie s existe dreptul de apel la nivel na ional (Ministerul Culturii).

• Guvernul central are responsabilitatea s coordoneze diferitele tipuri de prevederi i s

cânt reasc între ele.

• Priorit ile care determin aprecierea i avantajele trebuie s fie interesul public în primul
rând, interesul produc torilor culturali în al doilea rând i al autorit ilor în al treilea rând.

• Cultura trebuie promovat na ional i interna ional. Programele interna ionale trebuie
sus inute iar organiza iile culturale ajutate s fac parte din acestea.

• A se prevedea cel mai simplu, mai pu in birocratic i cel mai direct acces la fonduri.

• Trebuie s existe linii clare de autoritate între toate nivelele, cu proceduri de leg tur între
ele i în interiorul lor.

• Trebuie s existe un puternic organism consultativ independent cu o baz legal .

• Guvernului trebuie s i se solicite s publice motivele pentru care recomand rile

organismului consultativ nu sunt aplicate i s acorde dreptul de apel.

• Num rul i structurile organismelor oficiale trebuie men inut la minimum – nu exist nici
un motiv pentru pierderea resurselor care ar putea fi cheltuite direct pe activit i culturale.

• S se încurajeze societatea civil (profesionist i voluntar ) i re elele ei. S se ofere

sprijin pentru func ionarea lor.

• S se ofere sprijin re elelor interna ionale, în mod deosebit dac acestea î i au sediul pe
teritoriul respectiv.

• S se asigure ca oficialii de la toate nivelele s fie preg ti i s în eleag solicit rile i

tradi iile sectorului cultural: felul cum lucreaz profesioni tii, via a de zi cu zi a arti tilor
etc.

• S se aplice regulile i normele cu în elepciune, în elegându-se c fenomenul cultural de

multe ori dep e te regulile i necesit criterii flexibile.

• S se confere oficialilor care lucreaz în cultur un statut profesional înalt. S se ofere

acestora o carier solid în cadrul administra iei culturale, cu posibilit i de preg tire i
perspective profesionale atr g toare.

53
• S se asigure c utilizarea culturii în politic are ca scop unificarea, nu divizarea for elor
implicate.

Obiectivele politice

• S se recunoasc faptul c oamenii au multiple origini i identit i. S nu se încerce s se

impun o identitate fals care s coincid cu linia politic a timpului.

• S se p streze i promoveze diversele limbi, nu numai limba dominant i literatura

respectiv .

• S se ajute persoanele individuale s - i satisfac poten ialul cultural.

• S se elaboreze o politic de stimulare a creativit ii.

• S se preg teasc psihic popula ia i s se creeze condi iile pentru ca aceasta s se poat
bucura de rezultate.

• S se confere popula iei amatoare sau profesioniste puterea de a contribui la bog ia

cultural a na iunii prin participarea activ . S se recunoasc grani a efemer dintre cele
dou tipuri de popula ii.

• S se asigure accesul fizic i social pentru to i.

• S se solicite produc torilor de emisiuni s acopere toate gusturile i interesele, c ci

suntem to i parte a unei minorit i. Ei trebuie s furnizeze generos poezie, piese de teatru,
dans, oper , arte vizuale i muzic de tip clasic, forme cu audien larg dar nu de mas .

• S se p streze me te ugurile vechi i cele la scar mic .

• S se p streze elementul viu în cultur i patrimoniu, nu într-un mediu înconjur tor

artificial, în special în cazul minorit ilor sau culturilor indigene.

• S se tind ca popula ia s ating un sentiment de securitate cultural .

Patrimoniul

• Patrimoniul trebuie p strat ca parte vie a societ ii.

• Politica în domeniul patrimoniului trebuie s includ grija fa de peisaje. Politica urban

trebuie s echilibreze inova ia arhitectural cu evolu ia peisajului.

• M rturiile trecutului trebuie protejate, localizate, catalogate i protejate.

• Cl dirile de patrimoniu trebuie, atâta timp cât m surile de conservare permit, s fie
folosite ca locuri unde se tr ie te i munce te.

• Dona iile, compens rile i scutirile de tax trebuie s fie disponibile pentru a ajuta
proprietarii s p streze patrimoniul, mediul lui înconjur tor i colec iile aferente.

54
• Proprietarii trebuie s aib “datoria de a p stra” i de a acorda aten ia cuvenit când
înstr ineaz i când se altereaz bunurile de patrimoniu aflate în posesia lor, ca urmare a
interesului public asupra acestor bunuri.

• Trebuie s existe un cadru legal care s permit funda iilor s îngrijeasc perpetuu cl diri,
propriet i i monumente.

• Funda iile din domeniul patrimoniului trebuie s apar in unui organism care s
supervizeze standardele de conservare, management i acces al publicului la un nivel
interna ional convenit ( i uneori peste acesta).

• Politica trebuie s faciliteze utilizarea vechilor tehnici de construc ie i a me te ugurilor în

cadrul construc iilor noi, crescând num rul locurilor de munc calificate mai ales în
zonele rurale.

• Cl dirile conservate trebuie utilizate de câte ori este posibil pentru proiecte educative,
festivaluri, spectacole i întâlniri (f r a se strica structura sau interioarele acestora).

• S se decoreze cl dirile cu sensibilitate, cât mai aproape de cromatica original (nu toate
albe!).

• S nu se concentreze resursele asupra câtorva situri super-cunoscute sau supravizate în

dauna celorlalte.

• S se aib în vedere presiunea num rului de vizitatori i stric ciunile pe care ace tia le pot
aduce siturilor cu probleme. S se limiteze num rul dac este necesar.

• Programele de conservare pot s nu se afle pe aceea i linie cu programele politice.

Acestea trebuie îns preg tite pe termen lung.

• Îngrijirea patrimoniului trebuie s se desf oare sub inciden a politicii culturale i de

protejare a mediului înconjur tor.

• Schimbarea nu trebuie interzis . Legisla ia trebuie s fie destul de flexibil pentru a

permite idei creative.

• S se priveasc construc iile de azi ca un poten ial patrimoniu de mâine i în consecin s

se solicite acestora un nivel corespunz tor.

Turismul

• Spiritul i atmosfera unui loc trebuie p strate. Turi tii le vor altera dar nu trebuie s li se
permit distrugerea acestora.

• Necesit ile unei comunit i trebuie echilibrate cu facilit ile pentru turi ti.

• Popula ia local trebuie consultat asupra construc iei i design-ului facilit ilor. Nu
trebuie permis o dezvoltare necontrolat .

• Dezvoltarea trebuie s utilizeze for a de munc local în m sura posibilului.

55
• Me te ugurile care produc suveniruri trebuie s se bazeze pe tradi iile i îndemânarea
local , nu s se importe din alte p r i.

• S se asigure ca facilit i de tipul restaurantelor i magazinelor s se deschid la orele la

care vizitatorii doresc sau a teapt s fie deschise, chiar dac acestea difer de orele
practicate local. Altfel, beneficiile economice se vor pierde.

• S se insiste ca serviciile în turism s fie prietenoase iar salaria ii s cunoasc principalele

limbi europene.

• S se monitorizeze valoarea banilor i s existe posibilitatea de reglementare a lor dac

este necesar. O supraînc rcare în acest sens ar fi dezastruoas pe termen lung.

• S se asigure ca specificul ora ului, regiunii sau rii s fie în concordan cu realitatea. S
nu se întreprind m suri care nu se pot realiza.

Muzeele, bibliotecile i arhivele

• Într-un muzeu interpretarea este la fel de important ca expunerea în muzeu.

• Muzeul reprezint teatrul trecutului. Expunerea sa trebuie s reflecte drama din spatele
obiectelor.

• S se încurajeze oamenii s ating i s vad , s priveasc reconstruc iile sau replicile i s

încerce diverse lucruri pentru ei în i i. Vizitele interactive r mân mai mult timp în
memorie.

• S se g seasc echilibrul între flerul de prezentare i realizarea meticuloas muzeografic .

• S se asigure c muzeul de ine suficiente fonduri, nu numai pentru conservarea i

expunerea obiectelor ci i pentru achizi ii noi.

• S se încurajeze dona iile succesive pentru muzee.

• S se încurajeze muzeele s de in obiecte de înalt calitate reproduse în expozi iile cu

vânzare. Muzeele pot s - i foloseasc companiile de comer pentru a angaja me te ugari i
arti ti.

• S se exploateze posibilit ile de recreare ale muzeelor prin spectacole, spa ii sociale
interesante înso ite de mâncare bun .

• S se încerce deschiderea muzeelor i dup orele normale de lucru pentru ca mai mul i
localnici s le poat vizita.

• S se asigure c nu exist nici o interferen politic în interpret rile istorice oferite de

muzee, arhive i biblioteci, c sunt libere s spun adev rul pe m sura cuno tin elor lor.

• S se con tientizeze necesitatea de a se ine ritmul cu noua dezvoltare interna ional a

arhivelor, de exemplu: p strarea e-mail-urilor în form electronic i tip rit .

56
• S se asigure o structur legal potrivit pentru arhivele locale i ale universit ilor care s
stabileasc responsabilit ile acestora de colec ionare, conservare i acces.

• S se ajute arhivele pentru a- i pune documentele la dispozi ia publicului prin intermediul

noilor tehnologii.

• S se lucreze în vederea elabor rii unor acorduri interna ionale privind normele de
conservare în cadrul arhivelor.

• C r ile din biblioteci reprezint o resurs de lung durat , nu un articol de consum care
trebuie îndep rtat atunci când nu mai este luat din rafturi. Când c r ile mai pu in folosite
trebuie mutate pentru a crea spa ii, ele ar trebui depozitate într-un loc la care accesul este
u or i înscrise într-un catalog.

• Fiecare ar ar trebui s de in mai mult decât o bibliotec cu drepturile de autori i care s

poat p stra un registru complet cu realiz rile editoriale ale societ ii. Editorilor ar trebui
s li se solicite s depun copii ale c r ilor publicate.

• S se p streze rolul educa ional i social al bibliotecilor locale, care trebuie deschise la ore
la care marea majoritate poate s le foloseasc .

Artele vizuale i literare

• S se îmbun t easc statutul artistului i scriitorului prin oferirea unui flexibil cadru
fiscal i de protec ie social .

• S se sprijine arti tii i scriitorii de orice vârst a c ror oper se preconizeaz a fi de înalt
calitate dar care nu este capabil s atrag exploatarea ei comercial .

• Mecanismul de baz pentru sus inerea arti tilor i scriitorilor trebuie s fie oferirea
fondurilor pentru comisionarea lucr rilor, fie direct, fie indirect prin intermediul
sistemului de prezentare i publicare.

• Criteriile de comisionare ar trebui s recunoasc faptul c lucr rile de art sau literatur se
pot dezvolta în multe feluri diferite de ideea original . Acesta este un semn al succesului,
nu al non-conformismului. Astfel, arti tii i scriitorii nu ar trebui sufoca i privind detaliile
unei opere înainte ca aceasta s fie comisionat .

• Fondurile pot fi oferite ca împrumuturi sau garan ii împotriva pierderii. În acest fel i se d
un imbold statului, acesta fiind interesat ca lucr rile s aib succes.

• S se stabileasc sisteme de distribu ie a lucr rilor arti tilor i scriitorilor care s nu fie
dependente de viabilitatea comercial .

• S se instituie dreptul de a se utiliza replici, dreptul de acces la lucr ri originale i de

reparare a acestora.

• S se garanteze noile acorduri interna ionale privind drepturile de autor, în special

în elegerile colective privind scoaterea datelor din Internet.

57
Artele spectacolului

• S se prevad acoperirea între 50% i 70% din bugete din fondurile publice.

• S se coreleze subven iile cu obiectivele specifice, de exemplu: produc iile de înalt

calitate s fie accesibile la câ i mai mul i oameni.

• S se asigure nivelurile de sprijin bugetar cu câ iva ani înainte pentru a se permite o

programare realist . Acest lucru va conduce la salvarea unor fonduri i va men ine nivelul
spectacolelor.

• S se asigure un sistem de subven ii transparent i s existe metode de recurs (întotdeauna

s existe un buget pentru situa ii neprev zute).

• S se evite oferirea unor subven ii succesive pentru situa iile de impas.

• S se tind spre utilizarea sistemului de dona ii succesive pentru companiile mari,

oferindu-le astfel o siguran pe termen lung i ie ind treptat de sub dependen a ob inerii
de venituri. S se stabileasc principii contabile pentru a se u ura acest lucru i s nu se
penalizeze companiile prin diminuarea sprijinului direct propor ional cu venitul
funda iilor. Mai degrab s se reduc acest sprijin direct cu 25% din cota parte la
investi ie. În acest fel se stimuleaz dona iile succesive, eliberându-se, în acela i timp,
fonduri pentru noi ini iative.

• Nu se dore te ca întregul buget cultural al guvernelor s dispar pe m sur ce companiile

devin din ce în ce mai pu in dependente de acesta, ci, mai degrab s fie redirec ionat
c tre noi zone, ajutând via a cultural s se afle în continu mi care.

• Atunci când sumele mari sunt date pentru îmbun t irea locurilor de spectacole, trebuie s
se ofere sume potrivite de bani pentru operele de art din interiorul acelei cl diri.

• Cel pu in 10% din toate fondurile trebuie rezervate pentru noi spectacole.

• Companiile de art trebuie separate din punct de vedere administrativ de guvern, chiar i
când depind de acesta. Ele ar trebui s aibe posibilitatea de a- i realiza singure contractele,
organizarea i aranjamentele artistice.

• Ora ele ar trebui s asigure echilibrul între companiile rezidente i ansamblurile care se
afl în vizit . Via a cultural are nevoie de varietate i fertilizare.

• S se reduc la minimum restric iile de utilizare a spa iilor pentru spectacole.

• S se relaxeze restric iile de viz pentru arti tii care doresc s fac vizite în str in tate, s
se inteasc spre deschiderea lumii culturale. Ace tia vor ajuta lumea s - i aprecieze
propria cultur .

• S se trateze festivalurile ca o resurs major i o modalitate esen ial de r spândire a

bog iilor culturale în zonele îndep rtate sau defavorizate.

58
Industriile culturale

• Industriile culturale reprezint afaceri de dimensiuni mici sau medii. Nici una dintre ele nu
este un gigant industrial (de i unul sau dou imperii media sunt aproape de aceste
dimensiuni).

• Ele reprezint o parte important a imaginii culturale a unei na iuni i mijloacele de

proiectare a acestei imagini în ar i în str in tate. Din aceast cauz ele nu pot fi tratate
doar ca ni te produc tori de m rfuri.

• Natura lor deosebit trebuie recunoscut atât în cadrul sistemului fiscal intern cât i în
cadrul codului interna ional al comer ului i competi iei.

• Autorit ile locale pot ajuta prin punerea la dispozi ie a cl dirilor, prin stimularea local a
locurilor de munc i coordonarea dot rilor.

• Politicile care faciliteaz accesul pe pia i distribu ia sunt la fel de importante ca ajutorul
în produc ie i de multe ori chiar mai importante.

• Guvernul ar trebui s utilizeze orice oportunitate pentru a- i promova în str in tate

industriile culturale: s le ajute s participe la târguri, evenimente diplomatice i forumuri
interna ionale.

Media

• Guvernele trebuie s protejeze societatea democratic împotriva super-concentr rii

proprietarilor de media.

• Diversit ile de opinie i varietatea emisiunilor sunt esen iale pentru o societate
democratic .

• Cump r torii de publicitate nu trebuie s aibe nici un cuvânt de spus referitor la con inutul
editorial i al programelor. M surile politicii culturale ar trebui s contrabalanseze
presiunea comercial .

• Televiziunile i radiourile ar trebui s emit pentru minorit ile na ionale, culturale i

lingvistice.

• Standardele programelor i varietatea lor pot fi asigurate ca urmare a solicit rilor

serviciului public sau a cotelor de emisie.

• Guvernul ar trebui s se ab in s intervin în problemele de comportament sexual. Orice

reglement ri, cu excep ia orelor de difuzare pentru televiziunile interne, vor deveni
aproape inoperabile pe m sur ce televiziunea analogic deschide drumul c tre recep ia
digital .

• Reglement rile pentru emi torii de stat ar trebui s le permit acestora s - i ating
poten ialul la maximum i s - i reinvesteasc succesul în programe. Este mai bine dac
emi torii de stat nu s-ar afla în competi ie direct cu posturile comerciale pentru a ob ine

59
 venituri din publicitate (de i acest lucru nu poate fi evitat în anumite ri mici). Competi ia
incorect împreun cu omniprezen a publicit ii vor reduce nivelul ambelor tipuri de
re ele.

• Propor ia de publicitate în cadrul programului (num rul de minute permise într-o or ) ar

trebui limitat pentru a fi protejat continuitatea programului. Acest fapt va cre te
valoarea publicit ii ca urmare a rarit ii.

• Oricât de sofisticat i de digital devine difuzarea, guvernele ar trebui s înt reasc is

garanteze sistemele locale.

Educa ia i instruirea

• tiin a i cultura sunt la fel de importante pentru educa ie. Amândou reprezint tendin a
de cercetare i dezvoltare a societ ii.

• Studierea muzicii ajut la dezvoltarea coordon rii i logicii, studierea artelor vizuale la
dezvoltarea analizei i a concentr rii, studierea artei dramatice la dezvoltarea încrederii în
sine i a în elegerii sociale iar crea ia literar u ureaz exprimarea i îmbun t e te
articularea. Aceste beneficii, printre altele, trebuie s se reflecte în programa colar .

• Politicile ar trebui s încurajeze mai mult profesorii care predau no iuni culturale s
ajung în posturi de conducere.

• Cultura are nevoie de participan i, profesioni ti i public informat. Sistemul educativ

trebuie s ajute la furnizarea tuturor acestor trei factori.

• Trebuie ca prezentarea culturii în coal s fie f cut cu aten ie. Este u or s se sting
entuziasmul oamenilor printr-o abordare prea teoretic sau didactic sau oferindu-se
spectacole de mâna a doua.

• Tuturor organiza iilor culturale care primesc bani publici ar trebui s li se solicite s de in
un program educativ serios pentru persoanele de toate vârstele.

• Plasarea arti tilor profesioni ti în coli poate ajuta la conectarea colilor la via a
comunit ii.

• Educa ia cultural poate oferi diverse oportunit i oamenilor de a- i descoperi talentele

pentru viitor.

• Ea poate oferi leg turi importante în cadrul comunit ii pentru minorit i i refugia i.

• Dot rile colilor i colegiilor: bibliotecile, studiourile, scenele etc, ar trebui, când este
posibil, s fie puse i la dispozi ia comunit ii.

• Birourile locale de educa ie ar trebui s aib o eviden a profesioni tilor din domeniul
cultural care locuiesc în zon astfel încât colile i colegiile s îi poat contacta mai u or.

• Profesorii ar trebui preg ti i pentru includerea profesioni tilor în cadrul proiectelor

educa ionale.

60
• Scriitorii care sunt invita i în biblioteci pot ajuta oamenii s descopere literatura.

• No iunile culturale în educa ia superioar nu trebuie privite ca “neinteresante” sau ca o

proast preg tire pentru pia a locurilor de munc . Creativitatea i flexibilitatea gândirii
încurajate de aceste no iuni pot s constituie un atu important pentru carierele viitoare.

• Conservatoarele trebuie s preg teasc studen ii pentru realit ile profesiunii în care ei
doresc s intre.

• Bursele universitare pentru studiul no iunilor culturale, de exemplu: studiul limbilor vechi
i a muzicii vechi, sunt importante pentru în elegerea trecutului. Pozi ia i num rul
cursurilor în universit i ar trebui men inute.

• Sunt necesare eforturi în continuare pentru a aduce calific rile la acela i nivel în toat
Europa.

• Industriile culturale ar trebui încurajate s instituie leg turi mai puternice cu sectorul
educa ional.

• L rgirea oportunit ilor prin utilizarea Internetului i Intranetului va interna ionaliza în

curând contextul educa iei culturale.

61
Aceasta este o analiz personal a elementelor care trebuie s fie incluse într-o politic
cultural eficient . Ea se refer la motivele pentru care guvernul trebuie s se implice în
cultur , sugereaz regulile de baz pentru elaborarea politicii i stabile te argumentele care
pot fi întâlnite în cadrul acestui proces. Aceast carte este conceput pentru a oferi un punct
de plecare pentru cei neini ia i i o recapitulare util a problemelor pentru cei care lucreaz în
domeniu zi de zi.

Simon Mundy a fost consultat de c tre multe organiza ii interna ionale, printre care Unesco,
Consiliul Europei, Funda ia Cultural European i Liga European a Institutelor de Art . A
publicat dou volume de poezii, mai multe biografii ale muzicienilor, a contribuit cu articole
la mai multe ziare importante i a regizat festivaluri în Sco ia i Olanda. A fost unul dintre
fondatorii Forumului European pentru Art i Patrimoniu, pre edintele acestuia i directorul
Campaniei Na ionale pentru Art a Marii Britanii. Locuie te în ara Galilor.

62