INSTITUTUL DE RELAȚII INTERNAȚIONALE DIN MOLDOVA

FACULTATEA RELAȚII INTERNAȚIONALE ȘI ȘTIINȚE POLITICE

STUDII DIPLOMATICE

Referat

Disciplina: Prioritățile politicii externe ale Republicii Moldova.

Tema: Promovarea interesului național – prioritate a politicii externe a

Republicii Moldova.

A elaborat: Păduraru Valentina, studenta

an. I master, Studii Diplomatice.

CHIŞINĂU-2019

1
 CUPRINS

Introducere..................................................................................................................................
.3
1. Considerații generale privind conceptul de interes național ca prioritate a politicii
externe...4-8
2. Promovarea interesului național – prioritate a politicii externe a Republii
Moldova..............9-14
Concluzii ....................................................................................................................................
15-16
Bibliografie…………………………………………………………………………..
………...17-18

2
 INTRODUCERE
Actualitatea şi importanţa temei
Actualele procese ce au loc în cadrul sistemului contemporan de relaţii internaţionale,
dar mai cu seamă procesele de integrare, au un impact semnificativ, sistematic şi continuu
asupra intereselor naţionale. Fiecare stat este preocupat de precizarea interesului naţional pe
baza evaluării riscurilor reale sau potenţiale. Dificultăţile interne ale statelor de natură
politică, economică şi socială impun o coerenţă şi perspicacitate în politica externă a acestora.
Impactul este continuu întrucît activitatea statelor de prezervare şi promovare a intereselor
naţionale este una neîntreruptă pe arena internaţională. Astfel suntem în situaţia de a constata
că statul îşi păstrează rolul de principal actor al sistemului internaţional, iar politica externă
este dictată de necesitatea şi riposta la ameninţările de diferite tipuri.
Politica externă este instrumentul de realizare a interesului naţional, iar dacă acesta
este unul nedefinit, greşit sau nu răspunde necesităţilor politicii interne, atunci viabilitatea şi
integritatea statului este ameninţată. La moment corectitudinea şi raţionamentul acţiunii
externe a unui stat poate fi explicată cu ajutorul categoriei de interes naţional, acesta fiind
esenţa comportamentului în cadrul sistemului internaţional.
Interesul naţional constituie tot ceea ce un stat în numele societăţii pe care o reprezintă
înţelege să conserve şi să dezvolte în relaţiile internaţionale. Aşadar, interesul naţional constă
în afirmarea tuturor valorilor naţionale, de către un stat, în scopul asigurării dăinuirii
stabilităţii şi prosperităţii statului respectiv şi a dezvoltării şi propăşirii naţiunii. Cu cît
interesele naţionale sunt promovate mai flexibil, mai eficace şi creator, prin intermediul
instrumentelor de putere naţională cu atît corelaţia dintre acestea – interese şi instrumente de
putere naţională – este mai strînsă.
Scopul şi obiectivele
Scopul lucrării de faţă constă în efectuarea studiului asupra conceptului de interes
național al Republicii Moldova ca prioritate a politicii externe.
Scopul conturat mai sus îşi găseşte concretizarea în următoarele obiective:
 definirea aspectelor generale ale conceptului de interes național;
 caracterizarea interesului național ca prioritate a politicii externe a Republicii

3
Moldova.
Metodologia de cercetare
Această lucrare presupune o analiză a aspectelor generale a promovării interesului
național ca o prioritate a politicii externe a Republicii Moldova.
La pregătirea studiului au fost utilizate metode ştiinţifice particulare de cercetare:
analitică, logică, sinteză.
Cuvinte-cheie: interes național, stat, identitate, națiune, popor, politică externă.
I. CONSIDERAȚII GENERALE PRIVIND CONCEPTUL DE INTERES
NAȚIONAL CA PRIORITATE A POLITICII EXTERNE

În general, formularea interesului naţional prezintă în sine un proces dinamic şi

complex, dat fiind că această categorie reflectă anumite realităţi sociale, incluzînd totalitatea
necesităţilor şi aspiraţiilor comune tuturor membrilor unei entităţi socioculturale, iar
satisfacerea şi susţinerea lor reprezintă o condiţie indispensabilă pentru fiinţarea şi identitatea
ei în calitate de subiect al istoriei.
Interesul naţional reflectă aspiraţiile unui popor de a ocupa în cadrul comunităţii
mondiale locul care îi corespunde maximal posibil tradiţiilor sale cultural-istorice şi spirituale,
asigurîndu-i realizarea deplină a potenţialului său. Institutul politic principal abilitat cu
definirea interesului naţional, exprimarea şi susţinerea lui este statul, acesta prin realizarea
aspiraţiilor comunităţii socioculturale pe care o reprezintă îşi asigură legitimitatea puterii sale.
A. Schlesinger-jr. consideră că statul care nu acordă atenţie cuvenită interesului naţional ca
forţă motrice a politicii sale nu poate supravieţui. În plan academic, R. Keohane a insistat
asupra oportunităţii elaborării unei teorii a interesului, dar fără a face, potrivit lui D. Sanders,
o referire explicită la interesul naţional, exprimînd părerea că neformularea ei face imposibilă
orice teorie a relaţiilor internaţionale 1. În aceeaşi ordine de idei, V.Beniuc subliniază că
„interesul naţional este cel mai complex proiect care poate fi realizat de către o ţară,
elaborarea şi dezbaterea lui reprezintă un act extrem de necesar şi responsabil care urmăreşte
nu doar o perfectă cristalizare conceptuală, dar şi mobilizarea socială pentru executarea
acestui proiect universal. Naţiunea, comunitatea unui stat care nu-şi conştientizează clar
interesele nu poate conta pe o existenţă şi dezvoltare durabilă” 2.

1
Keohane R.O. Institutional Theory and the realist challenge after the Cold War. În: Baldwin, D. A. (ed.). Neo-
realism and Neo-liberalism. The Contemporary Debate. New York: Columbia University Press, 1993, p. 294.
2
Beniuc V. Instrumente de realizare a interesului şi securităţii naţionale în contextul integrării europene (cazul
Republicii Moldova). În: Consolidarea administraţiei publice în contextul edificării statului de drept în
Republica Moldova (Materialele Conferinţei ştiinţifice internaţionale). Chişinău: AAP, 2007, p. 117.

4
 Conform lui S. Burchill şi A. Linklater, interesul naţional „constă în conservarea
identităţii politice şi culturale a unei naţiuni şi presupune asigurarea independenţei naţionale,
integrităţii teritoriale, ordinii şi echilibrului intern” 3, iar în opinia lui Iu. Pîntea, interesele
naţionale se bazează „pe valorile şi patrimoniul naţional, potenţialul moral şi intelectual al
societăţii, fiind realizate / asigurate prin activitatea de perspectivă în domeniile economic,
politic şi militar, social şi demografic, informaţional, ecologic etc.”
Cu certitudine, actualmente ideile de tipul celor expuse de A.Schlesinger-jr sau Iu.
Pîntea, „ignorarea intereselor naţionale …poate avea ca efect dispariţia statului ca subiect
independent al raportorilor interna ţionale”, sunt serios zdruncinate de procesele
transnaţionale de globalizare, însă aceste realităţi nu pot fi un obstacol pentru o nouă
democraţie, Republica Moldova, geopolitic poziţionată la interferenţa civilizaţiilor, să-şi
formuleze expres şi tranşant interesele naţionale, mobilizînd eforturi pentru realizarea lor4.
Conform lui V. Beniuc, „esenţa interesului naţional, în principiu, iar pentru Republica
Moldova, în special, este determinată de factorii ce asigură continuitatea şi calitatea statului şi
societăţii în mediul concurenţial intern şi internaţional”5, incluzînd sursele şi nivelul
dezvoltării economice, potenţialul intelectual şi ştiinţific al comunităţii tentate că construiască
o economie bazată pe cunoştinţe, capacităţile statului de a-l realiza pe teritoriul întreg al ţării
într-o concordanţă constructivă cu vecinii şi cu partenerii strategici, nivelul conştiinţei
naţionale, consolidării identităţii şi unităţii naţionale (A.Colaţchi preferă termenul
„autoconştiinţă naţională”, considerîndu-l cel mai adecvat, din cauza că autoconştiinţa în
sensul de conştientizare a apartenenţei sale la anumită comunitate (nu conştiinţa în general)
este acel „făuritor” datorită căruia celelalte organisme se manifestă în calitate de colectivitate
socială)6.
Formarea intereselor naţionale, susţine A. Burian, se produce într-o interconexiune
complexă de factori economici, sociali, naţional-psihologici şi de altă natură, care „în
totalitatea lor determină conţinutul şi caracterul experienţei naţional-istorice a poporului şi
ţării respective”, în această calitate ele nu pot exista independent de conştiinţa purtătorilor
săi7.

3
Scott B. Andrew L. Theories of international relations. New York: Columbia University Press, 1996, p. 75.
4
Saca V. Interesele politice şi relaţiile politice: dimensiuni tranzitorii. Chişinău: USM, 2001, p. 75.
5
Beniuc V. Op.cit., p. 116.
6
Кoлацки А. К вопросу о соотношении понятий „национальное самосознание” и „национальный
интерес”. În: Academia de Administrare Publică – 15 ani de modernizare a serviciului public din Republica
Moldova. Vol. 2. (Materialele Conferinţei ştiinţifico-practice). Chişinău: AAP, 2008, p. 187; Burian A.
Geopolitica lumii contemporane. Chişinău: Tipogr. Centrală, 2003, p. 192.
7
Burian A. Op. cit., p. 192.

5
 Fără îndoială, nedefinirea interesului naţional reprezintă un pericol deloc neglijabil
pentru însăşi existenţa statului şi a poporului, deoarece nu sunt determinate priorităţile
strategice de dezvoltare, iar ameninţările şi factorii de risc nu ezită să se pronunţe tot mai
pregnant. A. Burian exprimă opinia că succesul politicii externe a unui stat este determinat de
claritatea formulării intereselor naţionale şi înţelegerea căilor şi mijloacelor de realizare a lor,
E.Ciobu le nume şte „impuls al activităţii diplomatice”, iar V. Beniuc – „forţă mobilizatoare
de bază în acţiunile cetăţeanului, societăţii şi statului”.
Enciclopedia Ştiinţelor Politice editată în 1936 la Oxford introduce în circulaţie
categoria „interesul naţional”, fondatori ai noţiunii fiind R. Niebuhr şi Ch. Beerd, care, de
altfel, pun începuturile abordării ei în spiritul realismului politic: statele îşi realizează
interesele naţionale prin politica externă. Fără să împărtăşească ideile realiste, J. Rosenau
susţine că iniţial categoria „interesul naţional” a servit în calitate de mijloc de justificare sau
proiectare a politicii externe.
Însă un rol determinant în fundamentarea acestei categorii revine lui H. Morgenthau,
în a cărui opinie politica externă a statelor este determinată de interesele naţionale, care sunt
de caracter obiectiv, din cauza că se află în conexiune cu natura umană, şi, respectiv,
împrejurările geografice
şi tradiţiile istorice şi socioculturale ale poporului. Interesul naţional conţine în acest sens
două elemente de bază: permanent, care nu este altceva decît imperativul supravieţuirii, legea
imuabilă
naturii, şi variabil, acesta se dovedeşte a fi forma concretă pe care interesul naţional o
primeşte în spaţiu şi în timp, prerogativa de a determina formele de exprimare aparţine
statului, din cauza că deţine monopolul asupra relaţiilor cu lumea înconjurătoare8.
Baza interesului naţional reflectă limba poporului, cultura şi condiţiile naturale de
existenţa lui, pe cînd factorii interni, cum ar fi regimul politic sau opinia publică, nu pot să
influenţeze asupra naturii lui.
Potrivit teoriei realiste a interesului naţional, atît timp cît statul există ca entitate
politică, interesele lui principale rămîn în esenţă neschimbate, independent de caracterul
regimurilor politice sau al elitelor politice. Schimbările împrejurărilor pot să contribuie la
modificarea conţinutului sectorial al activităţii de politică externă a statului îndreptată spre
susţinerea acestor interese, formei lor concrete de manifestare sau mijloacelor de realizare, dar
înseşi interesele asigurării integrităţii teritoriale, independenţei şi securităţii se menţin în toate
timpurile.

8
Morgenthau H.J. Politica între naţiuni. Lupta pentru putere şi lupta pentru pace. Iaşi: Polirom, 2007, p. 45-51.

6
 Prin urmare, tradiţia realistă, dar nu numai această concepţie, asociază interesul
naţional cu interesul de stat, susţinîndu-se că este justificată utilizarea sintagmei „interesele
naţionale de stat”:
 la baza interesului se află necesităţile obiective ale naţiunii, iar statul, fiind organizator
al începutului naţional, le implementează prin politica sa. Ţinem să subliniem că încă
G.Hegel a remarcat că statul este puternic şi bine administrat în condiţiile cînd
interesele particulare se află în concordanţă cu scopul general şi numai atunci cînd
acest principiu îşi găseşte realizare, el exprimă cel mai deplin „interesele naţionale
generale”;
 interesul naţional de stat este un fenomen social-istoric, care nu poate exista
independent de purtătorii săi şi include în componenţa sa, potrivit lui H.Morgenthau,
identitatea naţională, iar în opinia lui V.Beniuc, „comuniunea unui stat ce nu-şi
conştientizează clar interesele nu poate conta pe o existentă şi dezvoltare durabilă, pe o
viaţă prosperă”;
 statul reprezintă naţiunea în relaţiile cu lumea înconjurătoare, iar interesul naţional
devine un factor integrator, conform lui U.Ozkirimli, anihilînd unele disensiuni dintre
stat şi societatea civilă. În aceeaşi ordine de idei, supunînd analizei unele aspecte
structurale şi funcţionale menite să contribuie la elaborarea interesului naţional al
Republicii Moldova, V.Saca subliniază că problema realizării acestui concept
presupune fundamentarea unei idei general-naţionale, care „ar uni în jurul său toţi
cetăţenii, indiferent de apartenenţa etnică sau socială”;
 cadrul interesului naţional este determinat de idealurile care reflectă valorile sociale,
dar nu poate fi conceput, în opinia lui H.Morgenthau, în afara imperativului
autoconservării statului, obiectivele lui majore fiind, potrivit lui P.Ţîgankov, asigurarea
securităţii naţionale şi suveranităţii ca expresie a puterii supreme, bunăstării economice
şi dezvoltării etc9.
Interesul naţional se află în conexiune cu politica externă, fiind exprimat fie de stat, fie
de liderii politici şi interesul naţional aparţine de politica internă – actualmente nu ţin cont în
totalitate şi nu reflectă adecvat realităţile complexe din lumea globalizată. Interesele naţionale
sunt exprimate atît de/prin politica internă, cît şi de/prin politica externă, nu numai datorită
interconexiunii lor, ci mai ales interdependenţei dintre sfera internă şi relaţiile internaţionale,
proces asupra căruia J. Rosenau indică încă la sfîrşitul anilor ’60 ai sec. XX10.

9
Государственные, национальные и классовые интересы во внешней политике и в международных
отношениях. În: МЭМО, 1989, nr. 2, p. 69-70.
10
Gorceac S., Dumitraş T., Rusandu I., Conceptul „interes naţional” în geopolitică, p. 21-22.

7
 În primul rînd, interesul naţional se impune drept mobil, generator al activităţilor
externe. Adică acest interes este în felul său o proiecţie a politicii externe, o cauză primordială
pentru ca statul, inclusiv în transformare, să organizeze şi să întreţină legături cu alte state. În
al doilea rînd, interesul naţional este factorul de orientare a politicii externe, fie spre
menţinerea sau spre schimbarea rolului statului pe arena internaţională, spre auto-păstrarea şi
auto-dezvoltarea securităţii lui naţionale şi internaţionale. În al treilea rînd, interesul naţional
este izvorul de alimentare a politicii externe, de formare şi funcţionare a mecanismului
acesteia. În al patrulea rînd, interesul naţional este un mijloc de transformare a politicii
externe, de creştere sau descreştere a rolului ei în sistemul relaţiilor internaţionale.
Deci, punctele principale de intersecţie a interesului naţional şi a politicii externe sunt
acolo unde definim interesul naţional, drept mecanism al relaţiilor externe, unde identificăm
menirea politicii externe, unde există şi necesită soluţionare problema auto-păstrării,
dezvoltării (şi chiar auto-reconstituirii) naţiunii şi statului, colaborării lor cu alţi actori
internaţionali. Definirea interesului naţional ca necesitate conştientizată a naţiunii în auto-
păstrare şi dezvoltare, în asigurarea securităţii, ca cele mai vitale nevoi ale statului ce ţin de
asigurarea suveranităţii,independenţei şi integrităţii teritoriale, ca instrument al politicii
externe axat pe securitatea naţională şi este punctul iniţial ce actualizează, apropie şi uneşte
interesul naţional şi politica externă11.
În opinia mea, nu este mai puţin adevărat că interesul naţional exprimă într-o măsură
mai mare sau mai mică consensul naţional, avînd semnificaţie de interes al întregului popor,
al întregii societăți în special în relaţiile cu lumea înconjurătoare. Nu este întîmplător că cele
mai antagoniste forţe politice şi sociale, deseori situîndu-se pe poziţii diametral opuse şi
urmărind interese polare în probleme de politică internă, ajung la numitor comun şi
unanimitate de opinii în aspectele de politică externă a statului lor și desigur de promovare a
intereselor naţionale pe arena mondială. Deseori, în timpul conflictelor internaţionale devin cu
mult mai profunde sentimentele de patriotism şi de conştientizare a legăturii individului cu
naţiunea, a cetățeanului cu statul de care se autoidentifică, înrădăcinîndu-se opinia că
potenţialul economic şi politic, forţa şi ponderea statului său pe arena mondială determină
viaţa şi bunăstarea fiecărui concetăţean, pe cînd ignorarea acestor aspecte psiho-sociale şi de
identitate a individului poate provoca erori grave în evaluarea anumitor situaţii de politică
internă şi/sau de politică externă.

11
Pîntea Iu. Interesele naţionale ale Republicii Moldova. Riscuri şi pericole. http://www. ipp.md/

8
 II. PROMOVAREA INTERESULUI NAȚIONAL – PRIORITATE A POLITICII
EXTERNE A REPUBLII MOLDOVA

Proclamarea independenţei statului Republica Moldova a presupus expres formularea

intereselor naţionale, definindu-se priorităţile strategice de dezvoltare şi solicitîndu-se
mobilizarea eforturilor politice şi sociale pentru realizarea lor. Însă, potrivit lui V. Beniuc,
Republica Moldova la moment „doar îşi formează interesul naţional, elita fiind în procesul
iniţial şi cu regret destul de trenant în determinarea şi conştientizarea lui”12, iar V. Saca este cu
mult mai tranşant, subliniind că în statele în care tranziţia spre democraţie întîrzie, inclusiv în
Republica Moldova, structura interesului naţional este instabilă, nu are destulă substanţă şi
încărcătură valorică nici la unul din cîmpurile sale constitutive: poziţional, perceptiv,
teleologic, tehnologic şi normativ; „în aceste state este problematic însuşi mecanismul de
organizare, funcţionare şi autorealizare al potenţialului structural de interes13, deoarece
dispune de un spaţiu restrîns de manifestare.
V. Saca remarcă absolut întemeiat că „edificarea interesului naţional în Republica
Moldova se desfăşoară anevoios, cunoscînd succese, insuccese şi chiar alunecări înapoi”, are

12
Beniuc V. Op. cit., p. 116.
13
Saca V. Consideraţii privind structura interesului naţional, p. 113.

9
la bază mai mult conţinut declarativ decît real şi se impune elaborarea unei „idei general-
naţionale”14 în vederea realizării lui, idee ce „ar uni în jurul său toţi cetăţenii”.
Totuşi, nici Concepţia politicii externe a Republicii Moldova din 8 februarie 1995, nici
Concepţia securităţii naţionale a Republicii Moldova din 22 mai 2008 şi nici alte documente
oficiale nu le definesc expres şi univoc, ci numai conţ in referinţe, dar fără a preciza
sintagmele „interese naţionale majore”, „interesele Republicii Moldova” etc.
Totodată, se cuvine de precizat că sunt definite şi concretizate atît priorităţile şi
direcţiile principale ale politicii externe, cît şi obiectivele şi liniile directorii de bază în
asigurarea securităţii naţionale, dar care, în opinia noastră, în aspect valoric şi în raport
ierarhic sunt mai puţin relevante comparativ cu interesele naţionale, priorităţile avînd statut de
obiective strategice, iar direcţiile principale fiind acţiuni de valorificare a opţiunilor trasate.
Această idee este confirmată de Concepţia politicii externe a Republicii Moldova, care face o
referinţă la „interesele naţionale majore” şi acreditează convingerea, însă fără a avea temei, că
ele au fost elaborate şi reflectate într -un document anterior: „realizarea acestor priorităţi
(consolidarea independenţei şi suveranităţii ţă rii, asigurarea integrităţii teritoriale, afirmarea
ei în calitate de factor de stabilitate în plan regional, contribuirea la promovarea reformelor
social-economice…, edificarea statului de drept… - n.n.), ce constituie esenţa politicii externe
a Republicii Moldova, va asigura, în concordanţă cu interesele naţionale majore, edificarea
statului nostru în calitate de stat independent, unitar şi indivizibil…”15. Concepţia securităţii
naţionale a Republicii Moldova, abordînd conexiunea dintre interesele naţionale şi securitatea
naţională, lasă să se înţeleagă că „apărarea şi atingerea” lor se va asigura prin integrarea
europeană şi participarea la procesele de cooperare internaţională, diminuîndu-se în acelaşi
timp riscul de implicare în conflicte16.
Prin urmare, primul document imprimă interesului naţional al Republicii Moldova un
caracter cu precădere etatist şi conferă primordialitate dimensiunii politice, urmărindu-se
edificarea statului independent, unitar şi indivizibil. Totuşi, această formulă de importanţă
strategică nu este deplină şi nu reflectă plenar complexitatea realităţilor şi plenitudinea
conţinutului conceptului abordat. Al doilea document tinde să acrediteze ideea că interesele
naţionale ale Republicii Moldova se asociază mai ales cu integrarea europeană, iar celelalte
componente, de caracter social-economic sau instituţional, urmează să fie valorificate prin
14
Saca V., Saca S. Interesul naţional în contextul politicii naţional-etnice (cazul Republicii Moldova). În:
Academia de Administrare Publică – 15 ani de modernizare a serviciului public din Republica Moldova
(Materialele Conferinţei ştiinţifico-practice). Vol.2. Chişinău: AAP, 2008, p. 175-178.
15
Concepţia politicii externe a Republicii Moldova. Cernencu M., Galben A. Rusnac Gh., Solomon C.
Republica Moldova: istoria politică (1989-2000). Documente şi materiale. Vol.I. Chişinău: USM, 2000, p. 97.
16
Concepţia securităţii naţionale a Republicii Moldova. Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr.97-98 din
3 iunie 2008, p. 7-8

10
racordarea la exigenţele acquis -ului comunitar, însă, ţinem să precizăm că numai în condiţiile
cînd această procedură va fi declanşată. V.Saca susţine că ideea general-naţională ca factor
mobilizator de realizare a interesului naţional ar putea include două componente –
reintegrarea ţării şi integrarea europeană, care, de altfel, au întrunit consens între putere şi
opoziţie în anul 2005.
În opinia noastră, ţinînd cont de complexitatea interconexiunii dintre politica internă şi
politica externă, în procesul de formulare a intereselor naţionale ale Republicii Moldova este
necesar de a lua în calcul mai multe aspecte definitorii, cum ar fi:
 prioritatea cetăţeanului în raport cu statul: interesele naţionale trebuie fundamentate
luînd ca bază primordialitatea aspiraţiilor cetăţenilor, iar misiunea statului este de a le
implementa şi susţine, utilizînd pîrghiile de care dispune. Este indispensabil să se
conştientizeze că nu cetăţenii există pentru stat, ci statul pentru cetăţeni, în condiţiile
democratizării şi informatizării ei dispun de mai multe tipuri de mijloace legale
pentru a-i acorda neîncredere şi a-i ştirbi din imagine;
 vocaţia europeană a poporului Republicii Moldova: este necesar de creat imaginea
unui popor care se pronunţă consecvent pentru economia de piaţă, ştie să utilizeze
eficient resursele şi să construiască infrastructuri avansate, să producă mărfuri
competitive, să presteze servicii calitative şi să facă bani, se pronunţă pentru
democraţia pluralistă şi este deschis dialogului. În acelaşi timp, interesele naţionale
trebuie să susţină tradiţiile cultural-istorice împărtăşite şi valorile de care poporul se
autoidentifică;
 asigurarea securităţii naţionale: aflîndu-se în strînsă conexiune cu interesele naţionale,
securitatea naţională este o categorie multidimensională, care nu se asociază numai cu
aspecte politice sau militare (potrivit lui A.Wolfers, această asociere este justificată
numai în condiţii de conflicte şi războaie), actualmente amplificîndu-se ponderea
componentelor economice şi sociale, demografice şi alimentare, energetice, ecologice
şi de alt conţinut. Prin prisma intereselor naţionale, susţine I.Sava, securitatea
naţională reprezintă capacitatea unui stat de a-şi menţine şi promova identitatea
naţională şi integritatea funcţională. Se cuvine de precizat că deseori securitatea
naţională este asociată cu securitatea statului: A.Burian punctează asupra dimensiunii
geopolitice a securităţii, prin care „se subînţelege, în primul rînd, supravieţuirea fizică
a statului, apărarea şi menţinerea suveranităţii şi integrităţii lui teritoriale, capacitatea
de a reacţiona în mod adecvat la orice ameninţări reale sau potenţiale din exterior”17.

17
Burian A. Op. cit., p. 196.

11
 Concepţia securităţii naţionale a Republicii Moldova din 22 mai 2008, din contra,
face distincţie dintre aceste două categorii, explicit precizîndu-se că „securitatea naţională nu
este numai securitatea statului, ci şi securitatea societăţii şi a cetăţenilor Republicii Moldova”.
Acest document, prin care se „conturează priorităţile statului în domeniu”, conţine de
asemenea ameninţările, riscurile şi vulnerabilităţile cu impact asupra securităţii naţionale a
Republicii Moldova precum conflictul transnistrean; eventualitatea unor tensiuni interetnice;
terorismul internaţional; de sorginte economică; de origine socială; din domeniul tehnologiilor
informaţionale; derivate din activitatea umană; provenite din partea crimei organizate şi
corupţiei18.
În acelaşi timp ţinem să subliniem că, deşi prevederile ce se conţin în acest „sistem de
idei” îşi găsesc desfăşurare şi concretizare în proiectul Strategiei securităţii naţionale a
Republicii Moldova pe anii 2009-2013 prin descrierea căilor şi mecanismelor de asigurarea
lor, se impun unele completări care ar introduce anumite precizării şi ar reflecta mai bine
realităţile. Astfel, „ameninţările de origine economică” elucidate în Concepţie provin în cea
mai mare parte din exterior, fiind invocaţi factorul geopolitic, creşterea interdependenţei
economiei şi dependenţa unilaterală de furnizori de agenţi energetici străini, însă numai
aceasta din urmă este numită „o vulnerabilitate internă a statului”, fără să fie definite altele, cu
un impact nu mai puţin perturbator pentru situa ţia internă. „Ameninţările de origine socială”
la adresa bunăstării şi stabilităţii sociale şi politice provin cu precădere de situaţia
demografică (migraţia de muncă, rata scăzută a natalităţii) şi din domeniul ocrotirii sănătăţii
(răspîndirea bolilor contagioase cu pericol sporit pentru societate), dar sunt trecute cu vederea
cele de caracter economic, care se dovedesc a fi de un pericol cu mult mai mare pentru nivelul
de trai al oamenilor şi ordinea publică. Trebuie de remarcat, de asemenea că ameninţările
generate de existenţa conflictului transnistrean sunt neîntemeiat reduse la imposibilitatea
acordării asistenţei juridice cetăţenilor Republicii Moldova din localităţile din stînga Nistrului,
fără a indica altele, de o încărcătură nu mai puţin semnificativă precum subminarea
suveranităţii şi integrităţii teritoriale sau îndepărtarea integrării europene.
În condiţiile actuale politica externă a statului este concentrată pe promovarea
intereselor naţionale prioritare prin stabilirea şi menţinerea relaţiilor reciproc avantajoase cu
comunitatea internaţională, cu ţările lumii, la nivel regional şi global, precum şi extinderea
influenţei sale asupra altor subiecţi ai relaţiilor internaţionale. Interesele naţionale de bază ale
Republicii Moldova pe arena internaţională se manifestă prin tendinţele de menţinere a
securităţii naţionale, inviolabilitatea frontierelor, pentru consolidarea suveranităţii şi

18
Concepţia securităţii naţionale…, p. 7-8.

12
restabilirea integrităţii teritoriale, crearea condiţiilor favorabile pentru soluţionarea
problemelor interne, precum şi dezvoltarea socio-economică stabilă, în scopul creşterii
ponderii ţării în general, sporirii prestigiului internaţional şi influenţei sale. Capacitatea de a
implementa obiective strategice pe termen lung depinde de mulţi factori, dar arsenalul de
asigurare a intereselor naţionale, inclusiv pe scena internaţională este neschimbat de secole,
acesta rămîne a fi − politic, ideologic, economic, diplomatic şi militar.
La etapa actuală interesele naţionale ale Republicii Moldova sînt concentrate, de
asemenea şi asupra încheierii transformărilor democratice ale relaţiilor sociale, pentru a
depăşi criza în sferele economică şi socială, asigurarea funcţionării eficiente a sistemului
politic şi de guvernare politică, dezvoltarea procesului de renaştere socio-culturală şi
spirituală a societăţii moldoveneşti. Aceste obiective pe termen strategic mediu pot fi atinse,
inclusiv prin intermediul unei politici externe axate, consecvente şi activ promovate de statul
moldovenesc.
Eficienţa politicii externe moldoveneşti depinde de potenţialul economic, militar,
ştiinţific, tehnic şi cultural al statului, evaluării corespunzătoare a poziţiei geografice a ţării,
precum şi de capacitatea de a lua în considerare şi de a folosi aspiraţiile geopolitice globale
ale statelor mai mari în regiunea de sud a Europei de Est şi din regiunea Mării Negre în
vederea atingerii propriilor scopuri strategice. Luaţi împreună, aceşti factori determină
potenţialul şi caracteristicile specifice ale politicii externe a Republicii Moldova pe anumite
direcţii, prioritare pentru formularea şi realizarea obiectivelor-cheie ale politicii externe19.
Deoarece statutul geopolitic şi ponderea ţării pe arena internaţională depinde în mare
parte de resursele statului, potenţialul său în ansamblu, inclusiv şi militar, nivelul de
dezvoltare economică, capacitatea Republicii Moldova de a-şi apăra suveranitatea, de a crea
condiţiile optime pentru dezvoltarea economică şi socială depinde, în mare măsură, de
eficienţa politicii externe. Succesul unei politici externe active este determinat de capacitatea
de a găsi un echilibru optim între activităţile interne şi externe ale statului, atunci cînd acesta
este subiect al relaţiilor internaţionale şi îşi apără interesele20.
Pornind de la interesele naţionale ale RM în domeniile politic, economic, financiar,
militar, ştiinţific şi cultural, direcţiile de bază ale politicii externe sînt orientate spre atingerea
următoarelor obiective fundamentale:

19
https://www.moldovenii.md/en/section/527

20
https://www.moldovenii.md/en/section/527

13
  Consolidarea independenţei şi suveranităţii RM, restabilirea integrităţii sale teritoriale.
Acestea presupun continuarea procesului de reglementare paşnică a problemei
transnistrene şi retragerea forţelor armate străine de pe teritoriul RM;
 Protejarea intereselor de securitate naţională a RM. Deoarece RM nu are un statut de
putere consacrată, acest obiectiv poate fi promovat doar printr-o politică externă abilă
şi corectă, promovînd consolidarea încrederii şi cooperării în regiune, a valorilor
democratice, încurajarea relaţiilor între vest şi est. Republicii Moldova va beneficia de
o securitate mai sigură dacă relaţiile dintre Rusia, Ucraina, pe de o parte, şi
organizaţiile euro-atlantice, pe altă parte, vor fi mai trainice, mai libere de tenta
confruntărilor bipolare de altă dată. Cu cît mai activă şi mai strînsă va fi implicarea
Republicii Moldova în cooperarea subregională, cu atît mai sigur va fi şi statutul său.
Prin urmare, calitatea de membru sau de participant la organizaţii şi iniţiative
subregionale europene, precum şi aderarea la UE, răspunde totodată şi obiectivului de
securitate al RM.
 Consolidarea democraţiei şi a statului de drept, promovarea democraţiei pluraliste şi
consolidarea societăţii civile;
 dezvoltarea liberă a economiei multisectoriale, asigurarea bunăstării materiale şi
nivelului decent de viaţă tuturor cetăţenilor;
 refacerea spirituală, restabilirea conştiinţei naţionale şi afirmarea vocaţiei europene a
poporului Republicii Moldova.
Totodată, de rînd cu aceste obiective fundamentale, care rămîn o constantă a politicii
externe, contextul actual al situaţiei politice şi economice a Republicii Moldova, precum şi cel
al evoluţiilor pe plan internaţional, inclusiv, cel european, plasează pe prim plan următoarele
obiective prioritare:
 Integrarea europeană a RM, inclusiv, aderarea la UE;
 Promovarea unei imagini politice şi economice favorabile a Republicii Moldova pe
plan extern, în scopul atragerii investiţiilor de capital, al creării unei economii
competitive;
 Asigurarea politico-diplomatică a promovării potenţialului de export al RM.
În cadrul acestor obiective fundamentale şi prioritare, eforturile diplomatice vor fi
orientate asupra realizării următoarelor sarcini esenţiale:
 Asigurarea autorităţii şi poziţiilor RM pe plan extern, necesare pentru sporirea
potenţialului său politic, economic şi intelectual;
 Afirmarea RM în calitate de factor de stabilitate pe plan regional;

14
  Menţinerea coerenţei şi unităţii activităţilor Republicii Moldova pe plan extern;
 Promovarea valorilor economiei de piaţă.
Aşadar, definirea intereselor sale naţionale reprezintă pentru Republica Moldova o
oportunitate de a demonstra că s-a angajat în respectarea valorilor libertăţii şi toleranţei, este
deschisă dialogului şi cooperării bi- şi multilaterale, tinde să devină generator de securitate şi
partener de încredere, obţinînd şi pe aceste căi mai multă audienţă şi credibilitate. Interesele
naţionale ale Republicii Moldova sunt cu precădere de caracter regional, deoarece potenţialul
ei politic şi economic este limitat şi deci, nu poate pretinde la roluri şi funcţii globale pe arena
mondială. În plus, ea se află într-o zonă „gri” de insecuritate şi instabilitate atît politico-
militară, cît şi etnoconfesională, fapt care solicită aprofundarea eforturilor pentru consolidarea
poziţiilor sale.

15
 CONCLUZII

Putem conchde faptul că printre interesele naţionale vitale şi imediate ale Republicii
Moldova sunt consolidarea suveranităţii şi independenţei naţionale, asigurarea integrităţii
teritoriale, păstrarea stabilităţii orânduirii constituţionale asigurarea păcii civile şi a concordiei
naţionale, consolidarea ordinii de drept şi încheierea procesului de constituire a societăţii
democratice, precum şi neutralizarea motivelor şi condiţiilor care contribuie la apariţia
extremismului politic, separatismului etnic şi a consecinţelor lor – conflictelor sociale,
interetnice, religioase şi a terorismului. Este de menţionat că interesul naţional în limitele
politicii mondiale este un fenomen politic, care cuprinde în sine un potenţial conflictologic,
bazat pe dihotomia de interese ale diferiţilor actori internaţionali. În condiţiile globalizării,
intensificării proceselor migraţioniste şi sporirii schimbărilor calitative structural-
demografice, în faţa statelor apare o nouă problemă: necesitatea identificării şi asigurării
identităţii naţionale. Astfel, este cert de a înainta o presupunere că interesul naţional în
condiţiile actuale trebuie să fixeze necesitatea formării şi consolidării valorilor universale ca
factor spiritual de integrare a societăţii.
Putem spune faptul că, consolidarea suveranităţii şi independenţei statului, în primul
rând înseamnă asigurarea supremaţiei puterii de stat în interiorul ţării şi a independenţei
politice faţă de alte state, posibilitatea de a alege şi dezvolta sistemul politic, economic, social
şi cultural fără un amestec din afară, inviolabilitatea teritorială şi îndeplinirea altor principii
general acceptate în condiţiile îndeplinirii cu bună credinţă de către Republica Moldova a
obligaţiunilor sale internaţionale asumate. La baza realizării acestor interese primordiale ale
statului se află activitatea politică şi diplomatică, colaborarea în cadrul relaţiilor multilaterale
interstatale, efectuate în scopul creării unui mecanism internaţional de securitate a ţării şi
menţinerea capacităţii de apărare a statului. Participarea Republicii Moldova în activitatea
organismelor internaţionale şi integrarea în structurile de securitate europene oferă statului o
reală posibilitate de a consolida securitatea naţională şi de a asigura suveranitatea şi
independenţa ţării, contribuind, concomitent, la instaurarea stabilităţii politice pe continentul
european şi în regiune.
În ceea ce privește asigurarea integrităţii teritoriale a statului, în primul rând înseamnă
soluţionarea diferendului transnistrean, restabilirea controlului şi suveranităţii asupra
întregului teritoriu, şi prin aceasta crearea condiţiilor minime necesare pentru economia ţării.

16
 Iar în ceea ce ține de asigurarea respectării drepturilor şi libertăţilor omului, echităţii
sociale, legalităţii şi pluralismului politic putem menționa că, edificarea statului de drept este
indispensabil legat de crearea şi asigurarea condiţiilor în care vor fi garantate şi aduse la
nivelul standardelor internaţionale drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului, precum şi
ale persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale.
Însă, în ceea ce ține de interesele naţionale în domeniul militar, acestea constau în
formarea unui potenţial al siguranţei naţionale, a unor capacităţi de apărare a independenţei,
suveranităţii şi integrităţii teritoriale, de prevenire şi descurajare a agresiunii militare contra
Republicii Moldova, în asigurarea condiţiilor paşnice de dezvoltare a statului şi naţiunii.
Evident că interesele menţionate pot fi realizate numai prin consolidarea forţelor
politice şi a întregii societăţi în baza unei politici naţionale, precum şi prin politica externă a
Republicii Moldova, bazată pe principiile de cooperare internaţională, nerecurgere la forţă sau
la ameninţarea cu forţa, reglementarea diferendelor internaţionale prin mijloace paşnice,
neamestec în treburile interne ale statelor şi alte principii în conformitate cu Carta ONU.
Totuși, obiectivul major al politicii externe a Moldovei este hotărîrea problemei
interne – a Transnistriei, pe calea revenirii sale la domeniul de drept al Republicii Moldova.
Activitatea oficialilor de cel mai înalt rang trebuie să fie axată pe soluţionarea acestei
probleme, precum şi toate activităţile instituţiilor de politică externă a ţării, folosindu-se toate
căile accesibile şi eficiente, în orice format rezultativ, cu următoarele postulate: „În Moldova,
pot fi admise şi există interesele altor state, dar nu există nici un interes mai presus decît
interesele de stat ale Republicii Moldova şi a cetăţenilor săi. Interesul major al Moldovei şi a
cetățenilor săi la etapa dată a istoriei este reîntregirea ţării.” Dacă politica reală a „aliaţilor”
cu privire la Republica Moldova contribuie la realizarea postulatului de mai sus, ar trebui să
mergem în conformitate cu politica unor asemenea state. Dacă nu sîntem înţeleşi, ar trebui să
negociem cu acei care sînt cu adevărat capabili să rezolve „problema transnistreană.” În caz
contrar, riscăm să devenim, în cele din urmă, o monedă de schimb în politicile statelor
globale.
În conluzie, reieşind din priorităţile menţionate mai sus, este necesară adaptarea
strategiei de politică externă a Republicii Moldova la condiţiile geopolitice în permanentă
schimbare, precum şi utilizarea unor instrumente şi mijloace calitativ noi pentru asigurarea
intereselor naţionale pe arena internaţională. O astfel de strategie ar trebui să ţină cont de
specificul etapei contemporane de globalizare şi de noile provocări şi ameninţări, depăşirea
cărora e posibilă numai în rezultatul consolidării cooperării internaţionale.
BILBLIOGRAFIE

17
 Saca V. Interesele politice şi relaţiile politice: dimensiuni tranzitorii. Chişinău: USM,
2001.
 Кoлацки А. К вопросу о соотношении понятий „национальное самосознание” и
„национальный интерес”. În: Academia de Administrare Publică – 15 ani de
modernizare a serviciului public din Republica Moldova. Vol. 2. (Materialele Conferinţei
ştiinţifico-practice). Chişinău: AAP, 2008.
 Burian A. Geopolitica lumii contemporane. Chişinău: Tipogr. Centrală, 2003.
 Morgenthau H.J. Politica între naţiuni. Lupta pentru putere şi lupta pentru pace. Iaşi:
Polirom, 2007.
 Keohane R.O. Institutional Theory and the realist challenge after the Cold War. În:
Baldwin, D. A. (ed.). Neo-realism and Neo-liberalism. The Contemporary Debate. New
York: Columbia University Press, 1993.
 Beniuc V. Instrumente de realizare a interesului şi securităţii naţionale în contextul
integrării europene (cazul Republicii Moldova). În: Consolidarea administraţiei publice în
contextul edificării statului de drept în Republica Moldova (Materialele Conferinţei
ştiinţifice internaţionale). Chişinău: AAP, 2007.
 Scott B. Andrew L. Theories of international relations. New York: Columbia University
Press, 1996.
 Государственные, национальные и классовые интересы во внешней политике и в
международных отношениях. În: МЭМО, 1989, nr. 2.
 Pîntea Iu. Interesele naţionale ale Republicii Moldova. Riscuri şi pericole. http://www.
ipp.md/.
 Saca V. Consideraţii privind structura interesului national.
 Saca V., Saca S. Interesul naţional în contextul politicii naţional-etnice (cazul Republicii
Moldova). În: Academia de Administrare Publică – 15 ani de modernizare a serviciului
public din Republica Moldova (Materialele Conferinţei ştiinţifico-practice). Vol.2.
Chişinău: AAP, 2008, p. 175-178.
 Concepţia politicii externe a Republicii Moldova. Cernencu M., Galben A. Rusnac Gh.,
Solomon C. Republica Moldova: istoria politică (1989-2000). Documente şi materiale.
Vol.I. Chişinău: USM, 2000.
 Concepţia securităţii naţionale a Republicii Moldova. Monitorul Oficial al Republicii
Moldova, nr.97-98 din 3 iunie 2008.
 Gorceac S., Dumitraş T., Rusandu I., Conceptul „interes naţional” în geopolitică.

18
 https://www.moldovenii.md/en/section/527.

19