USM

Facultate - Relații internaționale și științe politice

Lucru Individual - Sisteme Internationale de

Stat

TEMA:

Rolul si Locul Interesului National in

Sistemul International de Stat

Elaborat: Munteanu Liviu

Grupa RI- 201

1
Rezumat:

Introducere……………………………………….…………….…. 3
De ce sunt necesare interesele naționale?........................................ 4

Funcțiile Intereselor Nationale In Sistemul Interantional de Stat... 5-6

Interese naționale și societatea…………………………………………………... 7-8

Tipuri de interese naţionale……………………………………………………..….. 9

Clasificarea intereselor naționale……………………………… 10-11

Concluzii………………………………………………………...... 11

Bibliografie……………………………………………………….. 11

2
Introducere
Actualele procese ce au loc în cadrul sistemului contemporan de relaţii internaţionale, dar mai cu
seamă procesele de integrare, au un impactsemnificativ,sistematic şi continuu asupra intereselor
naţionale. Fiecare stat este preocupat de precizarea interesului naţionalpe baza evaluăriiriscurilor
reale sau potenţiale. Dificultăţile interne ale statelor de natură politică, economică şisocială
impun o coerenţă şi perspicacitate în politica externă a acestora. Impactul este continuu întrucît
activitatea statelor de prezervare şi promovare a intereselor naţionale este una neîntreruptă pe
arena internaţională. Astfel suntem în situaţia de a constata că statul îşi păstrează rolul de
principal actor al sistemului internaţional, iar politica externă este dictată de necesitatea şi riposta
la ameninţările de diferite tipuri. Politica externă este instrumentul de realizare a interesului
naţional, iar dacă acesta este unul nedefinit, greşit sau nu răspunde necesităţilor politicii interne,
atunci viabilitatea şi integritatea statului este ameninţată. La moment corectitudinea şi
raţionamentul acţiunii externe a unui stat poate fi explicată cu ajutorul categoriei de interes
naţional, acesta fiind esenţa comportamentului în cadrul sistemului internaţional. Interesul
naţional constituie tot ceea ce un stat în numele societăţii pe care o reprezintă înţelege să
conserve şi să dezvolte în relaţiile internaţionale. Aşadar, interesul naţional constă în afirmarea
tuturor valorilor naţionale, de către un stat, în scopul asigurării dăinuiriistabilităţii
şiprosperităţiistatului respectiv şi a dezvoltării şi propăşirii naţiunii. Cu cît interesele naţionale
sunt promovate mai flexibil, mai eficace şi creator, prin intermediul instrumentelor de putere
naţională cu atît corelaţia dintre acestea – interese şi instrumente de putere naţională – este
maistrînsă. În general, formularea interesului naţional prezintă în sine un proces dinamic şi
complex, dat fiind că această categorie reflectă anumite realităţi sociale, incluzând totalitatea
necesităţilor şi aspiraţiilor comune tuturor membrilor unei entităţi socioculturale, iar satisfacerea
şi susţinerea lor reprezintă o condiţie indispensabilă pentru fiinţarea şi identitatea ei în calitate de
subiect al istoriei. Interesul naţional reflectă aspiraţiile unui popor de a ocupa în cadrul
comunităţii mondiale locul care îi corespunde maximal posibil tradiţiilor sale cultural-istorice şi
spirituale, asigurându-i realizarea deplină a potenţialului său. Institutul politic principal abilitat
cu definirea interesului naţional, exprimarea şi susţinerea lui este statul, acesta prin realizarea
aspiraţiilor comunităţii socioculturale pe care o reprezintă îşi asigură legitimitatea puterii sale. A.
Schlesinger-jr. consideră că statul care nu acordă atenţie cuvenită interesului naţional ca forţă
motrice a politicii sale, nu poate supravieţui.

3
De ce sunt necesare interesele naționale?
Relațiile internaționale sunt preocupate de interesele naționale și de modul în care acestea
evoluează. Unii cercetători insistă că există interese obligatorii și neschimbabile exprimate în
termeni de putere sau prosperitate. Alții sugerează reconstituirea intereselor naționale în funcție
de modul în care acționează o țară într-o anumită situație. Alții susțin că interesele naționale sunt
relativ stabile, dar pot varia considerabil din cauza factorilor externi, cum ar fi normele,
instituțiile sau circumstanțele emergente sau care dispar.

Presupunând că evoluția are loc de fapt, ne-am putea întreba în mod legitim cum sunt declarate
interesele naționale și în ce scop. Ne interesează interesele „non-banale”; adică interese care
depășesc nevoile evidente de securitate ale unui stat și supraviețuirea sa economică în fața
amenințărilor externe.

Interesele actuale ale unei țări sunt menționate în mod explicit atât în doctrinele oficiale, cât și în
publicațiile neoficiale. Opinia experților de frunte este luată în mod normal în considerare atunci
când se iau astfel de decizii. În majoritatea țărilor de frunte, guvernul adoptă documente oficiale,
cum ar fi doctrina, conceptele sau strategiile privind politica externă sau securitatea națională.
Textele doctrinare neoficiale, dar integrale și influente, sunt mai greu de găsit, dar există în multe
țări. Experții care urmăresc politica externă rusă acordă o atenție specială discursurilor anuale ale
academicianului Evgheni Primakov la Mercury Club. Un alt exemplu este un raport al Comisiei
non-guvernamentale pentru interesele naționale ale Americii, publicat de un grup de experți din
grupul de susținere a alegerilor lui George W. Bush în 2000. Mulți dintre ei, inclusiv
Condoleezza Rice și Robert Blackwill, au fost numiți mai târziu în politica externă cheie poziții
în administrația Bush. Deși administrația a deturnat de la unele, dar nu de la toate, recomandările
comisiei, raportul poate fi considerat un model canonic pentru identificarea și evaluarea
intereselor naționale ale unei puteri majore.

Autorii raportului au selectat interesele naționale ale SUA pentru a exclude tot ceea ce nu ar duce
la câștiguri economice imediate pentru țară sau ar afecta direct securitatea acesteia. Interpretarea
restrictivă a intereselor „naționale” a fost oferită în contrast cu interesele „globale” sau pur și
simplu „străine”. De exemplu, Rice, Blackwill și colegii lor au criticat administrația Clinton care
a ieșit pentru ceea ce au numit o intervenție indiscriminată în crize și conflicte din afara SUA.

4
Funcțiile Intereselor Nationale In Sistemul Interantional de Stat
Interesele naționale sunt o declarație publică a nevoilor și intențiilor unei țări, pe baza unei
evaluări a situației actuale. O astfel de declarație îndeplinește mai multe funcții cheie.

În primul rând, acesta stabilește o ierarhie a priorităților politicii externe pentru a evita utilizarea
ineficientă a resurselor și supra-extinderea. Acesta a fost scopul principal al raportului întocmit
de Comisia pentru interesele naționale ale Americii, care nu a inventat nimic nou, ci a pus pur și
simplu interesele binecunoscute în ordinea priorității, fundamentând alegerea lor.

În al doilea rând, o declarație oficială sau semi-oficială a intereselor naționale pune constrângeri
rezonabile asupra guvernului, care adesea folosește politica externă pentru a obține un avantaj
politic față de opoziție. În plus, interesele naționale declarate clar oferă societății criterii stricte
pentru evaluarea politicii conduse de cei care iau decizii de politică externă.

În al treilea rând, interesele naționale asigură atât continuitatea, cât și ajustarea în timp util a
aspectelor cheie ale politicii. Este deosebit de important ca definițiile adecvate conținute în
documentele oficiale să împiedice statul să transforme politica externă într-o continuare a
politicii interne. Indiferent de cât de bine sunt dezvoltate instituțiile democratice, în majoritatea
țărilor numeroși actori cu interese private încearcă să-i împingă la nivel național și să obțină
sprijinul guvernului. În acest sens, interesele naționale sunt un sistem de declarații interconectate
și logic coerente despre ceea ce poate fi benefic pentru un anumit stat într-o anumită perioadă de
timp.

Într-un sistem armonios de interese naționale, nu se poate manipula cu ușurință părțile sale. De
fapt, în majoritatea cazurilor, unul sau mai multe interese nu pot fi retratate fără a le afecta pe
celelalte, deoarece cele „retușate” de dragul unor obiective imediate sau grupuri influente se vor
ciocni fără îndoială cu alte interese naționale. Observatoarea afacerilor internaționale
Kommersant, Yelena Chernenko, a remarcat pe bună dreptate că Rusia nu poate renunța la
angajamentul său față de inviolabilitatea frontierelor și a suveranității statului fără a corecta
principiile doctrinare care stau la baza politicii sale externe.

În cele din urmă, o țară pronunță public interesele naționale pentru a fi mai previzibilă pentru
lumea exterioară. Statul se limitează în mare măsură declarându-și interesele și disponibilitatea
de a le urmări prin toate mijloacele, în timp ce se angajează să se abțină de la acțiuni care ar fi în
mod clar în contradicție cu astfel de declarații. O astfel de fermitate în urmărirea acestor interese

5
este de obicei însoțită de încercări de a explica de ce nu amenință alte țări și pot fi în general
acceptabile pentru ei. Declararea intereselor naționale ca instrument de politică externă poate fi
eficientă dacă există un echilibru între ambițiile unui stat și garanțiile acestuia de a se abține de la
jocuri cu sumă zero. De exemplu, dacă interesele naționale sunt declarate într-un mod care
înmulțește adversarii influenți și crește rezistența internațională la politica externă a unei țări,
atunci cu greu aceasta poate fi cea mai bună modalitate de a o face.

Orice încălcare a intereselor naționale declarate poate duce la consecințe externe grave. O cursă a
înarmărilor exorbitant de costisitoare este doar una dintre cele mai frecvente consecințe cu care
se poate confrunta o putere majoră care și-a pierdut încrederea restului lumii (sau a părții sale) în
interesele sau intențiile sale declarate.

Unii pot obiecta: incertitudinea creată de o „interpretare flexibilă” a propriilor noastre doctrine
ne oferă avantaje suplimentare și nu ne oferă mai mult spațiu pentru manevra diplomatică? Este
adevărat, trebuie să existe o incertitudine într-o doctrină militară prezentată public sau o strategie
de securitate. Un adversar potențial nu trebuie să știe cum intenționăm să răspundem agresivității
sau amenințărilor sale, iar reacția noastră este menită să fie o surpriză. Dar politica externă nu
este apărare; este, mai presus de toate, o succesiune de acțiuni pentru a crea condiții favorabile
unei țări, astfel încât să poată obține beneficii prin cooperare. Dar nici o cooperare nu se poate
dezvolta dacă principalele intenții ale participanților săi sunt neclare. Țările a căror bunăstare și
securitate depind de cooperarea cu alte țări preferă să nu-și sperie potențialii parteneri prin
incertitudinea intențiilor lor și să-și expună în mod deschis interesele. Mai mult, similitudinea
valorilor care stau la baza intereselor naționale (angajamentul față de democrația liberală sau
suveranitatea statului nelimitată) trimite un semnal suplimentar țărilor care împărtășesc aceste
valori. Acest lucru oferă o bază solidă pentru încrederea reciprocă, fără a fi nevoie să se angajeze
sume mari de bani pentru a construi o plasă de siguranță împotriva creșterii animozității din
partea unui partener.

6
Interese naționale și societatea
Rolul jucat de interesele naționale în construirea unei națiuni civice merită o mențiune specială.
O declarație susținută popular de interese naționale consolidează oamenii, ajutându-i să
depășească diviziunile dintre diferite grupuri etnice, statutul social și economic și nivelul de
educație. O „cauză comună” reunește de obicei oamenii. Legitimitatea unui guvern care
urmărește o politică de interes național crește împreună cu sprijinul popular pentru cheltuielile de
politică externă. Dacă este necesar, oamenii pot fi chiar de acord să plătească un anumit preț de
dragul unor obiective comune importante.

Puterea de unire a declarării intereselor naționale nu ar trebui însă supraestimată, deoarece

diferite grupuri active social și forțe politice le pot evalua foarte diferit. Câștigurile publice clare
(de preferință financiare) din implementarea consecventă a principiilor declarate de politică
externă sunt o condiție suficientă pentru o astfel de consolidare.

În același timp, funcționarii care transmit interese naționale nu ar trebui să se bazeze în totalitate
pe opinia publică. Sunt necesare abilități profesionale care depășesc conceptul de „bun simț” al
unui profan și o înțelegere mai profundă a situației internaționale decât se poate obține din presa
sau din știrile de televiziune pentru a determina amenințările la adresa unei țări și a posibilităților
sale viitoare. Așa cum Larissa Pautova a mai remarcat în acest jurnal, „geopolitica se află
dincolo de viața de zi cu zi a mediului rus." Cei care trasează cursul politicii externe ale țării sunt
obligați să ia în considerare sentimentul public. Dar anchetele de opinie populiste nu sunt
suficiente pentru a defini interesele naționale.

Nici această sarcină nu poate fi încredințată unui cerc îngust de funcționari de stat de vârf ale
căror contacte cu grupuri influente mici sunt greu de urmărit. Orice „elită” care se aventurează
„să își asume” sarcina de a elabora un concept de interese naționale va fi cel mai probabil
incapabilă să consolideze abundente interese private în mai multe interese comune. În cel mai
bun caz, această „elită” va deveni ostatică a mai multor grupuri de interese, cum ar fi complexul
militar-industrial, sectorul resurselor naturale sau orice altă afacere mare. Ulterior, politica
externă va fi denaturată, rezultând cheltuieli excesive și oportunități ratate pentru a îmbunătăți
prosperitatea unei națiuni și a consolida securitatea în general. În cel mai rău caz, „elita” va
manipula opinia publică pentru a-și crește șansele electorale, luând astfel o poziție în opoziție cu
orice interese naționale.
7
În politica externă, interesele private rareori se reunesc într-un vector rezultat pe care societatea
îl va susține. Dimpotrivă, concurând pentru un cuvânt de spus în politica externă, interesele
private se împiedică reciproc. Prin urmare, documentele de politică externă doctrinară care
enumeră țările partenere „prioritare” și domeniile de cooperare internațională nu pot reflecta în
principiu interesele naționale și sunt rezultatul unui proces de lobby haotic și birocratic. Este
important să spunem că nu punem la îndoială a priori legitimitatea oricăruia dintre aceste
interese private (dezvoltarea relațiilor cu țara A, soluționarea conflictului cu țara B, crearea
condițiilor favorabile pentru exportul de arme către regiunea C etc.) . Spunem doar că niciunul
dintre ei nu poate pretinde rolul intereselor naționale pentru neîndeplinirea funcțiilor de bază
descrise mai sus.

Nu este atât de ușor să se stabilească criterii suficiente pentru clasificarea anumitor interese ca
„naționale.” Acestea pot include probabil interese generate de sistemul instituțional care asigură
comunicarea între oameni și comunitatea de elaborare a politicilor și ia în considerare rezultatele
unei evaluări independente. pentru ca interesele naționale declarate în timpul acestor discuții să
fie acceptate de majoritatea oamenilor drept echitabile, trebuie să existe un grad semnificativ de
încredere publică în instituțiile guvernamentale și politice (dar nu neapărat în liderii concreți care
dețin funcții specifice în acele instituții).

Un grad ridicat de încredere în instituțiile care și-au dovedit eficiența este un semn al unei
națiuni civice mature, a unei comunități de oameni cu identitate bazată pe consens, a granițelor
clar definite, a unui rol politic activ al cetățenilor și a drepturilor individuale bine protejate, a
unui din care numărul este delegat autorităților și poate fi revocat în orice moment. Prin urmare,
termenul «interes național» poate fi aplicat doar unei națiuni civice mature. Absența unei astfel
de națiuni va însemna cel mai probabil că nu vor exista interese naționale relevante, ci doar o
grămadă de interese legitime, dar private și trecătoare.

8
Tipuri de interese naţionale
La cel mai restrâns nivel, interesul naţional este uşor de definit: toate statele caută să-şi menţină
autonomia politică şi integritatea teritorială. Odată ce aceste două imperative au fost asigurate,
interesele statelor pot lua forme diferite. Astfel, statele gândesc şi acţionează în termenii
interesului definit ca putere. Acest concept, interes definit ca putere, este o categorie obiectivă şi
universal valabilă, deşi nu se poate spune că are atribuit un înţeles dat o dată pentru totdeauna.
De fapt, puterea statelor se „măsoară” în şi prin relaţiile lor internaţionale. În acest sens, teoria
realistă a lui Hans Morgenthau în domeniul relaţiilor internaţionale, apreciază că „...văzut în mod
obiectiv, ca o realitate independentă de reflecţie, interesul naţional poate fi înţeles ca esenţa
comportamentului posibil, a cărui realizare într-o situaţie istorică concretă maximizează
interesele existenţiale ale statului (securitate, putere, prosperitate).

1. Interesele vitale privesc integritatea teritoriului naţional şi a spaţiului său aerian şi maritim,
liberul exerciţiu al suveranităţii şi a protecţiei populaţiei sale. Aceste interese nu sunt desfiinţate
de procesele globalizării şi integrării regionale, ci sunt adaptate adecvat, adică flexibil, eficace şi
creator, la noile condiţii internaţionale şi regionale.
2. Interesele strategice ale unui stat rezidă cu prioritate în menţinerea păcii în lume şi în apărarea
spaţiilor esenţiale pentru activităţile economice ale ţării şi a libertăţii schimburilor sale.
3. Interesele de putere ale statului decurg din responsabilităţile pe care acesta şi le asumă pe
scena internaţională. De exemplu, Franţa, în calitatea sa de membru permanent al Consiliului de
Securitate al ONU şi de putere nucleară, îşi asumă, în plan internaţional, o serie de
responsabilităţi. La fel, se petrec lucrurile şi cu celelalte state, apreciate ca mari puteri sau
superputeri care îşi asumă responsabilităţi multiple pe arena mondială, în materie de securitate
internaţională, de respectare a drepturilor omului şi nu numai. Practic, aceste responsabilităţi
înseamnă participarea statelor respective, prin intermediul instituţiilor lor competente, la
acţiunile în favoarea păcii, la lupta împotriva terorismului internaţional, la susţinerea respectării
drepturilor generale ale omului şi a dezvoltării durabile.

Din punctul de vedere al naturii lor, interesele naţionale pot fi: economice, politice, sociale, militare.
Numele lor le defineşte conţinutul propriu-zis. De asemenea, interesele naţionale din perspectiva
timpului de realizare se pot clasifica în: interese pe termen scurt; interese pe termen mediu;
interese pe termen lung. Aceste două ultime clasificări ale intereselor naţionale indică complexitatea
şi dinamismul lor.

9
Clasificarea intereselor naționale
Pentru a fi mai precis în examinarea interesului pe care o națiune încearcă să-l asigure, Thomas
W. Robinson prezintă o clasificare de șase ori a intereselor pe care națiunile încearcă să le
asigure.

1. Interesele principale:

Acestea sunt acele interese pentru care nicio națiune nu poate compromite. Include păstrarea
identității fizice, politice și culturale împotriva posibilelor încălcări de către alte state. Un stat
trebuie să le apere cu orice preț.

2. Interese secundare:

Acestea sunt mai puțin importante decât interesele principale. Interesele secundare sunt destul de
vitale pentru existența statului. Aceasta include protecția cetățenilor din străinătate și asigurarea
imunităților diplomatice pentru personalul diplomatic.

3. Interese permanente:

Acestea se referă la interesele relativ constante pe termen lung ale statului. Acestea sunt supuse
unor schimbări foarte lente. Exemplul acestor interese este interesul SUA de a-și păstra sfera de
influență și de a menține libertatea de navigație în toate oceanele.

4. Interese variabile:

Astfel de interese sunt acele interese ale unei națiuni care sunt considerate vitale pentru binele
național într-un anumit set de circumstanțe. În acest sens, acestea pot fi diferite de interesele
primare și permanente. Interesele variabile sunt în mare măsură determinate de „curenții
încrucișați ai personalităților, opiniei publice, intereselor secționale, politicii partizane și
modurilor politice și morale”.

5. Interesele generale:

Interesele generale ale unei națiuni se referă la acele condiții pozitive care se aplică unui număr
mare de națiuni sau în mai multe domenii specificate, cum ar fi relațiile economice, comerciale,
diplomatice etc. Menținerea păcii internaționale este un interes general al tuturor națiunilor.
Similar este cazul dezarmării și controlului armelor.

10
6. Interese specifice:

Acestea sunt rezultatele logice ale intereselor generale și acestea sunt definite în termeni de timp
și spațiu. Asigurarea drepturilor economice ale țărilor lumii a treia prin asigurarea unei noi ordini
economice internaționale este un interes specific al Indiei și al altor țări în curs de dezvoltare.

Concluzii
În timp ce formulează obiectivele și obiectivele de interes național, toate națiunile trebuie să facă
încercări oneste de a le face compatibile cu interesele internaționale ale păcii, securității
protecției mediului, protecției drepturilor omului și dezvoltării durabile. Coexistența pașnică,
soluționarea pașnică a conflictelor și cooperarea reciprocă intenționată pentru dezvoltare sunt
interesele comune și comune ale tuturor națiunilor. Ca atare, împreună cu promovarea intereselor
lor naționale, națiunile trebuie să încerce să protejeze și să promoveze interese comune în
interesul mai larg al întregii comunități internaționale. Toate acestea fac esențial ca fiecare
națiune să își formuleze politica externă și să își conducă relațiile cu alte națiuni pe baza
intereselor sale naționale, așa cum sunt interpretate și definite în armonie cu interesele comune
ale omenirii. Scopul politicii externe este de a asigura obiectivele definite de interes național prin
utilizarea puterii naționale.

Bibliografie
1. https://ibn.idsi.md/sites/default/files/imag_file/Fundamentarea%20si%20evolutia
%20conceptului%20de%20interes%20national_0.pdf
2. https://cssas.unap.ro/ro/pdf_studii/interesele_nationale_si_folosirea_instrumenteler_de_p
utere_nationala_pentru_promovarea_si_apararea_acestora.pdf
3. https://cssas.unap.ro/ro/pdf_studii/interesele_nationale_si_folosirea_instrumenteler_de_p
utere_nationala_pentru_promovarea_si_apararea_acestora.pdf
4. https://ibn.idsi.md/sites/default/files/imag_file/Fundamentarea%20si%20evolutia
%20conceptului%20de%20interes%20national_0.pdf
11
12