Barierele în comunicarea interculturală

Comunicarea este o dimensiune centrală a vieţii noastre culturale; fără ea, orice tip de
cultură moare. În consecinţă, studiul comunicării presupune studiul culturii în care este
integrată”. John Fiske

Comunicarea este baza unei societăți, este baza dialogului uman în orice condiție a vieții.
Comunicarea este o nevoie socială. Este o formă de comportament uman, care apare din nevoia
de a relaţiona și a interacţiona. Prin comunicare reușim să ne înţelegem mai mult sau mai puţin
eficient cu semenii.  Trăind într-o societate multinaţională, e important ca fiecare din noi să fim
cointeresaţi în a cunoaşte şi a descoperi noul (pe cel ce trăieşte lîngă noi – de a-i cunoaşte
cultura, obiceiurile, tradiţiile specifice culturii date, bucatele tradiţionale, portul naţional...).
Pentru a-l cunoaşte e nevoie de o comunicare eficientă între reprezentanţii diferitor etnii.
O comunicare eficientă ne ajută să inţelegem mai bine o persoană sau o situaţie şi ne permite să
rezolvam diferite probleme pe care le întîlnim. La prima vedere pare simplu să comunici,
majoritatea problemelor cu cei din jurul nostru pornesc de la deficienţele de comunicare.
De multe ori ignoram faptul ca oamenii ce apartin altor culturi difera de noi prin religie, statut,
luarea deciziilor, atitudinea fata de timp, limbaj non-verbal.
Bagajul cultural personal determină raportarea noastră la realitățile cu care interacționăm.
E foarte ușor să ne formăm concepții eronate față de persoane despre care nu avem informații
suficiente, sau să interpretăm greșit mesajele transmise, sau gesturile care însoțesc aceste
mesaje.,
Evident că putem identifica multiple obstacole în calea comunicării interculturale, pornind de la:
neînțelegerea limbii
credința în superioritatea propriei culturi și disprețul față de alte culturi
capacitatea redusă de ascultare,
lipsa de sinceritate
Diferențele de percepție
lipsa de interes
Absența respectului
Un element care constituie o barieră importantă în comunicarea interculturală îl reprezintă șocul
cultural fenomen în strânsă legătură cu adaptarea culturală.
Șocul cultural reprezintă incapacitatea de a înțelege sau accepta persoane cu seturi de valori,
standarde și stiluri de viață diferite de ale noastre.
 Lipsa de interes - este una dintre cele mai mari şi mai frecvente bariere ce trebuie depăşite.
Acolo unde lipsa de interes este evidentă şi de înțeles, trebuie să se acționeze cu abilitate pentru a
direcționa mesajul astfel încât să corespundă intereselor şi nevoilor celui care primeşte mesajul.
Lipsa de cunoaştere - este dificil să comunicăm eficient cu cineva care are o altă educație ce
diferă de a noastră şi stăpîneşte cunoştințe rudimentare în domeniul abordat. E dificil, dar nu şi
imposibil.
Personalitatea - nu doar diferențele dintre tipurile de personalități pot crea probleme, ci, deseori,
propria noastră percepție a persoanelor din jurul nostru este afectată şi, ca urmare,
comportamentul nostru influențează pe acela al partenerului comunicării.

Reguli și principii pentru depășirea barierelor:

 Să învățăm să acceptăm diversitatea
 Să arătăm de aspect pentru partenerii cultural
 să ascultăm atent o altă persoană
 Să eliminăm stereotipurile și prejudecățile
 Să ne formăm competențe lingvistice
 Să fim deschiși către alte culturi și să acceptăm experiențe noi

Etnocentrismul, adică credinţa că propria cultură este superioară oricărei alteia apare ca barieră
atunci când comunicarea conduce la o atitudine de superioritate. Oamenilor nu agrează să li se
vorbească “de sus” sau să li se spună că ideile lor sunt interesante, dar greşite. Vorbitorul nu
conştientizează/nu pricepe dacă a fost auzit , înţeles şi acceptat.
In Israel, de Sabat, în casa unor oameni obișnuiți, nu se cere și nu se oferă unt, pâine și lapte. În
India, nu este indicat să daruim obiecte din piele de vițel unui localnic; este posibil ca, pentru
el, vaca să reprezinte simbolul sfânt al mamei.
Maniera de a saluta poate deveni o altă problemă. În Japonia, salutul adânc și plecăciunea din
poziția în picioare sunt normale în public. Acasă, în familie, japonezul primește în picioare și,
apoi, se așeaza brusc pe podea și se înclină cu mâinile pe pardoseală. Este normal ca și oaspetele
să se incline. În plus, japonezul nu privește direct în ochi de la început și nu strânge mâna,
deoarece atingerea tactilă echivalează cu un viol al intimitătii.
Concluzie
Depășirea barierelor interculturale depinde de atitudinea pe care o avem.