Disciplina ”Organizațiile internaționale”, Rotaru Veronica, dr., conf. univ.

Tema 1: ISTORIOGRAFIA CERCETĂRII ORGANIZAȚIILOR INTERNAȚIONALE,

BAZELE TEORETICO-CONCEPTUALE ȘI EVOLUȚIA ISTORICĂ ALE ACESTORA

Obiective de referință:
 să relateze despre istoriografia cercetării organizațiilor internaționale
 să stabiliească bazele teoretico-conceptuale ale organizațiilor internaționale
 să determine premisele apariţiei și evoluția istorică a organizațiilor internaționale ca formă de
organizare instituțională a relațiilor internaționale
 să formuleze caracteristicile organizaţiilor internaţionale contemporane

Unităţi de conţinut:
1. Istoriografia cercetării organizațiilor internaționale.
2. Bazele teoretico-conceptuale ale organizațiilor internaționale.
3. Evoluția istorică a organizațiilor internaționale ca formă de organizare instituțională a relațiilor
internaționale.

Termeni-cheie: organizații internaționale, istoriografie, concept, evoluție istorică

Bibliografie selectivă
1. Ciobanu R. Organizații și relații internaționale. 2014/ 2015.
https://www.academia.edu/23222586/ORGANIZA%C8%9AII_%C8%98I_RELA%C8%9AII_INTERNA%C8%9AIONALE
2. Ilasciuc D. Apariția organizațiilor internaționale și rolul lor în politica statelor membre. În:
Studii internaționale.
Știința politică în Republica Moldova: realizîri și perspective. Chișinău: CEP USM, 2011, p. 85-93.
3. Ilașciuc D., Ilașciuc A. Organizațiile internaționale. În: Relațiile internaționale în curriculumul universitar: bazele
teoretico-metodologice. Coord. V. Teosa, Gr. Vasilescu, V. Rotaru. Chișinău: CEP USM, 2016, p. 93-103.
4. Miga-Beșteliu R. Organizații internaționale interguvernamentale. București: Editura AllBeck. 2006. 312 p.
5. Organizaţiile internaţionale. Definiţie, trăsături esenţiale, clasificare. https://administrare.info/drept/11609-
organiza%C5%A3iile-interna%C5%A3ionale-defini%C5%A3ie,-tr%C4%83s%C4%83turi-esen%C5%A3iale,-clasificare
6. Rittberger V., Zangl B., Kruck A. International Oeganization. New York: Palgrave Macmillan, 2011. 352 p.
7. Stah N., Cușmir V. Fenomenul organizaţiilor internaţionale – necesitate sau cerinţă? Scurtă incursiune în istoric.
În: Analele facultăţii de drept „Dimitrie Cantemir”, Iaşi, nr. 9 şi 10, 2004, p. 51-54.
8. Sterpu V., Poleacov D. Conceptualizarea modernă a organizațiilor internaționale. În: Știința politică și societatea
în schimbare. Chișinău; CEP USM, 2015, p. 516-526.
9. Богатырев В. Международное право: учеб. пособие. Владим. гос. ун-т им. А. Г. и Н. Г. Столетовых.
Владимир: ВлГУ, 2016. 276 с. http://e.lib.vlsu.ru/bitstream/123456789/5926/1/01623.pdf
10. Волынчук А., Севастьянов С. Международные организации политического и экономического
сотрудничества: учебное пособие. Владивосток: ВГУЭС, 2008. 164 с. http://www.vvsu.ru/file.php?id=A853B835-35C5-4A72-BF73-
96DE855A67CE.pdf
11. Гуторова А. Международные неправительственные организации: понятие, виды и роль в современном
мире. В: Известия Юго-Западного государственного университета, № 21 (4), 2017, с. 154-164.
https://science.swsu.ru/jour/article/view/234
12. Лукашук И. Международное право. Особенная часть: учеб. для студентов юрид. фак. и вузов. Москва:
Волтерс Клувер, 2005. 544 с. http://lib.maupfib.kg/wp-content/uploads/lukashuk_2.pdf
13. Наумов А. Международные неправительственные организации и проблемы глобального управления. В:
Государственное управление, Электронный вестник, Выпуск № 39, Август 2013, c. 49-76.
https://cyberleninka.ru/article/n/mezhdunarodnye-nepravitelstvennye-organizatsii-i-problemy-globalnogo-upravleniy a
14. Туманов С. Международные межправительственные организации: понятие и функциональная
характеристика. В: Вопросы российского и международного права, Том 6, № 11A, 2016, с. 3-16. http://publishing-
vak.ru/file/archive-law-2016-11/1-tumanov.pdf

1. Istoriografia cercetării organizațiilor internaționale

Creşterea rolului organizaţiilor internaţionale a atras atenţia juriştilor, economiştilor, istoricilor,

sociologilor şi politicienilor. Pînă în anii 60-70 ai sec. XX, cercetările în domeniul activităţii
organizaţiilor internaţionale erau efectuate, în special, de către jurişti care, utilizând metodele tradiţionale
1
din jurisprudenţă, tratau organizaţiile internaţionale mai întâi de toate ca o formă specifică de relaţii
internaţionale. De aceia printre publicaţii predominau monografii descriptive sau o analiză a elementelor
structurale care le deosibesc pe organizaţiile internaţionale de alte forme de relaţii interstatale.
Începând cu anii 60 ai secolului XX, cercetările efectuate în domeniul studiului activităţilor
organizaţiilor internaţionale au încetat de a mai fi prerogativa dreptului internaţional. Ele capătă treptat un
caracter interdisciplinar, folosind realizările ştiinţelor sociale, sunt efectuate reieşind din aspectele
sociologice, economice şi politice. Din acest punct de vedere se evidențiază lucrările cercetătorului
polonez W. Morawiecki și a specialistului sovietic G. Morozov.
Astfel, în lucrarea sa ”Funcțiile organizațiilor internaționale”, W. Morawiecki abordează câteva
probleme fundamentale pentru studiul organizațiilor internaționale: ce este o organizației internațională,
care este domeniul ei de activitate și scopul creării acestora. Totodată, o atenție deosebită, cercetătorul
atrage clasificării și descrierii funcțiilor de bază ale organizației internaționale: de reglementare, de
control și operative.
La rândul său, cercetătorul G. Morozov în lucrarea sa ,,Organizațiile internaționale”, abordează
câteva probleme importante ce țin de existența organismelor internaționale. Una dintre acestea se referă la
condițiile și premisele apariției organizațiilor internaționale în diferite perioade istorice. Totodată, acesta
este unul dintre primii cercetători sovietici care studiază organizațiile internaționale inter-guvernamentale
și ne-guvernamentale. Deși, lucrarea este scrisă în spiritul epocii în care a activat autorul (intervenții
ideologice sovietice), trebuie de menționat că această sursă reprezintă un bogat material teoretico-
metodologic pentru studierea organizațiilor internaționale.
Lucrarea cercetătorului român Raluca-Miga Beșteliu ”Organizații internaționale
interguvernamentale”, reprezintă un studiu consacrat unor probleme practice în funcționarea
organizațiilor internaționale. În prima parte, sunt cercetate modalitățile prin care se înființează,
funcționează și se finanțează o organizație internaționale. De asemenea, specialistul român analizează
subiectul personalității juridice a organizației internaționale, dobândirea și pierderea calității de membru a
ei. În a doua parte a lucrării, este întreprinsă o trecere în revistă a structurii și specificului activității
sistemului ONU.
O importanţă deosebită în studierea organizaţiilor internaţionale o are studierea diferitor
îndrumare, culegeri de documente și anuare ale organizaţiilor internaţionale atât interguvernamentale, cât
şi non-guvernamentale. În același timp, un loc aparte îl au paginile oficiale web ale organizațiilor
internaționale. Acest tip de izvoare acordă posibilitatea de a studia istoricul, structura şi activitatea
propriu-zisă a organizațiilor internaționale. Studierea acestor surse permit familiarizarea cu evenimentele
curente și agenda de lucru a organizațiilor internaționale.
 2. Bazele teoretico-conceptuale ale organizațiilor internaționale

Prin definire generală, organizaţia internaţională este o asociație a trei sau mai multe state
suverane (numărul trei = multilateralismul; două = o relație bilaterală). Organizația internațională, în
sens larg, se referă la modul în care actorii din sistemul internațional se raportează la alți actori și
interacționează cu aceștia. În acest sens, organizația internatională este pur si simplu modul în care este
organizat sistemul international.
În calitate de o noțiune mai generală poate servi cea propusă de G. Morozov: organizația
internațională constituie o formă stabilă a relațiilor internaționale care include, în majoritatea cazurilor,
părți contractante din cel puțin 3 state, având scopuri coordonate de participanții ei, competența activității
și organele sale, de asemenea, alte instituții organizaționale specifice (de ex., statutul, procedura,
calitatea de membru, ordinea de muncă, procesul de luare a deciziilor etc.).
T. Arsanova – organizaţia internaţională reprezintă, în primul rând, asocierea statelor în
conformitate cu dreptul internațional și un tratat international, încheiat cu scopul de a realiza cooperarea
în sferele politic, economic, cultural și de altă natură și, în al doilea rând, această asociere, în
corespundere cu interesele și voința statelor aderente, are o structură organizațională proprie, un sistem de
organe, un set de drepturi și obligații.
De regulă, organizațiile internaționale se împart în 2 grupe principale:
 Organizații interstatale (interguvernamentale) în care, în calitate de părți contractante, apar
statele.

 Organizații internaționale neguvernamentale (ONG) care includ activitatea persoanelor fizice

și/sau juridice, activitatea cărora se desfășoară în afara politicii externe oficiale ale statelor.
Organizațiile interstatale, în opinia lui D. Ancilotti, sunt organele care sunt create în comun de
către un număr de state și voința cărora, din punctul de vedere al dreptului internațional, este atribuită
colectivului de subiecți și, pe această bază, apar anumite consecințe juridice.
H. K. Jacobson determină organizația interstatală drept o structură instituțională, stabilită
printr-un acord între două sau mai multe state suverane pentru efectuarea regulată a interdependențelor
politice.
Organizaţiile internaţionale reprezintă un ansamblu structurat de participanţi, constituit pe baza
unui acord, având o funcţionare continuă în vederea atingerii unor obiective comune, prin coordonarea
resurselor şi acţiunilor.
Fenomenul organizaţiei internaţionale marchează un pas important în direcţia democratizării
vieţii internaţionale; el constituie un fenomen caracteristic al epocii actuale, care influenţează sensibil
conţinutul şi formele politicii internaţionale, încât se vorbeşte în prezent chiar de formarea unei ramuri
speciale a dreptului internaţional public – dreptul organizaţiilor internaţionale.
La baza organizării şi funcţionării unei organizaţii internaţionale se află un tratat adoptat de o
conferinţă diplomatică; un astfel de tratat capătă o funcţie esenţială nouă - de act constitutiv, de statut al
organizaţiei, având şi trăsături proprii, distincte în comparaţie cu tratatele multilaterale obişnuite
încheiate de state. Statutele organizaţiilor internaţionale formează astăzi o categorie distinctă de acte
internaţionale, prevăzute, sub aspectul regulilor juridice ce li se aplică şi de Convenţia de la Viena din
1969 privind dreptul tratatelor (art. 5).
La definirea organizației internaționale neguvernamentale (ONG) este necesar să facem
referință la rezoluția 288(X) din 27 februarie 1950, adoptată de către Consiliul Economic şi Social al
ONU (ECOSOC), în care se remarcă că orice organizație internațională, acordul de creare a căreia nu
poartă un caracter interguvernamental, va fi examinată în calitate de organizație internațională
neguvernamentală.
Cercetătorii evidentiază așa caracteristici ale ONG, precum: caracterul internațional al scopurilor
și obiectivelor, caracterul particular al reprezentării (membrii ONG nu sunt statele suverane), caracterul
benevol al activității
Numărul sporit al ONG-lor și tendința de creștere continuă a acestora ale la bază o serie de
motive, cum ar fi:
- apariția problemelor globale;
- adeseori, capacitatea insuficientă a statelor și organizațiilor internaționale interguvernamentale
de a soluționa problemele globale ce apar;
- amplificarea proceselor democratice în domeniul relațiilor interne și internaționale, expresia
instituțională a cărora sunt ONG-le;
- transformările din sfera intereselor naționale ale statelor;
- dorința în creștere a unor indivizi din întreaga lume de a spori controlul asupra proceselor de
luare a deciziilor în problemele ce le afectează interesele lor vitale;
- îmbunătățirea legăturilor transfrontaliere și a activităților publice în diferite state, precum și
oportunitățile progresului tehnico-științific etc.
ONG au rol de sprijin în contextul procesului de creare a dreptului internațional și a creării
normelor internaționale. La procesul de creare a dreptului internațional acestea participă nemijlocit, însă
doar în limitele împuternicirilor acordate de către stat. Cât privește procesul creării normelor
internaționale, la acesta ONG participă indirect, capacitatea de a participa la procesul de creare a
normelor internaționale având doar subiectele dreptului internațional.
Organizatiile neguvernamentale trebuie să îndeplinească urmatoarele criterii:
 Să funcționeze ca entitate structurată;
Să fie de natură privată;
Să respecte criteriul nondistribuției profitului;
Să se auto-guverneze;
Să fie conduse în regim de voluntariat;
Să fie de interes public.
Ziring Lawrence, Robert E. Riggs, Jack C. Plano au elaborat o serie de caracteristici ale
organizațiilor interguvernamentale:
 existență a unui document constitutiv;
 caracter permanent;
 obiective și principii în concordanță cu dreptul internațional;
 existență a unui mecanism de organizare sub forma unei structuri de organe special;
 membri participanți – state suverane;
 metode de lucru: dialog, discuții, negocieri;
 formează relații, stabilesc contacte, legături, cooperare;
 competențe juridice specifice;
 sunt persoane juridice;
 capacitate de a include state suverane cu structură politică diferită;
 prezență a bugetului organizației;
 o serie limitată de probleme, declarate în competența organizației;
 existență a competenței globale (universale);
 forme de elaborare a legii: crearea acordurilor multilaterale și aprobarea rezoluțiilor cu
caracter consultativ.
C. Archer numește patru condiții de existență și funcționare a organizațiilor internaționale:
 numărul de state care activează ca subiecte independente;
 cooperarea totală între statele membre;
 conștientizarea soluționării în comun a problemelor;
 recunoașterea de către state a necesității de creare a mecanismelor instituționale pentru
reglementarea relațiilor dintre ele.
Pentru a califica o anumită formă de asociere a statelor ca fiind o organizaţie internaţională, se cer
întrunite mai multe elemente constitutive:
 La respectiva asociere să participe, în calitate de părţi contractante, statele. În înţelesul dat
prin art. 2 al Convenţiei de la Viena din 1969, organizaţiile internaţionale sunt fondate de către state şi
funcţionează prin voinţa acestora, de regula, reprezentarea statelor este realizata de reprezentantii
guvernelor statelor respective.
 Actul constitutiv al organizaţiei să reflecte acordul de voinţă al statelor membre
fondatoare. De regulă, acest acord îmbracă forma unui tratat care în majoritatea cazurilor este un tratat
multilateral, ce poarta denumiri diferite cum ar fi Carta (a ONU, spre exemplu), Constituție (a
Organizatiei Internaționale a Muncii), Statut (al Consiliului Europei) etc.
 Asocierea statelor în organizaţii internaţionale presupune urmărirea unor obiective şi
scopuri comune: menținerea pacii, cooperarea economică, apararea drepturilor omului, dezvoltarea
comertului etc.;
 Organizaţia internaţională trebuie să aibă o structură instituţională proprie (Conferința,
Consiliu de Administrație, Secretariat, spre exemplu). Ea trebuie să dispună de un număr de organe, cu
funcţionare periodică sau permanentă, prin intermediul cărora să îşi poată desfăşura activitatea, conform
statutului.
 Pentru a fi considerată organizaţie internaţională, asocierea dintre statele membre trebuie să
se stabilească şi să se desfăşoare în baza normelor de drept internaţional.
 Să aibă personalitate juridică proprie – de drept intern şi de drept internaţional – în temeiul
căreia organizaţia beneficiază de drepturi şi îşi asumă obligaţii pe teritoriul oricăruia dintre statele
membre sau în raporturile cu acestea ori cu alte subiecte de drept internaţional.
Astfel, conceptul de organizație internațională reflectă ideea creării unei uniuni colective de
către mai multe țări, pe baza unui scop comun, care va dispune de organe proprii şi va fi investită cu
competenţe, reieșind din domeniul de activitate pe care îl acoperă și contribuie la realizarea principiului
asociativ în contextul relațiilor internaţionale prin:
 crearea mecanismelor de cooperare între state;
 garantarea drepturilor şi intereselor statelor în sistemul de securitate colectivă;
 stabilirea unor mecanisme de control asupra statelor;
 aderarea la normele dreptului internațional.

3. Evoluția istorică a organizațiilor internaționale ca formă de organizare instituțională a

relațiilor internaționale

În sistemul internațional contemporan, statele naționale independente continuă să joace un rol

primordial în cooperarea interstatală. Încă pacea de la Westfalia, din 1648, a stabilit, timp de mai multe
secole, pozițiile dominante ale statelor națiune și ale relațiilor interstatale în politica mondială. Cu toate
acestea, în prezent, statele naționale nu mai sunt singurii actori pe arena internațională. Începând cu a
doua jumătate a secolului XX, în sistemul relațiilor internaționale, au început să joace un rol din ce în ce
mai activ noii actori – organizațiile internaționale, forumurile diplomatice multilaterale, corporațiile
multinaționale, regiunile transfrontaliere și indivizii. În acest fel, are loc înlocuirea sistemului
internațional monocentric al unui actor cu sistemul internațional policentric al unei multitudini de actori.
Ideea de organizaţie internaţională este exprimată în diverse proiecte, urmărind asigurarea
păcii. Originile ideice ale creării unei organizații de securitate globală pentru întreaga umanitate și a
corpului său central de coordonare, care ar putea garanta pacea, securitatea și prosperitatea la scară
globală, sunt cuprinse în lucrările gânditorilor, oamenilor de știință și filozofilor antici. Dintre gânditorii
greci antici se poate numi Platon (sec. IV î.Hr.). Mai târziu, pe parcursul istoriei, au urmat proiectele unor
astfel de figuri istorice celebre, precum: Piere Dubois (1306 – Consiliul Uniunii Europene); Dante
Alighieri (1312); Podebrad (1464 – a propus crearea Consiliului Uniunii); Émeric Crucé (1623 – a
venit cu ideea creării unui Congres permanent); M. Sully-Henry IV (1640 – a propus crearea Consiliului
Uniunii); William Penn (1693 – Consiliul Suprem,); Charles Saint-Pierre (1713 – Consiliu); Johann
Kaspar Bluntschli (1876 Consiliul Uniunii); Immanuel Kant (1789); proiectul juristului rus Vasilii
Malinovsky (1803) etc.
Remarcabil pentru actualitatea lui este proiectul regelui ceh Podebrad (1462) care recomandă
crearea unei organizaţii internaţionale permanente, având ca organe: un congres, un consiliu şi o
curte de justiţie a cărei principală funcţie trebuia să fie rezolvarea paşnică a diferendelor dintre state.
Émeric Crucé (1590-1648) – ideea creării unui Congres permanent – (1623) viza crearea unei
uniuni mondiale, bazată pe toleranța religioasă și unificarea tuturor statelor lumii pentru a pune capăt
războaielor și a asigura bunăstarea tuturor oamenilor din lume. Pledând pentru o politică externă
rațională, a cărui scop să fie înlăturarea războaielor, filosoful a fost unul dintre primii din epoca modernă
care a propus crearea unei organizații internaționale permanente care să funcționeze pe baza unui acord
între state, potrivit căruia toți participanții, indiferent de puterea și poziția sa geografică, trebuie să fie
egali.
Leonid Kamarovsky (1846-1912) a propus bazele organizaționale ale viitoarelor organizații
internaționale și a oferit mecanisme juridice reale pentru activitățile lor. Autorul a menționat două
caracteristici ale acestor mecanisme:
1) ele vor fi permanente, cu o anumită organizare și competență;
2) crearea organelor care vor servi drepturilor și intereselor comune ale tuturor membrilor
Uniunii.
Potrivit autorului, principiile de bază ale comunicării internaționale în cadrul acestei
organizații trebuie să fie principiile egalității tuturor membrilor săi, iar pentru organismele sale –
principiile deschiderii și responsabilității. L. Kamarovsky a determinat structura organelor unei
organizații internaționale în felul următor:
1. congrese și conferințe;
2. consiliu internațional;
3. organe care protejează dreptul internațional;
4. organe ale administrației internaționale.
Dezvoltarea organizațiilor internaționale, în forma lor contemporană, este legată de formarea
sistemului de la Westfalia din 1648, fondat pe principiul suveranității statului-națiune. Existența statelor
suverane, care dispun de dreptul de a-și alege calea sa de dezvoltare în cadrul granițelor sale și egalitate
formală, și suveranitate în relațiile ditre ele, a determinat faptul ca colaborarea între ele instituționale să
fie concretizată sub formă organizațiilor internaționale.
Un alt aspect important care a contribuit la formarea organizațiilor internaționale a fost
tendința istorică îndelungată de unire a lumii într-un tot întreg, anume internaționalizarea sferelor vieții
sociale, politice etc.
În sec. al XVIII-lea o serie de proiecte ale unor forme de organizare internaţională au fost
elaborate de gânditori şi oameni politici francezi, germani sau englezi.
În sec. al XIX-lea, sub acţiunea factorilor economici, apar preocupări ale statelor de a crea
organizaţii internaţionale, corespunzător evoluţiei relaţiilor dintre ele, sub acţiunea expansiunii comerţului
internaţional şi a dezvoltării progresului în general.
În sec. XX, ideea unei organizații internaționale a început să fie transpusă activ în viața
internațională.
Apariţia organizaţiilor internaţionale a fost influenţată de aşa factori, precum:
• apărarea de duşmanii comuni;
• progresul tehnico-ştiinţific și social-economic;
• dezvoltarea comerţului internaţional și crearea unor noi forme de relaţii economice;
• transformarea opiniei publice într-un factor important al vieţii
internaţionale. În acest context, au fost înfiinţate:
 Uniunea Poştală Universală (1875);
 Organizaţia Meteorologică Mondială (1878);
 Uniunea de la Paris pentru protecţia proprietăţii industriale (1883);
 Uniunea de la Berna pentru protecţia operelor literare şi artistice (1886).
Organizațiile internaționale, create pe baza uniunilor administrative cu competențe speciale, au
existat un secol.
 Unii oameni de știință consideră prototipurile organizațiilor internaționale ca fiind
conferințele și congrese internaționale importante ale statelor europene, de exemplu, Congresul de la
Paris din 1856. Așadar, organizaţiile internaţionale (interstatale) au apărut ca o continuare şi
permanentizare a reuniunilor diplomatice temporare ale statelor – congresele şi conferinţele, căpătând
însă caracterul unui fenomen nou al relaţiilor internaţionale şi al dreptului internaţional, cu trăsături
caracteristice noi.
Primele organizaţii internaţionale au fost create pe baza unor tratate multilaterale. Ele păstrează
aspecte de continuitate cu instituţiile existente ale dreptului internaţional, dar capătă trăsături noi care le
configurează ca forme juridice permanente şi specifice ale relaţiilor interstatale, ca instituţie nouă a
dreptului internaţional, ca ramură autonomă a acestuia.
Conferinţele internaţionale, denumite până în secolul al XlX-lea şi congrese, sunt reuniuni
temporare ale reprezentanţilor diplomatici ai statelor, pe când organizaţiile internaţionale apar ca forme
permanente de cooperare, caracterizate prin continuitatea activităţii, asigurată prin existenţa unei structuri,
a unui sistem de organe principale şi auxiliare care formează un cadru permanent al coordonării acţiunilor
statelor.
Prima încercare de a crea o organizație politică internațională de tip interguvernamental este
considerată Liga Națiunilor și Consiliul acesteia în 1919. Al Doilea Război Mondial a adus omenirii o
tragedie și mai groaznică și a obligat statele coaliției anti-Hitler să reconsidere bazele anterioare ale
organizării sistemului de securitate internațională, să învețe lecțiile experienței eșuate a Ligii Națiunilor,
ținând cont de noua aliniere a forțelor pe scena mondială. Pentru a crea o nouă organizație internațională
(ONU), negocierile au fost inițiate chiar de la începutul războiului.
Examinând dinamica evoluției organizațiilor internaționale cu luarea în considerație a
particularităților, indicate în diferite lucrări științifice, putem distinge câteva perioade (etape)
condiționale ale acestui proces politic internațional:
Etapa 1. Apariția precursorilor organizațiilor internaționale. Un exemplu este Sfânta
Alianță, creată în urma rezultatelor Congresului de la Viena din 1815, care a fost, prin esența sa, militară,
dar a consolidat ordinea mondială existentă din acea vreme. Prima etapă este lungă în timp și se încheie
cu crearea Ligii Națiunilor în urma rezultatelor Primului Război Mondial.
Etapa 2. Perioada dintre războaiele mondiale. A fost acumulată atât experiența pozitivă, cât și
cea negativă a Ligii Națiunilor. Unele agenții specializate, create în timpul Ligii, au intrat mai târziu sub
auspiciile ONU: Organizația Internațională a Muncii, Organizația Mondială a Sănătății.
Etapa 3. După cel de-al doilea război mondial până în 1960. A fost instituită ONU. Sunt create
organizații internaționale regionale: Organizația statelor arabe, Liga statelor arabe. Se dezvoltă
fenomenul pacificării. Apar organizații internaționale de integrare: Uniunea Economică Europeană,
Consiliul Europei, NATO, Organizația Tratatului de la Varșovia.
• Etapa 4. 1961-1973 – prăbușirea sistemului colonial, apariția noilor state suverane. Sunt
create noi organizații de tip integrare: ASEAN (1967).
• Etapa 5. Sfârșitul anilor ’70. Se creează OPEC, Agenția Internațională pentru Energie.
• Etapa 6. 1980. Se formează practica actuală a interacțiunii ONU cu organizațiile
neguvernamentale, mișcările internaționale civile: pentru drepturile omului, protecția mediului, lupta
pentru pace și altele.
• Etapa 7. 1990. Înțelegere activă a necesității reformării ONU, consolidarea rolului său central
și sistemic în relațiile internaționale. Se începe o discuție internațională la nivel diplomatic și științific
despre reforma Consiliului de Securitate, reforma administrativă și financiară a ONU.
• Etapa 8. Perioada începutului secolului XXI până în zilele noastre. Principala reformă la
ONU (reforma Consiliului de Securitate) nu a fost realizată, dinamica de creștere a noilor organizații
internaționale nu încetinește. Apar primele declarații și încercări de a justifica necesitatea reformării
întregului sistem global al ONU, în special, a organismelor subsidiare, implicate în promovarea
dezvoltării socio-economice. Apar noi organizații de tip integrare.
În epoca contemporană, organizaţiile internaţionale reprezintă o formă de armonizare a
eforturilor statelor în direcţia unei colaborări internaţionale, pentru realizarea căreia statele au creat un
cadru juridico-organizatoric (instituţional) – o organizare cu caracter permanent.
Organizaţiile internaţionale guvernamentale constituie un cadru favorabil pentru dezvoltarea
relaţiilor dintre statele-membre, pentru coordonarea activităţilor spre anumite scopuri.
Instituţia organizaţiei internaţionale a apărut ca o necesitate a vieţii internaţionale şi acest
fenomen marchează un pas important în direcţia democratizării ei. Rolul crescând pe care îl are instituţia
organizaţiei internaţionale reprezintă una dintre caracteristicile marcante ale relaţiilor internaţionale
actuale. Statele nu pot renunţa la aceste instrumente de securitate colectivă, de cooperare economică şi
tehnică, de unificare a eforturilor colective pentru soluţionarea unor probleme actuale şi acute de interes
comun, care sunt mai necesare ca oricând sau chiar indispensabile în condiţiile globalizării.