1

ACTORI ȘI INTERACȚIUNI ÎN
SISTEMUL INTERNAȚIONAL
Actorii interacționează într-un
sistem internațional anarhic.

Unul dintre cei mai folosiți termeni în dome-

niul studiilor internaționale este cel de actor. Acesta
poartă câteva caracteristici care îi subliniază rolul

Mihai Alexandrescu – Introducere în Studii Internaționale și de Securitate

în sistemul internațional.

Indiferent de tipologia sa, actorul este o uni-

tate a sistemului care are capacitatea de a influența
și/sau modela comportamentul altor unități. Acest
lucru înseamnă că acțiunea unei entități trebuie să
fie suficient de semnificativă încât să determine
reacția altor entități (sub forme diverse: declarații
ale șefilor de stat în caz de atac terorist, începerea
unor negocieri bi- sau multi-laterale, luarea unor
decizii privind întărirea controalelor vamale etc.)
sau să modeleze comportamentul altor entități (ex.
acceptarea încheierii unui acord comercial privind
reducerea taxelor vamale, acceptarea reducerii pro-
ducției de energie alternativă, retragerea unor trupe
din zone de conflict, aderarea la organizații sau tra-
tate internaționale etc.)

În relațiile internaționale, se vorbește despre:

1
(a) actori unitari - o entitate singulară care încearcă
să își maximizeze interesul național; în interiorul
unității sunt soluționate problemele politice și de
structură. Această descriere este asociată, în prin-
cipal statelor.

(b) actori raționali - caracteristica unităților (mai ales

ale statelor) de a analiza acțiunile altor unități. Sco-
pul acestei analize este cel de a obține cel mai efici-
ent rezultat în urma interacțiunilor cu ceilalți actori.
Acest concept este prezent mai ales în analiza poli-
ticii externe, fiind un model decizional.

În secolul al XX-lea, se menționau ca actori

foarte importați în analiza relațiilor internaționale:

Mihai Alexandrescu – Introducere în Studii Internaționale și de Securitate

• statele-națiune
• organizațiile non-guvernamentale (ONG),
• corporațiile transnaționale
• organizațiile interguvernamentale (OIG)
• actori – rețele.

Totuși, atunci când parcurgem literatura Relați-

ilor Internaționale (RI), vom observa că acești actori
sunt împărțiți în trei categorii:
• actori statali
• actori non-statali
• actori individuali.

Alți autori, precum Paul Viotti și Mark Kauppi

(2013), preferă să vorbească despre patru tipuri de ac-
tori:
• statele
• organizațiile internaționale

2
 • organizațiile non-guvernamentale
• indivizii.

Diferența dintre cele două clasificări se regă-

sește în modul în care sunt definite organizațiile in-
ternaționale (sau inter-guvernamentale). Pentru câ-
țiva autori din domeniul RI, organizațiile internațio-
nale pot fi considerate o categorie distinctă de ac-
tori, în vreme ce alți autori susțin că acestea ar tre-
bui să fie considerate parte din categoria actori non-
statali. Rămâne ca fiecare să decidă și să argumen-
teze preferința pentru una dintre aceste două clasi-
ficări.

Statele

Mihai Alexandrescu – Introducere în Studii Internaționale și de Securitate

Sistemul internațional este anarhic pentru că
statele continuă să își mențină suveranitatea și teri-
torialitatea ca principale atribute ale lor. Cele două
condiții menționate fac imposibilă existența unei au-
torități supra-naționale care să dețină monopolul
asupra violenței în sistemul internațional și să for-
muleze/impună norme pe care actorii sistemul să le
accepte.

„Statul este o entitate teritorială controlată de un

guvern și locuită de o populație. [...] Un guvern sta-
tal nu răspunde nici unei autorități superioare;
exercită suveranitatea asupra teritoriului său -
pentru a face și a aplica legi, pentru a colecta im-
pozite și așa mai departe. Această suveranitate
este recunoscută de alte state prin intermediul re-
lațiilor diplomatice și de obicei prin aderarea la Na-
țiunile Unite (ONU)”. (Goldstein 2014: 13)

3
Organizațiile internaționale (OI)
OI sunt cunoscute și sub denumirea de orga-
nizații inter-guvernamentale (OIG). Acestea sunt enti-
tăți compuse din membri care sunt statele. Organiza-
țiile internaționale pot fi:

• bilaterale, încheiate între două state. Ca

exemple:
o U.S.-Canada North American Aeros-
pace Defense Command
o Turkish-U.S. Business Council
o Danish International Development
Agency
multilaterale, cuprinzând trei sau mai multe

Mihai Alexandrescu – Introducere în Studii Internaționale și de Securitate

•
state. Cea mai cunoscută OI rămâne Organi-
zația Națiunilor Unite, însă se mai pot menți-
ona și NATO, NAFTA, ASEAN, UE etc.

Organizațiile non-guvernamentale 1
Acestea sunt creații recente în sistemul inter-
național. Potrivit definiției din literatura RI, organi-
zațiile non-guvernamentale sunt compuse din actori
internaționali privați, care nu depășesc granițele na-
ționale.

1 Pentru început, este important să fie evitată confuzia generată

în limba română privind așa-numitele „organizații non-guver-

namentale”. În limba engleză, acestea poartă denumirea de „or-
ganizații non-profit”, în vreme ce organizațiile non-guvernamen-
tale sunt actori care acționează la nivelul sistemului internați-
onal, influențând comportamentul statelor

4
 În categoria ONG sunt incluse atât organiza-
țiile non-profit, cât și cele orientate spre profit:

• corporațiile multinaționale
• organizațiile non-guvernamentale transnați-
onale
• organizațiile non-guvernamentale umanitare
• grupurile non-statale armate.

Mihai Alexandrescu – Introducere în Studii Internaționale și de Securitate

Indivizii
Atunci când analizăm interacțiunile din siste-
mul internațional, suntem interesați de procesele
decizionale și modul în care deciziile influențează
comportamentul celorlalți actori. În această logică,
noi suntem interesați de persoane precum Mihail
Gorbaciov, Osama ben Laden, Nelson Mandela, Do-
nald Trump ș.a.

5
 Influența acestor indivizi depășește cadrul insti-
tuțional rigid impus de statele sau grupurile pe care
le reprezintă. Personalitatea lor și modul în care aceș-
tia acționează influențează în mod semnificativ acțiu-
nile altor actori, care se vor vedea adesea nevoiți să
reacționeze la acțiunile unor asemenea indivizi.

Despre importanța acestora vom vorbi detaliat,

atunci când ne vom referi la procesele decizionale în
politica externă.

NIVELE DE ANALIZĂ

Mihai Alexandrescu – Introducere în Studii Internaționale și de Securitate

Nivelul de analiză reprezintă perspectiva teo-
retică prin care sunt explicate interacțiunile dintre
actorii relațiilor internaționale. Problema nivelelor
de analiză a fost abordată pentru prima data de Da-
vid Singer (1961) și prezenta, inițial, două abordări:
(a) holistă (de sus în jos) 2 și (b) individualistă (de jos
în sus) 3.

2 Abordarea holistă explică interacțiunile din sistemul interna-

țional ca fiind o influențare pe care sistemul o are asupra acto-
rilor prin modelarea comportamentului acestora. Altfel spus,
sistemul prin normele si regulile sale limitează acțiunile actori-
lor, mai ales în scopul prevenirii conflictelor internaționale. În
acest caz, analiza sistemului o precedă pe cea a actorilor.
3 Abordarea individualistă susține că sistemul internațional este

suma caracteristicilor actorilor care îl compun și ca urmare ca-

racteristica sistemului este dată de tipurile de interacțiuni ale

6
 În continuare, vom vedea două tipuri de pre-
zentare a acestor nivele. Primul este cel clasic, des-
cris și de Goldstein (2014), al doilea este cel al Școlii
de la Copenhaga.

Abordarea clasică
Paul Viotti și Mark Kauppi (2013) ne spun că
nivelele de analiză sunt utile cercetătorilor RI sau
politicii globale deoarece constituie un cadru com-
prehensiv care ne focalizează atenția asupra unor
factori sau variabile independente care pot fi relați-
onate de ceea ce noi încercăm să explicăm, adică de
variabilele dependente.

Mihai Alexandrescu – Introducere în Studii Internaționale și de Securitate

O perspectivă detaliată a acestor nivele de analiză,
cuprinde o reprezentare ca cea alăturată. Ceea ce se
poate observa în această reprezentare este că fiecă-
rui nivel de analiză îi corespund o serie de teme de
interes pentru un cercetător. Spre exemplul, vom fi
interesați, atunci când dorim să realizăm analiza
comportamentului unui actor individual în sistemul
internațional, care este sistemul de valori și credințe
în care acesta a fost format, dar este necesar ca noi
să avem capacitatea de a analiza personalitatea li-
derilor și tipologiile acestora pentru a putea face o
încadrare corectă a modului său de a lua decizii și
mai ales impactul pe care aceste îl pot genera.
Atunci când ne propunem să analizăm un grup, ele-
mentele pe care un analist ar trebui să le includă se

actorilor, căci aceștia sunt cei care creează regulile sistemului

și apoi le agreează. În cadrul acestei abordări, analiza compor-
tamentului actorilor o precedă pe cea a sistemului.

7
referă la birocrațiile guvernamentale și birocrațiile
decizionale. Acestea sunt necesare pentru a putea
înțelege, de exemplu, diferența dintre procesele de-
cizionale în cadrul Departamentul de Stat al SUA și
cele din cadrul Ministerului Afacerilor Externe din
Franța.

Mihai Alexandrescu – Introducere în Studii Internaționale și de Securitate

Aceste procese decizionale diferite explică im-

portanța anumitor lideri sau a anumitor grupuri de
interese care influențează decizia finală pe care sta-
tul respectiv și-o asumă. Explicațiile pot fi extinse și
asupra celorlalte nivele de analiză (statal și interna-
țional). Cunoașterea instrumentelor de analiză este
utilă pentru un cercetător al relațiilor

8
internaționale, dar sunt esențiale pentru un deci-
dent implicat direct în formularea deciziei, indife-
rent de poziția pe care o ocupă.
Dincolo de reprezentarea de mai sus, nivelele
de analiză au fost discutate și de Goldstein (2014).
Aceasta nu este substanțial diferită de cea oferită de
Viotti și Kauppi, însă poate să ofere o înțelegere mai
largă a semnificației acestor nivele:

Mihai Alexandrescu – Introducere în Studii Internaționale și de Securitate

9
Abordarea Școlii de la Copenhaga
Reprezentanții Școlii de la Copenhaga, în mod
special Barry Buzan, au oferit o formulă combinată
de reprezentare a acestor nivele, explicate prin
prisma sectoarelor de analiză.
Prin nivele, Buzan înțelege „obiecte de ana-
liză care sunt definite de o gamă de scale spațiale,
de la mici la mari. Nivelele sunt locații în care pot fi
localizate ambele rezultate și surse de explicație.”
(Buzan et al. 1998: 5)
Având nivelele ca instrumente de lucru, teo-
riile vor oferi explicații de cauzalitate de la un nivel
la altul. De exemplu, o analiză dinspre sistem spre

Mihai Alexandrescu – Introducere în Studii Internaționale și de Securitate

unitate va explica modul în care comportamentul
statelor este modelat de către sistemul internațio-
nal, în vreme ce o analiză dinspre unitate spre sis-
tem va arăta cum comportamentul statelor sau na-
tura umană va defini sistemul internațional.
Sectoarele de analiză se referă la un anumit
tip de interacțiune între actorii din sistemul inter-
național. Din perspectivă cronologică, aceste sec-
toare s-au dezvoltat teoretic în următoarea succesi-
une: (a) militar - referindu-se la relațiile de coerciție
prin forță; (b) politic - relațiile de autoritate, statut și
recunoaștere a guvernării; (c) economic - relațiile de
comerț, producție și finanțe; (d) societal - relațiile
dintre diverse identități colective; (e) de mediu - re-
lațiile dintre activitatea umană și biosfera planetară.
(Buzan et al. 1998: 7)

10
 Reprezentarea Școlii de Copenhaga facilitează
încadrarea interacțiunilor dintre actori în sectoarele

Mihai Alexandrescu – Introducere în Studii Internaționale și de Securitate

de analiză la nivelul la care se desfășoară. De pildă,
dacă dorim să analizăm Al Doilea Război Mondial,
acesta se încadrează la nivelul sistemic pe sectoa-
rele militar și politic, având elemente secundare de
analiză în sectorul economic. Totuși, dacă ne con-
centrăm pe un anumit episod din timpul acestei
conflagrații mondiale, atunci va trebui mai întâi să
precizăm nivelul de analiză, iar apoi sectorul sau
sectoarele. Pentru că atunci când vrem să analizăm,
spre exemplu, al doilea arbitraj de la Viena (30 Au-
gust 1940) nivelul de analiză este în principal unitar
pentru că vom încerca să observăm comportamen-
tul pe care l-au avut România și Ungaria, însă nive-
lul poate fi și sub-sistemic, pentru că acordul pe
care arbitrajul l-a adus a avut efecte la nivelul Eu-
ropei Centrale și de Est din moment ce beneficiarul
acestui arbitraj a fost Germania care a reușit să im-
pună propria strategie geopolitică în regiune. Din
punctul de vedere al sectorului de analiză, arbitrajul

11
de la Viena se încadrează sectorului politic (în
esență cel diplomatic).
Dacă, de exemplu, dorim să observăm impac-
tul pe care Jocurile Olimpice îl au asupra relațiilor
internaționale, atunci analiza se va încadra în sec-
torul societal, la nivelul sistemic. Această interacți-
une sportivă dintre diversele loturi naționale care
participă la competițiile olimpice oferă ocazia mani-
festării simpatiilor pe care spectatorii o au față de o
cultură (sportivă sau chiar națională), dar oferă, în
același timp, cadrul de dialog dintre reprezentanții
diverselor agenții guvernamentale implicate în orga-
nizarea și găzduirea acestor competiții.
Un alt exemplu care corespunde sectorului

Mihai Alexandrescu – Introducere în Studii Internaționale și de Securitate

societal este cel al interacțiunilor religioase. Abordă-
rile exclusiviste și uneori conflictuale dintre diverse
comunități religioase sunt subiectul analizei socie-
tale. Ca analist al relațiilor internaționale, preocu-
parea înțelegerii acestor interacțiuni implică o cu-
noaștere aprofundată a sistemelor de valori pe care
diverse credințe le-au creat de-a lungul timpului și
care au modelat gândirea și comportamentul a nu-
meroase comunități. Interacțiunile dintre aceste co-
munități pot fi de solidaritate sau de respingere, ex-
tinzându-se pe o paletă largă de posibilități: de la
cooperare până la confruntare. Cert este că indife-
rent de nivelul de interacțiune, principalul sector de
analiză este cel societal, însă acesta se poate extinde
și asupra unor sectoare secundare (militar sau poli-
tic).

Utilizarea abordării Școlii de la Copenhaga

este una care oferă un suport de analiză, fără a fi

12
obligatorie unui cercetător. Cu toate acestea, ele-
mentele definite de teoreticienii acestei Școli asigură
o perspectivă comprehensivă a interacțiunilor dintre
actorii sistemului internațional. Un eveniment poate
fi încadrat într-un anumit nivel și sector de analiză,
în funcție de preocuparea specifică a analistului de
relații internaționale.

Mihai Alexandrescu – Introducere în Studii Internaționale și de Securitate

13