ACTORI STATALI/NON-STATALI + NIVELUL ANALIZEI

IONUȚ APAHIDEANU - Manual de Relații Internaționale

Ionuț Apahideanu este un politolog român, profesor la Facultatea de Științe Politice,

Administrative și ale Comunicării din cadrul Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca.
Este un cercetător prolific și un membru activ al comunității academice internaționale. El a
fost invitat să susțină conferințe și să participe la workshop-uri în numeroase țări din Europa,
Asia și America de Nord.

Structura textuli
● Partea I: Introducere
În această parte, Apahideanu definește problema nivelurilor de analiză și explică de ce
această problemă este importantă. El susține că problema nivelurilor de analiză este
fundamentală pentru relațiile internaționale, deoarece implică modul în care putem
înțelege și explica comportamentul actorilor internaționali.
● Partea a II-a: Nivelurile de analiză
În această parte, Apahideanu identifică trei niveluri principale de analiză:

○ Nivelul individual: Acest nivel se concentrează pe actorii individuali, cum ar

fi liderii politici, diplomații și oamenii de afaceri.
○ Nivelul organizațional: Acest nivel se concentrează pe organizațiile
internaționale, cum ar fi Națiunile Unite, Uniunea Europeană și Banca
Mondială.
○ Nivelul sistemic: Acest nivel se concentrează pe sistemul internațional în
ansamblu, inclusiv relațiile dintre state, organizațiile internaționale și alte
actori.
Apahideanu discută despre fiecare nivel de analiză în detaliu, oferind exemple de
actori și de factori care influențează comportamentul acestora.
● Partea a III-a: Concluzie
În această parte, Apahideanu concluzionează că nu există un singur nivel de analiză
care să fie cel mai bun pentru a explica comportamentul actorilor internaționali. În
schimb, cercetătorii ar trebui să folosească o abordare multi-niveluri care să ia în
considerare toate cele trei niveluri de analiză.

Critici la adresa nivelurilor de analiză în relaţiile internaţionale

 ● Nivelurile de analiză în relaţiile internaţionale, ca şi alte concepte teoretice, sunt
supuse unor critici. Acestea pot fi grupate în trei categorii:

Critici la adresa faptului că nivelurile de analiză sunt luate în considerare independent

● O primă critică este aceea că nivelurile de analiză sunt luate în considerare
independent, ceea ce poate duce la explicaţii incomplete ale evenimentelor din
relaţiile internaţionale. De exemplu, o explicaţie a izbucnirii celui de-al Doilea Război
Mondial bazată doar pe nivelul individual (caracteristicile liderilor) ar fi prea simplă
şi nu ar explica de ce războiul a izbucnit în 1939, nu în 1938 sau 1940. O explicaţie
bazată doar pe nivelul statal (tipul de regim sau structura economică) ar fi, de
asemenea, incompletă, deoarece nu ar explica de ce Germania nazistă a fost singura
ţară care a invadat alte state în 1939.

Critici la adresa faptului că nivelurile de analiză sunt definite în mod ambiguu

● O a doua critică este aceea că nivelurile de analiză sunt definite în mod ambiguu. De
exemplu, există controverse cu privire la delimitarea dintre nivelul individual şi
nivelul statal. Unii autori consideră că nivelul individual se referă doar la
caracteristicile liderilor, în timp ce alţii consideră că include şi alte factori, cum ar fi
opiniile publice sau cultura.

Critici la adresa faptului că nivelurile de analiză sunt prea rigide

● O a treia critică este aceea că nivelurile de analiză sunt prea rigide. În realitate,
factorii care influenţează relaţiile internaţionale provin din toate nivelurile. De
exemplu, deciziile liderilor sunt influenţate de structura sistemului internaţional, iar
sistemul internaţional este influenţat de acţiunile statelor.

Concluzie

● Nivelurile de analiză sunt instrumente utile pentru înţelegerea relaţiilor internaţionale,

dar ele trebuie utilizate cu atenţie. O analiză care ia în considerare doar un singur
nivel de analiză este, în general, incompletă. O analiză care ia în considerare toate
nivelurile de analiză este mai completă, dar poate fi şi mai dificilă de realizat.

Propuneri de îmbunătăţire

Pentru a îmbunătăţi aplicarea nivelurilor de analiză în relaţiile internaţionale, se pot face

următoarele propuneri:

● Nivelurile de analiză ar trebui definite în mod mai clar şi mai precis.

● Atunci când se analizează un anumit eveniment sau fenomen, ar trebui luate în
considerare toate nivelurile de analiză relevante.
● Ar trebui dezvoltate metode de analiză care să permită investigarea interconexiunilor
dintre diferitele niveluri de analiză.

Apahideanu definește problema nivelurilor de analiză ca fiind „dilema alegerii dintre diferite
niveluri de analiză pentru a explica comportamentul actorilor internaționali”. El identifică trei
niveluri principale de analiză:
● Nivelul individual:
 ○ se concentrează pe actorii individuali, cum ar fi liderii politici, diplomații și
oamenii de afaceri.
○ oferă o înțelegere profundă a motivațiilor și comportamentului actorilor
individuali
○ Probleme:
■ Este dificil de studiat comportamentul individual, deoarece este
complex și adesea imprevizibil.
■ Există o tendință de a supraestima rolul factorilor individuali în
detrimentul factorilor organizaționali și sistemici.
○ Avantaje:
■ Oferă o înțelegere profundă a motivațiilor și comportamentului
actorilor internaționali.
■ Poate ajuta la explicarea unor evenimente internaționale complexe,
care nu pot fi explicate pe deplin prin factori organizaționali sau
sistemici.
● Nivelul organizațional:
○ se concentrează pe organizațiile internaționale, cum ar fi Națiunile Unite,
Uniunea Europeană și Banca Mondială.
○ oferă o înțelegere a modului în care organizațiile internaționale reglementează
și influențează comportamentul actorilor internaționali
○ Probleme:
■ Este dificil de studiat comportamentul organizațiilor internaționale,
deoarece acestea sunt adesea complexe și ierarhice.
■ Există o tendință de a supraestima rolul organizațiilor internaționale în
detrimentul factorilor individuali și sistemici.
○ Avantaje:
■ Oferă o înțelegere a modului în care organizațiile internaționale
reglementează și influențează comportamentul actorilor internaționali.
■ Poate ajuta la explicarea unor evenimente internaționale complexe,
care nu pot fi explicate pe deplin prin factori individuali sau sistemici.
● Nivelul sistemic:
○ se concentrează pe sistemul internațional în ansamblu, inclusiv relațiile dintre
state, organizațiile internaționale și alte actori.
○ oferă o înțelegere a modului în care sistemul internațional determină
comportamentul actorilor internaționali
○ Probleme:
■ Este dificil de studiat sistemul internațional în ansamblu, deoarece este
complex și în continuă schimbare.
■ Există o tendință de a supraestima rolul sistemului internațional în
detrimentul factorilor individuali și organizaționali.
○ Avantaje:
■ Oferă o înțelegere a modului în care sistemul internațional determină
comportamentul actorilor internaționali.
■ Poate ajuta la explicarea unor tendințe internaționale pe termen lung,
care nu pot fi explicate pe deplin prin factori individuali sau
organizaționali.
Apahideanu concluzionează că nu există un singur nivel de analiză care să fie cel mai bun
pentru a explica comportamentul actorilor internaționali. În schimb, cercetătorii ar trebui să
folosească o abordare multi-niveluri care să ia în considerare toate cele trei niveluri de
analiză. Acest tip de abordare este importantă deoarece ne permite să înțelegem mai bine
comportamentul actorilor internaționali și ne permite să luăm în considerare atât factorii
individuali, cât și organizaționali și sistemici care influențează comportamentul actorilor
internaționali. Ionuț Apahideanu definește actorii statali și non-statali ca fiind două categorii
principale de actori internaționali.

Actorii statali
● sunt entități care au suveranitate și controlează un teritoriu. Ei sunt, în general, recunoscuți ca
fiind actori internaționali legitimi și au dreptul de a participa la relațiile internaționale.
● Rolul: susține că actorii statali sunt actorii principali în sistemul internațional. Ei sunt cei care
dețin puterea militară, economică și politică și care au capacitatea de a influența cursul
evenimentelor internaționale.
Tipuri de actori statali:
○ Mărimea: Actorii statali pot fi mari, medii sau mici.
○ Locația: Actorii statali pot fi localizați în orice parte a lumii.
○ Tipul de regim: Actorii statali pot fi democrații, dictaturi sau alte tipuri de regimuri.
Modul în care actorii statali influențează sistemul internațional prin intermediul:
○ Politicii lor interne: Politica internă a unui stat poate avea un impact semnificativ
asupra sistemului internațional. De exemplu, o politică internă agresivă poate duce la
o creștere a tensiunilor internaționale.
○ Politicii lor externe: Politica externă a unui stat este modul în care acesta
interacționează cu alte state. Politica externă a unui stat poate avea un impact
semnificativ asupra sistemului internațional. De exemplu, un stat care promovează
pacea și cooperarea poate contribui la crearea unui sistem internațional mai stabil.

Actorii non-statali
● sunt entități care nu au suveranitate și nu controlează un teritoriu. Ei pot fi organizații
internaționale, grupuri non-guvernamentale, companii multinaționale sau chiar indivizi.
● Rolul: susține că actorii non-statali au devenit din ce în ce mai importanți în sistemul
internațional. Ei au capacitatea de a influența comportamentul actorilor statali și de a
contribui la schimbarea în sistemul internațional.
Tipuri de actori non-statali:
○ Natura lor: Actorii non-statali pot fi organizații internaționale, grupuri non-
guvernamentale, companii multinaționale sau chiar indivizi.
○ Domeniul lor de activitate: Actorii non-statali pot fi activi în orice domeniu,
inclusiv politică, economie, cultură sau mediu.
Modul în care actorii non-statali influențează sistemul internațional prin intermediul:
○ Activităților lor: Actorii non-statali pot desfășura o serie de activități care pot avea
un impact semnificativ asupra sistemului internațional. De exemplu, un grup non-
guvernamental care lucrează pentru a proteja drepturile omului poate contribui la
promovarea democrației și a respectării drepturilor omului în lume.
○ Reprezentării lor în organizațiile internaționale: Actorii non-statali pot participa la
organizațiile internaționale, unde pot influența politica și deciziile acestor organizații.

Exemple pentru nivelul individual

● Liderul sovietic Nikita Hrușciov a decis să lanseze rachete balistice cu rază
intermediară în Cuba în 1962. Această decizie a fost influențată de o serie de factori
individuali, inclusiv personalitatea și ambițiile lui Hrușciov.
 ● Președintele american Bill Clinton a semnat Acordul de la Oslo cu Palestina în 1993.
Această decizie a fost influențată de o serie de factori individuali, inclusiv dorința lui
Clinton de a rezolva conflictul israeliano-palestinian.

Exemple pentru nivelul organizațional

● Organizația Națiunilor Unite a fost creată în 1945 pentru a promova pacea și
securitatea internațională. Această organizație a avut un impact semnificativ asupra
sistemului internațional, contribuind la prevenirea conflictelor și la promovarea
drepturilor omului.
● Uniunea Europeană a fost creată în 1957 pentru a promova cooperarea economică și
politică între statele europene. Această organizație a avut un impact semnificativ
asupra sistemului internațional, contribuind la crearea unei economii globale mai
integrate.

Exemple pentru nivelul sistemic

● Prăbușirea Uniunii Sovietice în 1991 a avut un impact semnificativ asupra sistemului
internațional. Această prăbușire a dus la o redistribuire a puterii în lume și la crearea
unui sistem internațional mai multipolar.
● Globalizarea a avut un impact semnificativ asupra sistemului internațional. Această
tendință a dus la o interdependență mai mare între state și la o creștere a importanței
factorilor economici în relațiile internaționale.