Pentru a putea conduce efiecient “marele om” trebuie sa poate motiva/influenta

pe ceilalti oameni.
In conceptia lui Socrate “marele om” trebuie sa fie rapid in gandire, sa posede o
memorie buna, sa fie curajos, sa aiba o viziune larga dar sa aiba si o prezenta fizica
impunatoare.
Weber spune ca marele lider trebuie sa fie carismatic, adica sa aiba acel ceva care il face
special. Liderii sunt superiori deoarece poseda calitati intelectuale si sociale superioare
innascute.
Abordarea bibliografica cauta sa identifice nucleul de trasaturi “secrete” al
liderilor in bibliografii. Sa isi dea seama ce fapte din trecut ia facut “oameni mari”.
In cadrul acestei abordari exista o serie de probleme:
- Variatia mare a numarului de trasaturi esentiale pentru leadership
- Variatia numarului de trasaturi esentiale pentru leadership in acelasi caz
- Dezacorduri majore intre trasaturile esentiale pentru leadership ale aceleiasi persoane
In concluzie nu ar trebui neaparat sa respingem complet abordarea, ci sa contextualizam
principiile

In timpul expansiunii stiintei psihologiei una dinte principalele directii de dezvoltare a

fost reprezentata de stiinta testelor de personalitate.
Testele de personalitate au prins radacini puternice in psihologia organizationala, ele se
pot aplica maselor ceea ce este deosebit de efiecinent pentru descoperirea si recrutarea liderilor, a
oamenilor ”speciali”.
Cum nu exista nimic perfect voi enumera in continuare cateva probleme ale acestei
abordari:
- Aceleasi calitati pot fi diferite de la om la om in functie de conjunctura/circumstante.
- Nu e adevarat ca pe masura ce ai mai mult dintr-o trasatura esti un lider mai bun.
- Puterea de asociere foarte slaba
- Nu exista o convergenta a studiilor cu privire la influenta variabilelor asupra
leadershipului
cinci factori par să aibă un rol de jucat în emergența leadership-ului: (1) capacitatea (e.g.
inteligența, vigilența); (2) realizarea (e.g. erudiția, cunoașterea); (3) responsabilitatea (e.g.
stabilitate, inițiativă), (4) participare (e.g. activitate, sociabilitate); și (5) statut (e.g. statut socio-
economic, popularitate).
Cei cinci factori sunt inutili fără informații despre un al șaselea factor: situația socială în care
liderul se regăsește..
o persoan„ă nu devine lider în virtutea posedării unei combinații de trăsături, ci tiparul de
caracteristici personale trebuie să fie într-o relație relevantă cu caracteristicile, activitățile și
obiectivele executanților

Modelele de personalitate trateaza oamenii in general si liderii in mod particular ca avand „”O
CANTITATE SPECIFICA DINTR-UN ATRIBUT” Aceasta abordare este o fictiune si nu este
compatibila cu comportamentul contextualizat.
Deficietele teoretice ale modelelor individualiste sunt:
- acelea ca in centrul modelelor se regaseste persoana ca o entitate statică, izolată și inamovibilă
- Presupun ca liderii poseda o cantitate fixa si specifica dintr-o anumita trasatura.
- Inteligenta ca si orice abilitate sociala se manifesta diferit de la persoana la persoana, de la o
situatie la alta.
Defiecintele politice ale modelelor individualiste sunt:
- In primul rand aceste modele sugereaza fals ca doar indivizii care au calitati speciale pot
sa isi imagineze si sa produca progresul social.
-in al doilea rand sugereaza ca membrii populatiei nu au acces la functii de conducere
pentru ca nu au calitatile relevante pentru leadership.

(1) Non-individualismul se refera la faptul ca de exemplu nu trebuie sa ii atribuim reusita unui

grup doar liderului acestuia, ci trebuie sa privim actiunile in amsablu fara a pierde din vedere
meritul puterii de motivare/infleuntare al liderului fata de cei pe care ii conduce.
(2) Sensibilitatea la context se refera la faptul ca nu trebuie sa vedem liderii ca pe niste oameni
universal capabili, ci trebuie sa vedem ca oamenii pot excela intr-o situatie particulara fara sa
exceleze neaprat in mod general fiind influentati de o sitatie particulara.
(3) Sensibilitatea la perspective
(4) Surprinderea caracterului transformativ
(5) Validitate empirica
 Varianta radicala: caracteristicile individuale nu conteaza absolut deloc, oricine poate
juca rolul de lider daca ocupa o functie de autoritate. Adica nu conteaza caracterul, o persoana
pusa intr-o functie de autoritate poate face ceea ce face si liderul.
Problema: nu poate explica diferentele de comportament dintre doua persoane aflate in aceeasi
situatie sociala.
Varianta moderata: situatia sociala e centrala, dar nu inlatura complet relevanta
caracteristicilor personale.

Bazata pe interactiunea dintre mediu si caracteristici personale. Leadershipul este

produsul unei combinatii de circumstante (noroc) si calitatile unui individ. Adica caracterul de
lider nu este innascut, acesta se dobandeste in funtie de circumstanetele in care este implicata o
persoana si modul cum acesta gestioneaza actiunile sale.
Structura:
(1) o metoda pentru identificarea caracteristicilor liderului prezumtiv;
(2) o taxonomie care descrie contextul de leadership in termeni de trasaturi teoretice
relevante;
(3) o specificare a modului in care cele doua se imbina.

6. discutati abordarea contingențelor asupra conducerii.

Aceasta abordare consta in relatia dintre calitatile si caracterul unui lider si de circumstantele si
contextul din momentul respectiv. este rezultatul potrivirii dintre caracteristicile liderului și
elementele situației cu care se confruntă.
Teoria lpc-cel mai putin preferat coleg- a lui Fiedler se concentreaza pe 3 factori:
 1) calitatea relațiilor dintre lider și alți membri ai grupului (bune sau rele);
 2) gradul în care liderul are putere (ridicat sau scăzut) și
 3) gradul în care sarcina de grup este structurată (puternic sau slab).
Conform inventarului lpc un scor scazut indica o orientare fata de sarcini iar un scor ridicat
indica orientare pentru o buna relatie cu coechipierii
Tot Fiedler sustine ca este mai usor sa numesti intr-o functie un lider care se potriveste
cu situatia data, decat sa adaptezi un lider dat la situatia respectiva

7.Discutați abordarea perceptuală asupra conducerii

 Weber considera ca eficienta unui lider este determinata de perceptia executantilor ca
fiind un lider eficient. Nu e suficient sa faci lucruri marete daca acestea nu sunt apreciate de alte
persoane.
Lidershipul este definit ca procesul de a fi perceput de ceilalți ca un lider iar acesta
trebuie să se comporte în moduri care se conformează stereotipurilor deja deținute de
executanți.
importanța percepțiilor și așteptările executanților, au o mare contributie in literatura
despre lidership; ca exemplu, un lider care este extrem de popular intr-un domeniu nu ar putea
fi la fel de eficient si in alt domeniu

8.Discutați abordarea tranzacțională asupra conducerii.

subliniază rolul relaţiei lider-subaltern; ea examinează beneficiul mutual într-o relaţie
bazată pe avantaje reciproce: liderul oferă lucruri clare (ex. resurse sau recompense), în
schimbul recunoaşterii de către subalterni a autorităţii acestuia. Este vorba de rolul motivaţiei în
activitatea organizaţiilor, dar mai cu seamă a motivaţiei externe.

9.abordarea transformationala
în timp ce modelul tranzacţional de conducere se bazează pe motivaţia extrinsecă a unei
relaţii bazată pe avantaje reciproce, această teorie este bazată pe o motivaţie intrinsecă.
Accentul este pus pe obligaţii, mai mult decât pe supunerea subalternilor. De aceea liderul
transformaţional este proactiv, inovativ, vizionar, apropiindu-se de liderul ideal.

10. Discutați ideile principale ale teoriei identității sociale.

Identitatea socială se referă la simțul indivizilor de apartenență internalizată la grup.

Este un simț al sinelui asociat cu conștientizarea faptului că faci parte dintr-un anumit grup
social și că apartenența la acest grup este importantă
indivizii devin membri ai unui grup atunci când percep că e în interesul lor să facă acest
lucru si constata ca beneficiile sunt mai mari decat potentialele costuri.
Oamenii aleg aprenenta la grupuri din urmatoarele 3 motive
: 1. Le plac activitățile întreprinse de grupul respectiv. 2. Le plac indivizii acelui grup. 3. Cu
toate că grupul nu satisface direct nevoile persoanei respective, reprezintă un mijloc pentru
satisfacerea nevoilor
Contributiile ale teoriei identitatii sociale pt laedership
 Lamureste conceptul central al identitatii sociale-notiunea ca simtul nostru de
sine poate fi deriivat din apartenenta noastra de grup sin din sensurile atasate
partenentei la acel grup particular
 Diferite forme ale comportamentului intergrup apar din definirea normelor si
valorilor asociate cu aceasta identitate sociala
  Stabilirea ideii ca atunci cand identitatiile sociale sunt active, ceea ce conteaza pt
un individ este soarta si pozitia grupului ca intreg,nu soarta sa personala ca
individ
 Observatia ca natura grupurilor si a proceselor de grup este intotdeauna legata
de contextul social

11.
Discutați ideile principale ale teoriei categorizării sinelui.
John turner considera ca simplul act al indivizilor de a se considera pe sine ca membrii ai unui
gruo este suficient pt a produce comportament de grup. Singurul motiv pt care actionam ca
membruu unui grup este faptul ca unstem capabili sa ne gandim la propriile persoane ca la ”noi”
si nu doar ca la ”eu”.
Identitatea sociala este mecanismul cognitiv care face posibil comportamentul de grup.
Depersonalizarea este un proces de auto-stereotipizare prin care sinele ajunge sa fie
vazut in termenii unei apartenente la o categorie care este impartasita cu ceilalti membrii ai
grupului.

12.Identificați și discutați cele patru principii/reguli pentru o conducere eficientă ale abordării
identitare cu privire la leadership.
 Liderii trebuie sa fie prototipuri ale propriului grup. Cu cat un individ este vazut ca
fiind mai reprezentativ pt o anumita identitate sociala- cu cat este mai clar ”unul
de al nostru”- cu atat va ffi mai influent in interiorul grupului si va fi un exmplu pt
ceilalti membrii
 Liderii trebuie sa fie aparatorii propriului grup. Liderii trebuie sa promoveze
interesul colectiv asa cum il vad memrbii grupului
 Liderii trebuie sa fie antreprenori ai identitatii. Liderii lucreaza pt a construi
identitatea in asa fel incat sa se asigure ca sunt influenti.
 Liderii trebuie sa incastreze identitati. sentimentul a cine suntem și a cum credem
că lumea trebuie organizată care este asociat cu o anumită identitate socială
trebuie să fie translatat în realitatea socială.
Concluzie!
1. Succesul sau eșecul leadership-ului depinde de context.

2. Leadership-ul nu este exclusiv o calitate intrinsecă a liderilor ci depinde mai degrabă de relația
dintre lideri și executanți.

3. Leadership-ul nu are în vedere doar realitățile sociale existente deja ci și transformarea

realității sociale.
Cu toate acestea, am identificat anumite probleme nerezolvate și anumite aspecte care au fost
neglijate. Am sugerat că leadership-ul nu este doar o relație dintre lideri și executanți. Este o
relație între lideri și executanți ca membri ai unui grup social. Astfel, pentru a fi eficienți, liderii
și executanții trebuie să fie legați de realizarea că fac parte dintr-un „noi” comun. Mai mult,
liderii își dobândesc statutul și influența atunci când sunt capabili să reprezinte ceea ce acest
„noi” conține, și sunt de asemenea constrânși în ceea ce pot face de acest „noi”. Din acest motiv
leadership-ul nu poate fi înțeles adecvat prin analiza calităților individuale. Ar trebui să ne uităm
mai degrabă la procesele de grup. Dacă vrem să înțelegem natura leadership-ului – ce îl face
posibil, ce îl face eficient, care îi sunt limitele – trebuie să înțelegem mai multe despre procesele
de grup în general.