SUPORT DE CURS

MPI
Cu ce “se ocupă” MPI?
• Managementul orgaanizațiilor internaționale
• Studierea contextului internațional și a fenomenelor cu impact asupra statelor lumii
• Organizarea și funcționarea OI
• Comunicarea și luarea deciziilor
• Consultarea, negocierea și soluționarea problemelor comune grupurilor de state,
regiuni, etc.

Ce studiază MPI?
Managementul public internațional studiază: procesele și relațiile de management
 Dintr-o organizație internațională
 Dintre organizația internațională și guvernele naționale
 Dintre organizațiile internaționale
 Scopul de a:
o Satisface nevoi economice, sociale, politice și/sau culturale de și interes public
național, regional sau international
o De a contribui la dezvoltarea economică, socială, culturală mondială, într-un
climat de pace și securitate internațională

Obiective ale MPI

Obiectivul fundamental
Să gestioneze eficient și eficace procesele de rezolvare a problemelor de interes public național,
regional, mondial.

Obiective specifice
• Să asigure un cadru internațional de analiză, dezbatere și decizie
• Să amplifice și să eficientizeze colaborarea între state pentru soluționarea unor
probleme complexe de interes public bilateral sau multilateral
 • Să atragă și să valorifice competențele esențiale ale statelor în procesele de satisfacere
a nevoilor de interes public internațional general sau specific unui domeniu
• Să descopere modalități noi, inedite de soluționare a problemelor de interes public
general ale statelor și cetățenilor din cadrul acestora
• Să ofere organizațiilor internaționale instrumente, metode, tehnici și proceduri
adecvate pentru rezolvarea problemelor de interes public internațional și pentru
eficientizarea colaborării și relațiilor dintre state
• Să contribuie la asigurarea stabilității, securității și păcii pe planetă
• Să faciliteze dezvoltarea economică și socială echilibrată la care să contribuie mai
multe state ale lumii
• Să limiteze discrepanțele între statele dezvoltate și celelalte prin susținerea acestora
din urmă să colaboreze pentru atenuarea decalajelor
• Să contribuie la asigurarea stării de sănătate a popoarelor planetei prin colaborarea și
intr-ajutorarea celor mai puțin dezvoltate
• Să susțină colaborarea pentru asigurarea păcii și securității pe planetă

Principiile fundamentale în managementul public internațional

1. Principiul încrederii reciproce și egalității suverane
2. Principiul previzibilității
3. Principiul transparenței
4. Principiul responsabilității
5. Principiul eficienței
6. Principiul managementului colaborativ sau al cooperării
7. Principiul democrației reprezentative și al reprezentării intereselor

Mediul internațional – definire și componente

Mediul internațional e reprezentat de totalitatea factorilor, variabilelor, proceselor și
fnomenelor de natură economică, politică, socială, culturală, militară, de securitate, etc., care
influențează managementului organizațiilor internaționale și guvernarea în toate statele lumii.

Tipuri și componente ale mediului internațional

 • mediului internațional economic
• mediului internațional politic
• mediului internațional de securitate
• mediului internațional social
• mediului internațional cultural

Necesită abordare diferențiată, sistemică și participativă.

Caracteristici ale mediului internațional

1. complexitate
2. diversitate
3. sfera largă de cuprindere
4. cadru larg de influență

Principalii factori determinanți ai globalizării

• Liberalizarea piețelor de capital
• Liberalizarea investițiilor străine
• Valorificarea bunurilor comune ale umanității (ex. Oceanele)
• Dezvoltarea durabilă

Mondializarea – conținut
Mondializarea = proces economic important care conduce la crearea unui nou cadru de
desfășurare a comerțului internațional, în care interdependența economică între țări reprezintă
elementul esențial.
Mondializarea este o caracteristică esențială actuală a comerțului internațional și
reprezintă armonizarea la nivelul internațional a sistemelor comerciale naționale.

Etapele procesului de mondializare

1. Internaționalizarea, legată de dezvoltarea fluxurilor exporturilor de bunuri și servicii
2. Transnaționalizarea fluxurilor de investiții directe și plasarea în străinătate a marilor
corporații
 3. Globalizarea, corespunzând punerii în aplicare a rețetelelor mondiale de producție și
de informații (economia în rețea). Ea conduce la disoluția spațiilor naționale și
permite o mai bună combinare și raționalizare a activităților organizațiilor în spațiul
economic mondial.

Avantajele mondializării
• Susține crearea unei piețe internaționale puternice și cu mecanisme de autoreglare
care depășesc frontierele naționale
• Posibilitatea de a intervene peste tot în lume
• Limitează puterea de acțiune a statelor naționale
• Atenuează diferențele și toate valorile, inaugurând o cultură nouă

Abordări de bază în MPI

1. Abordarea liberal
2. Abordarea holistică
3. Abordarea sistemelor deschise

Abordarea liberal promovată de instituționaliștii neoliberali are la bază 4 componente

fundamentale
1. Principia, valori și norme ale dreptului international
2. Rolul organizațiilor internaționale
3. Integrarea la nivel regional
4. Democratizarea relațiilor între state

Abordarea holistică sau metaguvernarea – Louis Meleman-

• Este o abordare care oferă o viziune sistemică care ar putea să prevină problemele din
mediul international sau din diferite state.
• Nu este un nou super-stil de guvernare, dar este o atitudine și un mod de abordare
care diferă de cee ace s-a cunoscut până acum.
• Nu are o bază rațională punctuală, se situează deasupra acesteia.
 • Abordarea sistemelor deschise/influenței reciproce
• Considerearea in amre masura a mediului international (a principalilor actori – stare –
agenti economici internationali) care influenteaza luarea eciziilor cu impact asupra
statelor si cetatenilor
• Mediul international cu toate variabilele de natura economica, sociala, militara,
politica, culturala influenteaza constituirea, functionarea si dezvoltarea organizatiilor
international
• Organizatiile international prin politicile lor influenteaza considerabil mediul
international, dezvoltarea economica, sociala si culturala, dar si pacea si securitatea
planetei.

Modele de management public international, cu recunoastere universal

1. Modelul classic introdus de ONU, cunoscut sub numele de modelul politico-

administrativ
2. Modelul functional de cooperare international
3. Modelul guvernarii in functie de mediul international
4. Modelul guvernarii participative
5. Modelul guvernarii flexibile

Conventia din 1975 privind reprezentarea statelor in relatiile lor cu organizatiile

international (interguvernamentale): - definitie -O asocierer de state constituita printr-un
tratat/accord, avand un act constitutive, misiune, obiective si structure organizationale commune
si personalitate juridical distincta de cea a statelor member care o compun.

Principalele caracteristici ale OI

• Reunesc mai multe state

• Au la baza un act de constituire
• Au personalitate juridical internationala
 • Au statute si regulamante proprii
• Isi stabilesc: rolul, misiunea, scopul si obiectivele proprii, dar si bugetele
• Iau decizii care trebuie respectate de toate statele member
• Au propriile lor structure de conducere si executie, etc.
• Se bucura de privilegii/ avantaje pentru statele member, etc.

Tipuri de organizatii intarnationale – Clasificate dupa “The Internationa Yearbook”

Tipul A – federatii ale organizatiilor international, grupuri conventionale de organizatii

international
Tipul B – organizatii membre universal
Tipul C – organizatii membre intercontinentale
Tipul D – organizatii regionale
Tipul E – organizatii cu forme speciale: fonduri, retele, etc.
Tipul F – organizatii nationale orientate la nivel internationale
Tipul G – organizatii international apparent inactive
Tipul H – organizatii nationale
Tipul I – organizatii religioase
Tipul J – organizatii nonconventionale

Organizatii international regionale

• Organizatia pentru Securitate si Cooperare in Europa (OSCE)

• Uniunea Europeana (UE)
• Organizatia Statelor Americane
• Organizatia Unitatii Africane
• Liga Araba, etc.
 Organizatia Natiunilor Unite
“ONU este constiinta morala a lumii”

Principiile fundamentale ale ONU

• Egalitatea suverana a tuturor membrilor sai

• Obligativitatea indeplinirii cu buna credinta a obligatiilor de catre fiecare membru
conform Cartei
• Solutionarea diferendelor international prin mijloace pasnice si fara a pune in pericol
pacea si securitatea international si Justitia

Alte principia ale ONU

• Evitarea amenintarilor sau folosirea fortei improtriva oricarui alt stat

• Asistenta in orice actiune pe care aceasta o inteprinde in concordanta cu Carta ONU
• Absenta amestecului in Justitia statelor membre: nici o prevedere a Cartei nu
autorizeaza
ONU sa intervina in chestiuni care sunt in principal in juristictia interna a fiecarui stat
Obiectivele ONU

Obiectivele ONU, conform Cartei, sunt urmatoarele:

1. Sa asigure/mentina pacea si securitatea international
2. Sa dezvolte relatii prietenesti intre natiuni bazate pe respectful pentru principiul
egalitatii in drepturi si autodeterminarii popoarelor
3. Sa coopereze in solutionarea problemelor economice, sociale, culturale si umanitare
international ;I promovarea respectului pentru drepturile omului si libertatile
fundamentale
4. Sa fie un centru pentru armonizarea actiunilor natiunilor in realizarea acestor scopuri
comune
Organizarea ONU
ONU este formata din sase componente organizatorice principale:
1. Adunarea Generala – allege presedintele pentru 5 ani
2. Consiliul de Securitate
3. Consiliul Economic si Social
4. Consiliul de Tutela
5. Curtea international de Justitie
6. Secretariatul
ONU este format si din alte agentii specializate, programe ;I fonduri de dezvoltare (15).

Agentii specializate ale ONU

1. Organizatia Internationala a Muncii
2. Organizatia pentru Alimentatie si Agricultura
3. Organizatia Natiunilor Unite pentru Educatie, Stiinta si Cultura
4. Organizatia Mondiala a Sanatatii
5. Grupul Bancii Mondiale (alcatuit din Banca Internationala pentru Reconstructie si
Dezvoltare, Societatea Financiara Internationala, Asociatia Internationala pentru
Dezvoltare, Agentia Multilaterala de Garantare a Investitiilor si Centru International
pentru Reglementarea Diferendelor relative la Investitii)
6. Fondul Monetar International
7. Organizatia Aviatiei Civile Internationale
8. Organizatia Maritima Internationala
9. Organizatia Internationala a Telecomunicatiilor
10. Uniunea Postala Universala
11. Organizatia Meteorologica Mondiala
12. Organizatia Internationala a Proprietatii Intelectuale
13. Fondul International pentru Dezvoltare Agricola
14. Organizatia Natiunilor Unite pentru Dezvoltare Industriala
15. Agentia Internationala a Energiei Atomice
16.
Secretaritul ONU

Secretariatul ONU
• Secretariatul se ocupa de partea administrativa/executiva a Natiunilor Unite.
• Conducerea Secretariatului asigura managementul operational.
• Secretariatul este alcatuit din departamente si oficii si are aproximativ 7500 de
angajati platiti din bugetul organizatiei.
• Acesti provin dintr-un numar de 170 de tari.Printre sediile principale ale
Secretariatului se numara si Cartierul General din New York, dar si birourile ONU
din Geneva, Viena sau Nairobi.
• Secretarul ONU
• Este “administratorul sef” al Organizatiei, care are o libertate considerabila, in
actiune.
• Indeplineste atributii cu care a fost mandatat de catre Consiliul de Securitate,
Adunarea Generala, Consiliul Economic si Social si alte organisme ale Natiunilor
Unite.
• “aduce in atentia Consiliului de Securitate orice problema, care, in opinia sa, poate
ameninta pacea si securitatea internationala”.

Activitatea Secretarului General

• Activitatea zilnica a Secretarului General include:
- participarea la sesiuni le organismelor ONU;
- consultari cu liderii lumii sau oficiali guvernamentali;
- calatorii in intreaga lume pentru a intra in contact cu popoarele si cu
reprezentantii tarilor membre.
• In fiecare an, Secretarul General face public un raport de activitate al ONU, document
in care isi autoevalueaza activitatile si anunta prioritatile pentru perioada urmatoare.
- Comitetul Administrativ de Coordonare
• Secretarul General este si Presedintele Comitetului Administrativ de Coordonare
(C.A.C) care reuneste toti sefii executvi ai fondurilor, programelor si agentiilor
specializate ale Natiunilor unite.
 • Comitetul se intruneste de doua ori pe an pentru a coordona modul de cooperare
dintre agentii si pentru a analiza problemele de fond, dar si de management,cu care se
con frunta sistemul ONU.

Principalele reforme in derulare in cadru ONU

Revitalizarea activitatii Adunarii Generale-(rolul si autoritatea AG si metodele de
lucru, relatiile cu celelalte organisme ale ONU (In special Consiliul de Securitate) si procesul de
selectie a Secretaruluik General. (SG)
Reforma Consiliului Economic si Social (ECOSOC)- Scopul reformei ECOSOC il
reprezinta identificarea actiunilor si a mijloacelor care sa faca din ECOSOC un organ proactiv in
domeniile economic si social.
Reforma manageriala- Scopul acestui segment de reforma il reprezinta utilizarea mai
eficienta a mijloacelor economice si a resurselor umane de care dispuune Organizatia, in vederea
respectarii principiilor si realizarii obiectivelor specifice.

La 3 ianuarie 2017 a fost introdus in Camera Reprezentntilor un proiect de lege intitulat

American Sovereignty Restoration Act (ASRA) in vederea retragerii SUA din ONU.
1) Reforma Secretariatului
- Reforma Departamentului pentru Afaceri Politice-DAP, prin consolidarea
functiilor de diplomatie preventiva si mediere ale Secretariatului ONU.
- Realinierea Departamentului pentru Operatiuni de Mentinere a Pacii (DPKO) ,
prin crearea unui departament specializat pentru aspectele de logistica a
misiunilor ONU pentru mentinerea pacii- Departamentul pentru Sprijin.

2) Revizuirea mandatelor
Inca din decembrie 2008, AG a adoptat o serie de rezolutii referitoare la aspecte bugetare
si administrative, inclusiv un document in 13 parti privind reforma manageriala, prin care au fost
aprobate noi aranjamente contractuale pentru numiri temporare si permanente, in vigoare de la 1
iulie 2009.

1) Coerenta sistemului ONU

 • Cresterea gradului de coerenta ONU a figurat printre obiectivele majore in carul
procesului de reforma.
• Revizuirea cuprinzatoare la 4 ani a politicii pe patru pozitionari strategice, si anume
strctura, prezenta in teren, finantarea si modalitatile de lucru in sistemul ONU, in
scopul de a imbunatatii coerenta, eficacitatea,eficienta si impacul.

COLABORAREA DIN ONU SI GUVERNUL ROMANIEI

• La 14 decembrie 1995, Adunarea Generala a decis prin rezolutia nr.995 (x), primirea
Romaniei in ONU, alaturi de alte 15 state.
• Comisia pentru Drept Interntional (ILC)
• Comitetul pentru Eliminarea Discriminarilor Rasiale (CERD)
• Comitetul pentru Contributii (CoC)
• Consiliul Consultativ al Conferintelor Internationale pentru Democratii Noi sau
Restaurate (CC ICNRD)
• Consiliul Economic si Social al ONU (ECOSOC, 2007-2009)
• Consiliul Drepturilor Omului (CDO,2006-2008)
• Consiliul de Administratie al Programului Natiunil.or unite pentru Mediu (PNUE,
2005-2009)
• Consiliul de Administratie al Organizatiei Internationale a Muncii (OIM,2005-2008)
• Consiliul Executiv al Uniunii Internationale a Telecomunicatiilor (UIT, 2006-2010)
• ROMANIA MEMBRA IN STRUCTURI ONU
• Comitetul Interguvernamental privind Salvgardarea Patrimoniului Mondial Imaterial
(UNESCO, 2006-2008)
• Comisia pentru Dezvoltare Durabila (CDD,2008-2011)
• Consiliul Executiv al UNICEF (2008-2010)
• Consiliul de Administratie al UN-HABITAT (2008-2011)
• Consiliul Organizatiei Aviatiei Civile Internationale (OACI, 2007-2010)
• Consiliul Interguvernamental al Programului International pentru Dezvoltare si
Comunicare al UNESCO (2007-2011)
• Consiliul Dezvoltarii Industriale al ONUDI (2008-2011)
• Comitetul Juridic al UNESCO (2009-2011)
 • Comisia pentru Prevenirea Criminalitatii si Justitie Penala (2009-2011)
• Principalele obiective ale Romaniei in relatie cu ONU
• Imbunatatirea capacitatii institutiilor guvernamentale de a elabora si implementa
eficient politici privind populatia, violenta in familie si traficul de fiinte umane;
• Cresterea accesului populatiei la servicii de calitate de planificare familiala si ingrijire
pre si post natala;
• Imbuntatirea accesului tinerilor la educatie.

Memorandum România – ONU

- SEMNAT PE 26 AUGUST 2019
- MAE si ONU colaborează din nou prin PNUD

Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare

A fost constituită în 1944, fiind organizaţia internaţională care a stat la baza formării
grupului financiar al BM;
Are ca obiectiv: reducerea sărăciei în statele mediu dezvoltate şi acordarea de credite
statelor sărace prin susţinerea dezvoltării sustenabile;
Este importantă pentru că oferă statelor membre împrumuturi avantajoase pe termene
convenabile. (primul împrumut acordat în 1947)
Este organizată şi funcţionează ca structură de tip cooperativ care este împuternicită de
statele membre să acţioneze în interesul lor.

Ce este Banca Mondială ?

• organizaţie financiară internațională care dispune de cele mai importante resurse
financiare pentru a susține asistenţa pentru dezvoltarea statelor prin acordarea de
imprumuturi către guvernele acestora;
 • Banca este un grup financiar de dimensiuni mari format din 5 organizatii ce
• integrează în structurile lor mai multe state.

Rolul Băncii Mondiale

• Partener în întărirea pieţelor şi dezvoltarea economică prin acordarea de împrumuturi;
• Susţinerea statelor din G-7 (Canada,Franţa, Germania, Italia, Japonia, Marea
Britanie, and SUA) - SUA deţine 17% din capitalul băncii.

Principalele activităţi ale BM

1. Acordarea de împrumuturi statelor membre;
2. Intermedierea financiară;
3. Acordarea de asistentă si consultantă ţărilor membre

Domenii de finanţare

► agricultura,
► educatie,
➤mediu, sanatate,
➤ populatie,
➤ energie electrica,
➤ telecomunicatii,
➤ transport si dezvoltare urbana

DESTINATIILE ÎMPRUMUTURILOR ACORDATE

• Finantarea proiectelor in domeniul infrastructurii trasporturilor, a producerii şi

distribuirii energiei electrice;
• Finanţarea unor proiecte de combatere a săraciei si de realizare a unei mai bune
distribuţii a venitului national;
• Imprumuturile pentru ajustare structurală şi sectorială;
 • Împrumuturi pentru reducerea datoriei unor ţări faţa de creditorii lor, bancile
comerciale;
• Împrumuturi de protecţie a mediului

Structura Grupului Băncii Mondiale:

1. Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare (186 state membre);

2. Asociaţia de Dezvoltare Internatională (169 ţări membre);
3. Corporaţia Financiară Internaţională (IFC) -182 state membre;
4. Agenţia de Garantare a Investiţiilor Multilaterale (MIGA) -175 membrii;
5. Centrul International de Reglementarea Disputelor Investiţionale (144 state membre)

Principalele avantaje şi condiţii ale ţărilor membre ale GBM

• Contractarea de împrumuturi pentru investiţii în vederea realizării unor proiecte

economice necesare ţării respective.
• Solicitantul trebuie să prezinte garanţii a caror mărime depinde de propietăţile
obiectivului economic şi de posibilitatile economiei respective de a suporta sarcina
financiară.
• Nivelul împrumuturilor nu depinde de cota de participare la capitalul social al FMI.
• împrumuturile BIRD se acordă în valută convertibilä pe maxim 20 de ani.

Alte avantaje

• Participarea la licitaţiile internationale organizate de BIRD pentru adjudecarea

lucrarilor finanţate de aceasta.
• O ţară membră poate prelua prin licitație lucrarile dintr-o alta ţară membră cù spijinul
băncii.
• Tările membre pentru a putea beneficia de împrumuturi trebuie să se adere in
prealabil la FMI şi să participe la capitalul social al băncii prin vărsamintele stabilite.
MANAGEMENTUL GBM

• Consiliul Guvernatorilor format din câte un guvernator şi un supleant, numiţi de

fiecare ţară membră;
• Consiliul administratorilor;
• Consiliul Consultativ compus din 7 membrii;
• Comitetele de împrumuturi care au ca sarcină analiza situaţiei şi elaborarea de
rapoarte privind proiectele împrumuturilor solicitate.

Conducerea curentă a BM (I)

• Revine unui Consiliu de Administrație numit și Consiliul Directorilor Executivi
format din 24 de membrii.
• Structura de management de nivel superior cuprinde 38 de vicepreședinți și directori;
• Consiliul de Administratie conduce și instituțiile financiare afiliate (CFI, AID).

Conducerea BM (II)
• Acesta este format din reprezentanții Statelor Unite ale Americii, Franței, Marii
Britanii, Germaniei, Japoniei și din 19 directori reprezentând grupurile de state.
• Conducerea Consiliului revine unui președinte ales pe 5 ani, care conduce și
administrează afacerile Băncii.
• Președintele Băncii, în prezent Dl. David Malpass un reprezentant al SUA.

Mecanisme de funcționare
• Elaborarea politicii băncii revine unui Comitet de Dezvoltare, (care nu este
instituționalizat), format din miniștrii de finanțe ai țărilor care au reprezentanți în
Consiliul Directorilor Executivi.
• Comitetul de Dezvoltare se întâlnește în ședință de 2 ori pe an, una din ședinte
desfașurându-se înaintea întrunirii Consiliul Guvernatorilor și urmărind să stabilească
volumul transferului de resurse către tările în curs de dezvoltare.
• Votul in cadrul organismelor de conducere este proporțional cu cota de participare la
Bancă.
 ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE DIN BUCUREȘTI
FACULTATEA: MANAGEMENT

FONDUL MONETAR INTERNAȚIONAL

PROF. UNIVERSITAR DR. ARMENIA ANDRONICEANU

Membrii echipei:
ARBAGIC VLAD – GRUPA 233
OANCEA VLAD ALEXANDRU - GRUPA 234
MIRON DUMITRU ANDREI – GRUPA 234

BUCUREȘTI 2021

Fondul Monetar Internaţional

I.Prezentarea Organismului Internațional
Fondul Monetar Internaţional (FMI) este o instituţie financiară internaţională care
reuneşte 190 de ţări membre, înfiinţată în 1945, în urma Conferinţei monetare şi financiare a
Naţiunilor Unite de la Bretton Woods (SUA).

II. Scopul
Scopul principal al FMI este dezvoltarea unei economii mondiale puternice, care se
concretizează în următoarele obiective generale: garantarea cooperării globale monetare,
garantarea stabilității financiare, facilitarea comerțului internațional, promovarea unui nivel de
angjare ridicat, susținerea creșterii economice, reducerea sarăciei.

II.I. Viziunea Fondul Monetar Internaţional

Fondul Monetar Internaţional este un fond de cooperare la care statele membre ar putea
apela pentru menţinerea activităţii economice şi ocuparea forţei de muncă în anumite perioade de
criză. Această viziune sugerează un Fond Monetar Internaţional care să ajute guvernele şi să ia
măsuri precum a luat guvernul SUA în timpul Noului Acord, ca răspuns la cel de-Al Doilea
Război Mondial. Delegatul American Harry Dexter White a prevăzut un FMI care funcţiona mai
mult ca o bancă, asigurându-se că statele care se împrumută pot să-şi plătească datoriile la timp.
O mare parte din planul lui White a fost cuprins în actele finale adoptate la Bretton Woods.

II.II. Impactul Fondul Monetar Internaţional la nivel mondial

Putem afirma că impactul Fondului Monetar Internațional asupra țărilor este în general
unul pozitiv, ajutând la consolidarea unor sisteme financiare funcționale și a unei legislații
favorabile acesteia. Scopul este de a crea un sector financiar funcțional și bine dezvoltat. Putem
exemplifica prin situația Kosovo unde cu ajutorul FMI și a Guvernului Japonez s-au înființat de
la zero o bancă centrală, instituții economice fiscale și financiare și s-a creat un ecosistem
financiar în această țară, în urma dobândirii independenței.

Impactul a fost unul pozitiv, toate aceste eforturi au ajutat intr-un final la crearea unui
sistem bancar privat functional, patrunderea serviciilor bancare pe noua piata a tarii si
posibilitatea populatiei de a contracta imprumuturi sau a face depozite bancare. Un alt exemplu
este reprezentat de situatia Cambodgiei dupa razboiul civil de la sfarsitul anilor ’70 unde aproape
toate activitatile economice au fost interzise, sistemul bancar a fost desfiintat si circuitul de
moneda a fost suspendat oamenii nemaiputand sa foloseasca banii.

Sprijinul a venit cu ajutorul FMI si de asemenea impreuna cu Guvernul Japonez care au

colaborat pentru reconstruirea sectorului financiar al Cambodgiei si pentru elaborarea legislatiei
necesare acestuia, si de asemenea pentru recapatarea stabilitatii pierdute in urma razboiului civil.

Si in acest caz impactul a fost unul pozitiv, toate aceste masuri ajutand populatia
Cambodgiei sa-si recapete increderea in sistemul bancar, de asemenea au ajutat antreprenorii dar
si populatia un acces mai facil la credite si la alte servicii financiare. Toate acestea ajuta la
finantarea sectoarelor economice cu fonduri creditate de la banci, intr-un final contribuind la
dezvoltarea economiei si a nivelului de trai in Cambodgia. O alta situatie cu un impact pozitiv
este reprezentata de restructurarea bancara din cadrul Eastern Caribbean Currency Union
(ECCU) care a fost afectata de datorii publice in crestere si lipsa fondurilor in urma crizei
financiare din 2008, unde Fondul Monetar International a colaborat cu Guvernul Canadian
pentru a restructura sistemul bancar si de a implementa masuri legislative menite sa ajute la buna
sa functionare, supraveghere si eficienta.

Ca urmare a masurilor abordate, in cadrul Eastern Caribbean Currency Union (ECCU) s-

a cunoscut o implementare ridicata a legislatiei moderne in domeniul bancar in randul tuturor
regiunilor si tarilor membre. Toate acestea au condus la o mai buna supraveghere a sistemului
bancar incluzand expertizarea calitativa a activelor bancilor. Programul a condus la elaborarea
unui nou Cod Bancar ca lege de baza si s-a infiintat o companie de manageriere a activelor
bancare, ambele fiind aprobate de jurisdictiile ECCU.

II.III. Planuri ale Fondului Monetar Internațional

In ceea ce priveste planurile pentru activitati si programe viitoare ale Fondului Monetar
International acesta se concentreaza asupra schimbarii de directie in ceea ce priveste politicile
adoptate, noile politici concentrandu-se asupra globalizarii si a modului in care acesta trebuie
facut astfel incat sa beneficieze toate tarile si popoarele lumii incercand totodata sa minimizeze
costurile.
 De asemenea, un alt sector foarte important este reprezentat de concentrarea resurselor
asupra incetinirii schimbarilor climatice si de a ajuta tarile ce implementeaza noi metode fara
emisii de carbon sau inlocuiesc mijloacele de productie existente cu unele care au un impact mult
mai redus al amprentei de carbon. In viziunea Fondului Monetar International aceasta este o
problematica de importanta majora deoarece schimbarile climatice vor avea un impact puternic
asupra tuturor oamenilor si a tuturor activitatilor economice, practic se va schimba radical modul
in care oamenii traiesc si isi desfasoara viata.

De asemenea, un alt plan de viitor al Fondului Monetar International este reprezentat de

reducerea saraciei in intreaga lume, cu preponderenta in zonele slab dezvoltate din Africa, Asia
de Sud-Est si America Latina. Printre principalele probleme se numara: lipsa surselor de apa
potabila, lipsa accesului la sanatate si educatie, lipsa unei retele de canalizare si, in general, lipsa
oportunitatilor pentru ca oamenii sa se poata dezvolta si sa aiba un nivel de trai mai bun. Fondul
Monetar International vine in sprijinul tarilor care se confrunta cu astfel de probleme prin
oferirea de imprumuturi si acorda sprijin in elaborarea unor sisteme financiare functionale menite
sa ajute la dezvoltarea sectoarelor private de banking sau de business.

Un alt aspect important al planurilor de viitor ale Fondului Monetar International este
reprezentat de concentrarea activitatii si a resurselor pentru a incerca sa previna viitoare crize
financiare globale ce pot avea loc. Situatia actuala, reprezentata de pandemia de Covid-19 care a
afectat economiile tuturor tarilor, se dovedeste a fi o modalitate foarte buna pentru ca Fondul
Monetar International sa-si demonstreze competenta si sa ofere sprijin financiar economiilor cel
mai puternic afectate de impactul pandemiei. De asemenea, evitarea crearii unei crize financiare
globale este cel mai important aspect al situatiei prezente, aceasta situatie dorind sa fie evitata de
catre toate tarile lumii.

III. Principiile, atribuțiile și obiectivele Fondului Monetar Internațional

Principiile fundamentale care stau la baza fondului monetar internațional sunt: cooperarea
monetară internaţională, universalitatea sistemului – orice stat care recunoaşte prevederile
statutului FMI poate adera la această organizaţie şi, implicit, poate deveni membru al sistemului
monetar internaţional, fixitatea parităţii şi cursurilor valutare, convertibilitatea reciprocă a
monedelor prin desfiinţarea restricţiilor asupra plăţilor curente, în vederea multilateralizării
plăţilor, convertibilitatea în aur a dolarului, la care se raportează celelalte monede şi asigurarea
unor rezerve de mijloace de plată internaţionale în concordanţă cu nevoile de echilibrare a
balanţei de plăţi externe ale ţărilor membre.

III.I. Atribuțiile fondului sunt următoarele:

 supraveghează sistemul monetar international;

 promovează stabilitatea tranzacțiilor si relațiile de schimb în condiții bune între statele
membre;
 oferă asistență tuturor țărilor, atat celor industrializate cât și celor în dezvoltare care se
confruntă cu dificultăți temporare ale balanței de plăți, prin oferirea unor credite pe
termen mediu;
 suplimentează rezervele valutare ale statelor membre prin intermediul alocărilor unor
drepturi speciale de tragere (DST).

Fondul Monetar Internaţional este o organizaţie hibrid, reunind caracteristici ale unei
organizaţii internaţionale interguvernamentale, dar şi ale unei societăţi anonime pe acţiuni, de
drept american. Fondul este situat pe teritoriul SUA, în Washington D.C. Acţionarii săi sunt
ţările participante la Conferinţa de la Bretton Woods şi cele care au semnat Acordul de înfiinţare
până la data de 27 decembrie 1945, plus ţările care au aderat între timp la acest acord şi la
organizaţie.

Guvernele statelor membre au decis aşadar înfiinţarea sa, pentru a rezolva într-un cadru
multilateral probleme financiare importante, ceea ce îl face să fie, în egală măsură, o organizaţie
internaţională, afiliată de altfel sistemului specializat al agenţiilor ONU. Spre deosebire de alte
organizaţii, statele membre sunt reprezentate în structurile sale de conducere potrivit unui
principiu de proporţionalitate cu puterea economiei naţionale.

IV. Ţările membre ale FMI au următoarele drepturi:

  dreptul la vot şi la participare în adoptarea deciziilor;
 dreptul de a efectua tranzacţii şi operaţii cu FMI;
 dreptul de a cumpăra valută convertibilă sau Drepturi Speciale de Tragere (DST) din
resursele Fondului, în schimbul monedei naţionale, pe termen scurt sau mediu, în caz de
nevoie pentru echilibrarea balanţei de plăţi;
 dreptul de a primi alocaţii de DST;
 dreptul de a deveni membu al Băncii Internaţionale pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare.

Pornind de la obiectivul Fondului Monetar Internațional privind susținerea expansiunii și a

creșterii echilibrate a comerțului international si promovarea dezvoltării economice, fiecare țară
membră este chemată să implementeze politicile economice și financiare care vizează creșterea
economică, să sustină stabilitatea prețurilor, să înlăture factorii care ar putea perturba asigurarea
echilibrului financiar și valutar.

Principalul obiectiv al Fondului Monetar Internațional atunci când negociază cu un membru

care are nevoie de fonduri pentru finanțarea deficitului balanței de plăți este să refacă echilibrul
cât mai repede. Astfel scopul final al Fondului Monetar Internațional în asistența financiară pe
care o acordă, este să restabilească echilibrul balanței de plăți în contextul stabilității prețurilor și
a creșterii economice susținute fără să recurgă la măsuri care să afecteze libertatea comerțului și
a plăților.

În funcție de obiectivele sale și de mijloacele de care dispune Fondul Monetar Internațional

pentru realizarea lor, se pot distinge astfel, următoarele segmente mai importante ale activității
sale:

1. Acordarea de credite membrilor săi pe bază de garanții (în monedă națională), astfel încât, pe
de o parte, aceștia să fie sprijiniți la nevoie în eforturile proprii de echilibrare a balanțelor de
plăți, iar pe de altă parte, să contribuie la stabilirea unui sistem multilateral de decontări, care să
faciliteze tranzacțiile comerciale si financiare internaționale.

În principiu, țara membră a FMI care a primit un credit de la Fond este obligată să-l
folosească numai pentru echilibrarea balanței sale de plăți.
 În prezent, majoritatea creditelor acordate de FMI se efectuează în baza aranjamentelor
“stand-by” încheiate de statele membre, acestea prezentând și avantajul ca, pentru perioada
convenită, condițiile stabilirii tranșelor de credit se stabilesc o singură dată.

2. Limitarea cât mai mult posibil a restricțiilor valutare care frânează dezvoltarea comerțului
internațional. În acest sens, membrii FMI sunt obligați să evite restricțiile valutare asupra plăților
curente. În același timp, FMI are sarcina de a veghea si interzice încheierea de acorduri valutare
discriminatorii între țările membre;

3. Menținerea parității monedelor naționale ale țărilor membre si urmărirea stabilității cursului de
schimb.

Alte obiective importante ale fondului sunt: promovarea cooperării monetare

internaţionale, înlesnirea expansiunii şi creşterii echilibrate a comerţului internaţional,
promovarea stabilităţii cursurilor de schimb, furnizarea de asistenţă în scopul creării unui sistem
multilateral de plăţi şi punerea la dispoziţie a resurselor prin ţările membre care se confruntă cu
dezechilibre ale balanţei de plăţi.

În atingerea acestor obiective, FMI îndeplineşte 3 funcţii principale: funcția de

supraveghere a politicilor financiar valutare, funcția de acordare de asistență tehnică și funcția de
asistență financiară.

V. Funcția de supraveghere a politicilor financiar valutare

Fondul Monetar Internațional este instituția care are scopul să supravegheze politicile
economice promovate de țările membre pentru a controla sistemul monetar internațional și de a-i
asigura buna funcționare.

Statutul revizuit al Fondului Monetar Internațional prevede o supraveghere fermă a

politicilor de schimb monetar în statele membre și adoptarea principiilor specifice după care să
se ghideze statele în acest sens. FMI pune accent pe supravegherea politicilor de curs de schimb
promovate de băncile central ale țărilor membre în vederea instaurării unu curs de schimb stabil.
VI. Funcția de acordare de asistență tehnică
Asistența tehnică reprezintă o altă funcție a Fondului Monetar Internațional, după
supravegherea funcționării sistemului financiar acordată țărilor membre. Activitatea tehnică
constă în consultanță, cursuri, seminarii pe diferite teme oferite de Institutul IMF și alte
departamente. Prin activitatea de asistență tehnică țările sunt sprijinite să susțină creșterea
economică, să amelioreze utilizarea resurselor umane și managementul.

VI.I. Funcția de asistență financiară

Una dintre responsabilitățile principale ale FMI este să acorde împrumuturi țărilor care au
dificultăți la balanța de plăți, oferind acestor țări șansa de a-și reface stocul de rezerve
internaționale, de stabilitate a cursului valutar, de continuare a plății importurilor și de
reinstaurare a condițiilor de crestere economică.

VII. Misiunea, relațiile și statutul Fondului Monetar Internațional

Misiunea FMI este de a promova cooperarea monetară internațională, stabilitatea valutară

și acorduri valutare sistematice, pentru a stimula creșterea economică și nivelul de folosire a
forței de muncă și pentru a acorda asistența financiară temporară țărilor membre, în condiții
adecvate, pentru a contribui la ajustarea balanței de plăți.

Pentru a-și îndeplini misiunea FMI colaborează cu Banca Mondială, băncile regionale de
dezvoltare, Organizația Mondială a Comerțului (OMC), agențiile ONU și alte organisme
internaționale. Deși toate aceste organizații sunt implicate în probleme economice globale,
fiecare are propriile sale domenii de responsabilitate și specializare.

Statutul FMI cuprinde 31 de articole care definesc regulile si obiectivele sale de

funcționare. Principalele articole sunt cele care stabilesc rolul FMI, regimul schimburilor fixe și
stabilitatea schimburilor, convertibilitatea monedelor si facilitățile de credit.
 Acest grafic reprezintă numărul de țări care au avut o criză bancară în fiecare an începând
cu 1800. Caracteristica dramatică a acestui grafic este absența virtuală a crizelor bancare în
perioada acordului de la Bretton Woods, din 1945 până în 1971.
VIII. Organigrama Fondului Monetar Internațional

Fondul Monetar International a evoluat odată cu economia globală de-a lungul istoriei
sale, permițând organizației să-și păstreze un rol central în arhitectura financiară internațională.

Spre deosebire de Adunarea Generală a Națiunilor Unite, unde fiecare țară are un vot,
luarea deciziilor la FMI a fost concepută pentru a reflecta pozițiile relative ale țărilor sale
membre în economia globală. FMI continuă să întreprindă reforme pentru a se asigura că
structura sa de guvernanță reflectă în mod adecvat schimbările fundamentale care au loc în
economia mondială, inclusiv rolul mai mare pe care economiile de piețe emergente și în curs de
dezvoltare îl joacă acum în economia globală.
IX. Structura Fondului Monetar Interanțional
IX.I. Consiliul Guvernatorilor
Consiliul guvernatorilor este consiliat de două comitete ministeriale, Comitetul Monetar
Internațional și Financiar și Comitetul pentru Dezvoltare.

Consiliul Guvernatorilor este format din guvernatorii băncilor centrale sau miniștrii de
finanțe din fiecare dintre cele 190 de state membre. Toți guvernatorii se întrunesc o dată pe an
(de regula în luna septembrie sau octombrie) în cadrul Reuniuni Anuale a FMI și a Băncii
Mondiale.

Mai exact la această reuniune participă guverantorii cu drept de vot și câte un membru
supleant, cu drept de vot doar în cazul neprezentări guvernatorului. În timpul adunării, cele doua
instituții parte ale sistemului Organizației Națiunilor Unite își prezintă activitatea din ultimul an
în fața partenerilor și a publicului și organizează o serie de evenimente în cadrul cărora se discută
despre probleme de importanță globală, printre care perspectivele economice mondiale,
eradicarea sărăciei, dezvoltarea economică și eficiența programelor de ajutoare.

Deciziile F.M.I. sunt luate prin vot proporţional. Fiecare ţară membră are un număr mic
de voturi de bază, care se multiplică proporţional cu mărimea cotei de participare. Astfel, puterea
de votare este semnificativ determinată de contribuţia financiară în cadrul F.M.I., care la rândul
ei este stabilită în funcţie de indicatorii economici şi financiari ai fiecărei ţări.

Mărimea majorităţii necesare luării unei decizii depinde de importanţa subiectului, dar în
practică, rareori se votează în cadrul Consiliului Executiv: de obicei, deciziile sunt luate prin
consens totusi, dacă nu poate fi găsit un consens, deciziile sunt luate pe baza unui vot al
guvernatorilor, astfel se aplică regula majorităţii simple (adică 50% din drepturile de vot). Cu
18% din voturi, Statele Unite au drept de veto asupra celor mai importante decizii, cum ar fi
suplimentările de capital, amendamentele la Prevederile Acordului de Înfiinţare, pentru care este
nevoie de 85% din voturi.

IX.II. Comitetul Monetar Internațional si Financiar

Comitetul Monetar Internațional si Financiar (IMFC) oferă consiliere și raportează
Consiliului Guvernatorilor FMI cu privire la supravegherea și gestionarea sistemului monetar și
financiar internațional, inclusiv cu privire la răspunsurile la evenimentele în curs care pot
perturba sistemul. De asemenea, propunerile Comitetului executiv de modificare a statutului
oferă consiliere cu privire la orice alte chestiuni care îi pot fi sesizate de Consiliul
Guvernatorilor.

Deși IMFC nu are competențe oficiale de luare a deciziilor, în practică, acesta a devenit
un instrument cheie pentru furnizarea de direcție strategică a activității și politicilor Fondului.
IMFC se întrunește de obicei de două ori pe an, la întâlnirile anuale și de primăvară ale băncii-
fond. Pentru fiecare întâlnire, directorul general pregătește un proiect de ordine de zi care este
discutat de Consiliul executiv, aprobat de președintele IMFC și adoptat în mod oficial de IMFC
în cadrul ședinței. La finalul ședințelor, Comitetul emite un comunicat în care își rezumă
punctele de vedere.
IX.III. Comitetul de Dezvoltare

Comitetul ministerial mixt al Consiliilor Guvernatorilor Băncii și al Fondului privind

transferul de resurse reale către țările în curs de dezvoltare, mai cunoscut sub numele de
Comitetul de Dezvoltare, a fost creat în octombrie 1974 pentru a îndruma Consiliile
Guvernatorilor FMI și ale Băncii Mondiale cu privire la aspectele critice. Comitetul se întrunește
de obicei de două ori pe an după reuniunea IMFC. Comitetul de Dezvoltare are 25 de membri (de
obicei miniștri ai finanțelor sau dezvoltării) care împreună reprezintă membrii deplini ai FMI și
Băncii Mondiale.

Actualul președinte este Azucena Arbeleche, Ministrul Economiei și Finanțelor din

Republica Orientală Uruguay.
IX.IV. Consiliul Executiv
 Consiliul executiv este responsabil pentru conducerea activităților de zi cu zi ale FMI.
Este compus din 24 de directori executivi, care sunt aleși de țările membre sau de grupuri de țări,
și din directorul general, care servește ca președinte.
Toate țările membre ale FMI sunt reprezentate în Comitetul executiv, care discută
consecințele naționale, regionale și globale ale politicilor economice ale fiecărui membru și
aprobă finanțarea FMI pentru a ajuta țările membre să abordeze problemele temporare ale
balanței de plăți, precum și supraveghează eforturile FMI de dezvoltare a capacităților.

IX.V. Echipa de management

n prezent directorul general al Fondului Monetar Internațional este Kristalina Georgieva

din septembrie 2019. Înainte de a se alătura FMI, doamna Georgieva a fost CEO al Băncii
Mondiale din ianuarie 2017 până în septembrie 2019, timp în care a fost Președinte Interimar al
Grupului Băncii Mondiale timp de trei luni. Kristalina Georgieva și-a început cariera în serviciul
public la Banca Mondială ca economist de mediu în 1993.

După ce a lucrat timp de 17 ani și a ocupat multe funcții de conducere, inclusiv director
pentru mediu și Dezvoltare Socială pentru Regiunea Asia de Est și Pacific, cariera ei a culminat
cu numirea ei ca Vicepreședinte și Secretar Corporativ în 2008.
 Domnul Geoffrey WS Okamoto a fost numit Prim-Director General Adjunct al Fondului
Monetar Internațional la 12 martie 2020. Înainte de a se alătura FMI, domnul Okamoto a fost
Secretar Adjunct Interimar al Trezoreriei pentru Finanțe Internaționale și Dezvoltare în guvernul
Statelor Unite. În acest rol, el a supravegheat piețele financiare globale, coordonarea cu G-7, G-
20 și Consiliul pentru Stabilitate Financiară, problemele economice regionale și bilaterale și
instituțiile financiare internaționale.

Doamna Antoinette M. Sayeh și-a asumat funcția de Director General Adjunct al

Fondului Monetar Internațional pe 16 martie 2020. Doamna Sayeh a fost Ministru al Finanțelor
în Liberia post-conflict (din ianuarie 2006 până în iunie 2008), ea a condus țara prin eliminarea
arieratelor sale multilaterale de lungă durată, Punctul de decizie HIPC, Clubul de la Paris și
prima sa strategie de reducere a sărăciei, în mod semnificativ consolidarea finanțelor publice și
promovarea reformei managementului financiar public.
 Domnul Mitsuhiro Furusawa și-a asumat funcția de Director General Adjunct al Fondului
Monetar Internațional pe 2 martie 2015. Domnul Furusawa s-a alăturat Fondului Monetar
Internațonal dupa o lungă cariera în Guvernul Japoneze, acesta a avut mai multe functii, de
exemplu, consilier special al prim-ministrului japonez Shinzo Abe și consilier special al
ministrului de finanțe.

Domnul Tao Zhang a fost numit director general adjunct al Fondului Monetar
Internațional în august 2016. Înainte de a deveni director general adjunct, domnul Zhang a fost
director executiv pentru China în perioada 2011-2015. Înainte de a se alătura Fondului, a avut o
vastă experiență economică internațională și experiență în elaborarea politicilor, inclusiv în
calitate de guvernator adjunct al Băncii Populare din China
IX.VI. Staful Fondului Monetar Internațional
 Fondul Monetar Internațional are un număr de 2.700 de angajați care sunt pregătiți să
facă față provocărilor cu analiză antentă, colaborare activă și soluții inovatoare. Fondul Monetar
Internațional are locuri de munca într-o varietate de domenii, inclusiv economie, cercetare,
juridic, tehnologia informației, finanțe, contabilitate, resurse umane și comunicații.
IX.VII. Cariera la Fondul Monetar International
O carieră la FMI este mai mult decât un loc de muncă. Înseamnă să vă aduceți abilitățile
și expertiza unei echipe care intenționează să îmbunătățească viața de zi cu zi a oamenilor și
stabilitatea macroeconomică a țărilor membre.
Fondul Monetar interational are nevoie de oameni curioși și care se bucură de provocarea
de a îmbunătăți viața altora.

X. Resursele Financiare ale Fondului Monetar Internațional

Resursele financiare ale FMI sunt asigurate din contribuția statelor membre, prin plata
unor cote în funcție de proporția de 25% într-una dintre valutele acceptate pe plan internațional
(dolarul american, euro, yenul japonez sau lira sterlina) sau în DST, iar diferența de 75% în
moneda națională.

Drepturile speciale de tragere reprezinta moneda oficiala a Fondului Monetar

International.

Această monedă a fost creată în 1969 ca înlocuitor al etalonului aur în tranzacțiile

internaționale extinse. DST este folosit ca etalon monetar, instrument de rezervă, mijloc de plată
pentru anumite operațiuni între FMI și membrii săi și ca mijloc de procurare de monede
naționale convertibile. Funcțiile îndeplinite depind de volumul alocărilor de DST, decizia de
emisiune bazându-se pe nevoile de creștere a lichidității internaționale pe termen lung. Drepturile
speciale de tragere sunt definite ca sumă a patru monede majore (dolarul american, euro, yenul
japonez și lira sterlină), reevaluate și ajustate la fiecare cinci ani și evaluată zilnic la dolarul
american. Înainte de introducerea monedei euro în 1999, poziția lui era ocupată de marca
germană și francul francez.
XI. România și membrii săi în cadrul Fondului Monetar Internațional

România este membră a Fondului Monetar Internaţional din anul 1972, având din data de
2 februarie 2016 o cotă de participare de 1.811,4 milioane DST (0,38% din cota totală). România
posedă 19.572 voturi, echivalentul a 0,39 % din total.

În cadrul FMI, România face parte din grupa de ţări care include: Armenia, Bulgaria,
Bosnia Herţegovina, Cipru, Croaţia, Georgia, Israel, Macedonia, Moldova, Muntenegru, Olanda,
Ucraina, Belgia, Luxemburg, iar începând din 16 octombrie 2020 și Andora.
 Guverantorul Romaniei la FMI este domnul Constantin Mugur Isărescu, Guvernator al
Băncii Naționale a României, iar cea de guvernator supleant de secretarul de stat din Ministerul
Finanţelor coordonator al activităţii privind elaborarea legislaţiei, politicilor şi reglementărilor
contabile şi fiscale. Reprezentantul României la FMI este Liviu Voinea, Senior Advisor al
Directorului Executiv al FMI începând cu data de 26 august 2019. Domnul Liviu Voinea, în
perioada octombrie 2014 – august 2019 a ocupat funcția de viceguvernator al Băncii Naționale a
României. A fost ministru delegat pentru buget în perioada decembrie 2012 - august 2014.

XII. Activitatea Fondului Monetar Internațional (decizii, programe, proiecte)

Referitor la activitatea Fondului Monetar Internațional din ultimii 3 ani putem afirma că
aceasta a fost concentrata asupra problemelor de importanță globala precum pandemia Covid-19,
reducerea emisiilor de carbon și protejarea mediului inconjurător, combaterea inegalității sociale
și promovarea dezvoltării sustenabile. Pentru a ajuta la combaterea pandemiei Covid-19 FMI a
luat decizia de a crea un fond pentru imprumuturi în valoare de 1 trilion de dolari pentru a putea
raspunde eficient cererilor de sprijin financiar venite din partea a peste 90 de țări până în prezent.

Rolul FMI este de a acorda ajutor financiar țărilor membre și de a ajuta la combaterea
problemelor de interes global. De asemenea, Fondul Monetar Internațional a creat o bază de date
care se actualizează săptămânal, în care să centralizeze informații referitoare la numărul de doze
de vaccin achiziționate de către fiecare țară și la stocurile existente cu scopul de a ajuta la
combaterea crizei globale și a vedea în timp real evoluția situației. Aceasta a fost întocmită cu
ajutorul experților în domeniu si în colaborare cu autoritățile fiecărei țări.
 Referitor la inegalitatea socială și economică, Fondul Monetar Internațional ajută țările în
elaborarea unor programe de politici sociale și economice menite să reducă această problematică
și să ajute la creșterea calității vieții persoanele vulnerabile.

De asemenea, participarea la programul COP26 (“Conference of the Parties”) este o

măsură luată de către FMI pentru a ajuta la combaterea schimbărilor climatice deoarece acestea
vor afecta în viitor activitatea economică a tuturor țărilor existente. COP26 este conferința pe
tema schimbărilor climatice a Națiunilor Unite din anul 2021. De 30 de ani Națiunile Unite a
reunit aproape toate țările existente pentru a lucra impreună la un program menit să combată
schimbările climatice și încălzirea globală. FMI contribuie în acest program prin coordonarea
politicilor macroeconomice și financiare și prin încurajarea unor politici de dezvoltare
sustenabilă ce au ca scop reducerea amprentei de carbon și a încălzirii globale. FMI dorește de
asemenea să acorde sprijin financiar țărilor care sunt puternic afectate de schimbările climatice.

Potrivit directorului general al FMI, Kristalina Georgieva, este nevoie de o determinare la

nivel global, făcută concomitent de către toate țările lumii, pentru a putea încetini schimbările
climatice. Studiile arată că numărul persoanelor care consideră această problemă o urgență
globală este în creștere, peste 50% în țările mai puțin dezvoltate si peste 75% în țările dezvoltate.

Deciziile Fondului Monetar Internațional menite să combată această problemă se

concentrează asupra promovării investițiilor “verzi” și oferirea sprijinului financiar necesar. De
asemenea, renunțarea în totalitate la combustibilii fosili este un obiectiv de importanță maximă
pentru combaterea schimbărilor climatice și a încălzirii globale.

Fondul Monetar Internaţional (FMI) le transmite guvernelor că pot crea milioane de

locuri de muncă şi să îmbunătăţească perspectiva recuperării economice în condiţiile în care
decid să accelereze investiţiile publice. Organizaţia cu sediul în Washington a declarat că, din
punct de vedere istoric, ratele mici ale dobânzilor au alimentat împrumuturile pentru proiectele
de infrastructură pe termen lung, cheltuielile controlând astfel creşterea nivelului de şomaj.
Ultima analiză a FMI spune că, dacă investiţiile publice ar creşte cu 1% din output-ul naţional, s-
ar crea direct 7 milioane de locuri de muncă şi între 20 şi 30 de milioane de joburi prin
intermediul efectelor în lanţ. Investiţiile publice au potenţialul de a crea direct între două şi opt
milioane de locuri de muncă pentru fiecare milion de dolari lansat asupra pe infrastructurii
tradiţionale şi între cinci şi 14 joburi pentru fiecare milion de dolari îndreptat către cercetare şi
dezvoltare, electricitate „verde” şi clădiri eficiente. În plus, majorarea investiţiilor publice cu 1%
din produsul intern brut ar putea creşte PIB-ul cu 2,7%, investiţiile private cu 10% şi ocuparea
forţei de muncă cu 1,2%, în condiţiile în care investiţiile sunt de înaltă calitate.

FMI ul a propus să se aloce mai mulţi bani pentru sănătate, locuinţe sociale, digitalizare
şi protecţia mediului.

XIII. Analiză și recomandări privind managementul FMI

F.M.I. a început să funcționeze abia la începutul anilor ’50 și în anii ’60 era deja în criză,
ca de altfel modul în care a survenit și a fost soluționată criza sistemului monetar internațional, la
finele anilor ’60 și în anii ’70, arată că Fondul nu a fost niciodată o cooperare monetară
internațională. Dimpotrivă, pus în fața faptului prin deciziile unilaterale ale statelor membre,
F.M.I.-ul a trebuit să se adapteze și să-și caute noi direcții de acțiune.
 Între anii ’70-‘90 soluțiile pentru reformarea sistemului financiar internațional nu au
putut fi convenite, în ciuda presiunilor și semnalelor în acest sens venite dinspre unele cercuri
politice, ale societății civile, sau dinspre piețele financiare internaționale. Supravegherea
funcționării sistemului monetar internațional a rămas formal în sarcina Fondului, care și-a
asumat acest rol prin soluții care să-i asigure utilitatea și permanența. Dacă în primele decenii de
funcționare a F.M.I., accentul politicilor de condiționare cădea pe politici de controlare și
limitare a cererii, pentru a încuraja stabilitatea financiară și economiile interne, în ultimii zece ani
accentul s-a deplasat treptat înspre politici de consolidare a fundamentelor economice ale
producției și spre utilizarea cât mai eficientă a resurselor. Pe parcursul anilor de asistență
acordată țărilor în curs de dezvoltare, Fondul și-a schimbat doctrina de mai multe ori, ca urmare
a criticilor care i-au fost adresate de către guverne și de către observatori exteriori, dar mai ales
ca urmare a experienței practice acumulate.

Doctrina F.M.I. a trecut prin mai multe stadii: programe de ajustare economică și
financiară, programe orientate către cresterea economică, programe de ajustare structurală și
programe menite să combată săracia.

Liberalizarea importurilor elimină surse de profit de care beneficiau câțiva importatori și

câteva intreprinderi privilegiate de reglementarea financiară care este insoțită de rate ale dobânzii
mai ridicate, ceea ce provoacă revoltă intreprinderilor cu datorii; eliminarea subvenților pentru
anumite produse de consum provoacă nemulțumirea populației, toate aceste motive au făcut ca
guvernele să prefere programe de ajustare pur macroeconomice, față de reforme structurale care
aduc atingere unor interese particulare. F.M.I se află în fața unor provocări deoarece mulți
oameni consideră că este subordonată intereselor țărilor dezvoltate, în special al intereselor
S.U.A, care manipulează această instituție. Fondului Monetar Internațional i s-a imputat acuzația
că este lipsit de transparență din cauza necunoașterii operațiunilor pe care le derulează, iar ca
soluție au constituit un grup de experți din afara instituției care să le monitorizeze activitatea.

Altă critică adusă fondului a fost politica pe care o deruleaza în țările sărace și în cele
aflate în procesul de tranziție de la economia planificată la cea de piață, făcând mai mult rău
decat bine. Globalizarea tot mai accentuată a economiei mondiale necesită activități F.M.I. la
noile realități mondiale, la îmbunătățirea statutului și a obiectivelor funcționale.
 Joseph Stiglitz a spus că” managementul economic modern se conduce pe același
principiu ca și razboiul modern, și anume acela de a elimina contactul dintre decidenți și
beneficiarii deciziilor”. Fondul, în calitatea sa de instituție centrală a sistemului monetar
internațional, ar putea fi incapabilă să se descurce în cazul unei crize declanșate în interiorul
sistemului, de aceea ar fi recomandat să se întărească supravegherea asupra sa. De-a lungul
timpului s-au schimbat, introdus politici și mecanisme speciale care să faciliteze acordarea
împrumuturilor și transparența fondului monetar internațional. Facilitatea compensatorie de
finanțare permite ajutorarea țărilor care au dificultăți în balanța de plăți, imputabile factorilor
exogeni, care conduc la o reducere temporara a încasărilor din export sau la o creștere temporară
excesivă a costurilor importurilor lor.

Prin intermediul mecanismului de finanțare al stocurilor regulatorii, Fondul putea să-și

susțină membrii care aveau dificultăți ale balanței de plăți în achitarea contribuțiilor lor la
stocurile regulatorii internaționale. Creat în 1969, acest mecanism viza prevenirea dificultăților
ce le-ar fi putut întâlni statele membre ale căror încasări din exporturi erau vulnerabile în fața
unei degradări a prețurilor materiilor prime.

Din luna ianuarie 1984, nu a fost efectuată nici o tragere în cadrul acestui mecanism, iar
în ianuarie 2000 acest mecanism a fost suprimat de Consiliul de Administrație al Fondului.

Asistența financiară în caz de urgență permite furnizarea unui ajutor financiar țărilor
membre care au, în caz de catastrofe naturale, probleme cu balanța de plăți. În anul 1995 acest
ajutor a fost extins la țările care, ieșind dintr-un conflict armat internațional ori din tulburări
politice sau sociale, nu pot aplica un program normal datorită dezorganizării aparatului lor
instituțional și administrativ. Mecanismul întărit de ajustare structurală creat în 1987, prelungit
și lărgit în 1994, transformă și întărește mecanismul pentru reducerea sărăciei și pentru
dezvoltare. Un mecanism pentru ajustare sistematică a fost creat în aprilie 1993 și a fost închis în
aprilie 1995, pentru realizarea primei trageri încheiate ca urmare a unui acord cu Fondul.

Acest mecanism viza oferirea unei asistente financiare statelor membre angajate în
tranziția spre economia de piață, în special pentru a face față distrugerii relațiilor lor comerciale
tradiționale efectuate în cadrul fostului CAER sau creșterii costurilor energiei pe care aceste state
o importau.

Valoarea totală a resurselor accesibile era egala cu 50% din cota-parte a statului
membru.

Rambursarea creditului urma să se facă între patru ani și jumătate și zece ani de la fiecare
tragere. Mecanismul suplimentar de rezervă a fost instituit în decembrie 1997 în cadrul planului
de salvare a Coreei de Sud, pentru a completa resursele deblocate cu titlu de acorduri confirmate
și acorduri lărgite și pentru a furniza un sprijin suplimentar acelor țări care se confruntă cu
dificultăți excepționale ale balanței de plăți din cauza unei nevoi acute de finanțare pe termen
scurt, dificultăți rezultate dintr-o pierdere brusca și destabilizatoare a încrederii pieței, ca în cazul
crizelor ce au zguduit Mexicul în 1995 și Asia în 1997. Liniile de credit preventive sau linii de
credit condiționale au fost stabilite în 1999 pentru a preveni propagarea unei crize financiare
internaționale, consimțindu-se la o finanțare pe termen scurt a acelor membri care pun în practică
o politică economică sănătoasă. Ele pot fi acordate chiar înaintea apariției oricărei dificultăți a
balanței de plăți.

În schimb, acordarea creditului este condiționată de respectarea normelor internaționale

în domeniul transparenței și în domeniul financiar. Valoarea acestor linii de creditare nu este
limitată, dar angajamentele trebuie să se limiteze la un nivel cuprins între de trei ori și cinci ori
cota-parte. Dobânda aplicată ajutoarelor financiare de la F.M.I. corespunde cu nivelul ratei
dobânzii achitată creditorilor și prevede o marjă pentru finanțarea sporirii rezervelor F.M.I. și
pentru plata cheltuielilor administrative ale instituției. Remunerația plătită țarilor membre
creditoare este echivalentul mediei ponderate a ratei dobânzii de pe piața aplicată la
instrumentele de credit pe termen scurt negociate pe piețele din Franța, Germania, Japonia,
Marea Britanie si S.U.A.

Ajutoarelor financiare acordate în baza mecanismelor suplimentare de rezervă și a liniilor

de credit preventive sunt taxate cu taxe suplimentare pentru dobânzi, de la 300 la 500 de puncte
de baza, pentru a-i obliga pe beneficiarii acestor ajutoare sa ramburseze creditele mai repede.
 La începutul anului 1999, F.M.I. s-a dotat cu o linie condițională de credit, destinată
luptei împotriva instabilității financiare, și continuă lucrarile privind implicarea sectorului privat
în gestiunea crizelor.

Interesul pentru reforma sistemului monetar internațional s-a intensificat având în vedere
creșterea frecvenței și dimensiunii crizelor financiare, ele devenind din ce în ce mai severe, mai
costisitoare şi mai puțin previzibile. Factorii de decizie, analiştii financiari şi mediul academic ar
trebui să îşi concentreze eforturile pentru modelarea unui sistem monetar internațional
compatibil cu configurația actuală de putere a economiei mondiale, care prin caracteristicile,
principiile, operațiunile şi instituțiile sale să facă față unor şocuri puternice pe termen lung şi să
minimizeze riscul apariției unei alte crize globale.

Având ca reper afirmația lui Reinhart şi Rogoff (2008) – care consideră că majoritatea
episoadelor de criză au creat iluzia printre decidenți şi investitori că „de data aceasta este altfel”
– nu putem decât să sperăm că „de data aceasta va fi altfel” şi va avea loc o reformă profundă a
sistemului monetar internațional.
 Bibliografie

1. Fondul Monetar Internațional, Informații despre tari FMI, https://www.imf.org/en, accesat la

data de 09.10.2021.

2. Wikipedia, Fondul Monetar Internațional, https://ro.wikipedia.org, accesat la data de

06.10.2021.

3. Agerpres, Documentar: 75 de ani de la crearea Fondului Monetar Internațional și a Bănci

Mondiale (27 decembrie), https://www.agerpres.ro, accesat la data de 09.01.2022.

4. Ministerul Afacerilor Externe, Fondul Monetar Internaţional, https://www.mae.ro, accesat la

data de 08.10.2021.

5. Androniceanu, A. (2010). Management Public Internațional, Editura Universitară: Bucuresti.

6. Siegfried Mureșan, Comunicat de presă – Siegfried Mureșan, după Reuniunea anuală FMI –
Banca Mondială: Populismul este principalul risc la adresa economiei mondiale,
https://siegfriedmuresan.eu, accesat la data de 19.10.2021.

7. Banca Nationala a Romaniei, Fondul Monetar Internaţional (FMI), https://www.bnr.ro,

accesat la data de 15.10.2021.

8. Asist.drd. Sorin Anton, Universitatea ,,Alexandru Ioan Cuza”, Facultatea de Economie si

Administrarea Afacerilor, Specializarea Finainte Banci, Institutii financiar-bancare international,
https://xdocs.ro, accesat la data de 04.11.2021.

9. Drepturile speciale de tragere, http://www.efin.ro, accesat la data de 05.11.2021.

10. Agerpres, Fragment de istorie: Conferinta monetara si financiara a Natiunilor Unite de la

Bretton Woods, https://www.agerpres.ro, accesat la data de 30.10.2021.

11. Reinhart, C.M., Rogoff, K. (2008). “This Time is Different: A Panoramic View of Eight
Centuries of Financial Crises”, NBER Working Paper, No. 13882.
12. Development Committee, https://www.devcommittee.org, accesat la data de 28.12.2021.

13. Fondul Monetar International, How the IMF Makes Decisions, https://www.imf.org/en,
accesat la data de 28.12.2021.

14. Fondul Monetar International, Build Forward Better, IMF Annual Report 2021,
https://www.imf.org, accesat la data de 28.12.2021.
 Organizația Mondială a Sănătății

-OMS-

Mecla Gabriela Seria A

Todea Medeea An 1
Varabiev Irina Grupa 234

BUCUREȘTI
2021
 Cuprins

I. Prezentarea organizației și particularitățile de

management
II. Activități ale organizației
III. Analiză și recomandări privind managementul
organizației în contextul pandemiei de COVID-19 în
România
Prezentarea organizației și particularitățile de management

Scurt istoric

Preocupări legate de protecţia sănătăţii populaţiei, mai ales împotriva bolilor epidemice,
au fost înregistrate cu multe secole în urmă, cu precădere în oraşele maritime din spaţiul
mediteranean (Veneţia, Genova, Marsilia).

Ravagiile epidemiilor din secolul al XIX-lea, în special al holerei, au evidenţiat faptul că o

apărare împotriva acestora, la nivelul fiecărei ţări, este insuficientă şi că se impun, cu necessitate,
măsuri pe plan internaţional, care să asigure o cooperare sanitară eficientă.

Dintre cele 12 conferinţe internaţionale, dedicate acestui scop, organizate succesiv în

intervalul de timp cuprins între anul 1851- anul primei conferinţe sanitare internaţionale la Paris-
şi anul 1907, sunt de remarcat cea de la Veneţia, din 1892, în timpul căreia s-a semnat prima
convenţie sanitară internaţională şi cea de la Roma, din 1907, care a decis crearea primului
organism internaţional în domeniu: Oficiul internaţional de igienă publică. Sediul acestui
organism, grupând 55 de state, a fost stabilit la Paris, în 1908. Un al doilea organism
internaţional în domeniul sănătăţii a fost creat de Societatea Naţiunilor în 1919, sub numele de
Organizaţia internaţională de igienă.

Pentru început, în aprilie 1945, în timpul Conferinței de înființare a Organizației

Națiunilor Unite (ONU) desfășurată la San Francisco, reprezentanții Braziliei și Chinei au propus
înființarea unei organizații internaționale de sănătate și convocarea unei conferințe pentru a
stabili constituția acesteia. La 15 februarie 1946, Consiliul Economic și Social al ONU a instruit
secretarul general să convoce o astfel de conferință. Un Comitet Tehnic Pregătitor s-a întrunit la
Paris între 18 martie și 5 aprilie 1946 și a întocmit propuneri de Constituție care au fost
prezentate Conferinței Internaționale de Sănătate de la New York, între 19 iunie și 22 iulie 1946.
Pe baza acestor propuneri, Conferința a elaborat și adoptat Constituția Organizației Mondiale a
Sănătății, semnată la 22 iulie 1946 de reprezentanții a 51 de membri ai ONU și a altor 10 națiuni.
 Conferința a instituit și o Comisie interimară care să desfășoare anumite activități ale
instituțiilor sanitare existente până la intrarea în vigoare a Constituției Organizației Mondiale a
Sănătății. Preambulul și articolul 69 din Constituția OMS prevede că este o agenție specializată a
ONU. Articolul 80 prevede că Constituția va intra în vigoare atunci când 26 de membri ai
Națiunilor Unite ar fi ratificat-o. Astfel constituția a intrat în vigoare abia la 7 aprilie 1948, când
al 26-lea dintre cele 61 de guverne care au semnat-o și-a ratificat semnătura. Prima Adunare a
Sănătății s-a deschis la Geneva la 24 iunie 1948, cu delegații din 53 din cele 55 de state membre.
Aceasta a decis ca Comisia Interimară să înceteze să existe la miezul nopții pe 31 august 1948,
pentru a fi imediat succedata OMS-ului.

În anul 1948, prima Adunare Mondială a Sănătăţii a simţit nevoia creării unei zile simţit
nevoia creării unei zile mondiale a sănătăţii, iar din anul 1950, Ziua Mondială a Sănătăţii a fost
celebrată pe 7 aprilie în fiecare an. Scopul acestei zile este de a creşte nivelul de cunoştinţe la
nivel global pe o anumită temă de sănătate şi de a atrage atenţia asupra unei zone prioritare de
care să se ocupe OMS. Această zi este este folosită ca punct de lansare a unor programe sau
proiecte pe termen lung, ale căror acţiuni vor continua şi după această zi. În fiecare an, Ziua
Mondială a Sănătăţii celebrează o temă reprezentativă din punct de vedere al Sănătăţii Publice la
nivel mondial. Câteva din ultimele teme sunt:

2010: Urbanizare și sănătate: faceți orașele mai sănătoase

2011: Rezistența la antimicrobiene : nicio acțiune astăzi, nici un tratament mâine

2012: Sănătatea bună adaugă viață anilor

2013: Bătăi sănătoase ale inimii, tensiune arterială sănătoasă

2014: Boli transmise de vectori: mușcătură mică, amenințare mare

2015: Siguranța alimentelor

2016: Opriți creșterea: învinge diabetul

2017: Depresie : Să vorbim

2018: Acoperire universală de sănătate - oricine, peste tot

2019: Acoperire universală de sănătate - oricine, peste tot

2020: Sprijin pentru asistente și moașe

2021: Construirea unei lumi mai corecte și mai sănătoase pentru toată lumea

Tema generală sub care se desfăşoară Ziua mondială a sănătăţii este "Universal Health
Coverage: everyone, everywhere", Acoperirea Universală cu Servicii de Sănătate (UHC) fiind
obiectivul principal al Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii. Acest obiectiv vizează asigurarea
accesului tuturor persoanelor la serviciile de sănătate de care au nevoie, atunci când au nevoie de
ele, chiar în inima comunităţii, fără a suferi dificultăţi financiare. Acoperirea Universală cu
Servicii de Sănătate include întregul spectru de servicii de sănătate esenţiale, de calitate, de la
promovarea sănătăţii până la prevenire, tratament, reabilitare şi îngrijire paliativă.

În 2020, Ziua mondială a sănătăţii a sărbătorit munca asistentelor medicale şi a moaşelor şi

s-a reamintit, cu acest prilej, liderilor mondiali, rolul critic pe care acestea îl au în menţinerea
unei lumi sănătoase. În contextul actual, al pandemiei de COVID-19, asistentele medicale şi alţi
lucrători din domeniul sănătăţii se află în prima linie oferind îngrijiri şi tratament de calitate,
susţinând dialogul comunitar în abordarea temerilor şi întrebărilor.

La finele anului 1996, OMS al cărei sediu este la Geneva, cuprindea 190 de state şi două
membre asociate: Porto Rico şi Okelau. Vaticanul şi Lichtenstein au statut de observator. Astăzi
sunt 193 de state membre.

Constituția OMS

Constituția OMS a intrat în vigoare la 7 aprilie 1948 – o dată pe care acum o sărbătorim
în fiecare an de Ziua Mondială a Sănătății.

În aprilie 1945, în timpul Conferinței de înființare a Organizației Națiunilor Unite (ONU)

desfășurată la San Francisco, reprezentanții Braziliei și Chinei au propus înființarea unei
organizații internaționale de sănătate și convocarea unei conferințe pentru a stabili constituția
acesteia. La 15 februarie 1946, Consiliul Economic și Social al ONU a instruit secretarul general
să convoce o astfel de conferință. Un Comitet Tehnic Pregătitor s-a întrunit la Paris între 18
martie și 5 aprilie 1946 și a întocmit propuneri de Constituție care au fost prezentate Conferinței
Internaționale de Sănătate de la New York, între 19 iunie și 22 iulie 1946. Pe baza acestor
propuneri, Conferința a elaborat și adoptat Constituția Organizației Mondiale a Sănătății,
semnată la 22 iulie 1946 de reprezentanții a 51 de membri ai ONU și a altor 10 națiuni.

Conferința a instituit și o Comisie interimară care să desfășoare anumite activități ale

instituțiilor sanitare existente până la intrarea în vigoare a Constituției Organizației Mondiale a
Sănătății. Preambulul și articolul 69 din Constituția OMS se prevede că ar trebui să fie o agenție
specializată a ONU. Articolul 80 prevede că Constituția va intra în vigoare atunci când 26 de
membri ai Națiunilor Unite ar fi ratificat-o. Constituția a intrat în vigoare abia la 7 aprilie 1948,
când al 26-lea dintre cele 61 de guverne care au semnat-o și-a ratificat semnătura. Prima Adunare
a Sănătății s-a deschis la Geneva la 24 iunie 1948, cu delegații din 53 din cele 55 de state
membre. Acesta a decis ca Comisia Interimară să înceteze să existe la miezul nopții pe 31 august
1948, pentru a fi imediat succedata OMS-ului.

Rolul si misiunea OMS

Rolul este de a menține și coordona situația sănătății populațiilor pe glob. OMS lucrează
la nivel mondial pentru a promova sănătatea, pentru a menține lumea în siguranță și pentru a-i
servi pe cei vulnerabili.

Prioritățile curente includ bolile transmisibile, în special HIV/SIDA, Ebola, malaria,

COVID-19 si tuberculoza, diminuarea efectelor bolilor netransmisibile, dezvoltarea și
îmbătrânirea, nutriția și alimentația sănătoasă și abuzul de substanțe.
Obiective
Principalele obiective ale OMS pot fi rezumate astfel: să acționeze cu autoritate de
conducere și coordonare a activitățiilor internaționale în domeniul sănătății, să asigure o
cooperare tehnică valabilă și productivă și să promoveze cercetarea.

Obiectivul OMS reprezintă atingerea de către toate popoarele a celui mai înalt nivel
posibil de sănătate. Sănătatea, așa cum este definită în Constituția OMS, este o stare completă de
bunăstare fizică, mentală și socială. În sprijinul obiectivului său principal, organizația are o gamă
largă de funcții, acestea fiind următoarele:

• Să acționeze ca autoritate de conducere și coordonare a activității internaționale în

domeniul sănătății;

• Să promoveze cooperarea tehnică;

• Să asiste guvernele, la cerere, în consolidarea serviciilor de sănătate;

• Să acorde asistență tehnică corespunzătoare și, în situații de urgență, ajutorul necesar, la

cererea sau acceptarea guvernelor;

• Să stimuleze și să avanseze activitatea privind prevenirea și controlul bolilor epidemice,

endemice și a altor boli;

• Să promoveze, în cooperare cu alte agenții specializate, acolo unde este necesar,

îmbunătățirea alimentației, locuințelor, salubrității, recreerii, condițiilor economice sau de
muncă, precum și a altor aspecte ale igienei mediului;

• Să promoveze și să coordoneze cercetarea în domeniul biomedical și al serviciilor de

sănătate;

• Să promoveze standarde îmbunătățite de predare și formare în domeniul sănătății,

profesiilor medicale și conexe;

• Să stabilească și să stimuleze stabilirea de standarde internaționale pentru produse

biologice, farmaceutice și similare și să standardizeze procedurile de diagnosticare;

• Să promoveze activități în domeniul sănătății mintale, în special acele activități care

afectează armonia relațiilor umane.
 OMS propune, de asemenea, convenții, acorduri și reglementări și face recomandări
despre nomenclatura internațională a bolilor, cauzele de deces și practicile de sănătate publică.
Ea dezvoltă, stabilește și promovează standarde internaționale privind alimentele și substanțele
biologice, farmaceutice și similare.

Pornindu-se de la principiul că sănătatea tuturor popoarelor, este o condiţie fundamentală

a păcii şi securităţii în lume, în primul articol al Constituţiei OMS se statuează scopul acestei
organizaţii "este să ducă toate popoarele la cel mai înalt grad de sănătate" .

În preambulul Constituţiei O.M.S. se subliniază importanţa cooperării internaţionale a

statelor în domeniul sănătăţii popoarelor, precizându-se că sănătatea oamenilor este un drept
fundamental al acestora. Ea prevede că "o stare de perfectă sănătate pe care poate să o atingă un
om constituie un drept fundamental al oricărei fiinţe umane, indiferent de rasă, religie, vederi
politice, situaţia sa economică sau socială". De asemenea, în preambulul Constituţiei O.M.S. se
defineşte sănătatea ca fiind "o stare completă de bună dispoziţie fizică, mintală şi socială şi nu
numai absenţa bolii sau a infirmităţii". Nivelul de sănătate atins trebuie să-i asigure omului o
stare fizică şi psihică pentru a deveni productiv şi folositor societăţii.

Apreciind că sănătatea popoarelor este o condiţie fundamentală a păcii şi securităţii în

lume, organizaţia are ca obiectiv colaborarea dintre state pentru eliminarea bolilor, asigurarea
serviciilor sanitare, menţinerea sănătăţii. Un sistem global de alertă şi răspuns detectează
evenimentele de sănătate publică internaţională, elaborează o evaluare a riscurilor şi încearcă să
asigure capacitatea de mobilizare a unei reţele internaţionale formate din parteneri în domeniul
sănătăţii publice care să ajute statele să răspundă, să gestioneze anumite situaţii extreme precum
cele generate de consecinţele unor incidente teroriste de natură biologică, chimică, radiologică
sau nucleară.

În anul 1974, directorul general al OMS, dr. Halfdan Mahler, sublinia că starea de
sănătate a populaţiei influenţează dezvoltarea economică şi este influenţată la rândul ei de către
aceasta. Un an mai târziu, în 1975, a lansat conceptul „ Sănătatea pentru toţi până în anul 2000”.
Acest plan de acţiune vizează dezvoltarea infrastructurii sanitare prin programe, a căror
executare să permită, în toate ţările, întregii populaţii, un nivel de viaţă sănătos şi productiv. Tot
în anul 1975 s-a adoptat prima rezoluţie referitoare la îngrijirile primare de sănătate, ele
reprezentând o strategie pentru atingerea obiectivului sănătăţii pentru toţi până în anul 2000.
Activităţile desfăşurate în această direcţie au culminat cu organizarea unei întâlniri internaţionale
OMS - UNICEF (Organizaţia Mondială a Sănătăţii - Fondul pentru Copii al Naţiunilor Unite) la
Alma-Ata în 12 sept. 1978, la care au participat 134 guverne şi 67 organizaţii internaţionale.
Documentul fundamental al conferinţei a fost Declaraţia de la Alma-Ata. Declaraţia sublinia că
un obiectiv social principal al guvernelor, organizaţiilor internaţionale şi al întregii comunităţi
mondiale ar fi atingerea de către toţi oamenii lumii, până în anul 2000, al unui nivel al sănătăţii
care să le permită să ducă o viaţă productivă din punct de vedere social şi economic. Cheia
atingerii acestui obiectiv sunt îngrijirile primare de sănătate. Raportul OMS – UNICEF asupra
îngrijirilor primare de sănătate constituie o bază socială pentru funcţionarea şi dezvoltarea în
continuare a îngrijirilor primare de sănătate în lume. Declaraţia Conferinţei conţine 22 de
recomandări care se bazau pe definirea îngrijirilor primare de sănătate. În septembrie 2000 s-a
desfăşurat la New York Summit-ul Mileniului, la care au participat regi, şefi de state şi prim-
miniştrii din peste 150 de ţări. Declaraţia Mileniului adoptată de 191 de ţări printre care şi
România, fixează Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului – ODM. Obiectivele de Dezvoltare
ale Mileniului – cu ţinte precise de atins până în anul 2015 sunt:

1. Reducerea sărăciei severe;

La nivel global, peste un miliard de persoane trăiesc cu mai puţin de un dolar pe zi.
Subnutriţia reprezintă principală cauză de deces în rândul copiilor. Dublul angajament asumat
este de a înjumătăţi, până în 2015, numărul persoanelor al căror venit este mai mic de un dolar pe
zi şi al oamenilor care suferă de foame. Nivelul sărăciei extreme a scăzut de la aproape o treime
din populaţia globului în 1990 la o cincime în 2004. Dacă această tendinţă va continua, ţinta
ODM de reducere a sărăciei va fi atinsă la nivel global şi la nivelul majorităţii regiunilor. Ritmul
progreselor înregistrate în Africa sub-sahariană nu va permite atingerea ţintei de reducere a
sărăciei până în 2015.

2. Realizarea accesului universal la educaţia primară;

Peste o sută de milioane de copii din întreaga lume nu au acces la educaţie, aceştia
provenind în special din ţările cele mai puţin dezvoltate. Lipsa accesului la educaţie reduce
şansele şi oportunităţile acestora şi îngreunează eforturile de combatere a sărăciei. Frecventarea
învăţământului primar la nivel global cu atingerea nivelului de 100% reprezintă o mare
provocare.

3. Promovarea egalităţii între sexe şi afirmarea femeilor;

Multe persoane de sex feminin din ţările cele mai puţin dezvoltate se confruntă cu
dificultăţi în a accede la sistemul de învăţământ sau în a-şi găsi un loc de muncă. În aceste
condiţii, femeile se află în imposibilitatea de a-şi asigura viitorul şi de a contribui la economia
ţării.

4. Reducerea mortalităţii infantile;

În ţările cele mai puţin dezvoltate, aproape 11 milioane de copii mor anual din cauza unor
boli curabile, cum ar fi diareea sau malaria, fenomenul putând fi evitat printr-o mai bună nutriţie
şi un tratament medical corespunzător. Obiectivul este reducerea cu două treimi a ratei
mortalităţii infantile în rândul copiilor sub 5 ani. Rata mortalităţii rămâne ridicată în multe ţări în
ciuda progreselor înregistrate în anumite regiuni. Se estimează o reducere a ratei mortalităţii la
mai puţin de o pătrime până în 2015. Cele mai puţine progrese se înregistrează în Africa sub-
sahariană, unde conflictele armate, creşterea demografică, lipsa investiţiilor în servicii medicale
şi răspândirea HIV/SIDA contribuie la agravarea situaţiei.

5. Îmbunătăţirea sănătăţii materne;

Mai mult de 500 000 de femei mor anual ca urmare a complicaţiilor tratabile survenite în
urma sarcinii sau a naşterii. Pe termen lung, progresul real va depinde de îmbunătăţirile aduse în
alte domenii, cum ar fi statutul femeilor, subnutriţia şi o mai bună educaţie.

6. Combaterea HIV/SIDA, a malariei şi a altor boli;

Răspândirea HIV/SIDA, a malariei şi a tuberculozei produce efecte devastatoare în ţările

sărace, fiind înregistrată o creştere anuală a numărului de îmbolnăviri în special cu virusul
HIV/SIDA. Numărul persoanelor decedate în urma infectării cu HIV/SIDA a crescut în 2006 la
2,9 milioane, în timp ce numărul persoanelor infectate cu HIV/SIDA a crescut de la 36,9
milioane în 2004 la 39,5 milioane în 2006. Malaria a provocat moartea a peste 18% din copiii
sub 5 ani, în timp ce tuberculoza a ucis 1,6 milioane de oameni în 2005.

7. Asigurarea unui mediu durabil;

 Populaţia săracă are, de cele mai multe ori, acces limitat la apă şi aer curat, esenţiale
pentru sănătate. În acelaşi timp, populaţia săracă este cea mai afectată de pe urma schimbărilor
climatice şi a degradării mediului, fiind dependentă de resursele naturale. Accesul la apă potabilă
al populaţiei a crescut de la 78% în 1990 la 83% în 2004. În ciuda acestor progrese, situaţia
socială şi politică din statele Africii subsahariene va împiedica cel mai probabil atingerea ţintei
stabilită pentru 2015.

8. Crearea de parteneriate globale pentru dezvoltare;

O condiţie esenţială pentru prosperitatea ţărilor în curs de dezvoltare este participarea

acestora la comerţul internaţional. În acelaşi timp, se impune o mai mare implicare a ţărilor
dezvoltate pentru a reduce sărăcia. Prin adoptarea de către fiecare ţară a unor ţinte corelate
ODM, specifice conţinutului naţional, s-a constituit un mecanism de monitorizare a progresului
la scară naţională, regională şi globală. Prin activitatea depusă, Organizaţia Mondială a Sănătăţii
creează o lume mai sigură, în strânsă colaborare cu toate ţările implicate.În anul 1981, Adunarea
mondială a sănătăţii a adoptat "Strategia mondială a sănătăţii pentru toţi, până în anul 2000",
obiectiv prioritar al OMS.

STRATEGIE OMS

Al treisprezecelea program general de lucru (GPW 13) definește strategia OMS pentru
perioada de cinci ani, 2019-2023. Acesta se concentrează pe obiective de trei miliarde pentru a
obține impacturi măsurabile asupra sănătății oamenilor la nivel de țară.

Obiectivele de trei miliarde de euro urmează să asigure până în 2023 următoarele:

 un miliard de oameni beneficiază de acoperirea universală a sănătății

 un miliard de oameni sunt mai bine protejați de urgențele de sănătate

 un miliard de oameni se bucură de sănătate și bunăstare mai bună

 Impactul măsurabil se află în centrul misiunii OMS de a transforma viitorul sănătății
publice

ORGANIZAREA OMS

ADUNREA MONDIALĂ A SĂNĂTĂŢII este organul suprem al Organizaţiei, compusă

din reprezentanţi ai tuturor statelor membre şi care se reuneşte în fiecare an.

Ea se reuneşte anual, de regulă, la Geneva. Compusă din delegaţii statelor membre,

Adunarea hotărăşte :

۰ asupra orientărilor de bază ale activităţii OMS;

۰ examinează rapoartele Consiliului executiv şi ale Directorului general;

۰ aprobă bugetul programului bienal de activitate şi este autorizată să constituie organele

subsidiare pentru realizarea obiectivelor sale;

۰ invită orice organizaţie naţională sau internaţională, guvernamentală sau neguvernamentală,

care are răspunderi înrudite cu cele ale organizaţiei, să numească reprezentanţi care să participe
fără drept de vot la sesiunile sale;

۰ face un raport ECSOC conform dispoziţiilor oricărui acord intervenit între organizaţie şi ONU.

Ţinând seama de principiul repartiţiei geografice echitabile. Adunarea mondială a

sănătăţii alege statele ce sunt autorizate să desemneze un reprezentant în Consiliul executiv. La
propunerea Consiliului executiv, ea numeşte Directorul general al Organizaţiei.

Prin Actul Constitutiv, Adunarea este autorizată să adopte convenţii sau acorduri în
domeniile ce ţin de competenţa OMS precum şi regulamente asupra unor aspecte tehnice privind
siguranţa sanitară. Ea poate, de asemenea, să adreseze recomandări statelor membre în orice
problemă ce ţine de competenţa OMS.

CONSILIUL EXECUTIV, ca organ cu compunere restrânsă al Adunării Mondiale a

Sănătăţii, aplică deciziile şi obiectivele Adunării, pregăteşte ordinea de zi a sesiunilor sale, şi
supune acesteia, pentru examinare şi aprobare, programul general de lucru al organizaţiei.

Consiliul Executiv emite avize consultative şi poate propune constituirea de organe

subsidiare. În cadrul funcţiilor şi resurselor financiare ale Organizaţiei, Consiliul Executiv este
abilitat să ia toate măsurile de urgenţă în cazul unor evenimente care cer o acţiune imediată.

Consiliul executiv al OMS se compune din 32 de persoane, desemnate de către statele

alese de Adunarea Mondială a Sănătăţii să alcătuiască pe termene de către 3 ani, acest organ.
 Membrii Consiliului executiv, deşi desemnaţi de state acţionează în nume propriu. Ei
trebuie să posede competenţe tehnice în domeniul sănătăţii şi sunt reeligibili. Consiliul executiv
se reuneşte de cel puţin două ori pe an.

SECRETARIATUL cuprinde directorul general şi personalul tehnic şi administrativ

necesar susţinerii activităţilor organizaţiei. Directorul general este asistat de şase subdirectori
generali şi doi directori executive. Directorul general, ca cel mai înalt funcţionar ethnic şi
administrative al Organizaţiei, este de drept, secretarul Adunării mondiale a sănătăţii, al
Consiliului şi al oricărui organ subsidiar creat în cadrul OMS.

Din punct de vedere instituţional, Organizaţia Mondială a Sănătăţii este o organizaţie cu

un pronunţat caracter descentralizat. Pe lângă organele centrale menţionate, ea include 6
comitete şi 6 birouri regionale, pentru fiecare din cele şase principale regiuni.

Regiunile sunt:

Europa (EURO), cu sediul la Copenhaga în Danemarca și regia Zsuzsanna Jakab. Pe lângă

întregul continent, include și Rusia, Israel, Turcia și Kazahstan.

Africa (AFRO), cu sediul la Brazzaville din Republica Congo și regia Matshidiso Moeti.

Mediterana de Est (EMRO), cu sediul în Cairo , Egipt și regia Ala Alwan.

Asia de Sud-Est (SEARO), cu sediul în New Delhi, India și condusă de Poonam Khetrapal
Singh.

America (AMRO), cu sediul la Washington, DC, în Statele Unite și regizat de Carissa F. Etienne.

Pacificul de Vest (WPRO), cu sediul la Manila, în Filipine și regizat de Shin Young-soo.

Comitetele regionale formulează directive şi orientări privind problemele de sănătate

specifice fiecărei regiuni, ce sunt puse în aplicare de către birourile respective. Acestea, ca
organe administrative ale Comitetelor regionale, execută toate deciziile privitoare la regiunile în
cauză, luate de Adunarea Mondială a Sănătăţii sau Consiliul executiv al OMS. Procesul de
descentralizare a activităţii OMS include şi instituţia reprezentanţilor rezidenţi în diverse ţări,
însărcinaţi să ajute guvernele statelor respective în planificarea şi conducerea programelor
naţionale de sănătate.

DIRECTORUL GENERAL AL OMS conturează viziunea și supraveghează toată

activitatea internațională în domeniul sănătății, în timp ce directorii regionali conduc activitatea
celor șase birouri regionale și a birourilor lor de țară. Directorii regionali lucrează îndeaproape cu
directorul general pentru a implementa strategii și programe la toate nivelurile organizației.

Selecția directorului general al Organizației Mondiale a Sănătății

Statele membre pot propune candidați. Acești candidați sunt luați în considerare de către
Comitetul Executiv (CE), care nominalizează o persoană prin vot secret. Numele acelei persoane
este apoi transmis Adunării Mondiale a Sănătății, care face numirea finală.
 Propunerile sunt adresate sub acoperire confidențială președintelui Comitetului executiv
de la sediul OMS.

Secretariatul traduce propunerile și curricula vitae în cele șase limbi oficiale ale OMS și
le trimite tuturor statelor membre.

Comitetul executiv se va întruni și va desemna o persoană pentru postul de director

general.

În final, Adunarea Mondială a Sănătăţii se va reuni la Geneva pentru o sesiune

specială. Adunarea va lua în considerare nominalizarea Consiliului și va numi un director
general. De asemenea, Adunarea va trebui să aprobe contractul pentru noul Director General.

La momentul actual, Dr. Tedros Adhanom Ghebreyesus a fost ales director general al
OMS pentru un mandat de cinci ani de către statele membre OMS la cea de-a șaptezecea
Adunare Mondială a Sănătății în mai 2017.

Viziunea sa

„Îmi imaginez o lume în care toată lumea poate trăi o viață sănătoasă și productivă,
indiferent de cine este sau unde trăiește. Consider că angajamentul global pentru dezvoltare
durabilă – consacrat în Obiectivele de Dezvoltare Durabilă – oferă o oportunitate unică de a
aborda determinanții sociali, economici și politici ai sănătății și de a îmbunătăți, sănătatea și
bunăstarea oamenilor de pretutindeni. Realizarea acestei viziuni va necesita o OMS puternică,
eficientă, capabilă să facă față provocărilor emergente și să atingă obiectivele de sănătate ale
Obiectivelor de dezvoltare durabilă. Avem nevoie de o OMS – potrivită pentru secolul 21 – care
să aparțină tuturor, în mod egal. Avem nevoie de o OMS care este gestionată eficient, dotată cu
resurse adecvate și orientată către rezultate, cu un accent puternic pe transparență,
responsabilitate și raport calitate-preț.”

FINANȚARE OMS

OMS își obține finanțarea din două surse principale: statele membre care își plătesc
contribuțiile stabilite (cotizațiile de membru ale țărilor) și contribuțiile voluntare din partea
statelor membre și a altor parteneri.

Contribuțiile stabilite (AC) reprezintă un procent din Produsul Intern Brut al unei țări
(procentul este convenit de Adunarea Generală a Națiunilor Unite). Statele membre le aprobă la
fiecare doi ani la Adunarea Mondială a Sănătății. Acestea acoperă mai puțin de 20% din bugetul
total.
 Restul finanțării OMS este sub formă de contribuții voluntare (VC), în mare parte din
partea statelor membre, precum și din partea altor organizații ale Națiunilor Unite, organizații
interguvernamentale, fundații filantropice, sectorul privat și alte surse.

Contribuții evaluate:

Contribuțiile stabilite sunt cotizațiile plătite de țări pentru a deveni membru al

Organizației. Suma pe care trebuie să o plătească fiecare stat membru este calculată în funcție de
bogăția și populația țării.

Contribuțiile stabilite au scăzut ca procent global din bugetul programului și, de câțiva
ani, au reprezentat mai puțin de un sfert din finanțarea Organizației. Soldul este mobilizat prin
contribuții voluntare.

Cu toate acestea, contribuțiile stabilite rămân o sursă cheie de finanțare pentru

Organizație, oferind un nivel de predictibilitate, contribuind la minimizarea dependenței de o
bază restrânsă de donatori și permițând alinierea resurselor la bugetul programului.

Contribuții voluntare:

Contribuțiile voluntare provin de la statele membre (în plus față de contribuția lor
evaluată) sau de la alți parteneri. În ultimii ani, contribuțiile voluntare au reprezentat mai mult de
trei sferturi din finanțarea Organizației.

Contribuțiile voluntare (VC) sunt clasificate în continuare în funcție de gradul de

flexibilitate pe care OMS îl are în a decide cum să cheltuiască aceste fonduri:

Contribuții voluntare de bază (CVC):

Contribuțiile voluntare de bază sunt complet necondiționate (flexibile), ceea ce înseamnă

că OMS are deplină discreție cu privire la modul în care aceste fonduri ar trebui să fie utilizate
pentru a finanța activitatea programatică a Organizației. Acestea reprezintă 3,9% din toate
contribuțiile voluntare.

Contribuții voluntare specificate:

 Contribuțiile voluntare specificate reprezintă 90,1% din toate contribuțiile voluntare.
Acestea sunt strâns alocate unor zone programatice specifice și/sau locații geografice și trebuie
cheltuite într-un interval de timp specificat.

Fonduri de implicare tematice și strategice:

Fondurile de implicare tematică și strategică (parțial flexibile) urmăresc să îndeplinească

cerințele contribuitorilor de raportare și responsabilitate, oferind în același timp un anumit grad
de flexibilitate în alocarea acestora. Aceste fonduri oferă o finanțare alocată mai eficientă și mai
eficientă, ajutând la promovarea concentrării mai puternice a OMS asupra rezultatelor,
respectând în același timp prioritățile contribuitorilor noștri. Acestea reprezintă 6% din toate
contribuțiile voluntare.

Datorită pionierilor noștri „finanțatori tematici” cheie, Germania, Comisia Europeană și

Japonia, OMS a primit 190 milioane USD în fonduri tematice în 2019, în creștere față de 137
milioane USD în 2018. Aceste fonduri oferă un grad de flexibilitate care permite OMS să fie mai
eficientă și mai eficientă în alocarea fondurilor, să se concentreze pe rezultate pentru prioritățile
noastre comune.

Colaborarea OMS cu alte organizații internaționale

Proiect - UNESCO și OMS îndeamnă țările să facă din fiecare școală o școală care
promovează sănătatea

UNESCO și Organizația Mondială a Sănătății au lansat Standardele globale pentru școlile

care promovează sănătatea, un pachet de resurse pentru școli pentru a îmbunătăți sănătatea și
bunăstarea a 1,9 miliarde de copii și adolescenți de vârstă școlară. Închiderea multor școli din
întreaga lume în timpul pandemiei de COVID-19 a cauzat perturbări grave în educație. Se
estimează că pentru aprox. 365 de milioane de elevi din școala primară au crescut semnificativ
ratele de stres, anxietate și alte probleme de sănătate mintală.

„Școlile joacă un rol vital în bunăstarea elevilor, a familiilor și a comunităților acestora,

iar legătura dintre educație și sănătate nu a fost niciodată mai evidentă”.
 „Aceste standarde globale recent lansate sunt concepute pentru a crea școli care hrănesc
educația și sănătatea și care echipează elevii cu cunoștințele și abilitățile pentru sănătatea și
bunăstarea lor viitoare, capacitatea de angajare și perspectivele de viață.” a spus dr. Tedros
Adhanom Ghebreyesus, directorul general al OMS.

Bazat pe un set de opt standarde globale, pachetul de resurse își propune să se asigure că
toate școlile partenere promovează abilitățile de viață, abilitățile cognitive și socioemoționale și
stilurile de viață sănătoase și benefice pentru toți elevii. Aceste standarde globale vor fi testate în
Botswana, Egipt, Etiopia, Kenya și Paraguay. Inițiativa contribuie la cel de-al 13-lea program
general de lucru al OMS de „1 miliard de vieți făcute mai sănătoase” până în 2023 și la Agenda
globală Educație 2030 coordonată de UNESCO.

„Educația și sănătatea sunt drepturi fundamentale ale omului interdependente pentru toți,
în centrul oricărui drept al omului și esențiale pentru dezvoltarea socială și economică”, a
declarat directorul general UNESCO, Audrey Azouley. „O școală care nu promovează sănătatea
nu mai este justificabilă și acceptabilă. Facem apel la noi toți să ne afirmăm angajamentul și
rolul, să facem din fiecare școală o școală care promovează sănătatea”.

Standardele globale oferă o resursă pentru sistemele de educație pentru a contribui la

promovarea sănătății și a bunăstării printr-o guvernare mai puternică. UNESCO și OMS vor
colaborează cu guvernele pentru a permite țărilor să adapteze pachetul la contextele lor specifice.

În mod clar și sigur, prin ceea ce s-a întâmplat în trecut, programele de sănătate și nutriție
în școli au un impact semnificativ în rândul copiilor de vârstă școlară. De exemplu:

Intervențiile de sănătate și nutriție în școală pentru fete și băieți din zonele cu venituri
mici, în care viermii și anemia sunt predominante, pot duce la 2,5 ani de școlarizare
suplimentară.

Intervențiile de prevenire a malariei pot duce la o reducere cu 62% a absenteismului.

Mesele școlare hrănitoare cresc ratele de înscriere cu 9% în medie, iar frecvența cu 8%;
de asemenea, pot reduce anemia la adolescenți cu până la 20%.
 Promovarea spălării mâinilor reduce absenteismul din cauza bolilor gastrointestinale și
respiratorii cu 21% -61% în țările cu venituri mici.

Screening-ul gratuit și ochelarii de vedere au dus la o probabilitate cu 5% mai mare ca

studenții să treacă prin teste standardizate la citire și matematică.

Educația sexuală cuprinzătoare încurajează adoptarea unor comportamente mai

sănătoase, promovează sănătatea și drepturile sexuale și reproductive și îmbunătățește rezultatele
în materie de sănătate sexuală și reproductivă, cum ar fi reducerea infecției cu HIV și a ratei
sarcinii la adolescenți.

Îmbunătățirea serviciilor de apă și canalizare (WASH) și rechizite în școală, precum și

cunoștințele despre igiena menstruală, echipează fetele să își mențină igiena corporală și
sănătatea cu demnitate și poate limita numărul de zile de școală ratate în timpul menstruației.

Abordarea școlilor care promovează sănătatea a fost formulată pentru prima dată de
OMS, UNESCO și UNICEF în 1995 și adoptată în peste 90 de țări și teritorii. Cu toate acestea,
puține țări l-au implementat la scară și mai puține dintre acestea și-au adaptat eficient sistemele
de educație pentru a include promovarea sănătății.

Noile standarde globale vor ajuta țările să integreze promovarea sănătății în toate școlile
și să stimuleze sănătatea și bunăstarea copiilor lor, scopil final fiind acela ca fiecare școală din
lume să promoveze sănătatea.

II. Activități ale OMS

1. Summitul Mondial al Sănătății

Summitul a început în 2009 cu ocazia aniversării a 300 de ani de la Charité (Charité –
Universitatea de medicină din Berlin este una dintre cele mai mari spitale universitare din
Europa, afiliat cu Universitatea Humboldt și Universitatea Liberă din Berlin). Fondatorii lui au
recunoscut că, deși adunări similare de lideri erau bine stabilite în domenii precum dezvoltarea
economică și tehnologia, nu exista un forum global pentru practica medicală, cercetare și sisteme
de îngrijire a sănătății, acesta fiind motivul principal pentru crearea acestui summit. Din 2009 și
până acum a devenit una dintre cele mai importante conferințe mondiale de sănătate la nivel
mondial. 2.500 de experți din aproximativ 100 de țări din domeniul științei, afacerilor, politicii și
societății civile au discutat despre cele mai importante probleme ale asistenței medicale globale
și au făcut recomandări. Coloana vertebrală academică a evenimentului este Alianța M8 a
Centrelor Academice de Sănătate, Universități și Academii Naționale. Încă de la început,
Summitul Mondial al Sănătății a fost sub patronajul cancelarului german și a președintelui
francez. Din 2013, președintele Comisiei Europene a preluat, de asemenea, patronajul anual și,
din 2019, directorul general al Organizația Mondială a Sănătății (OMS) a fost, de asemenea, un
președinte al Summitului Mondial al Sănătății.
Misiune
Conform declarației de misiune a Summitului Mondial al Sănătății, aceasta este în
concordanță cu Declarația Națiunilor Unite a Drepturilor Omului, adică recunoașterea sănătății
ca drept fundamental al omului. În prezent, mai mult de jumătate din populația lumii nu
beneficiază de îngrijiri medicale adecvate, prin urmare, organizatorii Summitului Mondial al
Sănătății își văd misiunea ca pe o îmbunătățire continua a sănătății la nivel mondial și
promovarea accesului echitabil la medicamente și prevenire. Realizarea acestei misiuni este
văzută ca fiind amenințată de problemele nerezolvate și care apar recent, precum: „trecerea
demografică la o societate îmbătrânită; schimbarea climei și consecințele sale asupra sănătății
care sunt deja resimțite în prezent; noi tipuri de epidemii, precum COVID-19 ori obezitate,
sănătatea mintală precară și violența, bolile precum HIV, TB, și malarie și eradicarea acestora;
creșterea costurilor asistenței medicale; și de principiu în întreaga lume amenințarea unei crize
economice și efectele grave pentru sănătatea populațiilor de pe glob pe care le-ar putea produce.

Summitul Mondial al Sănătății încearcă să abordeze în mod activ aceste provocări prin
reunirea părților interesate din cercetare, educație, îngrijire clinică și multe alte discipline pentru
a dezvolta împreună strategii de combatere a acestor probleme majore de îngrijire a sănătății.
Rezultatul fiecărui Summit multisectorial este destinat să informeze și să influențeze factorii de
decizie, cum ar fi guvernele și agențiile supranaționale, ca recomandări pentru a face față
viitoarelor provocări în domeniul sănătății.
Profil
În fiecare an, Summitul Mondial al Sănătății se concentrează pe diferite subiecte cheie.
Acestea sunt formulate de membrii Alianței M8 și, de asemenea, de eminenți academicieni,
cercetători și medici care formează Consiliul Summitului Mondial al Sănătății.
Summit-urile mondiale anterioare privind sănătatea

Primul Summit Mondial al Sănătății, sub deviza „Evoluția medicinii”, a avut loc în
perioada 14-18 octombrie 2009. 700 de participanți au lucrat la recomandări concrete pentru
tratarea planificării pandemiei, a strategiilor eficiente de prevenire și a bolilor legate de
schimbările climatice.

În perioada 27-29 octombrie, Summitul Mondial al Sănătății 2019 a avut loc cu 2.500
de participanți și 300 de vorbitori din 100 de națiuni. Temele centrale din acest an au fost
„Schimbările climatice și sănătatea”, „Transformarea capitalului uman: investiții în sănătate și
educație”, „Acoperirea sănătății universale: extinderea drepturilor și accesului”, „Sănătatea este o
alegere politică: viitorul politicii de sănătate în G7 / G20 și alte locuri politice ","ODD 3: Planul
global de acțiune pentru vieți sănătoase și bunăstare pentru toți "," Focus Africa: consolidarea
capacităților și instituții puternice "și" Sănătatea digitală: modelarea societății și economia
modernă ".

Summitul Mondial al Sănătății 2020 din 25 până la 27 octombrie a avut loc pe deplin
digital din cauza pandemiei de coronavirus. 6.000 de participanți și 300 de vorbitori din 100 de
națiuni au participat la sesiunile care au tratat subiectele „Pregătirea pandemiei în epoca COVID-
19: cooperare globală nu concurență”, „Consolidarea rolului Uniunii Europene în sănătatea
globală”, „Schimbările climatice și Sănătate: riscuri și răspunsuri "," Parteneriat pentru obiective:
75 de ani de la Națiunile Unite "," Accelerarea planului global de acțiune SDG3 pentru sănătate
și bunăstare "," Cercetare translațională: avansarea tratamentelor inovatoare ", și" Sănătate
digitală și AI pentru pregătirea pandemică ".

În perioada 24-26 octombrie, Summitul Mondial al Sănătății 2021 a avut loc la Berlin
și digital. În cadrul acestuia s-a vorbit despre importanța în contextul pandemic actual a
producătorilor de vaccin care trebuie să prioritizeze și să își îndeplinească contractele cu
COVAX și AVAT în regim de urgență și să fie mult mai transparenți în ceea ce privește
fabricarea acestora si logistica. În plus, aceștia trebuie să împărtășească tehnologia și licențele și,
de asemenea, să includă renunțarea la drepturile de proprietate intelectuală. “Dacă facem acest
lucru, putem pune capăt pandemiei și putem accelera redresarea globală. “ a declarat directorul
OMS  Tedros Adhanom Ghebreyesus.
 În plus s-a discutat despre deschiderea Academiei OMS în Franța. “De asemenea, luna
trecută am avut onoarea de a mă alătura președintelui Macron pentru a deschide noua Academie
OMS din Lyon, care va fi o școală de ultimă generație, care va folosi tehnologii de ultimă oră
pentru a sprijini învățarea pe tot parcursul vieții pentru lucrătorii din domeniul sănătății și
profesioniștii din domeniul sănătății publice.” a declarat directorul OMS.

Totodată, dincolo de răspunsul la COVID-19, OMS continuă să răspundă la zeci de alte

situații de urgență din întreaga lume, pentru a sprijini țările să abordeze povara bolilor
transmisibile și netransmisibile și să abordeze determinanții sociali, economici și de mediu ai
sănătății. 

La începutul lunii octombrie, OMS a recomandat utilizarea pe scară largă a primului

vaccin împotriva malariei din lume, un nou instrument împotriva unei boli vechi care ar putea
salva milioane de vieți.

În plus, în anul 2019, la nivel global cu ajutorul OMS s-a ajuns la un acord cu 11 dintre
cele mai mari companii alimentare din lume pentru a elimina grăsimile trans produse industrial
din aprovizionarea globală cu alimente până în 2023, iar majoritatea companiilor spun că au atins
deja acest obiectiv. De asemenea, OMS a lansat un program de certificare a țărilor care au
eliminat grăsimile trans din aprovizionarea lor națională cu alimente. Acest lucru va avea un
impact semnificativ asupra controlului bolilor netransmisibile. 

În ceea ce privește cancerul infantil, OMS susține în prezent în mod activ 50 de țări,
furnizând medicamente în situații de conflict, inclusiv Yemen și Siria, aproape dublând forța de
muncă din domeniul sănătății în unele țări, sprijinind construirea de noi centre de cancer și
dezvoltarea unei legislații care să garanteze accesul la îngrijire pentru copiii cu cancer de-a
lungul vieții. Decalajele de supraviețuire a copiilor, în special din cauza cancerului, în țările cu
venituri mari și țările cu venituri mici sunt uriașe. În țările cu venituri mici, mai puțin de 25%
dintre copii supraviețuiesc, în țările cu venituri mari, cu tehnologie, mai mult de 80%
supraviețuiesc. Deci, întregul program este de a reduce decalajul. 

În ceea ce privește schimbările climatice, organizația sprijină 14 țări, în special micile

state insulare în curs de dezvoltare, cu investiții la nivel de țară pentru unități de sănătate
rezistente la climă și durabile din punct de vedere al mediului. 
 Cu 194 de state membre și 152 de birouri de țară, OMS are un mandat global unic, o
acoperire globală unică și o legitimitate globală unică, fiind în același timp de acord că OMS nu
este perfectă și trebuie consolidate în mod continuu. 

În încheiere, directorul organizației a transmis participanților trei cereri.

“Permitiți-mi să vă las cu trei cereri specifice: 

În primul rând, trebuie să punem capăt acestei pandemii, făcând toate măsurile pentru a
ne atinge obiectivul de a vaccina 40% din populația fiecărei țări până la sfârșitul acestui an. 

În al doilea rând, trebuie să prevenim următoarea pandemie, cu o guvernare, finanțare,

sisteme și instrumente mai bune și prin consolidarea OMS. 

Și în al treilea rând, toate țările trebuie să investească în asistența medicală primară ca

fundament al acoperirii universale a sănătății. 

Pandemia a demonstrat fără îndoială că sănătatea nu este un lux pentru cei bogați sau pur
și simplu un rezultat al dezvoltării; este un drept fundamental al omului și baza stabilității
sociale, economice și politice. Și asta ne-a învățat această pandemie – centralitatea sănătății. 

Există o singură modalitate de a realiza aceste trei lucruri – drepturile omului, stabilitatea
socială, economică și politică – și aceasta este împreună. 

Nicio țară nu poate pune capăt pandemiei izolată de restul lumii;

Și nicio țară nu poate proteja sănătatea propriului popor fără să lucreze pentru a proteja
sănătatea tuturor oamenilor. 

Este nevoie de niște negocieri dure și de niște decizii grele. Dar recompensa este o lume
care este mai sănătoasă, mai sigură și mai dreaptă pentru noi toți.

Vă mulțumesc tuturor încă o dată și ne vedem la anul cu Summitul Mondial comun al

Sănătății și cu Summitul care crește din putere în putere. “ a declarat directorul general al OMS.
2. Imbătrânirea populației
Prezentare generală

Astăzi, cei mai mulți oameni se pot aștepta să trăiască până la 60 de ani și nu
numai. Fiecare țară din lume se confruntă cu o creștere în ceea ce privește proporția persoanelor
în vârstă în populație.

Până în 2030, 1 din 6 oameni din lume va avea 60 de ani sau peste. În acest moment,
ponderea populației în vârstă de 60 de ani și peste va crește de la 1 miliard în 2020 la 1,4
miliarde. Până în 2050, populația lumii de persoane cu vârsta de 60 de ani și peste se va dubla
(2,1 miliarde). Numărul persoanelor cu vârsta de 80 de ani sau mai mult este de așteptat să se
tripleze între 2020 și 2050, ajungând la 426 de milioane.

În timp ce această schimbare a distribuției populației unei țări către vârste mai înaintate –
cunoscută sub numele de îmbătrânire a populației – a început în țările cu venituri mari (de
exemplu, în Japonia, 30% din populație are deja peste 60 de ani), acum țările cu venituri medii
sau mici sunt cele care se confruntă cu cele mai mari schimbări. Până în 2050, două treimi din
populația lumii de peste 60 de ani va trăi în țări cu venituri mici și medii.

La nivel biologic, îmbătrânirea rezultă din impactul acumulării unei largi varietăți de
daune moleculare și celulare în timp. Acest lucru duce la o scădere treptată a capacității fizice și
mentale, la un risc tot mai mare de îmbolnăvire și în cele din urmă de deces. Dincolo de
schimbările biologice, îmbătrânirea este adesea asociată cu alte tranziții ale vieții, cum ar fi
pensionarea, mutarea în locuințe mai adecvate și moartea prietenilor și partenerilor. Condițiile
comune la vârsta înaintată includ pierderea auzului, cataracta și erorile de refracție, durerile de
spate și gât și osteoartrita, boala pulmonară obstructivă cronică, diabetul, depresia și demența. Pe
măsură ce oamenii îmbătrânesc, este mai probabil să se confrunte cu mai multe afecțiuni în
același timp.

 Factorii care influențează îmbătrânirea sănătoasă

O viață mai lungă aduce cu ea oportunități, nu numai pentru persoanele în vârstă și

familiile acestora, ci și pentru societăți în ansamblu. Anii suplimentari oferă șansa de a urma noi
activități, cum ar fi educația ulterioară, o nouă carieră sau o pasiune de mult neglijată. De
asemenea, persoanele în vârstă contribuie în multe feluri la familiile și comunitățile lor. Cu toate
acestea, amploarea acestor oportunități și contribuții depinde în mare măsură de un factor:
sănătatea.
 Dovezile sugerează că proporția vieții în stare bună de sănătate a rămas în general
constantă, ceea ce sugerează că anii suplimentari sunt în stare de sănătate precară. Dacă oamenii
pot experimenta acești ani suplimentari de viață sănătoși și dacă trăiesc într-un mediu susținător,
capacitatea lor de a face lucrurile pe care le prețuiesc va fi puțin diferită de cea a unei persoane
mai tinere. Dacă acești ani adăugați sunt dominați de scăderi ale capacității fizice și mentale,
implicațiile pentru persoanele în vârstă și pentru societate sunt mai negative.

Deși unele dintre variațiile în sănătatea persoanelor în vârstă sunt genetice, cele mai
multe se datorează mediului fizic și social al oamenilor - inclusiv casele, cartierele și
comunitățile lor, precum și caracteristicile lor personale - cum ar fi sexul, etnia sau statutul
socio-economic. Mediile în care trăiesc oamenii în copilărie – sau chiar ca fetuși în curs de
dezvoltare – combinate cu caracteristicile lor personale, au efecte pe termen lung asupra modului
în care îmbătrânesc.

Mediile fizice și sociale pot afecta sănătatea direct sau prin bariere sau stimulente care
afectează oportunitățile, deciziile și comportamentul de sănătate. Menținerea unor
comportamente sănătoase de-a lungul vieții, în special consumul unei diete echilibrate, angajarea
în activități fizice regulate și abținerea de la consumul de tutun, alcool, toate contribuie la
reducerea riscului de boli netransmisibile, la îmbunătățirea capacității fizice și mentale și la
întârzierea dependenței de îngrijire.

Mediile fizice și sociale favorabile le permit oamenilor să facă ceea ce este important
pentru ei, în ciuda pierderilor de capacitate. Disponibilitatea unor clădiri publice și mijloace de
transport publice sigure și accesibile, precum și locurile care sunt ușor de plimbat, sunt exemple
de medii favorabile. În dezvoltarea unui răspuns de sănătate publică la îmbătrânire, este
important să se ia în considerare nu doar abordările individuale și de mediu care ameliorează
pierderile asociate cu vârsta înaintată, ci și cele care pot întări recuperarea, adaptarea și creșterea
psihosocială.

Provocări în răspunsul la îmbătrânirea populației

Globalizarea, evoluțiile tehnologice (de exemplu, în transport și comunicații),

urbanizarea, migrația și schimbarea normelor de gen influențează viața persoanelor în vârstă în
mod direct și indirect. Un răspuns de sănătate publică trebuie să analizeze aceste tendințe actuale
și proiectate și să încadreze politicile în consecință.
 Răspunsul OMS

Adunarea Generală a Națiunilor Unite a declarat perioada 2021-2030 deceniul

îmbătrânirii sănătoase și a cerut OMS să conducă implementarea acestuia. Deceniul
îmbătrânirii sănătoase este o colaborare globală care reunește guverne, societatea civilă, agenții
internaționale, profesioniști, mediul academic, mass-media și sectorul privat pentru 10 ani de
acțiuni concertate, catalizatoare și de colaborare pentru a promova vieți mai lungi și mai
sănătoase.

Deceniul se bazează pe Strategia Globală și Planul de Acțiune al OMS și pe Planul

Internațional de Acțiune al Națiunilor Unite Madrid privind îmbătrânirea și sprijină realizarea
Agendei 2030 a Națiunilor Unite privind dezvoltarea durabilă și a Obiectivelor de dezvoltare
durabilă.

Deceniul îmbătrânirii sănătoase (2021–2030) urmărește să reducă inechitățile în materie

de sănătate și să îmbunătățească viața persoanelor în vârstă, a familiilor lor și a comunităților
prin acțiuni colective în patru domenii: schimbarea modului în care gândim, simțim și acționăm
față de vârstă și vârstă; dezvoltarea comunităților în moduri care să promoveze abilitățile
persoanelor în vârstă; furnizarea de servicii de îngrijire integrată și de sănătate primară centrate
pe persoană, care să răspundă persoanelor în vârstă; și oferirea persoanelor în vârstă care au
nevoie de el acces la îngrijire de calitate pe termen lung

3. Acoperirea universală a sănătății - UHC -

Acoperirea universală a sănătății (UHC) este definită de OMS ca asigurând că toți

oamenii și comunitățile primesc serviciile de calitate de care au nevoie și sunt protejate de
amenințările pentru sănătate, fără dificultăți financiare. Îmbătrânirea populației va avea un
impact asupra ambiției de acoperire universală a sănătății, deoarece fără a lua în considerare
nevoile de sănătate și de îngrijire socială ale numărului din ce în ce mai mare de persoane în
vârstă, UHC va fi imposibil de realizat.

Mecanismele care să asigure accesul persoanelor în vârstă la servicii fără sarcină

financiară vor fi esențiale, cu toate acestea, sistemele naționale de finanțare a sănătății trebuie
concepute nu numai pentru a permite persoanelor în vârstă să acceseze servicii atunci când sunt
necesare, ci și pentru a le proteja de catastrofă financiară prin eliminarea din buzunar. cheltuieli
pentru populațiile mai în vârstă.
 Proiectarea și finanțarea acoperirii universale trebuie să includă intervenții care au cea
mai mare influență asupra traiectoriilor de îmbătrânire sănătoasă și să includă investiții în
asistență medicală și socială integrată pentru persoanele în vârstă. Proiectarea pachetelor de
beneficii prietenoase cu vârsta este importantă pentru a extinde acoperirea persoanelor în vârstă.

De Ziua Internațională a Persoanelor Vârstnice, OMS lansează primul portal de date care
reunește într-un singur loc date privind indicatorii globali pentru monitorizarea sănătății și
bunăstării persoanelor cu vârsta de 60 de ani și peste.

Sunt incluse date pentru indicatori precum: procentul persoanelor în vârstă de 60 de ani și
peste; speranța de viață sănătoasă la 60 de ani; cauze majore de deces la persoanele în
vârstă; prevalența deficiențelor comune, cum ar fi pierderea auzului și a vederii; procentul
persoanelor în vârstă care primesc îngrijire de lungă durată în unități rezidențiale și la
domiciliu; și procentul persoanelor în vârstă care trăiesc într-un mediu prietenos cu vârsta. De
asemenea, sunt incluși indicatori pentru urmărirea progresului angajamentelor guvernamentale
de a promova sănătatea și bunăstarea adulților în vârstă.

Datele din portal sunt dezagregate în funcție de vârstă, sex și țară, pentru a permite o
înțelegere cuprinzătoare a tendințelor din diferite grupuri de populație și pentru a gestiona mai
bine progresul către obiectivele globale. Prin hărți, diagrame și tabele, portalul oferă opțiuni
personalizate pentru vizualizarea și analiza datelor.

Pe parcursul Deceniului Îmbătrânirii Sănătății (2020-2030), aprobat de Adunarea

Mondială a Sănătății în august 2020, portalul va rămâne o poartă de acces pentru toate datele
globale referitoare la persoanele în vârstă produse de OMS, alte organizații internaționale
precum UNDESA, OIM, Banca Mondială și OCDE, precum și instituții academice, cum ar fi
Institutul pentru Valori și Evaluare în Sănătate.

4. Lansarea aplicației mobile WHO Info

OMS va lansa aplicația WHO Info, care va oferi milioanelor de oameni acces mobil în
timp real la cele mai recente știri și evoluții. OMS a dezvoltat aplicația de la zero, cu o interfață
de utilizator intuitivă și un design curat și inteligent. Din perspectiva COVID-19, aplicația OMS
Info va oferi cele mai recente inițiative ale OMS, parteneriate și informații actualizate despre
cursa pentru găsirea de medicamente și vaccinuri pentru combaterea bolii. Numărul de cazuri de
COVID-19, organizat pe țară și pe termene, este actualizat continuu în aplicație din fluxurile de
date oficiale ale OMS despre COVID-19.

Aplicația OMS Info este disponibilă pentru descărcare gratuită atât din Apple App Store,
cât și din Google Play Store.

5. Academia OMS

Academia OMS este centrul de ultimă generație de învățare pe tot parcursul vieții al
Organizației Mondiale a Sănătății, aducând cele mai recente inovații în învățarea adulților
sănătății globale. Acum în curs de dezvoltare cu sprijinul Franței, Academia va extinde învățarea
pentru impact prin programe de învățare online, în persoană și mixte, ajungând la milioane de
lucrători din domeniul sănătății și alții din întreaga lume. Folosind cele mai recente tehnologii,
acesta va permite tuturor cursanților să-și adapteze experiențele de învățare pentru a-și satisface
propriile nevoi și le va acorda acreditări digitale pe care le pot folosi pentru a-și verifica
competențele și pentru a-și avansa în carieră. 

Ritmul accelerat al descoperirilor științifice și al progresului tehnologiei face mai dificil –

nu mai puțin – pentru lucrătorii din domeniul sănătății, factorii de decizie politică și alți
practicieni în domeniul sănătății publice să țină pasul cu practicile și politicile de sănătate bazate
pe dovezi. Drept urmare, este nevoie adesea de mai mult de un deceniu pentru a pune în practică
noile ghiduri de sănătate bazate pe dovezi.

Acesta este un motiv cheie pentru care nicio țară nu este în prezent pe cale să atingă toate
țintele de sănătate ale Obiectivelor de Dezvoltare Durabilă (ODD). Pandemia COVID-19 a
perturbat, de asemenea, sistemele de învățare pe tot parcursul vieții, generând o cerere tot mai
mare pentru învățarea digitală.

În timp ce răspunsul la COVID-19 a arătat cât de repede poate răspunde știința medicală
la o pandemie, o sarcină la fel de importantă este de a obține cunoștințe și îndrumări critice
pentru lucrătorii din domeniul sănătății din fiecare comunitate. Academia OMS se va concentra
pe accelerarea și îmbunătățirea modului în care lucrătorii din domeniul sănătății și alții obțin
îndrumările, competențele și instrumentele de care au nevoie pentru a trata pacienții și pentru a-și
menține comunitățile sănătoase și în siguranță.

Soluția Academiei

Progresele în știința științei învățării adulților oferă modalități noi și eficiente de a obține
îndrumări critice lucrătorilor din domeniul sănătății și altora care au nevoie de ele. Folosind cele
mai recente tehnologii, Academia va extinde accesul la învățarea esențială pentru lucrătorii din
domeniul sănătății, managerii, oficialii din domeniul sănătății publice, educatorii, cercetătorii și
factorii de decizie – precum și forța de muncă OMS și ONU din întreaga lume. Acesta va oferi
programe de învățare multilingve, personalizate în formate digitale, în persoană și mixte,
implementând cele mai recente ghiduri de sănătate bazate pe dovezi și tehnologii de învățare de
ultimă generație. Marea majoritate a cursanților săi vor folosi mijloace online pentru a accesa
programele Academiei, care vor fi puse la dispoziție prin desktop și dispozitive mobile și în
setări cu lățime de bandă redusă, asigurând astfel o cohortă echitabilă, globală și diversă de
cursanți.

Campusul Academiei OMS

Campusul Academiei OMS din Lyon, Franța – care va fi finalizat în 2024 – va reflecta
valorile și ambițiile OMS: va fi o unitate inteligentă, accesibilă, ecologică și interactivă în inima
districtului bio-medical din Lyon.

Când se va deschide, campusul Academiei OMS va avea spații de înaltă tehnologie

pentru proiectarea învățării colaborative, cercetarea educațională și inovarea. Acesta va găzdui,
de asemenea, un centru de simulare a situațiilor de urgență medicală de clasă mondială, care va
folosi cele mai noi tehnologii pentru a le permite lucrătorilor din domeniul sănătății să-și
perfecționeze competențele pe fondul unor scenarii realiste, inclusiv victime în masă și focare
deboli.

Sprijinul Franței

În calitate de stat membru al OMS și actor cheie în sănătatea globală, Franța este

investitorul principal pentru dezvoltarea Academiei , care a angajat peste 120 de milioane EUR
pentru a sprijini înființarea și infrastructura acesteia. Această realizare este posibilă datorită
acțiunilor colective, angajamentului și sprijinului financiar al regiunii Auvergne-Rhone-Alpes, al
Metropolei Lyon și al orașului Lyon.  

6. Investiția în activitate fizică

Progresul global în ceea ce privește activitatea fizică este limitat de investițiile inadecvate
în dezvoltarea capacității forței de muncă și în implementarea politicilor și a programelor care
sunt eficiente din punct de vedere al costurilor. Factorii de decizie trebuie să prezinte un
argument solid pentru investiții pentru a asigura alocările de fonduri pentru activitatea fizică. Cu
toate acestea, în prezent, multe țări nu au suportul tehnic și instrumentele pentru a evalua și
compara rentabilitatea investiției din diferitele intervenții de politică privind activitatea fizică, în
special în țările cu venituri mici și medii. Pentru toate guvernele și părțile interesate, un plan
robust de investiții poate sprijini luarea deciziilor eficientă și orientată spre rezultate și poate
ghida eforturile de îmbunătățire a activității fizice și a sănătății populației lor.

OMS dezvoltă și adaptează metode pentru a oferi îndrumări actualizate cu privire la

rentabilitatea acțiunilor de politică recomandate în Planul de acțiune global privind activitatea
fizică între 2018–2030. Această activitate va folosi și extinde instrumente și va sprijini
ministerele sănătății și altele în luarea deciziilor și investițiile în activitatea fizică.

OMS sprijină, de asemenea, actualizarea, instruirea și aplicarea mai largă a

Instrumentului de evaluare economică a sănătății (HEAT) pentru mersul pe jos și cu bicicleta. În
plus, OMS inițiază noi lucrări pentru a dezvolta o metodă integrată de evaluare a acțiunilor
politice multiple din diferite sectoare pentru a capta impactul „întregului sistem” și pentru a
consolida capacitatea de analiză a sănătății și economice pentru activitatea fizică. 

Promovarea mersului pe jos și cu bicicleta

Mersul pe jos și cu bicicleta sunt moduri simple și rentabile de a fi activ. Mersul pe jos
este o parte esențială a tuturor călătoriilor. În plus, este accesibil și echitabil din punct de vedere
social. Ciclismul este unul dintre cele mai eficiente și mai durabile mijloace de
transport. Împreună, mersul pe jos și cu bicicleta au beneficii economice, sociale, de mediu și de
sănătate.  

OMS lucrează pentru a ajuta țările să rețină, să promoveze și să permită tuturor să meargă
pe jos și cu bicicleta pentru recreere și transport. Acest lucru nu numai că va oferi beneficii
semnificative pentru sănătate, dar va contribui și la dezvoltarea sistemelor de mobilitate durabilă,
creând orașe și comunități viabile și aer mai curat, toate acestea contribuind, direct și indirect, la
multiplele Obiective de Dezvoltare Durabilă.

Lucrând cu alte departamente din OMS, alte agenții ale Națiunilor Unite, cum ar fi UN
HABITAT și Programul ONU pentru Mediu (UNEP), și cu părțile interesate, organizația a
dezvoltat un nou set de instrumente pentru a oferi îndrumări actualizate, dovezi și studii de caz
promovând beneficiile mersul pe jos și cu bicicleta. Setul de zece recomandări acoperă
includerea mersului pe jos și cu bicicleta în agendele de sănătate, urbanism și transport,
consolidarea siguranței rutiere și sisteme robuste de monitorizare. 

Soluții digitale pentru promovarea activității fizice

Noile tehnologii mobile, cum ar fi telefoanele mobile și dispozitivele portabile, au
potențialul de a ajunge la milioane de oameni și pot contribui la promovarea și creșterea
activității fizice și la reducerea comportamentelor sedentare. OMS lucrează cu parteneri științifici
pentru a afla ce nu funcționează și pentru a extinde acoperirea și impactul aplicațiilor și
programelor menite să ajute oamenii de toate vârstele să fie mai activi. 

Ca parte a Be He@lthy, Be Mobile (BHBM) este o inițiativă a Organizației Mondiale a

Sănătății în parteneriat cu Uniuniunea Internațională de Telecomunicații, apărută în anul 2012.
BHBM a ajuns până în prezent la peste 15 milioane de oameni, având un impact pozitiv asupra
sănătății utilizatorilor.

Activitățile BHBM susțin Strategia Globală de Sănătate Digitală 2020-2025 , recent

ratificată, cu activități de implementare transversale în toate domeniile obiectivelor strategice
(OS). În special, BHBM transferă cunoștințe și promovează implementarea programării mHealth
(SO1 și SO2), ghidează și ajută la guvernarea programării mHealth (SO3) și încurajează
adaptarea centrată pe oameni a programelor sale (OS4).

BHBM va continua să extindă numărul de țări pe care le sprijină și bolile pe care le

abordează. Pe termen mai lung, obiectivul său este de a ajuta comunitatea globală să atingă
Obiectivul 3 al Obiectivelor de Dezvoltare Durabilă până în 2030: „Asigurarea unei vieți
sănătoase și promovarea bunăstării tuturor, la toate vârstele”.  
 Ca noutate, BHBM a creat biblioteci de conținut bazate pe dovezi și probe, care sunt
disponibile gratuit statelor membre ai organizației și ONG-urilor partenere și sunt disponibile
companiilor din sectorul privat acceptând termenii și condițiile specificate în conținut.

În plus, cuvântul de bază al sec. 21 fiind “tehnologia”, OMS a dezvoltat

aplicația mActive, aceasta fiind  un program de mers pe jos pe telefonul mobil de patru
săptămâni. mActive își propune să îi ajute pe cei mai puțin activi să înceapă și să continue să fie
activi în mod regulat și să obțină beneficii proprii pentru sănătatea mentală și fizică. Bazat pe cea
mai bună știință disponibilă și pe teoria schimbării comportamentului și folosind mici obiective
săptămânale, mActive ajută utilizatorii să atingă recomandările OMS de cel puțin 150 de minute
de activitate fizică de intensitate moderată pe săptămână. În plus, OMS lucrează cu Google Fit
pentru a împărtăși sfaturi privind sănătatea și pentru a ajuta oamenii să-și urmărească activitatea
fizică pe parcursul săptămânii și pentru a promova ce este cu adevărat benefic pentru sănătate.

7. Promovarea sănătății refugiaților și migranților în timpul pandemiei de COVID-19

Protejarea sistemului național de sănătate de posibile amenințări pentru sănătatea publică
necesită politici și servicii care să includă și să reflecte nevoile refugiaților și migranților.

Cu scopul de a atrage atenția asupra vulnerabilităților sporite ale refugiaților și

migranților în timpul pandemiei și de a promova dreptul lor la sănătate, OMS a lansat sondajul
ApartTogether, o primă anchetă asupra impactului social al pandemiei de COVID-19 asupra
refugiaților și migranților la nivel global, deoarece experimentat și raportat de cei peste 30 000
de oameni provenind din 159 de țări și teritorii care au participat la sondaj.

În plus, în iunie 2021, OMS a lansat „Refugiații și migranții în vremuri de COVID-19:

cartografierea tendințelor politicilor și practicilor de sănătate publică și migrație”, primul raport
al seriei Global Evidence Review on Health and Migration (GEHM). Raportul subliniază cât de
multe politici sensibile la refugiați și migranți au coexistat cu practici discriminatorii în timpul
pandemiei de COVID-19 care compromit drepturile refugiaților și migranților și ilustrează o
gamă semnificativă de practici în conformitate cu convențiile internaționale care protejează
drepturile refugiaților și migranților. .
 Răspunsurile naționale la pandemia de COVID-19 necesită consolidarea sistemului de
sănătate și dezvoltarea planurilor naționale de implementare a vaccinării (NDVP) care prevăd
vaccinarea în conformitate cu drepturile omului și principiile etice.

OMS lucrează cu parteneri internaționali pentru a caracteriza barierele sociale, economice

și culturale în fața cărora se află refugiații și migranții .

În plus, OMS lucrează cu Rețeaua ONU pentru migrație pentru a se asigura că migranții
și refugiați sunt incluși în programele naționale de vaccinare împotriva COVID-19 și au acces la
vaccinuri. O nouă prioritate tematică privind răspunsul și redresarea COVID-19 în planul de
lucru 2021-2022 al Rețelei ONU include o componentă care promovează accesul echitabil și
includerea refugiaților și migranților în lansările naționale de vaccinare.

Școala globală a OMS pentru sănătatea refugiaților și a migranților

Experiența migrației poate influența starea de sănătate a refugiaților și migranților și
nevoile acestora, deoarece poate implica condiții precare de tranzit, politici restrictive de intrare
și integrare, excludere și stres.  

Abordarea nevoilor acestor populații cu sisteme de sănătate și servicii de sănătate publică

bine funcționale, răspunde dreptului lor uman la sănătate, protejează sănătatea atât a migranților,
cât și a comunităților gazdă și contribuie la integrare și la dezvoltarea socială și economică,
deoarece aceste populații contribuie la societatea în care trăiesc, mai ales când sunt sănătoase.

Pentru a ajuta țările și teritoriile să-și dezvolte competențe cu privire la aspectele de

sănătate publică ale migrației și să sprijine dezvoltarea și diseminarea cunoștințelor și
informațiilor referitoare la problemele de sănătate și migrație, Programul OMS pentru Sănătate și
Migrație (PHM) organizează anual Școala Globală pentru Sănătatea Refugiaților și Migranților,
în colaborare cu birourile regionale și de țară ale OMS. Școala Globală promovează intervenții
bazate pe dovezi și cele mai bune practici importante pentru adaptarea sistemelor de sănătate la
nevoile și drepturile de sănătate ale refugiaților și migranților din întreaga lume și, prin aceasta,
contribuie la promovarea Planului de acțiune global al OMS „Promovarea sănătății refugiaților și
migranților”.

În acest an, Școala Globală pentru sănătatea refugiaților și al migranților s-a desfășurat

online în perioada 25-29 octombrie 2021, cu tema „Împărtășirea experiențelor naționale în
materie de sănătate și migrație”. Va fi un eveniment de învățare electronică, găzduit de Regatul
Iordaniei și transmis pe internet. Școala a fost deschisă tuturor, cu publicul țintă principal al
factorilor de decizie politică, al managerilor din sectorul sănătății și al ofițerilor care lucrează la
diferite niveluri în cadrul ministerelor responsabile cu sănătatea, internele, munca, afacerile
sociale, afacerile externe și educația.

Cercetătorii, mediul academic, reprezentanții organizațiilor neguvernamentale și jurnaliștii au

fost de asemenea invitați, deoarece Școala este, de asemenea, o oportunitate de a reflecta asupra
necesității de date globale exacte pentru politicile de sănătate a migranților bazate pe dovezi.

Un virus care nu respectă frontiere: protejarea refugiaților și a migranților în timpul

COVID-19

Cu tot mai mulți oameni forțați să-și părăsească casele ca urmare a conflictelor,
instabilității și dezastrelor naturale, Organizația Mondială a Sănătății lucrează din greu pentru a
se asigura că sănătatea migranților și a refugiaților este încorporată în răspunsurile globale de
sănătate.

„Pentru mine, în calitate de părinte singur care solicită azil, este foarte înfricoșător,
deoarece există o îngrijorare suplimentară în privința grijii față de copii mei, dacă mă
îmbolnăvesc. Frica poate fi paralizantă.”

„Aici, situația nu este bună. Tabără supraaglomerată. Fără distanță fizică între

refugiați. Folosim aceeași toaletă și duș. Linie de hrană pentru aproximativ 20.000 de refugiați.”

„Corona a fost un coșmar pentru cei fără adăpost, deoarece serviciile esențiale s-au închis
și nu am putut accesa toaletele nicăieri. Am ajuns cu o infecție urinară și la spital din cauza
durerilor extreme. Per total, mulți oameni au fost amabili și îmi dădeau mâncare sau bani când
mă vedeau singur pe stradă; alții au fost foarte ostili când am vrut să folosesc toaleta în
cafenele.”

Acestea sunt câteva dintre declarațiile îngrozitoare dintr-un sondaj recent al Organizației
Mondiale a Sănătății (OMS) sondaj care ilustrează experiența de zi cu zi a migranților în timpul
pandemiei de COVID-19. Studiu, care a chestionat peste 30.000 de refugiați și migranți care
trăiesc în 170 de țări, a fost realizat de Programul Global de Sănătate și Migrație al OMS pentru
a afla mai multe despre modul în care pandemia globală a afectat acest grup vulnerabil.

Mulți dintre acesti oameni fugiseră de război sau de condițiile economice îngrozitoare din
țara lor de origine, doar pentru a se confrunta cu provocările suplimentare reprezentate de
COVID-19. Restricțiile de călătorie, inclusiv închiderea frontierelor, suspendarea călătoriilor de
relocare și deportarea de ultim moment i-au lăsat pe mulți oameni blocați sau forțați să rămână în
adăposturi sau centre de detenție înghesuite, improvizate. Pe fondul acestor condiții incerte și
precare, mulți migranți au descris fie o lipsă de acces la serviciile de sănătate, fie o teamă de a le
căuta, chiar dacă se confruntă cu simptome de COVID-19.

Lumea este martoră la cele mai mari migrații și deplasări de oameni de la sfârșitul celui
de-al Doilea Război Mondial. Comunități întregi fiind alungate din țările lor de origine din cauza
conflictelor, violenței extreme, instabilității economice și politice și pericolelor de mediu. Astăzi,
281 de milioane de persoane sunt migranți internaționali, aproape 26 de milioane sunt refugiați,
iar până în 2020, peste 80 de milioane au fost forțați să-și părăsească casele ca urmare a
persecuției, conflictelor sau violenței generalizate. Organizația Națiunilor Unite prezice că
această tendință va continua să se accelereze din cauza inegalității în creștere, a creșterii
populației și a schimbărilor climatice.

Integrarea sănătății refugiaților și migranților

Numit în iunie 2020 pentru a supraveghea noua inițiativă a OMS, Severoni este un medic
din Italia cu un deceniu de experiență de lucru la intersecția dintre migrație și sănătate. El
conduce o echipă angajată să sprijine statele membre OMS în timp ce se confruntă cu
provocările de sănătate publică care vin odată cu migrația pe scară largă și să ofere un lider
global în problemele de sănătate și migrație prin informații și politici bazate pe dovezi, cercetare
și advocacy. Munca lor se bazează pe planul de acțiune global al OMS (2019-2023)
de promovare a sănătății refugiaților și migranților, care urmărește să îmbunătățească standardele
de sănătate și să realizeze o acoperire universală a sănătății pentru toți.

Odată cu debutul pandemiei, Severoni s-a îngrijorat că țările s-ar putea baza pe vechile
idei despre migranți, alimentând stereotipuri și dezinformări despre această populație care
răspândește virusul.
 „Acum migranții vor fi acuzați că răspândesc COVID-19 pentru că sunt mobili” – aceasta
a fost prima mea preocupare”, a spus el. „Dar chiar dacă au existat încercări de a face acest lucru,
pandemia s-a răspândit atât de repede încât nu a existat prea mult timp sau energie pentru a
politiza problema migranților”.

OMS în parteneriat cu ONU, lucrează cu guvernele gazdă pentru a se asigura că nevoile

de sănătate ale refugiaților și migranților sunt luate în considerare la fiecare pas al răspunsului la
pandemie și că aceștia primesc aceeași îngrijire ca și localnicii. În Yemen, de exemplu, mulți
migranți au devenit ținta atacurilor xenofobe și, în consecință, au fost supuși unei carantine
forțate și restricții de circulație și, în unele cazuri, au rămas blocați fără acces la alimente, apă sau
servicii de sănătate.

Pe lângă discriminare, există și preocupările legate de dificultatea implementării

măsurilor preventive, cum ar fi distanțarea fizică sau igiena mâinilor în așezările temporare
aglomerate sau locurile de detenție. În Cox's Bazar din Bangladesh -care găzduiește 850.000 de
refugiați, în cel mai mare grup de tabere din lume, OMS a înființat un sistem de detectare și
supraveghere timpurie, inclusiv locuri de testare pentru refugiați și comunitatea gazdă a
acestora. De asemenea, au instruit sute de voluntari cu privire la metodele de urmărire a
contactelor pentru a ține evidența cazurilor pozitive și la managementul cazurilor clinice pentru a
se asigura că pacienții primesc tratamentul potrivit.

Un alt exemplu este situația din Columbia, unde 1,7 milioane de venezueleni au căutat
refugiu din cauza contextului sociopolitic și economic dificil al țării – Organizația Panamericana
a Sănătății/Organizația Mondială a Sănătății (OPS/OMS) lucrează îndeaproape cu oficialii locali
și naționali, pentru a promova un răspuns cuprinzător care să abordeze nevoile specifice de
sănătate ale migranților. Ei au organizat grupuri de lucru tehnice pentru a aborda domeniile
prioritare care ar necesita sprijin multisectorial, inclusiv sănătatea sexuală și reproductivă,
sănătatea copiilor, sănătatea mintală, supravegherea și prevenirea epidemiologică și răspunsul în
situații de urgență, inclusiv epidemiile. Echipa a dezvoltat, de asemenea, materiale de
comunicare privind măsurile de prevenire a COVID-19, combaterea xenofobiei și protejarea
drepturilor omului atât pentru migranți, cât și pentru comunitățile gazdă. 
 „Este fundamental să promovăm accesul migranților la servicii dincolo de îngrijirea de
urgență, asigurându-le accesul la medicamente, trimiteri pentru îngrijire specializată, instrumente
de promovare a sănătății și prevenirea și tratamentul bolilor”, a precizat Dr. Maria Eugenia Peréz
și Dr. Francisca Arboleda, consultanți naționali care lucrează cu PAHO/OMS Columbia.

Recent, guvernul columbian a anunțat că va oferi migranților și refugiaților statut de

protecție temporară pentru 10 ani, ceea ce le va permite acestor persoane să aibă acces la servicii
de sănătate și vaccinări împotriva COVID-19.

„Trebuie să stăm cu adevărat și să sprijinim țările gazdă, nu doar din cauza

responsabilității împărtășite, ci și pentru că o țară care primește, găzduiește, hrănește milioane de
refugiați și migranți oferă de fapt un serviciu societății globale”, a spus Severoni.

Una dintre cele mai serioase provocări pentru echipa lui Severoni este ca toți refugiații și
migranții să fie încorporați în planurile de lansare a vaccinurilor. Doar un sfert din planurile
naționale de vaccinare depuse până acum la unitatea COVAX includ refugiați și migranți,
ridicând îngrijorări nu numai cu privire la încălcarea drepturilor omului, ci și că lăsarea în urmă a
acestei populații va permite pandemiei să continue să se răspândească. Severoni subliniază că
niciun scenariu nu este niciodată alb și negru și că multe societăți gazdă se confruntă cu propriile
provocări legate de resurse.

„Cea mai îngrijorătoare situație este atunci când avem țări cu o lipsă de mijloace și
capacități și trebuie să aloce între asta sau alta”, a spus el. „Acesta este locul în care noi,
comunitatea internațională, trebuie să jucăm un rol foarte important în furnizarea de sprijin și
resurse.”

În final, el subliniază că echitatea în accesul la vaccin, indiferent de țara de origine sau

statutul juridic este singura modalitate de a pune capăt pandemiei.

8. Promovarea sănătăţii
Prima Conferință Internațională pentru Promovarea Sănătății a avut loc la Ottawa în 1986
și a fost în primul rând un răspuns la așteptările tot mai mari pentru o nouă mișcare de sănătate
publică în întreaga lume. A lansat o serie de acțiuni în rândul organizațiilor internaționale,
guvernelor naționale și comunităților locale pentru a atinge obiectivul „Sănătate pentru toți” până
în anul 2000 și ulterior. Strategiile de bază pentru promovarea sănătății identificate în Carta de la
Ottawa au fost de a promova (pentru a stimula factorii care încurajează sănătatea), de a permite
(permițând tuturor oamenilor să obțină echitatea în sănătate) și de a media (prin colaborare în
toate sectoarele).

De atunci, Conferințele Globale de Promovare a Sănătății ale OMS au stabilit și dezvoltat

principiile globale și domeniile de acțiune pentru promovarea sănătății. Cel mai recent, a 9-a
conferință globală (Shanghai 2016), intitulată „Promovarea sănătății în Obiectivele de dezvoltare
durabilă: Sănătate pentru toți și toți pentru sănătate”, a evidențiat legăturile critice dintre
promovarea sănătății și Agenda 2030 pentru Dezvoltare Durabilă. În timp ce solicită intervenții
politice îndrăznețe pentru a accelera acțiunile țării privind ODD (obiective de dezvoltare
durabilă), Declarația de la Shanghai oferă un cadru prin care guvernele pot utiliza potențialul de
transformare al promovării sănătății.

Strategie

 Obiectivele de dezvoltare durabilă (ODD) oferă o agendă îndrăzneață și ambițioasă

pentru viitor. OMS se angajează să ajute lumea să atingă ODD-urile prin promovarea sănătății în
toate obiectivele propuse. Dincolo de lupta împotriva bolilor, va depune eforturi pentru a asigura
o viață sănătoasă și pentru a promova bunăstarea tuturor oamenilor la toate vârstele, fără a lăsa
pe nimeni în urmă.

Ținta principală a OMS este ca încă un miliard de oameni aflați în condiții precare de
viață să se bucure de sănătate și bunăstare până în 2023. 

Pentru a atinge este număr este nevoie de o serie de principii bine stabilite pe care
fiecare țară parteneră trebuie să le respecte:

Buna guvernare

Consolidarea unor politici pentru a face alegeri sănătoase accesibile tuturor și crearea
unor sisteme durabile care să facă reală colaborarea întregii societăți. Această abordare se
bazează pe rațiunea că sănătatea este determinată de factori multipli în afara controlului direct al
sectorului sănătății (de exemplu: educație, venit și condiții individuale de viață) și că deciziile
luate în alte sectoare pot afecta sănătatea indivizilor și pot modela programele de sănătate.

Alfabetizare în domeniul sănătății

Îmbunătățirea alfabetizării în domeniul sănătății în rândul populațiilor oferă fundația pe

care cetățenii sunt capabili să joace un rol activ în îmbunătățirea propriei sănătăți, implicându-se
cu succes în acțiunile comunitare pentru sănătate și să împingă guvernele să își îndeplinească
responsabilitățile în abordarea sănătății și echității în sănătate.
Setări sănătoase

Abordarea setărilor are rădăcini în strategia OMS “ Sănătate pentru toți” și, mai precis, în
Carta de la Ottawa pentru promovarea sănătății. Principiile cheie ale setărilor sănătoase includ
participarea comunității, parteneriatul, împuternicirea și echitatea. 

Mobilizarea socială

Reunind toate influențele societății și personale pentru a crește gradul de conștientizare și

cererea de îngrijire a sănătății, pentru a asista la furnizarea de resurse și servicii și pentru a
cultiva implicarea individuală și comunitară durabilă.

Analiză și recomandări

În anul 2016 peste 1,7 milioane de copii și adolescenți cu vârsta cuprinsă între 5 și 19 ani
au murit datorită sănătății precare.

„Promovarea sănătății este procesul de a le permite oamenilor să sporească controlul

asupra sănătății și să-și îmbunătățească sănătatea.” Glosar pentru promovarea sănătății, 1998.

A 9-a conferință globală (Shanghai 2016), s-a intitulat „Promovarea sănătății în

Obiectivele de dezvoltare durabilă: Sănătate pentru toți și toți pentru sănătate”

Misiunea de bază a OMS este de a promova sănătatea, alături de menținerea în siguranță

a lumii și de a servi în special pe cei vulnerabili. 

Ținta principală a OMS este ca încă un miliard de oameni aflați în condiții precare de
viață să se bucure de sănătate și bunăstare până în 2023. 

Etapele stării de alertă în contextul unei pandemii, în speță COVID-19

OMS, în funcția sa de supraveghere a sănătății, poate emite avertismente către autoritățile

sanitare din țările membre cu privire la riscurile de pandemie. Fazele de alarmă pentru pericolele
pandemice utilizate de OMS sunt următoarele:

Etapa 1: niciunul dintre virușii care circulă în mod normal printre animale nu provoacă
infecții la om

Etapa 2: un virus care circulă printre animalele domestice sau sălbatice are persoane
infectate care au intrat în contact strâns cu animalele infectate
 Etapa 3: Un virus animal a infectat un grup de oameni, dar transmiterea de la om la om este
absentă sau sever limitată

Etapa 4: Transmiterea umană este posibilă pentru un virus

Etapa 5: Transmiterea umană este posibilă pentru un virus și există grupuri de persoane
infectate în cel puțin două state aparținând aceleiași regiuni OMS

Etapa 6: Transmiterea umană este posibilă pentru un virus și există grupuri de persoane
infectate în cel puțin două regiuni, în plus față de starea 5

Fazele ulterioare apar atunci când pandemia sa încheiat și sunt cele post-vârf și post-
pandemie.

Evaluarea impactului asupra sănătății

Evaluarea impactului asupra sănătății (HIA) este o abordare practică utilizată pentru a
evalua efectele potențiale asupra sănătății ale unei politici, program sau proiect asupra unei
populații, în special asupra grupurilor vulnerabile sau dezavantajate. Sunt elaborate recomandări
pentru factorii de decizie și părțile interesate, cu scopul de a maximiza efectele pozitive asupra
sănătății ale propunerii și de a minimiza efectele sale negative asupra sănătății. Abordarea poate
fi aplicată în diverse sectoare economice și utilizează tehnici cantitative, calitative și
participative.

HIA oferă o modalitate de a se angaja cu membrii publicului afectați de o anumită

propunere. De asemenea, ajută factorii de decizie să facă alegeri cu privire la alternative și
îmbunătățiri pentru a preveni bolile sau rănile și pentru a promova în mod activ sănătatea. Se
bazează pe cele patru valori interconectate ale democrației (promovarea participării părților
interesate), echității (luând în considerare impactul asupra întregii populații), dezvoltării durabile
și utilizării etice a dovezilor.

OMS sprijină instrumente și inițiative în evaluarea impactului asupra sănătății pentru a

îmbunătăți în mod dinamic sănătatea și bunăstarea în toate sectoarele.
 Sectoarele economice precum transportul, agricultura și locuințele au un impact profund
asupra sănătății. De exemplu, transportul este un factor major în vătămările cauzate de trafic,
poluarea aerului și zgomotul, iar politicile de transport sănătoase pot contribui la reducerea
acestor riscuri, precum și la promovarea mersului pe jos și cu bicicleta. Un alt exemplu îl putem
regăsi în agricultură, unde îngrășămintele și pesticidele pot crește randamentul culturilor, dar
utilizarea înțeleaptă este importantă pentru a proteja lucrătorii agricoli și consumatorii de
expunerea excesivă la substanțe chimice.

Evaluarea impactului asupra sănătății poate fi un instrument valoros pentru a ajuta la

elaborarea politicilor și pentru a asista factorii de decizie în aceste domenii și în alte domenii.
Deoarece HIA oferă o modalitate de a se angaja cu membrii publicului afectat de o anumită
propunere, poate arăta că o organizație sau un parteneriat dorește să implice o comunitate și este
dispusă să răspundă în mod constructiv preocupărilor lor. Opiniile publicului pot fi luate în
considerare alături de opiniile experților și datele științifice, fiecare sursă de informații fiind
evaluată în mod egal în cadrul HIA. Deciziile rezultate sunt adesea mai ușor acceptate de către
toate părțile interesate, deoarece se bazează pe idealurile de transparență și participare activă.

Evaluările impactului asupra sănătății încep prin identificarea părților interesate

relevante. Acest lucru produce de obicei un număr mare de persoane și organizații relevante.
HIA este un cadru de implicare a părților interesate într-un mod semnificativ, permițând ca
mesajele lor să fie auzite. Procesul se bazează pe toate resursele din proiect și din comunitatea
mai largă pentru a ajuta la ghidarea luării deciziilor, inclusiv dezvoltatorii și planificatorii,
angajatorii și sindicatele, lucrătorii sanitari locali și naționali și cei care trăiesc în comunitate - în
special cei mai vulnerabili membri ai comunității și cei mai vulnerabili. afectate direct de
program sau proiect.

Procesul HIA începe cu activități de screening menite să stabilească rapid relevanța

pentru sănătate a politicii, programului sau proiectului. Apoi investighează problemele cheie și
preocupările publice și creează limite și așteptări. În faza de evaluare, se realizează o evaluare
rapidă sau aprofundată a impactului proiectului asupra sănătății, cu accent pe cei mai afectați.
Concluziile și recomandările sunt apoi pregătite cu privire la aspectele pozitive și negative pentru
a ajuta la ghidarea luării deciziilor. Când proiectul este finalizat sau politica este inițiată, HIA
începe faza de monitorizare, în care impacturile sunt înregistrate și analizate pentru a îmbunătăți
baza de dovezi existente și pentru a informa mai bine evoluțiile ulterioare.

IMPACTUL COVID-19 asupra stării securităţii alimentare şi a nutriţiei la nivel

mondial

Se estimează că aproape 690 de milioane de persoane au suferit de foamete în 2019 –

creștere cu 10 milioane din 2018 şi cu aproape 60 de milioane în cinci ani. Costurile mari şi
accesibilitatea financiară scăzută înseamnă că miliarde de persoane nu se pot hrăni cu mâncare
sănătoasă ori bogată în nutrienţi. Cele mai multe persoane care suferă de foamete sunt în Asia,
dar numărul acestora creşte rapid în Africa. La nivel mondial, raportul preconizează faptul că
pandemia de COVID-19 ar putea determina ca încă 130 de milioane de persoane să sufere de
foamete cronică până la sfârşitul anului 2020. (Apariţia unor noi zone în care persoanele suferă
de foamete acută în contextul pandemiei poate uneori determina creşterea acestui număr.)

Starea securităţii alimentare şi a nutriţiei la nivel mondial este studiul global cu cea mai
mare autoritate, care urmăreşte progresul spre stoparea foametei şi a malnutriţiei. Acesta este
creat în comun de către Organizaţia pentru Alimentaţie şi Agricultură a Naţiunilor Unite (FAO),
Fondul Internaţional pentru Agricultură (IFAD), Fondul Naţiunilor Unite pentru Copii
(UNICEF), Programul Alimentar Mondial al Naţiunilor Unite (PAM) şi Organizaţia Mondială a
Sănătăţii (OMS).

În preambul, directorii celor cinci agenţii avertizează că „la cinci ani după ce lumea s-a
angajat să pună capăt foametei, nesiguranţei privind obţinerea hranei şi tuturor formelor de
malnutriţie, încă suntem departe de atingerea acestui obiectiv până în 2030”.

Explicarea cifrelor referitoare la foamete:

În această ediţie, actualizările critice ale datelor pentru China şi alte ţări foarte populate
ale lumii au determinat scăderea substanţială a estimărilor privind numărul global al persoanelor
care suferă de foamete, până la cel curent de 690 de milioane. Cu toate acestea, nu s-a produs
nicio schimbare a acestei tendinţe. Prin evaluarea întregului fenomen de foamete până în anul
2000 se ajunge la aceeaşi concluzie: după ce foametea cronică a scăzut constant timp de decenii,
aceasta a început uşor să crească în 2014 şi acest lucru continuă şi în prezent.

Asia găzduieşte cel mai mare număr de persoane subnutrite (381 de milioane), Africa se
află pe locul al doilea (250 de milioane), urmată de America Latină şi Caraibe (48 de milioane).
Prevalenţa globală a subnutriţiei – sau procentajul total de persoane care suferă de foame – s-a
schimbat puţin la 8,9%, dar cifrele absolute au crescut din 2014. Acest lucru înseamnă că în
ultimii cinci ani foametea a crescut odată cu populaţia planetei.

Acest lucru, la rândul său, ascunde mari disparităţi regionale: în procente, Africa este
regiunea cea mai afectată şi acest lucru este în creştere, cu 19,1% din populaţie afectată de
subnutriţie. Acest procentaj depăşeşte dublul celui din Asia (8,3%) şi din America Latină şi
Caraibe (7,4%). În privinţa tendinţelor curente, până în 2030, Africa va găzdui peste jumătate din
populaţia lumii afectată de foamete cronică.

Efectele pandemiei

Pe măsură ce progresul luptei împotriva foametei stagnează, pandemia de COVID-19

intensifică vulnerabilităţile şi insuficienţele sistemelor alimentare ale lumii – adică toate
activităţile şi procesele care afectează producţia, distribuţia şi consumul de alimente. Deşi este
prea devreme să evaluăm impactul total al carantinelor şi al altor măsuri de izolare, raportul
estimează că cel puţin alte 83 de milioane de persoane, sau posibil cel mult 132 de milioane, ar
putea suferi de foame în 2020 ca rezultat al recesiunii economice declanşate de COVID-19.[iii]
Acest pas înapoi aduce şi mai multă îndoială asupra îndeplinirii Obiectivului de Dezvoltare
Sustenabilă 2 (“Zero Foame ”).

Diete nesănătoase, nesiguranţă alimentară şi malnutriţie

Combaterea foamei şi a malnutriţiei în toate formele sale (inclusiv subnutriţia,

deficienţele de micronutrienţi, excesul de greutate şi obezitatea) nu înseamnă doar asigurarea
hranei suficiente pentru a supravieţui: alimentele consumate – şi în special cele oferite copiilor –
trebuie să conţină nutrienţi. Însă un obstacol cheie este costul mare al alimentaţiei nutritive şi
accesibilitatea financiară scăzută a dietelor sănătoase pentru un număr foarte mare de familii.
 Raportul prezintă dovezi privind faptul că o dietă sănătoasă costă peste 1,90 dolari
americani/ zi, sumă ce reprezintă limita internaţională a sărăciei. Astfel, preţul celei mai ieftine
diete sănătoase este de cinci ori mai mare decât preţul pentru o masă formată doar din alimente
pe bază de amidon. Lactatele, fructele, legumele bogate în nutrienţi şi alimentele bogate în
proteine (de origine vegetală sau animală) sunt cele mai scumpe grupe de hrană existente la nivel
global.

Cele mai noi estimări arată că un număr uimitor de peste 3 miliarde de persoane nu-şi pot
permite o dietă sănătoasă. În Africa Subsahariană şi Asia de Sud, 57% din populaţie se află în
această stare – deşi nicio regiune, inclusiv America de Nord şi Europa, nu este ocolită. Ca
rezultat parţial, cursa pentru stoparea malnutriţiei pare compromisă. Potrivit raportului, în 2019,
între un sfert şi o treime dintre copiii sub cinci ani (191 de milioane) erau subdezvoltaţi sau
aveau masă musculară redusă – erau prea scunzi sau prea slabi. Alte 38 de milioane de copii sub
cinci ani erau supraponderali. Printre adulţi, între timp, obezitatea a devenit o pandemie globală
în sine.

Apel la acţiune

Raportul susţine că odată ce sunt integrate argumentele privind sustenabilitatea, o trecere

globală la dietele sănătoase ar ajuta la combaterea reapariţiei foametei în același timp aducând
economii enorme. Acesta calculează că o astfel de trecere ar permite compensarea aproape în
totalitate a costurilor pentru sănătate asociate cu dietele nesănătoase, care se estimează că vor
ajunge la 1,3 mii de milioane de dolari americani per an în 2030; în timp ce costurile sociale
legate de dietă ale emisiilor de gaze cu efect de seră, care se estimează că vor ajunge la 1,7 mii
de milioane de dolari americani, ar putea fi diminuate cu până la trei sferturi.

Raportul îndeamnă transformarea sistemelor alimentare pentru a reduce costurile

alimentelor nutritive şi pentru a creşte accesibilitatea financiară a dietelor sănătoase. În timp ce
soluţiile specifice vor fi diferite de la ţară la ţară, şi chiar în interiorul acestora, răspunsul general
se află în intervenţiile din întreg lanţul de aprovizionare cu alimente, în mediul alimentar şi în
economia politică ce dă formă comerţului, cheltuielilor publice şi politicilor de investiţii. Studiul
face apel către guverne să integreze nutriţia în abordările lor privind agricultura; să acţioneze
pentru a elimina factorii de creştere a costurilor din producţie, depozitare, transport, distribuţie şi
comercializare a alimentelor – inclusiv prin reducerea ineficienţelor, a pierderii şi a risipei de
alimente; să susţină producătorii locali la scară redusă pentru a creşte şi a vinde alimente mai
nutritive şi să le asigure accesul în pieţe; să prioritizeze nutriţia copiilor, în calitate de categoria
cu cel mai mare grad de necesitate; să încurajeze schimbarea comportamentului prin educaţie şi
comunicare; să introducă nutriţia în sistemele sociale de protecţie şi în strategiile de investiţii la
nivel naţional.

Directorii celor cinci agenţii ONU din spatele raportului Starea securităţii alimentare şi a
nutriţiei la nivel mondial îşi declară angajamentul de a sprijini această schimbare esenţială,
asigurându-se că va evolua „într-un mod sustenabil, pentru oameni şi pentru planetă”.

III. Analiză și recomandări privind managementul organizației în

contextul pandemiei de COVID-19 în România

OMS sprijină România în lupta împotriva COVID-19 cu teste și

concentratoare de oxigen

România în toamna anului 2021 a intrat în cele mai întunecate zile ale pandemiei.
Numărul mediu de cazuri săptămânal și decesele au depășit valurile de coronavirus
anterioare. Spitalele din țară se află sub o presiune atât de severă, încât guvernul a suspendat
operațiile și internările care nu sunt de urgență. În ultimele săptămâni s-a solicitat ajutor UE
cu rechizite medicale, prin activarea Mecanismului de protecție civilă al UE.

Mecanismul de protecție civilă al UE este activat din 5 ocotmbrie pentru a accesa

potențiale stocuri suplimentare de medicamente împotriva coronavirus și tuburi de oxigen.
În acest context s-a luat decizia ca reprezentanți ai OMS să vină în România pentru a oferi
asistență tehnică.

Tot mai mulți experți se tem că în România s-ar putea dezvolta o nouă mutație a
virusului, din cauza ritmului lent al vaccinării și accelerat al îmbolnăvirii.

Anunțul oficial al OMS 

 Având în vedere creșterea cazurilor COVID-19 în România, Biroul regional OMS pentru
Europa (OMS / Europa) își sporește sprijinul către țară prin detașarea unui expert senior care
va consolida activitățile de răspuns la nivel regional și va facilita furnizarea de consumabile
esențiale COVID-19, inclusiv 34.000 de teste rapide de diagnostic COVID-19 și aproape 200
de concentratoare de oxigen.

Acest sprijin tehnic extins va acoperi domeniile cheie ale luptei cu COVID-19, de la
supraveghere, îndrumare, comunicări de risc și implicarea comunității până la lansarea
vaccinului.

Dr. Heather Papowitz este cetățeană a Statelor Unite cu mai mult de 20 de ani de
experiență în conducerea programelor de gestionare a riscurilor de urgență pentru sănătate și
de dezastre, pregătire și răspuns de urgență.

În încheiere, reprezentantul OMS înca se află pe teritoriul României, situația se

îmbunătățește treptat, ușor, ușor numărul celor confirmați scad, iar rata vaccinării crește,
urmând să concluzionăm cu toții în câteva săptămâni vizita și cel mai important efectele și
măsurile luate în colaborare cu OMS prin reprezentantul venit în România.
 Bibliografie

Cărți găsite online:

Chivu, Gabriel, Organizaţii interstatale contemporane, Editura Argonaut, Cluj, 2002.

٠ Iacob, Adrian, Ungureanu, David, Voicu, Adriana Camelia, Creţu, Marian, Organizaţia
Naţiunilor Unite, Editura SITECH, Craiova, 2009.
٠ Miga-Beşteliu, Raluca, Organizaţii internaţionale interguvernamentale, Editura Beck,
Bucureşti, 2000.
٠ Popişteanu, Cristian, Mic ghid al ONU şi al instituţiilor specializate, Editura Politică,
Bucureşti, 1964.
٠ Purdă, Nicolae, Ungureanu, David, Organizaţii internaţionale interguvernamentale, Editura
Pro Universitaria, Bucureşti, 2008.
٠ Scăunaş, Stelian, Drept internaţional public, ediţia a doua, Editura C.H. Beck, Bucureşti, 2007.
٠ Tănase, Tiberiu, Dumitrescu, Adrian, Tudorancea, Roxana, Editura Academiei Naţionale de
Informaţii „Mihai Viteazul”, Bucureşti, 2009.

Site-uri web:

https://youtu.be/C-51vwSMtAM

https://www.who.int/director-general/speeches/detail/who-director-general-s-address-at-the-
world-health-summit

https://www.who.int/activities/achieving-uhc-for-older-people

https://www.who.int/about/who-academy

https://www.who.int/activities/engaging-the-global-community-in-health-ethics

https://www.who.int/news-room/events/detail/2021/10/25/default-calendar/who-global-school-
on-refugee-and-migrant-health
https://www.who.int/activities/promoting-the-health-of-refugees-and-migrants-during-covid-19-
pandemic

https://www.who.int/activities/investing-in-physical-activity

https://www.who.int/activities/digital-solutions-for-promoting-physical-activity

https://www.who.int/activities/promoting-walking-and-cycling

https://www.who.int/news-room/q-a-detail/q-a-on-rts-s-malaria-vaccine

https://www.who.int/news-room/q-a-detail/coronavirus-disease-covid-19-malaria-and-covid-19

https://www.who.int/about/governance/constitution

https://www.who.int/about/frequently-asked-questions

https://sibiulinimagini.ro/europarlamentarul-nicu-stefanuta-cere-ajutorul-organizatiei-mondiale-
a-sanatatii-pentru-a-invinge-pandemia-in-romania/

https://www.g4media.ro/exclusiv-andrei-baciu-experta-oms-care-vine-in-romania-a-fost-si-la-
new-york-in-varful-pandemiei-din-sua-va-sta-60-de-zile.html

https://stirileprotv.ro/stiri/actualitate/andrei-baciu-oms-ne-sprijina-si-cu-34-000-de-teste-si-200-
de-concentratoare-de-oxygen.html

https://www.facebook.com/MinisterulSanatatii/

https://www.facebook.com/OMSRomania/

https://spotmedia.ro/stiri/sanatate/reprezentantul-oms-venit-in-romania-va-imploram-vaccinati-
va-urmatoarea-mutatie-ar-putea-afecta-copiii

https://playtech.ro/stiri/de-ce-a-venit-de-fapt-reprezentantul-oms-in-romania-alexandru-rafila-a-
spus-clar-411588

https://www.who.int/about/frequently-asked-questions

https://www.who.int/about/who-academy

https://www.who.int/emergencies/diseases/novel-coronavirus-2019/strategies-and-plans
https://www.who.int/news/item/22-06-2021-unesco-and-who-urge-countries-to-make-every-
school-a-health-promoting-school
 ORGANIZAȚIA PENTRU COOPERARE ȘI
DEZVOLTARE ECONMICĂ
SCURT ISTORIC
OCDE s-a format din fosta OECE ( Organizația pentru Cooperare Economică) institutită
prin Tratatul de la Paris din 16 aprilie 1948 cu scopul de a gestiona ajutorul provenit din partea
americanilor în urma Planului Marshall , venit să sprijine deficitul comercial și cel al balanței de
plăți care nu mai puteau fi compensate , ca urmare a epuizării rezervelor de aur și valutare.

Astfel, era necesară o redresare economică pentru ordinea mondială, afectată ca urmare a
depășirii perioadei celor două conflagrații mondiale. Prin activitatea OECE s-a permis
repartizarea ajutorului american, crearea unui sistem multilateral de plată și liberalizarea
schimburilor. OECE era alcătuită în 1959 din 18 state membre și 2 state membre cu statut de
observatori ( SUA și Canada).

Ideea dezvoltării cooperării atlantice devenea tot mai accentuată în 1959. În iunie, un
congres al oamenilor politici din statele membre ale NATO recomanda transformarea OECE în

Organizația pentru Cooperare Economică Atlantică .

În ianuarie 1960, la Paris a fost organizată o conferință ce reunea membrii OECE, Statele
Unite și Canada. Cuvântul european din titulatură avea să dispară datorită noii dimensiuni
georgrafice, iar numele organizației devine Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare
Economică. Convenția a fost semnată la 14 decembrie 1960 și a intrat în vigoare la 30
septembrie 1961.

Cadrul georgafic s-a lărgit odată cu aderarea altor state , iar în prezent OECD este
formată

din 37 de state membre :

 Australia – 7 iunie 1971

 Austria – 29 septembrie 1961
 Belgia – 13 septembrie 1961
 Canada – 10 aprilie 1961
 Chile – 7 mai 2010
 Columbia – 28 aprilie 2020
 Cehia – 21 decembrie 1995
 Dabemarca – 30 mai 1961
 Estonia – 9 decembrie 2010
 Finlanda – 28 ianuarie 1969
 Franța – 7 august 1961
 Germania – 27 septembrie 1961
 Grecia – 27 septembrie 1961
 Ungaria – 7 mai 1996
 Islanda – 5 iunie 1961
 Irlanda – 17 august 1961
 Israel – 7 septembrie 2010
 Italia – 29 martie 1962
 Japonia – 28 aprilie 1964
 Corea – 12 decembrie 1996
 Letonia – 1 iulie 2016
 Lituania – 5 iulie 2018
 Luxemburg – 7 decembrie 1961
 Mexic – 18 mai 1994
 Olanda – 13 noimebrie 1961
 Noua Zeelandă – 29 mai 1973
 Norvegia – 4 iulie 1961
 Polonia – 22 noiembrie 1996
 Portugalia – 4 august 1961
 Slovacia – 14 decembrie 2000
 Slovenia – 21 iulie 2010
 Spania – 3 august 1961
 Suedia – 28 septembrie 1961
  Elveția – 28 septembrie 1961
 Turcia – 2 august 1961
 Marea Britanie – 2 mai 1961
 Statele Unite ale Americii – 12 aprilie 1961

Cele 37 de țări membre, se întind pe tot globul , din nordul și sudul Americii, până în Europa
și Asia. Cea mai recentă țară care a aderat a fost Columbia (aprilie 2020). De asemenea, în 2015
au fost deschise negocierile cu privire la aderarea țării Costa Rica, drept pentru care în luna mai
2020, Consiliul a invitat Costa Rica să devină membru al OCDE.

Cu o experineță de aproape 60 de ani OECD este una dintre cele mai mari surse de încredere
de date statistice și de cercetare. Este de asemenea un forum unic și un hub de cunoștințe pentru
schimbul de experințe, transferul de bune practice cu privire la politicile globale.

Împreună cu guvernele, factorii de decizie politică și cetățenii, lucrează la stabilirea

standardelor internaționale bazate pe dovezi și la găsirea unor soluții pentru a răspunde
provocărilor globale.

OECD colaborează de asemenea cu unele dintre cele mai mari economii din lume precum:
Brazilia, China, India, Indonezia și Africa de Sud, care sunt parteneri cheie ai OCDE. Aceștia
participă în activitatea zilnică a organizației, contribuind prin propriile lor perspective la
creșterea relevanței dezbaterilor publice.

Misiunea, scopul și obiectivele OCDE

Misiunea OCDE este de a promova politici care să îmbunătățească bunăstarea
economică și socială a oamenilor din întreaga lume. Într-un sens specific, potrivit articolului 1 al
Convenției OCDE misiunea organizației rezidă în :

 Atingerea celui mai înalt nivel de creștere economică durabilă

 Creșterea ocupării forței de muncă în țările membre, menținându-se în același timp
 stabilitatea financiară la nivelul economiei globale
 Susținerea unei expansiuni economice solide în țările member precum și în țările terțe
 Extinderea comerțului mondial ținându-se cont de o bază multilaterală,
 nediscriminatorie și în conformitate cu obligațiile internaționale.
 Scopul OCDE este de a ajuta guvernele statelor membre să-și îmbunătățească performanțele
economice, printr-o serie de politici care să favorizeze prosperitatea, egalitatea, stabilitatea
economică, șansele și bunăstarea. Prin colaborarea cu acestea se urmărește găsirea de soluții
pentru diferite probleme precum crearea locurilor de muncă pentru toți, promovarea și
încurajarea puternică a educației, combaterea evaziunii fiscale internaționale, guvernarea curată
și efectivă.

Obiectivele specifice care se au în vedere spre a fi realizate derivă din scopul și misiunea
OCDE. Acestea constau în :

 Îmbunătățirea sistemul educațional

 Sprijinirea țărilor subdezvoltate
 Stoparea corupției transnaționale
 Promovarea sănătății și a securității
 Creșterea nivelului de dezvoltare la nivel regional și local
 Coordonarea politicilor economice
 Promovarea responsabilității în afaceri

În ceea ce privește activitățile specifice se pot evidenția următoarele:

1. Elaborarea rapoartelor și analizelor asupra tendințelor economice

2. Elaborarea de studii monpgrafice asupra unor probleme concrete precum ( Guvernanță,
Educație, Știință și Tehnologie,Finanțe și Investiții )
3. Elaborarea statisticilor și comparațiilor de date internaționale privind industria,
inegalitățile, comerțul, venitul national, pensiile, migrația, transportul, agricultura
sustenabilă, șomajul, tineretul și piața muncii, resursele naturale, deșeuri etc)

Principiile fundamentale ale OCDE

Principiile OCDE privind administrarea corporațiilor, aprobate în anul 1999 au fost
destinate să ajute factorii de decizie să-și evalueze și să îmbunătățească cadrul juridic și de
reglementare instituțională pentru guvernanța corporativă, în scopul de a îmbunătăți eficiența
economică, creșterea durabilă și sustenabilitatea financiară.

Principiile sunt concepute să fie concise, ușor de înțeles și accesibile de către comunitatea
internațională. Pe baza acestor principii, nu le rămâne guvernelor, semi-guvernelor sau sectorului
privat decât să evalueze calitatea cadrului de guvernanță corporativă și să dezvolte dispoziții cu
caracter obligatoriu sau voluntar care să vizeze diferențele economice, juridice și culturale dintre
anumite țări.

Principiile sunt utilizate pe scară largă ca punct de reper pentru jurisdicțiile individuale
din întreaga lume.Reprezintă unul dintre standardele cheie ale Consiliului de stabilitate
financiară și oferă o bază pentru evaluarea componentei de guvernanță corporativă a rapoartelor
privind respectarea codurilor Băncii Mondiale.

Principiile OCDE se referă la :

1. Asigurarea bazei pentru cadrul efectiv de guvernanță- cadrul de guvernanță ar

trebui să promoveze transparența pieței și alocarea eficientă a resurselor, ar trebui să
fie în concordanță cu statul de drept, să ofere suport și supraveghere.Acest principiu
mai prevede și faptul că distribuirea responsabilităților între diferite autorități ar
trebui să fie clar determinată și să servească interesul public general.De asemenea
cooperarea transfrontalieră ar trebui consolidată, inclusiv prin acorduri bilaterale și
multilaterale pentru schimbul de informații.
2. Drepturile și tratamentul echitabil al acționarilor - cadrul de guvernanță ar trebui să
protejeze drepturile acționarilor, să le ofere posibilități de a obține despăgubiri, să le
ofere dreptul de a se informa, de a participa în procesul de luare a anumitor decizii ce
țin de modificările din companie și de asemenea ar trebui să li se permită să se
consulte reciproc cu privire la drepturile lor, să voteze în anumite adunări generale
etc.
3. Investitori instituționali, piețe de valori și alți intermediari – cadrul de guvernanță
corporativă ar trebui să ofere stimulente pe tot parcursul lanțului de investiții și să
prevadă ca piețele de valori să funcționeze eficient ; ar trebui să solicite consilierea,
analiștilor, brokerilor, agențiilor de rating în ceea ce privește deciziile lor, minimizând
astfel conflcitele de interes care ar putea compromite integritatea analizei lor.Piețele
de valori ar trebui de asemenea să ofere o descoperire echitabilă și eficientă a
prețurilor, ca mijloc de a contribui la promovarea unei guvernanțe corporative
eficente.
 4. Rolul stakeholderilor – cadrul de guvernanță ar trebui să recunoască drepturile
stakeholderilor stabilite prin lege sau prin acorduri reciproce și să încurajeze
cooperarea activă între corporații și părțile interesate, în scopul creării de noi locuri de
muncă și a sustenabilității financiare a întreprinderilor.
5. Diseminare și transparență – cadrul de guvernanță ar trebui să asigure acest lucru în
timp util iar divulgarea informației are în vedere toate aspectele ce țin de corporație,
inclusive situația financiară,performanța, guvernanța, remunerația membrilor
consiliului de administrație și a directorilor cheie, inclusive calificările
acestora,procesul de selecție; factorii de risc previzibili.
6. Responsabilitățile consiliului – cadrul de guvernanță corporativă ar trebui să asigure
strategia, îndrumarea companiei, monitorizarea eficientă a managementului,
responsabilitatea consiliului față de acționari și față de companie.În vederea
îndeplinrii acestui principiu, membrii consiliului de administrație trebuie să
revizuiască și să reorienteze strategia, să identifice riscurile, să gestioneze planurile
majore de acțiune,bugetele anuale, să stabiliească obiective de performanță, să
monitorizeze și să evalueze implementarea anumitor politici.

Structura organizatorică a OCDE

Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică este alcătuită din trei componente
fundamentale :

Componenta cea mai importantă a OCDE este Consiliul, organul de decizie al

organizației. Acesta este format din ambasadorii statelor membre și din Comisia Europeană și
este prezidat de un Secretar General. Se întrunește în mod regulat pentru a discuta anumite
puncte cheie ale organizației, a-și împărtăși opiniile și a lua decizii în consens. O dată pe an,
Consiliul se întrunește cu scopul unei reuniuni a miniștrilor pentru a analiza contextul economic
și comercial global și pentru a monitoriza și stabili prioritățile pentru anul următor.

OCDE lucrează prin intermediul a peste 300 de comitete, experți, care acoperă aproape
toate domeniile elaborării politicilor.Comitetele propun soluții, evaluează realizările și
analizează acțiunile întreprinse de statele membre.Participanții din cadrul comitetelor provin fie
din statele membre, fie din țări partenere și reprezintă organisme de stat, mediul academic,
mediul de afaceri și societatea civilă.
 Secretariatul OCDE este condus de secretarul general și este compus din direcții și
divizii care lucrează cu factorii de decizie politică și formatorii din fiecare țară, oferind
informații și expertiză. Direcțiile răspund în fața secretarului general. Cei 3300 de angajați ai
Secretariatului includ economiști, avocați, oameni de știință, analiști poltici, sociologi, experți
digitali, profesioniști în comunicare.

În plus, față de sediul central din Paris, Franța, OCDE are centre și în Berlin, Mexic,
Tokyo și Washington D.C., care fac parte din echipa organizației pentru afaceri publice și
comunicare.

În ceea ce privește componenta structurală , Secretariatul General al OCDE este alcătuit

din 12 compartimente, care se ocupă cu diferite probleme . De exemplu: Direcția Cooperare
pentru Dezvoltare, Direcția pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale, Centrul pentru
antreprenoriat, IMM-uri, regiuni și orașe, Direcția de mediu, Direcția știință, tehnologie și
inovare, Direcția Statistică și Date, Direcția pentru guvernanță publică etc.

În ceea ce privește leadership-ul organizației, Angel Gurría a fost numit secretar general al
OCDE la 1 iunie 2006. În prezent își exercită cel de-al treilea mandat de cinci ani. Angel Gurría
a stabilit ferm Organizația ca un pilon al arhitecturii globale de guvernanță economică, inclusiv
G20, G7 și APEC, și un punct de referință în proiectarea și implementarea unor politici mai bune
pentru o viață mai bună.

Instrumentele de lucru ale OCDE sunt rezoluțiile, declarațiile,recomandările și codurile

de

conduită.

Bugetul OCDE
OCDE este finanțată de statele membre, contribuțiile naționale având la bază o formulă
care ia în considerare dimensiunea economiei fiecărui membru. Țările pot, de asemenea, să
contribuie în mod voluntar la sprijinirea financiară a organizației.

Dimensiunea bugetului OCDE și a programului său de lucru se determină pe o durată de

2 ani de către țările membre. Planificarea, administrarea și gestionarea organizației sunt
organizate pe un sistem bazat pe rezultate. Auditul extern independent al conturilor organizației
și al gestiunii financiare este efectuat de către o instituție supremă de audit dintr-o țară membră a
OCDE, numită de Consiliu.

Bugetul OCDE pe anul 2019 a fost de 386 milioane de euro.

Spre deosebire de Banca Mondială sau Fondul Monetar Internațional, OCDE nu acordă

subvenții și nu acordă împrumuturi.

Strategia OCDE

Strategia OCDE privind dezvoltarea este un cadru corporativ al cărui obiectiv general
este de a consolida contribuțiile OECD către o creștere mai mare și mai favorabilă incluziunii în
cea mai largă gamă de țări, utilizând pe deplin abordările bazate pe dovezi, dialogul politic și
schimbul de cunoștințe pentru a îmbunătăți elaborarea politicilor și reforma economică în toate
țările.

Majoritatea organismelor OCDE au un interes direct în dezvoltare. Prin parteneriate

incluzive pentru dezvoltare, Comitetul de asistență pentru dezvoltare (DAC) ajută la asigurarea
unor vieți mai bune pentru oamenii din țările aflate în curs de dezvoltare prin înțelegerea
condițiilor de finanțare pentru dezvoltare și consolidarea acordării ajutorului.

Centrul de dezvoltare (DEV) servește ca o platformă pentru dialogul politic între membrii
OCDE și țările partenere, bazându-se pe abordarea sa multisectorială. Clubul Sahel și Africa de
Vest (SWAC) acționează ca o punte de legătură între Africa de Vest și OECD prin promovarea
dialogului politic pe probleme regionale. Unitatea de sprijin pentru forumul parteneriatului din
Africa (APF), găzduit de OCDE, sprijină dialogul dintre G8, Uniunea Africană și NEPAD cu
privire la prioritățile de dezvoltare ale Africii.

Strategia “21 for 21” pentru perioada 2016-2021, în conținutul căreia se au în vedere
spre îndeplinire 21 de propuneri care să consolideze și să îmbunătățească activitatea organizației,
stabilește principalele obiective :
1. Transformarea OCDE astfel încât aceasta să devină mai utilă si mai relevantă pentru
membrii și partenerii săi

Pentru a ajuta guvernele să facă față provocărilor global, OCDE își propune să
îmbogățeasă analiza bazată pe dovezi, informații contextuale și analize instituționale pentru a
ajuta țările să-și dezvolte capacitatea de înțelegere a provocărilor de implementare.

OCDE oferă o bază de expetiză puternică în ceea ce privește buna guvernare, politica de
reglementare, centrele de guvernare, inovarea în sectorul public, anticorupție, cheltuieli publice
și bugetare, impozitare și administrație publică.

2. Redefinirea conceptului de “creștere” prin accentul pus pe bunăstarea cetățenilor

Prin acest obiectiv se pune accentul pe dezvoltarea durabiilă și pe creșterea incluziunii

sociale, ca factori care influențează atât coeziunea socială cât și creșterea economică. De
asemenea se pune accentul pe egalitatea de șanse, reducerea stereotipurilor și a decalajului de
gen. Integrarea în funcție de gen este un obiectiv puternic al politicilor resurselor umane în
cadrul OCDE.

Totodată OCDE își propune printr-o serie de poltici să rezolve problemele legate de
migrație și să creeze locuri de muncă de calitate . A pune accentul pe bunăstare implică și
îmbunătățirea domeniului sănătății , care contribuie la fericirea individuală având și impact
asupra progresului economic.

Educația reprezintă un domeniu esențial și prioritar al OCDE.În contextul fenomenului de

violență și a existenței anumitor practici discriminatorii, educația contribuie la consolidarea
valorilor morale , favorizând crearea unei societăți incluzive și durabile , iar performanțele
educaționale produc efecte pozitive ăn toate domeniile.

3. Identificarea provocărilor emergente și consolidarea capacității organizației de a găsi cele

mai bune soluții pentru aceste probleme

OCDE se poate baza pe experiența sa extinsă în soluționarea problemelor din diferite

domenii precum fluxurile financiare ilicite, anticorupția, respectarea impozitelor, migrația și
economia internetului, printre multe altele de relevanță pentru a aborda latura întunecată a
economiei globale.
 În acest efort, trebuie să asigure în continuare eficiența instrumentelor anticorupție și, de
asemenea, să-și consolideze holistic analiza problemelor ce țin de sprijinirea bunelor practici în
domeniul achizițiilor publice, în domeniul conduitei în afaceri precum și în cel al integrității în
scetorul public.

4. Sprijinirea agendei globale și a acțiunilor politice colective

OCDE își propune să-și consolideze rolul de consilier global pe probleme de comerț,
investiți și finanțe , precum și problemele sociale , structurale și de mediu. În același timp,
colaborarea cu alte organizații instituționale reprezintă un obiectiv necesar deoarece vizează
creșterea calității guvernanței globale și îmbunătățirea perspectivei de tratare a anumitor
probleme aflate pe agenda globală.

OCDE devine o referință globală în căutarea unui nou model economic care să
funcționeze pentru mediul înconjurător, nu împotriva acestuia. Organizația pune accentul pe
rezolvarea fenomenului schimbărilor climatice,reducerea emisiilor de carbon,utilizarea surselor
regenerabile, promovând un model economic durabil.

Întrucât țările se confruntă cu aceste provocări, este imperativ să se accelereze tranziția

către o eră a creșterii ecologică de care să beneficeze atât statele dezvoltate cât și cele aflate în
curs de dezvoltare.

5. Dezvoltarea competitivității și productivității

Organizația abordează problemele de pe agenda comercială și de investiții, cum ar fi

analiza interacțiunii sistemului financiar, atât comerțul, cât și investiții; cuantificarea efectelor
indirecte rezultate din fluxurile comerciale și de investiții, dezvoltarea unei agende pentru a
explica mai bine beneficiile liberalizării comerțului, evaluarea impactului liberalizării comerțului
asupra inegalității și adoptarea politicilor pentru a face față provocărilor, analizarea interacțiunii
economiei digitale cu comerțul, investițiile și locurile de muncă și dezvoltarea unei agende de
ajutor pentru comerț.

De asemenea, se pune accentul pe inovare pentru a îmbunătăți dinamica afacerilor,

crearea de locuri de muncă și productivitatea, dar și dezvoltarea unor serie de tehnologii
(materiale noi, imprimare 3D, big data, robotică) și inovații non-tehnologice .
6. Consolidarea și maximizarea impactului standardelor existente precum și identificarea
domeniilor pentru care e nevoie de dezvoltarea unor standarde noi

OCDE își va consolida rolul de a stabili standarde globale, actualizându-se periodic astfel
încât să facă față provocărilor globale din domeniile: investiții, guvernanță corporativă, statistici,
informații,tehnologii, impozite, bugete și corupție, dezvoltare durabilă și sustenabilă etc.
Organizația îsi propune de asemenea să dezvolte noi standarde pe probleme emergente, precum
internetul și economia digitală.

7. Îmbunătățirea caracterului global al organizației

Unul dintre obiectivele strategice majore din ultimii ani a fost întărirea OCDE, acoperirea
și impactul global și relația sa cu țările emergente și în curs de dezvoltare. Acest lucru continuă
să fie un element esențial al oricărei foi de parcurs, având în vedere progresele pe care le are de
făcut OCDE astfel îcât să se transforme într-o instituție mai globală, mai eficientă și mai
incluzivă.Astfel organizația își va consolida relațiile și cu partenerii săi cheie (Brazilia, China,
India, Indonezia și Africa de Sud) dar și cu alte foruri internaționale.

8. Asigurarea eficienței și eficacității financiare a organizației

Acest obiectiv va fi realizat prin comunicarea și diseminarea informațiilor privind cele

mai bune practici în conformitate cu progresul realizat de organizație. Rezultatele vor fi
profesionalizarea și sporirea eficacității .

Exemple din activitatea OCDE

În 2019 OCDE a asistat la un context din ce în ce mai provocator generat pe de o parte de
o creștere a inegalităților sociale în multe țări, iar pe de altă parte de o reducere a activității
economice cauzată de o serie de tensiuni comerciale.OECD a măsurat acest impact și a sesizat
statele membre, subliniind importanța forurilor multilaterale pentru egalizarea condițiilor de joc
pentru comerțul internațional și investițiile.

De asemenea aceste provocări au apărut în contextul unei transformări digitale masive și

a unei tranziții demografice. În plus, schimbările climatice au continuat să reprezinte o
amenințare semnificativă pentru planeta noastră, economiile și societățile noastre.
 La începutul anului 2020, ca urmare a crizei generate de pandemia Coronavirus , OCDE a
asistat la pierderi de vieți umane la scară largă, suferință și un impact major asupra economiilor.

În mijlocul crizei COVID-19, OCDE s-a adresat atât la nivel subnațional, cât și național
și internațional în vederea găsirii unor răspunsuri cu privire la pandemie , pentru ca țările să
împărtășească cele mai bune practici și să ia cele mai bune decizii.Astfel OCDE a lansat Digital
Content Hub, pentru a oferi date, analize, statistici și pentru a urmări inițiativele politice
naționale ale statelor.

Totodată OCDE și-a intensificat eforturile pentru a face economia globală mai incluzivă
și pentru a dezvolta procesul digitalizării. În mai 2019, Consiliul OCDE a adoptat Recomandarea
privind inteligența artificială (AI), primul set interguvernamental de principii pentru a ajuta la
promovarea unei IA inovatoare și de încredere, respectând în același timp drepturile omului și
valorile democratice.

În 2019 OCDE a oferit un puternic sprijin Japoniei, cu o agendă ambițioasă centrată pe

economia digitală, infrastructura de calitate, măsuri de anti-coruptie și de prevenire a
îmbătrânirii.

Schimbările climatice au fost în prim-plan discutate în întreaga lume. În timpul

Săptămânii climatice , care a avut loc în 2019 la New York s-a identificat importanța alinierii ,
dezvoltării si cooperării pe probleme climatice.

De asemenea, în centrul politicilor publice s-au aflat la nivelul anului 2019 copiii și
educația.Astfel, OCDE a publicat un raport orientat către Schimbarea șanselor pentru copiii
vulnerabili și totodată, prin intermediul rezultatelor PISA 2018, s-a continuat încurajarea
guvernelor de a elabora cele mai bune politici educaționale . OCDE a evidențiat și importanța
extinderii sistemelor de învățare pentru adulți.

OCDE continuă să fie un loc în care liderii se întâlnesc să discute și să ia măsuri

favorabile în legătură cu cele mai importante probleme aflate pe agenda internațională.Forumul
OECD din 2019,World in EMotion a subliniat și mai mult necesitatea valorificării globalizării și
digitalizării în contextul progresului incluziv și durabil.
 Forumul global Integritate și Anti-corupție a mobilizat peste 2000 de participanți din 120
de țări interesate de combaterea corupției.

Relația OCDE cu România

Aderarea RO la OCDE reprezintă un obiectiv major al politicii externe române. România
şi-a depus oficial candidatura pentru aderarea la OCDE cu ocazia exercițiilor anterioare de
extindere, respectiv în aprilie 2004 şi noiembrie 2012 şi a reînnoit-o în 2016 şi 2017.

Candidatura României a fost apreciată în 2013 pentru deschiderea statului român la

regiunea M. Negre, dimensiunea considerabilă a economiei naţionale, capacitatea de a aplica
măsuri de austeritate pentru reducerea efectelor crizei, potenţialul de creştere economică şi
participarea la reuniunile unui număr semnificativ de structuri OCDE. Au fost menţionate şi
aspecte sensibile la vremea respectivă, precum situaţia economică şi politică instabilă,sincopele
în lupta împotriva corupţiei.

În prezent, relaţia României cu OCDE se concretizează în:

Participarea în cadrul structurilor de lucru ale OCDE, în calitate de asociat (12),

participant (14) sau invitat (peste 30). România are cea mai mare rată de participare la structurile
OCDE pentru un stat ne-membru al organizaţiei. RO a aderat totodată la 35 de instrumente
juridice ale OCDE, inclusiv declaraţii sau recomandări.

Iniţierea şi desfăşurarea unor proiecte în parteneriat cu OCDE sau cu statele sale membre.
Proiectele derulate în parteneriat cu organizaţia implică în special efectuarea unor evaluări
sectoriale „inter pares” (peer review) şi finanţarea de studii şi programe în domenii specifice la
care participă experţii români. Scopul programelor este de a obţine expertiză în domenii de
interes pentru RO şi de a mobiliza specialiştii români în vederea integrării şi capacitării lor în
reţelele de know how ale organizaţiei.

Pe plan intern, la 1 septembrie 2016, prin Decizie a primului-ministru a fost creat

Comitetul Interministerial pentru coordonarea relaţiilor României cu OCDE, alcătuit din
reprezentanți ai tuturor instituţiilor care gestionează programe de colaborare cu organizaţia (cca.
35, reprezentate la nivel de secretar de stat). Comitetul este coordonat de un secretar de stat din
Secretariatul General al Guvernului, instituție care asigură şi secretariatul tehnic.
 Activitatea Comitetului, îndreptată prioritar către pregătirea condițiilor pentru acceptarea
candidaturii României la OCDE, a fost apreciată deosebit de favorabil de Secretariatul
organizației și de statele membre OCDE.

Exemple de structuri de lucru ale OCDE în care România participă :

a) În calitate de asociat :

• Centrul de Dezvoltare OCDE / DEV;

• Grupul de Lucru al Consiliului pentru Construcţii Navale;
• Comitetul Oţelului;
• 8 scheme OCDE pentru agricultură;
• Forum-ul pentru Transport Internaţional;
• Forumurile globale pentru agricultură, concurenţă, dezvoltare, educaţie şi investiţii
internaţionale;
• Grupului de Lucru din cadrul Comitetului pentru Investiţii, urmare aderării României
la Declaraţia pentru Investiţii Internaţionale şi Companii Multinaţionale şi Forumul
Global pentru Investiţii;
• Programul de Dezvoltare Economică Locală (Program LEED);
• Forumul Global privind Transparenţa şi Schimbul de Informaţii pe Probleme Fiscale.

b) În calitate de participant sau invitat :

• Agenţia pentru Energia Nucleară: 5 comitete din structura agenţiei (P);

• Comitetul pentru Agricultură (P);
• Comitetul pentru Concurenţă şi 2 grupuri de lucru subsidiare acestuia (P);
• Comitetul pentru Politici Educaţionale (P) şi organismele subsidiare acesteia (P);
• Comitetul pentru Statistică (P);
• Comitetul pentru Turism (P);
• Grupul de Lucru pentru Întreprinderi Mici şi Mijlocii (P);
• Comitetul de cercetare în domeniul transporturilor (P);
• Grupul de lucru pentru Credite de Export şi Garanţii de Credit (I);
• Grupul de Lucru pentru Lupta Împotriva Corupţiei în Tranzacţiile Internaţionale (I).
 România a semnat împreună cu OCDE trei Acorduri Cadru şi a aderat la o serie de
instrumente ale organizaţiei:

 “Declaraţia pentru Investiţii Internaţionale şi Companii Multinaţionale şi Ghidul pentru

Lanţurile de Aprovizionare Responsabilă a Mineralelor din zonele aflate în conflict sau
cu risc ridicat;
 „Declaraţia pentru Facilitarea Creşterii Întreprinderilor Mici şi Mijlocii Inovatoare şi
Competitive în Plan Internaţional”;
 „Declaraţia Cartei Bologna pentru Politici vizând Întreprinderile Mici şi Mijlocii”;
 „Convenţia pentru Asistenţă Administrativă Mutuală în Scopuri Fiscale”;
 „Declaraţia privind cooperarea în domeniul dezvoltării durabile industriale”;
 „Declaraţia privind cooperarea în domeniul luptei împotriva corupţiei” (inclusiv iniţiativa
lansării unui proiect pilot pentru România - demers nefinalizat);
 „Declaraţia privind înfiinţarea Centrului Român de Informare şi Documentare OCDE la
Bucureşti”. CRID a fost inaugurat oficial în primăvara anului 2005 şi funcţionează pe
lângă Academia Română.
 „Declaraţia pentru Investiţii Internaţionale şi Companii Multinaţionale (DIICM)”;
 „Declaraţia privind Coerenţa Politicilor pentru Dezvoltare”;
 „Declaraţia asupra Investiţiilor Fondurilor Suverane şi Politicilor Ţărilor Recipiente”;
 „Declaraţia de la Seul pentru Viitorul Economiei Internetului”.

Aderarea României la OCDE, proces încă nefinalizat, depinde de mai mulţi factori:

 Procesul de extindere a organizaţiei: în prezent, OCDE se află într-un proces de reformă

internă de simplificare a procedurilor de decizie între membrii săi şi de revizuire a rolului
său global în promovarea dezvoltării sustenabile în actualul context de instabilitate
economică.

Această reformă internă ar putea include pe termen scurt şi organizarea unui nou proces de
extindere.

 Îndeplinirea criteriilor de aderare de către candidaţi:

 existenţa unei economii de piaţă şi a unei democraţii funcţionale;
  dimensiunea şi importanţa economică a statului candidat;
 principiul beneficiului reciproc pentru OCDE şi statul candidat, beneficiu rezultat din
aderarea acestuia la organizaţie;
 consideraţii globale, referitoare la asigurarea echilibrului geografic între membrii
 consensul politic al membrilor OCDE pe marginea candidaturii române
 (susţinerea politică a tuturor membrilor organizaţiei pentru aderarea României).

Pentru perioada 2015-2016, România şi OCDE au convenit, printre altele, aderarea la unele
comitete şi instrumente (anti-mită, sănătate, guvernare corporativă, politici guvernamentale,
fiscale, buget, politici guvernamentale).

Programele şi propunerile de colaborare au fost stabilite în cadrul seminarului „Enhanced

cooperation between Romania and OECD”, ce a avut loc la Bucureşti, la data de 22 aprilie 2015.
Evenimentul a fost structurat în cinci sesiuni de lucru, una dintre acestea fiind pe tema aspectelor
financiare, concurențiale și anticorupție. La capitolul WGB, s-a agreat continuarea cooperării și
schimbul de informații. Au fost furnizate de către experții OCDE puncte preliminare de vedere
privind compatibilitatea legislației naționale cu prevederile Convenției antimită a organizației.

În iunie 2016, Prim Ministrul României a întreprins o vizită la sediul OCDE, prilej cu care a
avut o întrevedere cu secretarul general şi a susţinut o prelegere în faţa Consiliului OCDE. A fost
convenit un program de cooperare cu organizaţia în vederea primirii invitaţiei de aderare în
cadrul proximei etape de extindere. Cu ocazia acestei vizite, Prim Ministrul României a primit o
foaie de parcurs ce prevede pașii de urmat de România în vederea consolidării cooperării cu
WGB. Printre aceștia se numără și realizarea unei analize preliminare complete cu privire la
legislația română.

La 1 septembrie 2016, a fost adoptată Decizia Prim-Ministrului nr. 287/2016 privind

înfiinţarea Comitetului interministerial pentru coordonarea relaţiilor României cu Organizaţia
pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică (O.C.D.E.), aflat în coordonarea Cancelariei Prim-
Ministrului.

Continuarea demersurilor României de a deveni membru cu drepturi depline al OCDE și al

grupurilor de lucru relevante ale organizației, și, în special, în Grupul de lucru Anti-mită, este un
obiectiv preluat și în Strategia Națională Anticorupție 2016-2020, aprobată prin Hotărârea
Guvernului nr. 583/2016. Acest obiectiv a fost reiterat de ministrul justiției cu ocazia participării
la conferința ministerială anticorupție organizată de OCDE în martie 2016 și în cadrul Summit-
ului la nivel înalt de la Londra, din mai 2016.

În vara anului 2016, guvernul României a inițiat discuții cu OCDE referitoare la performanța
guvernării publice și la agenda reformelor din țara noastră. În urma acestor discuții s-a ajuns la
concluzia că ar trebui analizate cu prioritate cinci domenii ale guvernanței publice (,,OECD
Public Governance Review. Romania Scan 2016”, 2016) din perspectivele conștientizării
nivelului existent, identificării priorităților pentru viitorul apropiat și inițierii unei dezbateri
naționale referitoare la o guvernanță publică sănătoasă:

- centrul guvernamental (secretariatul general al guvernului, Cancelaria Primului

Ministru, ministerul de finanțe, ministerul fondurilor europene și ministerul
dezvoltării regionale și al administrației publice);

În ceea ce privește Centrul Guvernamental, se remarcă faptul că trăsăturile cheie ale

acestuia sunt similare celor observate în rândul țărilor membre OCDE, atât în ceea ce privește
faptul că șeful centrului are rang de ministru și este înlocuit în cazul unei schimbări de guvern,
cât și din punctul de vedere al funcțiilor prioritare ale centrului: 69% dintre centrele
guvernamentale ale țărilor membre au funcția de coordonare a pregătirii ședințelor de guvern,
46% coordonează politicile din cadrul guvernului, 23% realizează o planificare strategică pentru
întregul guvern și 23% monitorizează implementarea politicilor.

Punctele slabe descoperite au fost grupate în trei categorii :

• ancorarea instituțională a reformelor, în sensul existenței unor inconsistențe și

ineficiențe potențiale rezultate din repartizarea netransparentă a responsabilităților de
planificare strategică previziune între Secretariatul General și Cancelaria Primului
Ministru.
• echilibrul dintre dinamicile orizontală și verticală poate fi periclitat dacă miniștrii
implicați nu au aceleași obiective principale și dacă instituțiile statului, atât pe
orizontală, cât și pe verticală, nu au o agendă comună de reformă.
• trasarea unor responsabilități suplimentare, în sensul alinierii la organismele similare
din OCDE care includ elemente de planificare și viziune strategică, abordarea
 problemelor inter-sectoriale și dezvoltarea unor mecanisme complexe de monitorizare
și evaluare a efectelor politicilor implementate.
• managementul strategic al resurselor umane- este deosebit de greu de analizat din
cauza faptului că România nu dispune de date standardizate centralizate referitoare la
angajații din administrația publică centrală, nivelul colectării datelor fiind de cel puțin
4 ori mai redus decât media din statele membre OECD.

În anul 2016 a fost aprobată Strategia pentru dezvoltarea funcției publice 2016-2020 în
vederea clarificării rolurilor, funcțiilor și sarcinilor fiecărei categorii de personal din
administrația publică, strategie ce necesită modificări legislative substanțiale și care va avea
nevoie de timp și de eforturi considerabile pentru a fi implementată. De această dată, provocările
vor apărea în procesul de implementare a acestei strategii, putând fi grupate astfel:

• din punctul de vedere al capacității de implementare, Agenția Națională a

Funcționarilor Publici are capacitate, autoritate și influență limitate pentru a
implementa un astfel de plan ambițios de reforme, mai ales dacă continuă să fie
subordonată Ministerului Dezvoltării Regionale și Administrației Publice;
• datele referitoare la angajați sunt foarte limitate, împiedicând dezvoltarea planurilor
de reformă;
• diferențele semnificative între grilele de salarizare din diferite ministere continuă să
reprezinte o mare problemă în ciuda legilor adoptate pentru a remedia
acestedezechilibre.
• guvernanța bugetară – În ciuda eforturilor substanțiale de reformare a procesului de
Guvernanță bugetară, acesta este limitat de o serie de probleme:
- respectarea de facto a Legii Responsabilității Fiscale care, deși corectă, nu este
aplicată efectiv în practică;
- asumarea efectivă a reformelor în derulare de către toți actorii implicați;
- implicarea mai semnificativă a Parlamentului în procesul de adoptare a bugetului,
în condițiile în care membrii acestuia nu dispun de suficient timp, informații sau
abilități tehnice pentru a supraveghea în mod eficient exercițiul bugetar;
- lipsa unor dezbateri publice semnificative pe marginea proiectului de buget;
- inexistența unei documentații accesibile și cuprinzătoare;
 - flexibilitatea resurselor și a spațiului fiscal în sensul furnizării mai multor
informații referitoare la flexibilitatea cheltuielilor de bază și nevoia de spațiu
fiscal suplimentar.
• guvernare deschisă - Guvernarea deschisă se referă la o cultură a guvernanței care
promovează democrația și creșterea cuprinzătoare pe baza politicilor și practicilor
inspirate de principiile transparenței, responsabilității și participării

În cazul României, nu există o strategie la nivel național referitoare la guvernarea

deschisă (46% dintre țările membre OCDE au o astfel de strategie) și nici inițiative -publice sau
private- de evaluare a gradului de deschidere a guvernării. Problemele întâmpinate în calea
atingerii unui astfel de obiectiv pot fi: capacitate redusă de proiectare și implementare a unor
astfel de politici; implementarea efectivă este stânjenită de folosirea frecventă a ordonanțelor de
urgență; lipsa sustenabilității și a dorinței politice de implementare.

• guvernare digitală. Guvernarea digitală se caracterizează prin folosirea accentuată a

tehnologiilor digitale, ca parte integrantă a strategiilor guvernamentale de
modernizare și se bazează pe un ecosistem de guvernare digitală alcătuit din actori
guvernamentali, organizații neguvernamentale, companii, asociații ale cetățenilor și
persoane fizice care să susțină dezvoltarea și accesul la date, servicii și conținut prin
intermediul interacțiunilor cu guvernul.

Beneficiile aderării României la OCDE :

 beneficiul apartenenței României la clubul restrâns al economiilor dezvoltate și
recunoașterea implicită, la nivel global, a statutului său de economie de piață
funcțională și democrație consolidată, cu impact asupra ratingului de țară și atragerii
investițiilor străine;
 beneficiul exemplului: imaginea favorabilă a României atât față de marile economii
ale lumii (SUA, China, Japonia etc.), cât și față de statele din regiune cu aspirații
europene (Republica Moldova, Macedonia, Albania, Serbia etc.);
 beneficiul expertizei: accesul la informațiile necesare în domeniile prioritare pentru
România (cadrul de guvernare, reforma legislativă, anti-corupția, politica fiscală,
infrastructura de transport, agricultura, educația etc.);
  beneficiul accesului României la instrumentele și centrele de decizie economică ale
OCDE și posibilitatea de a contribui la guvernanța economică globală.

Analiză și recomandări privind managementul OI și impactul asupra dezvoltării economice și

sociale mondiale sau a rezolvării unor probleme mondiale majore

Aspecte pozitive :

• oferă cadru juridic și instituțional în ceea ce privește statisticile oficiale;

• gestionarea eficientă a resuselor umane și financiare;
• buna guvernare publică reprezintă un punct de reper în ceea ce privește activitatea
OCDE;
• accent puternic pe dezvoltare, progres și digitalizare.

Aspecte negative :

• deși OCDE promovează politicile de reducere a inegalităților dintre state , există

totuși unele disparități de creștere economică (PIB-ul pe cap de locuitor al țărilor
membre OCDE este mai mare decât PIB-ul pe cap de locuitor al celorlalte țări din
întreaga lume);
• lipsa politicilor guvernamentale la nivel regional care să încurajeze cooperarea
strategică între domeniile industrie și universități ;
• atât reglementările stricte de pe piața produselor cât și restricțiile comerciale
determină decalaje în ceea ce privește productivitatea ( Mai mult, dacă se ia în
considerare şi interacţiunea dintre reglementări şi decalajul tehnologic, rezultatele duc
către un efect indirect şi mai pronunţat, prin adoptarea mai lentă a tehnologiilor
existente. Reglementările stricte par să aibă un efect deosebit de negativ asupra
productivităţii mai ales dacă o ţară se situează mai departe de avangarda tehnologiei,
probabil datorită faptului că aceste reglementări reduc aria răspândirii cunoştinţelor).

Recomandări :

• Implementarea unor programe și strategii care să promoveze reducerea disparităților

economice dintre state
• Crearea de parteneriate de cooperare strategică la nivel regional, propuse de guverne,
între domeniile industrie și universități
• Îmbunătățirea reglementărilor astfel încât acestea să încurajeze activitatea
antreprenorială, să faciliteze accesul la tehnologie și să crească gradul productivității
 ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE DIN BUCUREȘTI
FACULTATEA DE ADMINISTRAȚIE ȘI MANAGEMENT PUBLIC

ACADEMIA DE STUDIII ECONOMICE FACULTATEA DE

ADMINISTRAȚIE
DIN BUCUREȘTI ȘI MANAGEMENT PUBLIC

Organizația Mondială a
Comerțului

Profesor coordonator: Studenți:

Profesor univ.dr. Armenia Androniceanu Costea Ioana
Doicescu Mihaela

Grupa 233
 Seria A
MASTER

București 2021

CUPRINS
Capitolul 1 – Prezentarea Organizației Mondiale a Comerțului..............................................................................
1.1.Scurt istoric al instituției...............................................................................................................................
1.2.Misiune, scop, obiective...............................................................................................................................
1.3. Rolul, strategia și funcțiile OMC.................................................................................................................
1.4. Principiile de bază ale organizației..............................................................................................................
1.5. Particularități ale managementului..............................................................................................................
1.6. Impactul asupra sferei economice, sociale și al resurselor umane...............................................................
1.7. Structura organizatorică de conducere și execuție.....................................................................................
1.8. Relația de colaborare a Organizației Mondiale a Comerțului cu România.................................................
Capitolul 2 – Activitatea din cadrul organizației internaționale............................................................................
2.1. Proiecte realizate cu succes........................................................................................................................
2.2. Programe de interes pentru statele membre...............................................................................................
2.3. EVENIMENTE/Activități.........................................................................................................................
2.4. Activități specifice.....................................................................................................................................
Capitolul 3 – Analiză diagnostic...........................................................................................................................
Capitolul 4 – Recomandări...................................................................................................................................
Capitolul 5 – Concluzii.........................................................................................................................................
BIBLIOGRAFIE..................................................................................................................................................
 Capitolul 1 – Prezentarea Organizației Mondiale a
Comerțului
Organizația Mondială a Comerțului (OMC) este singura organizație internațională care se
ocupă cu regulile comerțului dintre națiuni.

În esenţă, OMC este un loc în care guvernele statelor membre încearcă să rezolve
problemele comerciale cu care se confruntă reciproc.

Cele trei limbi oficiale ale OMC sunt engleza, franceză și spaniolă.

Geneva, Elveția, unde se află sediul OMC, este un loc unic, cu multe Organizații Națiunilor
Unite și alte organizații internaționale, precum și misiuni la OMC. Centrul William Rappard
(CWR) este numele clădirii care găzduiește Secretariatul OMC de la înființarea OMC în 1995.
Este locul unde au loc consultări, negocieri și alte întâlniri între membri și include facilități
precum săli de ședințe și birouri, precum și alte facilități precum sala de sport, cantina și o bancă.

De pe data de 29 iulie 2016 – 164 de țări sunt membre a OMC.

În prezent, există 46 de țări cel mai puțin dezvoltate pe lista ONU; 35 dintre care, până în
prezent, au devenit membre ale OMC.

Acestea sunt: Afganistan, Angola, Bangladesh, Benină, Burkina Faso, Burundi, Cambodgia,
Republica Central Africană, Ciad, Congo, Djibouti, Gambia, Guineea, Guineea Bissau, Haiti,
Republica Democrată Populară Laos, Lesotho, Liberia, Madagascar, Malawi, Mali, Mauritania,
Mozambic, Myanmar, Nepal, Niger, Ruanda, Senegal, Sierra Leone, Insulele Solomon,
Tanzania, Togo, Uganda, Yemen, Zambia.
 Alte opt ţări cel mai puţin dezvoltate negociază pentru a adera la OMC. Acestea sunt:
Bhutan; Comore; Etiopia; Sao Tomé; Principe; Somalia; Sudanul de Sud; Sudan și Timorul de
Est. (WTO, 2021)

1.1.Scurt istoric al instituției

Din primele zile ale drumului mătăsii până la crearea Acordului General pentru Tarife și
Comerț (GATT) și la nașterea OMC, comerțul a jucat un rol important în sprijinirea dezvoltării
economice și promovarea relațiilor pașnice între națiuni. Această pagină urmărește istoria
comerțului, de la rădăcinile sale timpurii până în prezent. (WTO, 2021)

În reuniunile de la Bretton Woods, din 1944, s-a previzionat constituirea unei organizații
economice mondiale, care să se numească Organizația Internațională a Comerțului (OIC). În
1948 s-a aprobat în Cuba “Carta de la Havana”, documentul constitutive al OIC, dar ratificarea
acestuia de către diferite guverne, în special cel al SUA, nu s-a produs. A trebuit să se aștepte
aproape cincizeci de ani, până în 1995, pentru a se crea o organizație similar, Organizația
Mondială a Comerțului (OMC).

În aceste cinci decenii, piața mondială a fost rigidă existând o multitudine de norme
comerciale și concesiuni tarifare acordate în cadrul unui grup de țări care s-a numit Acordul
General asupra Tarifelor Vamale și Comerț semnat în 1948.

La 1 ianuarie 1995, după îndelungate și complexe negocieri, a luat ființă Organizația

Mondială a Comerțului, exponenta noului set de principii, reguli și discipline care să asigure
comerțului internațional un cadru îmbunătățit de desfășurare, adaptat cerințelor actuale și de
perspecivă.

OMC reprezintă baza instituțional-juridică a sistemului comercial multilateral, fiind unica

organizație internațională care tratează regulile globale ale comerțului dintre țări. (Androniceanu,
2010, pp. 376 - 378)

1.2.Misiune, scop, obiective

 Misiunea OMC este de a stabili normele juridice fundamentale ale comerțului internațional,
care reglementează comerțul între țări. Nucleul său este constituit din Acordurile PMC, care au
fost negociate și semnate de majoritatea țărilor care au participat la comerțul mondial. Aceste
documente stabilesc norme juridice fundamentale ale comerțului internațional. Sunt contracte
care obligă guvernele să-și mențină politicile comerciale între limitele convenite. Chiar dacă sunt
negociate de guverne, misiunea lor este de a ajuta producătorii de bunuri și servicii, exportatorii
și importatorii să-și desfășoare activitatea.

O altă coordonată a misiunii OMS este aceea de a superviza un număr mare de acorduri care
definesc “regulile comerciale” dintre statele member. (Androniceanu, 2010, p. 379)

Organizația Mondială a Comerțului (OMC) este organizația internațională al cărei scop

principal este de a deschide comerțul în beneficiul tuturor.

Scopul primordial al sistemului este de a ajuta comerțul cât mai liber posibil – cu condiția
să nu existe efecte secundare nedorite – deoarece acest lucru stimulează creșterea economică și
ocuparea forței de muncă și sprijină integrarea țărilor în curs de dezvoltare în sistemul comercial
internațional. Normele sale trebuie să fie transparente și previzibile, pentru a se asigura că
persoanele, societățile și guvernele știu care sunt normele comerciale în întreaga lume și pentru a
le asigura că nu vor exista schimbări bruște de politică.

Obiectivul general al OMC este de a-i ajuta pe membrii săi să utilizeze comerțul ca mijloc
de a crește nivelul de trai, de a crea locuri de muncă și de a îmbunătăți viața oamenilor. OMC
operează sistemul mondial de norme comerciale și ajută țările în curs de dezvoltare să își
consolideze capacitatea comercială. De asemenea, oferă membrilor săi un forum pentru a
negocia acorduri comerciale și pentru a rezolva problemele comerciale cu care se confruntă unii
cu alții.

Obiectivul fundamental al OMC este de a îmbunătăți bunăstarea oamenilor din întreaga

lume. Acordul fondator al OMC, Marrakesh, recunoaște că schimburile comerciale ar trebui să se
desfășoare în vederea creșterii nivelului de trai, a asigurării ocupării depline a forței de muncă, a
creșterii veniturilor reale și a extinderii comerțului mondial cu bunuri și servicii, permițând în
același timp utilizarea optimă a resurselor mondiale. (WTO, 2021)
1.3. Rolul, strategia și funcțiile OMC

Strategiile de afaceri digitale oferă un răspuns organizațiilor la evoluțiile tehnologice care au

avut loc în ultimele decenii. Paradigma tradițională de aliniere a strategiei de afaceri și IT s-a
schimbat la perspectiva în care strategiile de afaceri și IT sunt fuzionate într-o singură strategie
transfuncțională, la nivelul întregii organizații; strategia de afaceri digitale. Conceptul de
strategie de afaceri digitale a făcut obiectul mai multor studii științifice. Cu toate acestea, până
acum, au fost efectuate cercetări științifice limitate privind formularea practică a unor astfel de
strategii. Acest studiu și-a propus să abordeze avertismentul prin standardizarea și codificarea
Abordării OMC, o abordare care sprijină formularea strategiei de afaceri digitale, care este
aplicată în prezent în practică, dar are nevoie de cercetări științifice mai aprofundate. (Reijnen,
2018)

Strategie în timpul PANDEMIEI de COVID-19

Strategia include o serie de acțiuni principale menite să sprijine redresarea economică și

transformarea verde și digitală, să consolideze sustenabilitatea în toate dimensiunile sale și să
adopte o abordare mai fermă în ceea ce privește apărarea drepturilor și a valorilor noastre. Deși
acțiunile principale stabilesc noi acțiuni specifice care trebuie realizate în cadrul mandatului
actualei Comisii, multe alte acțiuni vor continua sau vor fi consolidate pentru a sprijini aceste
obiective.

Deschidere: redresarea post-COVID-19 și tranziția economică

Prosperitatea UE se bazează pe deschiderea și atractivitatea pieței sale unice și pe comerțul

său activ cu parteneri din întreaga lume. Având în vedere că cea mai mare parte a creșterii
viitoare va avea loc în afara UE, politica comercială joacă un rol esențial în redresarea
economică a Uniunii, conectând-o la principalele regiuni în curs de creștere la nivel mondial.
Politica comercială are, de asemenea, un rol important de jucat în sprijinirea tranziției economiei
UE către neutralitatea climatică și creșterea competitivității sale pe o piață digitală bine
reglementată. Toate aceste priorități necesită un cadru de reglementare la nivel mondial
actualizat și adecvat.

Acțiuni:
  O strategie detaliată a UE pentru reformarea OMC;
 Un accent mai puternic pe valorificarea deplină a acordurilor comerciale existente pentru
lucrători și întreprinderi, în special IMM-uri;
 abordare mai strategică a cooperării în materie de reglementare;
 Mai multe oportunități comerciale verzi;
 Consolidarea comerțului și a investițiilor prin crearea condițiilor adecvate pentru
încheierea și ratificarea acordurilor în curs de negociere cu America Centrală și Latină și
regiunea Asia-Pacific;
 Consolidarea legăturilor comerciale și de investiții cu țările din vecinătatea noastră, cu
țările implicate în procesul de aderare și cu Africa, printr-o mai bună integrare a acestora în
lanțurile noastre de aprovizionare și prin promovarea investițiilor sustenabile;
 Explorarea opțiunilor pentru o strategie a UE privind creditele la export pentru a sprijini
întreprinderile din UE. (CE, 2021)

ROLURILE OMC:

Monitorizare

OMC revizuiește în mod regulat politicile comerciale ale membrilor săi. Aceste analize
evaluează dacă membrii OMC respectă regulile OMC și măsoară impactul politicilor lor interne
asupra comerțului internațional. Scopul acestor recenzii nu este atât de a rezolva problemele, cât
de a preveni apariția lor în primul rând.

Antrenor

OMC oferă programe de formare pentru funcționarii guvernamentali din țările în curs de
dezvoltare - de exemplu, personalul ministerului sau funcționarii vamali. OMC cheltuiește în
prezent aproximativ 35 de milioane de franci elvețieni anual pentru aceste programe. Africa este
principalul beneficiar, urmată de Asia și America Latină. În 2011, aproximativ 26% din
activitățile de formare au avut loc în Africa.

Tribunal
 Unul dintre principalele roluri ale OMC este soluționarea disputelor dintre membrii săi.
OMC joacă rolul de tribunal comercial, unde membrii pot depune plângeri împotriva altor
membri care nu respectă principiile comerțului internațional. Există trei etape pentru soluționarea
litigiilor. Pentru început, țările aflate în dispută încearcă să își rezolve diferențele de la sine. Dacă
aceasta eșuează, cazul este decis de un complet format din trei experți, care emite o hotărâre.
Decizia poate fi atacată cu recurs. Odată emisă o hotărâre definitivă, partea care pierde trebuie să
se conformeze. Dacă nu, este pasibil de sancțiuni. Din 1995, peste 400 de plângeri au fost depuse
de membrii OMC.

Dirijor

Comerțul internațional este guvernat de reguli foarte precise elaborate de membrii OMC.
Țările trebuie să aplice aceste reguli atunci când fac comerț între ele. OMC acționează ca dirijor
de orchestră, asigurându-se că regulile sunt respectate. OMC a fost fondată în 1995, dar originile
sale datează din 1947 și de la crearea GATT. (WTO, 2021)

OMC îndeplinește următoarele funcții:

 facilitarea implementării, administrării și aplicării instrumentelor juridice ale Rundei

Uruguai și ale oricăror noi acorduri ce vor fi negociate în viitor,
 soluționarea diferendelor comerciale,
 examinarea politicilor comerciale naționale,
 cooperarea cu alte instituții internaționale în formularea politicilor economice la
scară mondială,
 reglementarea neînțelegerilor și diferențelor între țări (art. III.3 din Acordul OMC).
Relațiile comerciale poartă adeseori interese contrare.
 examinarea periodică a politicilor comerciale ale țărilor membre, conform articolului
III.4 din Acordul OMC. (Androniceanu, 2010, pp. 380-381)

1.4. Principiile de bază ale organizației

La baza acordurilor organizației stau principiile:

  Acordarea reciprocă și necondiționată, în relația dintre statele părți, a clauzei națiunii
cele mai favorizate. În cazul în care se acordă unui partener o favoare specială (taxa
vamală mai redusă pentru un produs), acest lucru urmează să fie aplicat și față de
ceilalți membrii.
 Acordarea clauzei tratamentului național, fapt ce presupune o atitudine egală față de
bunurile de import și cele autohtone, cel puțin după momentul pătrunderii bunurilor
de import pe piață. Nu este permis unei țări să impună asupra unui produs importat,
după ce acesta a intrat în teritoriul vamal și s-au plătit taxele vamale la frontieră, taxe
interne la nivele mai ridicate decât produsele interne similare.
 Eliminarea restricțiilor cantitative și aplicarea acestora între țările membre numai în
situațiile de excepție, admise de acord pe baza nediscriminatorie, avându-se în
vedere că protejarea economiei naționale față de concurența străină să se facă în
exclusivitate pe calea tarifelor vamale.
 Neadmiterea concurenței neloiale, constând din practicarea de subvenții și prețuri de
dumping la export.
 Utilizarea unei metodologii de evaluare vamală care să reflecte valoarea reală a
mărfurilor, în scopul de a realiza funcționarea corectă a taxelor vamale rezltate din
negocierile multilaterale.
 Previziune, prin intermediul îndeplinirii obligațiilor. În cadrul OMC, când țările sunt
de accord să deschidă piețele lor pentru bunuri și servicii, este ca și cum își asumă
unele angajamente obligatorii. O țară poate să-și modifice angajamentele sale
obligatorii, dar doar după negocierea cu partenerii săi comerciali.
 Instituirea angajamentului țărilor-părți de a negocia pe plan multilateral reducerea și
eliminarea taxelor vamale și a altor obstacole din calea comerțului international.
 Încurajarea reformei de dezvoltare și reformei economice. Este bine cunoscut faptul
că sistemul OMC contribuie la dezvoltare. Țările mai puțin dezvoltate au nevoie de
flexibilitate pe parcursul perioadei când acestea încearcă să implementeze acordurile.
(Androniceanu, 2010, pp. 381-383)

1.5. Particularități ale managementului

 Principalele activități generale desfășurate în cadrul OMC sunt:

— negocierea cu privire la reducerea sau eliminarea obstacolelor din calea comerțului (tarife
de import, alte bariere în calea comerțului) și convenirea asupra normelor care reglementează
desfășurarea comerțului internațional (de exemplu antidumping, subvenții, standarde pentru
produse etc.)

— gestionarea și controlul aplicării normelor convenite de OMC în domeniul comerțului cu

mărfuri, al comerțului cu servicii și al drepturilor de proprietate intelectuală legate de comerț

— monitorizarea și revizuirea politicilor comerciale ale membrilor noștri, precum și

asigurarea transparenței acordurilor comerciale regionale și bilaterale;

— soluționarea litigiilor dintre membrii noștri cu privire la interpretarea și aplicarea

acordurilor

— consolidarea capacităților funcționarilor guvernamentali din țările în curs de dezvoltare în

materie de comerț internațional

— sprijinirea procesului de aderare a aproximativ 30 de ţări care nu sunt încă membre ale
organizaţiei;

— efectuarea de cercetări economice și colectarea și difuzarea de date comerciale în

sprijinul celorlalte activități principale ale OMC

— explicarea și educarea publicului cu privire la OMC, misiunea și activitățile acesteia.

(WTO, 2021)

1.6. Impactul asupra sferei economice, sociale și al resurselor umane

Divizia de Cercetare Economică și Statistică oferă analize și cercetări economice în

sprijinul activităților operaționale ale OMC, inclusiv monitorizarea și raportarea cu privire la
știrile și evoluțiile economice actuale. Ea desfășoară cercetări economice pe teme mai ample
legate de politică în legătură cu programul de lucru al OMC, precum și pe alte subiecte legate de
OMC de interes pentru delegații, care decurg din integrarea continuă a economiei mondiale,
răspândirea orientate spre piață. reformele și importanța crescută a problemelor economice în
relațiile dintre țări. Divizia pregătește „World Trade Report”, o publicație anuală care își propune
să aprofundeze înțelegerea despre tendințele comerciale, problemele de politică comercială și
sistemul comercial multilateral. Divizia cooperează cu alte organizații internaționale și
comunitatea academică prin conferințe, seminarii și cursuri; pregătește proiecte speciale de
cercetare pe teme de politică în domeniul comerțului internațional; și pregătește briefing-uri
pentru conducerea superioară. Este responsabil pentru mandatul de „coerență” cu alte organizații
internaționale, inclusiv în ceea ce privește legăturile dintre comerț și finanțe, și pentru Grupul de
lucru pentru comerț, datorii și finanțe.

Divizia de Resurse Umane este responsabilă de gestionarea resurselor umane a peste 700
de membri ai personalului OMC (obișnuiți și temporari). Responsabilitățile diviziei includ
restructurarea diviziei, managementul performanței, dezvoltarea și formarea (în domenii precum
dezvoltarea managementului și abilitățile interpersonale), planificarea forței de muncă, recrutarea
și selecția, gestionarea carierei (inclusiv mobilitatea internă a carierei), gestionarea beneficiilor și
a drepturilor personalului și personalului consiliere. Scopul central al diviziei este de a răspunde
nevoilor în evoluție ale OMC, aliniind forța de muncă la nevoile organizației. (resurse umane)
(WTO,2021)

Sfera economica sociala - OMC în acțiune:

 Ocuparea forței de muncă și incluziunea socială: cel mai complet procesele OMC
dezvoltate și instituționalizate
 Probleme metodologice de evaluare a cauzatului impactul unui proces iterativ de
elaborare a politicilor bazat privind colaborarea dintre instituțiile UE și statele member
fără sancțiuni obligatorii din punct de vedere juridic
OMC în angajare și social

incluziune: un succes calificat

• Îmbunătățiri ale performanței UE în materie de ocupare a forței de muncă

– Îmbunătățiri structurale

– Dar conexiunile la EES sunt complexe și incerte

• Schimbarea substanțială a politicii

 – Creșterea importanței politice/ambiției naționale politici de ocupare a forței de muncă
și incluziune socială

– Schimbări ample în gândirea politicilor naționale

– O oarecare influență asupra reformelor/programelor specifice

– Interacțiune bidirecțională între MDC și naționale politici mai degrabă decât impactul
unidirecțional (Zeitlin, 2007)

1.7. Structura organizatorică de conducere și execuție

Conferințe ministeriale

Cel mai înalt organism decizional al OMC este Conferința ministerială, care se întrunește de
obicei la fiecare doi ani. Acesta reunește toți membrii OMC, toți fiind țări sau uniuni vamale.
Conferința ministerială poate lua decizii cu privire la toate chestiunile din oricare dintre
acordurile comerciale multilaterale. (WTO, 2021)

Conferința ministerială este forul său cel mai înalt al OMC. Aceasta este alcătuită din
reprezentanți ai tuturor țărilor membre și se întrunește cel puțin o dată la doi ani. Între aceste
reuniuni, Consiliul General, format din reprezentanți ai tuturor membrilor, ia decizii privind
funcționarea OMC și supraveghează acordurile și deciziile ministeriale. Consiliul General se
reunește și pentru a îndeplini obligațiile OSL și ale Organului de examinare a politicilor
comerciale (TPRB), prevăzute în TPRM (a se vedea mai jos).

Consiliul General are trei organisme subsidiare: Consiliul pentru comerțul cu bunuri,
Consiliul pentru comerțul cu servicii și Consiliului privind aspectele legate de comerț ale
drepturilor de proprietate intelectuală. în plus, există mai multe comitete care depind direct de
Consiliul General. Printre acestea se numără Comitetul pentru comerț și dezvoltare, Comitetul
pentru comerț și mediu și Comitetul pentru acorduri regionale. În sfârșit, două comitete sunt
responsabile pentru administrarea celor două acorduri plurilaterale privind comerțul cu aeronave
civile și achizițiile publice.
 Consiliul general numește un director general, care conduce activitatea Secretariatului
OMC.

În principiu, OMC ia decizii prin consens. Atunci când nu se poate ajunge la o decizie,
deciziile sunt luate prin majoritate de voturi, fiecare membru al OMC având un singur vot. UE,
care este un membru cu drepturi depline al OMC, are un număr de voturi egal cu numărul țărilor
UE care sunt membre ale OMC.

Fiecare membru al OMC poate înainta Conferinței ministeriale propuneri de modificare a

dispozițiilor OMC privind diversele acorduri comerciale multilaterale. (Consiliul Concurentei,
2021)

Consiliul General al OMC

Consiliul General este organul decizional la cel mai înalt nivel al OMC la Geneva,
întrunindu-se regulat pentru a îndeplini funcțiile OMC. Are reprezentanți (de obicei ambasadori
sau echivalent) din toate guvernele membre și are autoritatea de a acționa în numele conferinței
ministeriale care se întrunește doar o dată la doi ani. Președintele actual este ambasadorul Dacio
CASTILLO (Honduras).

Consiliul General se întrunește, în conformitate cu reguli diferite, ca Organism de

soluționare a litigiilor și ca Organism de examinare a politicii comerciale.

Consiliul general va exercita si functiile care ii sint conferite prin prezentul acord. El isi va
stabili propriile reguli de procedura si va aproba regulile de procedura ale comitetelor

Va fi constituit un consiliu pentru comertul cu bunuri, un consiliu pentru comertul cu

servicii si un consiliu pentru aspectele comerciale legate de drepturile de proprietate intelectuala
(in continuare denumit Consiliul pentru TRIPS), care vor actiona sub indrumarea generala a
Consiliului general.

Consiliul pentru comert cu bunuri va superviza functionarea acordurilor comerciale

multilaterale.

Aceste consilii vor exercita functiile care le sint atribuite prin acordurile respective, precum
si de catre Consiliul general. Ele isi vor stabili reguli proprii de procedura, sub rezerva
aprobarilor de catre Consiliul general. (Legea nr.133, 1994)
Comitetul consiliază și asistă Comisia la negocierea acordurilor, în numele UE, cu țări terțe sau
în cadrul organizațiilor internaționale în sfera politicii comerciale comune. El este, de asemenea,
responsabil pentru pregătirea acordurilor comerciale și de investiții în vederea semnării și a
încheierii acestora de către Consiliu.

Comitetul se ocupă cu chestiuni legate de politica comercială în trei domenii principale:

 aspectele legate de Organizația Mondială a Comerțului (OMC)

 relațiile comerciale bilaterale
 noua legislație a UE din domeniul politicii comerciale, după caz
 Comitetul este principalul grup de lucru responsabil de soluționarea litigiilor comerciale.

Comitetul pentru politică comercială este unul dintre grupurile de pregătire care contribuie la
procesul decizional al Consiliului și acționează ca atare în ceea ce privește politica comercială a
UE, aducându-și aportul la pregătirea Consiliului Afaceri Externe (Comerț).

Figura 1 – Structura organizatorică a Organizației Mondiale a Comerțului

 (Sursă: https://www.wto.org/english/thewto_e/whatis_e/tif_e/org2_e.htm)

OMC este condusă de guvernele membre, toate deciziile importante sunt luate de membri în
ansamblu, fie de miniștri (care de obicei se întâlnesc cel puțin o dată la doi ani), fie de
ambasadorii sau delegații acestora (care se întâlnesc periodic la Geneva).

Deciziile în cadrul OMC sunt luate, în general, prin consens cu privire la ansamblul
membrilor. Cel mai înalt organism instituțional este Conferința ministerială, care se reunește
aproximativ o dată la doi ani. Un Consiliu General desfăşoară activităţile organizaţiei în
intervalele dintre conferinţele ministeriale. Ambele organe sunt alcătuite din toți membrii.
Organisme subsidiare specializate (consilii, Comitete; ), care cuprinde, de asemenea, toți
membrii, administrează și monitorizează punerea în aplicare de către membrii diverselor acorduri
OMC.

Secretariatul OMC este condus de un director general. Diviziunile intră direct sub
incidența directorului general sau a unuia dintre directorii generali adjuncți.

Secretariatul OMC este situat la Geneva. Acesta are aproximativ 630 de angajați și este
condus de un director general. Printre responsabilitățile sale se numără:

 Sprijin administrativ și tehnic pentru organismele delegate ale OMC (consilii,

comitete, grupuri de lucru, grupuri de negociere) pentru negocieri și punerea în
aplicare a acordurilor.
 Sprijin tehnic pentru ţările în curs de dezvoltare, în special pentru cele mai puţin
dezvoltate.
 Analiza performanțelor comerciale și a politicii comerciale de către economiști și
statisticieni din cadrul OMC.
 Asistență din partea personalului juridic pentru soluționarea litigiilor comerciale care
implică interpretarea normelor OMC și a precedenților.
 Abordarea negocierilor de aderare a noilor membri și consilierea guvernelor care au
în vedere aderarea.
 Unele dintre diviziunile OMC sunt responsabile pentru sprijinirea anumitor comitete. De
exemplu, Divizia Agricultură asistă comitetele agricole și privind măsurile sanitare și
fitosanitare. Alte diviziuni oferă un sprijin mai larg pentru activitățile OMC: Cooperare tehnică,
analiză economică și informații, de exemplu.

Deși OMC este condusă de statele sale membre, aceasta nu ar putea funcționa fără
secretariatul său pentru coordonarea activităților. Secretariatul are peste 600 de angajați, iar
experții săi – avocați, economiști, statisticieni și experți în comunicare – asistă zilnic membrii
OMC pentru a se asigura, printre altele, că negocierile avansează fără probleme și că normele
comerțului internațional sunt aplicate și respectate în mod corect.

Consiliul pentru Comertul cu bunuri, care supravegheaza implementarea si functionarea

GATT 1994 si a acordurilor conexe.
Consiliul pentru comertul cu Servicii, care supravegheaza implementarea si functionarea
GATS;
Consiliul pentru TRIPS, care supravegheaza functionarea acordului TRIPS.
De asemenea, Consiliul General se intruneste ca Organ de Reglementare a Diferendelor (DSB),
pentru a exercita functiile stabilite in Memorandumul de Acord privind Reglementarea
diferendelor.
Consiliul General se mai poate intruni si pentru a examina politicile si practicile comerciale ale
membrilor in calitate de Organ de Examinare a Politicilor Comerciale, asa cum este prevazut in
Mecanismele de Revizuire a Politicilor Comerciale.
În prezent, Consiliul General este condus de Stuart Harbinson.

Comitete si alte organe subsidiare: Prin Acordul OMC au fost constituite: Comitetul
pentru Comert si Dezvoltare ; Comitetul pentru restrictii din motive de balanta de plati,
Comitetul pentru Buget, Finante si Aderare. Consiliul General al OMC a constituit alte doua
comitete care se raporteaza la el: Comitetul pentru Comert si Mediu si Comitetul pentru
Acordurile Comerciale Regionale. (WTO, 2021)

Figura 2 – Structura organizatorică a Secretariatului OMC

 (Sursă: https://www.wto.org/english/thewto_e/whatis_e/tif_e/org4_e.htm)

Director general al OMC: Ngozi Okonjo-Iweala

Ngozi Okonjo-Iweala este al șaptelea director general al OMC. Ea a preluat funcția la 1

martie 2021, devenind prima femeie și prima africană care a ocupat funcția de director general.
Mandatul ei va expira la 31 august 2025.

Directori generali adjuncți

Directorul general Ngozi Okonjo-Iweala a anunțat pe 4 mai 2021 numirea Angelei Ellard
din Statele Unite, Anabel González din Costa Rica, ambasadorul Jean-Marie Paugam al Franței
și ambasadorul Xiangchen Zhang al Chinei în calitate de cei patru directori generali adjuncți.
 Doamna Angela Paolini ELLARD (Statele Unite ale Americii) a ocupat funcția de
director general adjunct al OMC din iunie 2021. Înainte de numirea ei, doamna Ellard a avut o
carieră distinsă, servind în Congresul SUA ca consilier principal pentru comerț pentru majoritate
și minoritate timp de peste 26 de ani. Ea este recunoscută la nivel internațional ca expert în
comerț și politică economică internațională, rezolvarea barierelor comerciale și de investiții,
negocierea acordurilor comerciale și sprijinirea soluțiilor multilaterale ca parte a unei politici
eficiente de comerț și dezvoltare. Doamna Ellard a negociat și a prezentat rezultate semnificative
în materie de politică comercială și legislație bipartizană cu membrii Congresului SUA și cu
oficiali înalți ai administrației Biden, Trump, Obama, Bush și Clinton. Doamna Ellard a fost, de
asemenea, avocat în sectorul privat, specializat în litigii și strategie comerciale, politică
comercială și aspecte legislative. Doamna Ellard și-a obținut doctoratul în drept, cum laude, de la
Facultatea de Drept a Universității Tulane și Masteratul în Arte în Politici Publice, tot de la
Tulane. Ea și-a primit licența în arte de la Newcomb College of Tulane University, summa cum
laude. Doamna Ellard este un lector frecvent la cursuri de drept - absolvenți și de licență. Ea a
primit numeroase premii care îi recunosc realizările în domeniul dreptului comercial și al
politicii comerciale.

Domenii de responsabilitate:

 Afaceri juridice
 Reguli
 Administrație și servicii generale
 Divizia Servicii Limbi și Documentare

Dna Anabel González (Costa Rica) a ocupat funcția de director general adjunct al OMC
din iunie 2021. Dna González este o expertă mondială renumită în comerț, investiții și dezvoltare
economică, cu o experiență managerială dovedită în organizațiile internaționale și sectorul
public. În guvern, doamna Gonzalez a fost ministru al comerțului exterior al Costa Rica;
Ambasador special și negociator șef; Viceministrul Comerțului și Director General pentru
Negocieri Comerciale. Ea a lucrat și ca director general al Agenției de Promovare a Investițiilor
din Costa Rica (CINDE). Doamna González a lucrat, de asemenea, la Banca Mondială în calitate
de director principal al Practicii globale privind comerțul și competitivitate, la OMC în calitate
de director al Diviziei pentru agricultură și mărfuri și consultant principal al Băncii
Interamericane de Dezvoltare. Mai recent, Trade Winds și în calitate de consilier principal al
Boston Consulting Group . Doamna González și-a obținut diploma de master de la Georgetown
University Law Center cu cea mai înaltă distincție academică și a publicat multe și a ținut
prelegeri în întreaga lume despre comerț, investiții și dezvoltare economică.

Domenii de responsabilitate:

 Acces la piață
 Proprietate Intelectuală, Achiziții Guvernamentale și Concurență
 Comerț cu servicii și investiții
 Cercetare economică și statistică

Ambasadorul Jean-Marie Paugam (Franța) a ocupat funcții de conducere superioară în

guvernul francez în domeniul comerțului, cel mai recent ca Reprezentant permanent al Franței la
OMC. De asemenea, a ocupat o serie de funcții de conducere în Ministerul francez al Economiei
și Finanțelor, inclusiv ca membru al Comitetului executiv al Trezoreriei franceze. El a fost, de
asemenea, director executiv adjunct al Centrului de Comerț Internațional din Geneva. El a
acumulat o cunoaștere profundă și practică a practicilor guvernamentale în materie de comerț,
precum și a fost familiarizat cu dialogurile la nivel înalt privind comerțul și operațiunile
economice internaționale. El a publicat o serie de articole pe probleme legate de comerț, în
special când a lucrat ca cercetător senior în comerțul internațional la Institutul Francez pentru
Relații Internaționale (IFPRI).

Domenii de responsabilitate:

 Agricultură și mărfuri
 Comerț și Mediu
 Revizuirea politicilor comerciale
 Resurse umane

Ambasadorul Xiangchen Zhang (China) a ocupat anterior funcția de ministru adjunct în

Ministerul Comerțului din China. Are o experiență îndelungată și vastă în problemele OMC,
negocierile internaționale și cercetarea politicilor. Ambasadorul Zhang a fost până de curând
Reprezentant Permanent al Chinei la OMC și anterior ca Reprezentant Permanent Adjunct. A
avut o carieră extinsă de peste 30 de ani în comerțul internațional, deținând funcția de Director al
Departamentului Comerț Internațional și Afaceri Economice al Ministerului Comerțului Exterior
și Cooperării Economice; în calitate de director general al Departamentului pentru afaceri OMC
al Ministerului Comerțului; și în calitate de director general al Departamentului de Cercetare
Politică al Ministerului Comerțului.

Domenii de responsabilitate:

 Dezvoltare
 Institutul de Formare și Cooperare Tehnică
 Divizia Solutii Tehnologia Informatiei
 Divizia pentru Managementul Cunoașterii și Informației, Diseminarea Academică și
Programul de Catedre OMC
 Aderările

Activitățile OMC sunt sprijinite de un secretariat cu aproximativ 700 de angajați,

condus de directorul general al OMC.

Bugetul anual de aproximativ 200 milioane CHF (180 milioane USD, 130 milioane EUR).

Bugetul OMC este de peste 160 de milioane de franci elvețieni, cu contribuții individuale
calculate pe baza cotelor din comerțul total realizat de membrii OMC. O parte din bugetul OMC
este alocată și Centrului Internațional pentru Comerț. (WTO, 2021)

Bugetul OMC pentru 2019 este:

Secretariatul OMC: 189,624000 CHF

Organismul de apel și secretariatul acestuia: 7,579,900 CHF

Bugetul total al OMC este 197,203,900 CHF

Figura 2 - Bugetul consolidat pentru anul 2019

Secțiune Suma (în mii

CHF)
Cheltuieli cu personalul (inclusiv remunerarea personalului, pensie și
beneficii postangajare, asigurări de sănătate și invaliditate, prestații 131.415
familiale și internaționale)
 Asistență temporară (inclusiv personal pe termen scurt, consultanți,
traducători, membri ai grupului și onorariile membrilor Organului de 17.281
Apel)
Servicii generale (inclusiv telecomunicații și poștă, servicii contractuale și
15.773
întreținere, energie și consumabile, documentație și publicare)
Călătorii și ospitalitate 7.450
Partenerii de implementare (include orice activitate sau eveniment finanțat
213
parțial/în comun/în totalitate de OMC, dar executat de o organizație terță)
Cheltuieli de capital (inclusiv achiziționarea de mijloace fixe și închirierea
2.349
și leasingul de echipamente)
Cheltuieli financiare (inclusiv comisioane bancare și dobânzi și
1.280
rambursarea împrumutului pentru clădiri)
Contribuții la Centrul de Comerț Internațional și rezerve speciale (inclusiv
fondul de operare al Organismului de Apel, Ministerial, Fondul de 21.443
funcționare a conferinței și fondul de renovare a clădirilor)
SUMA TOTALĂ 197.204

(Sursă: https://www.wto.org/english/thewto_e/secre_e/budget_e/budget2019_e.pdf)

Figura 3 - Bugetul consolidat pentru anul 2020

Secțiune Suma
Cheltuieli cu personalul (inclusiv remunerarea personalului, pensie și
beneficii postangajare, asigurări de sănătate și invaliditate, prestații 131.415.300
familiale și internaționale)
Asistență temporară (inclusiv personal pe termen scurt, consultanți,
traducători, membri ai grupului și onorariile membrilor Organului de 17.274.550
Apel)
Servicii generale (inclusiv telecomunicații și poștă, servicii contractuale și
15.376.475
întreținere, energie și consumabile, documentație și publicare)
Călătorii și ospitalitate 7.606.800
Partenerii de implementare (include orice activitate sau eveniment finanțat
213.000
parțial/în comun/în totalitate de OMC, dar executat de o organizație terță)
Cheltuieli de capital (inclusiv achiziționarea de mijloace fixe și închirierea
2.094.650
și leasingul de echipamente)
Cheltuieli financiare (inclusiv comisioane bancare și dobânzi și
1.780.000
rambursarea împrumutului pentru clădiri)
Contribuții la Centrul de Comerț Internațional și rezerve speciale (inclusiv
fondul de operare al Organismului de Apel, Ministerial Fondul de 21.443.125
funcționare a conferinței și fondul de renovare a clădirilor)
SUMA TOTALĂ 197.203.900
(Sursă: https://www.wto.org/english/thewto_e/secre_e/budget_e/budget2020_e.pdf)

1.8. Relația de colaborare a Organizației Mondiale a Comerțului cu

România

România este membră fondatoare a OMC și aplică, de la 1 ianuarie 1995, prevederile

Acordului de la Marrakech. România a fost membră GATT (Acordul General pentru Tarife și
Comerț) din anul 1971, participând la rundele de negocieri Tokyo și Uruguay.

România a adoptat cadrul juridic de reglementare a achizițiilor publice, care este în

conformitate cu prevederile directivelor comunitare în materie. România confirm intenția de
aderare la Acordul privind achizițiile publice din cadrul OMC, dar consider că pentru o
participare eficientă la acest accord este necesară o perioadă de timp pentru evaluarea modului de
aplicare a noii legislații.

Astăzi, OMC România este pregătită să desfășoare o strânsă cooperare cu Uniunea

Europeană în scopul armonizării listei proprii de angajamente specific și listei de excepții de la
articolul II al GATS (Acordul GATT pentru servicii) cu angajamentele comunitare.

În relațiile cu țările terțe, România aplică aceleași principia ca și Uniunea Europeană.

(Androniceanu, 2010, pp. 392-393)

România a fost parte contractantă la OMC, iar prin participarea sa la negocierile din cadrul
Rundei Uruguay a devenit Membru fondator al OMC. Lista sa de angajamente din cadrul OMC a
avut caracteristicile unei ţări în curs de dezvoltare şi nuanţe de ţară cu economie în tranziţie,
materializate în taxe vamale mai ridicate decât ţările dezvoltate şi angajamente mai mici,
asumate pe perioade de timp mai mari. Până la 1 ianuarie 2007 (data intrării în UE), România a
participat în mod activ şi direct la procesul de negocieri din cadrul OMC, precum şi la activitatea
curentă a Organizaţiei, politica sa comercială fiind examinată, periodic, de către Organul
specializat al OMC. Ca Stat Membru al UE, România aplică politica comercială comună a UE şi
a preluat angajamentele UE din cadrul OMC.
 România a fost implicată în două proceduri de reglementare a diferendelor (declanşate de
SUA şi, respectiv, Ungaria), ambele cazuri soluţionate prin consultări, înainte de a se ajunge la
Panel.

Începând cu anul 2003, România a deţinut preşedinţii ale unor Comitete din cadrul OMC
(Licenţe de Import, Antidumping, Subvenţii şi Măsuri Compensatorii, Evaluare în Vamă şi
Măsuri investiţionale legate de comerţ –TRIMs).

Atât Comunitatea Europeană, cât şi statele membre U.E. sunt membri O.M.C. În cadrul
O.M.C., Comisia Europeană este cea care negociază în numele U.E., statele membre participând
la reuniunile TPC şi ale altor comitete/grupuri de lucru ale Comisiei Europene şi Consiliului U.E.
unde se dezbate şi adoptă poziţia de negociere. (GOV, 2021)

EXEMPLU - România și OMC vor organiza o conferință pe teme de

antreprenoriat anul viitor, la Geneva

Ștefan-Radu Oprea, ministrul pentru Mediul de Afaceri, Comerț și Antreprenoriat și Roberto

Carvalho de Azevêdo, directorul general al Organizației Mondiale a Comerțului (OMC), au
agreat organizarea unei conferințe pe teme de antreprenoriat, la Geneva, sub egida Președinției
Consiliului Uniunii Europene, care va fi asigurată de România în primul semestru al anului
viitor.

Cei doi oficiali s-au întâlnit astăzi la Geneva, la sediul OMC. Roberto Azevêdo a apreciat
politicile României de sprijinire a debutului în antreprenoriat, în special Programul Start-Up
Nation. Astfel, temele conferinței internaționale vor fi debutul în antreprenoriat, e-commerce și
tehnologii avansate pentru IMM-uri.

În cadrul discuțiilor, ministrul român i-a prezentat oficialului OMC prioritățile României în
domeniul comerțului și mediului de afaceri pe perioada Președinției României la Consiliul
Uniunii Europene, precum și poziția României, ca stat membru al UE, cu privire la procesul de
modernizare a Organizației Mondiale a Comerțului.

„Președinția României la Consiliul UE va lucra îndeaproape cu Secretariatul OMC în

procesul de modernizare a arhitecturii sistemului comercial multilateral. Pregătirea celei de-a 12-
a Conferințe Ministeriale a OMC, care se va desfășura în perioada 8-11 iunie 2020, la Astana,
Kazahstan, va reprezenta una dintre prioritățile Președinției României la Consiliul UE”, a
declarat ministrul Ștefan-Radu Oprea.

O altă componentă importantă a agendei discuțiilor a fost modernizarea organizației în

contextul unui climat complex și imprevizibil la nivelul sistemului comercial internațional și
sprijinul pe care România, în postura de viitoare Președinție a Consiliului UE, îl oferă în
promovarea ordinii internaționale bazate pe reguli definite în cadrul OMC. În context, cei doi
oficiali au abordat subiectul Organului de Apel și au schimbat idei cu privire la soluțiile care ar
putea ajuta la depășirea crizei.

Informații de background

România a fost semnatara Acordului General pentru Tarife și Comerț (GATT), iar prin
participarea sa la negocierile din cadrul Rundei Uruguay a devenit Membru fondator al
Organizației Mondiale a Comerțului (OMC) în anul 1995.

Până la data de 1 ianuarie 2007 (data aderării la UE), România a participat în mod activ şi
direct la procesul de negocieri din cadrul OMC. Ca Stat Membru al UE, România aplică politica
comercială comună a UE, preluând angajamentele comunității europene în cadrul OMC. Atât
UE, cât şi statele membre sunt membri OMC, Comisia Europeană fiind cea care negociază în
numele UE, pe baza mandatelor aprobate de statele membre. (GOV, 2018)

Capitolul 2 – Activitatea din cadrul organizației

internaționale
Relaţiile Organizaţiei Mondiale a Comerţului cu alte organizaţii internaţionale. OMC este
concepută ca o organizaţie independentă, în afara sistemului ONU, dar care conlucrează cu
instituţii şi organizaţii cu caracter economic şi nu numai, inclusiv cu cele din sistemul ONU. Art.
III, alin. 5 din Acordul de la
Marrakesh stipulează, în mod expres, că, în scopul asigurării unei mai mari coerenţe în
elaborarea politicilor economice la nivel mondial, OMC va coopera, în mod adecvat, cu Fondul
Monetar Internaţional, cu Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare şi instituţiile
sale affiliate 41.
Trebuie spus însă că această organizaţie internaţională întreţine relaţii cu numeroase alte
organizaţii internaţionale, circa 140 de organizaţii internaţionale având statut de observator la
OMC, organizaţia participând, de asemenea, cu acelaşi statut, la lucrările a o serie de organizaţii
internaţionale. Totodată, Secretariatul OMC are legături de lucru cu peste 200 de organizaţii
internaţionale în domenii variate. (Trocan L.M., 2010)

2.1. Proiecte realizate cu succes

1. Ajutorul pentru comerț

- ajută țările în curs de dezvoltare, și în special țările cel mai puțin dezvoltate, să facă
comerț. Multe țări în curs de dezvoltare se confruntă cu o serie de obstacole de infrastructură
legate de ofertă și comerț, care le limitează capacitatea de a se angaja în comerțul internațional.

Inițiativa de ajutor pentru comerț condusă de OMC încurajează guvernele țărilor în curs de
dezvoltare și donatorii să recunoască rolul pe care comerțul îl poate juca în dezvoltare. În special,
inițiativa urmărește să mobilizeze resurse pentru a aborda constrângerile legate de comerț
identificate de țările în curs de dezvoltare și cele mai puțin dezvoltate.

Următoarea evaluare globală a ajutorului pentru comerț, „Comerț sustenabil, conectat

împuternicit”, va avea loc la OMC de la Geneva la jumătatea anului 2022. Evaluarea este
influentă în evidențierea domeniilor în care țările în curs de dezvoltare și cele mai puțin
dezvoltate au nevoie de sprijin pentru a depăși constrângerile din partea ofertei care le limitează
participarea la comerțul global. Ajută la stimularea sprijinului pentru abordarea acestor
probleme, astfel încât țările în curs de dezvoltare să obțină beneficii maxime din comerț.

2.2. Programe de interes pentru statele membre

Există trei programe de internship la OMC.

1) Programul de stagiu al OMC este deschis studenților postuniversitari din toți membrii
OMC și țările sau teritoriile vamale implicate în negocieri de aderare.
 2) Programul Chinei pentru LDC și Aderări (cunoscut și sub denumirea de Programul de
stagiu pentru aderare la OMC din China).

3) Programul de sprijin al OMC pentru studii doctorale.

Atât Programul Chinei cât și Programul de sprijin sunt rezervate studenților postuniversitari
din țările în curs de dezvoltare și țările cel mai puțin dezvoltate (LDC).

Programele de stagiu sunt concepute pentru a crește diversitatea OMC.

Programul de sprijin al OMC pentru studii doctorale (cunoscut și ca Programul de stagiu de

doctorat) își propune să sprijine dezvoltarea expertizei academice pe problemele OMC în țările
în curs de dezvoltare. Secretariatul OMC invită doctoranzi din țările în curs de dezvoltare să
efectueze cercetări la OMC și le oferă mentorat/consiliere în strânsă colaborare cu
supraveghetorii academici ai studenților.

Programul Chinei pentru LDC și Aderări, sponsorizat de Guvernul Chinei, își propune să
ajute proaspeții absolvenți și tinerii profesioniști din țările cel mai puțin dezvoltate (LDC) și
țările în curs de dezvoltare să dobândească experiență de lucru la OMC. Divizia Aderări, în
strânsă coordonare cu Divizia Resurse Umane, gestionează implementarea programului. Divizia
pentru Aderări și Guvernul Chinei se întâlnesc anual pentru a revizui funcționarea și punerea în
aplicare a programului.

PROGRAM- Programul Cadru integrat pentru asistență tehnică legată de comerț pentru
țările cel mai puțin dezvoltate (sau FI) se concentrează pe dezvoltarea capacității comerciale,
având ca obiective cheie dezvoltarea durabilă și reducerea sărăciei. Prin urmare, ierarhizarea
strategiilor de dezvoltare a mărfurilor ar trebui să figureze puternic în programul IF. Cu atât mai
mult, Cadrul Integrat Îmbunătățit ar trebui să acorde prioritate strategiilor de dezvoltare a
mărfurilor care promovează, modernizează, diversifică și adaugă valoare pentru a ajuta țările să
avanseze în lanțul valoric în sectoarele asociate cu producția de mărfuri.

Forumul public este cel mai mare eveniment anual de informare al OMC, care oferă
participanților o platformă pentru a discuta cele mai recente evoluții în comerțul mondial și
pentru a propune modalități de îmbunătățire a sistemului comercial multilateral. Evenimentul
atrage în mod regulat peste 1.500 de reprezentanți ai societății civile, medii academice, afaceri,
mass-media, guverne, parlamentari și organizați iinterguvernamentale.

2.3. EVENIMENTE/Activități
Proiectul de acord privind subvențiile pentru pescuit a fost supus atenției miniștrilor
înainte de MC12 - 25 NOIEMBRIE 2021

Președintele negocierilor privind subvențiile pentru pescuit, ambasadorul Santiago Wills al

Columbiei, a înaintat, la 24 noiembrie, un proiect de acord miniștrilor înaintea viitoarei a 12-a
Conferințe ministeriale (MC12). Proiectul se bazează pe eforturile colective ale membrilor OMC
care au lucrat intens la versiunea anterioară a textului.

Negocierile pentru facilitarea investițiilor la sfârșitul anului productiv, urmăresc

încheierea până la sfârșitul anului 2022 - 24 NOIEMBRIE 2021

Membrii OMC care au participat la negocierile pentru un acord privind facilitarea

investițiilor pentru dezvoltare (IFD) au avut loc la 24 noiembrie ultima lor întâlnire înaintea celei
de-a 12-a Conferințe ministeriale a OMC (MC12), încheind „un an foarte productiv” și stabilind
ținta textului final negocieri până la sfârșitul anului 2022. O reuniune ministerială privind IFD va
avea loc la 30 noiembrie pentru a face un bilanț al progreselor substanțiale realizate de la
începutul negocierilor în septembrie 2020 și pentru a oferi orientări pentru faza post-MC12.

Președintele de negocieri pentru agricultură introduce un text revizuit înainte de

MC12 - 23 NOIEMBRIE 2021

Președintele negocierilor pentru agricultură ale OMC, ambasadorul Gloria Abraham Peralta
(Costa Rica), a vehiculat un text de negociere revizuit la 23 noiembrie, în perioada
premergătoare celei de-a 12-a Conferințe ministeriale (MC12), care va avea loc între 30
noiembrie și 3 decembrie. Președintele a spus că textul actualizat constituie încercarea ei de a
prezenta „un pachet echilibrat și realist care ar putea strânge sprijinul tuturor membrilor pentru
un rezultat pe care toți ar putea să-l accepte”. „Dacă membrii pot continua să demonstreze
angajament, bunăvoință și flexibilitate, o Conferință ministerială de succes este la îndemână”, a
spus ea.
 Membrii să continue discuțiile cu privire la un răspuns comun de IP COVID-19 până
în MC12 - 18 NOIEMBRIE 2021

La o reuniune oficială a Consiliului pentru aspectele comerciale ale drepturilor de

proprietate intelectuală (TRIPS) din 18 noiembrie, membrii OMC au convenit să continue să se
implice activ până la a 12-a Conferință ministerială a OMC (MC12) pentru a găsi o proprietate
intelectuală comună (PI). ) răspuns la COVID-19. Președintele Consiliului, ambasadorul Dagfinn
Sørli al Norvegiei, a declarat că se va asigura că nu se va lăsa piatra neîntorsătă pentru a explora
toate opțiunile disponibile către un rezultat bazat pe consens la Conferința ministerială care va
avea loc între 30 noiembrie și 3 decembrie.

Suedia donează 500.000 SEK pentru a sprijini participarea LDC la Conferința

Ministerială - 18 NOIEMBRIE 2021

Suedia contribuie cu 500.000 SEK (peste 53.000 CHF) pentru a ajuta țările cel mai puțin
dezvoltate (LDC) din cadrul OMC să participe la cea de-a 12-a Conferință ministerială a OMC
(MC12), care va avea loc la sfârșitul lunii noiembrie la Geneva.

OMC și Kazahstan găzduiesc Săptămâna Comerțului pentru Pace 2021, cu accent pe

comerț și securitate globală - 17 NOIEMBRIE 2021

Guvernul Kazahstanului și OMC găzduiesc în comun în perioada 15-19 noiembrie cea de-a
doua ediție a Săptămânii Comerțului pentru Pace. Evenimentul a început cu o sesiune la nivel
înalt care a adus perspective noi asupra legăturilor dintre comerț și securitate, bazându-se pe
expertiza înalților funcționari, a experților juridici și a Grupului G7+ pentru Aderări la OMC,
care a jucat un rol principal în Programul Comerț pentru Pace la OMC.

Președintele este pregătit să introducă textul revizuit de negociere în domeniul

agriculturii - 15 NOIEMBRIE 2021

Președintele negocierilor OMC în domeniul agriculturii, ambasadorul Gloria Abraham

Peralta, le-a spus șefilor delegațiilor în cadrul unei reuniuni din 15 noiembrie că intenționează să
circule cât mai curând posibil un proiect revizuit de text de negociere. Ea își va prezenta, de
asemenea, raportul Comitetului de negocieri comerciale pe 19 noiembrie — cu puțin mai mult de
o săptămână înainte de cea de-a 12-a Conferință ministerială (MC12). Nu va fi o sarcină ușoară,
dar va face tot posibilul pentru a echilibra diferitele interese de negociere în acest „moment
critic” și va oferi „cea mai realistă opțiune pentru MC12”, a spus ea.

Negocierile privind comerțul electronic avansează, urmând o declarație la MC12 - 10

NOIEMBRIE 2021

Co-convocatorii negocierilor privind comerțul electronic – Australia, Japonia și Singapore –

au declarat, la o întâlnire din 10 noiembrie, că intenționează să emită o declarație în numele
membrilor participanți pentru a face un bilanț al muncii realizate până acum. Declarația, care va
fi emisă în cadrul celei de-a 12-a Conferințe ministeriale (MC12), va reitera, de asemenea,
angajamentul de a ajunge la un acord ambițios privind comerțul electronic și va stabili obiective
de lucru în anul următor. Membrii au auzit, de asemenea, actualizări de la facilitatorii discuțiilor
în grupuri mici și au revizuit propunerile de text pentru acordul de comerț electronic.

Japonia oferă 125.000 CHF pentru a ajuta țările cel mai puțin dezvoltate să participe
la discuțiile privind subvențiile pentru pescuit - 10 NOIEMBRIE 2021

Guvernul Japoniei contribuie cu 125.000 CHF la Fondul OMC pentru subvenții pentru
pescuit pentru țările cel mai puțin dezvoltate (LDC). Fondul a fost înființat în mai 2019, la
cererea membrilor LDC ai OMC, pentru a acoperi cheltuielile de călătorie ale funcționarilor lor
care călătoresc la Geneva pentru a participa la negocierile de disciplinare a subvențiilor
dăunătoare pentru pescuit.

Turkmenistanul solicită oficial aderarea la OMC - 24 NOIEMBRIE 2021

Directorul general Ngozi Okonjo-Iweala a primit la 24 noiembrie cererea oficială a

Turkmenistanului de a adera la OMC în temeiul articolului XII din Acordul de la Marrakech de
instituire a Organizației Mondiale a Comerțului. Aceasta a solicitat ca cererea să fie înaintată
înaintea celei de-a 12-a Conferințe ministeriale a OMC, care va avea loc între 30 noiembrie și 3
decembrie, pentru a fi examinată și pentru a fi luată o decizie.

Consiliul General decide să amâne MC12 (30 noiembrie – 3 decembrie 2021) pe termen
nelimitat - 26 NOIEMBRIE 2021

Consiliul General a convenit vineri seara (26 noiembrie) să amâne iminenta Conferință
ministerială, după ce o epidemie a unei tulpini deosebit de transmisibile a virusului COVID-19 a
determinat mai multe guverne să impună restricții de călătorie care ar fi împiedicat mulți miniștri
să ajungă la Geneva. (WTO,2021)

2.4. Activități specifice

Importanţa consultărilor şi a negocierilor – Unul din principiile importante prevăzute în

aceste proceduri este acela că un diferend trebuie prezentat la ORD de către guvernul ţării
membre în vederea reglementării, numai după ce încercările de soluţionare a neînţelegerii prin
consultări bilaterale au eşuat. Procedurile mai prevăd că, pentru ajungerea la o soluţie reciproc
acceptabilă, cele două părţi pot cere Directorului General să folosească bunele sale oficii pentru
concilierea şi medierea între ele.

Numai dacă consultările şi eforturile de conciliere nu au dat rezultatul scontat într-un

interval de 60 de zile, partea vătămată poate cere ORD declanşarea oficială a mecanismului de
reglementare a diferendelor, prin stabilirea unui panel care să examineze plângerea. Pentru a
urgenta reglementarea diferendelor şi pentru a avea certitudinea că formarea unui panel (grup de
lucru) nu este întîrziată de ţara împotriva căreia se depune plângerea, procedurile cer ORD să
formeze panelul de îndată ce acest lucru este cerut de partea care se plânge, cu excepţia cazurilor
în care există un consens împotriva formării panelului.

Paneluri de experți– Un panel este, în mod normal format din trei persoane, dar pot fi şi
cinci persoane dacă părţile au convenit astfel. Numele persoanelor pentru a fi numiţi în Panel
sunt propuse de Secretariatul OMC din lista cuprinzînd experţi guvernamentali şi
neguvernamentali.

Înainte de a se institui un panel, poate fi creat un Comitet de Conciliere, care în termeni

ambigui ai art. 15 din Acordul privind punerea în aplicare a art. IV al Acordului General, ar urma
ca, într-o perioadă de 3o de zile, să-şi exercite funcţiile sale de „bune oficii” pentru soluţionarea
amiabilă a conflictului.

Decizia privind structura panelului este de obicei adoptată în urma consultărilor cu părţile
aflate în dispută. Într-o perioadă de 6 pînă la 9 luni, panelele trebuie să prezinte ORD rapoartele
şi recomandările lor, în baza evaluării obiective a faptelor din cazul respectiv, precum şi a
 conformităţii măsurilor examinate cu prevederile pertinente din instrumentele juridice.
(Administrare.Info, 2019)

Capitolul 3 – Analiză diagnostic

Figura 4 – Prezentarea și analiza cauzală a principalelor puncte forte
Cauzele care au
Nr.
Puncte forte determinat punctul Efecte
Crt.
forte
Monitorizarea în permanență a tuturor OMC revizuiește în Rezolvă și previn
acțiunilor care țin de comerțul mod regulat politicile problemele care țin de
1.
mondial. comerciale ale instituție.
membrilor săi.
Activitatea OMC se bazează pe Toții membrii își Identificarea eficientă
reuniuni și conferințe. exprimă opinia în a soluțiilor.
2.
legătură cu anumite
problem.
Încurajarea reformei de dezvoltare. Țările mai puțin Sistemul OMC este
dezvoltate au nevoie cel care contribuie la
3. de flexibilitate pentru dezvoltare.
aș implementa
acordurile.
Dezvoltarea capacității comerciale. Utilizarea unei Acest lucru previne
metodologii de supraaglomerarea
4. evaluare vamală care vamelor.
să reflecte valoarea
reală a mărfurilor.
OMC are legături de lucru cu peste O organizatie Asigurării o coerenta
200 de organizaţii internaţionale în independenta care în elaborarea
domenii variate. conlucrează cu politicilor economice
5.
instituţii şi organizaţii la nivel mondial.
cu caracter economic
şi nu numai.

Figura 5 – Prezentarea și analiza cauzală a principalelor puncte slabe

Nr. Cauze care au
crt Puncte slabe determinat punctul Efecte
. slab
Inexistența investițiilor în grupul țintă rezultate S-au axat mai mult pe Țările care aveau nevoie de
1. din buget. delegări și conferințe. investiții din partea OMC
au avut de suferit.
2. În pandemie s-au axat mai puțin pe comerțul Pandemia a fost Acumularea problemelor
 între țări și s-au concentrat pe amenințări cu factorul major care a cu grad ridicat au fost
grad redus. dereglat toată predominante în ultima
activitatea din cadrul perioadă.
OMC.
În ultimii 15 ani, s-au formulat multe plângeri În realitate, aceste Numărul din ce în ce mai
și sesizări adresate OSL privind încălcări ale deficiențe reflectă ridicat de măsuri
drepturilor de proprietate intelectuală, transferul dificultatea cu care se protecționiste,
forțat de tehnologii, accesul limitat la investiții confruntă OMC în complexitatea contextului
pentru societățile străine în anumite sectoare, adaptarea normelor comercial mondial,
controlul exporturilor, subvențiile publice sale de funcționare la presiunea opiniei publice
masive în anumite sectoare industriale etc., de noua situație a asupra factorilor de decizie
către mai mulți membri ai OMC comerțului din domeniu, din cauza
international. efectelor sociale și de
mediu ale comerțului,
3. rezistența actuală la unele
efecte adverse ale
globalizării, deschiderea
excesiv de lentă și de
restrânsă din punct de
vedere geografic a
achizițiilor publice și
apariția de capacități
excedentare în anumite
sectoare industriale, din
cauza subvențiilor masive.
Trebuie remarcat faptul că nu există definiții Este bazată pe „Țări în curs de
formulate de OMC pentru „țările dezvoltate” și declarații pe proprie dezvoltare” primesc
pentru „țările în curs de dezvoltare”, cu răspundere, fiecare țară derogări din acest motiv,
excepția „țărilor cel mai puțin dezvoltate”, care care finalizează cu deși performanța lor
sunt desemnate ca atare de ONU. succes procesul de economică și integrarea cu
4.
aderare declară din ce succes în comerțul
categorie face parte, iar internațional sugerează că
acest lucru poate fi ar trebui incluse mai
contestat. degrabă în categoria
„țărilor industrializate”

Capitolul 4 – Recomandări
 O parte din buget ar trebui alocată pentru situații neprevăzute.
 Comitetul Economic și Social European (CESE) ar fi bine să își reitereze
angajamentul față de Organizația Mondială a Comerțului (OMC), în calitatea ei de
gardian al comerțului internațional și „creuzet” pentru elaborarea unor norme și
 discipline care să asigure un comerț echitabil, liberalizarea comerțului cu bunuri și
servicii și transparența procesului de elaborare a politicilor în domeniul comerțului.
 Membrii OMC ar trebui să își ia angajamentul de a introduce schimbări mai
ambițioase și mai sistemice legate de standardele de muncă și de lupta împotriva
schimbărilor climatice și pentru realizarea obiectivelor de dezvoltare durabilă la nivel
mondial, în vederea adaptării normelor comerțului internațional la provocările
globale.
 Ar trebui introdus un sistem mai robust de monitorizare a notificărilor, inclusiv
sancțiuni, având în vedere tendința descendentă a numărului de țări membre ale
OMC care își declară subvențiile, procentul scăzând de la 50% în 1995 (128 de țări
membre) la 38% în prezent (164 de țări membre).
 OMC ar trebui să semneze o declarație comună privind facilitarea investițiilor
pentru comerț, solicitând inițierea unor discuții privind instituirea unui cadru
multilateral, care să ofere transparență și predictibilitate. CESE ar trebui să ia notă de
faptul că investițiile străine sunt utile, dar pot comporta și riscuri și ar dori să facă
referire la avizul său prin care recomandă unele măsuri ce trebuie luate pentru
remedierea eventualelor efecte negative.

Capitolul 5 – Concluzii
Sistemul de comerț internațional promovat de OMC are în centru următoarele principicii:

 combaterea discriminărilor – aplicarea tratamentului națiunii celei mai favorizate și a

tratamentului național,
 libertatea comerțului – obținută gradual, prin intermediul negocierilor,
 predictibilitate – natura obligatorie a acordurilor și procedurilor pentru membrii
OMC, precum și asigurarea transparenței,
 promovarea concurenței loiale,
 încurajarea dezvoltării și reformei economice, vizând, în special, țările mai puțin
dezvoltate și în curs de dezvoltare.
1. În viziunea OMC, acest sistem aduce o serie de beneficii, cele mai importante fiind
reprezentate de:
 rezolvarea constructivă a diferendelor,
 reducerea costurilor de trai,
 creșterea veniturilor,
 sporirea posibilităților de alegere în ceea ce privește bunurile/serviciile și calitatea
acestora.
2. OMC a înregistrat un număr tot mai mare de membri, care a determinat „giganți” geopolitici
(China și Rusia) să accepte principiile multilateralismului și a facilitat integrarea
economiilor vulnerabile în comerțul mondial.
3. OMC este piatra unghiulară în comerț, care a adus cu sine numeroase evoluții benefice: un
proces de liberalizare a comerțului mondial, o mai mare transparență a măsurilor politicii
comerciale prin evaluare inter pares, jurisprudența Organului de soluționare a litigiilor
(OSL), care permite oricărei țări membre a organizației să își revendice drepturile în legătură
cu un alt membru al OMC, în cazul încălcării normelor sale, precum și elaborarea – chiar
dacă lentă și dificilă – a normelor și a disciplinelor menite să guverneze dezvoltarea
comerțului internațional (facilitarea comerțului, combaterea subvenționării în sectorul
pescuitului etc.).
 BIBLIOGRAFIE

LINK VIDEO: https://www.youtube.com/watch?

v=P2i78cM4x6s&ab_channel=WorldTradeOrganization

1. Androniceanu, A. (2010) Management Public Internațional, București: Universitară, pp.

375 – 399
2. WTO (2021) ‘World Trade Organization’, [online] la adresa
https://www.wto.org/english/thewto_e/whatis_e/whatis_e.htm, data ultimei accesări
26.11.2021
3. WTO (2021) ‘World Trade Organization’, [online] la adresa
https://www.wto.org/english/thewto_e/whatis_e/who_we_are_e.htm, data ultimei
accesări 26.11.2021
4. WTO (2021) ‘World Trade Organization’, [online] la adresa
https://www.wto.org/english/thewto_e/whatis_e/wto_dg_stat_e.htm, data ultimei accesări
26.11.2021
5. WTO (2021) ‘World Trade Organization’, [online] la adresa
https://www.wto.org/english/thewto_e/history_e/history_e.htm, data ultimei accesări
26.11.2021
6. WTO (2021) ‘World Trade Organization’, [online] la adresa
https://www.wto.org/english/thewto_e/whatis_e/tif_e/org2_e.htm, data ultimei accesări
26.11.2021
7. WTO (2021) ‘World Trade Organization’, [online] la adresa
https://www.wto.org/english/thewto_e/whatis_e/tif_e/org3_e.htm, data ultimei accesări
26.11.2021
8. WTO (2021) ‘World Trade Organization’, [online] la adresa
https://www.wto.org/english/thewto_e/whatis_e/tif_e/org4_e.htm, data ultimei accesări
26.11.2021
9. WTO (2021) ‘World Trade Organization’, [online] la adresa
https://www.wto.org/english/thewto_e/vacan_e/ourwork_e.htm, data ultimei accesări
26.11.2021
10. WTO (2021) ‘World Trade Organization’, [online] la adresa
https://www.wto.org/english/thewto_e/whatis_e/tif_e/org6_e.htm, data ultimei accesări
26.11.2021
11. WTO (2021) ‘World Trade Organization’, [online] la adresa
https://www.wto.org/english/thewto_e/whatis_e/tif_e/org7_e.htm, data ultimei accesări
26.11.2021
12. WTO (2021) ‘World Trade Organization’, [online] la adresa
https://wto.org/english/news_e/infocenter_e/brief_roles_e.doc, data ultimei accesări
26.11.2021
13. WTO (2021) ‘World Trade Organization’, [online] la adresa
https://www.wto.org/english/tratop_e/devel_e/devel_e.htm, data ultimei accesări
26.11.2021
14. WTO (2021) ‘World Trade Organization’, [online] la adresa
https://www.wto.org/english/thewto_e/minist_e/minist_e.htm, data ultimei accesări
26.11.2021
15. WTO (2021) ‘World Trade Organization’, [online] la adresa
https://www.wto.org/english/thewto_e/gcounc_e/gcounc_e.htm, data ultimei accesări
26.11.2021
16. WTO (2021) ‘World Trade Organization’, [online] la adresa
https://www.wto.org/english/thewto_e/dg_e/dg_e.htm, data ultimei accesări 26.11.2021
17. WTO (2021) ‘World Trade Organization’, [online] la adresa
https://www.wto.org/english/thewto_e/dg_e/ddgs_e.htm, data ultimei accesări 26.11.2021
18. WTO (2021) ‘World Trade Organization’, [online] la adresa
https://www.wto.org/english/thewto_e/secre_e/budget_e/budget2019_e.pdf, data ultimei
accesări 26.11.2021
19. WTO (2021) ‘World Trade Organization’, [online] la adresa
https://www.wto.org/english/thewto_e/secre_e/budget_e/budget2020_e.pdf, data ultimei
accesări 26.11.2021
20. WTO (2021) ‘World Trade Organization’, [online] la adresa
https://www.wto.org/english/tratop_e/devel_e/a4t_e/aid4trade_e.htm, data ultimei
accesări 26.11.2021
21. WTO (2021) ‘World Trade Organization’, [online] la adresa
https://www.wto.org/english/thewto_e/vacan_e/iypp_e.htm, data ultimei accesări
26.11.2021
22. WTO (2021) ‘World Trade Organization’, [online] la adresa
https://www.wto.org/english/forums_e/public_forum_e/public_forum_e.htm, data ultimei
accesări 26.11.2021
23. WTO (2021) ‘World Trade Organization’, [online] la adresa
https://www.wto.org/english/news_e/archive_e/minis_arc_e.htm, data ultimei accesări
26.11.2021
24. GOV (2021) ‘Guvernul României’, [online] la adresa
http://www.dce.gov.ro/poli-com/omc/OMC.htm, data ultimei accesări 26.11.2021
25. Reijnen (2018) The OMC Approach - Towards a method for digital business strategy
formulation, [online] la adresa https://www.semanticscholar.org/paper/The-OMC-
Approach-Towards-a-method-for-digital-Reijnen/
fc54a09d21fc69bf89eeadef0b7ff3b8bfcafc7e, data ultimei accesări 26.11.2021
26. Zeitlin (2007) The Open Method of Coordination and the Governance of the Lisbon
Strategy site Semantic Scholar, [online] la adresa http://aei.pitt.edu/8032/1/zeitlin-j-
06e.pdf, data ultimei accesări 26.11.2021
27. Trocan L.M. (2010) Scurtă prezentare a Organizației Mondiale a Comerțului și a rolului
său în relațiile economice internaționale, [online] la adresa
https://www.utgjiu.ro/revista/jur/pdf/2010-
03/6_LAURA_MAGDALENA_TROCAN.pdf, data ultimei accesări 26.11.2021
28. Consiliul Concurentei (2021) Organizația Mondială a Comerțului, [online] la adresa
http://www.consiliulconcurentei.ro/uploads/docs/activitate-internationala/alte-relatii/
OMC_2.pdf, data ultimei accesări 02.12.2021
29. Consiliul Concurentei (2021) Organizația Mondială a Comerțului, [online] la adresa
https://www.consilium.europa.eu/ro/council-eu/preparatory-bodies/trade-policy-
committee/, data ultimei accesări 02.12.2021
30. Legea nr.133 din 22 decembrie 1994 pentru ratificarea Acordului de la Marrakech
privind constituirea Organizatiei Mondiale de Comert, a Acordului international privind
carnea de bovina şi a Acordului international privind produsele lactate, incheiate la
Marrakech la 15 aprilie 1994, [online] la adresa
http://www.cdep.ro/pls/legis/legis_pck.htp_act_text?idt=14739,
data ultimei accesări 02.12.2021
31. Administrare.Info (2019) Sistemul OMC pentru reglementarea diferendelor, [online] la
adresa
https://administrare.info/domenii/economie/11370-sistemul-omc-pentru-reglementarea-
diferendelor, data ultimei accesări 02.12.2021
32. CE: Comisia Europeană (2021) O politică comercială deschisă, durabilă și fermă,
[online] la adresa https://ec.europa.eu/commission/presscorner/detail/RO/qanda_21_645,
data ultimei accesări 02.12.2021
33. GOV (2018) ‘Guvernul României’, [online] la adresa
http://www.imm.gov.ro/ro/2018/10/03/romania-si-omc-vor-organiza-o-conferinta-pe-
teme-de-antreprenoriat-anul-viitor-la-geneva/, data ultimei accesări 02.12.2021
ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE FACULTATEA DE ADMINISTRAȚIE
ȘI MANAGEMENT PUBLIC

ORGANIZAȚIA NAȚIUNILOR UNITE PENTRU

EDUCAȚIE, ȘTIINȚĂ ȘI CULTURĂ

(UNESCO)

PROIECT SUSȚINUT DE:

Mutu Maria Bianca

Negrea Mihaela

Oprea Alina Georgiana

Masterant,Anul I, Specializarea AMP, Grupa 234

BUCUREȘTI

2021
 CUPRINS
CAPITOLUL 1. - PREZENTARE ORGANIZAȚIEI NAȚIUNILOR UNITE PENTRU
EDUCAȚIE, ȘTIINȚĂ ȘI CULTURĂ...........................................................................................4

1.1. Ce este UNESCO?............................................................................................................4

1.2. Scurt istoric UNESCO......................................................................................................4

1.3. Viziunea UNESCO...........................................................................................................6

1.4. Scopul UNESCO...............................................................................................................6

1.5. Misiunea UNESCO...........................................................................................................6

1.6. Obiectivul general UNESCO............................................................................................7

1.7. Rolul și principalele atribuțiile UNESCO.........................................................................7

1.8. Strategia Globala UNESCO..............................................................................................7

1.8.1 Strategia globală.....................................................................................................................7

1.8.2. Obiectivele Strategiei Globale...............................................................................................8

1.8.3. Analiză...................................................................................................................................8

1.8.4. Eforturi...................................................................................................................................9

1.9. Domeniile de activitate UNESCO....................................................................................9

1.10. Structura organizatorică UNESCO.............................................................................10

1.11. Resursa umană.............................................................................................................11

1.12. Bugetul UNESCO 2020-2021.....................................................................................12

1.13. Partenerii UNESCO....................................................................................................17

CAPITOLUL 2- ORGANIZAȚIA NAȚIUNILOR UNITE PENTRU EDUCAȚIE, ȘTIINȚĂ ȘI

CULTURĂ ÎN ROMÂNIA...........................................................................................................18

2.1. Patrimoniul Mondial...............................................................................................................18

2.2. Comisia Națională a României pentru UNESCO...................................................................20

2.3. Misiunea Comisiei Naționale a României pentru UNESCO..................................................21

2.4. Obiectivele generale ale CNR UNESCO...............................................................................21

2.5. Obiectivele specifice ale CNR UNESCO...............................................................................21

2.5.1. Obiective specifice ale CNR UNESCO în domeniul EDUCAȚIE.....................................22

2.5.2. Obiective specifice ale CNR UNESCO în domeniul CULTURĂ.......................................23

2.5.3. Obiective specifice ale CNR UNESCO în domeniul ȘTIINȚE..........................................24

2.5.4. Obiective specifice ale CNR UNESCO în domeniul COMUNICARE ȘI INFORMARE. 24

2.5.5.Obiective specifice ale CNR UNESCO în domeniul Programe Interdisciplinare................25

2.6. Echipa Comisiei Naționale a României pentru UNESCO......................................................25

CAPITOLUL 3 – EXEMPLE DE ACTIVITĂȚII DESFĂȘURATE DE UNESCO....................26

3.1. Programele și proiectele Organizației Națiunilor Unite pentru Educație, Știință și Cultură la
nivel mondial.................................................................................................................................26

3.1.1. Programul : Omul și Biosfera..............................................................................................26

3.1.2. UNESCO pentru orașe durabile...........................................................................................28

3.1.3. Prioritate globală Egalitatea de gen.....................................................................................28

3.1.4. Prioritatea globală Africa.....................................................................................................29

3.2. Proiecte derulate în România de către UNESCO...................................................................30

 CAPITOLUL 1. - PREZENTARE ORGANIZAȚIEI NAȚIUNILOR
UNITE PENTRU EDUCAȚIE, ȘTIINȚĂ ȘI CULTURĂ

1.1. Ce este UNESCO?

UNESCO este Organizația Națiunilor Unite pentru Educație, Știință și Cultură. Ea urmărește să
construiască pacea prin cooperarea internațională în educație, științe și cultură. Programele
UNESCO contribuie la realizarea Obiectivelor de Dezvoltare Durabilă definite în Agenda 2030,
adoptată de Adunarea Generală a ONU în 2015.

1.2. Scurt istoric UNESCO

UNESCO este cea mai mare organizație interguvernamentală, angajată pe tot cuprinsul
lumii în domeniul educației, științei și culturii. UNESCO este o organizație specială care face
parte din marea familie a Națiunilor Unite, care reunește statele care sunt membre ale ONU. Ca
de altfel și alte organizații internaționale, UNESCO a fost creată la inițiativa unor state, care au
devenit membrii ei. (Androniceanu 2010, p. 399)

În prezent are 195 de state membre și 11 membri asociați, precum și parteneri din
sectorul neguvernamental, interguvernamental și privat. A fost fondată la 16 noiembrie 1945 si
are sediul în Paris, Franța. UNESCO are 53 de birouri regionale și 199 de comisii naționale care
îi facilitează mandatul global. Pentru 2020-2021, UNESCO a stabilit un buget ajustat de 1.339
milioane USD, din care 534,6 milioane USD provin din programul regulat, 8,9 milioane USD
din alocări suplimentare pentru programul regulat, 767,6 milioane USD din contribuții voluntare,
26,9 USD pentru conturile care generează venituri. (UNESCO, 2021)

Spre deosebire de alte instituții speciale ale Natiunilor Unite, UNESCO este o organizație
specială cu statut și buget propriu, așadar UNESCO nu este legată prin vreun act juridic de
Națiunile Unite. (Androniceanu 2010, p. 400)

Istoria UNESCO a început înca din timpul celui de-al doilea război mondial, mai exact în
anul 1942, când miniștrii educației s-au întrunit și au convenit cu privire la reconstrucția
postbelică a sistemelor educaționale. În plin razboi mondial, guvernele țarilor europene care s-au
confruntat cu Germania nazistă și aliații săi s-au reunit în Marea Britanie pentru Conferința
Miniștrilor Educației. Aceste țări căutau căi și mijloace pentru reconstruirea sistemului lor de
educație odată ce pacea era restabilită. Foarte repede, proiectul a luat amploare și a dobândit o
dimensiune universală. Noi guverne, inclusiv cel al Statelor Unite, au decis să se alăture.
(Androniceanu 2010, p. 400)

La propunerea Conferinței Miniștrilor Educației, o Conferință a Națiunilor Unite pentru

înființarea unei organizații pentru educație și cultură a fost convocată la Londra între 1 și 16
noiembrie 1945, tocmai la sfârșitul războiului. Sub impulsul Franței și Regiunilor Unite, două
țări foarte afectate de conflict, delegațiile au decis să creeze o organizație care să instituie o
adevarată cultură a păcii. (Androniceanu 2010, p. 400)

Din perspectiva lor, această nouă organizație trebuia să stabilească “solidaritatea

intelectuală și morală a umanitații” și, astfel, să prevină izbucnirea unui nou război mondial.

La sfârșitul Conferinței, cele 37 de țări care au semnat Actul Constitutiv au fondat

Organizația Națiunilor Unite pentru Educație, Știință și Cultură. Așa cum precizează și unii
specialiști, UNESCO s-a născut din “cenușa” celui de-al doilea război mondial, iar lista statelor
fondatoare confirmă acest lucru. (Androniceanu 2010, p. 400)

Astăzi, UNESCO funcționează ca una dintre cele mai eficiente organizații internaționale,
iar pentru domeniul culturii, specialiștii apreciază că este cea mai importantă. România este
membră UNESCO din 27 iulie 1956. (Androniceanu 2010, p. 402)

Câteva dintre documentele care au stat la baza cadrului de reglementări în baza cărora
UNESCO a derulat unele dintre activitățile sale de bază sunt următoarele:

 Convenția universală privind dreptul de autor care a fost adoptată la Geneva în anul 1952
și revizuită la Paris în anul 1971.
 Convenția de la Berna pentru protecția operelor literare și artistice în 1886.
 Convenția privind protecția patrimoniului mondial cultural și natural semnată la Paris pe
16 noiembrie 1972.
 Declarația privind rasele și prejudecățile de rasă adoptată în 1978.
 primele două volume ale UNESCO privind "Istoria generală a Africii" care au fost
publicate în 1980 (Androniceanu 2010, p. 401).
1.3. Viziunea UNESCO
Aranjamentele politice și economice ale guvernelor nu sunt suficiente pentru a asigura sprijinul
durabil și sincer al popoarelor. Pacea trebuie să se întemeieze pe dialog și înțelegere reciprocă.
Pacea trebuie să fie construită pe solidaritatea intelectuală și morală a umanității.

În acest spirit, UNESCO dezvoltă instrumente educaționale care să-i ajute pe oameni să trăiască
ca cetățeni globali fără ură și intoleranță. UNESCO lucrează pentru a se asigura că fiecare copil
și fiecare cetățean are acces la o educație de calitate. Prin promovarea moștenirii culturale și a
demnității egale a tuturor culturilor, UNESCO întărește legăturile dintre națiuni.

UNESCO promovează programe și politici științifice ca platforme pentru dezvoltare și

cooperare. UNESCO susține libertatea de exprimare, ca drept fundamental și condiție cheie
pentru democrație și dezvoltare. Ca laborator de idei, UNESCO ajută țările să adopte standarde
internaționale și gestionează programe care favorizează fluxul liber al ideilor și schimbul de
cunoștințe.

Viziunea fondatoare a UNESCO a luat naștere ca răspuns la un război mondial marcat de

violențe rasiste și antisemite. Șaptezeci de ani mai târziu și multe lupte de eliberare mai târziu,
mandatul UNESCO este mai relevant ca niciodată.

Diversitatea culturală este atacată, iar noi forme de intoleranță, respingerea faptelor științifice și
amenințările la adresa libertății de exprimare provoacă pacea și drepturile omului. Ca răspuns,
datoria UNESCO rămâne să reafirme misiunile umaniste ale educației, științei și culturii.

1.4. Scopul UNESCO

Scopul principal al Organizației Națiunilor Unite pentru Educație, Știință și Cultură este să
contribuie la menținerea păcii și securității lumii prin cooperare între popoare în educație, știință
și cultură pentru a consolida pe tot cuprinsul lumii principiile echității și justiției, drepturilor
omului și libertățile fundamentale, care le-au fost confirmate tuturor popoarelor lumii fără
deosebire de rasă, sex, limbă sau religie prin Carta Națiunilor Unite. (Androniceanu 2010, p.
402)

1.5. Misiunea UNESCO

Misiunea declarată a UNESCO este să contribuie la promovarea păcii și securității în lume prin
intermediul educației, științei și culturii, în vederea consolidării cooperării internaționale,
respectării drepturilor fundamentale ale omului, fără restricții de rasă, sex, limbă sau religie. În
prezent, Organizația își definește strategia și activitatea în baza a 17 obiective de dezvoltare
durabilă cuprinse în Agenda 2030 a UNESCO. (Ministerul Culturii, n.d)
O altă coordonată a misiunii UNESCO este cooperarea intelectuală internațională,
dezvoltarea și difuzrea artei, culturii și științei. Promovarea acestor idealuri prin acțiuni
specifice în sferele artei, științei și culturii, precum și atragerea opiniei publice în cunoașterea și
realizarea lor, reprezintă o altă coordonată a misiunii UNESCO în lume. (Androniceanu 2010,
p. 402)

1.6. Obiectivul general UNESCO

Obiectivul Organizației Națiunilor Unite pentru Educație, Știință și Cultură este formarea și
consolidarea încrederii prin cooperare pașnică în domeniile educației, culturii, științei între toți
oamenii liberi ai planetei. (Androniceanu 2010, p. 402)

1.7. Rolul și principalele atribuțiile UNESCO

 Serveste ca laborator de idei pentru a facilita înttlegerea celor mai importante probleme
din domeniile de competenţă, identifică strategii şi politici care să se ocupe de aceste
probleme.
 Serveste ca forum central pentru articularea problemelor etice, normative şi intelectuale
ale timpului nostru, promovánd schimburile multidisciplinare şi intelegerea reciprocă.
 Adună, transferă, diseminează informatii, cunoştinţe si bune practici, Identifică solutii
inovatoare şi le testează prin proiecte pilot.
 Oferă expertiză tehnică şi facilitează cooperarea internaţională ca un mijloc de asistenţă
pentru Statele Membre în consolidarea capacităţilor umane şi instituționale.
 Ca agenţie multidisciplinară a ONU, UNESCO isi asumă un rol de catalizator pentru
cooperarea în procesul de dezvoltare, caută să se asigure că proiectele sunt puse in
aplicare in mod inovator şi eficient, in special la nivel regional şi national.
1.8. Strategia Globala UNESCO
1.8.1 Strategia globală
În 1994, Comitetul Patrimoniului Mondial a lansat Strategia globală pentru o listă a
patrimoniului mondial reprezentativă, echilibrată și credibilă. Scopul său este de a se asigura că
Lista reflectă diversitatea culturală și naturală a lumii de o valoare universală remarcabilă.

La douăzeci și doi de ani de la adoptarea Convenției din 1972 privind protecția patrimoniului
mondial, cultural și natural, Lista patrimoniului mondial a lipsit de echilibru în ceea ce privește
tipul de proprietăți înscrise și în zonele geografice ale lumii care au fost reprezentate. Dintre cele
410 proprietăți, 304 erau situri culturale și doar 90 erau naturale și 16 mixte, în timp ce marea
majoritate se află în regiunile dezvoltate ale lumii, în special în Europa.

Această secțiune include obiectivele Strategiei globale, analiza necesității acesteia, eforturile în
curs și conferințe și studii aferente .

1.8.2. Obiectivele Strategiei Globale

Prin adoptarea Strategiei Globale, Comitetul Patrimoniului Mondial a dorit să extindă definiția
Patrimoniului Mondial pentru a reflecta mai bine întregul spectru al comorilor culturale și
naturale ale lumii noastre și pentru a oferi un cadru cuprinzător și o metodologie operațională
pentru implementarea Convenției Patrimoniului Mondial.

Această nouă viziune depășește definițiile înguste ale patrimoniului și se străduiește să

recunoască și să protejeze siturile care sunt demonstrații remarcabile ale coexistenței umane cu
pământul, precum și interacțiunile umane, coexistența culturală, spiritualitatea și expresia
creativă.

Esențiale pentru Strategia Globală sunt eforturile de a încuraja țările să devină state părți la
Convenție, să pregătească Liste indicative și să pregătească nominalizări ale proprietăților din
categorii și regiuni care nu sunt în prezent bine reprezentate pe Lista Patrimoniului Mondial.

1.8.3. Analiză
Un studiu global realizat de ICOMOS din 1987 până în 1993 a arătat că Europa, orașele istorice
și monumentele religioase, creștinismul, perioadele istorice și arhitectura „elitista” (în raport cu
limba vernaculară) erau toate suprareprezentate pe Lista Patrimoniului Mondial; întrucât, toate
culturile vii, și în special „culturile tradiționale”, erau subreprezentate.

La cea de-a 28-a sesiune din 2004, Comitetul Patrimoniului Mondial a revizuit analizele mai
recente ale Listei Patrimoniului Mondial și ale Listelor Indicative pregătite de ICOMOS și
IUCN. Ambele analize au fost efectuate pe baze regionale, cronologice, geografice și tematice
pentru a evalua progresul Strategiei Globale.

1.8.4. Eforturi
De la lansarea Strategiei globale, 39 de noi țări au ratificat Convenția Patrimoniului Mondial,
multe din micile state insulare din Pacific, Europa de Est, Africa și statele arabe.

Numărul țărilor din întreaga lume care au semnat Convenția Patrimoniului Mondial în ultimii
zece ani a crescut de la 139 la 178. Numărul statelor părți care au depus Liste indicative conform
formatului stabilit de Comitet a crescut de la 33 până la 132. Au fost promovate, de asemenea,
noi categorii pentru siturile Patrimoniului Mondial, cum ar fi categoriile de peisaje culturale,
itinerarii, patrimoniu industrial, deșerturi, situri costier-marine și insulare mici.

Conferințe importante și studii tematice care vizează implementarea Strategiei Globale au avut
loc în Africa, subregiunile Pacific și Andine, regiunile Arabe și Caraibe, Asia Centrală și Asia de
Sud-Est. Aceste studii bine concentrate au devenit ghiduri importante pentru implementarea
Convenției Patrimoniului Mondial în aceste regiuni.

Într-un efort de a spori și mai mult categoriile de situri subreprezentate și de a îmbunătăți

acoperirea geografică, Comitetul Patrimoniului Mondial a decis recent să limiteze numărul de
nominalizări care pot fi prezentate de fiecare stat parte și numărul de nominalizări pe care le va
examina în timpul sesiunii sale.

Comitetul Patrimoniului Mondial lucrează în cooperare cu fiecare stat parte la Convenția

Patrimoniului Mondial, precum și cu cele trei organisme consultative ale sale: ICOMOS, IUCN
și ICCROM, pentru a face progrese mai mari în diversificarea Listei Patrimoniului Mondial și
pentru a o face cu adevărat echilibrată și reprezentativă pentru moștenirea lumii.

1.9. Domeniile de activitate UNESCO

UNESCO activează pe 4 domenii mari, și anume:
EDUCAȚIE- este cel mai important domeniu al UNESCO, cea mai mare parte a bugetului fiind
destinat programelor care promovează educația;

ȘTIINȚĂ- aceasta se împarte în doua subdomenii i anume tiinele naturale i tiinele sociale. În
domeniul științelor naturale, UNESCO, se angajează, de exemplu, pentru o utilizare eficientă a
apei potabile. În cadrul științelor sociale accentu cade asupra modul în care pot fi schimbate
societățile astfel încât idealurile și țelurile oamenilor să ducă la schimbări și ameliorări notabile;

CULTURĂ- în acest domeniu se protejează, recondiționează sau reconstruiec monumentele

naturii sau cele arhitectonice;

COMUNICARE ȘI INFORMARE- ACEST domeniu are ca centru de interes problema

mijlocirii cât mai eficiente și pe tot cuprinsul lumii, a informației-cu ajutorul mass mediei și a
noilor medii.În fiecare stat membru UNESCO are o Comisie, care gestionează toate activitățile
organizației în țara respectivă.

Comisiile Naţionale pentru UNESCO sunt organisme naţionale de cooperare, parte integrantă
din arhitectura construcţiei UNESCO. Sunt constituite de guvernele ţărilor membre, în acord cu
articolul VII al Constituţiei UNESCO şi au scopul de a face legătura întregrupurile naţionale
guvernamentale şi non-guvernamentale şi Programele UNESCO.

1.10. Structura organizatorică UNESCO

Structura UNESCO este formată din două componente de bază care se grupează în structura de
conducere, Conferința Generală și Consiliul Executiv și o componentă de execuție, Secretariatul.
La acestea se adaugă comisiile naționale care își desfășoară activitatea în statele membre și prin
care UNESCO implementează politicile și strategiile proprii. (Androniceanu 2010, p. 409)

Conferința Generală este formată din reprezentanții tuturor statelor membre ale
organizației. Se întrunește odată la doi ani și participă statele membre și membrii asociați. Sunt
de asemenea, invitați să participe, în calitate de observatori statele non-membre, organizații
interguvernamentale și organizații neguvernamentale (ONG-uri).

Fiecare stat dispune de un vot, indiferent de dimensiunea sa sau de amploarea contribuției

sale la buget. Conferința Generală stabilește politicile și principalele linii de lucru ale activității
organizației. Atribuția sa principală este de a stabili programele și bugetul UNESCO. De
asemenea, alege membrii Comitetului Executiv și numește, odată la patru ani, Directorul
General. Limbile de lucru ale Conferinței Generale sunt arabă, chineză, engleză, franceză, rusă și
spaniolă. (Androniceanu 2010, p. 409)

Consiliul Executiv este, în același timp, Consiliul de Administrație al UNESCO.

Pregătește activitățile Conferinței Generale și verificădacă deciziile sale sunt îndeplinite în mod
corespunzător. Atribuțiile și responsabilitățile Comitetului Executiv sunt derivate în principal din
Actul Consecutiv al UNESCO și din normele sau directivele stabilite de Conferința Generală.

La fiecare doi ani, Conferința Generală atribuie sarcini specifice Consiliului. Alte
atribuții provin din acordurile încheiate între UNESCO și Organizația Națiunilor Unite,
instituțiile specializate ale ONU și alte organizații interguvernamentale.

Cei 58 de membri ai Comitetului Executiv sunt aleși de Conferința Generală. Alegerea

acestor reprezentanți depinde în mare măsură de diversitatea culturilor pe care le reprezintă,
precum și de originea lor geografică; sunt necesare negocieri complexe înainte de a se ajunge la
un echilibru între diferitele regiuni ale lumii într-un mod care să reflecte universalitatea
Organizației. Acesta se întrunește de două ori pe an. (Androniceanu 2010, p. 409)

Secretariatul este ramura executivă a organizației. Se compune din Directorul General și

din personalul desemnat de acesta.

În fiecare stat membru UNESCO are o Comisie, care gestioneaza toate activitățile
organizației în țara respective. (Androniceanu 2010, p. 410)

1.11. Resursa umană

În ianuarie 2020, UNESCO are 2 200 de angajați. 51 % din personal lucrează în domeniu și în
institute de categoria 1. Personalul profesionist și superior (D/P/NO) reprezintă 57% din
personal, în timp ce personalul GS reprezintă 43%.

Raportul general SG/P pentru tot personalul UNESCO este de 0,8. Din ianuarie 2010 până în
ianuarie 2020, numărul personalului de la sediu a scăzut cu 19%, în timp ce personalul de pe
teren a crescut cu 8%.

Personalul din institutele de categoria 1 a crescut cu 30%. Per total, numărul de personal a scăzut
cu 8% între 2010 și 2018. Din 2018 însă, numărul de personal crește din nou (cu 4%). Creșterea
este în principal în domeniu. În ianuarie 2020, 65% din personalul UNESCO beneficiază de
fonduri din programul obișnuit.

Sursă 1: ( Personal UNESCO, https://en.unesco.org/about-us/financial-accountability )

1.12. Bugetul UNESCO 2020-2021

Pentru 2020-2021, UNESCO a stabilit un buget ajustat de 1.347 milioane USD din care 534,6
milioane USD provin din Programul obișnuit, 17,0 milioane USD din credite suplimentare la
Programul regulat, 767,6 milioane USD din contribuții voluntare și USD 27,8 M din conturi
generatoare de venituri și costuri de gestionare.

În cadrul celor 767,6 milioane USD, la începutul anului 2020, fondurile care urmau a fi
mobilizate de la parteneri erau estimate la 453,9 milioane USD

În iunie 2021, au fost asigurate 891 milioane USD , cu toate acestea unele domenii de interes ale
programului UNESCO rămân subfinanțate.

SECTOR DE ACTIVITATE FINANȚATORI BUGETUL ALOCAT

Bugetul Programului 53 MILIOANE USD
POLITICĂ
Regular corespunzător
GENERALĂ/DIRECTIE
Contul costurilor de 9 MILIOANE USD
 gestiune

Bugetul Programului 85 MILIOANE USD

Regular corespunzător
EDUCAŢIE
Credite suplimentare 3,7 MILIOANE USD
Contribuții voluntare 118 MILIOANE USD
Decalaj de finanțare 244 MILIOANE USD
39 MILIOANE USD
Bugetul Programului

STIINTELE NATURII Regular corespunzător

Credite suplimentare 1,2 MILIOANE USD
Contribuții voluntare 78 MILIOANE USD
Decalaj de finanțare 40 MILIOANE USD
COMISIA Bugetul Programului 11 MILIOANE USD
OCEANOGRAFICĂ Regular corespunzător
INTERGUVERNAMENTALĂ Contribuții voluntare 3 MILIOANE USD
Decalaj de finanțare 13 MILIOANE USD
Bugetul Programului 27 MILIOANE USD
ȘTIINȚE SOCIALE ȘI Regular corespunzător
UMANE Credite suplimentare 1,8 MILIOANE USD
Contribuții voluntare 19 MILIOANE USD
Decalaj de finanțare 24 MILIOANE USD
Bugetul Programului 48 MILIOANE USD
Regular corespunzător
CULTURĂ Credite suplimentare 2,8 MILIOANE USD
Contribuții voluntare 76 MILIOANE USD
Decalaj de finanțare 98 MILIOANE USD
Bugetul Programului 25 MILIOANE USD
COMUNICARE ȘI Regular corespunzător
INFORMARE Credite suplimentare 0,8 MILIOANE USD
Contribuții voluntare 11 MILIOANE USD
 Decalaj de finanțare 17 MILIOANE USD
Bugetul Programului 90 MILIOANE USD
MANAGEMENTUL Regular corespunzător
BIROURILOR DE TEREN Credite suplimentare 0,7 MILIOANE USD
Contribuții voluntare 2 MILIOANE USD
Bugetul Programului 34 MILIOANE USD
Regular corespunzător
Credite suplimentare 0,4 MILIOANE USD
SERVICII LEGATE DE
Contul costurilor de 5 MILIOANE USD
PROGRAM
gestiune
Fonduri generatoare de 4 MILIOANE USD
venituri
Contribuții voluntare 1 MILIOANE USD
Decalaj de finanțare 1 MILIOANE USD
PROGRAM DE Bugetul Programului 13 MILIOANE USD
PARTICIPARE/BURSE Regular corespunzător
Bugetul Programului 88 MILIOANE USD
Regular corespunzător
Contul costurilor de 16 MILIOANE USD
SERVICII CORPORATISTE gestiune
Fonduri generatoare de 36 MILIOANE USD
venituri
Contribuții voluntare 1 MILIOANE USD
Decalaj de finanțare 3 MILIOANE USD
ALȚII Bugetul Programului 14 MILIOANE USD
Regular corespunzător
Sursă 2: ( Preluare si prelucrare proprie după Portalul de transparență UNESCO,Defalcarea finanțării pe sector,
https://opendata.unesco.org/en/requirements )
Sursă 3: Bugetul UNESCO, https://en.unesco.org/about-us/financial-accountability

UNESCO adoptă un buget pe o bază de doi ani. Pentru prima dată în 2018, bugetul UNESCO se
bazează pe un cadru bugetar integrat, care permite o mai mare transparență și aliniere a
resurselor. În 2018, valoarea restanțelor și a datoriilor totale din partea statelor nemembre către
organizație este de peste 624 milioane USD
Sursă 4: Bugetul UNESCO, https://en.unesco.org/about-us/financial-accountability

Bugetul ajustat din decembrie 2018, 1,2 miliarde USD (înainte de ajustare, inclusiv strângerea de
fonduri necesară)

Sursă 5:Bugetul UNESCO, https://en.unesco.org/about-us/financial-accountability

Bugetul ajustat din decembrie 2018, 1,2 miliarde USD (înainte de ajustare, inclusiv strângerea de
fonduri necesară)

1.13. Partenerii UNESCO

Abordarea UNESCO a parteneriatului este ferm ancorată în Agenda 2030 și în centrul acesteia se
află SDG 17, parteneriatul pentru obiective.

Partenerii UNESCO includ Sistemul Națiunilor Unite pentru Dezvoltare, donatori , grupuri cheie
precum tineri, orașe și afaceri , ONG-uri, OIG și ceea ce numim „parteneri de familie
UNESCO”.

„Familia extinsă” a UNESCO, inclusiv cluburile UNESCO , catedrele UNESCO și rețeaua

UNITWIN , ambasadorii bunăvoinței UNESCO , rețeaua UNEVOC , institutele și centrele
UNESCO de categoria 2 și programele interguvernamentale UNESCO și calitatea de membru a
acestora aduc o mulțime de cunoștințe și expertiză programului UNESCO și sunt un dimensiune
importantă a avantajului comparativ al UNESCO pentru alți potențiali parteneri.

La nivel de țară, Comisiile Naționale UNESCO sunt partenerii privilegiați ai UNESCO pentru
sensibilizare, implicare și amplificare a mesajelor despre viziunea și misiunea UNESCO.

Programele UNESCO răspund nevoilor statelor membre care se încadrează în programul și

bugetul pe doi ani . Acest lucru oferă partenerilor asigurări că angajamentul lor cu UNESCO face
parte dintr-un plan mai amplu și este legat de rezultate la nivel înalt, inclusiv Agenda 2030.
UNESCO așteaptă de la partenerii săi ca aceștia să fie angajați față de viziunea și valorile sale.
 CAPITOLUL 2- ORGANIZAȚIA NAȚIUNILOR UNITE PENTRU
EDUCAȚIE, ȘTIINȚĂ ȘI CULTURĂ ÎN ROMÂNIA

România este un partener stabil al UNESCO în atingerea obiectivelor sale strategice, fiind un
membru activ al tuturor celor șapte convenții culturale UNESCO. (Ministerul Culturii, n.d)

România a desfășurat mandate de membru în Consiliul Consultativ Științific și Tehnic al

Convenției UNESCO din 2001 privind protejarea patrimoniului cultural subacvativ, în Biroul
Întâlnirii Statelor Părți la Convenția din 2001 asupra protecției patrimoniului cultural subacvatic
(2017-2021) și în Comitetul interguvernamental pentru promovarea reîntoarcerii bunurilor
culturale în țările de origine sau restituirea lor în cazul dobândirii ilicite (ICPRCP).

De asemenea, România participă, în calitate de observator, la toate reuniunile organismelor

subsidiare ale UNESCO. (Ministerul Culturii, n.d)

2.1. Patrimoniul Mondial

Convenția privind protecția patrimoniului mondial, cultural și natural adoptată de
UNESCO în 1972 și acceptată de România prin Decretul nr. 187/1990, stabilește că anumite
bunuri din patrimoniul cultural prezintă o importanță excepțională care necesită protejarea lor ca
parte din patrimoniul mondial al întregii omeniri. Lista Patrimoniului Mondial, constituită odată
cu adoptarea Convenției, conține astăzi un număr de 1154 de poziții dintre care 897 culturale,
218 naturale și 39 mixte, înscrise prin decizie a Comitetului Patrimoniului Mondial.

Lista Patrimoniului mondial a fost deschisă pentru România cu înscrierea Deltei Dunării
(1991) ca sit natural și a fost continuată apoi cu înscrierea de situri culturale: Sate cu biserici
fortificate din Transilvania (1993), Biserici din Moldova (1993, 2010), Mânăstirea Hurezi
(1993), Cetățile Dacice din Munții Orăștiei (1999), Centrul Istoric Sighișoara (1999), Biserici de
lemn din Maramureș (1999).

În anul 2017, situl natural multinațional Pădurile seculare și virgine de fag din Carpați și
alte regiuni ale Europei, a fost extins, fiind incluse în acesta și regiunile românești. Acesta
cuprinde 94 de componente din 18 țări.
 Elementele sitului de pe teritoriul României sunt Cheile Nerei-Beușnița, Codrul Secular
Șinca, Codrul Secular Slătioara, Cozia, Domogled – Valea Cernei, Groșii Țibleșului, Izvoarele
Nerei și Strâmbu Băuiț.

Cea mai recentă înscriere a României în Lista Patrimoniului Mondial este Peisajul
cultural minier Roșia Montană (2021), înscris în același timp pe Lista Patrimoniului Mondial în
Pericol. Situl este recunoscut ca fiind complexul minier subteran al antichității romane cel mai
important, extins și divers din punct de vedere tehnic.

Aceste monumente sunt protejate în România în baza Legii nr. 422/2001 privind
protejarea monumentelor istorice, Legii nr. 564/2001 pentru aprobarea OG nr. 47/2000 privind
stabilirea unor măsuri de protecție a monumentelor istorice care fac parte din Lista patrimoniului
mondial, cu modificările și completările ulterioare și în baza Hotărârii nr. 857 din 11 august 2021
privind „Regulamentul cadru și componența comitetelor de organiare UNESCO”. (Ministerul
Culturii, n.d)

Prin acestea se stabilesc responsabilități atât pentru proprietari – cu rol de gestiune

curentă, întreținere și restaurare și pentru autorități locale – cu rol de avizare, cofinanțare, de
coordonare a Comitetelor de Organizare UNESCO, cât și pentru autorități centrale:

 Ministerul Culturii (direct sau prin Comisia Națională a Monumentelor Istorice) – cu

rol de avizare, coordonare, elaborare de metodologii, cofinanțare de lucrări de
restaurare, relația cu UNESCO;
 Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice – elaborarea
documentațiilor de urbanism și elaborare de metodologii;
 Ministerul Administrației și Internelor - paza monumentelor înscrise în Lista
Patrimoniului Mondial.
 Institutul Național al Patrimoniului are atribuții în monitorizarea monumentelor
înscrise în Lista Patrimoniului Mondial, coordonarea științifică în cadrul Comitetelor
de Organizare UNESCO și în elaborarea de dosare pentru noi propuneri în Lista
Patrimoniului Mondial. (Ministerul Culturii, n.d)
Pentru a putea propune situri pentru înscriere în Lista Patrimoniului Mondial, toate cele
194 state semnatare ale Convenției s-au angajat să pregătească liste indicative cu acele situri
considerate ca având valoare universală excepțională, conform celor zece criterii stabilite prin
Convenție.

Listele indicative sunt revizuite o dată la 10 ani și sunt transmise către Centrul Patrimoniului
Mondial UNESCO fiind accesibile pe site-ul acestuia pentru a permite tuturor statelor o definire
și o armonizare a acestora pe baza strategiei UNESCO pentru o Listă a Patrimoniului Mondial
reprezentativă, echilibrată și credibilă.

2.2. Comisia Națională a României pentru UNESCO

Comisia Națională a României pentru UNESCO a luat ființa în anul 1956 și a fost reorganizată
prin Hotirirea de Guvern nr. 624 in august 1995. Tot atunci a fost stabilit şi statutul shu de
institutie publică cu personalitate juridică, finanțată de la bugetul de stat, in coordonarea
Ministerul Educației şi Cercetării.

Activitatea Comisiei se desfăşoară in conformitate cu Carta UNESCO, cu Statutul sau propriu,

cu respectarea normelor legale privind institutule publice, în consens cu politica generală a
Guvernului României. Pentru reprezentarea intereselor României la UNESCO şi semnarea
parteneriatelor intemationale, Comisia colaborează cu Delegatia Permanenti a României pe lângă
UNESCO, organism aflat in subordinea Ministerului Afacerilor Externe din Romania.

Comisia are un rol consultativ, de analiză, sinteză, claborare, implementare, coordonare şi

evaluare pentru Programele ce decurg din planurile elaborate de UNESCO in urmatoarele
domenii de activitate: educație, științe ale naturii şi socio-umane, cultură şi arte, tehnologie şi
comunicare, tineret, problematica femeilor, drepturile şi libertățile fundamentale ale omului, etc.

Promovează şi transpune in practică obiectivele şi scopurile UNESCO prin intermediul retelelor

napomale de parteneri Federația Romină a Asociaților, Cluburilor şi Centrelor pentru UNESCO,
Reteaua de Scoli Asociate UNESCO din România, Catedrele UNESCO din România, Comisia
Permanentă Comună a Camerei Deputaților şi Senatului pentru Relația cu UNESCO, etc.

De altfel, CNR promovează in sistemul UNESCO valorile culturii şi civilizaţici nationale prin
monitorizarea aplicării legislatiei referitoare la protejarea patrimoniulului național, cultural şi
natural, material şi imatenal, prin Programul de Aniversäni UNESCO, prin participarea
Romániei la Programele Memoria Lumii (Memory of the World - MOW) şi Biblioteca Digitală
Mondiala (World Digital Library - WDL), etc.
2.3. Misiunea Comisiei Naționale a României pentru UNESCO
Misiunea acestei comisii este aceea de a focaliza programele UNESCO relevante în România,
făcându-le repere ale dezvoltării socio-economice durabile şi de a fructifica, în planul activitățlor
globale UNESCO, valorile romaneşti în domeniul educatici şi stiintei, precum şi profunzimea şi
diversitatea culturală româncască.

Aceste două magistrale funcționează şi pot fi eficiente doar dacă ele se bazează pe comunicarea,
dialogul, schimbul de experiență și idei între deţinăitorii de expertiză, precum și dintre aceştia şi
autorități. Rolul de neinlocuit al CNR UNESCO este acela de a asigura şi optimiza acest fapt.

2.4. Obiectivele generale ale CNR UNESCO

 In baza articolului VII al Actului Constitutiv al UNESCO și în conformitate cu Carta
Comisiilor Naţionale pentru UNESCO, adoptată la cea de a 20-a sesiune a Conferinței
Generale, 27 noiembrie 1978;
 Acordă consultanță de specialitate Guvernului României în toate problemele care privesc
activitatea UNESCO (rol consultativ);
 Elaborează, implementează si evaluează programele UNESCO în Romania; sprijina
cunoașterea pe plan intern și, dupacaz, punerea în practică a Recomandărilor,
Declarațiilor şi Convențiilor UNESCO (rol participativ);
 Asociază activităților UNESCO în plan naţional ministerele, diversele instituţii de stat,
agenţiile ONU din România, organizaţiile şi personalităţile a căror activitate se înscrie
înproblematica educaţiei, ştiinţei, culturii, comunicării şi informării şi pe plan
internaţional la nivel bilateral, subregional, regional sau inter-regional alte Comisii
Naţionale UNESCO sau alte entități aflate în subordinea sau în cooperare cu UNESCO
(rol de legatură);
 Informează la nivel internațional UNESCO și la nivel naţional structurile
guvernamentale, societatea civilă, mediul de afaceri şi opinia publică asupra obiectivelor
și activităților din sfera de activitate UNESCO (rol de informare) (CNR UNESCO, n.d).

2.5. Obiectivele specifice ale CNR UNESCO

 Face propuneri Guvernului cu privire la măsurile ce urmează a fi luate în legatură cu
programul și activitatea Organizației;
  Organizează activitatea necesară pentru aplicarea Rezoluțiilor și Programelor
UNESCO, colaborând în acest scop cu ministerele, instituțiile de stat, organizațiile
interguvernamentale și nonguvernamentale, precum și cu personalitățile a căror
activitate se înscrie în problematica educației, științei, culturii, comunicării și
informării;
 Încurajează participarea instituțiilor naționale, guvernamentale și nonguvernamentale, a
diverselor personalități la elaborarea și execuția programelor, în așa fel încât
Organizația să beneficieze de concursul intelectual, științific, artistic sau administrativ
de care are nevoie;
 Difuzează informațiile asupra obiectivelor, programului și activităților UNESCO
pentru dezvoltarea interesului opiniei publice;
 Participă la selectarea de candidați pentru posturile vacante de funcționari
internaționali ale UNESCO, precum și a bursierilor UNESCO și a candidaților la
premiile UNESCO;
 Participă alături de alte Comisii Naționale la elaborarea de studii privind problemele de
care este interesată Organizația;
 Întreprinde din proprie inițiativă activități legate de obiectivele generale ale UNESCO;
 Colaborează cu birourile și centrele regionale ale UNESCO în vederea dezvoltării
cooperării bilaterale, regionale, subregionale și inter-regionale în domeniile educației,
științei, culturii, comunicării și informării. Această colaborare se traduce prin
participarea la elaborarea, execuția și evaluarea proiectelor și poate lua forma studiilor,
seminariilor, reuniunilor și conferințelor organizate în comun, precum și a schimbului
de informații, de documente și de vizite.
2.5.1. Obiective specifice ale CNR UNESCO în domeniul educație
 promovarea politicilor și instrumentelor de natură să ducă la realizarea în sistemul
național de învățământ a unei educații incluzive și de calitate pentru toți;
 implementarea sistemului de învățare pe tot parcursul vieții și a „Memorandumului
Strategiei LLL”, stabilită la nivel european;
 susținerea educației pentru dezvoltare durabilă, a învățământului profesional și tehnic
și a programelor de formare profesională, ca resurse pentru adaptarea curriculei la
piața muncii, pentru reducerea abandonului școlar și a șomajului, pentru reducerea
 sărăciei, asigurarea durabilă a mijloacelor de subzistență, integrarea responsabilității
sociale și atenuarea efectelor schimbărilor climatice;
 sprijinirea introducerii tehnologiilor informației și comunicațiilor în sistemul
educațional;
 dezvoltarea și diseminarea de bune practici și manuale pentru formarea profesorilor;
 dezvoltarea rețelelor naționale de Școli Asociate UNESCO și de Catedre UNESCO.

2.5.2. Obiective specifice ale CNR UNESCO în domeniul Culturii

 promovarea și sprijinirea diversității culturale și a dialogului între culturi și civilizații;
 informarea cu privire la utilizarea unor mecanisme eficace pentru protecția și
salvgardarea patrimoniului material și imaterial;
 dezvoltarea sinergiilor pentru punerea în aplicare a Convențiilor UNESCO referitoare
la cultură;
 promovarea rolului culturii și al diversității culturale în dezvoltarea durabilă a
României;
România are înscrise în Lista Patrimoniului Mondial UNESCO 8 obiective, 6
culturale și 3 naturale.

 Biserici din Moldova, anul înscrierii 1993, 2010.

 Mănăstirea Hurezi, Satul Romanii de Jos, aparţinător Oraşului Horezu, judeţul Vâlcea,
anul înscrierii 1993.
 Sate cu biserici fortificate din Transilvania, anul înscrierii 1993, 1999.
 Cetăţile Dacice din Munţii Orăştiei, anul înscrierii 1999.
 Centrul Istoric Sighişoara, anul înscrierii 1999.
 Biserici de lemn din Maramureş, anul înscrierii 1999.
 Delta Dunării, anul înscrierii 1991.
 Păduri seculare și virgine de fag din Carpați și alte regiuni ale Europei - proprietate
transfrontalieră în 12 țări, anul înscrierii pădurilor din România 2017.
 Roșia Montană , anul înscrierii 2021.
În Lista Reprezentativă UNESCO a Patrimoniului Cultural Imaterial al Umanităţii
România este prezentă cu 7 elemente:
  ritualul Călușului (din 2008);
 Doina (2009);
 artizanatul ceramicii de Horezu (2012);
 colindatul de ceată bărbătească (2013), înscriere multinațională cu Republica Moldova;
 jocul fecioresc (2015);
 tehnicile tradiționale de realizare a scoarței (2016), înscriere multinațională cu
Republica Moldova;
 practici culturale asociate zilei de 1 Martie (2017), înscriere multinațională cu
Republica Moldova, Bulgaria și fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei.
2.5.3. Obiective specifice ale CNR UNESCO în domeniul Științei
 promovarea politicilor și instrumentelor menite să sporească rolul științei la dezvoltarea
durabilă a României;
 protecția și imbunătățirea biodiversității, prin sprijinirea managementului rezervațiilor
biosferei și prin sporirea numărului și suprafețelor acestor arii protejate;
 implicarea în gestiunea durabilă a riscurilor referitoare la schimbările climatice și la
dezastrele naturale, prin implementarea măsurilor preventive în cele mai vulnerabile
zone;
 promovarea eticii în cercetarea științifică și tehnologică, în special a bioeticii;
 anticiparea transformărilor sociale și a evoluțiilor din societate;
 dezvoltarea activității Comitetelor Naționale din domeniul Științei.
România deține 3 înscrieri în rețeaua mondială UNESCO a rezervațiilor biosferei:

 Pietrosul Mare, anul desemnării 1979;

 Retezat, anul desemnării 1979;
 Delta Dunării, anul desemnării 1998, rezervație transfrontalieră cu Ucraina.
În rețeaua Geoparcurilor Internaționale UNESCO, România este prezentă cu Geoparcul
Dinozaurilor "Țara Hațegului".

2.5.4. Obiective specifice ale CNR UNESCO în domeniul Comunicare și Informare

 îmbunătățirea accesului la informație și cunoaștere, în particular la informația referitoare
la misiunea, obiectivele, rezoluțiile și programele UNESCO și CNR UNESCO;
  promovarea schimbului de informații și a libertății de exprimare;
 încurajarea utilizării multilingvismului și accesului universal la spațiul virtual, inclusiv
prin promovarea normelor și politicilor globale referitoare la internet;
 înlesnirea folosirii celor mai noi tehnologii informaționale;
 promovarea mass-mediei libere, pluraliste și independente și a întăririi capacității
profesionale a jurnaliștilor și a instituțiilor de presă.
2.5.5.Obiective specifice ale CNR UNESCO în domeniul Programe Interdisciplinare
 promovarea drepturilor omului și creșterea reactivității la probleme corespondente;
 promovarea condiției femeii în societate și a egalității de șanse;
 dezvoltarea relațiilor UNESCO cu societatea civilă, sporirea numerică și calitativă a
asociațiilor, centrelor și cluburilor pentru UNESCO din România;
 organizarea marcării în România a aniversărilor personalităților românești, a zilelor,
anilor și deceniilor internaționale UNESCO;
 promovarea mobilităţii în domeniile axate pe problematica tineretului;
 promovarea sentimentului de solidaritate între tineri;
 implicarea activă a tineretului în toate domeniile vieţii social-culturale;
 creşterea spiritului de iniţiativă şi solidaritate în spaţiul european şi mondial;

2.6. Echipa Comisiei Naționale a României pentru UNESCO

Echipa Comisiei Naționale a României pentru Organizația Națiunilor Unite pentru Educație,
Știință este alcătuită din :

 Secretarul General;
 Directorul Economic;
 Expert Subcomisia Programe Interdisciplinare;
 Expert Subcomisia Educație;
 Expert Subcomisia Științei;
 Expert Subcomisia Comunicare și Informare;
 Expert Subcomisia Cultură;
 Expert Subcomisia Științe;
 Referent Secretariat.
 CAPITOLUL 3 – EXEMPLE DE ACTIVITĂȚII DESFĂȘURATE DE
UNESCO
3.1. Programele și proiectele Organizației Națiunilor Unite pentru Educație,
Știință și Cultură la nivel mondial

3.1.1. Programul : Omul și Biosfera

Programul MAB este un program științific interguvernamental care își propune să stabilească o
bază științifică pentru îmbunătățirea relației dintre oameni și mediul lor. Acesta combină științele
naturale și sociale în vederea îmbunătățirii mijloacelor de trai ale oamenilor și salvgardarii
ecosistemelor naturale și gestionate, promovând astfel abordări inovatoare ale dezvoltării
economice care sunt adecvate din punct de vedere social și cultural și durabile din punct de
vedere ecologic.

Activități și proiecte

Întâmpinarea provocărilor globale și crearea unor impacturi durabile și pe termen lung este
posibilă numai prin munca de colaborare a parteneriatelor largi. Aceste parteneriate sunt adesea
traduse în proiecte și activități specifice axate pe regiuni, ecosisteme, durabilitate, educație și alte
teme principale. Pe această pagină veți găsi o prezentare generală a proiectelor și activităților în
desfășurare ale Programului Omul și Biosfera din întreaga lume.

AFRICA:

 Școala Regională de Formare Postuniversitară de Management Integrat al

Pădurilor și Terenurilor Tropicale (ERAIFT)
 Biosfera și patrimoniul lacului Ciad (BIOPALT)
 Evaluarea economică a serviciilor ecosistemice din rezervațiile omului și ale
biosferei (EVAMAB)
 Proiect Economie Verde în Rezervațiile Biosferei în Ghana, Nigeria și Tanzania -
GEBR
 Fara plastic. Un mic gest în mâinile noastre - Sao Tomé & Principé
STATELE ARABE:
  Consolidarea Rezervației Biosferei Argan (SABR) - Maroc
ASIA și PACIFUL:

 UNESCO - Grupul CHIC și Programul Integrat de Urbanizare Rurală Biosferă

(BIRUP)
EUROPA și AMERICA DE NORD:

 Transferul de cunoștințe și formarea în bazinul mediteranean

 Situri model pentru recuperarea biodiversității și atenuarea schimbărilor climatice
- Spania, Germania, Polonia
AMERICA LATINA și CARAIBE:

 Rezervațiile Biosferei ca Instrument pentru Managementul Coastelor și Insulelor

în Regiunea Pacificului de Sud-Est - BRESEP
 Restaurarea ecosistemelor pentru dezvoltarea durabilă în Haiti
 mai bună guvernare și management al rezervațiilor biosferei din America Latină
și Africa
 Soluții bazate pe natură pentru rezervațiile marine și de coastă ale biosferei
GLOBAL:

 Parteneriatul pentru supraviețuirea Marii Maimuțe (GRASP)

 Viituri de energie regenerabilă pentru siturile UNESCO - RENFORUS
 Schimbări climatice și dezvoltare durabilă în rezervațiile biosferei insulare și de
coastă
 MAB Tineret
 Femei pentru albine

3.1.2. UNESCO pentru orașe durabile
Astăzi, mai mult de jumătate din umanitate – 3,9 miliarde de oameni – trăiește în orașe. Până în
2050, orașele vor găzdui cu 2,5 miliarde mai mulți locuitori urbani, ceea ce face ca lumea să fie
urbană în proporție de aproape 70%.
UNESCO se angajează să îmbunătățească sustenabilitatea orașelor prin consiliere în materie de
politici, asistență tehnică și consolidare a capacităților, bazându-se pe experiența sa normativă și
operațională îndelungată în domeniile educației, științelor, culturii, comunicării și dezvoltării.

Datorită cooperării multidisciplinare dintre toate sectoarele sale, precum și rețelei sale largi de
experți din întreaga lume, UNESCO a devenit o agenție de top în implementarea efectivă a Noii
Agende Urbane și a Agendei 2030 pentru Dezvoltare Durabilă.(linkul este extern).

Platforma UNESCO orașelor adună opt rețele și programe UNESCO, și reflectă abordarea
transversală activitatea Organizației cu orașele în vederea punerii în aplicare a șaptesprezece
obiective de dezvoltare durabilă. Acesta include următoarele programe:

 Rețeaua de orașe creative UNESCO

 UNESCO Global Network of Learning Citys
 Alianța Mega orașelor pentru apă și climă
 Reducerea riscului de dezastre și rezistență
 Coaliția Internațională a Orașelor Incluzive și Durabile
 Programul Oraselor din Patrimoniul Mondial
 Orașe de alfabetizare media și informațională
 Cooperarea Observatorului UNESCO-Netexplo privind orașele inteligente

3.1.3. Prioritate globală Egalitatea de gen

Egalitatea de gen este o componentă esențială a activității și viziunii UNESCO. Pentru
UNESCO, egalitatea de gen se referă la egalitatea în drepturi, responsabilități și șanse ale
femeilor și bărbaților și fetelor și băieților.

Implică faptul că sunt luate în considerare interesele, nevoile și prioritățile atât ale femeilor, cât
și ale bărbaților, recunoscând diversitatea diferitelor grupuri între femei și bărbați.

Atingerea egalității de gen înseamnă depășirea dinamicii de putere sistemice și distorsionate și a

vulnerabilităților societale. Necesită reimaginarea și refacerea structurilor și sistemelor.

Recunoscând provocările la îndemână și adoptând o abordare transversală, tematică în cadrul

mandatului său, UNESCO și partenerii săi își propun să contribuie la o agendă globală dinamică
pentru promovarea drepturilor omului și a egalității de gen în toate domeniile sale de
competență.

Activitatea UNESCO în domeniul comunicării și informației pune un accent deosebit pe

depășirea dezechilibrelor de gen.

Acestea includ promovarea egalității de gen în politicile, practicile și conținutul media și

creșterea siguranței femeilor jurnaliste online și offline; consolidarea capacităților și a
cunoștințelor femeilor și fetelor în domeniul tehnologiilor digitale; și consolidarea accesului
inclusiv de gen la informații și cunoștințe, inclusiv prin intermediul moștenirii documentare.

3.1.4. Prioritatea globală Africa

Africa este o prioritate de lungă durată pentru UNESCO. Este cel mai tânăr continent din lume
din punct de vedere al populației tinere - găzduiește o cincime din tinerii lumii și aproximativ
75% din populație are sub 35 de ani.

Ca atare, un accent pe Africa este integrat în programele Organizației. Adoptând o abordare

transversală, cu un accent deosebit pe tineret și egalitatea de gen, UNESCO își propune să
contribuie la realizarea „Agendei 2063 – Africa pe care o dorim” și la viziunea sa de: „Africa
integrată, prosperă și pașnică, condusă de proprii cetățeni și reprezentând o forță dinamică pe
arena globală”.

Prin acțiuni specifice și prin integrarea Africii ca prioritate, UNESCO abordează provocările
majore legate de creșterea demografică, transformarea socială, guvernanța democratică și
dezvoltarea durabilă și creșterea economică.

Prin proiectele și activitățile sale în domeniul comunicării și informației, UNESCO sprijină trei
linii cheie de acțiune în sprijinul Priorității Globale Africa: contribuția la o cultură a păcii și a
nonviolenței; promovarea unui mediu propice libertății de exprimare și dezvoltării mass-media;
și valorificarea puterii inovației și tehnologiei, inclusiv a inteligenței artificiale, pentru a promova
dezvoltarea durabilă și incluzivă.
Sursă 6: Programul de comunicare și informare, https://en.unesco.org/ci-programme

3.1.5. UNESCO și Agenda 2030

Prin mandatul său unic și transversal în domeniul comunicării și informației, UNESCO
contribuie la realizarea mai multor Obiective de Dezvoltare Durabilă, sprijinind astfel
comunitatea internațională în eforturile sale de a realiza Agenda 2030.
Sursă 7: Sursă 8: Programul de comunicare și informare, https://en.unesco.org/ci-programme

3.2. Proiecte derulate în România de către UNESCO

În domeniul educației s-au derulat sau sunt în procedură de implementare următoarele

programe:

 Programul ACUM NOI!

 Vizita delegatie UNESCO in Irak importanta delegatic oficiala UNESCO din Irak.
TINERETUL ȘI MUZEELE 2009
 Ferestre deschise spre cer. Natură şi cultură - Mânăstiri din jurul Bucureştiului
  programul UNESCO "Dunărea Albastră";
 SEMEP – Programul Sud – Est European pentru mediul înconjurător - o rețea holistică
interdisciplinară de educație de mediu pentru elevi și profesori ajungând până la nivel de
comunitate;
 programul ACES – Academia Şcolilor din Europa Centrală;
 Proiectul rețelei de școli associate;
 World Heritage in Youth Hands
 Mondialogo
 Proiecte interculturale regionale

În domeniul culturii pot fi menționate următoarele proiecte:

 Atelierele internaționale de creație CNR UNESCO;

 Zestrea României din Patrimoniul UNESCO adusă în lumina reflectoarelor;
 Anul Eugene Ionesco
 Proiecte pentru anul 2010 – Anul UNESCO al Apropierii între culturi
 Programul de bioetica
 Premiul pentru Patrimoniul etnic național
 Programului științific şi de educație național de dialog intre știință şi ortodoxism finantat
de Fundația Templeton
 Programul GESTIUNEA TRANSFORMARILOR SOCIALE (MOST)

În domeniul Transversale si Interdisciplinare:

 The Great Volga River Route;

 The massive social, economics and technological changes of the past decades;
 Tineri pentru tineri
 Bibliografie
1. Androniceanu, A. (2010), „Management public internațional”, Editura Universitară,
București;

2. Comisia Națională a României pentru UNESCO, [online] la adresa https://www.cnr-

unesco.ro/ro/home , accesat la data de 04.12.2021.

3. Ministerul Culturii, UNESCO, [online] la adresa http://www.cultura.ro/unesco , accesat

la data de 05.12.2021.

4. Organizația Națiunilor Unite pentru Educație, Știință și Cultură, [online] la adresa

https://en.unesco.org/ , accesat la data de 04.12.2021.

5. Portalul de transparență UNESCO, [online] la adresa

https://opendata.unesco.org/en/requirements , accesat la data de 21.12.2021

6. Responsabilitate financiară UNESCO , [online] la adresa

https://en.unesco.org/about-us/financial-accountability , accesat la data de 18.12.2021
FONDUL INTERNAȚIONAL AL NAȚIUNILOR UNITE
PENTRU URGENȚE ALE COPIILOR

Formator: Prof.Univ.Dr. Armenia Androniceanu

Masteranzi : Raluca – Ecaterina Constantinescu - Anul: I - Seria: A - Grupa: 233

Florentina Popa - Anul: I - Seria: A - Grupa: 234

Ruxandra – Florina Nistor - Anul: I - Seria: A - Grupa: 234

 CUPRINS

FONDUL INTERNATIONAL AL NATIUNILOR UNITE PENTRU URGENTE ALE COPIILOR - UNICEF...............3

CAPITOLUL 1- SCURT ISTORIC......................................................................................................................4
CAPITOLUL 2 - ORGANIZAREA IN CADRUL UNICEF......................................................................................9
2.1 Comitetul Executiv al UNICEF......................................................................................................9
2.2 Funcțiile Comitetului Executiv.....................................................................................................10
2.3 Biroul de Secretar al Comitetului Executiv.......................................................................................11
2.4 Biroul de Secretar al Comitetului Executiv ( OSEB).....................................................................13
CAPITOLUL 3 – ROLUL SI MISIUNEA UNICEF..............................................................................................18
3.1 Rolul UNICEF....................................................................................................................................18
3.2 MISIUNEA UNICEF............................................................................................................................19
CAPITOLUL 4 – SCOPUL SI OBIECTIVELE UNICEF........................................................................................21
4.1 Obiectivele de Dezvoltare Durabilă (ODD........................................................................................21
CAPITOLUL 5- PRINCIPALELE ACTIVITATI DESFASURATE DE UNICEF.........................................................32
5.1. Finantarea UNICEF..........................................................................................................................32
5.2. Comunicare.....................................................................................................................................37
5.3. Domenii de activitate UNICEF cu impact asupra dezvoltarii economice si sociale mondiale..........38
5.4. Leadership......................................................................................................................................40
5.5. Activitatile UNICEF..........................................................................................................................41
5.5.1. Programe de cercetare............................................................................................................41
5.5.2. COVID-19 si educatia...............................................................................................................42
5.5.3. Alte activitati si actiuni UNICEF –Analiza financiara 2020........................................................43
CAPITOLUL 6- RELATIA DINTRE UNICEF SI ALTE ORGANIZATII INTERNATIONALE......................................46
CAPITOLUL 7- UNICEF IN ROMANIA..........................................................................................................48
7.1 Inițiativele UNICEF în România........................................................................................................49
7.2 UNICEF în lupta cu COVID-19...........................................................................................................52
CAPITOLUL 8- ANALIZA PRIVIND MANAGEMENTUL UNICEF.....................................................................55
CONCLUZII.................................................................................................................................................57
BIBLIOGRAFIE............................................................................................................................................59
ANEXE........................................................................................................................................................61
FONDUL INTERNATIONAL AL NATIUNILOR UNITE PENTRU URGENTE ALE
COPIILOR - UNICEF
Fondul International al Natiunilor Unite pentru Urgente ale Copiilor (UNICEF) este una
dintre cele mai credibile si puternice organizatii internatioanle care apara interesele copilului la
nivel mondial.

UNICEf urmareste prin programele sale sa promoveze egalitatea drepturilor femeilor si sa

sprijine participarea deplina a acestora la dezvoltarea politica, sociala si economica a
comunitatilor lor.

CAPITOLUL 1- SCURT ISTORIC

Declarația de la Geneva din 1924 privind Drepturile Copilului este numele dat unei serii de
proclamații legate de drepturile copilului proclamații elaborate în anul 1923 de către Eglantyne
Jebb, fondatoarea organizației Salvați Copiii. Jebb credea că drepturile copilului ar trebui să fie
protejate și aplicate cu precădere. De aceea a elaborat astfel primele prevederi cu privire la
drepturile copilului. Documentul inițial al lui Jebb din anul 1923 a constat din următoarele
criterii:

1. Copilul trebuie să dispună de mijloacele necesare pentru dezvoltarea sa normală, atât

materială cât și spirituală.
2. Copilul care este flămând trebuie să fie hrănit, copilul este bolnav trebuie să fie îngrijit,
copilul care este retardat trebuie să fie ajutat, copilul delincvent trebuie să fie recuperat,
iar orfanul și văduva trebuie să fie protejați.
3. În vremuri de primejdie copilul trebuie sa primească primul îngrijire.
4. Copilul trebuie sa fie pus în poziția de a câștiga traiul, și trebuie să fie protejat împotriva
oricărei forme de exploatare.
5. Copilul trebuie sa fie introdusă în conștiința că talentele sale trebuie să fie consacrată la
serviciul de oameni confratelui său.
Aceste idei au fost adoptate de Uniunea Internațională Salvați Copiii, în Geneva, la 23 februarie
1923 iar apoi aprobate de către Adunarea Generală a Ligii Națiunilor la data de 26 noiembrie
1924 cu titlul de Carta Bunăstării Copilului[1]. Cu toate acestea, aceste declarații nu au fost
executorii în dreptul internațional, ci mai degrabă linii de orientare pe care țările puteau sau nu să
le urmeze. Documentul original se află în arhivele orașului Geneva și poartă semnăturile
delegaților internaționali, inclusiv cele ale lui Jebb, Janusz Korczak și Ador Gustave, fost
președinte al Confederației Elvețiene.

Această dată a fost adoptată ca Ziua universală a copiilor. La 2 septembrie 1990 Convenția a
devenit lege internațională.

Declarația de la Geneva din 1924 privind Drepturile Copilului

(Sursa:https://ro.wikipedia.org/wiki/Declara
%C8%9Bia_de_la_Geneva_din_1924_privind_Drepturile_Copilului )

1. La 11 decembrie 1946, după cel de-al Doilea Război Mondial, Adunarea Generală a
Națiunilor Unite a înființat Fondul Internațional de Urgență al Copiilor al Națiunilor
Unite, pentru a beneficia copiii și adolescenții din țările devastate de război. Ajutorul
urma să fie distribuit în funcție de nevoi, fără discriminare pe motiv de rasă, credință,
statut de naționalitate sau convingeri politice și numai cu consultarea Guvernului în
cauză.
La peste 70 de ani, acele principii de echitate și colaborare continuă să ghideze activitatea
UNICEF pentru a proteja drepturile copiilor din întreaga lume, în special a celor mai în urmă,
pentru a ajuta la satisfacerea nevoilor lor de bază și pentru a le extinde oportunitățile de a ajunge
la întregul lor potențial.

2. La 1 decembrie 1950, Adunarea Generală, recunoscând necesitatea unei acțiuni

continue, a prelungit mandatul UNICEF pentru încă trei ani, extinzându-l în același timp pentru a
include nevoile pe termen lung ale copiilor, în vederea consolidării sistemelor naționale de
sănătate și bunăstare a copiilor.

3. La 6 octombrie 1953, Adunarea Generală, având în vedere rolul pe care UNICEF l-a
jucat „în întregul program internațional de protecție a copilului” și în crearea „condițiilor
favorabile dezvoltării pe termen lung a programelor economice și sociale ale Națiunilor Unite și
ale agențiilor specializate”, a decis permanentizarea organizației. A fost redenumit Fondul
Națiunilor Unite pentru Copii, păstrând în același timp acronimul deja cunoscut de
UNICEF.

Ulterior, in 1954, actorul Danny Kaye a fost Primul Ambasador pentru UNICEF pana in
1987.

În următorii 33 de ani, Danny a înconjurat globul, ținând discursuri, ținând spectacole,

acționând ca maestru de ceremonii pentru evenimente speciale și informând publicul despre
nevoile copiilor.
 Filmul sau “Misiune: copiii “, profiturile Paramount Pictures fiind destinate UNICEF.
Documentarul a fost o înregistrare a turneului de proiecte al lui Danny în Hong Kong, China;
India; Japonia; Coreea; Myanmar și Thailanda și se estimează că a ajuns la peste 100 de milioane
de telespectatori.

„Munca UNICEF este un tribut adus omenirii și voinței superioare a omului. Simt că cel
mai plin de satisfacții lucru pe care l-am făcut vreodată în viața mea este să fiu asociat cu
UNICEF”.- Danny Kaye

(Sursa : https://www.unicef.org/goodwill-ambassadors/danny-kaye )

4. În 1992, Consiliul executiv a decis că va fi luată în considerare în mod corespunzător

rotația geografică echitabilă la alegerea Președintelui între cele cinci regiuni (state africane, state
din Asia-Pacific, state din Europa de Est, state din America Latină și din Caraibe și statele din
Europa de Vest și alte state). Până atunci, președinția alternase în fiecare an între tarile
industrializate și cele în curs de dezvoltare.

În 1994, cele două comitete au fost desființate, iar Comitetul Executiv a convenit ca președintele
să fie cunoscut drept Președinte, al cărui mandat de un an se va baza de acum încolo pe anul
calendaristic. Numărul de membri ai Consiliului a fost stabilit la 36, inclusiv 8 state africane, 7
state din Asia-Pacific, 4 din Europa de Est , 5 state din America Latină și Caraibe și 12 state din
Europa de Vest și alte state (inclusiv Japonia).
Comitetul Executiv a fost repartizat unui Birou format din Președinte și patru Vicepreședinți,
care reprezintă cele cinci grupuri regionale

5. În 1996, Consiliul Executiv a adoptat declarația de misiune a UNICEF.(vezi ANEXA

1_Decizia Comitetului Executiv UNICEF_1996-12_Rev.1_Decisions-English.pdf)

La 20 noiembrie 1989, Adunarea Generală a ONU a adoptat Convenția cu privire

la drepturile copilului. Convenția oferă cadrul legal pentru activitatea UNICEF.

6. În cele șapte decenii de la înființare, UNICEF și-a extins progresiv activitatea în

întreaga lume și lucrează în prezent în peste 190 de țări și teritorii. UNICEF are un personal de
peste 15.000 de angajați în întreaga lume, dintre care majoritatea au sediul în birourile din teren.

7. UNICEF își asigură finanțarea prin contribuții voluntare din partea Guvernelor și a
donațiilor din sectorul privat, inclusiv cele 33 de Comitete Naționale pentru UNICEF și din alte
activități de strângere de fonduri din sectorul privat.

8. UNICEF își prezintă anual rapoartele financiare și conturile și raportul Consiliului de

cenzori Adunării Generale pentru a fi examinate de către Comisia a cincea și de către Comitetul
consultativ pentru chestiuni administrative și bugetare. Comitetul consultativ analizează, de
asemenea, bugetul de sprijin bienal UNICEF și alte rapoarte conexe, după caz.

9. Activitatea actuală a UNICEF este ghidată de Planul strategic, 2018–2021, pe care

Consiliul executiv l-a adoptat la a doua sesiune ordinară din septembrie 2017.

Planul strategic al UNICEF pentru perioada 2022–2025 va fi prezentat Comitetului

executiv în 2021. Activitatea UNICEF este, de asemenea, ghidata de Obiectivele de Dezvoltare
Durabilă :

organizația se angajează să sprijine implementarea acestora și să pună copiii în centrul

Agendei 2030 pentru Dezvoltare Durabilă.
 CAPITOLUL 2 - ORGANIZAREA IN CADRUL UNICEF

Principalele componente ale structurii organizatorice a UNICEF sunt:

 Comitetul Executiv
si
 Biroul de Secretar al Comitetului Executiv

2.1 Comitetul Executiv al UNICEF este componenta de conducere a UNICEF.

Comitetul executiv este format din 36 de state membre, alese pentru un mandat de trei ani de
către Consiliul Economic și Social, cu următoarea alocare regională:

Africa (8 locuri), Asia (7), Europa de Est (4), America Latină și Caraibe (5) și Europa de Vest și
altele (12).

(Sursa: https://www.unicef.org/executiveboard/membership )

2022 Comitetul Executiv
Europa de vest
Africa Asia
si alte state
Algeria Bangladesh Australia
Chad China Belgium
Comoros Kazakhstan Denmark
Côte d'Ivoire Lebanon France
Ethiopia Republic of Korea Germany
Liberia United Arab Emirates Italy
Rwanda Yemen  Monaco
Zimbabwe    Netherlands
Europa de Est America Latina si Caraibe Norway
Estonia Argentina Sweden
United
Poland Costa Rica
Kingdom
 Russian
Cuba United States  
Federation
Slovakia  Grenada  
  Paraguay  

10. Adunarea Generală a stabilit Consiliul Executiv ca organ de conducere al UNICEF când a
creat Fondul în 1946. UNICEF raportează annual, prin Consiliul Executiv , Consiliului
Economic și Social, care la rândul său raportează Adunării Generale.

11. De la înființare, Directorul Executiv a administrat UNICEF în conformitate cu politicile

stabilite de Consiliul Executiv. Membrii consiliului de administrație sunt aleși de Consiliul
Economic și Social al Națiunilor Unite din statele membre ale Națiunilor Unite. Ofițerii
Comitetului executiv includeau inițial președintele și patru vicepreședinți, iar mandatul s-a bazat
pe un calendar anual.

În 1961, au fost înființate Comitetul de Program și Comitetul pentru Administrație și Finanțe,

fiecare având un Președinte și un Vicepreședinte.

12. Începând cu 1994, Comitetul executiv a funcționat în structura sa actuală.

Mandatul anual al Comitetului executiv este de la 1 ianuarie până la 31 decembrie.

În fiecare an, Consiliul Economic și Social alege membri ai Consiliului dintre statele membre ale
Națiunilor Unite sau membri ai agențiilor specializate.

Pentru a asigura continuitatea experienței, doar un anumit număr de noi membri sunt aleși într-un
anumit an. De obicei, fiecare membru servește un mandat de trei ani. Cu toate acestea, grupul de
state vest-europene și alte state au stabilit un program de rotație pentru membrii săi în baza
căruia unele state nu servesc un mandat complet de trei ani .

2.2 Funcțiile Comitetului Executiv

13. Consiliul Executiv oferă sprijin interguvernamental pentru programele UNICEF și

supraveghează activitățile în conformitate cu ghidul de politici a Adunării Generale și a
Consiliului Economic și Social.
Bordul Executv se asigură, de asemenea, că UNICEF răspunde nevoilor și priorităților
programelor tarilor..

14. Consiliul Executiv UNICEF este supus autorităţii Consiliului Economic şi Social și are
următoarele atribuții:

(a) să pună în aplicare politicile formulate de Adunarea Generală și coordonare și îndrumări

primite de la Consiliul Economic și Social;

(b) Primește informații de la Directorul Executiv și oferă îndrumări cu privire la activitatea

UNICEF;

(c) Să se asigure că activitățile și strategiile operaționale ale UNICEF sunt consecvente cu

orientările generale de politică stabilite de Adunare și Consiliu, în conformitate cu
responsabilitatea acestora, astfel cum este stabilită în Carta Națiunilor Unite;

(d) monitorizează performanța UNICEF;

(e) aprobă programe, inclusiv programe de țară, după caz;

(f) decide asupra planurilor și bugetelor administrative și financiare;

(g) să recomande noi inițiative Consiliului ;

(h) să încurajeze și să examineze noi inițiative de programe;

(i) să prezinte rapoarte anuale Consiliului; acestea ar putea include recomandări, acolo unde este
cazul, pentru îmbunătățirea coordonării la toate nivelurile.

2.3 Biroul de Secretar al Comitetului Executiv

Activitatea UNICEF este coordonata de Biroul de Secretar.

Biroul serveste ca o punte de legatura intre Secretariatul UNICE si grupurile regionale

reprezentate in Comitetul executive, care se ocupa de aspectele administrative si functionale,
cum ar fi facilitarea negocierii deciziilor luate in cadrul sedintei, pentru a spori eficienta
Comitetului Executiv.

15. Cinci funcționari ai Comitetului Executiv constituie Biroul.

Consiliul executiv alege acești ofițeri la prima sa sesiune ordinară a fiecărui an dintre membrii
acelui an. Ofițerii – președintele și patru vicepreședinți – reprezintă fiecare dintre cele cinci
grupuri regionale, președinția rotindu-se între grupuri în fiecare an.

Ca o exceptie, membrii permanenți ai Consiliului de Securitate nu servesc ca ofițeri ai

Consiliului.

O altă practică obișnuită este ca delegații să servească Biroul sunt reprezentanți permanenți sau
reprezentanți permanenți adjuncți.

16. Biroul servește drept punte între secretariatul UNICEF și grupuri regionale . În mod normal,
Biroul coordonează consultările informale în cadrul regiunii respective grupuri. Biroul se
întrunește de obicei lunar; în timpul celor trei sesiuni anuale ale Comitetul executiv, Biroul se
întrunește zilnic.

17. În conformitate cu Decizia 2019/9 a Comitetului executiv, Biroul împărtășește procesele-

verbale ale reuniunilor sale lunare cu membrii și observatorii Consiliului, odată ce procesul-
verbal a fost aprobat de către Birou.

18. Membrii Biroului joacă un rol vital în facilitarea activității Biroului Comitetul executiv prin
coordonarea consultărilor în cadrul și între acestea grupurile regionale respective și prin lucrul cu
secretariatul între sesiuni pe probleme în curs. Președintele menține, de asemenea, legătura cu
președinții Consiliilor Executive ale celorlalte fonduri și programe în ceea ce privește întâlnirile
și probleme conexe.

19. La alegerea Președintelui se ține cont de echitabilitatea rotației geografice a biroului între
cele cinci regiuni. Din 2002, Președinția a fost deținută de fiecare dintre cele cinci regiuni: statele
africane; statele din Asia Pacific ; Statele Europei de Est; Statele din America Latină și Caraibe;
Europa de Vest și alte state.
Președinții Comitetului Executiv al UNICEF, 2010–2020

*Reprezentantul permanent al Marocului pe lângă Națiunile Unite a fost aprobat de statele

africane la 9 aprilie 2019 pentru a înlocui Reprezentantul Permanent al Sudanului la Națiunile
Unite, care a fost rechemat în capitala sa.

2.4 Biroul de Secretar al Comitetului Executiv ( OSEB)

20. Biroul Secretarului Comitetului Executiv (OSEB) este responsabil pentru menținerea unei
relații eficiente între secretariatul UNICEF și Comitetul Executiv.

OSEB susține principiile independenței, imparțialității, transparenței și incluziunii în activitatea

sa.

Oficiul deservește toate aspectele activității Comitetului executiv sub îndrumarea președintelui
și a celorlalti membri ai Biroului.

În consultare cu Președintele și cu alți membri ai Biroului, organizează activitățile Comitetului

executiv și deservește toate sesiunile acestuia.
OSEB oferă, de asemenea, servicii editoriale și tehnice pentru toată documentația prezentata
Comitetului Executiv sau rezultate din reuniunile sale oficiale. Are responsabilități similare în
ceea ce privește consultările informale și briefing-urile și reuniunile Biroului.

OSEB coordonează vizita anuală pe teren a Comitetului Executiv. În plus, pe bază de rotație cu
celelalte fonduri și programe, acesta coordonează vizita anuală comună pe teren și reuniunea
comună a consiliilor executive ale Programului Națiunilor Unite pentru Dezvoltare
(PNUD)/Fondul Națiunilor Unite pentru Populație (UNFPA)/Oficiul Națiunilor Unite pentru
Servicii de Proiecte (UNOPS), UNICEF, Entitatea Națiunilor Unite pentru egalitatea de gen și
abilitarea femeilor (ONU-Femei) și Programul alimentar mondial (PAM).

OSEB menține site-ul web al Comitetului executiv, care, printre altele, adăpostește
documentația, deciziile, documentele programului de țară (CPD), calendarul Comitetului
executiv și articolele din cadrul sesiunii, inclusiv documente, prezentări și textul declarațiilor
orale.

21. Din structura organizatorica extinsa fac parte Comitetele Nationale, care reprezinta o
parte integranta a organizatiei UNICEF de la nivel mondial si o caracteristica unica a
UNICEF-ului.
Henrietta Fore - Director Executiv al UNICEF
Henrietta Fore , numita in 2017 Director executive al UNICEF , a lucrat în sectorul public şi
privat în Statele Unite, precum şi pentru organizaţii neguvernamentale de-a lungul unei cariere
de patru decenii ( conducerea USAID,responsabilă cu ajutorul internaţional în cadrul
Departamentului de Stat de la Washington )

În momentul preluării mandatului, la începutul anului, Antonio Guterres şi-a luat angajamentul
să numească mai multe femei în funcţii de conducere în cadrul ONU. Numai un sfert din aceste
posturi sunt ocupate deocamdată de femei, menționează Agerpres.

La toate sesiunile, Directorul Executiv, după caz, raportează către Comitetul executiv asupra
problemelor relevante de pe ordinea de zi.

Documentele prezentate la ședințele Consiliului de Administrație sunt organizate în următoarele

categorii:

− Aspecte organizatorice și procedurale

− Program și chestiuni de politică

− Evaluare, audit și chestiuni de supraveghere

− Chestiuni legate de resurse, financiare și bugetare

− Alte chestiuni

22. Prima sesiune ordinară se concentrează de obicei pe următoarele puncte de pe ordinea de

zi:

(a) Strângere de fonduri private și parteneriate: plan de lucru anual și buget propus;

(b) raportul financiar al UNICEF și situațiile financiare auditate și raportul Consiliului de cenzori
și răspunsul conducerii la raportul Consiliului de cenzori;

(c) Raport oral privind urmărirea UNICEF a recomandărilor și deciziilor reuniunilor Consiliului
de coordonare a Programului UNAIDS;

(d) Actualizare privind acțiunile umanitare ale UNICEF;

(e) Raport(e) de evaluare și răspuns(e) managementului;

(f) Documentele programelor de țară și extinderile programelor de țară în curs.

23. Sesiunea anuală se concentrează, de obicei, pe chestiuni majore de politică și programe,

rapoarte de progres și alte aspecte de interes larg pentru statele membre:

(a) raportul anual al directorului executiv;

(b) Raportul UNICEF cu privire la recomandările Unității Comune de Inspecție;

(c) Raport anual privind acțiunea umanitară UNICEF;

(d) Rapoartele vizitelor pe teren efectuate de membrii Comitetului executiv;

(e) raportul anual al Biroului de Audit Intern și Investigații către Comitetul executiv și răspunsul
conducerii;

(f) Raport anual privind funcția de evaluare în cadrul UNICEF și răspunsul conducerii;

(g) Raport(e) de evaluare și răspuns(e) conducerii;

(h) Raportul Biroului de etică al UNICEF și răspunsul conducerii;

(i) Raport anual privind implementarea Planului de acțiune UNICEF privind genul;

(j) Documentele programelor de țară și extinderile programelor de țară în curs.

 CAPITOLUL 3 – ROLUL SI MISIUNEA UNICEF

3.1 Rolul UNICEF este unul foarte important pentru copii din intreaga lume, fiind
mandatata de Adunarea Generală a Națiunilor Unite să pledeze pentru protecția drepturilor
copiilor, să ajute la satisfacerea nevoilor de bază ale acestora și să-și extindă oportunitățile de a-
și atinge întregul potențial.

UNICEF este ghidat de Convenția cu privire la drepturile copilului și se străduiește să

stabilească drepturile copilului ca principii etice durabile și standarde internaționale de
comportament față de copii.

Printre Rolurile UNICEF se pot mentiona:

 UNICEF insistă asupra faptului că supraviețuirea, protecția și dezvoltarea copiilor sunt

imperative universale de dezvoltare care sunt integrante în progresul uman;

 UNICEF mobilizează voința politică și resursele materiale pentru a ajuta țările, în special
țările în curs de dezvoltare, să asigure un „prim apel pentru copii” și să își dezvolte
capacitatea de a forma politici adecvate și de a furniza servicii pentru copii și familiile
acestora;

 UNICEF se angajează să asigure o protecție specială copiilor cei mai dezavantajați –

victime ale războiului, dezastrelor, sărăciei extreme, tuturor formelor de violență și
exploatare și celor cu dizabilități;

 UNICEF răspunde în situații de urgență pentru a proteja drepturile copiilor. În

coordonare cu partenerii Națiunilor Unite și agențiile umanitare, UNICEF pune la
dispoziție partenerilor săi facilitățile sale unice de răspuns rapid pentru a ameliora
suferința copiilor și a celor care le îngrijesc;
  UNICEF este nepartizan și cooperarea sa este lipsită de discriminare. În tot ceea ce face,
au prioritate copiii cei mai defavorizați și țările cu cea mai mare nevoie;

In continuarea rolului este exprimat continutul MISIUNII UNICEF

3.2 MISIUNEA UNICEF

UNICEF este devotat misiunii sale de a asigura protectia speciala a copiilor celor mai
defavorizati – victim ale razboiului, dezastrelor, saraciei extreme, tuturor formelor de violenta si
exploatare – precum si a copiilor cu handicap. Organizatia își propune, prin programele sale de
țară, să promoveze drepturile egale ale femeilor și fetelor și să sprijine participarea lor deplină
la dezvoltarea politică, socială și economică a comunităților lor.

UNICEF lucrează cu toți partenerii săi pentru atingerea obiectivelor de dezvoltare umană
durabilă adoptate de comunitatea mondială și realizarea viziunii de pace și progres social
consacrate în Carta Națiunilor Unite.

În 1996, Consiliul Executiv a adoptat declarația de misiune a UNICEF.(vezi ANEXA

1_Decizia Comitetului Executiv UNICEF_1996-12_Rev.1_Decisions-English.pdf)

La 20 noiembrie 1989, Adunarea Generală a ONU a adoptat Convenția cu privire la

drepturile copilului. Convenția oferă cadrul legal pentru activitatea UNICEF.

In Preambulul Conventiei sunt prezentate ideile fundamentale ale scopului si misiunii

activitatii UNICEF:

o Convinși că familia, ca grup fundamental al societății și ca mediu natural pentru

creșterea și bunăstarea tuturor membrilor săi și în special a copiilor, ar trebui să i se
acorde protecția și asistența necesară pentru a-și putea asuma pe deplin
responsabilitățile în cadrul comunității;

o Recunoscând că copilul, pentru dezvoltarea deplină și armonioasă a personalității

sale, trebuie să crească într-un mediu familial, într-o atmosferă de fericire, iubire și
înțelegere;
 o Considerând că copilul ar trebui să fie pe deplin pregătit pentru a trăi o viață
individuală în societate și crescut în spiritul idealurilor proclamate în Carta Națiunilor
Unite și în special în spiritul păcii, demnității, toleranței, libertății, egalității și
solidarității.

o Ținând cont de faptul că necesitatea acordării unei îngrijiri speciale copilului a fost
enunțată în Declarația de la Geneva a drepturilor copilului din 1924 și în Declarația
drepturilor copilului adoptată de Adunarea Generală la 20 noiembrie 1959 și
recunoscută în Declarația Universală a Drepturilor Omului, în Pactul internațional cu
privire la drepturile civile și politice (în special la articolele 23 și 24), în Pactul
internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale (în special la
articolul 10) și în statutele și instrumente ale agențiilor specializate și ale
organizațiilor internaționale care se ocupă de bunăstarea copiilor,

Astfel incat in ART 2 apar prevederile :

“ 1. Statele părți vor respecta și vor asigura drepturile enunțate în prezenta convenție fiecărui
copil aflat sub jurisdicția lor, fără discriminare de nici un fel, indiferent de rasa, culoarea, sexul,
limba, religia, rasa, culoarea, sexul, limba, religia a copilului sau a părintelui sau a tutorelui său
legal, opinie politică sau de altă natură, origine națională, etnică sau socială, proprietate,
dizabilitate, naștere sau alt statut.

2. Statele părți vor lua toate măsurile adecvate pentru a se asigura că copilul este protejat
împotriva oricăror forme de discriminare sau pedeapsă pe baza statutului, activităților,
opiniilor exprimate sau convingerilor părinților, tutorilor legali sau membrilor familiei
copilului. “

(Sursa: https://www.unicef.org/child-rights-convention/convention-text )
Statele semnatare ale conventiei pot fi analizate in Anexa 3 - CONVENTION ON THE
RIGHTS OF THE CHILD
 CAPITOLUL 4 – SCOPUL SI OBIECTIVELE UNICEF

4.1 Obiectivele de Dezvoltare Durabilă (ODD) au fost adoptate de către toate statele
membre ale Organizației Națiunilor Unite în 2015 pentru a pune capăt sărăciei, pentru a reduce
inegalitățile și pentru a construi societăți mai pașnice și prospere până în 2030.

o Cunoscute și sub denumirea de Obiective Globale, ODD sunt un apel la acțiune pentru a
crea o lume în care toți oamenii să conteze.
o ODD nu vor putea fi atinse fără a asigura respectarea drepturilor copilului.
Întrucât leaderii lumii lucrează pentru a îndeplini promisiunile făcute până în 2030, copiii de pe
întreaga planetă iau atitudine pentru a-și asigura dreptul la o sănătate adecvată, educație de
calitate, o planetă curată și multe altele. Copiii sunt leaderii de mâine, iar abilitatea lor de a ne
proteja viitorul tuturor, depinde de ceea ce facem noi în prezent pentru a le asigura respectarea
drepturilor.

Peste 100 de state membre și-au reînnoit angajamentul realizării drepturilor copiilor în contextul

implementării Obiectivelor de Dezvoltare Durabilă :

1. Fără sărăcie
2. Zero foame
3. Sănătate și stare de bine
4. Educație de calitate
5. Egalitate de gen
6. Apă curată și igienă
7. Energie accesibilă și curată
8. Muncă decentă și creștere economică
9. Industrie, inovație și infrastructură
10. Inegalități reduse
11. Orașe și comunități sustenabile
12. Consum și producție
13. Acțiune asupra climei
 14. Viața sub apă
15. Viața pe pământ
16. Pace, justiție și instituții puternice
17. Parteneriate pentru obiective

Obiectivele de Dezvoltare Durabilă (ODD) ale UNICEF:

1- Eradicarea sărăciei în toate formele sale, pretutindeni

Sărăcia le refuză copiilor drepturile lor fundamentale la hrană, sănătate, apă, educație, protecție,
adăpost și multe altele - reducându-le abilitatea de a construi un viitor mai bun pentru ei înșiși și
pentru generațiile viitoare. Fără acțiuni la nivel global, sărăcia în rândul copiilor are șanse să
adâncească inegalitățile sociale și să le refuze fetelor și băieților accesul la serviciile de care au
nevoie pentru a supraviețui și prospera.

2- Eradicarea foametei, realizarea securității alimentare și a nutriției îmbunătățite și

promovarea agriculturii

Alimentația adecvată este fundamentală pentru supraviețuirea copiilor, pentru sănătatea și

dezvoltarea lor. Copiii bine hrăniți au mai multe șanse să crească și să învețe, să se implice în
comunitățile lor și să fie rezistenți în fața bolilor, dezastrelor și a altor urgențe.

În întreaga lume, aproximativ jumătate din toate decesele copiilor cu vârste sub 5 ani sunt
cauzate de subnutriție. UNICEF lucrează pentru a înlătura obstacolele către o alimentație
adecvată, cu accent pe prevenirea tuturor formelor de subnutriție – inclusiv, subdezvoltarea,
pierderea masei musculare și excesul de greutate.
 3-Asigurarea unei vieți sănătoase și promovarea bunăstării pentru toți, la toate
vârstele

În prezent mai mulți copii supraviețuiesc decât oricând. Totuși, doar in 2018, 6.2 milioane de
copii și tineri adolescenți au murit, majoritatea din cauze prevenibile.

UNICEF lucrează în întreaga lume pentru a consolida sistemele de sănătate; pentru a imuniza și
trata copii de boli precum pneumonia, diareea, malaria și alte afecțiuni medicale; pentru a ajuta
statele să lupte împotriva bolilor netransmisibile și pentru a susține copiii care se confruntă cu
probleme de sănătate mintală, întârziere de dezvoltare și dizabilități.

4- Asigurarea unei educații inclusive și echitabile de calitate și promovarea

oportunităților de învățare pentru toţi.

În prezent, un număr mai mare decât oricând de copii și adolescenți sunt înscriși în sistemul
de învățământ preșcolar, primar și secundar. Și în general, fetele și băieții au o participare școlară
aproape egală în cifre. Dar pentru mulți copii, participarea școlară nu duce la învățare.

UNICEF se concentrează pe echitate și incluziune pentru a le oferi tuturor copiilor șanse de a

beneficia de educație de calitate și de programe de dezvoltare a abilităților, începând din
copilăria timpurie și în adolescență, oricine ar fi ei, oriunde ar trăi și indiferent de veniturile
familiilor lor.
 5- Realizarea egalității de gen și emanciparea tuturor femeilor și fetelor

În prezent, aproximativ 650 de milioane de fete și femei din întreaga lume au fost căsătorite
minore și peste 200 de milioane au fost victimele mutilării genitale feminine.

Egalitatea de gen este un drept al omului. Aceasta este și o precondiție pentru reducerea sărăciei
și promovarea dezvoltării.

UNICEF lucrează în întreaga lume pentru ca fetele și băieții să beneficieze de aceleași drepturi,
resurse, oportunități și măsuri de protecție. Încorporeaza rezultatele obținute în materie de
egalitate de gen în toate sectoarele programelor organizatiei pentru a se asigura că toți copiii
cresc, învață și prosperă indiferent de gen.

  6- Asigurarea disponibilității și administrării sustenabile a apei și salubrității pentru toţi

Apa contaminată și salubritatea precară se numără printre principalele cauze ale deceselor în
rândul copiilor cu vârste sub 5 ani. Fără apă curată, salubritate și igienă, copiii se confruntă cu un
risc sporit de îmbolnăviri ce ar putea fi prevenite și suferă de malnutriție, subdezvoltare și alte
probleme importante de sănătate.

UNICEF lucrează pentru a aduce în locuințe, școli și centrele medicale apă curată și dotări
elementare de salubritate și igienă astfel încât copiii să crească și să învețe într-un mediu sigur.
În 2018, spre exemplu, UNICEF a depus eforturi pentru a aduce apă curată  în 64 de țări, unui
număr de peste 43 de milioane de persoane în contexte umanitare.
  7- Asigurarea accesului la energie accesibilă, sigură, sustenabilă și curată pentru toţi

În fiecare an, peste o jumătate de milion de copii cu vârste sub 5 ani mor din cauze generate de
poluarea aerului. Iar un număr și mai mare de copii va suferi din cauza repercusiunilor de lungă
durată asupra creierelor și plămânilor în dezvoltare.

Accesul la energie accesibilă și curată este esențial pentru dezvoltarea și bunăstarea copiilor. Iar
beneficiile energiei regenerabile oferă mai mult decât sănătate fizică. Pe lângă prevenirea
emisiilor de fum toxic, energia regenerabilă poate aduce electricitate și conectivitate în zone
lipsite de rețele de energie electrică. Acest lucru susține educația deoarece școlile pot prepara,
astfel, mâncarea copiilor, iar lămpile solare pot fi încărcate pentru a le permite elevilor să învețe.

UNICEF lucrează cu partenerii săi pentru a susține energia sustenabilă, punând la dispoziția
școlilor sisteme de iluminat cu încărcare solară, pompe cu încărcare solară în comunitățile
vulnerabile afectate de secetă și inundații, precum și alte soluții bazate pe energia regenerabilă
pentru a îmbunătăți învățarea și sănătatea copiilor.

8-Promovarea creșterii economice susținute, inclusivă și sustenabilă, angajare

totală și productivă și muncă decentă pentru toţi

În prezent rata globală a șomajului în rândul tinerilor este de 13% - de trei ori mai mare decât cea
a adulților. Fără investiții urgente în educație și formarea abilităților, populația tânără în creștere
rapidă - care se așteaptă să atingă un număr de aproape 2 miliarde de persoane până în 2030 - va
fi în mare parte nepregătită pentru ocuparea forței de muncă.
Între timp, aproape 1 din 10 copii din lumea întreagă se confruntă cu exploatare prin muncă, iar
aproape jumătate dintre aceștia, muncesc în condiții periculoase. Exploatarea copiilor prin muncă
este o cauză și o consecință a sărăciei, care adâncește inegalitățile sociale și discriminarea. 

UNICEF lucrează în întreaga lume pentru a preveni și elimina exploatarea copiilor prin muncă,
abordând impactul lanțului de aprovizionare și a practicilor companiilor asupra copiilor și
oferindu-le copiilor servicii de reabilitare și reintegrare. 

De asemenea UNICEF lucrează cu partenerii Națiunilor Unite pentru a promova abilitățile

tinerilor și ocuparea locurilor de muncă, prin Generation Unlimited, un parteneriat al cărui scop
este să se asigure că fiecare tânăr se află într-o formă de școlarizare, învățare, formare sau
angajare până în 2030.

  9- Construirea infrastructurii, promovarea industrializării inclusive și sustenabile și

dezvoltarea inovației

Aproximativ 4 miliarde de tineri- aproape o treime dintre tinerii cu vârste cuprinse între 18 și 24
de ani - nu sunt conectați la internet. Această populație de tineri aflată în continuă creștere este
supusă pericolului de a nu fi luată în considerare, de a fi exclusă din lumea digitală modernă și
privată de tehnologiile care i-ar putea îmbunătăți viața în mod semnificativ.

UNICEF are o experiență îndelungată de aplicare a inovației în contextul dezvoltării și al

ajutorului umanitar.

Prin Fondul pentru Inovare (Innovation Fund), UNICEF investește în tehnologii precum:

blockchain, realitatea virtuală și augmentată, învățare automatizată și inteligență artificială pentru
a identifica soluții scalabile care să răspundă dificultăților răspândite la nivel global.
  10 - Reducerea inegalității în cadrul și între tari

Progresele obținute pentru a eradica sărăcia sunt inegale. Sărăcia este unul dintre motivele pentru
care copiii nu au acces la servicii de îngrijire de bază și de alte tipuri. În întreaga lume, băieți și
fete sunt excluși și din motive precum discriminarea de gen, dizabilitățile, limba și etnia.
Marginalizarea nu le permite grupurilor să beneficieze de progresele înregistrate și să scape de
sărăcie.

UNICEF investește în programele și politicile de protecție socială care reduc consecințele

sărăciei și discriminării pe tot parcursul vieții. Măsurile de protecție socială – care se pot
prezenta sub forma granturilor pentru copii, mese în școli, dezvoltarea abilităților și alte tipuri de
programe de transfer de numerar - au rolul de a le oferi familiilor acces la servicii de sănătate,
alimentație hrănitoare și educație de calitate pentru a le oferi tuturor copiilor, indiferent de
circumstanțele în care s-au născut, o șansă echitabilă în viață.

  11- Orașe și așezări umane inclusive, sigure, rezistente și sustenabile

Jumătate din copiii lumii trăiesc în zone urbane. Și se previzionează că acest număr va ajunge la
aproape 70% până la jumătatea secolului.

Din 1996, UNICEF promovează (Inițiativa Orașelor favorabile copiilor) Child-Friendly

Cities Initiative. Împreună cu partenerii, susținem guvernele pentru a dezvolta spații urbane în
care copiii să aibă acces la servicii de bază, aer și apă curate; și unde să se simtă în siguranță să
se joace, să învețe și să crească. De asemenea, vrem să ne asigurăm că vocile le sunt ascultate și
nevoile lor sunt integrate în politici și bugete publice.
  12- Asigurarea modelelor sustenabile de consum și producție

Tendințele actuale de consum și de producție continuă să genereze deșeuri toxice și să reducă

resurse naturale valoroase. Copiii sunt cel mai puțin responsabili de degradarea mediului, însă ei
vor duce cea mai mare povară a impactului său - în mare parte sub forma problemelor de
sănătate și de dezvoltare.

Decenii de dovezi arată că schimbările majore de comportament, precum reciclarea și reducerea

consumului de plastic, încep în copilărie. De aceea, UNICEF îi implică  pe băieți și fete pentru a
promova comportamente de consum responsabile și favorabile mediului și pentru a oferi un
exemplu comunităților lor.

  13- Întreprinderea de acţiuni urgente pentru combaterea modificării climatice

și a impactelor sale

Schimbările climatice reprezintă o amenințare directă la adresa abilității copiilor de a supraviețui,

crește și prospera. Aproape 90% din povara bolilor atribuibile schimbărilor climatice este dusă
de copiii cu vârste sub 5 ani.

În prezent, pentru prima dată, o generație de copii de pe întreaga planetă va crește într-o lume
mult mai periculoasă și nesigură din cauza schimbărilor climatice și a degradării mediului.

Măsurile eficiente împotriva schimbărilor climatice sunt un imperativ în protejarea copiilor lumii
și respectarea drepturilor lor.

UNICEF lucrează cu partenerii săi la nivel internațional și local pentru a asigura un mediu sigur
și curat în care copiii să trăiască.
  14- Conservarea și folosirea sustenabilă a oceanelor, mărilor și resurselor marine
pentru dezvoltarea sustenabilă

În prezent, 530 de milioane de copii trăiesc în zone inundate frecvent , iar 1 din 4 copii va trăi în
zone cu stres hidric extrem până în 2040.

Consecințele epidemiei de coronavirus (COVID-19) se resimt în întreaga lume. Pentru mulți

copii, o schimbare climatică se resimte printr-o schimbare a calității apei.

În perioadele de secetă sau inundații, în zonele în care nivelul mării crește sau acolo unde gheața
sau zăpada se topește în mod neobișnuit, copiii sunt privați de accesul la apa pe care se
bazează. Nivelurile crescânde ale mării pot duce la infiltrarea surselor de apă dulce cu apă sărată,
apa devenind astfel nepotabilă. Acest lucru se întâmplă deja în zonele joase de coastă și în
Statele insulare mici în curs de dezvoltare - în care trăiește aproximativ 25% din populația lumii.

UNICEF susține Statele insulare mici în curs de dezvoltare și alte comunități afectate de
nivelurile crescânde ale mării, de niveluri crescute de secetă și stres hidric, de ploi abundente și
inundații și de topirea zăpezii, a ghețarilor și a gheții marine. UNICEF asigura accesul la apă
curată, servicii de salubritate și igienă.

15- Protejarea, refacerea și promovarea folosirii sustenabile a ecosistemelor

terestre, administrarea sustenabilă a pădurilor, combaterea deșertificării, și oprirea și reversiunea
degradării terenului și oprirea pierderii biodiversității

Degradarea solului, împreună cu pierderea pădurilor, a diversității speciilor și a biodiversității

sunt strâns legate de schimbările climatice și reprezintă o amenințare semnificativă la adresa
abilității copiilor de a supraviețui, crește și prospera.
Deși aceste aspecte nu sunt principala țintă a programelor UNICEF, copiii și tinerii și-au
exprimat clar punctul de vedere care arată că protejarea și conservarea tuturor formelor de viață
ale planetei este importantă pentru bunăstarea oamenilor, pentru prosperitate și pace. UNICEF
recunoaște și încurajează leadership-ul copiilor și tinerilor care își propun să sensibilizeze și să
pună capăt distrugerii faunei și mediului. De aceea UNICEF sustine fetele și băieții să  își facă
auzite vocile în aspectele legate de mediu.

Voices of Youth este o platformă dedicată tinerilor susținători pentru a le fi sursă de inspirație și

de originalitate în aspectele care contează pentru ei. De asemenea, UNICEF isi uneste eforturile
cu partenerii Națiunilor Unite pentru a-i implica pe tineri prin intermediul campaniei câștigătoare
de premii,Wild for Life care are scopul de a limita comerțul ilegal de animale sălbatice.

  16-Promovarea societăților pașnice și inclusive pentru dezvoltare sustenabilă,

asigurarea accesului la justiție pentru toţi și clădirea instituțiilor eficace, responsabile și inclusive la toate
nivelurile

Niciun copil nu trebuie să fie expus la acte de violență, abuz sau neglijare. Totuși milioane de
copii de pe întreg Globul continuă să se confrunte cu violența acasă, la școală, în comunități și în
mediul online. Copiii dezrădăcinați în urma conflictelor și dezastrelor sunt, în mod special,
vulnerabili la violență, inclusiv la exploatare prin muncă și alte forme de exploatare.

Violența îmbracă multe forme: emoțională, fizică, sexuală. Iar efectele sale pot dura o viață
întreagă. Sănătatea, bunăstarea și dezvoltarea potențialului copiilor sunt afectate atunci când
copiii sunt, fie martori, fie se confruntă ei înșiși cu acte de violență.

Guvernele le pot oferi prima linie de apărare copiilor la risc – sisteme de înregistrare a
nașterilor care le oferă copiilor drepturi revendicabile la servicii sociale esențiale, sisteme de
justiție echitabile și alte forme de protecție a copilului.
UNICEF lucrează pentru a pune capăt diferitelor forme de violență cu care copii se confruntă în
întreaga lume prin susținerea guvernelor în construcția unor sisteme de protecție a copilului mai
puternice - inclusiv prin susținerea programelor de asistență socială și sănătate și de aplicare a
legii și justiției - și prin contestarea normelor existente în materie de violență, exploatare și abuz.

17- Întărirea implementării și revitalizarea parteneriatului pentru dezvoltare

sustenabilă
Parteneriatele sunt esențiale pentru a obține rezultate pentru fiecare copil. Fiecare joacă un rol
important în promovarea ODD.

Abilitatea UNICEF de a susține și capacita copiii și familiile lor depinde de partenerii UNICEF,
care oferă resurse de bază care permit organizatiei să ajunga la copii oriunde s-ar afla aceștia.
UNICEF lucreaza cu o mare diversitate de parteneri la nivel global, regional, național și local
atât din sectorul public, cât și privat.

De exemplu, în 2018 parteneriatele UNICEF au susținut eforturile pentru a răspunde unui număr
de 285 de urgențe care necesitau ajutor umanitar în 90 de state; pentru a susține nașterile în
centre medicale pentru 27 de milioane de nou-născuți; pentru a oferi trei doze de vaccin
pentavalent unui număr estimat de 66.5 milioane de copii; pentru a susține educația a 12
milioane de copii; pentru a contribui la tratamentul a 4 milioane de copii care sufereau de
malnutriție severă acută.

(Sursa : https://www.unicef.org/sdgs )
CAPITOLUL 5- PRINCIPALELE ACTIVITATI DESFASURATE
DE UNICEF

Activitatea desfasurata de aceasta agentie se bazeaza pe premise ca sursa progresului

uman consta in respectarea drepturilor copilului si femeii. Prin urmare, societatea ar trebui
stabilita si bazata pe interesul superior al copilului. Aceasta este singura modalitate de a atinge
obiectivul dezvoltarii umane durabile.

UNICEF mobilizeaza angajamentul politic si resurse material pentru a ajuta natiunile, in

special tarile in curs de dezvoltare, in garantia ca adolescentii si copii au drepturi si prioritate la
resurse. De asemenea, UNICEF ajuta la crearea capacitatii de a stabili politici apropiate de
comunitate bazate pe oferta de servicii sociale integrate in domeniul sanatatii pentru copii si
familiile lor.

Lipsa deresurse a unor state nu poate servi ca o scuza pentru acestea, sa nu ia masurile
necesare pentru asigurarea indeplinirii nevoilor copiilor lor si femeilor.

5.1. Finantarea UNICEF

UNICEF , o agentie fondata prin voluntariat, supravietuieste prin strangerea

fndurilor guvernamentale si a donatiilor private.

Raportul anual 2020 al UNICEF subliniază faptul că 2020 a fost un an ca nimeni altul.
Închiderile școlilor, vulnerabilitatea crescută la abuz, tensiunile de sănătate mintală și pierderea
accesului la servicii vitale au rănit profund copiii. Dar nu toți copiii au fost afectați în mod egal.
Pandemia a scos la iveală inegalități profunde care există de prea mult timp, cu cele mai grave
consecințe asupra copiilor din țările și comunitățile cele mai sărace și asupra celor deja
dezavantajați.

În ciuda provocărilor descurajante pentru copii, tineri și pentru personalul UNICEF din
întreaga lume, în 2020, UNICEF a răspuns la crizele create de COVID-19.

Într-un an afectat de pandemie, angajamentele din sectorul public și privat cu parteneri

noi și existenți au crescut dramatic în ceea ce privește veniturile, influența și expertiza, cu
venituri record. COVID-19 a reafirmat importanța finanțării flexibile care să permită un răspuns
rapid, eficient și agil în caz de urgență, susținând în același timp o programare esențială pe
termen lung.

(Sursa : https://www.unicef.org/reports/unicef-annual-report-2020)

UNICEF se unește cu sectorul public, sectorul privat și societatea civilă pentru a

îmbunătăți sănătatea, nutriția, educația și protecția copiilor. Susținătorii individuali ai UNICEF
ajută prin donații, voluntariat sau avocați pentru copiii și tinerii din comunitățile lor.

 Partenerii UNICEF din sectorul public includ guverne, instituții financiare

internaționale și alte organizații multilaterale, în special prin parteneriate de programe
globale.
În 2020, partenerii din sectorul public au contribuit cu 5,45 miliarde USD la venitul total
al UNICEF de 7,2 miliarde USD
UNICEF se unește cu guvernele în diverse foruri internaționale, inclusiv Adunarea
Generală a Națiunilor Unite, Consiliul Economic și Social al Națiunilor Unite și entități
regionale precum Uniunea Africană și Uniunea Europeană.
În 2020, cei mai mari trei contributori guvernamentali la UNICEF au fost Statele Unite
ale Americii, Germania și Comisia Europeană.

CONTRIBUTII 2020 Total USD, millions

800
600
400
200
0

  PARTENERI PUBLICI CONTRIBUTII

 2020 Total USD,
UNICEF
millions
   1 SUA 801
   2 GERMANIA 744
      3  COMISIA EUROPEANA 514
   4 UK 510
PARTENERI GLOBALI
   5 363
PENTRU EDUCATIE
      6  NORVEGIA 218
   7 JAPONIA 217
   8 SUEDIA 213
Biroul pentru Coordonarea
   9 210
Afacerilor Umanitare(OCHA) 3
Programul Națiunilor Unite
    10 141
pentru Dezvoltare

Sursa : https://www.unicef.org/partnerships/public#topdonors

 Partenerii UNICEF din sectorul privat : sectorul corporativ, filantropii, fundații,

organizații bazate pe membri și altele pentru a realiza schimbări durabile pentru copiii
lumii.
Fie că este vorba prin finanțare strategică programatică, prin valorificarea expertizei și
rețelelor de bază ale unei companii sau prin colaborarea cu industriile pentru a promova
principiile drepturilor copilului în practici de afaceri responsabile, parteneriatele din
sectorul privat ne ajută să facem o diferență de transformare pentru copii.
Pentru prima dată, UNICEF a strâns peste 2 miliarde de dolari pentru copiii din sectorul
privat, iar parteneriatele din spectru s-au realizat pe toate fronturile.
În 2020, 133 de milioane de copii au fost atinși prin parteneriate nefinanciare cu afaceri,
comparativ cu 34,3 milioane de copii în 2019. Numărul parteneriatelor cu valoare
comună a crescut de la 15 în 2019 la 21 în 2020. Inițiativa Business for Results a
continuat să dezvolte cunoștințele, resursele și abilitățile în cadrul UNICEF pentru a se
 asigura că relevanța afacerilor este integrată în programele pentru a obține rezultate
pentru copii. O sută douăsprezece birouri UNICEF și comitete naționale implicate în
afaceri pentru a sprijini și integra prioritatile copiilor în conduita responsabilă în afaceri
- Parteneriate corporative
În 2020, UNICEF și partenerii au strâns 244 de milioane de dolari, cu 21% mai mult
decât în 2019 și depășind ținta de 182 de milioane de dolari. Acest lucru a fost posibil
partial datorită acestor parteneriate:
Unilever a donat milioane constand in produse de igiena in 23 de țări, inclusiv peste 30
de milioane de săpunuri, ajungând la oameni în întreaga lume unde exista problema
igienei ( spălarea critică a mâinilor )
Un parteneriat de cinci ani cu Louis Vuitton, care a strâns 13 milioane de dolari, a fost
reînnoit cu un angajament de cinci ani de a sprijină copiii în situații de urgență.
Pașaportul de învățare, realizat de parteneriatul cu Microsoft, a fost rapid extins în timpul
închiderii școlilor pentru a asigura copiii și tinerii sa poata continua învătarea de oriunde.
Din 2020,
platforma a ajuns la studenți, profesori și îngrijitorii din 10 țări
- Parteneriate cu Fundatii
În 2020, portofoliul de parteneriate ale UNICEF cu fundațiile a crescut cu 32% față de
2019, mobilizând 223 milioane USD, din care peste 34 de milioane de dolari au sprijinit
eforturile COVID-19.

Cateva exemple:

 UNICEF a lucrat cu Fundatia Bill & Melinda Gates pentru eforturile

COVID-19, cu sprijinul fundației pentru inițiativa ACT-A/COVAX fiind
critic pentru răspunsul global;
 Investiții de la Fundația Națiunilor Unite prin Fondul de răspuns de
solidaritate COVID-19 și Fundația Mastercard și major contribuții primite de
la Fundația Conrad N. Hilton, Stavros Niarchos Foundation și Qatar Charity.
Parteneriatul UNICEF cu Educate A Child a condus la 20 milioane USD în
noi angajamente de sprijin 300.000 de copii fără școală din Kenya și Sudan.
- Parteneriate cu Organizatii Filantropice
În 2020, organizatiile filantropice au contribuit cu 191 de milioane de dolari pentru a îmbunătăți
viața copiilor. Consiliul Internațional al UNICEF – un colectiv format din cei mai apropiați și
mai influenți parteneri filantropici privați ai UNICEF – a crescut de la 63 la 76 de membri și și-
au avansat angajamentele față de copii cu contribuții financiare care depășesc 37 de milioane de
dolari în 2020

Exemplu: Rotary International și-a reînnoit angajamentul față de eradicarea poliomielitei la

nivel mondial, contribuind mai mult peste 61,6 milioane USD.

Total fonduri primite de UNICEF in 2020

(vezi ANEXA 4_UNICEF Annual Report 2020 )

5.2. Comunicare

Strategia globală de comunicare și advocacy publică a UNICEF cuprinde trei obiective globale
centrale: să fie vocea principală pentru copii, să ajungă la 1 miliard de oameni și să implice 50 de
milioane de oameni. Implementarea strategiei va fi susținută și consolidată printr-un cadru
cuprinzător de monitorizare și evaluare.

Fiecare obiectiv strategic va include un set de indicatori cheie de performanță (KPI-uri), ținte și
linii de bază specifice pentru a urmări și măsura impactul comunicării și al advocacy publicului,
așa cum este preconizat în strategie, pe perioada de patru ani de planificare și implementare
(2014–2017). KPI-urile enumerate mai jos sunt doar o eșantionare a indicatorilor care vor fi
incluși în cadrul de măsurare. Instrumente de monitorizare, cum ar fi tabele de punctaj, vor fi
dezvoltate și distribuite între birourile de țară și regionale. HQ-ul va agrega apoi toate valorile,
va estima cifrele globale și se va adapta în consecință – dedicând resurse acolo unde sunt cele
mai necesare și sporind succesele. De asemenea, se masoara impactul comunicării și al advocacy
public asupra priorităților substanțiale ale Planului Strategic al UNICEF și asupra vieții copiilor.
Indicatorii de impact ar putea include schimbări în politicile publice, creșterea angajamentului
social și creșterea investițiilor.

Instrumente de măsurare :

O companie globală de monitorizare a media va analiza și codifica articolele cu mențiuni

UNICEF în țări și limbi și va oferi acces la tablouri de bord online pentru știri și rețelele sociale
cu date în timp real. De asemenea, compania va pregăti rapoarte trimestriale cu analize și
perspective cantitative și calitative. Alte instrumente de măsurare includ tabele de punctaj,
sondaje și barometre, analize web și informații despre rețelele sociale.

Ce indicatori se vor măsura?

 Cota de voce
 Cantitatea activităţilor de comunicare
 Calitatea activităţilor de comunicare
 Cantitatea de persoane la care a ajuns mesajele UNICEF
 și acțiuni de comunicare
  Cantitatea de oameni care sprijină UNICEF prin luarea de actiuni specifice
 Cantitatea de oameni care se angajează cu UNICEF conţinut

5.3. Domenii de activitate UNICEF cu impact asupra dezvoltarii economice si

sociale mondiale

UNICEF se concentrează pe șase domenii cheie:

 Supraviețuirea copilului

Fiecare copil, indiferent de circumstanțe sau de mediul socioeconomic, are dreptul de a

supraviețui și de a prospera. În mod tragic, în fiecare an, milioane de vieți de copii sunt întrerupte
de cauze complet prevenibile. UNICEF ajută la reducerea ratei mortalității copiilor sub cinci ani
prin creșterea disponibilității produselor esențiale pentru salvarea vieții pentru sănătatea copiilor
și a femeilor și prin extinderea sprijinului nutrițional pentru milioane de copii subnutriți din
întreaga lume.

 Educaţie

UNICEF înțelege că educația nu este doar un drept universal; este un instrument puternic care
ajută la întreruperea ciclurilor sărăciei, bolilor și inechității sociale. Cu sprijinul UNICEF, astăzi
sunt înscriși la școală cu 40% mai mulți copii decât în 2000. La nivel global, ratele de
alfabetizare ale tinerilor au crescut la 91% în două decenii.

 Protecția Copilului

UNICEF consideră că toți copiii au dreptul să crească în siguranță. Programele noastre abordează
fiecare aspect al protecției copilului – de la reducerea violenței armate, la stoparea traficului de
copii și a mutilării genitale feminine, până la oferirea de sprijin psihologic copiilor din zonele de
conflict.

 HIV și SIDA

Lupta globală cu epidemia HIV și SIDA este cea mai importantă provocare pentru sănătate a
timpului nostru. UNICEF lucrează pentru a se asigura că toate femeile însărcinate care trăiesc cu
HIV urmează tratament antiretroviral, pentru a reduce transmiterea virusului de la mamă la copil,
pentru a crește tratamentul pentru copii și pentru a crește capacitățile naționale de a sprijini
orfanii și copiii vulnerabili.

 Urgențe
După o urgență la scară largă, acționarea rapidă pentru a restabili normalitatea copiilor afectați
este vitală pentru bunăstarea lor emoțională și fizică. UNICEF răspunde la peste 250 de situații
de urgență în fiecare an, lucrând pentru a ne asigura că construim pentru mâine, nu doar pentru
nevoile de astăzi

 Advocacy

Este vital ca interesul superior al copiilor să fie pe primul loc în orice moment și în toate mediile.
Fiind singura organizație numită în Convenția ONU privind drepturile copilului, UNICEF
evaluează și pune în lumină politicile naționale și internaționale care pun copiii în pericol.
Promovam drepturile tuturor copiilor prin influențarea deciziilor celor care stabilesc politicile și
legea.

5.4. Leadership

UNICEF îmbrățișează o cultură de leadership care acordă prioritate rezultatelor pentru copii.
Liderii noștri împuternicesc personalul să ofere rezultate pentru copii și să-i tragă la răspundere
pentru aceste rezultate. De asemenea, trebuie să demonstreze un grad ridicat de conștientizare de
sine și să își dezvolte echipele pentru a fi eficiente, strategice și colaborative.

Liderii seniori UNICEF întruchipează valorile noastre de bază și competențele de conducere. Ei

oferă viziune și direcție pentru a ghida echipele și se străduiesc să creeze un mediu de lucru în
care toată lumea poate prospera.

Diversitatea și incluziunea sunt elemente importante în structura noastră de conducere – lucrăm

pentru o echipă de conducere pe deplin echilibrată în ceea ce privește genul, distribuția
geografică și alți factori care constituie o forță de muncă echilibrată și reprezentativă
5.5. Activitatile UNICEF

5.5.1. Programe de cercetare

 Violența împotriva copiilor

Mai mult de jumătate din copiii lumii – un miliard de copii – raportează că au suferit o formă de
violență într-un an anterior. În combinație cu ceea ce știm despre consecințele negative ale
violenței asupra sănătății și bunăstării copiilor, impactul acesteia asupra educației și economiei și
efectele sale de lungă durată pe parcursul copilăriei și până la vârsta adultă, este esențial ca
acțiunile bazate pe dovezi .

Experiențele de violență ale copiilor rămân cu ei până la vârsta adultă, cu efecte secundare pentru
generația următoare. Recunoscând acest lucru, UNICEF Innocenti examinează violența pe
parcursul vieții, acordând o atenție deosebită intersecțiilor dintre diferitele manifestări ale
violenței. Având în vedere diferențele clare de sex în ceea ce privește nivelurile de violență,
modelele și factorii de risc, UNICEF Innocenti promovează, de asemenea, o abordare
transformatoare de gen a activității sale privind prevenirea și răspunsul la violență. O astfel de
abordare plasează cauzele inegalității de gen în centrul cercetării și lucrează pentru a transforma
rolurile dăunătoare de gen, normele și dezechilibrele de putere care stau la baza comiterii și
experienței violenței.

UNICEF Innocenti conduce și sprijină generarea de dovezi în legătură cu VAC în mai multe
moduri:

 Sintetizarea dovezilor privind violența și dezvoltarea agendelor globale de cercetare

comune
 Explorarea provocărilor emergente în domeniul violenței împotriva copiilor
 Consolidarea rețelelor și a capacităților de generare și utilizare a dovezilor
 Explorarea impactului COVID-19 asupra violenței

 Copiii și migrația: drepturi, rezistență și protecție

Copiii și tinerii se deplasează în interiorul și între țări în diferite circumstanțe, atât voluntar, cât și
involuntar. O gamă largă de factori interconectați, inclusiv factori economici, socio-politici și de
mediu, influențează deciziile privind modul în care, când și unde să migreze.

În ciuda datelor semnificative despre migrație în general, există puține informații despre
circulația copiilor și a tinerilor în mod specific. Cercetarea sensibilă la copii este esențială, nu
numai pentru a înțelege modul în care comunitatea internațională poate proteja mai bine
drepturile și bunăstarea copiilor aflați în mișcare, ci și pentru a afla despre călătoriile de migrație
de la copiii înșiși.

UNICEF Innocenti construiește baza de dovezi pe strategii eficiente de protejare a drepturilor

copiilor și tinerilor care migrează sau sunt strămutate prin metode mixte de cercetare. Lucrarea
este structurată pe trei piloni:

(1) înțelegerea factorilor, luarea deciziilor și experiențele copiilor în mișcare;

(2) protecție și bunăstare în timpul tranzitului;

(3) soluții durabile pentru integrarea, întoarcerea sau relocarea copiilor migranți.

Constatările țin seama de experiențele distincte ale copiilor și tinerilor marginalizați, inclusiv a
celor care trăiesc în contexte umanitare; angajat în muncă; și copiii care trăiesc cu dizabilități.

5.5.2. COVID-19 si educatia

UNICEF Innocenti a mobilizat un răspuns rapid de cercetare în conformitate cu răspunsul global

al UNICEF pentru a furniza dovezile necesare pentru a extinde evaluarea rapidă, pentru a
dezvolta strategii urgente de atenuare în programare și advocacy și pentru a pregăti intervenții
pentru a răspunde consecințelor pe termen mediu și lung ale Criza COVID-19. Biroul a produs,
de asemenea, o bibliotecă de cercetare pentru copii și COVID-19, care colectează cercetări din
întreaga lume despre COVID-19 și impactul acestuia asupra copiilor și adolescenților.

Închiderile școlilor cauzate de COVID-19 au scos la iveală modul în care sistemele educaționale
nepregătite sunt pentru a face față crizelor și a scos la iveală distribuția neuniformă a tehnologiei
necesare învățării la distanță. Investigăm impactul închiderii școlilor asupra copiilor și cum să
proiectăm și să oferim învățare la distanță eficientă pentru sisteme educaționale mai rezistente.
Pentru a furniza cercetări rapide și utile de înaltă calitate despre COVID-19 și educație, această
agendă de cercetare este realizată în strânsă colaborare cu secțiunea de educație și echipa de date
și analize din UNICEF, birouri regionale și parteneri precum Banca Mondială, UNESCO și
PAM.

Rezultatele UNICEF arată că închiderea școlilor este eficientă în reducerea numărului de cazuri
noi. Țările care implementează închiderea au mai puține cazuri noi de COVID-19 decât cele care
nu au. Acest lucru devine realitate la aproximativ 20 de zile de la implementarea politicii.
Eficacitatea sa continuă să fie detectabilă până la 100 de zile după implementare. Rezultatul este
robust la controalele pentru alte forme de distanțare socială.

Rezultatele sugerează că închiderea școlilor este eficientă în reducerea numărului de persoane

care sunt infectate cu COVID-19. Spre deosebire de ceea ce s-a sugerat în analizele anterioare
sau cu privire la alte boli, eficacitatea acesteia continuă să fie detectabilă până la 100 de zile de la
introducerea politicii.

5.5.3. Alte activitati si actiuni UNICEF –Analiza financiara 2020

Oferirea de lider în cadrul Facilității COVAX, rezultând în finanțarea vaccinurilor COVID-19

pentru 92 de țări cu venituri mici și medii și pregătirea țărilor pentru livrarea vaccinului.

Furnizarea de servicii și materiale WASH esențiale pentru 106 milioane de oameni.

Gestionarea comunicării riscurilor și a informațiilor publice pentru a ajunge la 3 miliarde de

oameni, inclusiv aproximativ 810 milioane de copii.

Furnizarea echipamentului individual de protecție pentru aproape 2,6 milioane de lucrători din
domeniul sănătății.

Punerea în aplicare a intervențiilor de sănătate mintală și psihosocială la nivel comunitar, care au

ajuns la 78 de milioane de copii, adolescenți, părinți și îngrijitori.

Trecerea gestionării risipei copiilor de la unități la nivelul comunității, ceea ce a dus la tratarea și
îngrijirea a aproape 5 milioane de copii cu eficiență gravă.

Sprijinirea a peste 301 milioane de copii cu învățare la distanță.

Ajungerea la peste 130 de milioane de copii din 93 de țări prin programe de transfer de numerar.

Răspunsul la 455 de situații umanitare noi și în curs în 152 de țări dincolo de COVID-19.

Conform Raportului Annual , UNICEf in 2020 a cheltuit astfel :

USD
UNICEF- CHELTUIELI 2020 mil.
CATEGORIA BUGETARE  
Dezvoltare 5841
Management 385
Coordonarea Națiunilor Unite pentru dezvoltare 12
Scop special (inclusiv investiții de capital) 12
Strângere de fonduri private și parteneriate 203
Altele 82
Cheltuieli totale 6535

Cheltuieli UNICEF 2020 in functie de OBIECTIVE

Cheltuieli UNICEF 2020 in functie de regiuni
 CAPITOLUL 6- RELATIA DINTRE UNICEF SI ALTE
ORGANIZATII INTERNATIONALE

OMS și UNICEF își unesc forțele împotriva pandemiei, prin intermediul Fondului
de solidaritate pentru combaterea pandemiei COVID –aprilie 2020

Organizația Mondială a Sănătății (OMS) și UNICEF au anunțat încheierea unui acord de

colaborare în lupta împotriva COVID-19, prin intermediul Fondului de solidaritate pentru
combaterea COVID-19, un instrument istoric, susținut de Fundația Națiunilor Unite și de
Fundația Filantropică Elvețiană.

Fondul de solidaritate pentru combaterea COVID-19 a fost constituit pentru a facilita o reacție
globală fără precedent, sprijinind Planul strategic de pregătire și reacție al OMS.

„Pandemia provocată de COVID-19 este fără precedent, impunând o reacție urgentă, bazată pe
solidaritate internațională”, a spus Dr Tedros Adhanom Ghebreyesus, Director General al
Organizației Mondiale a Sănătății. „Mă bucur că UNICEF s-a alăturat Fondului de solidaritate.
Având în vedere vasta lor experiență în colectarea de fonduri și implementarea de programe,
acest parteneriat ne va ajuta să colaborăm îndeaproape pentru a salva vieți”.

Fondul va ajuta țările să își dezvolte capacitatea sanitară și să atenueze impactul social al
coronavirusului, în special efectele asupra femeilor, copiilor și grupurilor sociale vulnerabile. De
asemenea, Fondul va susține accelerarea activităților de cercetare și dezvoltare pentru crearea
unor tratamente și vaccinuri.  

Ca partener cheie în acest efort conjugat, UNICEF va lua măsuri pentru ca familiile și
comunitățile din cele mai vulnerabile țări să beneficieze pe deplin de intervenții și să aibă acces
la apă, servicii de salubritate, igienă și alte măsuri de prevenție și control al infectării. De
asemenea, prin vasta sa rețea de proiecte comunitare și programe de țară, UNICEF se va îngriji
ca toți copiii, părinții/ îngrijitorii și personalul din prima linie de intervenție, cum sunt asistenții
sociali, cadrele didactice și personalul medical, să primească îndrumări fundamentate științific.
(sursa:https://www.unicef.org/romania/ro/comunicate-de-pres%C4%83/oms-%C8%99i-unicef-
%C3%AE%C8%99i-unesc-for%C8%9Bele-%C3%AEmpotriva-pandemiei-prin-intermediul-fondului
)
 CAPITOLUL 7- UNICEF IN ROMANIA

Obiectivul UNICEF în România este de a dezvolta programe pentru ca toții copii să poată fi în
siguranță, să aibă parte de servicii de sănătate, de condiții de trai decente si, mai ales, de acces la
educație.
Incluziunea socială pentru toții copii stă la baza mandatului UNICEF în România, astfel,
organizația, împreună cu Guvernul României, dar și cu autoritățile centrale și locale au înființat
două proiecte importante: „Proiectul Minim de Servicii” și ”Proiectul Educație Incluzivă de
Calitate”.
Aceste două mari proiecte au ca obiective:
 Prevenirea separării copiilor de familie;
 Prevenirea sărăciei;
 Prevenirea sarcinilor timpurii;
 Prevenirea îmbolnavirilor;
 Discriminarea;
 Abandonul școlar.

UNICEF mobilizează resurse din partea persoanelor fizice, a companiilor private şi a fundaţiilor
pentru a sprijini copiii din România şi nu numai.   
UNICEF în România analizează periodic modul în care UNICEF şi partenerii săi, diverse ONG-
uri şi experţi, pot interveni şi colabora cu autorităţile centrale şi locale pentru a aborda situațiile
rămase nesoluţionate.   
UNICEF continuă să lucreze îndeaproape cu Guvernul României pentru a facilita accesul ţării la
resursele financiare puse la dispoziţie de Uniunea Europeană şi prin granturile Spaţiului
Economic European.
România a înregistrat progrese importante în ultimele trei decenii, putând împărtăşi o serie de
experienţe pozitive la nivel internaţional. Dezinstituţionalizarea copiilor şi educaţia parentală
sunt două dintre domeniile în care România poate ajuta alte state din regiune şi din alte părţi ale
lumii să accelereze progresele.
UNICEF colaborează cu autorităţile române în vederea identificării bunelor practici pe care,
împreună cu Ministerul Afacerilor Externe, le promovează şi le diseminează în rândul altor ţări.
UNICEF şi Guvernul României şi-au unit forţele pentru a susţine participarea copiilor ca o
prioritate pe perioada deţinerii Preşedinţiei Consiliului Uniunii Europene de către România, dar
şi ulterior.

7.1 Inițiativele UNICEF în România

Principalele inițiative ale UNICEF în România se bazează pe șase programe importante

care au ca scop apărarea drepturilor copiilor și proteharea vieții și viitorului acestora.
1. Programul educație incluzivă de calitate
 Obiectiv: toți copiii să meargă la școală de la vârsta potrivită, să învețe la
potențialul lor maxim și să fie pregătiți pentru viață.
 Intervenția UNICEF:
o formarea directorilor de școală și a profesorilor astfel încât aceștia să
sprijine mai bine fiecare copil;
o oferirea de metode şi abilităţi didactice mai eficiente;
o sprijinirea familiilor în vederea dezvoltării competenţelor parentale;
o creşterea stimei de sine şi a aspiraţiilor educaţionale ale copiilor;
o îmbunătăţirea comunicării dintre părinţi şi profesori;
o intensificarea sprijinului comunității în favoarea educaţiei.
2. Programul educația parentală în România
 Obiectiv: protejarea tuturor copiilor și sprijinirea părinților, tutorilor și
persoanelor care îngrijesc copii să-și dezvolte la maximum competențele
parentale.
 Experiența UNICEF în România a dovedit că orele de educație parentală:
o contribuie la creșterea participării școlare a copiilor: absenteismul
școlar a scăzut cu 61% ca urmare a cursurilor de educație parentală;
o îmbunătățesc comunicarea dintre părinte și copil;
o cresc încrederea în sine a părinților, datorită interacțiunii cu alți
participanți, desfășurate într-un context în care experiențele lor
pozitive sunt apreciate la adevărata lor valoare;
o îmbunătățesc comunicarea dintre părinți și școală, educatorii parentali
fiind adesea cadre didactice din comunitate.
3. Programul dezinstuționalizarea
 Problema în România: Deși Guvernul României a înregistrat, în ultimele trei
decenii, progrese semnificative în ceea ce privește reducerea numărului de
copii aflați în îngrijirea statului, țara are încă unul dintre cele mai mari sisteme
alternative de îngrijire din regiune. Acest sistem se ocupă de nevoile a
peste 56.000 de copii. Dintre aceștia, aproximativ 18.000 sunt în îngrijire
 maternală, 13.900 în grija rudelor, 4.800 în grija altor familii și 18.500 în
instituții de stat. Aproximativ 3.000 dintre aceștia sunt adoptabili.
 Soluția: UNICEF colaborează cu Guvernul României, cu societatea civilă,
având sprijinul sectorului privat și al persoanelor fizice, pentru ca toate
familiile, în special cele mai vulnerabile dintre acestea, să beneficieze de un
Pachet Minim de Servicii. Serviciile de protecție socială, sănătate și educație
incluse în acest pachet pot preveni multe dintre problemele identificate, cu
costuri infinit mai mici.
4. Programul minim de servicii pentru copii
 Provocarea: În România trăiesc aproape 4 milioane de copii. Deși țara a
înregistrat progrese semnificative în ultimii 30 de ani, o pondere prea mare a
acestora continuă să fie afectată de sărăcie și de lipsa serviciilor medicale la
nivel local și a educației de calitate. Provocarea constă în realizarea de
intervenții de prevenție, în afară intervențiilor de sprijin al copiilor deja
afectați – un sistem local capabil să identifice, să prevină și să trateze
vulnerabilități este vital.
 Soluția: Pachetul Minim de Servicii asigură acces integrat la servicii de
sănătate, protecție socială și la educație. Acestea pot preveni, cu un cost
minim, multe dintre problemele cu care se confruntă copiii cei mai
vulnerabili și familiile acestora: separarea de familie, lipsa unui venit minim,
violența, sarcinile timpurii, boala, abandonul sau absenteismul școlar. Pentru
ca familiile să beneficieze de aceste servicii, un asistent social, un asistent
medical comunitar și un consilier școlar își unesc eforturile în comunitățile
selectate. Primii doi merg din casă în casă și identifică nevoile fiecărei
gospodării, cel de-al treilea își desfășoară activitatea în școală. Nevoile
identificate sunt înregistrate prin intermediul unui instrument online inovator
numit Aurora, cu ajutorul căruia datele colectate sunt utilizate în identificarea
de soluții, acordarea de consiliere directă și susținere.
5. Programul cooperare internațională
 Ministerul Afacerilor Externe al României şi Agenţia de Cooperare
Internaţională pentru Dezvoltare (RoAID) au stabilit ca priorităţi acordarea de
 asistenţă oficială pentru dezvoltare (AOD) în domeniul drepturilor copilului şi
implicarea mai activă a României în promovarea drepturilor copilului la nivel
internaţional. Acest demers include un mecanism comun de finanţare menit să
permită ţărilor ce doresc să beneficieze de experiența României să acceseze
fonduri din partea RoAID pentru a acoperi costurile asistenţei tehnice oferite
de experţii români. 
6. Programul copiii și președinția României la Consiliul Uniunii Europene
 Convenţia cu privire la Drepturile Copilului, ratificată de către fiecare stat
membru al Uniunii Europene, conferă tuturor copiilor dreptul de a participa,
de a fi consultaţi cu privire la deciziile care îi privesc şi de a fi ascultaţi. De
asemenea, participarea copiilor va creşte relevanţa şi eficiența următoarelor
politici şi programe europene şi naţionale, putând oferi soluţii inovatoare şi
creative pentru problemele persistente.
 Ministerul Muncii şi Justiţiei Sociale din România, prin Autoritatea Naţională
pentru Protecţia Drepturilor Copilului şi Adopţie, cu sprijinul UNICEF, al
EuroChild şi al Boardului Copiilor din România, s-a angajat să susţină
elaborarea „Declaraţiei  de la Bucureşti a copiilor din Uniunea Europeană”,
care urmăreşte să transpună dreptul de a participa în acţiuni concrete la nivelul
UE şi al statelor membre.

7.2 UNICEF în lupta cu COVID-19

În contextul actualei pandemii de COVID-19 care a afectat și România, populația se confruntă cu

o serie de probleme de ordin economic și social, determinate de reducerea activității agenților
economici și a instituțiilor publice, reorganizarea activității serviciilor de sănătate, de asistență
socială și a celor de educație. În aceste condiții, vulnerabilitățile copiilor, familiilor și
comunităților pot duce la exacerbarea riscurilor preexistente: acces limitat la servicii sociale, de
sănătate, inegalități în accesul la educație, sărăcie.
În ceea ce privesc serviciile medicale s-au luat următoarele măsuri:
 Implicare suplimentară a personalului din cabinetele de medicină de familie la nivelul
comunităților locale, în special prin asigurarea programului de lucru la nivelul
 cabinetelor, cu asigurarea tuturor măsurilor de siguranță și a limitării expunerii la situații
de risc (Ministerul Sănătății, Direcțiile de Sănătate Publică, autoritățile publice locale).
 Dezvoltarea de proceduri privitoare la furnizarea serviciilor medicale în comunități, în
situație de urgență (Ministerul Sănătății, Direcțiile de Sănătate Publică).
 Implicarea mediatorilor sanitari și a asistenților medicali comunitari în identificarea
cazurilor cu risc ridicat, informarea cu privire la soluțiile existente, precum și în
distribuirea de medicamente și echipamente de protecție în comunități (Ministerul
Sănătății, Consiliul Județean, Direcțiile de Sănătate Publică, ONG-uri, UNICEF).
 Dezvoltarea sistemului consultațiilor medicale online și tele-medicinei, atât pentru
serviciile oferite de medicii de familie, cât și pentru cele furnizate de personalul medical
din spitale și din ambulatoriile de specialitate (Ministerul Sănătății, Direcțiile de Sănătate
Publică).
 Implementarea unui sistem de centre stomatologice de urgență, care să acopere toate
zonele țării și să fie adresate tuturor categoriilor de populație (Ministerul Sănătății,
Direcțiile de Sănătate Publică).
 Asigurarea că toate persoanele din categoriile de risc din comunități au acces la măști și
echipamente de protecție adecvate (autorități locale, ONG-uri, UNICEF).
Atât pentru serviciile sociale destinate prevenirii separării copilului de familie, cât și pentru
serviciile destinate protecției speciale a copilului separat temporar sau definitiv de familie, s-au
luat următoarele măsuri:
 Colaborarea între instituțiile publice și cele private, precum și între autorități locale,
județene și centrale și încheierea de parteneriate între acestea pentru o cât mai eficientă
furnizare a serviciilor sociale și a celor destinate protecției speciale (actori relevanți:
autorități publice la toate nivelurile, ONG-uri, organizații internaționale).
 Adecvarea resurselor materiale și umane la nevoile existente (suplimentarea personalului,
resurse pentru deplasările în comunitate), precum și identificarea corectă a acestor nevoi
(autorități nationale, județene și locale).
 Asigurarea echipamentelor de protecție și a celorlalte materiale și dispozitive necesare
furnizării de servicii sociale și destinate protecției speciale a copilului separat temporar
sau definitiv de familie pe perioada pandemiei (autorități nationale, județene și locale).
 Derularea de activități de informare cu privire la pandemie, pentru a evita răspândirea
virusului și a gestiona teama personalului de a contracta virusul (autorități
naționale/județene/locale, ONG-uri, organizații internaționale).
 Digitalizare – asigurarea de resurse care să permită adaptarea furnizării serviciilor la
restricțiile stării de urgență (autorități publice, cu suportul organizațiilor internaționale).
 CAPITOLUL 8- ANALIZA PRIVIND MANAGEMENTUL
UNICEF

Metafora mașinii: Această metaforă susține că organizația este o mașină și urmărește doar
îmbunătățirea eficienței organizaționale. UNICEF deține, de asemenea, aceeași filozofie și, prin
urmare, urmează teoria organizațională clasică în care singurul accent este protejarea și servirea
copiilor și, prin urmare, promovarea drepturilor acestora ("UNICEF Org Chart: How Does the
United Nations Children's Fund Work | Org Charting", 2017).

Metafora organismului: Această metaforă percepe organizația ca un sistem deschis și, prin
urmare, este în contrast cu metafora mașinii. UNICEF nu urmează complet această metaforă,
deoarece această metaforă susține teoria organizațională modernă (UNICEF, 2018).

Metafora creierului: Sub această metaforă sunt subliniate caracteristicile cognitive ale
organizației împreună cu teoriile învățării. În scopul realizării obiectivelor organizaționale,
UNICEF își șlefuiește cunoștințele din experiență și, astfel, le folosește pentru susținerea
strategiilor organizaționale.

Metafora culturii: metafora simbolizează valorile comune și aspectele de bază ale organizației.
Cultura organizațională a UNICEF promovează, de asemenea, îmbunătățirea continuă,
răspunzând la schimbare și identificând zonele slabe ale organizației (UNICEF, 2005).

Metafora sistemului politic: Această metaforă cuprinde diversitatea de interese și conflictul din
organizație. UNICEF include diversificarea și includerea în valoarea culturii companiei și, prin
urmare, se poate spune că organizația oferă servicii copiilor, indiferent de castă, gen, crez sau
orice altă diferență („Fii incluziv: Sărbătorește și prețuiește toate tipurile de diversitate ", 2015).

Metafora psihică a închisorii: Această metaforă analizează teoriile psihanalitice din

organizație. UNICEF nu are o astfel de teorie în cultura sa organizațională.

Metafora fluxului și transformării: această metaforă specială se concentrează pe procesul de

auto-referință și imprevizibilitate, îmbrățișând teoriile haosului și complexității din organizație.
UNICEF are o structură organizațională tradițională și, prin urmare, nu au nici un domeniu de
aplicare pentru astfel de teorii.
Metafora instrumentului de dominație: Această metaforă evidențiază controlul și distribuția
inegală a puterii în organizație. UNICEF urmează teoria organizațională clasică și, prin urmare,
are un lanț de comandă autorizat în care puterea este centralizată la biroul executiv („cultura
UNICEF”, 2017).
 CONCLUZII

 Timp de 75 de ani, UNICEF a lucrat pentru a îmbunătăți viața copiilor și a familiilor

acestora.
 În ciuda provocărilor remarcabile din întreaga lume, angajații UNICEF luptă pentru
drepturile fiecărui copil care caută un adăpost sigur, nutriție, protecție împotriva
dezastrelor și conflictelor și egalității.
 Reuneste 191 de tari si teritorii si peste 10 000 de angajati pentru a asigura bunastarea
copiilor.
 Este o organizatie international unica, fondurile provenind in totalitate din contributii
voluntare individuale, ale corporatiilor, ale fundatiilor si ale guvernelor statelor membre.
 UNICEF este Organizatia Internationala a carei activitate a fost recunoscuta si apreciata ,
oferindui-se in anul 1965 Premiul Nobel pentru Pace.
 UNICEF are o organigrama clara , cu o structura care permite luarea deciziilor dar si
monitorizarea obiectivelor si implementarea in teren a proiectelor organizatiei foarte
bine.
 Accesul universal la o serie integrate de servicii sociale de baza este una dintre cele mai
eficiente metode de a reduce saracia in orice societate. Din acest motiv, programele de
dezvoltare in domeniul educatiei, asistentei in igiena, nututritiei sunt unele dintre
principalele domenii de actiune a UNICEF.
 UNICEF este o organizatie flexibila, care de-a lungul anilor desi societatea/ lumea s-a
schimbat a incercat prin programele sale sa realizeze un echilibru intre obiectivele sale si
supravietuirea copiilor.
 Foloseste toate mijloacele de comunicare pentru a-si face cunoscute obiectivele: de la
presa, publicatii, media si pana la Ambasadorii UNICEF.
 În întreaga lume, de la membrii ai familiilor regale, președinți, miniștri, oficiali
guvernamentali și reprezentanți UNICEF , toti sunt uniti sub stindardul UNICEF pentru
protectia copiiilor.
 Stilul tradițional de management este urmat de UNICEF în care structura organizațională
funcțională asigură ierarhia în lanțul de comandă și structura formală de comunicare.
Stilul de management al UNICEF asigură eficiența în atingerea obiectivelor
organizaționale.
 Teoriile organizaționale depind în mare măsură de metaforele absolute care le permit
altora să înțeleagă și să vizualizeze situațiile, cu alte cuvinte, se poate spune că metaforele
lui Morgan pot crea o perspectivă eficientă despre organizația care va fi studii care este
UNICEF.