UNIVERSITATEA TITU MAIORESCU, BUCURESTI

RISE,ANULII,SEM I
STUDENT: RAGOZ ALEXANDRA OTILIA
PROF.CDA.DAN HAZAPARU
PROCESE SI TENDINTE IN SPATIUL PUBLIC EUROPEAN

OCDE -OSCE-SCHENGEN

1
 Cuprins
1.Istoria OCDE și OSCE 3
1.1 CAZ DE COOPERARE A CELOR DOUA ORGANIZATII : 3
2. Situația actuală europeană
1.1 Care este legătura dintre deciziile (alegerile) politice şi caracteristicile societăţii?
……………………………………………………………………………..
3. Analizați mecanismul de funcționare a celor două organizații in și post Pandemie . 9
3.Concluzii.....................................................................................................................................10
Bibliografie................................................................................................................................................11

2
 1. Istoria OCDE și OSCE
(Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică) și (Organizația pentru
Securitate și Dezvoltare în Europa)
OCDE este un for interguvernamental care are ca obiect de activitate identificarea,
diseminarea şi evaluarea aplicării politicilor publice optime pentru asigurarea creşterii
economice, prosperității şi dezvoltării sustenabile în rândul statelor membre, precum şi la nivel
global.1 OCDE s-a substituit Organizației pentru Cooperare Economică Europeană (în engleză,
OEEC: Organisation for European Economic Cooperation), care a fost fondată în vederea
distribuirii ajutorului american acordat prin Planul Marshall pentru reconstrucţia Europei după
cea de-a doua conflagrație mondială.
Obiectivele acestei organizații sunt:
• promovarea și stimularea cooperării internaționale;
• căutarea de soluții la problemele socio-economice create de globalizare;
• acordarea de asistență guvernelor în vederea creșterii bunăstării și combaterii
penuriei prin stimularea comerțului, atragerea investițiilor străine, progres tehnologic, inovație,
etc.;
• crearea de locuri de muncă;
• susținerea echității sociale;
• promovarea bunelor practici economice2
Important e faptul că „acolo unde OCDE decide să dezvolte programe reuşeşte să
mobilizeze fonduri, fie din resurse proprii, fie din alte resurse, cum ar fi cele ale UE, Comisia
Europeană fiind reprezentată în Consiliul OCDE” . 3
1.1 Caz de cooperare a celor doua organizatii:
Declarație finală adoptata la Conferința regională privind „Investiții și Competitivitatea în
Asia Centrală ” Inițiativa de investiții și competitivitate pentru Asia Centrală OECD - OSCE 4 –
5 November 2008, Berlin.
Se participa la delegațiile din Afganistan, Kazahstan, Kârgâzstan, Mongolia și
Tadjikistan în Conferința regională, pentru necesitatea de a stimula creșterea economică,
dezvoltarea și progresul social al țărilor din regiunea Asiei Centrale, în special în perioadele de
criză financiară globală; Se recunoaste nevoia de a crește investițiile, competitivitatea și
dezvoltarea sectorului privat prin proiectarea și implementarea politicilor pentru îmbunătățirea

1
***Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică, Ministerul Afacerilor Externe, disponibil la:
https://www.mae.ro/node/1478 , accesat la:20/03/2021
2
Mihail Niemesch, Dreptul organizațiilor internaționale, Editura Hamangiu, București, 2015, pp. 108-109.

3
Idem.

3
climatului de investiții și de afaceri; Se sprijina cooperarea regionale în beneficiul general al
dezvoltării economice, securității și stabilitatii;
RECUNOSCÂND că OCDE, țările sale membre și OSCE în cooperare cu alte organizații
internaționale relevante, pot oferi un sprijin valoros eforturilor guvernelor în regiune pentru a
crea condiții favorabile pentru creșterea investițiilor interne și străine prin implementarea
Inițiativei de investiții .
Important e faptul că „acolo unde OCDE decide să dezvolte programe reuşeşte să
mobilizeze fonduri, fie din resurse proprii, fie din alte resurse, cum ar fi cele ale UE, Comisia
Europeană fiind reprezentată în Consiliul OCDE” . 4
OSCE își are originea la începutul anilor 1970, când a fost creată Conferința privind
securitatea și cooperarea în Europa (CSCE) pentru a servi drept forum multilateral pentru dialog
și negociere între Est și Vest. CSCE a ajuns la un acord cu privire la finala de la Helsinki Act,
care a fost semnat la 1 august 1975. 5
Principii :
Actul Final de la Helsinki atestă cele zece principii fundamentale pentru relaţiile
interstatale: egalitatea suverană a statelor; interzicerea utilizării forţei şi a ameninţării cu forţa;
inviolabilitatea frontierelor; respectul integrităţii teritoriale a statelor; soluţionarea paşnică a
conflictelor; neamestecul în treburile interne; respectarea drepturilor omului şi a libertăţilor
fundamentale; egalitatea şi dreptul popoarelor la auto-determinare; cooperarea între state;
îndeplinirea cu bună credinţă a obligaţiilor internaţionale.
Obiective:
1. Consolidarea Securității: OSCE se angajează să promoveze securitatea în
regiunea sa, abordând amenințări precum conflictul armat, terorismul,
criminalitatea organizată și proliferarea armelor.
2. Gestionarea Crizelor: OSCE intervine în situații de criză pentru a facilita dialogul
și a sprijini soluționarea pașnică a conflictelor. Organizația desfășoară misiuni de
teren și observatori pentru monitorizarea situației în zonele afectate.
3. Promovarea Drepturilor Omului și Democratiei: OSCE își propune să consolideze
drepturile omului, statul de drept și instituțiile democratice în statele membre.
Monitorizează procesele electorale și susține inițiative pentru consolidarea
guvernării democratice.
4. Controlul Armamentelor și Încrederii Reciproce: OSCE desfășoară activități de
control al armamentelor și încurajează statele membre să își sporească încrederea
reciprocă prin măsuri de dezarmare și transparentizare militară.
5. Promovarea Cooperării Economice și Mediului: Organizația sprijină cooperarea
economică și promovează măsuri pentru abordarea problemelor legate de mediu și
dezvoltare durabilă.

4
***Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică, MAE, op.cit. accesat la 22/03/2021
5
***, “Despre OSCE”, disponibil la: https://www.mae.ro/node/1983

4
 6. Combaterea Terorismului și Criminalității Transfrontaliere: OSCE are inițiative și
programe pentru a combate terorismul și criminalitatea transfrontalieră, inclusiv
traficul de droguri și traficul de persoane.
7. Promovarea Dialogului Interetnic și Intercultural: OSCE lucrează pentru a
promova dialogul și înțelegerea între grupurile etnice și culturale, sprijinind
incluziunea socială și prevenirea conflictelor interetnice.
8. Cooperarea cu Partenerii Externi: OSCE colaborează cu organizații internaționale,
societatea civilă și alte entități pentru a promova stabilitatea și securitatea la nivel
global.
2.Situația actuală europeană
Voi intra în mult mai multe detalii despre Procese și Tendințe în spațiul public European
folosind cartea “A Treia Cale - Renașterea social-democrației " de Anthony Giddens6 .
Deocamdată acest lucru va fi suficient pentru a arăta ce fel de poziții politice sunt necesare – pe
baza muncii lui Giddens – în domeniul sărăciei și inegalitatea în cadrul națiunilor dezvoltate.
Pentru a rezuma: pe de o parte, există cu siguranță un argument pentru a asigura un nivel
de trai universal adecvat pentru a asigura că indivizii nu sunt privați de resursele care le sunt
esențiale. Pe de altă parte, aceste resurse trebuie, de asemenea, să fie disponibile universal, de
exemplu prin furnizarea anumitor elemente materiale și prin furnizarea egală a sistemelor
educaționale bine finanțate.
De exemplu, teoria conflictelor consideră în continuare că structurile şi instituţiile sociale
se configurează sub presiunea conflictelor sociale din societate, astfel încât să permită societăţii
să supravieţuiască în ciuda acestora. Politica, în consecinţă este fie expresia dominării societăţii
de către una sau mai multe clase sau grupuri sociale sau al contestării, de către clasele şi
grupurile sociale dominate, a politicilor de dominaţie. Una dintre problemele principale ale
teoriei conflictelor a fost să explice formele pe care le iau conflictele de clasă sau dintre grupurile
sociale mari în societatea capitalistă dezvoltată,în care conflictul „tradiţional” dintre capitalişti şi
proletariat nu mai este evident. Una dintre variantele pe care s-a dezvoltat această teorie a fost
inclusiv de a evidenţia noi conflicte sau forme de dominaţie în societatea dezvoltată, cum ar fi
cele între reprezentanţii culturii dominante (sau majoritare) şi reprezentanţii subculturilor, ai
contra-culturilor sau ai culturilor minoritare. Un alt exemplu de conflict luat în considerare în
societăţile dezvoltate este cel dintre bărbaţi şi femei, atât în relaţiile de familie, cât şi în
raporturile lor în societate şi, de aceea, democratizarea familiei şi asigurarea egalităţii de gen este
un punct important în proiectul social-democrat al celei de A Treia Căi.
A treia cale a apărut imediat după punctul culminant al crizei asiatice. În urma acelei
crize, prevalenta gândirii politice de dreapta s-a diminuat. Aproape pretutindeni, cel puţin pentru
moment, conservatorismul bate în retragere. Apariţia celei de-a treia căi este, în parte, o reacţie la
această situaţie, dar, în acelaşi timp, a şi contribuit într-o anumită măsură la acest deznodământ.
Mult timp energiile stângii politice au fost consumate pentru a rezista provocărilor neoliberale

6
Anthony Giddens , " A Treia Cale - Renașterea social-democrației " , Ed. POLIROM, 2001 , p.151 .

5
sau în vederea reformulării defensive a gândirii de stânga în faţa acestora. Aceste energii acum
pot fi canalizate într-o direcţie mai productivă.
Ideea găsirii unei a treia căi în politică a devenit nucleul unei controverse extinse în
întreaga lume. Cu siguranţă, termenul „a treia cale" este departe de a fi nou, fiind folosit în trecut
de grupuri cu diverse convingeri politice, inclusiv unele de extremă dreaptă. Totuşi, social-
democraţii l-au folosit cel mai des. În timpul războiului rece, mulţi vedeau în social-democraţie o
a treia cale, distinctă de liberalismul de piaţă american, pe de o parte, şi de comunismul sovietic,
pe de altă parte. În mare măsură, termenul a dispărut o vreme, înainte de a fi reactivat de
dialogurile politice în urmă cu câţiva ani.
Curios, popularitatea actuală a conceptului derivă din prezentarea sa în contexte în care
înainte nu ar fi apărut niciodată - Statele Unite şi Marea Britanie, Renaşterea - şi, ulterior,
răspândirea sa se datorează în mare parte adoptării sale în aceste ţări pe către democraţi şi
laburişti. Fiecare partid şi-a remodelat concepţia politică, precum şi abordările concrete, cu
scopul de a câştiga alegerile.
A treia cale a fost descrisă iniţial de către democraţii americani ca „noul progresism".
Declaraţia Noilor Progresişti, publicată de Consiliul de Conducere Democrat în 1996, afirma că
se impune un nou început în politică în scopul armonizării cu o lume care cunoaşte schimbări
fundamentale. New Deal (Noua Cale) se baza pe colaborarea dintre stat, sindicate şi marile
patronate.
Noii democraţi şi noii laburişti au acordat o atenţie deosebită vieţii de familie,
infracţionalităţii şi declinului comunităţii - o încercare conştientă de a asocia politicile stîngii cu
ceea ce se consideră a fi preocupări majore ale cetăţenilor obişnuiţi. Schimbările din cadrul
familiei sînt legate de comportamentul antisocial şi de infracţionalitate. Răspunsul dat temerilor
cu privire la infracţionalitate este considerat vital pentru politica celei de-a treia căi. De aici
declaraţia mult lăudată a lui Tony Blair conform căreia stingă ar trebui să fie „necruţătoare în
privinţa infracţiunilor şi cauzelor acestora".7
Atunci cînd noii laburişti au ajuns pentru prima dată la guvernare, partidele social-
democrate din Europa continentală au manifestat un interes deosebit. Totuşi, de atunci, replicile
la afirmaţia că Partidul Laburist dezvoltă o nouă formă de politică de centru-stînga s-au
diversificat. Unii lideri social-democraţi de pe continent, interesaţi de ofertă, au considerat-o ca
fiind clar sub aşteptări. Important este că ne oferă o rațiune pentru a avea atât la nivel global, cât
și la nivel național dimensiunile combaterii inegalității.
In opinia mea, ultimele războaie mondiale nu se mai explică atât de mult în termeni de
interese politice ale clasei conducătoare, cât în termeni de economie şi structuri sociale. Iar
guvernele moderne sunt mult mai preocupate de problemele economiei şi finanţelor statului şi
ale societăţii decât de alte probleme. Pe de altă parte, în ultima perioadă o serie de probleme noi
au început să capete importanţă în agendele clasei politice, cum ar fi problemele ecologice,
problematica pe care o ridică globalizarea. De exemplu, în societatea comunistă, mecanismul prin
care puterea politică guverna toate aspectele vieţii economice, sociale, culturale etc. era de a
7
Idem.

6
subordona direct managementul acestor sectoare de activitate unei birocraţii politice – activiştii
de partid. Tocmai de aceea, partidele comuniste erau organizate pe structura socială a
activităţilor şi nu ca organizaţii ale cetăţenilor dintr-un anumit teritoriu. În societăţile
democratice moderne acest tip de mecanism este incompatibil cu principiile democraţiei, dar
politicienii societăţilor democratice trebuie să guverneze şi ei întreaga societate, chiar dacă nu o
fac după metoda unui control direct (care, de altfel, s-a dovedit ineficientă).
Adevărata democraţie nu înseamnă, în acelaşi timp, abuzul de putere exercitat de
majoritari, ci „împărţirea” puterii. Mai întâi prin limitarea executivului de către legislativ şi
judiciar, considerând astfel că principiul separaţiei puterilor în Stat mai are încă un cuvânt de
spus în menţinerea democraţiei. Apoi prin spiritul critic, considerat a fi motorul democraţiei. El
este conjugat acţiunii uneia sau mai multor opoziţii care să sancţioneze, când este cazul,
administrarea treburilor publice. Sancţiunea nu reprezintă însă decât – şi uneori – doar o reacţie
de nemulţumire la adresa guvernanţilor. Nici nu ar fi suficient.
Democraţia trebuie să facă posibil dreptul de control şi de contestare publică. În absenţa
dreptului de a te opune, dreptul de participare este lipsit în mare măsură de semnificaţia pe care o
are într-o ţară unde contesta-rea publică este permisă 8. Şi, nu în ultimul rând, ea reclamă un
sistem mass media echidistant faţă de stat şi de partide.
Pentru exercitarea suveranităţii naţiunea trebuie să o încredinţeze reprezentanţilor săi.
Delegarea şi reprezentarea sunt de asemenea probleme fundamentale în teoria şi practica
democraţiei. Suveranitatea naţională implică un regim reprezentativ, legitimat prin procedura de
alegere a guvernanţilor. Exercitarea actului electoral a acomodat-o, în timp, votului cenzitar sau
celui universal. Libertatea nu derivă numai din faptul electoral. Un guvern ales poate fi foarte
bine opresiv, invadator, răzbunător şi arbitrar, după cum un guvern „neales” poate acorda
(promite) o autonomie largă.
Pandemia de COVID-19: Europa a continuat să facă față provocărilor legate de
pandemia de COVID-19. Campaniile de vaccinare au fost lansate în majoritatea țărilor, dar au
existat provocări legate de aprovizionarea cu vaccinuri și gestiunea valurilor de infectare.
Situația economică: Pandemia a avut un impact semnificativ asupra economiilor
europene, cu recesiuni și creștere a șomajului în anumite regiuni. Eforturile de redresare
economică au fost o prioritate pentru multe țări.
Schimbări politice și alegeri: În diverse țări europene, au avut loc alegeri sau schimbări
politice semnificative. De exemplu, Germania a avut alegeri federale în 2021, marcând sfârșitul
mandatului Angelei Merkel și formarea unui nou guvern.
Relațiile cu Rusia: Relațiile cu Rusia au rămas un subiect de interes și îngrijorare în
Europa, cu atenție specială acordată evenimentelor din Ucraina și evoluțiilor regionale.
Schimbări în Uniunea Europeană: Discuțiile cu privire la viitorul Uniunii Europene,
reformele necesare și extinderea au fost subiecte de dezbatere. În special, procesul de ratificare a

8
R. A. Dahl, Poliarhiile. Participare şi opoziţie, Institutul European, 2000,p.31.

7
Fondului de Redresare și Reziliență a fost un element central al agendei UE pentru recuperarea
economică.
Migrația: Problemele legate de migrație și gestionarea frontierelor au fost în continuare
subiecte de dezbatere în diferite țări europene.
Schimbările climatice: Agenda climatică a rămas o prioritate pentru UE, iar mulți lideri
europeni au continuat să promoveze obiectivele de combatere a schimbărilor climatice și de
tranziție către energii regenerabile.
1.1 Care este legătura dintre deciziile (alegerile) politice şi caracteristicile
societăţii?
Toate teoriile sociologice contemporane acceptă existenţa unei legături între
caracteristicile societăţii şi puterea politică în general şi guvernare în particular. Dar, diferitele
teorii stabilesc relaţii diferite între caracteristicile uneia şi ale celeilalte. Întrebările subsumate
acestei întrebări principale se referă la care anume caracteristici ale societăţii sunt mai influente
în stabilirea priorităţilor agendei de guvernare sau în alegerile pe care le face clasa politică? Şi,
cum anume evoluează raporturile dintre acestea şi politică? De exemplu, în istoria Europei, în
cea mai mare parte a Evului Mediu politica internaţională a fost dominată de problemele
dinastice ale monarhiilor vest-europene sau de problematica raporturilor dintre variantele de
creştinism. În perioada actuală şi în ţările dezvoltate, politica pare a fi mult mai preocupată de
problematica economiei. Ultimele războaie mondiale nu se mai explică atât de mult în termeni de
interese politice ale clasei conducătoare, cât în termeni de economie şi structuri sociale. Iar
guvernele moderne sunt mult mai preocupate de problemele economiei şi finanţelor statului şi
ale societăţii decât de alte probleme. Pe de altă parte, în ultima perioadă o serie de probleme noi
au început să capete importanţă în agendele clasei politice, cum ar fi problemele ecologice,
problematica pe care o ridică globalizarea, etc.9
3.Analizați mecanismul de funcționare a celor două organizații in Pandemie
1. OSCE:
OSCE este o organizație regională care se concentrează pe securitatea și cooperarea în
Europa. Deși nu are un mandat specific în domeniul sănătății, pandemia COVID-19 a avut un
impact semnificativ asupra securității și stabilității regionale.
OSCE a sprijinit eforturile statelor membre în gestionarea crizei prin facilitarea
dialogului și cooperării între țări în diverse domenii, inclusiv aspecte legate de pandemie.

2. OCDE:

9
Schumpeter, Joseph A., 1976, Capitalism, Socialism and Democracy, Allen & Unwin, London

8
 OCDE se concentrează pe cooperare economică și dezvoltare, inclusiv sănătatea și
educația. Pandemia a avut un impact semnificativ asupra economiilor și societăților, iar OCDE a
fost implicată în analiza și facilitarea răspunsului economic și social la criză.
OCDE a furnizat orientări și analize cu privire la modul în care țările ar trebui să
gestioneze consecințele economice ale pandemiei și să sprijine redresarea.
Rolul specific al acestor organizații în gestionarea pandemiei poate varia și este influențat
de competențele și prioritățile fiecărei organizații, precum și de modul în care statele membre
aleg să colaboreze și să utilizeze resursele acestora.
Analizați mecanismul de funcționare a celor două organizații post Pandemie
Totuși, aceste organizații au fost implicate în monitorizarea și analiza impactului
pandemiei COVID-19 în diferite domenii și au furnizat orientări și recomandări pentru
redresarea economică și socială.
OSCE:
OSCE, fiind o organizație regională axată pe securitate și cooperare în Europa, a fost
implicată în facilitarea dialogului și cooperării între statele membre pentru a aborda provocările
cauzate de pandemie.
Organizația s-a concentrat, printre altele, pe aspecte legate de securitatea umană,
inclusiv sănătatea și drepturile omului, și a sprijinit statele membre în gestionarea consecințelor
pandemiei.
OCDE:
OCDE, având o abordare mai orientată către economie și dezvoltare, a furnizat analize
și recomandări privind redresarea economică după pandemie.
Organizația a elaborat rapoarte și ghiduri cu privire la modul în care țările pot să facă
față și să se recupereze din impactul economic al pandemiei, inclusiv prin politici fiscale,
reforme structurale și cooperare internațională.

4.Concluzii

9
 OCDE si OSCE au jucat un rol fundamental în studiul multifuncționalității deoarece
conceptul de analiză cat si problematica sa este preluată sau criticată. A fost validat de informații
empirice, în ciuda lacunelor din informațiile disponibile. Acum este oportun să se continue
discuția de politică care constituie a treia fază a activității OCDE. Este adevărat că analiza nu va
conduce la crearea unui indicator al multifuncționalității pe care s-ar putea baza negocierile
comerciale. Cu toate acestea, examinarea caracteristicilor multiplelor produse care trebuie testate
ar trebui să ofere îndrumări cu privire la cea mai adecvată strategie, printre toate opțiunile
posibile, pentru a atinge nivelurile solicitate de companie.
Cu toate acestea, la nivel de țară rămâne esențial ca cercetătorii și guvernele să adune în
continuare informații pentru a răspunde la întrebări despre aderare, eșecurile pieței și
caracteristicile bunului public. Informațiile empirice lipsesc în prezent din două motive: în
primul rând, multifuncționalitatea este o perspectivă de cercetare relativ nouă, deși dovezile au
fost examinate în alte contexte. De exemplu, aprovizionarea alternativă este puțin luată în
considerare, deoarece obiectivul politicilor este adesea promovarea multifuncționalității
agriculturii. Apoi, unele informații vor fi foarte dificil de obținut, deoarece metodologiile nu sunt
fiabile (evaluarea cererii) sau deoarece condițiile locale sunt atât de specifice încât costul
obținerii și generalizării este prohibitiv .
Gîndirea celei de-a treia căi caută să mărească şansele, dar nu spune nimic în privinţa
distribuţiei inegale a avuţiei şi a puterii. A treia cale nu s-a dovedit a fi o, este „mai ales o
filosofìe care să mute decizia politică „dincolo de stìnga şi dreapta". In schimb raţionalizare a
compromisului politic între stìnga şi dreapta, în care stìnga se apropie de dreapta". A treia cale
sugerează că este posibilă combinarea solidarităţii sociale cu o economie dinamică, iar acesta
este idealul pentru care trebuie să lupte social-democraţii de astăzi.
Trasaturile distinctive ale modului în care cea de-a treia cale abordează inegalitățile sunt
usor de rezumat. O astfel de abordare are în vedere deopotrivă egalitatea și pluralismul, punând
accent pe un model dinamic al egalitarismului. Ea se concentrează mai ales asupra egalității
șanselor , dar subliniază faptul că aceasta presupune redistribuție economică.Sumarul
principalelor puncte abordate în "A Treia Cale". Evidențiază ideile principale ale lui Giddens
despre adaptarea social-democrației la cerințele contemporane.

Bibliografie

10
1. ***Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică, Ministerul Afacerilor
Externe, disponibil la: https://www.mae.ro/node/1478 , accesat la:20/03/2021
2. Mihail Niemesch, Dreptul organizațiilor internaționale, Editura Hamangiu, București,
2015, pp. 108-109.
3. ***Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică, MAE, op.cit
4. ***, “Despre OSCE”, disponibil la: https://www.mae.ro/node/1983
5. COȘEA, Mircea, Manual de Economie, “Despre OSCE” , MINISTERUL
AFACERILOR EXTERNE,https://www.mae.ro/node/1983
6. ***, “România şi OSCE”, disponibil la: https://www.mae.ro/node/1981 , accesat
la:20/03/2021
7. Anthony Giddens , " A Treia Cale - Renașterea social-democrației " , Ed. POLIROM,
2001 , p.151 .
8. Schumpeter, Joseph A., 1976, Capitalism, Socialism and Democracy, Allen & Unwin,
London

11