PROIECT

Managementul capabilitatilor institutiilor de

securitate
ONU
 Cuprins

INTRODUCERE.................................................................................................3
Originea ONU...................................................................................................3
Caracterele organizației..................................................................................3
STRUCTURA FIZICĂ ȘI CEA SOCIALĂ......................................................4
TEHNLOGIA......................................................................................................5
CULTURA ORGANIZAȚIONALĂ..................................................................5
PUTEREA ȘI CONFLICTUL ÎN ORGANIZAȚIE........................................7
SOCIALIZAREA ORGANIZAŢIONALĂ......................................................7
Selecția..............................................................................................................7
Tehnicile de socializare....................................................................................8
REORGANIZAREA ȘI EFICIENTIZAREA ORGANIZAȚIONALĂ.........8
CONCLUZII........................................................................................................9
BIBLIOGRAFIE...............................................................................................10

2
 INTRODUCERE

Originea ONU

Expresia ”Națiunile Unite” îi este atribuită președintelui Statelor Unite ale Americii,
Franklin D. Roosevelt. Aceasta a fost utilizată în md oficial pentru prima dată în ”Declarația
Națiunilor Unite” din 1 ianuarie 1942, prin intermediul căreia reprezentanții a 26 de națiuni
angajau guvernele pe care lor să continue lupta împotriva Puterilor Axei (Germania Nazistă,
Italia fascistă, Japonia Imperialistă). Ideea creării Organizației Națiunilor Unite este lansată în
mod oficial prin declarația semnată la Moscova, în data de 30 octombrie 1943, de către
miniștrii de externe ai S.U.A., U.R.S.S., Marii Britanii și ambasadorul Chinei în Uniunea
Sovietică. Planurile concrete pentru crearea ONU au fost trasate la Conferința de la
Dumbarton Oaks.1

ONU este o organizație internațională, atât în ceea ce privește aria de interes cât și
componența creată în vederea menținerii păcii și securității internaționale. Fundamentul
acestei organizații fiind ideea compromisului, acest fapt a afectat coerența sistemului.

Caracterele organizației

Organizației Națiunilor Unite are ca principale caractere:2

1. Internațional – este o organizație de state suverane, nu supranațională;

2. Universal – impus de principiul universalității sub aspectul multitudinii de state,
reunite în vederea menținerii păcii și securității internaționale. Acest principiu
presupune asigurarea participării tuturor statelor lumii și evitarea creării unor
organizații rivale sau antagonice, care să afecteze eficiența organizației;
3. Dogmatic – are în vedere reflectarea noilor realități și necesități ale comunității
internaționale. Vizează consacrarea dreptului suveran al fiecărui stat de a denunța în
totalitate sau în parte a rezoluțiilor ONU care nu corespund voinței poporului.

Scopul Organizației Națiunilor Unite este de a realiza cooperarea între state pentru
rezolvarea problemelor internaționale în vederea menținerii păcii și securității.
1
Dumitru D., Bușe D., Belea O., Mecanisme instituționale ale Organizației Națiunilor Unite pentru soluționarea
crizelor și conflictelor, Editura Universității Naționale de Apărare ”Carol I”, București, 2007, pp. 15-16.
2
Duță P. D., Instituții de securitate Partea generală, Editura Techno media, Sibiu, 2006, p. 152.

3
 STRUCTURA FIZICĂ ȘI CEA SOCIALĂ

În articolul 7, alineatul 1 din Carta Națiunilor Unite sunt prevăzute următoarele organe
ale Națiunilor Unite:3

1. Adunarea Generală – conform art. 9 al Cartei, Adunarea Generală se compune din

toți membrii Națiunilor Unite. Prin competențele și funcțiile atribuite de Cartă,
Adunarea Generală apare ca fiind cel important organ al Organizației Națiunilor
Unite, având calitatea de ”centru de armonizare” a acțiunilor statelor pentru atingerea
scopurilor comune proclamate.
2. Consiliul de Securitate – este un organ cu o compunere restrânsă ce a fost învestit
cu răspunderea principală în menținerea păcii și securității internaționale. Consiliul
are un număr de cinci membri permanenți: Republica China, Franța, Uniunea
Republicilor Sovietice Socialiste, Statele Unite ale Americii și Marea Britanie și zece
membri nepermanenți.
3. Consiliul Economic și Social – este un organ cu o compunere restrânsă, scopul fiind
coordonarea activităților economice și sociale desfășurate sub egida Națiunilor
Unite.
4. Consiliul de Tutelă – are ca obiect de bază promovarea progresului politic,
economic și social al teritoriilor ale căror popoare nu au atins însă un grad de
autoguvernare. Însă din anul 1993 sistemul de tutelă instituit de Cartă nu se mai
aplică nici unui teritoriu. Drept urmare Consiliul de Tutelă a amendat regulile sale de
procedură și a decis să se întâlnească ”dacă și atunci când împrejurările o vor impune
”.
5. Curtea Internațională de Justiție – este organul judiciar al Organizației Națiunilor
Unite, are format din 15 judecători aleși de Adunarea Generală și Consiliul de
Securitate. Aceștia sunt aleși pe baza calificării lor și se urmărește ca ei să reprezinte
marile forme de civilizație și principalele sisteme juridice ale lumii.
6. Secretariatul – este compus din secretarul general și personalul necesar
Organizației. Secretarul general este ales de către Adunarea Generală în urma
propunerii înaintate de Consiliul de Securitate, iar atribuțiile acestui privesc două
laturi ale activității organizației: administrativă și politică.

3
Dumitru D., Bușe D., Belea O., Mecanisme instituționale ale Organizației Națiunilor Unite pentru soluționarea
crizelor și conflictelor, Editura Universității Naționale de Apărare ”Carol I”, București, 2007, pp. 39-61.

4
 Structura socială a organizației se reflectă cel mai bine prin intermediul procesului de
luare a deciziilor, în cadrul căruia organele organizației și membrii acestora
interacționează în vederea identificării prolemelor cât și a variantelor optime de rezolvare
a acestora. Bineînțeles că între organele anterior prezentate există relații de subordonare
cât și de colaborare și cooperare, dar toate aceste relații au fost stabilite în vedere
funcționării organizației asemenea unui organism viu, în sensul fiecare organ există și își
poate desfășura activitatea în continuare datorită celorlalte.

În prezent, Organizația Națiunilor Unite numără 193 de State membre, iar limbile
oficiale ale ONU sunt: arabă, chineză, engleză, franceză, rusă și spaniolă.4

TEHNLOGIA

În cadrul Organizației Națiunilor Unite putem vorbi despre tehnologia avansată care se
reflectă prin intermediul sistemelor de comunicații și informatică de care dispune organizația
și tehnologia serviciilor care se caracterizează în primul rând în prin intangibilitate și prin
faptul că produsele acestei tehnologii nu pot fi inventariate. Produsele tehnologiei serviciilor
sunt reprezentate de informațiile rezultate în urma procesului de analiză și sinteză a datelor
din teren.

În principal tehnologia utilizată în cadrul Organizației Națiunilor Unite se referă la

mijloacele de obținere a informațiilor, de procesare a acestora, de diseminare și cel mai
important aspect: promovarea normelor și valorilor care stau la baza menținerii păcii și
securității internaționale.

CULTURA ORGANIZAȚIONALĂ

În literatura de specialitate, cultura organizațională este prezentată ca fiind ceva e

trebuie administrat și folosit în vederea sporirii eficienței și competitivității în cadrul
organizației și nu numai.

În cadrul Organizației Națiunilor Unite, cultura organizațională este una foarte

diversificată datorită faptului că această organizație este una internațională și are, în mod
4
https://www.mae.ro/node/1587, accesat în data: 31.01.2019.

5
evident, membri din cadrul țărilor care compun organizația. Pe lângă acestea se adaugă faptul
că organizația are mai multe domenii de activitate, acesta reflectându-se prin domeniul de
activitate al membrilor cât și prin intermediul diversitatea specializărilor pe care le au
membrii diferitelor organe.

Având în vedere dimensiunile ale diferenței culturale naționale care influențează

cultura unei organizații identificate de Hofstede, putem afirma despre cultura organizațională
a Organizației Națiunilor Unite următoarele:

 Distanța puterii specifică anumitor culturi naționale nu se poate manifesta liber,

deoarece Organizației Națiunilor Unite are o structură ierarhica bine definită și
reglementată de către documentul ce sta la baza acesteia: Carta Națiunilor Unite.
 Evitarea nesiguranței – în cadrul Organizației Națiunilor Unite, nesiguranța și
ambiguitatea sunt strict monitorizate. Caracterul dogmatic al acesteia oferă
flexibilitate în ceea ce privește adaptarea organizației la noile realități cât și la noile
necesități ale comunităților internaționale.
 Individualismul contra colectivismul. Așa cum am enunțat anterior, fundamentul
Organizației Națiunilor Unite este reprezentat de ideea compromisului. Așadar putem
afirma că indivizii cooperează în vederea găsirii unui numitor comun în ceea ce
privește deciziile pe care le iau în vederea menținerii păcii și securității la nivel
internațional. Deci, indiferent de originea membrilor și cultura lor națională putem
spune că Organizației Națiunilor Unite are o cultură organizațională bazată pe
colectivism.
 Masculin contra feminin. Conform studiilor lui Hofstede, culturile puternic
masculine pun accentul pe carieră și câștig iar membrii lor pun preț pe dogmatism și
hotărâre, în timp ce culturile feminine favorizează relațiile interpersonale, serviciile și
păstrarea mediului fizic, membrii lor prețuiesc calitatea vieții și intuiția. Având în
vedere caracterul dogmatic al organizației cât și concluziile studiilor efectuate de
Hofstede, putem afirma că Organizației Națiunilor Unite are o cultură în care
predomină caracterul masculin.
 Orientarea pe termen lung contra orientarea pe termen scurt. Având în vedere
faptul că Scopul Organizației Națiunilor Unite este de a realiza cooperarea între state
pentru rezolvarea problemelor internaționale în vederea menținerii păcii și securității
pe termen nedeterminat, putem afirma că Organizației Națiunilor Unite are o cultură
orientată pe termen lung.

6
 PUTEREA ȘI CONFLICTUL ÎN ORGANIZAȚIE

Omul de știință american Robert Dahl a oferit următoarea definiție puterii: „A are
putere asupra lui B și îl poate determina pe B să facă ceea ce B nu ar face în mod obișnuit”. În
definiția lui Dahl, A și B pot fi definite la orice nivel de analiză (individ, grup sau organizație)
dar, indiferent de nivel, puterea se exercită mereu mai degrabă în contextul relațiilor dintre
actori decât în ei înșiși. De aceea, putem afirma că puterea este relațională.

Articolul 7, alineatul 1 din Carta Națiunilor Unite prezintă organele Națiunilor Unite
și în același timp învestește anumite organe și pe conducătorii acestora cu puteri decizionale
atât în cadrul organului cât și în cadrul organizației. Astfel este conturată ierarhia și se evită
conflictul.

SOCIALIZAREA ORGANIZAŢIONALĂ

Socializarea organizațională reprezintă procesul prin intermediul căruia indivizii se

familiarizează cu o organizație și deprind normele, valorile și comportamentele pretinse de
membrii organizaționali din anumite poziții. Acest proces presupune dezvățarea unor anumite
atitudini, crezuri și tipuri de comportament care funcționau în cazul unor altor funcții din
cadrul altor organizații dar care nu mai sunt dorite sau nu mai corespund.

În cadrul Organizației Națiunilor Unite, datorită caracterului internațional, socializarea

organizațională are un rol foarte important deoarece toți membrii, indiferent de țara de
proveniență și de cultura lor națională, trebuie să își aducă aportul la îndeplinirea scopului
organizației.

Selecția

În afară de cei cinci membri permanenți ai Consiliului de Securitate, ceilalți membri

sunt aleși având ca principale criterii specializarea și meritocrația. Bineînțeles că și
reprezentanții celor cinci state sunt specializați și au o vastă experiență în domeniul în care
urmează să își desfășoare activitatea.

7
Tehnicile de socializare

Tehnicile de socializare utilizate în cadrul Organizației Națiunilor Unite sunt, în mare

parte, aceleași ca în orice altă organizație: formale sau informale, individuale sau colective,
secvențiale sau non-secvențiale, fixe sau variabile, în serie sau disjunctive și de învestitură sau
de destituire.

REORGANIZAREA ȘI EFICIENTIZAREA
ORGANIZAȚIONALĂ

Structura Organizației Națiunilor Unite este clar stabilită și definită în Carta

Națiunilor Unite, și acesta depinde în mod imperativ de scopul organizației, iar caracterul
dogmatic al organizației reprezintă un avantaj major ce oferă posibilitatea unei eficientizări si
a unei adaptări rapide la noile realități și necesități ale comunității internaționale.

Un exemplu în acest sens îl reprezintă situația Consiliului de Tutelă, acesta fiind

începând cu anul 1993 într-o stare latentă deoarece a amendat toate regulile sale de procedură
și a decis să se întâlnească ”dacă și atunci când împrejurările o vor impune ”.

In vederea adaptării O.N.U. la realitatea mediului politic internațional actual, față de cel
din 1945 (schimbările care au avut loc in 1963 au fost nesemnificative) s-a inițiat reforma
O.N.U. vizând in esență restructurarea Consiliului de Securitate prin sporirea numărului
membrilor permanenți, dar si nepermanenți, modul de adoptare a deciziilor și problema
dreptului de veto.5

5
https://ro.historylapse.org/fondarea-onu, accesat în data: 01.02.2019.

8
 CONCLUZII

Organizației Națiunilor Unite este una din cele mai importante organizații
internaționale, elementele care îi conferă această poziție fiind universalitatea sa, multitudinea
și complexitatea scopurilor asumate și autoritatea de care se bucură organizația în rândul
membrilor săi.
Limbile de lucru în cadrul organizației sunt limba engleză și franceză, iar limbile
oficiale sunt: engleza, franceza, spaniola, rusa, chineza si araba, acest aspect fiind determinat
de caracterul internațional al organizației.
Având în vedere faptul că fundamentul acestei organizații este ideea compromisului,
deciziile și punerea lor în aplicare necesită o perioadă destul de îndelungată, acest fapt
afectând coerența sistemului.

Organizației Națiunilor Unite este una din cele mai longevive organizații
internaționale care are ca scop menținerea păcii și securității la nivel internațional și reușește
să realizeze acest lucru prin intermediul nenumăratelor misiuni de menținere a păcii.

9
 BIBLIOGRAFIE

1. Dumitru D., Bușe D., Belea O., Mecanisme instituționale ale Organizației Națiunilor
Unite pentru soluționarea crizelor și conflictelor, Editura Universității Naționale de
Apărare ”Carol I”, București, 2007;

2. Duță P. D., Instituții de securitate Partea generală, Editura Techno media, Sibiu,
2006;

3. https://www.mae.ro/node/1587 ;

4. https://ro.historylapse.org/fondarea-onu.

10