MINISTERUL EDUCAŢIEI ȘI CERCETĂRII

UNIVERSITATEA „BOGDAN VODĂ” DIN CLUJ-NAPOCA

FACULTATEA DE DREPT
SPECIALIZAREA – DREPT
DISCIPLINA – ORGANIZAȚII ȘI RELAȚII INTERNAȚIONALE

REFERAT
ONU. Organele principale ale ONU-lui. Descriere și
atribuții.

COORDONATOR DISCIPLINĂ STUDENT ANUL II ZI

Conferențiar universitar doctor Farcaș Emanuel Lucius
Șuteu Nicolaie Gheorghe

1
 2020-2021

Cuprins
INTRODUCERE – Prezentare Generală....................................................................................................................................................... 3
Cele 6 limbi oficiale ale Organizației Națiunilor unite...................................................................................................................... 4
Cele 6 organe principale ale Organizației Națiunilor unite........................................................................................................... 4
Adunarea generală........................................................................................................................................... 4
Consiliul de securitate.................................................................................................................................. 5
Consiliul economic și social........................................................................................................................ 6
Consiliul de Tutelă........................................................................................................................................ 6
Curtea Internațională de Justiție.................................................................................................................. 6
Secretariatul.................................................................................................................................................. 7
Cei trei piloni din Organizația Națiunilor Unite................................................................................................................................... 7
Pacea............................................................................................................................................................. 7
Drepturile omului.......................................................................................................................................... 8
Dezvoltare...................................................................................................................................................... 9
Locul de întâlnire a lumii................................................................................................................................................................................. 9
Organizația Națiunilor Unite - Atracție Turistică............................................................................................................................... 9
Bibliografie:......................................................................................................................................................................................................... 10

2
INTRODUCERE – Prezentare Generală

ONU este o organizație formată din state suverane care și-au unit voluntar forțele.

Națiunile unite au fost fondate după cel de-al doilea război Războiul Mondial cu intenția de a evita
viitoarele războaie prin utilizarea diplomației și a dialogului între națiuni. Statele membre se alătură
ONU pentru că aceasta oferă mecanismele necesare pentru rezolvarea problemelor și
controverselor și ajută la luarea deciziilor cu privire la problemele care sunt de interes pentru
omenire.
La 24 octombrie 1945 a intrat în vigoare Carta Organizației națiunilor unite prin care se
prezentau scopurile acestei organizații și anume:
Reafirmarea credinței în drepturile fundamentale ale omului, crearea condițiilor pentru
menținerea păcii între state și a respectului față de obligațiile emise prin tratate și alte surse de drept
internațional, promovarea progresului social și ridicarea nivelului de trai într-un concept mai larg
de libertate.
La momentul inaugurării sale, în 1945, Organizația Națiunilor Unite avea 51 de state
membre. În realitate, în prezent, există 193 de țări membre ONU. Ultimul stat care s-a alăturat
organizației a fost Sudanului de Sud în iulie 2011.

Chiar dacă este descris ca un „parlament al națiuni ”, Organizația Națiunilor Unite nu este un
guvern mondial. ONU este forumul în care țările se întâlnesc pentru a discuta probleme importante
precum drepturile omului, dezvoltarea economică și socială și lupta împotriva terorismului, printre
altele. Organizația joacă un rol cheie în reducerea tensiunilor internaționale, în prevenirea
conflictelor și în sarcina de a pune capăt luptelor în curs. Organizația Națiunilor Unite oferă
mijloacele pentru a ajuta la menținerea păcii internaționale și a securității, ajută la îmbunătățirea
condițiilor de viață ale celor care au cel mai mult nevoie și elaborează politici care au efect asupra
întregii omeniri. Toate acțiunile întreprinse de Națiunile Unite se bazează pe deciziile luate de
statele membre. ONU nu
are armate și nu colectează impozite. Orice curs de acțiune, fie trimiterea trupelor de menținere a
păcii în zone de conflict sau asistență către o țară pentru reconstrucția acesteia
după un război sau un dezastru natural, reprezintă o decizie a statelor membre. Națiunile Unite
abordează, de asemenea, probleme ce au legătură cu mediul, spațiul cosmic și fondurile marine ale
planetei noastre. Au ajutat la eradicarea multora dintre boli și la extinderea activităților de
alfabetizare ale populației. Organizația Națiunilor unite îngrijesc și protejează refugiații, răspund
cu ajutor la dezastre naturale și sporesc securitatea alimentară și producția de mâncare. De
asemenea, protejează și promovează
drepturile indivizilor prin stabilirea unui cadru a standardelor globale ale drepturilor omului.

Principalele birouri ONU (secretariatul) sunt în New York, Geneva, Nairobi și Viena. Există, de
asemenea, în diferite părți ale lumii mai mult de 60 de „centre de informare” care

3
să servească comunitatea internațională și să aibă sprijinul sediului central. Sediul Națiunilor Unite
din New York. Comisiile Regionale sunt situate în Geneva, Santiago, Bangkok, Beirut și Addis
Abeba, precum și birouri de teren care se găsesc
în diferite părți ale lumii, ei desfășoară numeroase activități importante ale ONU. În multe orașe, au
avut loc conferințe pe teme precum populație, hrană, biodiversitate, schimbări climatice și
drepturile omului. Peste 30 de organizații afiliate, cunoscute sub numele de sistemul ONU, se ocupă
de diferite aspecte ale activității organizației.
Cea mai nouă adăugire la familia de organizații a Organizației Națiunilor Unite este „ONU
Women”, o entitate creată în 2010, care promovează egalitatea de gen și împuternicirea
femeii. Împuternicirea femeilor determină progresul în educație, sănătate, creștere economică și
productivitate, și ajută la îmbunătățirea nivelului de dezvoltare al unei țări.

Cele 6 limbi oficiale ale Organizației Națiunilor unite

Pentru a asigura o comunicare clară între statele membre, Organizația Națiunilor Unite are șase
limbi oficiale:
Arabă, chineză, Spaniolă, Franceză, Engleză, Rusă.

Limbile de lucru ale Secretariatului ONU sunt engleza și franceza, dar în timpul ședințelor,
reprezentanții pot să vorbească în oricare dintre limbile oficiale și declarațiile lor
sunt interpretate simultan în celelalte limbi oficiale. Majoritatea documentelor ONU sunt, de
asemenea, publicate în cele șase limbi oficiale.

Cele 6 organe principale ale Organizației Națiunilor

unite

Organizația Națiunilor Unite își desfășoară activitatea aproape peste tot în lume. Cele șase organe
principale ale sale sunt cele care se ocupă de diferite sarcini. Organele principale sunt: Adunarea
generală, Consiliul de Securitate, Consiliul Economic și Social, Consiliul de tutelă, Curtea
Internațională de Justiție și secretariatul.

Adunarea generală
Adunarea Generală este principalul organ deliberativ al Organizației Națiunilor Unite: toate statele
membre sunt reprezentate în condiții de egalitate. În Adunare, fiecare națiune,
mare sau mică, au un singur vot. Adunarea poate dezbate orice problemă acoperită
în Carta ONU, cu excepția luării deciziilor cu privire la situațiile conflictuale, acestea fiind luate în
considerare de Consiliul de Siguranță. În adunarea generală se mai iau decizii legate de pacea și
securitatea internațională, admiterea de noi state membre, iar bugetul ONU este decis cu o

4
majoritate de două treimi. Alte chestiuni sunt hotărâte cu majoritate simplă. În ultimii ani, s-a făcut
un efort semnificativ pentru a se lua decizii prin consens, mai degrabă decât prin vot formal.
Adunarea se întrunește în fiecare an din septembrie până în decembrie. Pot fi convocate perioade
extraordinare de sesiuni la cererea Consiliului de securitate sau a unei majorități a membrilor
ONU. În fiecare an, Adunarea Generală alege un președinte care prezidează aceste ședințe.

La începutul fiecărei sesiuni regulate, în septembrie, Adunarea organizează o dezbatere generală în

care șefii de stat sau de guvern își prezintă punctele de vedere pe o gamă largă de subiecte care sunt
de interes pentru comunitatea internațională. Subiectele programului de obicei includ războiul și
terorismul, bolile, sărăcia și schimbarea climei.

Cele șase comisii principale ale Adunării Generale, Consiliul pentru Drepturile Omului, alte organe
subsidiare și Secretariatul ONU desfășoară lucrările Adunării
Generale. Principalele comisii dezbat problemele încercând să armonizeze diferitele abordări ale
acestora și apoi să prezinte proiectele de rezoluție examinate în sesiunile plenare ale Adunării
Generale.

Prima Comisie (Dezarmare și Securitate Internațională)

A doua comisie (afaceri economice și financiare)
A treia comisie (afaceri sociale, umanitare și culturale)
A patra Comisie (Comisia politică specială și de decolonizare)
A cincea comisie (afaceri administrative și bugetare)
A șasea comisie (afaceri juridice)

Consiliul de securitate
Conform Cartei, Consiliul de Securitate este responsabil pentru a menține pacea și securitatea. spre
deosebire de Adunarea Generală, Consiliul de Securitate nu ține ședințe
periodic. Poate fi convocat în orice moment, chiar și cu un preaviz foarte scurt, de fiecare dată când
pacea este amenințată. Statele membre au obligația să se conformeze deciziilor Consiliului. Când o
situație care amenință pacea este adusă în fața Consiliului, Consiliul cere de obicei părților să
realizeze un acord prin mijloace pașnice. Când are loc o confruntare armată, Consiliul încearcă să
garanteze încetarea conflictului, recomandând metode și condiții sau
măsuri împotriva agresiunii. Consiliul de Securitatea poate solicita impunerea de penalități
financiare și embargouri pentru a restabili pacea sau, în cele din urmă, trimiterea misiunilor
politice sau de menținere a păcii în regiunile afectate. Consiliul stabilește când o misiune de
menținere a păcii este creată sau încheiată.

Consiliul are 15 membri, inclusiv cinci membri permanenți: China, Statele Unite, Federația Rusă,
Franța și Regatul Unit. La sfârșitul celui de-al doilea război mondial,
Aceste cinci țări au jucat un rol cheie în stabilirea păcii . Creatorii Cartei
ONU au prevăzut că vor continua să joace un rol important în menținerea păcii și securității
internaționale. Ceilalți zece membri sunt nepermanenți și sunt
5
ales de Adunarea Generală pentru un mandat de doi ani pe baza reprezentării geografice.
Președinția Consiliului de Securitate se rotește lunar printre membrii săi urmând ordinea alfabetică
în limba engleză. Pentru ca o rezoluție să fie aprobată în Consiliul
Securitate, nouă din cei 15 membri trebuie să voteze „da”. Dacă există dintre cei cinci membri
permanenți votează „nu” - un veto- rezoluția nu este aprobată. De asemenea, Consiliul face
recomandări Adunării Generale privind numirea unui nou secretar General și admiterea de noi
membri ai ONU. O mulțime de țările doresc ca numărul membrilor Consiliului să fie mărit să
includă noi membri permanenți și nepermanenți.

Consiliul economic și social

Consiliul Economic și Social (ECOSOC) este organismul central responsabil de coordonarea

activității economice și sociale a Organizația Națiunilor Unite și sistemul ONU. ECOSOC este
format de 54 de membri care au un mandat de trei ani. Votul în Consiliu se face cu majoritate
simplă; fiecare stat membru are un vot. În fiecare an, Consiliul organizează scurte sesiuni pentru a
evidenția munca. Frecvent aceste sesiuni includ reprezentanți ai societății civile. Aproximativ 70%
din activitatea sistemului ONU este dedicată promovării unor standarde de viață mai bune, ocupării
depline și condiții favorabile progresului economic și social și a dezvoltării. ECOSOC identifică
soluții la probleme
economice, sociale și cu privire la sănătate cu caracter internațional, promovează cooperarea
globală pentru combaterea sărăciei și ajută țările să ajungă la acorduri pentru a îmbunătăți
educația și condițiile de sănătate și promovarea drepturilor omului.

ECOSOC servește și ca o platformă de ajutor care coordonează activitatea diferitelor agenții și

programele stabilite de către Adunarea Generală: Organizația pentru Alimentație
și Agricultură (FAO), Organizația Mondială a Sănătății (OMS), Organizația Națiunilor Unite
pentru Educație, Știință și cultură (UNESCO), Programul Națiunilor Unite Fondul Națiunilor
Unite pentru Dezvoltare (PNUD), Fondul Națiunilor Unite Organizația Națiunilor Unite pentru
Copii (UNICEF) și Biroul Înaltului Comisar al Organizației Națiunilor Unite pentru Refugiați
(UNHCR).

Consiliul de Tutelă
În conformitate cu Carta Națiunilor Unite, Consiliul de Tutela avea responsabilitatea supravegherii
și administrării a 11 foste colonii sau teritorii dependente care se numesc Teritorii Trust. Cu
înființarea Națiunilor Unite, aceste teritorii au fost plasate sub sistemul internațional de încredere
pentru a promova autonomia și independența acestora. Din 1945 până în 1994 peste 70 de teritorii
coloniale, inclusiv cele 11 teritorii de încredere și-au atins independența. Palau, în 1994, a fost
ultimul teritoriu care a devenit independent. După aproape 50 de ani, Consiliul de Tutelă și-a
finalizat lucrările și și-a suspendat operațiunile.

6
Curtea Internațională de Justiție
Curtea Internațională de Justiție (CIJ) este principalul organ sistemul judiciar al ONU. CIJ sau
„Curtea Lumii”, denumire pe care și-a asumat-o funcționează din 1946. Este prezidată de 15
judecători, fiecare dintre ei o altă națiune, aleasă de Adunarea Generală și de Consiliu de
Securitate. CIJ necesită o majoritate de nouă judecători pentru a lua o decizie.
Curtea decide litigiile juridice dintre națiuni, nu între persoane, în conformitate cu dreptul
internațional și hotărârile sale sunt definitive și inapelabile. Din 1946, CIJ a luat în considerare mai
mult de 150 de cazuri și a emis numeroase hotărâri cu privire la disputele internaționale ridicate de
state. Aceste cazuri sunt legate de drepturile economice, protecția mediului, dreptul de trecere,
neutilizarea forței, neintervenția în afaceri interne ale statelor, relații diplomatice, luarea de ostatici,
dreptul la azil și naționalitate.

Secretariatul
Secretariatul desfășoară activitatea de zi cu zi a organizației. Este alcătuit din oficiali internaționali
care lucrează la sediul ONU din New York, precum și la birourile sale principale din Geneva,
Nairobi și Viena. Secretariatul funcționează cu birouri ale sistemului ONU situate în diferite părți a
lumii. Secretariatul este condus de secretarul general, care servește ca ofițer administrativ, șef al
Organizația și dirijează munca oficialilor, cunoscuți ca „oficiali internaționali”. spre deosebire de
diplomați, care reprezintă o anumită țară și interese ale acesteia. Personalul ONU lucrează pentru
toate cele 193 de state membre. Adunarea Generală, pe baza recomandării al Consiliului de
Securitate, numește secretarul general pentru un mandat de cinci ani. Slujba de secretar General
constă în implementarea deciziilor luate de diferite organe ale Națiunilor Unite. Secretarul general
poate lua decizii și cu privire la problemele umanitare sau alte tipuri de probleme de importanță
deosebită.

De la fondarea ONU au existat opt secretari Generali:

Trygve Lie (Norvegia), 1946-1952
Dag Hammarskjöld (Suedia), 1953-1961
U Thant (Birmania, acum Myanmar), 1961-1971
Kurt Waldheim (Austria), 1972-1981
Javier Pérez de Cuéllar (Peru), 1982-1991
Boutros Boutros-Ghali (Egipt), 1992-1996
Kofi Annan (Ghana), 1997-2006
Ban Ki-moon (Republica Coreea), 2007-prezent

Candidatul la funcția de secretar general nu poate fi cetățean al niciunuia dintre cei cinci membri
permanenți al Consiliului de Securitate, deși este Consiliul de Securitate care recomandă
candidatul.

7
Cei trei piloni din Organizația Națiunilor Unite

Pacea

Astăzi menținerea păcii nu se limitează doar la menținerea păcii și securității. Menținătorii păcii
sunt din ce în ce mai implicați în sarcini precum asistența în procesele politice, reforma sistemelor
de justiție, instruirea forțelor de securitate și a poliției, dezarmarea foștilor combatanți și eliminarea
minelor terestre. Începând din 1948, forțele de menținere a păcii au întreprins 66 de misiuni de
teren. ONU a ajutat să pună capăt conflictului și să promoveze reconcilierea prin operațiuni de
menținere a păcii încheiate cu succes în zeci de țări.

Principiile directoare ale operațiunilor de întreținere pace:

(1) Consimțământul părților
(2) Imparțialitate
(3) Fără folosirea forței, cu excepția apărării legitime și a apărarea mandatului

Menținătorii păcii au cască albastră, este cel mai vizibil simbol al eforturilor de pace ale
ONU. Consiliul de securitate este cel care determină desfășurarea operațiunilor Organizației
Națiunilor Unite pentru întreținerea păcii. Organizația Națiunilor Unite nu are propria armată
permanentă: statele membre contribuie cu trupele pentru menținerea păcii. Aceste trupe, sunt
formate din soldați a diferitelor armate naționale care participă la activități în mod voluntar,
îndeplinesc rolul unui terț imparțial. Ele ajută la crearea și menținerea păcii și stabilirea unei zone
de tampon între părțile aflate în conflict. Prezența lor ajută la căutarea unei soluții pașnice a
conflictului prin canale diplomatice. În timp ce personalul de întreținere
păcii menține pacea pe teren, mediatori ai Organizația Națiunilor Unite se întâlnește cu liderii
partidelor
sau țări aflate în conflict și încearcă să ajungă la o soluție pașnică.

Drepturile omului

În 1948, Organizația Națiunilor Unite a aprobat Declarația universală a drepturilor omului, o serie
de norme comune privind drepturile omului pentru toate națiunile. Se așteaptă ca guvernele să
accepte obligația de asigurare că toate ființele umane - bogate și sărace, puternice și slabi, bărbați și
femei de orice rasă și religie – vor primi tratament egal.

Declarația universală a drepturilor omului este în favoarea a protecției tuturor persoanelor:

„De unde încep drepturile omului? universal? În locuri mici, aproape de casă; atât de aproape și
atât de mici încât nu pot fi văzute pe hărțile lumii ... Fără o acțiune cetățeană concertată la care să
pledăm aproape de casă, dorința noastră de a face progrese în lume va fi în zadar”. - Eleanor
Roosevelt, prima președintă a Comisiei pentru Drepturile omului ONU

8
Una dintre cele mai mari realizări ale ONU a fost crearea unui corp mare de norme privind
drepturile omului: un cod universal și protejat internațional care trebuie să se aboneze toate
națiunile și la care toți oamenii ar trebui să aspire.

De la înființare, ONU a adoptat numeroase tratate legate de problemele internaționale privind

drepturile omului, acoperind probleme precum drepturile femeilor, discriminarea rasială și
drepturile copiilor.

Consiliul pentru Drepturile Omului este principalul forum al ONU privind drepturile omului. Este
administrat de Biroul Înaltului Comisar al ONU pentru Drepturi Human Rights (OHCHR), cu
sediul la Geneva. OHCHR urmărește să integreze drepturile omului:

(1) asigurarea dreptății și responsabilității în cadrul procesele de pace

(2) prevenirea și remedierea încălcărilor drepturilor oameni
(3) dezvoltarea capacităților și consolidarea instituțiile naționale
(4) integrarea drepturilor omului în toate programele de la ONU

Dezvoltare
Pentru a exista o pace mondială durabilă, trebuie realizată dezvoltarea socială și economică și
schimbările climatice trebuie abordate. Agenda de dezvoltare răspunde la noi provocări globale și
întărește cele mai solide aspecte a Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului (2000-2015).
Țintele sunt obiectivele de dezvoltare durabilă (ODD) dezvoltare pentru 2016-2030.
Cele șaptesprezece goluri prezice o lume incluzivă după 2015, egală și durabilă, care va aborda
urgent schimbările climatice și impactul acestora.

Locul de întâlnire a lumii

Înainte de a fi stabilită în sediul permanent din New York, Organizația a avut o perioadă grea. În
prima perioadă Sesiunile s-au deschis la Londra în ianuarie 1946. Au primit oferte din multe orașe
din Europa și America de Nord. La 10 decembrie 1945 Congresul Statelor Unite a invitat
Organizația Națiunilor Unite să își stabilească sediul permanent. in Statele Unite ale Americii.
Adunarea Generală a acceptat oferta
de 8,5 milioane de dolari realizată de omul de afaceri și filantropul american John D. Rockefeller,
Jr. Concomitent cu cadoul lui Rockefeller, New York City a oferit terenul adiacent
amplasamentului.
Națiunile Unite ocupă 18 acri care sunt considerați teritoriu internaţional.
O echipă de 11 arhitecți condusă de Wallace K. Harrison (SUA) a proiectat complexul sediului
central pentru
ONU. Piatra de temelie a clădirii a fost pusă pe 24 octombrie 1949. Nouăsprezece luni mai târziu, la
21 august 1951, personalul secretariatului a început să se mute în noile lor

9
Birouri. Sediul ONU are mai multe clădiri interconectate: Clădirea Secretariatului cu 39 de etaje,
clădirea Conferinței, clădirea Adunării Generale și Biblioteca. Complexul
ONU este un reper istoric și arhitectural. În întreaga lume este considerat simbolul Națiunilor Unite
și este un exemplu rar al stilului arhitectural internațional în vigoare în anii 1950.

Organizația Națiunilor Unite - Atracție Turistică

Sediul Națiunilor Unite este una dintre atracțiile turistice cele mai populare din New York. În
fiecare an are peste un milion de vizitatori din toată lumea.

Tururi ghidate ale ONU - o oportunitate fascinantă să descoperiți sediul Organizației Națiunilor
Unite – cu posibilitatea de a vizita „culisele” operațiunii Organizației. Tururile sunt oferite în cele
șase limbi oficiale și, la cerere, în alte limbi. Durează aproximativ o oră și au loc de luni până vineri
de la 9.45 la 16.45. De asemenea, sunt disponibile în holul vizitatorilor expoziții foto gratuite și
panouri multimedia realizate de fotografi și artiști celebri.

Bibliografie:
- https://visit.un.org

10