Sunteți pe pagina 1din 19

Organizatia Natiunilor Unite a fost infiintata la 24 octombrie 1945 cind un numar de 51 de tari se angajau sa mentina pacea prin cooperare

internationala si securitate colectiva. Astazi, aproape toate natiunile lumii sunt membre ONU: in total 192 de tari. Cand statele devin membre ONU, ele accepta si isi asuma obligatiile prevazute in Carta Natiunilor Unite, un tratat international care stabileste principiile de baza ale relatiilor internationale. Conform Cartei, ONU are patru obiective majore:

y y y y

sa mentina pacea si securitatea internationala; sa dezvolte relatii de prietenie intre natiuni; sa coopereze in rezolvarea problemelor internationale si in promovarea respectului pentru drepturile omului; si sa fie un centru pentru armonizarea actiunilor tuturor statelor.

ONU nu este un guvern si nu emite legi. Ofera totusi mijloace pentru rezolvarea conflictelor internationale si pentru formularea de politici in chestiuni care ne afecteaza pe toti. In cadrul Organizatiei toate statele membre mari sau mici, bogate sau sarace, cu vederi politice si sisteme sociale diferite au un cuvant de spus si drept de vot egal. ONU are sase organisme distincte. Cinci dintre ele Adunarea Generala, Consiliul de Securitate, Consiliul Economic si Social, Consiliul de Tutela si Secretariatul au sediul central in New York. Cel de-al saselea Curtea Internationala de Justitie - isi desfasoara activitatea la Haga, in Olanda.

Sediul ONU in New york

Principalele organisme ale Organizatiei Natiunilor Unite


inapoi

Adunarea Generala
Toate statele membre ONU sunt reprezentate in Adunarea Generala un parlament al natiunilor care se intruneste in sesiuni ordinare sau extraordinare pentru a discuta cele mai presante probleme mondiale. Fiecare stat membru are drept de vot. Decizii in probleme-cheie precum pacea si securitatea internationale, admiterea de noi membri si bugetul ONU sunt aprobate cu o majoritate de doua treimi. Alte decizii sunt votate prin majoritate simpla. In ultimii ani, s-au depus eforturi spre a se lua decizii mai degraba prin consens, decat prin vot formal. Adunarea nu poate forta statele sa actioneze, dar recomandarile ei sunt indicatorul opiniei internationale generale si reprezinta autoritatea morala a comunitatii natiunilor. In cadrul sesiunii din 2004, Adunarea a discutat peste 150 de subiecte, inclusiv reforma ONU, restabilirea respectului pentru statul de drept, nevoile micilor state insulare aflate in curs de dezvoltare, schimbarile

climatice si pericolele umanitare inerente acestora, precum si participarea tuturor statelor in sistemul de comert international. S-au dezbatut situatii specifice din mai multe tari, inclusiv cea din Irak si Sudan (regiunea Darfur). Punctul central al sesiunii aniversare din 2005 a Adunarii Generale, ce a marcat 60 de ani de la infiintarea Organizatiei, a fost Raportul de 5 ani privitor la Declaratia Mileniului din 2000, care includea propuneri de masuri necesare atingerii unor obiective recomandate de Secretarul General ONU, in domenii precum reducerea saraciei, rezolvarea amenintarilor legate de securitate, oprirea abuzurilor impotriva drepturilor omului si intarirea functionarii ONU. Sesiunea anuala a Adunarii Generale incepe in luna septembrie si dureaza pina in luna decembrie a fiecarui an. Daca este necesar, sesiunea poate fi reluata sau se organizeaza o sesiune speciala ori de urgenta pe teme de interes specific. Adunarea Generala isi indeplineste mandatul si prin intermediul a sase Comitete Principale, organisme subsidiare si prin Secreriatul ONU.

Consiliul de Securitate
Carta Natiunilor Unite acorda Consiliului de Securitate principala responsabilitate in mentinerea pacii si securitatii internationale. Consiliul se poate reuni oricand, de fiecare data cand exista amenintari la adresa pacii mondiale. Conform Cartei, toate statele membre ONU sunt obligate sa respecte si sa aplice deciziile Consiliului. Consiliul are 15 membri. Cinci dintre acestia - China, Franta, Federatia Rusa, Regatul Unit al Marii Britanii si Statele Unite ale Americii - sunt membri permanenti. Ceilalti 10 (Africa de Sud, Belgia, Congo, Ghana, Indonezia, Italia, Panama, Peru, Qatar, Slovacia) sunt alesi de catre Adunarea Generala pentru un mandat de doi ani. Statele membre continua sa discute propuneri de reforma in componenta Consiliului de Securitate, pentru o mai buna reflectare a realitatilor politice si economice actuale. Deciziile Consiliului trebuie luate cu 9 voturi. Cu exceptia votului in chestiuni procedurale, nu poate fi luata o decizie in cazul unui vot negativ sau al exercitarii drepturilui de din partea unui membru permanent. Cand Consiliul considera ca exista o amenintare la adresa pacii mondiale, acesta discuta mai intai modalitatile de rezolvare pasnica a unei dispute, poate sugera principiile unui acord de pace sau poate media conflictul. In cazul unor conflicte armate, Consiliul incearca sa asigure mai incetarea focului. Poate trimite o misiune pentru mentinerea pacii cu scopul de a ajuta partile aflate in conflict sa mentina armistitiul si sa impiedice reluarea violentelor. Consiliul poate lua masuri de implementare a deciziilor sale. Poate impune sanctiuni economice sau poate impune un embargo asupra armelor. Rareori Consiliul a autorizat statele membre sa adopte orice mijloace necesare, inclusiv actiunea militara colectiva, pentru a asigura ducerea la bun sfarsit a deciziilor sale. Consiliul face de asemenea recomandari Adunarii Generale pentru numirea unui nou Secretar General si pentru admiterea de noi membri.

Consiliul Economic si Social


Consiliul Economic si Social (ECOSOC), aflat in subordinea Adunarii Generale, coordoneaza activitatea economica si sociala a Natiunilor Unite si a organizatiilor din sistemul ONU. In calitate de forum central de discutie a subiectelor economice si sociale internationale si formulare de recomandari de politici, Consiliul joaca un rol-cheie in cooperarea internationala pentru dezvoltare. Se poate consulta cu organizatiile neguvernamentale, dezvoltand astfel o veriga vitala intre Natiunile Unite si societatea civila. Consiliul are 54 de membri, alesi de Adunarea Generala pentru mandate de cate 3 ani. Se intruneste pe tot parcursul anului si are o sesiune principala in cursul lunii iulie, perioada in care ministrii statelor membre discuta, in cadrul unei reuniuni la nivel inalt, problemele economice, sociale si umanitare majore. Organismele subsidiare ECOSOC se intrunesc regulat si emit rapoarte catre Consiliu. Spre exemplu, Comisia pentru Drepturile Omului monitorizeaza respectarea drepturilor omului in intreaga lume. Alte organisme se concentreaza pe probleme cum ar fi dezvoltarea sociala, statutul femeilor, prevenirea criminalitatii, combaterea traficului de droguri si dezvoltarea durabila. Cinci comisii regionale promoveaza dezvoltarea economica si cooperarea pe regiuni.

Consiliul de Tutela
Consiliul de Tutela a fost infiintat pentru a asigura supravegherea internationala a unui numar de 11 teritorii aflate sub tutela si administrate de sapte state membre; de asemenea, s-au asigurat toate masurile necesare pregatirii teritoriilor respective pentru auto-guvernare si independenta. Pana in 1994, toate teritoriile isi obtinusera auto-guvernarea sau independenta, fie ca state separate, fie prin alaturarea la state vecine independente. Ultimul care a facut acest lucru a fost Teritoriul sub Tutela al Insulele Pacifice Palau care era administrat de SUA si a devenit al 185-lea membru ONU. Indeplinindu-si astfel misiunea, Consiliul de Tutela este alcatuit astazi din cei cinci membri permanenti ai Consiliului de Securitate. Si-a amendat regulile de procedura astfel incat sa se poata intruni doar cand ocazia ar cere-o.

Curtea Internationala de Justitie


Curtea Internationala de Justitie, cunoscuta si sub numele de Curtea Mondiala, este principalul organism judiciar al ONU. Cei 15 judecatori ai sai sunt alesi de Adunarea Generala si de Consiliul de Securitate. Ei iau decizii prin vot independent si simultan. Curtea dezbate disputele dintre state in baza participarii voluntare a statelor aflate in litigiu. Daca un stat alege sa participe la procedurile curtii, atunci este obligat sa se supuna rezolutiilor acesteia. Curtea emite de asemenea opinii consultative catre ONU si agentiile specializate ale acesteia.

Secretariatul
Secretariatul se ocupa de partea administrativa a Natiunilor Unite, una esentiala, pe baza mandatului aprobat de catre Adunarea Generala, dar si a deciziilor Consiliul de Securitate si ale altor organisme ONU. In fruntea Secretariatului se afla Secretarul General, care are drept sarcina asigurarea managementului general. Secretariatul este alcatuit din departamente si oficii si are aproximativ 7500 de angajati platiti din bugetul obisnuit. Acestia provin dintr-un numar de 170 de tari. Printre sediile principale ale Secretariatului se numara Cartierul General din New York, dar si birourile ONU din Geneva, Viena sau Nairobi.

Insemnele ONU
Reguli privind utilizarea siglei si a drapelului Organizatiei Natiunilor Unite (ST/SGB/132)
In cele ce urmeaza va prezentam textul Codului (regulamentului) privind insemnele oficiale ale Organizatiei Natiunilor Unite asa cum au fost ele amendate la 11 noiembrie 1952 de catre Secretarul General ONU In baza rezolutiei 167 (II) a Adunarii Generale ONU din 20 octombrie 1947 prin care s-a decis ca drapelul ONU sa fie format din emblema oficiala adoptata de catre Adunarea Generala in rezolutia 92 (I) din 7 decembrie 1946, pozitionata in centru pe un fond albastru PMS279, autorizata fiind de catre Secretarul General sa adopte Codul privind utilizarea drapelului si avand in vedere dorinta de a reglementa utilizarea insemnelor si protejarea demnitatii acestora, In baza autoritatii Codul privind utilizarea drapelului care a fost emis de catre Secretarul General ONU la 19 decembrie 1947 si In baza necesitatii de a amenda Codul privind utilizarea insemnelor oficiale pentru a permite arborarea drapelului ONU de catre organizatii si persoane care doresc sa-si exprime sprijinul in valorile Organizatiei Natiunilor Unite, Secretarul General ONU, in virtutea autoritatii cu care a fost investit, abroga Codul privind utilizarea drapelului ONU din 19 decembrie 1947 si adopta urmatorul regulament privind insemnele oficiale: I. Design-ul drapelului Drapelul va contine emblema oficiala a Organizatiei Natiunilor Unite aflata in centrul fondului

albastru ONU. Emblema de culoare alba va aparea permanent pe ambele fete ale drapelului, mai putin in cazurile prevazute in acest cod. Drapelul va fi produs in marimi care vor fi periodic prevazute in reguli. II. Demnitate Drapelul ONU nu va fi subiectul niciunui act nedemn. III. Protocol 1/ Drapelul Organizatiei Natiunilor Unite nu va fi subordonat niciunui alt drapel; 2/ Maniera in care va fi arborat drapelul ONU fata de celelalte drapele va fi detaliata in regulament. IV. Utilizarea drapelului de catre Organizatia Natiunilor Unite si agentiile sale specializate 1/ Drapelul va fi arborat: a/ la toate sediile, birourile sau alte cladiri ocupate de catre Natiunile Unite; b/ la orice resedinta oficiala care a fost astfel desemnata de catre regulament; 2/ Drapelul va fi folosit de orice departament care desfasoara activitati in numele Organizatiei Natiunilor Unite, cum ar fi Comitete sau Comisii sau alte entitati mandatate de Organizatia Natiunilor Unite, in circumstante care nu au fost stipulate in codul de fata, in functie de necesitati si in interesul Organizatiei Natiunilor Unite. 3/ Drapelul poate fi arborat pe orice sediu, birou sau alta cladire ocupata de oricare dintre agentiile specializate ale Natiunilor Unite. V. Utilizarea generala a drapelului Drapelul va fi utilizat in conformitate cu prezentul cod de catre guverne, organizatii si persoane care isi demonstreaza sprijinul fata de Natiunile Unite si fata de principiile si obiectivele sale. Maniera si circumstantele in care poate fi arborat trebuie sa se conformeze, cat mai mult posibil, legilor si cutumelor aplicabile arborarii drapelului national al tarii in care are loc arborarea. VI. Utilizarea drapelului in operatiunile militare Drapelul poate fi utilizat in operatiunile militare numai dupa autorizarea expresa din partea unui organism competent al Natiunilor Unite si numai in limitele acesteia. VII. Interdictie Drapelul nu va fi utilizat intr-o maniera care contravine acestui Cod sau altor reguli care fac referire la insemnele oficiale. Drapelul sau reproduceri ale acestuia nu pot fi utilizate sub nicio forma in scopuri comerciale sau in directa asociere cu obiecte ce se comercializeaza. VIII. Arborarea in berna Secretarul General va stipula in regulamente care sunt cazurile in care drapelul va fi arborat in berna, ca semn de doliu. IX. Producerea si comercializarea drapelului 1/ Drapelul poate fi produs pentru comercializare numai dupa obtinerea in prealabil a consimtamantului Secretarului General. 2/ Acest consimtamant se acorda in urmatoarele conditii: a/ drapelul va fi comercializat la un pret convenit cu Secretarul General; b/ este responsabilitatea producatorului sa se asigure ca fiecare cumparator al drapelului primeste o copie a codului prezent, precum si o copie a regulilor suplimentare relevante si ca fiecare cumparator este informat ca utilizarea drapelului ONU se supune conditiilor prevazute in regulile si regulamentele respective. X. Incalcari ale codului Orice incalcare a prezentului cod va fi pedepsita in conformitate cu legislatia tarii in care a avut loc incalcarea. XI. Reguli 1/ Secretarul General isi poate delega autoritatea ce-i revine din prezentul cod; 2/ Secretarul General sau reprezentantii sai autorizati sunt singurele persoane imputernicite sa emita reguli in baza prezentului cod. Aceste reguli pot fi emise pentru a servi scopurilor indicate in prezentul cod si in general scopurilor vizand aplicarea sau clarificarea oricarei prevederi a prezentului cod oricand Secretarul General sau reprezentantii sai autorizati considera ca este nevoie de clarificari suplimentare. Reguli Incepand cu 1 ianuarie 1967, urmatoarele reguli, aplicabile Codului privind utilizarea drapelului Organizatiei Natiunilor Unite, vor inlocui regulamentul amendat de Secretarul General la 11 noiembrie 1952. Codul privind utilizarea drapelului ONU ramane in vigoare asa cum a fost el amendat la 11 noiembrie 1952.

I. Dimensiunile drapelului 1/ In conformitate cu articolul 1 al Codului privind utilizarea drapelului Organizatiei Natiunilor Unite vor fi: a/ baza (latimea) drapelului Organizatiei Natiunilor Unite 2 si anvergura (lungimea) - 3; sau b/ baza (latimea) drapelului Organizatiei Natiunilor Unite 3 si anvergura (lungimea) 5; sau c/ proportii asemanatoare cu cele ale drapelului national al tarii in care este arborat drapelul Natiunilor Unite; 2/ emblema va fi intotdeauna egala cu o jumatate din baza (latimea) drapelului Organizatiei Natiunilor Unite si perfect centrata. II. Protocol In conformitate cu articolul III (2) al Codului privind utilizarea drapelului Organizatiei Natiunilor Unite, maniera in care acesta poate fi arborat este urmatoarea: 1/ Prevederi generale a/ conform articolului V al Codului privind utilizarea drapelului Organizatiei Natiunilor Unite, acesta poate fi arborat sau utilizat de catre guverne, organizatii sau persoane care demonstreaza sprijin pentru Organizatia Natiunilor Unite, precum si pentru principiile si obiectivele sale; b/ drapelul Organizatiei Natiunilor Unite poate fi arborat singur sau alaturi de alte drapele pentru a demonstra sprijinul pentru Organizatia Natiunilor Unite, precum si pentru principiile si obiectivele sale. Totusi, Secretarul General poate limita arborarea sau utilizarea drapelului ONU in anumite ocazii, fie acestea speciale sau generale. In circumstante speciale, el poate restrictiona arborarea drapelului Organizatiei Natiunilor Unite, permisiunea fiind acordata numai pentru uzul oficial al organismelor ONU si agentiilor sale specializate; c/ atunci cand drapelul Organizatiei Natiunilor Unite este arborat alaturi de unul sau mai multe alte drapele, toate drapelele vor fi dispuse la acelasi nivel si vor fi cat mai apropiate ca dimensiune; d/ niciun alt drapel nu poate fi arborat alaturi de drapelul Organizatiei Natiunilor Unite, dar la o inaltime mai mare, dupa cum drapelul Organizatiei Natiunilor Unite nu poate avea dimensiuni mai reduse decat drapelul alaturi de care este arborat; e/ drapelul Organizatiei Natiunilor Unite va fi arborat de orice parte a unui alt drapel fara a fi insa subordonat oricarui alt drapel in spiritul articolului III (1) al Codului privind utilizarea drapelului Organizatiei Natiunilor Unite; f/ drapelul Organizatiei Natiunilor Unite trebuie arborat de obicei pe cladiri sau pe birourile oficiale de la rasarit pana la apus. Drapelul Organizatiei Natiunilor Unite poate fi arborat si pe timpul noptii, dar numai in ocazii speciale; g/ drapelul Organizatiei Natiunilor Unite nu poate fi folosit nici ca drapaj, nici impaturit, el trebuind intotdeauna sa fluture liber. 2/ Cerc inchis format din drapele Drapelul Organizatiei Natiunilor Unite nu va fi in nicio situatie parte a unui cerc format din drapele. Daca un astfel de cerc exista, orice alt drapel decat al Organizatiei Natiunilor Unite trebuie asezat in ordinea alfabetica a limbii engleze a tarilor reprezentate, in sensul acelor de ceas. Drapelul Organizatiei Natiunilor Unite va fi dispus in centrul cercului format din drapele sau cat mai aproape de zona centrala. 3/ Linie dreapta, grupare sau semicerc formate din drapele In linie dreapta, intr-o grupare sau intr-un semicerc format din drapele altele decat cel al Organizatiei Natiunilor Unite, acestea vor fi dispuse in ordinea alfabetica a limbii engleze a tarilor reprezentate, incepand din stanga. In astfel de situatii, drapelul Organizatiei Natiunilor Unite va fi dispus fie separat, intr-o zona apropiata, fie la mijlocul luniei, gruparii sau semicercului, iar atunci cand sunt disponibile doua drapele ale Organizatiei Natiunilor Unite, acestea vor fi dispuse la cele doua capete ale liniei, gruparii sau semicercului. 4/ drapelul national al tarii in care se arboreaza drapelul Organizatiei Natiunilor Unite a/ drapelul national al tarii in care se arboreaza drapelul Organizatiei Natiunilor Unite trebuie sa fie pozitionat in pozitia normala conform ordinii alfabetice a limbii engleze; b/ cand tara in care se arboreaza drapelul Organizatiei Natiunilor Unite doreste sa aranjeze drapelul national intr-un anumit mod, acest aranjament poate fi facut doar in cazul in care drapelele sunt dispuse in linie, grupare sau semicerc, caz in care drapelul national al tarii in care are loc arborarea trebuie dispus la fiecare capat al liniei formate din drapele, separat de restul drapelelor printr-un interval cel mult egal cu o cincime din lungimea liniei. III. Utilizarea generala a drapelului a/ In conformitate cu articolul V al Codului privind utilizarea drapelului Organizatiei Natiunilor Unite, acest drapel poate fi utilizat pentru a demonstra sprijinul fata de Organizatia Natiunilor Unite si fata de principiile si obiectivele sale;

b/ Se considera drept adecvata utilizarea drapelului Organizatiei Natiunilor Unite mai ales in urmatoarele ocazii: 1. 2. 3. 4. toate sarbatorile oficiale si nationale; de Ziua Organizatiei Natiunilor Unite, 24 octombrie; atunci cand are loc un eveniment oficial, in mod particular in onoarea Organizatiei Natiunilor Unite; la evenimente speciale care ar putea avea sau este de dorit sa aiba legatura cu Organizatia Natiunilor Unite.

IV. Interdictii a/ In conformitate cu articolul VII al Condului privind utilizarea drapelului Organizatiei Natiunilor Unite, se interzice utilizarea sub orice forma a drapelului sau a reproducerii sale pentru scopuri comerciale sau in directa asociere cu un articol ce se comercializeaza; b/ In deplina conformitate cu prevederea anterioara, nu este permisa stantarea, tiparirea, gravarea sau orice astfel de operatiune a drapelului ONU sau reproducerea acestuia pe rechizite, carti, reviste, periodice sau alt tip de publicatii indiferent de natura acestora intr-o maniera care ar putea sugera ca rechizitele, cartile, revistele, periodicele respective sau alte tipuri de publicatii ar fi fost elaborate de catre sau in numele Organizatiei Natiunilor Unite si intr-o maniera care ar avea ca efect publicitatea pentru un produs comercial. Exceptie face situatia in care rechizitele, cartile, revistele, periodicele si alte tipuri de publicatii au fost elaborate de catre Organizatia Natiunilor Unite; c/ In baza prevederilor alineatelor b/ si d/ ale prezentului articol, drapelul Organizatiei Natiunilor Unite sau reproduceri ale acestuia nu pot fi asociate in niciun fel cu niciun tip de articol, indiferent de natura acestuia, daca nu este strict necesara arborarea drapelului Organizatiei Natiunilor Unite. Fara a restrictiona generalitatea frazei anterioare, drapelul Organizatiei Natiunilor Unite nu poate fi reprodus pe articole cum ar fi pernute, batiste sau alte astfel de articole, nu poate fi tiparit sau imprimat pe cutii sau pe servetele, nu poate fi utilizat ca parte a unui costum, echipament sportiv sau a oricarui element de vestimentatie si nu poate fi utilizat ca podoaba; d/ Fara a contrazice prevederile alineatului anterior, drapelul Organizatiei Natiunilor Unite poate fi reprodus pe insigne; e/ Niciun timbru, marca, decoratie, scrisoare, cuvant, desen, design, fotografie sau desen de orice natura nu vor fi vreodata asezate pe sau atasate de drapelul Natiunilor Unite sau de vreo reproducere a acestuia. V. Berna a/ La decesul unui sef de stat sau de guvern al unui stat membru, drapelul Organizatiei Natiunilor Unite va fi coborat in berna la sediile generale ale ONU din New York, Geneva, Nairobi etc si la sediile ONU din statele membre; b/ In astfel de situatii, drapelul ONU va fi arborat in berna la sediul ONU din New York si la cel din Geneva pe parcursul intregii zile imediat urmatoare anuntarii unui astfel de deces. c/ Daca, din conditii meteorologice sau alt tip de conditii, procedura de la paragraful anterior nu este posibil a fi urmata, drapelul Organizatiei Natiunilor Unite poate fi coborat in berna in ziua funeraliilor. In cazuri exceptionale, drapelul ONU poate fi arborat in berna atat in ziua decesului, cat si in ziua in care sunt organizate funeraliile. d/ Birourile Organizatiei Natiunilor Unite, altele decat cele amintite in paragraful a/ de la acest articol, vor face uz de discretie si vor aplica procedurile locale in cazul decesului unei personalitati nationale sau a sefului de stat sau de guvern, dupa consultarea Biroului Protocol al Ministerului Afacerilor Externe si/sau a decanului corpului diplomatic. e/ Seful unei agentii specializate a Natiunilor Unite este autorizat de catre Secretarul General ONU sa coboare in berna drapelul agentiei in cazul in care diplomatul respectiv doreste sa aplice procedurile de doliu ale tarii in care isi are biroul agentia pe care o conduce. De asemenea, reprezentantul agentiei poate cobori drapelul ONU si atunci cand agentia pe care o conduce se afla in doliu. f/ Drapelul Organizatiei Natiunilor Unite mai poate fi coborat in berna dupa primirea de instructiuni speciale din partea Secretarului General ONU, in cazul decesului unui lider recunoscut la nivel mondial care a avut o legatura semnificativa cu Organizatia Natiunilor Unite. g/ In situatii speciale, Secretarul General ONU poate decide ca drapelul Organizatiei, acolo unde este arborat, sa fie coborat in timpul unei perioade de doliu oficial declarat de ONU. h/ Acolo unde este arborat, drapelul ONU poate fi coborat in berna numai dupa ce a fost ridicat pana in varful catargului, dupa care este coborat la jumatatea acestuia. Drapelul se ridica inapoi in varful catargului, dupa care se coboara la nivelul normal, zilnic. i/ Atunci cand drapelul ONU este arborat in berna, niciun alt drapel nu va fi dispus in apropiere. j/ In cazul unei procesiuni funerare, la drapelul ONU pot fi atasate cleme numai daca in acest sens au fost emise instructiuni de la Secretarul General ONU.

k/ Atunci cand este folosit pentru a acoperi un sicriu, drapelul ONU nu poate fi nici coborat in pamant, nici sa atinga solul. VI. Producerea drapelului Organizatiei Natiunilor Unite In baza articolului 9 (2) a/ al codului privind drapelul Organizatiei Natiunilor Unite,Secretarul General ONU acorda permisiunea de a comercializa astfel de drapele fara insa a se face referire la Secretarul General atunci cand se stabileste pretul drapelului. VII. Ordinea alfabetica In cele ce urmeaza, se reda ordinea alfabetica (limba engleza) a statelor membre ale Organizatiei Natiunilor Unite. Secretarul General ONU Nota: Daca vreuna dintre prevederile prezentului Cod intra in conflict cu legislatia nationala a unui stat membru care se refera la utilizarea drapelului national, atunci legislatia nationala are prioritate

Reforma Organizatiei Natiunilor Unite


Inca de la numirea sa in functie, in 1997, Secretarul General ONU Kofi Annan considera reforma sistemului ONU ca o prioritate. Pe parcursul ultimilor opt ani, el a propus si a pus in practica o serie de idei si a operat o serie de modificari in programul de lucru, structura si sisteme, atit la nivel central (la sediile principale), cit mai ales la nivel local (in birourile din diferite tari). Toate aceste eforturi au fost menite sa aduca sistemul ONU la cel mai inalt nivel al practicilor internationale. Multe puncte din planul de reforma au fost deja aplicate, insa multe altele nu au fost acceptate de statele membre. La inceputul acestui an, intelegind ca Organizatia are inca nevoie de imbunatatiri, Kofi Annan a afirmat ca cea de-a 60-a aniversare este momentul deciziilor ferme. In cele ce urmeaza redam o serie a celor mai importante rezultate de pina acum:

Managementul sistemului si al structurilor


Restructurare
Pachetul de reforme initiat in 1997 include un numar de schimbari in structura Secretariatului ONU, cele mai importante fiind crearea Departamentului pentru Probleme Economice si Sociale (prin comasarea a trei departamente) si comasarea a doua programe in Biroul de ONU de lupta impotriva drogurilor si criminalitatii. Centrul pentru Drepturile Omului s-a transformat si el in Biroul Inaltului Comisar ONU pentru Drepturile Omului. Alte trei masuri au fost luate pentru a imbunatati managementul: prima este crearea functiei de Secretar General adjunct (in 1997), avand ca scop imbunatatirea managementului Organizatiei la cel mai inalt nivel. A doua masura a vizat crearea la nivelul cabinetului Secretarului General a unui Senior Management Group, care include toti sefii de departamente, precum si sefii fondurilor si programelor specializate. In plus, au mai fost infiintate patru comitete sectoriale care au adus coerenta activitatii ONU in domenii precum pacea si securitatea, asistenta umanitara, dezvoltare si probleme de ordin economic si social. Cel de-al doilea pachet de reforme (din 2002) a cuprins un set aditional de propuneri vizand Departamentul de Informare Publica si Departamentului pentru problemele Adunarii Generale si Managementul Conferintelor. Drept urmare, serviciile pentru intalniri si productia documentelor s-a imbunatatit simtitor. Noua Centre de Informare din Europa Occidentala au fost inchise, activitatea acestora fiind acoperita de un centru regional creat in Bruxelles.

Eficientizare
Eforturile de imbunatatire a eficientei Organizatiei au vizat mai multe aspecte. Aproximativ o mie de posturi neocupate din 1996 au fost scoase din structura, numarul angajatilor ramanand practic acelasi si astazi. Pentru ciclul bugetar 2004/2005, aproape 1000 de rapoarte si activitati au fost fie intrerupte, fie consolidate, resursele fiind redirectionate catre alte activitati prioritare. In raportul sau din acest an, Secretarul General propune tarilor membre sa aprobe o revizuire a activitatilor cu o durata mai mare de cinci ani. In ultimii 15 ani s-au facut investitii mari in IT. Un rezultat evident este acela ca toate rapoartele si documentele oficiale pot fi descarcate de pe Internet prin Sistemul de Documente Oficiale (ODS). Site-ul

ONU furnizeaza materiale ample in mai multe limbi, furnizand acces la informatii si imagini de ultima ora prin surse multimedia. Sesiunile Consiliului de Securitate sunt redate on-line, ca multe alte intalniri de altfel. In general, Organizatia a reusit sa obtinua mai multe rezultate cu resurse mai putine, in ultimele trei cicluri inregistrand cresteri bugetare de 0% sau putin peste zero.

Operatiunile de mentinere / consolidare a pacii


Un grup la nivel inalt, condus de Lakhdar Brahimi, a elaborat in 2000 un studiu referitor la operatiunile de mentinere a pacii, cunoscut mai tarziu sub numele de raportul Brahimi. Recomandarile din acest document au fost incluse in proiectul de intarire a Organizatiei si au vizat politica de planificare si de resurse umane, puterea de mobilizare si puterea de a trage invataminte din numeroasele misiuni derulate in ultimii 15 ani. Un prim rezultat consta in imbunatatirea capacitatii de mobilizare si pregatire a politistilor angajati in misiuni. Operatiunile din Timorul de Est si Sierra Leone, unanim considerate misiuni de succes, au avut la baza mandate clare si management performant. In ceea ce priveste masurile disciplinare, au fost discutate cu tarile membre si s-au aplicat politici de toleranta zero fata de exploatarea si hartuirea sexuala.

Finantare si reforma bugetara


Sistemul bugetar al ONU s-a transformat dintr-unul concentrat asupra descrierii detaliate a resurselor la unul care identifica obiectivele si masoara indicatorii de performanta. Ciclul de planificare s-a redus de la patru la doi ani si a fost eliminata dubla revizie inter-guvernamentala. In plus, regulile si regulamentele financiare au fost aduse la zi, managerii dobandind mai multa autoritate, dar si mai multa raspundere. In ultimul sau raport, Secretarul General ONU recunoaste ca este nevoie de o examinare mai atenta a regulilor si proceselor bugetare.

Achizitii
Procesul de achizitii al ONU a trecut, din 1999, printr-o serie de transformari. Pentru a se asigura o eficienta si o transparenta sporita, planurile anuale de achizitii sunt acum postate pe website si ofera posibilitatea firmelor neinregistrate in baza de date a Diviziei de Achizitii sa o faca si sa participe la licitatii. Mai mult, toate cerintele si criteriile ce trebuie indeplinite sunt si ele pe website, procesul de tranzactionare putand fi urmarit pana la final, cand se desemneaza castigatorul, acesta fiind si el anuntat pe website, conform standardelor internationale in materie. Masurile de mai sus, dar si altele, au fost validate de catre o ancheta independenta efectuata la mijlocul anului in curs de Institutul National American de Achizitii Guvernamentale. Dupa lansarea unei acuzatii carel viza pe un functionar ONU care se ocupa de achizitii, Secretarul General a cerut o ancheta interna si un control financiar care sa identifice ariile suplimentare in care reforma este necesara, rezultatele acestora urmand a fi obtinute la sfarsitul acestui an.

Managementul resurselor umane


In ultimii ani a fost introdus un nou sistem de management al resurselor umane. In primul rand, a fost creat un sistem de recrutare on-line pentru angajarea, transferul si promovarea angajatilor, astfel incat sa se asigura o transparenta mai mare in anuntarea posturilor vacante. Managerii au posibilitatea de a-si forma propria echipa, dupa verificarile si testarile de rigoare. In al doilea rand, au fost introduse stimulente pentru incurajarea mobilitatii angajatilor. Pregatirea profesionala si programele educationale sunt la indemana tuturor angajatilor. A fost introdus si un sistem de evaluare a performantei profesionale, sistem care pune accent pe competente de baza si nevoie de dezvoltare. Nu in ultimul rand, pentru a se asigura un echilibru munca/viata de famlie, a fost creat un sistem de beneficii care aduce Organizatia la un nivel apropiat de mediul de lucru corporatist: program de lucru flexibil, posibilitatea lucrului la domiciliu si concediu de paternitate. Pentru a oferi un exemplu, la un an de la introducerea noilor politici de personal, aproape 2 500 de angajati solicitasera deja orar flexibil de lucru.

Etica si justitie interna


La inceputul acestui an, urmare a rezultatelor unui sondaj printre angajati si ca raspuns la acuzatiile la adresa managementului Programului Petrol-contra-hrana, Secretarul General a introdus o serie de reforme pentru responsabilizarea angajatilor si pentru imbunatatirea conduitei si eticii profesionale. S-a infiintat un Birou de Etica care va incorpora noile politici de protectie a celor care reclama abateri de la reguli. Acest Birou este complementar Avocatului Poporului, infiintat in 2002 si menit sa rezolve disputele dintre angajatii ONU si management.

Urmare a unei solicitari din partea Adunarii Generale, Secretarul General va forma un grup multi-disciplinar care va revizui sistemul existent de justitie interna.

Intarirea securitatii angajatilor


Dupa cresterea numarului de amenintari la adresa angajatilor ONU, procedurile de securitate au fost revizuite intai in 2000, apoi in 2003, dupa ce 22 de angajati au fost ucisi in atentatul din Bagdad. La sfirsitul lui 2004, Secretarul General a cerut o analiza a sistemului de securitate care include o sporire a resurselor alocate pentru protectia angajatilor si propuneri de intarire si simplificare a liniei de comanda. A fost creat un Departament de Securitate si Siguranta, consolidand functiile indeplinite de birouri separate si avand capacitatea de a furniza la timp expertiza in domeniul securitatii, inclusiv in ceea ce priveste evaluarea riscului si a amenintarilor. Noul Departament raspunde de 100 000 angajati si 300 000 membri de familie ai acestora din 150 de tari, multe dintre acestea aflate in situatii de criza sau post-conflict.

Birourile ONU in lume


Grupurile de coordonare la nivel de tara (UNCTs)
De la investirea in functie, Secretarul General a introdus masura de consolidare a retelei de birouri ONU dintr-o tara. El a aprobat in acest sens intarirea rolului de Coordonator rezident al sistemului ONU pentru a se asigura ca aceste Grupuri de coordonare la nivel de tara din peste 134 de tari reduc la maximum costurile operationale, folosesc in comun resursele, isi planifica si coordoneaza activitatile intr-un mod integrat. Drept urmare, in tarile in curs de dezvoltare au fost deschise 60 de Case ONU, conducand la reducerea cheltuielilor operationale. Grupul de Dezvoltare ONU (UNDG) reuneste agentiile care lucreaza in domeniul dezvoltarii si este menit sa dezvolte politici comune de planificare, instrumente si strategii de limitare a costurilor. Adoptarea Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului (MGDs) o serie de obiective cu termen limita de indeplinire precum reducerea saraciei, a numarului de imbolnaviri, a foametei, a analfabetismului si egalitatea de sanse a ajutat Grupul de Dezvoltare sa abordeze, impreuna cu statele membre, mai coerent politicile de dezvoltare.

Drepturile omului
La inceputul primului sau mandat, Secretarul General a pus accent pe acest domeniu, in special in operatiunile de mentinere a pacii si in actiunile de dezvoltare. Biroul Inaltului Comisar ONU pentru drepturile omului si-a deschis birouri intr-o serie de tari tocmai pentru a-si intari capacitatea de reactie. Tarile beneficiaza acum de asistenta suplimentara pentru a-si construi institutiile care sa apere drepturile omului si pentru a-si indeplini obligatiile in domeniu, obligatii ce le revin prin tratatele internationale. Secretarul General a numit un Consilier Special pentru Prevenirea Genocidului si a militat pe langa Consiliul de Securitate pentru a proteja civilii din zonele de conflict armat. Pachetul de reforma din 2005 prevede intarirea suplimentara a Biroului Inaltului Comisar ONU pentru Drepturile Omului.

Parteneriate public privat


Aliante cu societatea civila si sectorul privat
In 1997, Secretarul General a lansat initiativa Acordul Global pentru antrenarea corporatiilor in indeplinirea obligatiilor lor de buni cetateni. Aproape 2 000 de firme si lideri si personalitati din societatea civila, sindicate si sectorul privat au raspuns initiativei. Astfel s-a imbunatatit dialogul dintre societatea civila si sectorul privat, sporind numarul de actiuni de responsabilitate sociala corporatista si promovand noi perspective ale rolului sectorului privat in tarile in curs de dezvoltare. In plus, societatea civila are ocazia sa participe la procesul consultativ din cadrul ONU. De exemplu, Consiliul de Securitate poate audia direct organizatiile neguvernamentale. Un al exemplu este cel din anul 2000, cand agentiile ONU au ajuns la un acord cu companiile farmaceutice pentru reducerea costurilor tratamentelor retrovirale pentru HIV/SIDA in tarile care se confrunta cu aceasta problema. Un grup prezidat de fostul presedinte brazilian Cardoso a emis un numar de propuneri vizand intarirea colaborarii dintre sistemul ONU

si ONG-uri. Rezultatul este introducerea in cadrul lucrarilor Adunarii Generale ale audierilor informale pentru societatea civila. Prima astfel de intalnire a avut loc in iunie 2005, inaintea Summit-ului UN60. Secretarul General a infiintat un organism (UNFIP) special pentru intarirea parteneriatelor public-privat, caruia i s-a incredintat misiunea de a facilita si analiza posibililele proiecte de colaborare din ONU si Fundatia ONU, aceasta din urma administrand un buget de 1 miliard de dolari SUA si organizand activitati care sprijina cauzele ONU. 7 Septembrie 2005

Operatiuni de mentinere a pacii


Cum au evoluat operatiunile de mentinere a pacii? de la traditie Operatiunile ONU de mentinere a pacii au fost infiintate in timpul Razboiului Rece ca o modalitate de rezolvare a conflictelor dintre state prin trimiterea de personal neinarmat sau purtind numai arme usoare. Trupele se aflau sub comanda ONU si interveneau intre cele doua forte armate aflate in conflict. Trupele erau chemate atunci cind puterile internationale mandatau Natiunile Unite sa intervina pentru incetarea conflictului (asa numitul proxi-razboi) care ameninta stabilitatea regionala si pacea si securitatea internationala. Trupele de mentinere a pacii nu trebuiau sa raspunda la foc cu foc. Ca regula generala, rolul lor era acela de a interveni atunci cind se inceta focul si cind cele doua parti implicate consimteau asupra prezentei lor. Trupele evaluau situatia din teren si raportau cu impartialitate daca s-a incheiat acordul de incetare a focului, daca insurgentii si-au retras trupele si daca au fost indeplinite si alte elemente ale acordului de pace. Toate aceste eforturi ofereau ragazul necesar pentru ca diplomatii sa indeparteze cauzele conflictului.

la multidimensional Incheierea Razboiului Rece a precipitat o reorientare a rolului operatiunilor ONU de mentinere a pacii. In noul spirit, de cooperare, Consiliul de Securitate a infiintat misiuni mai ample si mai complexe, adesea avind mandatul de a aplica acordurile de pace intre protagonistii conflictelor din interiorul unor tari. Mai mult, notiunea de mentinere a pacii a inceput sa includa tot mai multe elemente ne-militare tocmai pentru a se asigura durabilitatea pacii. Departamentul operatiunilor ONU de mentinere a pacii a fost creat in 1992 tocmai pentru a sprijini cererea crescinda de operatiuni complexe. In ansamblu, operatiunile au fost incununate de succes. In El Salvador sau Mozambic, de exemplu, misiunile au contribuit substantial la asigurarea unei paci durabile. NU a mers insa totul conform planului probabil si din cauza unei evaluari supra-optimiste a rezultatelor asteptate. In timpul derularii misiunilor din Cambodgia si Mozambic, Consiliul de Securitate mandata operatiuni in alte zone de conflict, cum ar fi Somalia, tara in care nu incetase nici focul si nici beligerantii nu ajunsesera la un consens. Astfel de operatiuni nu s-au bucurat de sprijinul politic atit de necesar in indeplinirea mandatului. Esecurile cele mai dureroase fiind masacrul din Srebenita din 1995 (Bosnia si Hertegovina) si genocidul din Ruanda din 1994 au determinat Natiunile Unite sa isi examineze si reconsidere propriile operatiuni.

Ce au facut Natiunile Unite pentru a imbunatati rezultatul misiunilor dupa anii `90? In 1999 s-a decis ca reformarea misiunilor de mentinere a pacii este absolut necesara. Secretarul General al ONU, Kofi Annan, a inceput o evaluare profunda a evenimentelor care au condus la esecurile enuntate anterior si a solicitat o ancheta independenta asupra actiunilor derulate de Natiunile Unite in timpul genocidului din 1994 din Ruanda. Toate analizele au demonstrat necesitatea imbunatatirii capacitatii Natiunilor Unite de a organiza operatiuni de mentinere a pacii, in special de a asigura detasarea rapida si autorizarea in functie de cerintele din teren. Misiunile de mentinere a pacii aveau nevoie de reguli de angajament clare, de o mai buna coordonare intre Secretariatul ONU din New York si agentiile ONU in ceea ce priveste planificarea si detasarea trupelor in teatrul de operatiuni, precum si de o cooperare mai buna intre ONU si organizatiile regionale. In plus, ONU trebuia sa-si intareasca preocuparile de protejare a civililor in fata conflictului. Concomitent, cererile pentru interventiile misiunior ONU au continuat sa creasca atit cantitativ, cit si calitativ: misiunile de mentinere a pacii incepusera sa se ocupe si de asigurarea respectarii legii, de administratie, de dezvoltare economica sau de drepturile omului. In 1999, ONU a fost mandatata cu

administrarea interimara in Timorul de Est, pregatind drumul catre independenta acestei regiuni. In acelasi an, ONU a preluat si misiunea de administrare a tranzitiei din Kosovo dupa incetarea raidurilor aeriene ale NATO asupra Iugoslaviei. In 1999 si 2000, Consiliul de Securitate decidea infiintarea a trei noi operatiuni in Africa (Sierra Leone, Republica Democrata Congo si Etiopia si Eritrea).

Raportul Brahimi
In martie 2000, secretarul general ONU a cerut unui grup de experti internationali condusi de Lakhdar Brahimi (fost ministru algerian de externe) sa analizeze operatiunile de mentinere a pacii si sa identifice unde si cind ar fi putut sa fie acestea mai eficiente si, mai ales, in ce mod. Raportul expertilor (cunoscut sub numele de raportul Brahimi, A/55/305-S/2000/809) este o radiografie clara a cerintelor minime pentru ca o misiune sa se incheie cu succes: sa aiba un mandat clar, sa se bucure de consimtamintul partilor aflate in conflict si de resurse suficiente. Urmare a raportului, Natiunile Unite si statele membre au luat unele masuri pentru imbunatatirea operatiunilor de mentinere a pacii. Departamentul de resort (DPKO) a fost autorizat sa-si sporeasca numarul angajatilor de la New York astfel incit sa poata oferi sprijinul necesar misiunilor din teren. DPKO si-a intarit birourile cu consilieri militari si cu politisti si a infiintat o Unitate de Bune Practici care sa analizeze lectiile desprinse din misiunile anterioare si sa ofere consultanta in problematica de gen, conduita trupelor, planificare pentru dezarmare, demobilizare si programe de reintegrare, respectarea legii etc. A fost pus in practica un mecanism de finantare care precede obtinerea mandatului astfel incit bugetul misiunii sa fie deja disponibil in momentul aprobarii mandatului. In plus, divizia de logistica din Brindisi (Italia) a primit finantarea necesara obtinerii stocurilor strategice pentru interventii. S-a pus un accent sporit pe pregatirea personalului si a fost reorganizat Sistemul ONU de Aranjamente Stand-by (UNSAS) un grup de specialisti (militari si civili) din tarile membre, materiale si echipamente, toate la dispozitia ONU. Noul sistem are capacitatea de a trimite fortele in teren intr-un interval de 30-90 de zile pentru orice operatiune nou creata.

Cum se pot schimba in bine misiunile curente? Cerintele sunt imense. In Republica Democratica Congo, de exemplu, ONU sprijina guvernul de tranzitie al unei tari imense, cu o infrastructura aproape inexistenta si cu foarte putina coeziune nationala. In Kosovo, ONU sprijina partile implicate in negocieri si provincia pentru a obtine statutul final. Misiunea din Liberia este in plina dezvoltare, in timp ce misiunile din Timor Leste si din Sierra Leone isi reduc amploarea. In tot acest timp apar crize noi si noi acorduri de pace trebuie semnate. Citeva dintre cele mai performante unitati militare ale lumii sunt deplin angajate (in special in Irak si Afganistan), in timp ce tarile in curs de dezvoltare principalii 10 contributori la operatiunile ONU de mentinere a pacii au resurse limitate. In iulie 2004, DPKO avea in administrare 17 operatiuni in intreaga lume (16 de mentinere a pacii si una politica, inclusiv cele din Coasta de Fildes, Burundi si Haiti) si prospecta terenul pentru cel putin inca o misiune (cea din Sudan). Drept consecinta, numarul celor angajati in astfel de misiuni a crescut in citeva luni ale anului 2004 de la 51 000 (la inceputul anului) pina la aproximativ 78 000, la care se adaugau 25 000 de militari, 2500 de politisti si 1500 de observatori militari. Ar fi nevoie de aproape 42 de oficialitati de rang inalt (civili, militari si politisti) pentru a conduce misiunile in teren, alaturi de 6 500 de personal civil (in plus fata de cei 9 700 care deja lucreaza in teatrele de operatiuni). Toti acesti oameni au nevoie de resurse materiale (vehicule, birouri, echipament de comunicare), iar bugetul DPKO aproape s-ar dubla intrucit misiunile suplimentare necesita 2,38 miliarde de dolari in plus fata de bugetul precedent (2.65 miliarde de dolari pentru 2004-2005). Cresterea numarului si dimensiunilor misiunilor din Africa este impresionanta si ar putea fi un semnal ca in deceniul urmator conflictele majore de pe continent s-ar putea termina. In prezent, sunt functionale sapte misiuni in Africa, cea din Sudan fiind planificata sa dureze inca un an. In plus, Somalia ar putea solicita o noua misiune, intrucit sunt semne ca se va ajunge la un acord de pace.

Factori cheie
Pentru ca o misiune, indiferent de locatie, sa poate fi indeplinita cu succes este necesar ca o suma de cerinte universal valabile sa fie atinse. Inainte de a recomanda tratamentul operatiune de mentinere a pacii,

comunitatea internationala trebuie sa puna corect diagnosticul unei probleme: trebuie sa existe pace pentru ca aceasta sa poata fi mentinuta, toate partile implicate fiind dornice ce inceteze lupta si sa accepte rolul ONU in rezolvarea disputei. Membrii Consiliului de Securitate trebuie sa cada de acord asupra unui mandat clar si realist, mentionind si rezultatul dorit. In plus, trupele trebuie desfasurate intr-un interval precis. Comunitatea internationala trebuie sa fie pregatita sa tina pasul cu noile cerinte. Este esential ca statele membre sa ajunga la un numitor comun si sa sustina Organizatia Natiunilor Unite din toate punctele de vedere: politic, financiar si operational, astfel incit ONU sa fie o sursa de pace credibila. Procesul de pace insa necesita timp; la fel si construirea institutiilor, ca si reconstructia unei tari. Iar trupele de mentinere a pacii trebuie sa-si indeplineasca mandatul cu profesionalism, competenta si integritate. Personal: Principala problema ramine gasirea personalului (mai ales din tarile nordice) pentru misiunile de mentinere a pacii. Totusi, problema cea mai mare este ca specialistii sa indeplineasca cerintele necesare recrutarii, mai ales ca este nevoie de mii de politisti militari si de angajati civili cu experienta in justitie, administratie publica, dezvoltare economica sau in alte domenii. Misiunile ONU trebuie sa asigure si sprijin in domenii precum transport aerian tactic, spitale de campanie sau controlul miscarii operatiunilor, resursele necesare fiind adesea furnizate de statele membre. In situatia ideala, personalul ar trebui sa fie cunoscator de limbi straine si sa fie la curent cu situatia politica si culturala din tara in care urmeaza sa-si desfasoara activitatea. In plus, personalul trebuie fie gata sa se prezente la post in cel mai scurt timp. ONU a largit criteriile de eligibilitate pentru politia civila, la misiuni putind participa si ofiteri pensionati. In plus, se acorda o importanta sporita educatiei, disponibilitatii si calificarii celor care urmeaza a fi recrutati. Nevoia de a restaura serviciile de baza si guvernarea: In trecut, donatorii au dat dovada de retineri atunci cind au trebuit sa plateasca salariile functionarilor sau sa achizitioneze birotica pentru birourile locale. In prezent, insa, consensul e tot mai usor de atins atunci este nevoie de servicii publice de baza, inclusiv cel juridic, administrativ, utilitati publice sau trecerea societatilor post-conflict la normalitate in cel mai scurt timp posibil. Lege si ordine: ONU considera suprematia legii ca fiind o componenta extrem de importanta in planificarea unei misiuni, inregistrind progrese notabile in dezvoltarea capacitatii politienesti si juridice care sa sprijine si sa corecteze din mers activitatile aflate in derulare. In societatile post-conflict sistemul juridic (cadru legislativ, curti, judecatori, procurori, penitenciare) trebuie sa fie capabile sa functioneze independent si corect inca de la inceput. Daca fortele de politie si-au pierdut credibilitatea in rindul populatiei, s-ar putea dovedi necesara desfasurarea temporara a unor forte internationale sau derularea unui program de re-profesionalizare profunda. Situatia ar putea necesita infiintarea unui tribunal special care sa judece crimelor de razboi sau infiintarea unei comisii de reconciliere si stabilire a adevarului. Alegeri si reinstaurarea democratiei: Unele operatiuni de mentinere a pacii au fost mandate sa organizeze alegeri. Totusi, alegerile nu sunt usor de organizat, iar ONU a invatat cit de importanta este intii crearea conditiilor propice, inclusiv asigurarea unui nivel de securitate acceptabil, un cadru legislativ si un proces de inregistrare a votantilor tranaparent, uneori chiar o constitutie, toate acestea implicind toti actorii si obtinind acordul lor. Securitate: Un mediu instabil anuleaza eforturile de construire sau de mentinere a pacii. Misiunile necesita adesea un numar mare de trupe, in special in perioada de inceput, iar prezenta lor poate fi un factor de stabilitate si securitate pina in momentul in care fortele locale de politie sunt pe deplin functionale. Siguranta si securitatea personalului ONU a devenit un subiect fierbinte in interiorul Organizatiei, mai ales dupa atacul asupra sediului ONU din Bagdad din 19 august 2003. Evenimentul l-a determinat pe secretarul general ONU, Kofi Annan, sa revizuiasca intregul sistem de securitate din interiorul ONU. Acesta necesita imbunatatiri permanente si necesita sprijin permanent din partea statelor membre.

Cine decide desfasurarea operatiunilor de mentinere a pacii si cine conduce o astfel de misiune? Consiliul de Securitate al Natiunilor Unite creaza si defineste mandatul unei operatiuni de mentinere a pacii. Mandatul este de fapt descrierea obiectivelor si misiunilor de indeplinit. Pentru a infiinta o noua operatiune sau pentru a modifica mandatul unei operatiuni existente, noua dintre cei 15 membri ai Consiliului de Securitate trebuie sa voteze in favoarea propunerii. Totusi, daca unul dintre cei cinci membri permanenti ai Consiliului (China, Federatia Rusa, Franta, Marea Britanie si Statele Unite ale Americii) voteaza impotriva propunerii, aceasta este respinsa.

Secretarul general ONU administreaza si coordoneaza misiunile si raspunde in fata Consiliului pentru indeplinirea mandatelor acestora. De obicei, operatiunile de amploare sunt conduse de un Reprezentant Special al secretarului General, iar Departamentul ONU pentru operatiunile de mentinere a pacii (DPKO) il asista pe secretarul general in formularea politicilor si procedurilor, facind recomandari asupra oportunitatii infiintarea unei noi misiuni sau administrarea celor aflate in derulare. De asemenea, DPKO acorda sprijinul necesar si unui numar mic de misiuni politice, cum ar fi cea din Afganistan. Oficialitatile militare de rang inalt, militarii angajati si obervatorii militari aflati sub mandatul unei misiuni ONU sunt angajati direct de catre Natiunile Unite (de obicei, sunt detasati de la fortele armate nationale). Trupele de mentinere a pacii, cunoscute sub denumirea de casti albastre, participa la operatiuni in conditii strict stabilite cu guvernele tarilor pe care le reprezinta si isi desfasoara activitatea sub autoritatea acestor guverne. Atit trupele, cit si comandantii acestora, se deplaseaza in teatrul de operatiuni ca si contingente nationale, raportind din punct de vedere operational Comandantului Fortelor si, prin acesta, Reprezentantului Special al Secretarului General ONU. Guvernele detin autoritatea de a trimite sau a retrage trupele de mentinere a pacii cu care s-au angajat in operatiune, avind in plus responsabilitatea de a le plati salariile si raspunderea in aspecte disciplinare sau de personal. Ofiterii de politie civila sunt tot o contributie a statelor membre si isi desfasoara activitatea dupa principiile observatorilor militari experti in misiune, platiti de Natiunile Unite. Consiliul de Securitate poate decide ca operatiunile de mentinere a pacii sa fie administrate si de alte organisme, insa trupele respective nu se afla sub mandat ONU. In 1999, de exemplu, atunci cind s-au incheiat campania de bombardamente a NATO, Consiliul de Securitate a autorizat NATO sa mentina pacea in Kosovo. In acelasi timp, Consiliul a infiintat Misiunea Interimara de Administrare a provinciei Kosovo (UNMIK) o operatiune de mentinere a pacii -, mandatind-o sa administreze teritoriul respectiv, sa asigure respectarea legii si a ordinii publice si sa creeze institutii democratice pentru auto-guvernare, inclusiv o politie civila eficienta. In acelasi an, Consiliul de Securitate autoriza o forta internationala (sub comanda Australiei) sa restaureze pacea in Timorul de Est, cunoscut astazi ca si Timor Leste. Forta internationala a fost inlocuita un an mai tirziu de o operatiune ONU de mentinere a pacii. In 2001, Consiliul autoriza o coalitie internationala sa mentina prezenta militara in Afganistan, dar in acelasi timp infiinta o misiune politica menita sa sprijine guvernul de tranzitie.

Care sunt costurile?


Operatiunile ONU de mentinere a pacii sunt foarte costisitoare. Totusi, ONU aloca anual pentru operatiunile din intreaga lume sume mai mici decit bugetul primariei orasului New York pentru departamentele de pompieri si politie. In plus, operatiunile de mentinere a pacii sunt substantial mai ieftine decit alternativa razboiul. In 2002, aceste operatiuni au costat ONU aproape 2,6 miliarde de dolari SUA. In acelasi ani, guvernele din intreaga lume cheltuiau peste 794 miliarde de dolari pentru arme cifra reprezinta 2,5 la suta din produsul intern brut mondial si nu da semne sa scada. In 1993, costul anual al operatiunilor de mentinere a pacii a inregistrat, sub aspect financiar, un virf de 3,6 miliarde dolari SUA, suma oglindind cheltuielile misiunilor din fosta Iugoslavie si din Somalia. Pina in 1998, costurile au scazut la sub 1 miliard de dolari SUA, insa au crescut din nou din cauza amplorii noilor operatiuni, ajungind in anul 2001 la 3 miliarde de dolari SUA. Bugetul aprobat pentru anii 2004-2005 a fost de 8,2 miliarde de dolari, insa din cauza cerintelor de noi operatiuni (Sudan) sau a suplimentarii mandatelor celor existente, au mai fost necesare inca 2,38 miliarde de dolari SUA. Toate tarile membre au obligatia legala de a-si plati cota parte din costurile acestor operatiuni, formula impartirii fiind extrem de complexa si agreata de catre state. In pofida acestei obligatii, datoria tarilor fata de bugetul misiunilor de mentinere a pacii este de aproximativ 1,2 miliarde dolari SUA (datoria acumulata din iunie 2004 pina in prezent).

Cum sunt recompensati cei care lucreaza in astfel de operatiuni?

Militarii sunt platiti de propriile guverne in functie de gradul fiecaruia si de scala nationala de salarizare. Tarilor care contribuie voluntar cu personal in unforma li se ramburseaza de catre ONU o cota fixa lunara pentru fiecare militar (aproape 1 000 dolari SUA), plus cheltuielile pentru echipament. Au existat si situatii cind transele de rambursare au intirziat, dar aceasta s-a intimplat tocmai din cauza faptului ca statele membre nu si-au platit la timp contributia. Majoritatea militarilor provind din tarile in curs de dezvoltare, lucru care adauga o povara suplimentara asupra bugetului unor tari care nu isi pot permite acest lux. Politia civila si personalul civil este platit din bugetul stabilit pentru fiecare operatiune in parte. Slaba finantare, personalul insuficient si lipsa regulilor stricte de angajament s-au dovedit a fi contraproductive in anihilarea factiunilor armate implicate intr-un razboi civil. In unele situatii, fortele de mentinere a pacii insele au fost atacate si au inregistrat victime. Drept consecinta, Consiliul de Securitate a inceput sa mandateze operatiunile de mentinere a pacii pe baza Capitolului VII al Cartei Natiunilor Unite (link catre Capitolul 7 de pe site), trupele putind folosi armament defensiv. Regulile de angajament care guverneaza recurgerea la forta au fost intarite, permitind castilor albastre ca in timpul misiunilor sa faca uz de toate mijloacele necesare pentru a apara civilii din imediata apropiere si a preveni orice tip de violenta impotriva angajatilor si personalului ONU. In prezent functioneaza in baza Capitolului VII al Cartei ONU urmatoarele misiuni: Republica Democrata Congo, Liberia, Sierra Leone, Kosovo, Timor Leste, Burindi, Hairi si Coasta de Fildes. Castile albastre au dreptul sa riposteze atit pentru propria aparare, cit si pentru a-i proteja pe cei pe care sunt mandatati sa-i apere, a spus secretarul general ONU, subliniind ca noua doctrina nu trebuie interpretata ca o metoda de a transforma ONU intr-o masinarie de razboi. Utilizarea fortei trebuie sa fie intotdeauna considerata ultima ca si solutie.

60 de moduri in care ONU a schimbat lumea


Desi creata ca o masura de siguranta in vederea evitarii unor noi amenintari la adresa pacii la finele celui de-al doilea razboi mondial, iar activitatile de mentinere a pacii in lume sunt printre cele mai vizibile actiuni ale sale, Organizatia Natiunilor Unite, prin intermediul diverselor sale agentii este implicata intr-un vast proces de imbunatatire a conditiilor de viata la nivel mondial. Intre activitatile sale pot fi distinse:

1.

2.

3.

4.

5. 6.

7.

8. 9.

Promovarea dezvoltarii - In total, agentiile specializate ale ONU cheltuiesc anual peste 10 miliarde dolari in vederea imbunatatirii standardelor economice, sanitare si administrative. In plus, Banca Mondiala acorda statelor in curs de dezvoltare imprumuturi anuale intre 18 si 20 miliarde dolari, finantand din 1947 pana in prezent 9500 de proiecte de dezvoltare. Promovarea democratiei - ONU a facut posibila participarea cetatenilor din multe state la procesul electoral in cadrul unor alegeri libere si corecte, in unele cazuri in momente cruciale din istoria statelor in cauza (Afghanistan, Irak) Promovarea drepturilor omului - Nu numai ca ONU nu s-a limitat la adoptarea Declaratiei Universale a Drepturilor Omului in 1948, dar se implica activ prin agentiile sale in investigarea plangerilor individuale si in atragerea atentiei asupra principalelor incalcari ale acestor drepturi. Nu in ultimul rand, ONU exercita presiuni asupra statelor in care standardele de respectare a acestor drepturi sunt scazute. Mentinerea pacii si securitatii - Misiunile de mentinere a pacii si de observare sub egida Natiunilor Unite au facut posibila initierea de negocieri, evitandu-se astfel cresterea numarului victimelor conflictelor armate. In prezent, ONU coordoneaza 16 misiuni de mentinere a pacii pe glob. Pace - Pana in prezent, Natiunile Unite au acordat asistenta in incheierea a 170 de acorduri de pace, un astfel de exemplu fiind cel in urma caruia a incetat razboiul dintre Iran si Irak. Protectia mediului - Natiunile Unite depun eforturi pentru gasirea de solutii la cele mai importante probleme ecologice ale prezentului, constiente de faptul ca o dezvoltare economica pe termen lung nu este durabila daca acestea nu sunt rezolvate. Prevenirea proliferarii nucleare - Prin intermediul Agentiei Internationale pentru Energie Atomica, Natiunile Unite se asigura ca statele nu isi folosesc potentialul nuclear in vederea dezvoltarii unui astfel de arsenal. Promovarea independentei - Natiunile Unite au jucat un rol important in obtinerea, din 1945 pana in prezent, a independentei de catre mai mult de 80 de state. Incetarea apartheid-ului in Africa de Sud - Ca urmare a masurilor luate, variind de la embargo asupra livrarilor de arme pana la o conventie impotriva segregatiei in sport, Natiunile Unite au jucat un rol important in caderea regimuluii de apartheid.

10. Intarirea dreptului international - Ca urmare a eforturilor depuse in cadrul Natiunilor Unite, de-a lungul timpului au intrat in vigoare peste 500 de tratate multilaterale in diferite domenii: drepturile omului, terorism, criminalitate transfrontaliera, refugiati, oceane, etc. 11. Oferirea de solutii judiciare in dispute internationale majore - Prin intermediul opiniilor sale consultative sau ale verdictelor date, Curtea Internationala de Justitie a contribuit la solutionarea a numeroase dispute internationale. 12. Oferirea de ajutor umanitar victimelor conflictelor - Inaltul Comisariat al Natiunilor Unite pentru Refugiati a oferit din 1951 ajutor la peste 50 de milioane de refugiati. Se pune accent pe gasirea de solutii durabile, adica inlesnirea repatrierii refugiatilor daca acest lucru le este permis de imbunatatirea conditiilor din tara de origine, pe integrarea acestora in statele in care au dobandit o forma de protectie juridica sau pe relocarea lor in state terte. In prezent, mai mult de 19 milioane refugiati, solicitanti de azil si persoane stramutate, in mare parte femei si copii, primesc ajutoare in hrana, adapost, ajutor medical, educatie si asistenta la repatriere din partea Natiunilor Unite. 13. Ajutorarea refugiatilor palestinieni - in prezent, Natiunile Unite, prin intermediul UNRWA, acorda asistenta la mai mult de 4 milioane de refugiati palestinieni in tari arabe. 14. Atenuarea foametei cronice si a saraciei rurale in tarile in curs de dezvoltare - Fondul International pentru Dezvoltare Agricola (IFAD) a creat un sistem ce pune la dispozitie credite in vederea ajutorarii locuitorilor din zonele rurale ce traiesc in conditii de saracie. 15. Accent pe dezvoltarea continentului african - Africa este beneficiara a 33% din cheltuielile efectuate de catre Natiunile Unite pentru promovarea dezvoltarii, cel mai mare procent destinat unei regiuni. In plus, toate agentiile ONU au programe speciale pentru Africa. 16. Promovarea drepturilor femeii - ONU a organizat prima Conferinta Mondiala a Femeilor (1975, Mexico), iar in 1979 a fost semnata Conventia pentru eliminarea tuturor formelor de discriminare impotriva femeilor. 17. Promovarea unui conditii mai bune de viata pentru femei - S-a insistat, prin intermediul agentiilor specializate, pentru asigurarea respectarii drepturilor femeilor si pentru asigurarea egalitatii acestora in raport cu barbatii. 18. Asigurarea accesului la o sursa de apa sigura - Intre 1981 si 1990, primul deceniu ONU al apei, peste 1 miliard de persoane au dobandit acces pentru prima oara in viata la o sursa sigura de apa, peste un miliard dobandind acces intre 1990 si 2002. Al doilea deceniu international al apei, 20052015, isi propune sa reduca la jumatate numarul persoanelor care nu au acces la o sursa sigura de apa. 19. Atitudinea fata de HIV/SIDA - Programul comun al Natiunilor Unite pentru HIV/SIDA functioneaza in peste 130 de state, acordand acces la servicii de prevenire si tratament al epidemiei care afecteaza in prezent aproximativ 40 de milioane de persoane. 20. Eradicarea rubeolei - In urma efortului sustinut al Organizatiei Mondiale a Sanatatii si ca urmare a unui program intins pe 13 ani, rubeola a fost complet eradicata in 1980. 21. Eliminarea poliomielitei - Ca urmare a initiativei globale de eliminare a poliomielitei, aceasta a disparut complet, cu exceptia a 6 state (Afghanistan, Egipt, India, Niger, Nigeria si Pakistan). 22. Eforturi pentru imunizare universala - Fata de anii 70, rata de imunizare pentru principalele 6 boli vaccinabile a crescut de la 5% la 76% in prezent, in ultimele doua decenii imunizarea salvand peste 20 de milioane de vieti. 23. Reducerea mortalitatii infantile - Daca in anii 60 mortalitatea infantila era de 1 la 5 (20%) in statele in curs de dezvoltare, in 2002 ea era de 1 la 12, pana in 2005 urmarindu-se sa fie micsorata cu doua treimi. 24. Lupta impotriva bolilor produse de paraziti 25. Prevenirea extinderii epidemiilor - Organizatia Mondiala a Sanatatii a ajutat la oprirea extinderii Sindromului Repiratoriu Acut Sever (SARS) inainte de a fi reponsabil de moartea a zeci de mii de victime. 26. Crearea conditiilor propice pentru afaceri - ONU se implica in conturarea mediului de afaceri, punand bazele infrastructurii soft (legislatie internationala in domeniu, standarde de calitate), promovand stabilitatea politica, buna guvernare, luptand impotriva coruptiei, etc. 27. Sprijinirea industriei in statele in curs de dezvoltare - Prin intermediul Organizatiei pentru Dezvoltare Industriala, ONU ajuta statele sa reduca in mod sistematic saracia si sa faca fata procesului de globalizare. 28. Reducerea efectelor dezastrelor naturale - Ca urmare a strategiilor Organizatiei Meteorologice Mondiale, a sistemelor de avertizare coordonate de aceasta, a fost posibila evitarea unor consecinte dramatice ale acestor dezastre. 29. Asistarea victimelor dezastrelor - Apelurile ONU duc la strangerea a peste 2 miliarde dolari anual pentru ajutorarea victimelor dezastrelor. 30. Asigurarea de ajutor pentru persoanele afectate de tsunami - In 24 de ore de la trecerea tsunami-ului care a lovit Oceanul Indian pe 26 decembrie 2004, primele echipe ONU au ajuns la fata

31.

32. 33.

34.

35.

36.

37.

38.

39.

40. 41. 42.

43.

44.

45.

46.

47. 48.

locului. Mai mult, s-au distribuit alimente la peste 1,7 milioane persoane afectate, s-au asigurat adaposturi pentru mai mult de 1,1 milioane persoane ramase sub cerul liber si apa potabila pentru mai mult de 1 milion de persoane si toate acestea numai in primele 6 luni de la debutul operatiunilor. Asigurarea de hrana pentru nevoiasi - De Programul Mondial pentru Alimentatie, cel mai de anvergura proiect de acest tip, beneficiaza anual aproximativ 90 de milioane de persoane din peste 80 de tari. In decursul ultimilor 40 de ani, Programul a pus 78,3 milioane de tone de hrana la dispozitia a 1,4 miliarde persoane din cele mai sarace state ale lumii, totalizand o investitie de 33,5 miliarde dolari. Eliminarea minelor antipersonal - ONU nu are in vedere numai curatirea campurilor de mine in statele recent implicate in conflicte, dar se implica si in asistarea victimelor acestora. Protejarea stratului de ozon - Ca urmare a constientizarii generalizate a impactului activitatii antropice asupra stratului de ozon, Protocolul de la Montreal contine angajamentul statelor lumii de a elimina din uzul industrial substantele chimice responsabile pentru deteriorarea acestuia si inlocuirea lor cu alternative mai sigure. Combaterea schimbarilor climaterice - Cu incepere din 1991, ONU a acordat, prin intermediul Global Environment Facility, finantari de peste 5,7 miliarde dolari pentru proiecte vizand prevenirea deteriorarii calitatii mediului. Lupta impotriva foametei - Organizatia pentru Agricultura si Alimentatie a ONU (FAO) functioneaza atat ca forum de dezbateri intre statele cu dezvoltare economica diferita, cat si pentru acordarea de asistenta tarilor in curs de dezvoltare in vederea modernizarii si eficientizarii agriculturii, silviculturii si pescuitului in vederea asigurarii unei mai bune nutritii la nivel mondial. Prevenirea pescuitului excesiv - Functie cu atat mai importanta cu cat peste 60% din stocurile de peste la nivel mondial sunt supra-exploatate, 8% dintre acestea fiind epuizate sau in curs de regenerare ca urmare a epuizarii. Interzicerea substantelor toxice - Sub egida ONU s-au semnat conventii care au drept scop eliminarea unor substante periculoase atat pentru viata si dezvoltarea armonioasa a omului (Conventia de la Stockholm asupra substantelor poluante organice persistente), cat si pentru calitatea mediului. Protejarea sanatatii consumatorului - Alaturi de statele membre, Organizatia Mondiala a Sanatatii si Organizatia pentru Agricultura si Alimentatie au stabilit standarde pentru mai mult de 200 de produse nutritive, ca si reguli de procesare, transport si depozitare a acestora. Promovarea sanatatii reproducerii si a celei maternale - Fondul Natiunilor Unite pentru Populatie a depus eforturi pentru implementarea de programe de planificare voluntara. Ca rezultat, femeile din tarile in curs de dezvoltare au in medie mai putini copii, 3 fata de 6 in anii 60, incetinind astfel cresterea populatiei pe glob. Fata de 1969 cand numai 20% din cupluri practicau planificarea familiala, in prezent aceasta este practicata de aproximativ 61% din cupluri. Lupta impotriva terorismului - Pana in prezent, sub egida ONU s-au semnat 13 acte relative la terorism, 63 de state ratificandu-le pe toate pana in iunie 2005. Punerea sub acuzare a criminalilor de razboi - Tribunale internationale create pentru fosta Iugoslavie si Rwanda au condamnat si inchis criminali de razboi. Problema drogurilor ilegale - Oficiul Natiunilor Unite pentru Droguri si Criminalitate depune eforturi pentru diminuarea cererii si a ofertei de substante stupefiante ilegale, dar si pentru eliminarea consecintelor consumului de astfel de substante. Lupta impotriva criminalitatii internationale - Oficiul pentru Droguri si Criminalitate ofera asistenta legala si tehnica in lupta impotriva coruptiei, spalarii banilor, traficului de droguri, traficului de persoane si migratiei ilegale. Imbunatatirea relatiilor comerciale internationale - Conferinta Natiunilor Unite pentru Comert si Dezvoltare a asistat statele in curs de dezvoltare in negocierea de acorduri comerciale si in obtinerea de tratamente preferentiale pentru exporturile lor. In plus, au fost asistate in eficientizarea comertului si adecvarea productiei la cererile pietei internationale. Promovarea reformei economice - Prin intermediul Bancii Mondiale si a Fondului Monetar International, statele au fost asistate in imbunatatirea managementului economic, in echilibrarea temporara a balantei de plati, precum si in instruirea oficialilor din domeniul financiar. Promovarea unui mediu de munca decent - Preocupari ale Organizatiei Internationale a Muncii includ asigurarea libertatii de asociere, dreptul la negocieri colective, eliminarea muncii fortate, a muncii depuse de copii, precum si a discriminarilor la locul de munca. Introducerea de tehnici agricole imbunatatite si reducerea costurilor Promovarea stabilitatii si ordinii in oceanele lumii - Prin Conventia ONU asupra dreptului marii (1982) s-a asigurat un cadru universal acceptat pentru desfasurarea de activitati ce implica folosirea spatiilor marine.

49. Imbunatatirea transportului aerian si maritim - Eforturi incununate de succes au fost depuse pentru ca transportul aerian sa devina cel mai sigur mijoc de transport. In mod similar, transportul maritim a devenit mai sigur, numarul accidentelor scazand pe fondul cresterii tonajului transportat pe mare. 50. Protejarea proprietatii intelectuale - Organizatia Mondiala a Proprietatii Intelectuale asigura protectia drepturilor de autor, oferind astfel un stimulent pentru progres si dezvoltare prin cointeresarea creatorilor. 51. Promovarea libertatii presei si a celei de expresie - UNESCO actioneaza in directia crearii unei mass media puternice si independente, in acelasi timp monitorizand gradul de libertate al acesteia. 52. Imbunatatirea serviciilor postale globale - Uniunea Postala Universala, principalul forum de cooperare al serviciilor postale nationale, asigura adoptarea de reguli, produse si standarde unitare in domeniu. 53. Imbunatatirea sistemului de telecomunicatie la nivel global - Uniunea Internationala a Telecomunicatiilor are drept scop dezvoltarea unui sistem unitar de telecomunicatii intre statele globului, aducand la aceeasi masa reprezentanti ai guvernelor si ai industriei. 54. Generarea unui consens international in sprijinul copiilor - In prezent, 192 de state au ratificat Conventia asupra Drepturilor Copilului, iar ca urmare a Sesiunii speciale a Adunarii Generale pentru problematica copiilor din 2002, 190 de guverne s-au obligat la o serie de masuri esalonate in timp in domeniile sanatatii, educatiei, protectiei impotriva abuzurilor, exploatarii si violentei si luptei impotriva HIV/SIDA. 55. Imbunatatirea nivelului de educatie in statele in curs de dezvoltare - Ca urmare a eforturilor agentiilor ONU, in prezent 76% din adulti stiu sa scrie si sa citeasca si 84% dintre copii urmeaza cursurile scolilor primare. Pana in 2015 se spera ca toti copiii sa urmeze cel putin cursurile scolii primare. 56. Sporirea gradului de alfabetizare la femei - Programele derulate in acest domeniu intre 1970 si 2000 au avut ca rezultat o crestere a nivelului de alfabetizare in randul femeilor de la 36% la 70%. Pana in 2015 se spera ca toate fetele sa urmeze atat cursurile scolii primare, cat si a acelei secundare. 57. Conservarea siturilor istorice, culturale si arhitecturale - UNESCO a asistat 137 de state pentru a proteja monumente stravechi si situri istorice, culturale si naturale si a negociat conventii internationale pentru protejarea proprietatii culturale si a siturilor naturale exceptionale. 58. Facilitarea schimburilor academice si culturale - Prin intermediul UNESCO si al Universitatii Natiunilor Unite, ONU a promovat cooperarea academica si stiintifica, precum si promovarea valorilor culturale, inclusiv a celor ale minoritatilor si populatiilor indigene. 59. Promovarea drepturilor persoanelor cu dizabilitati - ONU s-a situat in primele randuri ale luptei pentru deplina egalitate pentru persoanele cu dizabilitati, promovand participarea acestora la viata sociala, economica si politica. 60. Imbunatatirea situatiei populatiilor indigene - ONU a facut cunoscute nedreptatile suferite de 370 de milioane de indigeni din 70 de state de pe cuprinsul globului, indigenii reprezentand unul dintre cele mai vulnerabile grupuri sociale.

61.
inapoi

Organizatia Natiunilor Unite in cifre

62. Secretariatul
Numarul angajatilor la sediul ONU din New York (dec 2004) Numarul angajatilor in lune (iunie 2005) Bugetul Secretariatului (2005) Numarul operatiunilor de mentinere a pacii Bugestul acestor operatiuni (iulie 2004-iunie 2005) Tari participante la operatiuni Numar angajatilor provenind din tarile participante la operatiuni (iulie 2005, personal militar si politie civila) Misiuni politice si de consolidare a pacii

4 892 15 989 1,8 mld dolari SUA 16 (60 din 1948) 4,5 mld dolari SUA 106 67 392 10

Numarul angajatilor in misiunile politice / consolidare a pacii (iulie 2005) Solicitari de sprijinire a organizarii alegerilor democratice (prin Divizia de Asistenta Electorala) in medie anual Solicitari de sprijinire a alegerilor in ultimul an (inclusiv Afganistan, Burundi, Irak si Palestina)

639 18 (din 1992) 20

63. Sistemul ONU


64. 15 agentii specializate - Organizatia Internationala a Aviatiei Civile (ICAO); Fondul International pentru Dezvoltarea Agriculturii (IFAD); Biroul International al Muncii (ILO); Fondul Monetar International (FMI); Organizatia Internationala Maritima (IMO); Uniunea Internationala pentru Telecomunicatii (ITU); Organizatia pentru Agricultura si Alimentatie (FAO); Organizatia Natiunilor Unite pentru Educatie, Stiinta si Cultura (UNESCO); Organizatia Natiunilor Unite pentru Dezvoltare Industriala (UNIDO); Uniunea Universala a Postei (UPU); Organizatia Mondiala a Sanatatii (WHO); Organizatia Mondiala pentru Proprietate Intelectuala (WIPO); Organizatia Mondiala a Meteorologiei (WMO); Organizatia Mondiala a Turismului (WTO); Banca Mondiala (WB). Bugetul pentru 2005 al acestor agentii (mai putin Banca Mondiala si Fondul Monetar International) este de 2,2 miliarde dolari SUA. 65. 10 programe, fonduri si alte organisme: Conferinta Natiunilor Unite pentru Comert si Dezvoltare (UNCTAD); Programul Natiunilor Unite pentru Controlul Drogurilor (UNDCP); Programul Natiunilor Unite pentru Dezvoltare (UNDP); Fondul Natiunilor Unite pentru Populatie (UNFPA); Programul Natiunilor Unite pentru Mediu (UNEP); Programul Natiunilor Unite pentru Asezari Umane (UNHABITAT); Inaltul Comisariat ONU pentru Refugiati (UNHCR); Fondul Natiunilor Unite pentru Copii (UNICEF); Agentia Natiunilor Unite pentru Ajutorarea Refugiatilor Palestinieni si Orientul Apropiat (UNRWA); Programul Mondial pentru Alimentatie (WFP). 66.
Numarul angajatilor din sistemul ONU (mai putin Banca Mondiala si FMI) in 2004 Contributiile anuale dedicate dezvoltarii (2003)

56 600 10,5 mld dolari SUA

67. Bugetul ONU


68. Pentru anii 2004 - 2005, bugetul ordinar al ONU (fara birouri si programe, agentii specializate si alte organisme asociate) a fost de 3 160 860 300 dolari SUA, suma defalcata pe 13 categorii de cheltuieli: 69.
1. coordonare, politici 2. afaceri politice 3. drept international si justitie 4. cooperare internationala in domeniul dezvoltarii 5. cooperare regionala in domeniul dezvoltarii 6. drepturile omului si probleme umanitare 7. informare publica 8. servicii tehnice comune 9. audit intern 10. activitati co-finantate si cheltuieli speciale 11. cheltuieli de capital 12. taxe si impozite angajati

593,884,900 349,252,200 70,245,400 336,495,300 170,670,500 170,670,500 155,969,900 516,168,900 23,227,200 102,445,300 58,651,300 382,270,700

13. cont de dezvoltare

13,065,000

70. 71. Principala sursa de finantare a bugetului ONU este contributia statelor membre, nivelul acesteia fiind evaluat de catre Adunarea Generala pe baza recomandarilor Comitetului pentru Contributii (format din reprezentanti ai 18 tari membre). 72. Criteriul fundamental care sta la baza stabilirii nivelului contributiei fiecarei tari este capacitatea reala de plata a tarii respective. Nivelul maxim al unei contributii este de 22% din bugetul total, iar cel minim este de 0,001%.

Documente fundamentale ale Organizatiei Natiunilor Unite


Carta Organizatiei Natiunilor Unite si Statutul Curtii Internationale de Justitie, Declaratia Universala a Drepturilor Omului, dar si rezolutii ale Consiliului de Securitate, hotarari ale Adunarii Generale sau documente elaborate de catre Consiliul Economic si Social - toate pot fi obtinute de la sau prin intermediul Centrului de Informare ONU pentru Romania. Lista completa a instrumentelor internationale poate fi gasita aici , iar pentru a va facilita cautarea lor am elaborat un scurt ghid de folosire a sistemului de documente oficiale ale ONU, ghid care poate fi gasit aici. De asemenea, puteti accesa declaratiile si conventiile continute in rezolutiile Adunarii Generale ONU dand click aici

Rolul Secretarului General al Natiunilor Unite


Secretarul General trebuie sa fie in aceeasi masura diplomat si promotor, functionar public si administrator. Aceasta functie este un simbol al idealurilor Natiunilor Unite, iar persoana care o ocupa devine purtatorul de cuvint al popoarelor lumii, mai ales al grupurilor sarace si vulnerabile. Incepand cu 1 ianuarie 2007, Secretar General este domnul Ban Ki-Moon (biografia completa poate fi gasita aici). Dansul a fost precedat de alti sapte demnitari, ultimul fiind Kofi Annan. In baza Cartei ONU, Secretarul General este "administratorul sef" al Organizatiei, el / ea indeplinind sarcinile cu care a fost mandatat de catre Consiliul de Securitate, Adunarea Generala, Consiliul Economic si Social si alte organisme ale Natiunilor Unite. Carta il / o imputerniceste pe Secretarul General sa "aduca in atentia Consiliului de Securitate orice problema care, in opinia sa, poate ameninta pacea si securitatea internationala". Acesta este si principiul care defineste rolul oficiilor sale, acordindu-i o libertate considerabila in actiuni. Daca nu ar lua serios in considerare ingrijorarile exprimate de tarile membre ale Organizatiei, Secretarul General nu si-ar putea indeplini atributiunile. Totusi, functia ii cere sa promoveze valorile si autoritatea morala a Natiunilor Unite, sa vorbeasca si sa actioneze in slujba pacii chiar daca astfel risca, uneori, sa ajunga la un dezacord cu unele state. Activitatea zilnica a Secretarului General include: participarea la sesiuni ale organismelor ONU; consultari cu liderii lumii sau cu oficiali guvernamentali; calatorii in intreaga lume pentru a intra in contact cu popoarele si cu reprezentantii tarilor membre. Toti interlocutorii sai sunt informati despre aria larga de subiecte de interes pe plan mondial, teme care se afla si pe agenda Organizatiei. In fiecare an, Secretarul General face public un raport de activitate al institutiei pe care o conduce, document in care isi autoevalueaza activitatile, dar isi si anunta prioritatile de viitor. Secretarul General este si Presedintele Comitetului Administrativ de Coordonare (CAC) care ii reuneste pe toti sefii executivi ai fondurilor, programelor si agentiilor specializate ale Natiunilor Unite. Comitetul se intruneste de doua ori pe an pentru a coordona modul de cooperare dintre agentii si pentru a analiza problemele de fond, dar si de management, cu care se confrunta sistemul ONU. Una dintre cele mai importante atributii ale Secretarului General este aceea de a uza de bunele sale oficii actiuni ce se desfasoara atit in mod public, cit si in spatele cortinei diplomatice. In astfel de cazuri, persoana care ocupa functia respectiva trebuie sa dea dovada de independenta, impartialitate si integritate tocmai pentru a preveni aparitia, escaladarea sau raspindirea unui conflict international.