Organizații internaționale și rolul lor în menținerea păcii și a securității colective

în perioada
interbelică și postbelică
Societatea Națiunilor/Organizația Națiunilor Unite
I..Scopul
Societatea Națiunilor sau Liga Națiunilor, prima organizație
interguvernamentală, a fost înființata la 28 iunie 1919 odată cu semnarea
Tratatului de la Versailles și și-a stabilit sediul la Geneva. A fost destrămată la
19 aprilie 1946 , ca urmare a eșecului celui de-al doilea război mondial.

Şedinţă a Adunării Generale a Societăţii Naţiunilor

Tot o consecință a destrămării Ligii Națiunilor o constituie și înființarea, în 1945,

după al doilea război mondial, a Organizației Națiunilor Unite, cu sediul la New
York, cu același statut de organizație interguvernamentală și având același
scop, acela de a menține pacea mondială, dar și respectarea drepturilor
omului, cooperarea internațională și respectarea dreptului internațional.

Drapelul Organizației Națiunilor Unite

II. Organizare
 1. Membri
Din cele 42 de țări fondatoare ale Societății Națiunilor, 24 au rămas
membre până la desființarea organizației, atingând un număr maxim de
58 de state membre în perioada în perioada 28 septembrie 1934( când a
aderat Ecuadorul)- 23 februarie 1935( când a aderat Paraguayul).

Statele membre ale Societății Națiunilor din perioada 1920-1946

O dată cu semnarea Cartei Organizației Națiunilor Unite de către membrii

fondatori a fost întemeiată, pe 24 octombrie 1945, Organizația Națiunilor
unite, care astăzi are 193 de state membre.

Carta Națiunilor Unite

Statele membre în ordinea aderării

 2. Organizare
Atât Societatea Națiunilor cât și Organizația Națiunilor Unite au ca și
principale institiții Adunarea, Consiliul și Secretariatul .
Organizația Națiunilor Unite este mai bine organizată decât Societatea
Națiunilor având în structura sa cinci entități: Adunarea Generală, Consiliul de
Securitate și Consiliul Economic, Secretariatul și Curtea Internațională de
Justiție.

Palatul Națiunilor, Geneva, sediul central al Societății Națiunilor

Societatea Națiunilor
Principalele instituții ale sale aveau două aripi importante în: Curtea
Permanentă de Justiție Internațională și Organizația Internațională a Muncii. Pe
lângă acestea, au existat mai multe agenții și comisii auxiliare: Comisia pentru
Dezarmare, Organizația Internațională a Muncii, Comisia pentru refugiați, etc
Adunarea și consiliul aveau atribuții în mare parte asemănatoare, relațiile
dintre ele nefiind explicite.
Adunarea era formată din reprezentanți ai tuturor statelor membre care se
întruneau la Geneva o dată pe an, ei ocupându-se cu rezolvarea problemelor
ce ameninţau pacea mondială, dar şi cu acceptarea noilor membri.
Consiliul avea rolul de a controla activitatea Adunării și era alcătuit din membrii
permanenți( reprezentanți ai principalelor puteri aliate: Marea Britanie, Franța,
Italia și Japonia) și membri nepermanenți aleși pe perioade fixe.
Secretariatul permanent era format din experți din diferite domenii: politic,
financiar și economic, sectorul de tranzit sectorul minorităților și administrației
etc, ocupându-se de organizarea tuturor întrunirilor și conferințelor.
Alte comisii și agenții au fost înființate pentru a face față problemelor
internaționale urgente: Curtea Permanentă de Justiție Internațională,
Comisia pentru Dezarmare, Organizația Sănătății, Organizația Internațională a
Muncii Comisia de mandate, etc.O parte din aceste instituții au transferate
Organizației Națiunilor Unite după sfârșitul celui de-al doilea război mondial.

Organizația Națiunilor Unite

Întâlnirea tuturor membrilor

Adunarea Generală are rolul de a supreveghea bugetul Organizației Națiunilor

Unite,de a numi membrii nepermanenți ai Consiliului de Securitate, de a primi
rapoarte de la alte organe ale Națiunilor Unite și de a formula de recomandări
sub formă de Rezoluții ale Adunării Generale. Membrii săi se reunesc în cadrul
sesiunilor anuale, fiecare țară având dreptul la vot.
Prima sesiune a fost convocată la 10 ianuarie 1946, în holul central
Westminster din Londra.

Consiliul de Securitate

Este responsabil de a menține pacea la nivel internațional.

Poate adopta rezoluții
Are 5 membrii permanenți ( China, Franța, Rusia, Marea Britanie și Statele
Unite) și 10 membrii aleși.

Consiliul economic

Este responsabil pentru comunicarea dintre state pe domeniile economic și

social .
Coordonează cooperarea dintre agențiile specializate.

Secretariatul

Secretariatul are un rol important în stabilirea agendei pentru organele

deliberative și de decizie ale Organizației Națiunilor Unite.
Curtea Internațională de Justiție

Ia decizii cu privire la disputele dintre state și emite decizii cu valoare legală.

Cei 15 judecători sunt aleși de Adunarea Generală pe mandate de 9 ani.

3. România în Societatea Națiunilor și Organizația Națiunilor Unite

În Societatea Națiunilor, România a făcut parte ca membru fondator,

militând pentru creșterea rolului organizației. Nicolae Titulescu a
îndeplinit, doi ani consecutiv, în 1930 si 1931, funcţia de presedinte al
Adunării generale.
Deşi dorinţa României de a face parte din Organizaţia Naţiunilor Unite a
fost exprimată oficial încă din 1946, aderarea ţării noastre a fost blocată
până în 1955. La 14 decembrie 1955, Adunarea generală a decis primirea
României în ONU.