PSUM: Managementul cooperării polițienești internaționale

DISCIPLINA:
Institutii internationale cu un rol determinant in activitatile politiei

TEMA PORTOFOLIULUI:
Institutii internationale cu un rol determinant in activitatile politiei

MASTERAND:

Telefon:

Secțiunea I: MOTIVAȚIA ALEGERII TEMEI

Aspecte generale privind organizatiile internationale

Organizaţiile internaţionale şi-au demonstrat rolul de instrumente indispensabile in cadrul

sistemului internaţional, cu precădere in domeniile economic şi social şi in sfera drepturilor omului.
Bilanţul organizaţiilor universale sau regionale, dedicate infăptuirii dezvoltării economice şi sociale
prin asistenţă tehnică, ajutor financiar sau promovarea comerţului, ca şi mecanismele instituite
pentru protecţia drepturilor omului, poate fi considerat, sub cele mai multe aspecte, ca pozitiv.
Unul din cele mai evidente aspecte ale rolului şi contribuţiei organizaţiilor internaţionale in
statornicirea unei ordini de cooperare in raporturile internaţionale, il constituie identificarea, prin
multiplele contacte dintre reprezentanţii diferitelor naţiuni pe care le facilitează, a intereselor
comune ale intregii comunităţi internaţionale. In cadrul organizaţiilor internaţionale, care asigură o
multitudine de forumuri de dezbateri şi canale de negocieri şi consultări, din varietatea de abordări a
problemelor globale sau regionale se degajă soluţiile convenabile sau acceptabile tuturor
participanţilor.
Organizaţiile internaţionale servesc astfel nu numai ca instrumente de inlesnire a cooperării
dintre naţiuni, dar şi ca instrumente de creştere a nivelului conştiinţei privind realităţile unei lumi
interdependente, ale cărei provocări au un caracter global. In plus, ele oferă mijloacele necesare
desfăşurării procesului de integrare şi agregare a intereselor statale cele mai diverse.

Convenţia din 1975 privind reprezentarea statelor in relaţiile lor cu organizaţiile

internaţionale prezintă următoarea definiţie a organizaţiilor internaţionale (interguvernamentale) :
„o asociere de state constituită printr-un tratat, avand un act constitutiv, organe comune
şi personalitate juridică distinctă de cea a statelor membre care o compun”.

Unii autori dau definiţii mai largi, in sensul că organizaţia internaţională constituie o formă
de coordonare a colaborării internaţionale in domenii stabilite, pentru care statele au creat un
anumit cadru juridic instituţional permanent, printr-un statut elaborat de comun acord, ce prevede
obiectul şi scopul organizaţiei, organele şi funcţiile lor necesare realizării obiectivelor urmărite.

Premisele apariţiei şi proliferării organizaţiilor internaţionale. Apariţia, şi apoi, proliferarea

şi diversificarea organizaţiilor internaţionale, a fost determinată de trei factori importanţi.

Primul factor ar fi necesitatea prevenirii războiului şi reglementării regulilor purtării

acestuia, mai ales in condiţiile descoperirii, la sfarşitul celui de-al doilea război mondial, a unor noi
arme de distrugere in masă, care prezentau pericolul „mondializării” conflictelor militare. De altfel,

Pagina 1 din 8
tocmai prevenirea unui nou război mondial şi menţinerea păcii au constituit scopul primordial al
constituirii Organizaţiei Naţiunilor Unite.

Un al doilea factor determinant are in vedere interdependenţele care apar in procesele de

dezvoltare a naţiunilor. Acestea impun cooperarea intre state in forme care să permită o asociere
liberă, cu luarea in considerare a intereselor comune şi, pe cat posibil, a intereselor particulare ale
membrilor asociaţiei. Revoluţia industrială şi dezvoltările in domeniul ştiinţei au micşorat distanţele
dintre naţiuni şi au amplificat contactele internaţionale, a căror coordonare se putea realiza prin
intermediul organizaţiilor internaţionale, care, la randul lor puteau favoriza cooperarea intre state in
multiple domenii.

Domeniile in care, după al doilea război mondial, apar cel mai frecvent interdependenţe privesc
comerţul, relaţiile monetare şi financiare, transferul de tehnologie şi dezvoltarea regională.

Un al treilea factor, cu o influenţă hotăratoare in evoluţia organizaţiilor internaţionale din

ultimele decenii, ţine de efectul conjugat al noilor probleme cu care este confruntată societatea
internaţională, ale căror proporţii globale nu pot fi supuse decat unui tratament global. Acestea sunt:
creşterea populaţiei, sărăcia şi alimentaţia, controlul deteriorării mediului, lupta impotriva
terorismului, utilizarea spaţiului cosmic. Deşi nu se poate concluziona că eforturile comunităţii
internaţionale de a face faţă acestor provocări s-au materializat in găsirea celor mai adecvate soluţii,
asocierea acestor eforturi in cadrul unor organizaţii internaţionale nu pot fi ignorate.

Organizaţiile internaţionale indeplinesc astfel o funcţie utilă in canalizarea unei părţi a

raporturilor de interdependenţă dintre state şi in asigurarea unor mijloace adecvate pentru
intensificarea cooperării dintre naţiuni.

Secțiunea II: STADIUL ACTUAL AL CERCETĂRILOR LEGATE DE TEMĂ

Organizatii cu vocatie universala

Clasificarea organizaţiilor internaţionale. O clasificare a organizaţiilor internaţionale după

criterii strict delimitate intampină mari greutăţi, inainte de toate, in privinţa stabilirii criteriilor,
datorită diversităţii actelor constitutive ale organizaţiilor internaţionale, modalităţilor particulare de
adeziune a statelor, in calitate de membre, funcţiilor atribuite prin statute, care conduc, in multe
cazuri, la suprapuneri de atribuţii ori de responsabilităţi juridice cu care sunt investite aceste
organizaţii. In cele ce urmează, vom incerca, totuşi, să degajăm unele criterii de ordin general, in
temeiul cărora să se poată contura o anumită tipologie a organizaţiilor internaţionale.

Aceste criterii de clasificare ar fi:  gradul de deschidere faţă de statele lumii, sfera de

acţiune, criteriul reprezentării, natura raporturilor dintre organizaţie şi ţările membre, nivelul de
dezvoltare economică al ţărilor membre şi criteriul geografic.

Gradul de deschidere faţă de statele lumii: Potrivit acestui criteriu se disting: organizaţii cu

vocaţie universală şi organizaţii cu vocaţie restransă. Prima categorie priveşte organizaţiile din care
pot face parte toate statele lumii – cum ar fi ONU şi instituţiile specializate din sistemul Naţiunilor
Unite, iar cea de a doua categorie o reprezintă organizaţiile la care participarea, redusă ca număr de
membri, este determinată de criterii geografice sau de natură politică, economică, etc.
Principalele caracteristici comune ale organizaţiilor cu caracter universal, dintre care ONU şi
instituţiile sale specializate sunt cele mai reprezentative, sunt următoarele:

Universalitatea. Multă vreme organizaţiile cu caracter universal n-au reuşit să devină intr-
adevăr universale. Considerente de ordin politic şi ideologic au impiedicat, intr-o anumită perioadă,
Pagina 2 din 8
chiar şi ONU, să acorde calitatea de membru tuturor statelor lumii. O organizaţie are sau nu caracter
universal dacă ea este sau nu, conform statutului său, deschisă tuturor statelor, şi nu dacă toate
statele au devenit membre ale organizaţiei respective.

Imperativele globalizării. Constituirea şi, apoi, consolidarea organizaţiilor universale, prin

intărirea cooperării intre state, a rezultat din imperativele aplicării descoperirilor tehnoco-ştiinţifice,
interdependenţelor economice şi existenţei unor provocări cărora comunitatea internaţională nu le
putea face faţă decat prin abordări globale şi eforturi coordonate la scara intregii comunităţi.

Eterogenitatea. Organizaţiile internaţionale universale cuprind state de dimensiuni diferite,

avand capacităţi economice, tehnologice, militare, de asemenea, diferite. Diferenţele de mărime şi
putere ale statelor participante la o organizaţie universală pot să prejudicieze, intr-o anumită
măsură, cooperarea internaţională. Totuşi, formele instituţionale de luare a deciziilor, acceptabile şi
acceptate de toţi participanţii, permit o stransă şi eficientă cooperare intre statele membre ale
organizaţiilor universale, inăuntrul acestora şi prin intermediul lor.

Secțiunea III: DEZVOLTAREA APROFUNDATĂ A TEMEI PORTOFOLIULUI

Institutii regionale

Evoluţia organizaţiilor regionale este legată de necesitatea dezvoltării continue a elementelor

sociale şi structurale ale statelor membre, idee conturată mai ales după cel de-al doilea război
mondial. Ca urmare la nivel internaţional au fost instituite diferite astfel de organizaţii, începând cu
cele mai simple şi până la cele ce corespund unui grad ridicat de complexitate de genul ONU, OMV
sau OICS.

Ca o caracteristică generală a acestor organizaţii putem observa faptul că modul lor de

organizare este determinat de procesul de continuă colaborare cu alţi actori de pe scena
internaţională, respectiv cu celelalte organizaţii internaţionale. Această cooperare creează un
adevărat cadru instituţional al statelor membre din respectiva zonă de acţiune, bazat pe tendinţe şi
interese comune ale membrilor săi.

Ca urmare, organizaţiile regionale devin subiecte derivate de drept internaţional, fiind create
de state pentru anumite funcţi şi reglementate de normele internaţionale, precum şi de normele
propriilor lor acte constitutive.

Din punct de vedere al organizării aceste entităţi juridice internaţionale cuprind un anumit
număr de membrii, ce se regăsesc în această structură ca urmare a participării la un acord încheiat în
scopul atingerii unor obiective comune. Ca urmare aceste structuri se bucură de personalitate
juridică internaţională, fapt ce le permite realizarea propriilor obiective într-un mod coordonat.

Ca elemente distincte ale organizaţiilor regionale menţionăm existenţa unui cadru

instituţional organizat, a unui sediu permanent, prezenţa a numeroşi participanţi uniţi prin
intermediul unui acord de voinţă, precum şi existenţa unor acte juridice constitutive ale organizaţiei
de tipul statutelor sau pactelor ce instituie autonomia funcţională a organizaţiei.

Pagina 3 din 8
 OIPC INTERPOL

Organizaţia Internaţională de Poliţie Criminală – Interpol este o instituţie

interguvernamentală ce asigură asistenţa reciprocă între poliţiile ţărilor membre pentru
prevenirea şi combaterea criminalităţii.
Organizația Internațională de Poliție Criminală INTERPOL este formată din 194 state
membre, printre care se enumeră și România.
Domeniile prioritare de cooperare ale INTERPOL sunt drogurile și organizațiile criminale,
criminalitatea financiară și criminalitatea legată de tehnologiile de vârf, criminalitatea legată de
proprietatea intelectuală, securitatea publică și terorismul, traficul de ființe umane și pedofilia.
Traficul și consumul de droguri au devenit o problematică din ce în ce mai intensă în
ultimii ani datorită schimbărilor politice și a liberalizării circulației între state, ceea ce necesită o
cooperare avansată între polițiile statelor care se confruntă cu o astfel de problematică.

Criminalitatea informatică reprezintă o problemă globală în contextul avansării

tehnologiei și a internetului.

Terorismul reprezintă o altă problematică în prezent, iar cooperarea și schimbul de

informații între polițiile diferitelor state și a altor organizații anti teroriste este
esențială pentru prevenirea acestui fenomen.

Pentru comunicarea între statele membre și atingerea scopurilor organizației a fost creată
rețeaua de comunicații I-24/7 care asigură schimbul de informații între Birourile
Centrale Naționale ale diferitelor state, precum și între acestea și Secretariatul General
Interpol.

Interpolul cooperează totodată și cu următoarele organizații internaționale:

- Organizația Națiunilor Unite și alte organizații afiliate acesteia;

⚫Organizația Națiunilor Unite și

alte organizații afiliate acesteia;
⚫EUROPOL;
⚫Comunitatea Statelor
Independente;
⚫Curtea Penală Internațională;
⚫ Uniunea Africană;
Pagina 4 din 8
⚫Organizația Statelor
Americane;
⚫Consiliul Miniștrilor de Interne
Arab.
- EUROPOL
- Comunitatea Statelor Independente
- Curtea Penala Internationala
- Uniunea Africana
- Organizatia Statelor Americane
- Consiliul Ministrilor de Interne Arab

⚫Organizația Națiunilor Unite și

alte organizații afiliate acesteia;
⚫EUROPOL;
⚫Comunitatea Statelor
Independente;
⚫Curtea Penală Internațională;
⚫ Uniunea Africană;
⚫Organizația Statelor
Americane;
⚫Consiliul Miniștrilor de Interne
Arab.
Europol

Pagina 5 din 8
 Europol este organizatia care se ocupa de aplicarea legii in cadrul Uniunii Europene si care
opereaza cu toate informatiile referitoare la criminalitate.Obiectivul sau este acela de a imbunatati
eficacitatea si cooperarea autoritatilor competente din statele membre in ceea ce priveste prevenirea
si combaterea formelor grave de crima internationala organizata si terorism.Europol are misiunea de
a-si aduce o contributie semnificativa la actiunea Uniunii Europene de aplicare a legii impotriva
crimei organizate si a terorismului,concentrandu-si eforturile asupra organizatiilor criminale.

Europol sprijina activitatile de aplicare a legii desfasurate de statele membre, indreptate in

special impotriva: traficului ilegal de droguri, retelelor ilegale de imigratie, terorismului, falsificarii
banilor(falsificarea monedei euro)si a altor mijloace de plata, traficului de fiinte umane inclusiv
pornografia infantila, traficului ilegal de vehicule, spalarii banilor.
In plus, principalele prioritati ale Europol includ infractiunile impotriva persoanelor,
infractiunile financiare si infractiunile cibernetice. Aceasta se aplica atunci cand este implicata o
structura de crima organizata si sunt afectate doua sau mai multe state membre.
Europol ofera sprijin prin:
- facilitarea schimbului de informatii,potrivit legii nationale,dintre ofiterii de legatura ai Europol.
(OLE)Ofiterii de legatura sunt detasati pe langa Europol de catre statele membre ca reprezentanti ai
agentiilor nationale ce se ocupa de aplicarea legii din aceste state.
- Oferirea de analize operative in vederea sprijinirii operatiunilor;
- Elaborarea de rapoarte strategice(de ex.evaluarea amenintarii) si analiza activitatiilor criminale pe
baza informatiilor si datelor oferite de statele membre si de terti;
- Oferirea de expertiza si sprijin tehnic pentru anchetele si operatiunile realizate in cadrul UE,sub
supravegherea si cu raspunderea legala a statelor membre interesate.
Europol activeaza si in domeniul promovarii analizei criminalistice si a armonizarii
tehnicilor de ancheta din cadrul statelor membre.

Organizatii internationale subregionale europene

In categoria organizaţiilor subregionale  pot fi incadrate, de pildă:

- Organizatia de Cooperare Economica a Marii Negre (CEMN)
- Comisia Dunarii
- Comisia Internationala pentru Protectia Fluviului Dunarea (cu sediul la Viena)
- Consiliul Nordic

Secțiunea IV: CONCLUZII

În perioada actuală omenirea se confruntă cu din ce în ce mai multe probleme de o

complexitate din ce în ce mai mare în domeniul infracţionalităţii. Acest lucru este datorat și
progresului tehnic, dezvoltării transporturilor, comunicaţiilor, descoperirilor din domeniul
științific și sistemelor bancare. În marile oraşe ale lumii infractorii au tendința să se considere " ca
la ei acasa", iar în unele ţări pot exista bande de infractori care să opereze în mod continuu. Astfel, a
devenit din ce în ce mai clar pentru Comunitatea Internaţională, că e nevoie de contactul direct și de
o cooperare între autoritățile de poliție și cele judiciare din diferite țări și de o
reconsiderare a întârzierilor privind urmărirea și arestarea persoanelor ce comit infracțiuni
Pagina 6 din 8
în afara granițelor. Cooperarea polițienească internațională realizată prin intermediul INTERPOL
joacă un rol foarte important în contextul actual în care România este membră a Uniunii Europene,
iar cetățenii se pot deplasa liber în țările membre, unii dintre aceștia având intenții infracționale. În
concluzie schimbul de informații între polițiile diferitelor state este esențial pentru prinderea
infractorilor care încearcă să se ascundă în străinătate și să scape de răspunderea penală în statul
unde au comis infracțiuni.

Secțiunea V: REFERINȚE BIBLIOGRAFICE

a. Legislație:

1. Legea nr. 302 din 26 iunie 2004 privind cooperarea judiciară

internațională în materie penală;
2. Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 103 din 13 decembrie 2006
privind unele măsuri pentru facilitarea cooperării poliţieneşti
internaţionale;

b. Lucrări:

1. Dr. Agata-Mihaela POPESCU, Importanța cooperării polițienești internationale

2. A. Popescu, I. Diaconu, Organizaţii europene şi euroatlatice

internaționale, Universitatea
Creștină „Dimitrie Cantemir”,
București;
internaționale, Universitatea
Creștină „Dimitrie Cantemir”,
București;
c. Surse de internet:

1. https://politiaromana.ro/ro/stiri/biroul-national-interpolinstrument-de-cooperare-
internationala-al-politiei-romane/ ;
2. https://radjcarbune.wordpress.com/2018/11/01/organizatii-internationale-definire-clasificare-
elemente-constitutive/
3. https://www.interpol.int/

Pagina 7 din 8
Pagina 8 din 8