REFERAT

TEMA: DIPLOMAȚIA MULTILATERALĂ

ASPECTE CONCEPTUALE.

CONDUCĂTOR:C. CEBAN
Autor: J. GUȚU

Chişinău
2022
 Cuprins

Introducere................................................................................................................................................3
Capitolul 1 DIPLOMAȚIA MULTILATERALĂ NOȚIUNI GENERALE.........................................5
Capitolul 2 Diplomaţia multilaterală istoricul şi importanţa pentru Republica Moldova...................6
Concluzie....................................................................................................................................................7
Bibliografie.................................................................................................................................................8

2
 Introducere
După cel de al doilea război mondial, organizaţiile internaţionale capătă noi forţe
devenindastfel noile instrumente ale diplomaţiei parlamentare. Regimul juridic pe
care se bazeaza estecomplex, ele aplică principiul de solidaritate şi cooperare între
subiecţii dreptului internaţional,astfel influenţînd în mod direct şi specific atît politca
mondială cît şi relaţiile între subiecţi.
Alexandru Burian în „Drept Diplomatic” defineşte :„Organizaţia
internaţională a fostdefinită ca entitate juridică creată de state sau de organizaţii
internaţionale într-un scop anumit şicare posedă o voinţă autonomă ce se exprimă
prin intermediul organelor proprii şi permanente .
.Prof. dr. Ion M. Anghel rezumă că „prin acordul lor, statele convin asupra
formei de colaborare,inclusiv asupra mecanismului creat în acest scop - organizaţia
internaţională, stabilind dacă aceastăentitate - asociaţie de state - să fie prevăzută cu personalitate
juridică şi ce anume competenţe să-irevină; se convine crearea unui nou subiect de drept
internaţional avînd capacitatea juridică menităsă asigure realizarea scopurilor pentru care a
fost înfiinţată
Dreptul de legaţie al organizaţiilor internaţionale poate fi activ sau pasiv. Dreptul activ
delegaţie se realizează prin trimiterea misiunilor externe în anumite state, de regulă care sunt
membreale organizaţiei date. Dreptul de legaţie al organizaţiilor internaţionale este corelat cu
dreptul active d e legaţie al statelor de a trimite misiuni permanente,
r e p r e z e n t a n ţ e , d e l e g a ţ i i ş i m i s i u n i d e observare.
Apariţia noilor state, revoluţia tehnico-ştiinţifică, problemele de ordin
economic, social, politic, tehnic, militar, ecologic, atît la scara cît şi globală au produs direct
sau indirect la mutaţii înstructura comunităţii mondiale şi la schimbarea configuraţiei
diplomaţiei. Locul organizaţiilor internaţionale în dreptul diplomatic este calificat în
mod diferit înliteratura de specialitate. Autorul român Ion Anghel clasifică diplomaţia care se
desfăşoară în cadrulorganizaţiilor internaţionale sub patru unghiuri de vedere:
a) sub raportul poziţiei statelor fata de organizaţia internaţională respectivă. Acest raport
sereflectă în politica statelor faţă de o organizaţie internaţională, exercitată în două mijloace:
trimitereade reprezentanţi la reuniunile organelor acestei organizaţii şi crearea de misiuni
permanente acredi-tate pe lîngă organizaţia respective
b) sub raportul diplomaţiei unui stat faţă de alte state în cadrul organizaţiilor
internaţionale respective. Acest raport se reflectă în posibilitatea statelor de a folosi organizaţiile
internaţionale, mai ales cele cu caracter politic (ca Organizaţia Naţiunilor Unite), drept o tribună

3
importantă pentrusine. Concomitent, organizaţiile internaţionale oferă posibilităţi de a efectua
contacte bilaterale cualţi membri ai organizaţiei respective
c) sub raportul diplomaţiei organizaţiilor internaţionale faţă de statele
membre sau statelet e r ţ e . A c e s t r a p o r t s e r e f l e c t î n t r i m i t e r e a d e c ă t r e
organizaţia internaţională a unor misiuni diplomatice (temporare sau
permanente) într-un stat şi, pe de altă parte, prin deciziile pe care organizaţia
internaţională le ia şi care sînt obligatorii doar pentru statele care le acceptă;
d) sub raportul diplomaţiei organizaţiilor internaţionale faţă de alte organizaţii
internaţionale. Acest raport se reflectă în faptul că organizaţiile internaţionale
urmăresc idealuri comune pentrustatele care sînt membre ale organizaţiei
respective. Cu toate acestea, sînt cazuri cînd de unele şi aceleaşi probleme se ocupă
diferite organizaţii internaţionale (spre exemplu, Asociaţia Europeană aLiberului Schimb
(AELS) şi Acordul General asupra Tarifelor şi Comerţului (GATT), ce poate provoca
rivalitate şi conflict de competenţă. Un caz delicat în această situaţie îl constituie faptul căun stat
poate fi membru al ambelor organizaţii internaţionale care rivalizează între ele şi
rezultateleactivităţii în aceste organizaţii pot fi diferite prin consecinţele deciziilor adoptate

4
 Capitolul 1
DIPLOMAȚIA MULTILATERALĂ NOȚIUNI GENERALE
Analizînd literatura de specialitate în domeniu am concluzionat ca forma
tradiţională derealizaere a diplomaţiei multilaterale o constituie conferinţele, congresele
internaţionale care constauîn reuniuni sau întîlniri ale delegaţiilor din diferite state, care au fost
convocate în scopul examinăriişi soluţionării unor probleme de interes comun .
.Pe parcursul ultimelor secole au avut loc multeconferinţe şi congrese
internaţionale la care au fost soluţionate şi aplanate situaţiile de criză şi conflict,
existente la acea perioadă.
De-a lungul timpului termenii de congres internaţional şi conferinţă
internaţională eraufolosiţi şi ca termeni distincţi şi ca termeni echivalenţi, totuşi
aceşti termeni se utilizează ca fiind identici.
Totuşi trebuie să menţionam că iniţial termenul congres se folosea în scopul
clasificăriir e u n i u n i l o r d e r e p r e z e n t a n ţ i p l e n i p o t e n ţ i a r i a i s t a t e l o r , m e n i t e s ă
încheie tratate de pace şi să reîmpartă teritoriile. Acestea au fost
congresul de la Viena din 1814-1815, după terminarea războaielor
napoleoniane, congresul de la Paris (1856) după terminarea războiului din Crimeea,
congresul de la Berlin (1878) după terminarea războiului ruso-turc. Uneori însă aceste reuniuni
senumeau conferinţe ca, spre exemplu, conferinţa de la Londra din 1830-1833 după
proclamareaindependenţei de către Belgia, conferinţa de la Londra din 1912-1913
după războaiele balcanice, conferinţele de pace de la Paris din 1919 şi 1946-1947.
După congresul de la Viena din 1814-1815 tehnica diplomaţiei multilaterale
a devenit o procedură curentă. Experienţa dobîndită de state în cadrul congreselor şi
conferinţelor internaţionalea c o n s t i t u i t u n m o d e l f o l o s i t m a i t î r z i u l a s t a b i l i r e a
s t r u c t u r i i ş i f u n c ţ i o n ă r i i o r g a n i z a ţ i i l o r internaţionale.
Diplomaţia contemporană multilaterală se realizează tot mai mult p
r i n i n t e r m e d i u l organizaţiilor internaţionale şi prin intermediul întîlnirilor la nivel înalt (ale
şefilor de stat şi şefilor de guvern). Ca rezultat, instituţia conferinţei internaţionale a
suferit schimbări în structură şi procedee: convocarea conferinţelor este simplificată din
cauza periodicităţii; alcătuirea delegaţiilor se bazează pe principiile democratice şi
reprezentative; pregătirea conferinţei este efectuată prin comisii ; alegerea
organelor de lucru a conferinţei şi modul de votare a actelor finale sînt
esenţialmodificate etc.

5
 Capitolul 2
Dimplomaţia multilaterală istoricul şi importanţa pentru Republica Moldova
Republica Moldova şi-a declarat independenţa la 27 august 1991, astfel devine membru
cudrepturi depline al societăţii internaţionale.
Devenind subiect de drept internaţional, Republica Moldova a iniţiat procesul de
stabilire arelaţiilor diplomatice cu alţi subiecţi de drept internaţional.
Misiunile diplomatice ale Republicii Moldova sînt plasate în statele cu care se
întreţinrelaţii prieteneşti şi există o colaborare în domeniile economic, comercial,
politic. La 29noiembrie 2008, Republica Moldova are 24 misiuni diplomatice în
diverse state ale lumii(Statele Unite ale Americei, Federaţia Rusă, Ucraina, Belarus,
România, Bulgaria, Ungaria,Polonia, Austria, Germania, Franţa, Belgia, Turcia, Statul Israel,
China, Suedia, Portugalia,Lituania, Letonia, Regatul Unit al Marii Britanii si al Irlandei
de Nord, Grecia, Republica Cehă, Azerbaidjan, I t a l i a ) ş i p a t r u r e p r e z e n t a n ţ e
p e r m a n e n t e p e l î n g ă o r g a n i z a ţ i i l e internaţionale (ONU New-York, ONU la
Geneva, Consiliul Europei, ComunităţileEuropene, OSCE şi pe lîngă organizaţiile internaţionale
de la Geneva).
Diplomaţia multilaterală autentică este coordonarea relaţiilor dintre trei sau mai multe
state, în vederea rezolvării colective a unei probleme, aşa cum se procedează, de
exemplu, în cadrulAdunării Generale a Naţiunilor Unite.
Procesul dramatic şi contradictoriu al destrămării Uniunii Sovietice a situat clasa
politică dela Chişinău într-o stare de incertitudine vizând orientarea politicii externe a ţării spre
organismeleeuropene sau prelungirea legăturilor tradiţionale cu fostele republici unionale.
În condiţiile lipsei unor relaţii cu Consiliul Europei, Uniunea Europeană, şi
sub influenţă politică, militară, economică a Rusiei – Republica Moldova îşi orientează
politica externă spre CSI pentru menţinerea stabilităţii economice. În acelaşi timp, au fost
întreprinse primele acţiuni vizândaderarea la Consiliul Europei şi Uniunea Europeană şi de
dezvoltare a relaţiilor de cooperare cu alteorganizaţii internaţionale relevante.
În condiţiile globalizării, aprofundării proceselor integraţioniste şi creşterii
interdependenţeidintre state, Republica Moldova, ca stat suveran şi independent, manifesta un
interes firesc faţă decolaborarea cu alte state, atât pe o bază bilaterală, cât şi în cadrul
organizaţiilor internaţionale şiregionale
Conform rezoluţiei ONU 46/223 din 2 martie 1992, Republica Moldova a devenit
statm e m b r u a l O r g a n i z a ţ i e i N a ţ i u n i l o r U n i t e . D i a l o g u l p o l i t i c c u O N U a c o
n d u s l a d i n a m i z a r e a participării statului nostru în viaţa internaţională şi extinderea relaţiilor
de prietenie şi cooperare cuîntreaga comunitate internaţională.
6
 Concluzie
Apariţia noilor actori pe arena internaţională, problemele de ordin
e c o n o m i c , p o l i t i c , tehnologic, militar, ecologic, social, au împins eminamente actorii
relaţiilor internaţionale în sferadiplomaţiei multilaterale realizată prin organizaţiile
internaţionale şi a conferinţelor internaţionale.Importanţa diplomaţiei multilaterale este
evidentă, prin cooperare şi colaborare parteneriiajung la un consens în soluţionarea
anumitor probleme sau luarii unei poziţii. Prin diplomaţia multilaterală un stat îşi poate
realiza în legalitate obiectivele propriei politici externe. Diplomaţia m u l t i l a t e r a l ă
permite schimbul de experienţă dintre cei prezenţi în cadrul
organizaţiilor internaţionale şi a conferinţelor. Cît priveşte RM şi importanţa
diplomaţiei multilaterale parerea mea este că diplomaţia multilaterală este foarte
necesară pentru RM deoarece Republica Moldova nu este un stat gigantic,nu este o putere
economica, politică, militară mondială, este un stat cu puţine resurse naturale.Dacă în anii ”90
Republica Moldova era abia la început de cale ca actor internaţional şi se o b s e r v a o
anumită stîmgăcie în realizarea politicii externe, astăzi putem afirma că
R e p u b l i c a Moldova şi-a definit direcţiile sale de politică externă.
Republica Moldova a pătruns în esenţa şi importanţa diplomaţiei m
ultilaterale şi deconferinţe, dar totuşi este nevoie de perseverenţă şi iniţia
t i v ă p e n t r u r e a l i z a r e a s c o p u r i l o r ş i obiectivelor politicii externe.

7
 Bibliografie
1.Băhnăreanu, Cristian, Resurse energetice, crize, conflicte, Editura Militară, Bucureşti, 2008, p.
38. 10 Kissinger, Henry, Problems of National Strategy. A book of Readings, ed. V, 1971, p. 3;
Weber, Max, Wirtschaft und eselschaft.Grunddriss der Verstehen den Soziologie, Verlag Mohr,
Tubingen, 1972, p. 35;
2.Jones, Walter S., The Logic of International Relations, Seventh Edition, Harper Collins
Publishers, 1991, p. 241, apud Cristian Băhnăreanu, op. cit., 2008, pp. 38-39.
3.Weiss, Linda, Mitul statului lipsit de putere. Guvernarea economic ă în era globaliz ării, Ed.
Trei, Bucureşti, 2002, pp. 32-62.
4.Hobson, John M., The State and International Relations, Cambridge University Press, 2000, p.
7, extras Google Books
5.A se vedea teoriile lui Samuel P. Huntington (The Lonely Superpower, în „Foreig Affairs”,
March/April 1999,http://www.univercidade.edu/uc/cursos/graduacao/ri/pdf/textosesp/ForeignA
ffairsTheLonely.pdf), Edward A. Kolodziej şi Roger E. Kanet (From Superpower to Besieged
Global Power: Restoring World Order after the Failure of the Bush Doctrine, University of
Georgia Press, 2008, extras Google Book).
6. Secrieru, S. Parlamentul Republicii Moldova: Organul Reprezentativ al poporului şi
unicaautoritate legislativă. /Chişinău, Colegiul de Poliţie „Dimitrie Cantemir”, 2001