Universitatea ,,Dunărea de Jos” din Galați

Facultatea Transfrontalieră

Diplomaţia multilaterală – organizaţii

internaţionale

A Realizat: Studenta Farmaciuc Felicia, anul III la Universitatea ,,

Dunărea de Jos” din Galați, Specialitatea ,,Relații Internaționale și
Stude Europene” Gr (2) Chișinău.
CUPRINS:
• CUPRINS:
• Noțiuni Generale ‘’Diplomaţia multilaterală’’;
• Reprezentarea statelor la organizaţiile
internaţionale sau universale;
• Reprezentanţe permanente le lîngă organizaţiile
internaţionale : funcţii, structură, personal ;
• Privilegii şi imunităţi a funcţionarilor
internaţionali;
• Concluzie;
 
Noțiuni Generale ‘’Diplomaţia multilaterală’’

Alexandru Burian în „Drept Diplomatic” defineşte : 

„Organizaţia internaţională a fost definită ca entitate juridică creată de state sau de

organizaţii internaţionale într-un scop anumit şi care posedă o voinţă autonomă ce
se exprimă prin intermediul organelor proprii şi permanente. Prof. dr. Ion M.
Anghel rezumă că „prin acordul lor, statele convin asupra formei de colaborare,
inclusiv asupra mecanismului creat în acest scop - organizaţia internaţională,
stabilind dacă această entitate - asociaţie de state - să fie prevăzută cu
personalitate juridică şi ce anume competenţe să-irevină; se convine crearea unui
nou subiect de drept internaţional avînd capacitatea juridică menităsă asigure
realizarea scopurilor pentru care a fost înfiinţată”.
Reprezentarea statelor la organizaţiile internaţionale sau
universale

Apariţia noilor state, revoluţia tehnico-ştiinţifică, problemele de ordin economic,

social, politic, tehnic, militar, ecologic, atît la scara cît şi globală au produs direct
sau indirect la mutaţii înstructura comunităţii mondiale şi la schimbarea
configuraţiei diplomaţiei.
 Autorul român Ion Anghel clasifică diplomaţia care se desfăşoară în cadrul
organizaţiilor internaţionale sub patru unghiuri de vedere:

a) Sub raportul poziţiei statelor fata de organizaţia internaţională respectivă.

b) sub raportul diplomaţiei unui stat faţă de alte state în cadrul

organizaţiilor internaţionale respective.

c) sub raportul diplomaţiei organizaţiilor internaţionale faţă de statele membre sau

stateleterţe. 

d) sub raportul diplomaţiei organizaţiilor internaţionale faţă de alte organizaţii

internaţionale.
 Alexandru Burian rezumă că organizaţiile internaţionale interguvernamentale au

capacitate juridică civilă, ce le califică ca subiecte de drept internaţional dotate cu 

calităţi de personalitate juridică internaţională, este necesar de precizat ca nu orice organizaţie

internaţională are calitatea de subiect de drept internaţional.

Instituţia reprezentanţei (misiunii) permanente pe lîngă organizaţiile internaţionale a apărut o dată

cu apariţia însăşi a organizaţiilor internaţionale şi s-a materializat după primul război mondial

în cadrul Ligii Naţiunilor şi în cadrul unor organizaţii internaţionale universale cu 

caracter specializat (OIM).

Prima ţară care a deschis în 1920 o reprezentanţă permanentă pe lîngă Liga Naţiunilor a fost Polonia.

Acest exemplu a fost urmat şi de alte state şi către 1922 existau deja 25 demisiuni permanente, iar

către 1930 mai mult de 40.

Reprezentanţe permanente le lîngă organizaţiile internaţionale : funcţii,
structură, personal 
 
Funcţiile unei misiuni permanente pe lîngă organizaţiile internaţionale sînt, în mare
măsură,asemănătoare cu funcţiile unei misiuni diplomatice permanente.

Funcţiile principale ale reprezentanţei (misiunii) permanente sînt:

• de a asigura legătura între statul său şi organizaţia nternaţională respectivă; 

• a reprezenta statul trimiţător;

• de a negocia cu organizaţia internaţională;

• de a observa şi a informa statul său despre ceea ce se întâmplă în cadrul organizaţiei

internaţionale;

• de a pune la dispoziţia organizaţiei internaţionale informaţii despre anumite evenimente

carese de sfăşoară în statul trimiţător.
Funcţiile specifice ale reprezentanţelor (misiunilor) permanente sînt:
• de a asigura participarea statului său la viaţa juridică şi politică a organizaţiei
internaţionale respective; 
• de a contribui la realizarea scopurilor pentru care organizaţia internaţională
respectivă a fost creată.

Funcţiile tipice ale reprezentanţelor (misiunilor) permanente sînt:

• de a informa organizaţia internaţională despre nevoile de ajutor pe care le are
statul său; 
• de a promova cooperarea internaţională respectivă. Înfiinţarea reprezentanţei
(misiunii) permanente pe lîngă organizaţia internaţională poate fi efectuată numai
în cazul în care regulile organizaţiei o permit.
 Structura reprezentanţei (misiunii) permanente pe lîngă organizaţiile internaţionale diferă

destructura misiunii diplomatice permanente. 

•în primul rînd, nu există o categorie a reprezentanţelor (misiunilor) permanente după rang.

Oricarear fi rangul şefului reprezentanţei (ambasador sau ministru) misiunile au acelaşi

statut şi nu există între ele o ordine de precădere din acest punct de vedere.

•In al doilea rînd, structura şi mărimea efectivului unei reprezentanţe (misiuni) permanente

depinde de importanţa pe care o acordă statul său organizaţiei internaţionale respective. In

ce priveşte structura personalului reprezentanţei (misiunii) permanente, practica arată că sînt

două categorii de personal: personal cu caracter diplomatic şi personal cu caracter

administrativ-tehnic.
 Personalul organizaţiilor internaţionale, de regulă, este împărţit în trei categorii:

a) secretarii (directorii) generali şi funcţionarii principali ai secretariatelor (personal politic); 

b) funcţionarii profesionali (personal de carieră, recrutaţi internaţional, sau aşa-

zisa categorieP);

c) funcţionarii tehnici (personal de serviciu general, recrutaţi local, sau aşa-zisa categorie G).

Experţii organizaţiilor internaţionale sînt persoane de o anumită competenţă din punct

devedere tehnic, chemate în mod temporar de o organizaţie pentru a lucra în numele şi pe

contul ei peteritoriul statelor care au nevoie de asistenţa lor.

Privilegii şi imunităţi a funcţionarilor
internaţionali
Din punctul de vedere al privilegiilor şi imunităţilor de care ei beneficiază,
funcţionarii internaţionali sînt împărţiţi în trei categorii:
a) personalul care beneficiază de privilegii şi imunităţi diplomatice (funcţionari cu
privilegii şi imunităţi similare cu ale şefilor misiunilor diplomatice şi funcţionari
cu privilegii şi imunităţi similare cu ale agenţilor care nu sînt şefi de misiuni
diplomatice);
b) personalul care beneficiază de privilegii şi imunităţi limitate la exerciţiul funcţiilor
 lor (similare cu privilegiile şi imunităţile personalului administrativ şi tehnic
al misiunilor diplomatice);
c) experţii.
Convenţia cu privire la privilegiile şi imunităţile ONU prevede că funcţionarii ONU:
a) se vor bucura de imunitatea de jurisdicţie pentru toate actele îndeplinite de către ei în calitatea
lor oficială (inclusiv pentru cele spuse sau scrise);
b) vor fi scutiţi de orice impozite asupra salariilor şi plăţilor făcute de ONU;

c) vor fi scutiţi de orice obligaţie relativă la serviciul naţional ;

d) nu vor fi supuşi, nici ei şi nici soţii/ soţiile şi membrii familiei lor aflaţi în întreţinerea lor,
dispoziţiilor limitînd imigrarea şi formalităţile de înregistrare a străinilor;
e) se vor bucura, în ce priveşte facilităţile de schimb, de aceleaşi privilegii ca şi funcţionarii de rang
comparabil aparţi-nînd misiunilor diplomatice acreditate pe lîngă guvernul respectiv ;

f) se vor bucura, ei, precum şi soţii/ soţiile şi membrii familiei lor aflaţi în întreţinerea lor, de
aceleaşi facilităţi de repatriere ca şi trimişii diplomatici în perioada de criză internaţională ;

g) se vor bucura de dreptul de a importa cu scutire de vamă mobilierul şi efectele lor personale cu

ocazia preluării primului post în ţara respectivă. Convenţia cu privire la privilegiile şi imunităţile
instituţiilor specializate prevede că funcţionarii instituţiilor specializate se bucură de
aceleaşi privilegii şi imunităţi ca şi funcţionarii ONU.
Concluzie
Importanţa diplomaţiei multilaterale este evidentă, prin cooperare şi colaborare, partenerii
ajung la un consens în soluţionarea anumitor probleme sau luarii unei poziţii. Prin
diplomaţia multilaterală un stat îşi poate realiza în legalitate obiectivele propriei politici
externe.
Diplomaţia multilaterală permite schimbul de experienţă dintre cei prezenţi în 
cadrul organizaţii lor internaţionale şi a conferinţelor.

Cît priveşte RM şi importanţa diplomaţiei multilaterale parerea mea este că diplomaţia

multilaterală este foarte necesară pentru RM deoarece Republica Moldova nu este un stat
gigantic,nu este o putere economica, politică, militară mondială, este un stat cu puţine
resurse naturale.
Dacă în anii ”90 Republica Moldova era abia la început de cale ca actor internaţional şi se
observa o anumită stîmgăcie în realizarea politicii externe, astăzi putem afirma că
RepublicaMoldova şi-a definit direcţiile sale de politică externă.
Bibliografie:
• https://ro.scribd.com/doc/122982900/
Diplomatia-Multilaterala-Diplomatia-prin-
Conferinte-si-Locul-Acestora-in-Diplomatia-
Moldoveneasca