Sunteți pe pagina 1din 14

Facultatea de Istorie

Relatii Internationale

Organizatia Statelor
Exportatoare de
Petrol

Gerea Alina-Andreea
Golban Eugenia-Alina
Serghienco Elena
Sin Cristina
Bucuresti
2010

1
Cuprins

1. Noţiunea de Organizaţii internaţionale……………………………………………3


2. Definirea organizatiilor internationale.....................................................................3
3. Procesul de constructie a Organizatiilor Internationale...........................................4
4. Clasificarea organizatiilor
internationale.................................................................6
5. Exemple de Organizatii Internationale....................................................................7
6. Istoric OPEC....................................................................9
7. Influenta OPEC asupra pietei petrolului si pietei economice mondiale................10
8. Ajutorul OPEC.......................................................................................................11
9. Folosirea resurselor energetice ca element de presiune………………………….12
10. Influenta OPEC asupra pietei politice mondiale....................................................13
11. OPEC- organizatie autonoma sau instrument al statelor membre?.......................13

2
1.Noțiunea de Organizație Internațională
Organizaţiile internaţionale ocupă un loc considerabil în relaţiile internaţionale,
execrcitînd o influenţă importantă asupra lumii contemporane și asupra evoluţiei acesteia.
În prezent nu există sector al vieţii economice sociale politice şi culturale în care să găsim
nu numai variate forme de cooperare dar chiar însăşi organizaţiile internaţionale
guvernamentale sau neguvernamentale.
Termenul de organizatie internationala, desemnând un fenomen nou al relatiilor
internationale si al dreptului international, este semnalat înca de la 1867 în cadrul
lucrarilor Academiei de stiinte din Londra, dar este utilizat frecvent abia dupa primul
razboi mondial.1

2.Definirea organizatiilor internationale

Necesitatea colaborării dintre state în diferite domenii – politic, economic, cultural,


social, tehnic, cultural etc. – ale relaţiilor internaţionale a dus la crearea unui număr tot
mai mare de organizaţii internaţionale interstatale.
Organizaţiile internaţionale reprezintă forme de coordonare a colaborării internaţionale în
diferite domenii, pentru care statele au creat un anumit cadru juridico-organizatoric
(instituţional) prin adoptarea unui statut, elaborat de comun acord, în care se prevăd
obiectul şi scopurile organizaţiei, organele şi atribuţiile lor, necesare realizării
obiectivelor pentru care au fost constituite.
O organizatie internationala este rezultatul asocierii libere a statelor, constituita printr-un
tratat, care este dotata cu organe comune si care are o personalitate juridica distincta de
cea a statelor membre.2

1
Gheorghe Moca, Dreptul organizatiilor internationale, Editura Arta, Bucuresti,
2000,p.3.
2
Raluca Miga Besteliu, Organizatii internationale interguvernamentale, Editura All
Beck,Bucuresti, 2000,p.9.

3
Elementele constitutive ale organizatiilor internationale:

a) la asocierea respectiva participa, în calitate de parti contractante, statele, organizatiile


internationale fiind fondate de state si actionând prin vointa acestora; de regula,
reprezentarea statelor este realizata de reprezentantii guvernelor statelor respective;

b) asocierea unor state într-o organizatie internationala se realizeaza în baza acordului de


vointa al statelor, care se materializeaza, de regula, într-un tratat, ce poarta denumiri
diferite cum ar fi Carta (a ONU, spre exemplu), Constitutie (a Organizatiei Internationale
a Muncii), Statut (al Consiliului Europei) etc.;

c) asocierea statelor se realizeaza în vederea unor obiective si scopuri comune:


mentinerea pacii, cooperarea economica, apararea drepturilor omului, dezvoltarea
comertului etc.;

d) organizatia internationala are, prin vointa statelor, o structura institutionala proprie


(Conferinta, Consiliu de Administratie, Secretariat, spre exemplu);

e) asocierea statelor trebuie sa se desfasoare în cadrul dreptului international.

Toate aceste elemente constitutive, îndeplinite cumulativ, „confera organizatiilor


internationale interguvernamentale personalitate juridica proprie – de drept intern si
international – în temeiul careia acestea beneficiaza de drepturi si îsi asuma obligatii pe
teritoriul oricaruia dintre statele membre sau în raporturile cu acestea ori cu alte subiecte
de drept international„.3

3.Procesul de constructie a Organizatiilor Internationale

Organizaţiile internaţionale s-au dezvoltat îndeosebi după victoria revoluţiilor burgheze,


ca urmare a instaurării şi a dezvoltării capitalismului. Creşterea forţelor de producţie,
diviziunea internaţională a muncii, sporirea relaţiilor politice şi economice dintre state,
cuceririle ştiinţei şi tehnicii sunt factori care au determinat apariţia şi dezvoltarea
organizaţiilor internaţionale.
3
Ibidem,p.12.

4
La începutul secolului al XIX-lea, forma organizatorică, cu caracter temporar a
colaborării dintre state în domeniul politic o constituiau congresele şi conferinţele
internaţionale, a căror pondere în relaţiile internaţionale a sporit continuu în cursul acelui
secol.
Evident, trebuie sa evocam aici si înfiintarea, impusa de problematica comunicatiilor pe
fluviile internationale, a celor doua comisii fluviale, Comisia Centrala a Rinului (1831) si
Comisia Europeana a Dunarii (1856)4. De altfel, cu tot caracterul lor restrâns, special si
semipermanent, aceste comisii fluviale internationale sunt considerate forme embrionare
sau prefigureaza viitoarele organizatii internationale.5
Spre sfârşitul secolului al XIX-lea au fost înfiinţate uniunile administrative, organizaţii
internaţionale permanente, cu un obiect limitat şi cu o strictă specializare, având ca scop
să asigure protecţia unor interese cu caracter tehnic în diverse domenii.
Dupa primul razboi mondial, sub impulsul presedintelui Statelor Unite ale Americii,
Wilson, se concretizeaza, pentru prima data, o viziune, relativ coerenta, asupra
organizatiilor internationale, prin crearea Societatii Natiunilor,în anii ’30, al cărui pact
fondator este anexat tratatelor de pace din 1919 şi stabileşte un sistem de securitate
colectivă,în paralel s-a creat OIM (Organizatia Internationala a Muncii), încurajîndu-se
armonizarea normelor sociale cu scopul de a împiedica la scară internaţională o
concurenţă sălbatică între muncitorii care beneficiază de avantaje sociale şi cei care nu le
au,desemnînd pentru statele member delegaţii tripartite împărţirea sediilor la egalitate
între reprezentanţii guvernului şi reprezentanţii muncitorilor şi a patronilor.
Dupa al doilea razboi mondial, numarul organizatiilor internationale (mondiale sau
regionale) creste vertiginos. În aceasta perioada, se constituie numeroase organizatii
internationale, în toate domeniile relatiilor dintre state – politice si politico-militare,
economice, tehnico-stiintifice si culturale etc., cu competenta generala sau speciala,
mondiale sau regionale6. Europa occidentala, prin Consiliul Europei si, mai ales, din
1950, prin începerea constructiei europene, devine un laborator institutional, marcat însa
de circumstanta geopolitica majora din acea perioada: antagonismul Est-Vest între blocul
occidental si blocul sovietic.

4
Ibidem,p.2.
5
Gheorghe Moca, op. cit., p. 2.
6
Ibidem, p. 5.

5
Dupa 1989, organizatiile internationale încep un proces de redefinire a rolului si evolutiei
lor, în noile conditii de dupa prabusirea blocului sovietic si dizolvarea URSS.
Un alt factor, cu o influenta hotarâtoare în evolutia organizatiilor internationale din
ultimele decenii, este rezultatul efectului conjugat al noilor probleme cu care este
confruntata societatea contemporana, ale caror proportii globale nu pot fi supuse decât
unui tratament global: cresterea populatiei, saracia si alimentatia, controlul deteriorarii
mediului, epuizarea unor resurse, valorificarea resurselor marine, utilizarea spatiului
cosmic etc.7
Alti autori identifica printre factorii proliferarii organizatiilor internationale si cresterea
numarului si rolului statelor pe toate continentele, multiplicarea problemelor si
domeniilor lor de cooperare, perfectionarea mijloacelor de comunicare si de transport la
scara planetara.8
Chiar şi tinere state suverane din Africa au păşit şi ele la crearea unor organizaţii
internaţionale pentru dezvoltarea unei strânse şi multilaterale colaborări între ele.
Sporirea numărului organizaţiilor internaţionale, ca şi amploarea şi varietatea domeniilor
pe care le îmbrăţişează reprezintă o caracteristică esenţială a vieţii internaţionale
contemporane.
Organizaţiile internaţionale ocupă un loc primordial printre formele de colaborare dintre
state şi contribuie, totodată, pe diferite căi, la dezvoltarea dreptului internaţional
contemporan şi a societăţii internaţionale care tinde spre globalizare.
Apariţia Organizaţiilor Internaţionale a răspuns aspiraţiei generale la pace şi progres la
instaurarea unor relaţii paşnice de colaborare între popoare,iar pe de altă parte unor nevoi
obiective de cooperare în rezolvarea problemelor cu care se confruntă omenirea.
În 1909, numarul organizatiilor internationale interguvernamentale era redus – 37, în
1960 se înregistreaza 154 pentru ca, în 1992, numarul acestora sa fie de 286. si mai
spectaculoasa este evolutia numarului de organizatii internationale neguvernamentale:
în1909 – 176, în 1960 – 1255 pentru ca în 1992 sa depaseasca 46009.

7
Raluca Miga Besteliu, op. cit., p. 3-5.
8
9
Gheorghe Moca, op. cit., p. 4.
Philippe Moreau Defarges, Organizatiile internationale contemporane, Institutul
European, Iasi, 1998,p.9.

6
De cele mai multe ori acestea sunt o continuare a unor institutii mai vechi (ONU-
continuarea Ligii Natiunilor; NATO- apare dupa interventia americana).
Mark Schuman spune ca in ceea ce priveste aparitia institutiilor si organizatiilor, ca
“impulsul necesar pentru crearea unei institutii internationale consta in elaborarea,
recunoasterea si numirea unei probleme de fond” (razboi, pace, criza economica), la care
nici o institutie existenta pana atunci nu ofera un repertoriu satisfacator de raspunsuri.

4.Clasificarea organizatiilor internationale

În viata internationala contemporana exista o mare diversitate de organizatii


internationale, care se deosebesc între ele prin scopuri si participanti, prin structura si
obiectul de activitate, prin puterile de care dispun, prin competenta geografica si
materiala. Cu toata diversitatea, ele pot fi clasificate dupa anumite criterii esentiale.10
Potrivit compozitiei, se pot distinge organizatii universale (ONU si institutiile sale
specializate) si organizatii regionale (Consiliul Europei, Uniunea Europeana, Liga Araba,
Organizatia Statelor Americane, Organizatia Unitatii Africane etc.).
Dupa criteriul domeniului de activitate, organizatiile internationale pot fi politice (ONU,
Consiliul Europei, Liga Araba) si tehnico-economice (Organizatia Internationala a
Muncii, Organizatia Mondiala a Sanatatii, Organizatia Mondiala a Comertului).
În raport de structura institutionala, organizatiile internationale se clasifica în organizatii
internationale de cooperare (ONU, Organizatia Internationala a Muncii, Organizatia
Mondiala a Sanatatii etc.) sau de integrare (supranationale), cum este, spre exemplu,
Uniunea Europeana.

5.Exemple de Organizatii Internationale

ONU – Organizatia Natiunilor Unite


-sediu la New York din 1946
Are drept fundament trei premise ideologice:
-continuarea activitatii Societatii Natiunilor
-un document diplomatic care a revolutionat relatiile internationale in timpul celui de-al
Doilea Razboi Mondial si imediat dupa aceea “Declaratia Natiunilor Unite”, 1 ianuarie
10
Gheorghe Moca, op. cit., p. 9.

7
1942. Doua articole sunt importante si anume principalele fondatoare a acestui document
SUA si Marea Britanie impun apararea vietii, libertatilor, independenta statelor, libertatii
statelor, a protectiei drepturilor omului si a echitatii juridice. Pe de alta parte, pentru
prima data in istoria Declaratiei Natiunilor Unite, principiul moral care spune ca fiecare
guvern se obliga sa colaboreze cu alte guverne semnatare ale prezentei declaratii si sa nu
semneze armistitiu sau pacea separata cu tabara adversa.
-practica politica americana, insista asupra moralitatii in relatiile internationale (bi sau
multilaterale), acest sistem american de gandire a relatiilor internationale stabileste in
discursul politic si public diferenta clara, categorica dintre bine si rau.
Ideea ONU ca institutie care sa guverneze la nivel global a fost decisa de catre americani
la Conferinta de la Teheran din 1943 (intre SUA, URSS si Marea Britanie). Rosevelt a
cerut celor doi aliati sa accepte infiintarea unei organizatii internationale care sa cuprinda
intreaga comunitate a statelor independente, au acceptat, s-a ajuns la un acord si la 25
aprilie 1945, la San Francisco s-a deschis Conferinta de Constituire a ONU.
Criteriul de participare, de admitere au fost ca Germania si statele aliate ei nu puteau sa
faca parte (state ca Romania, Bulgaria, Ungaria, Finlanda), un al doilea criteriu era ca cei
care vroiau sa adere erau obligati sa semneze textul declaratiei Natiunilor Unite din 1
ianuarie 1942, ca text de preaderare.
La San Francisco, membrii fondatori ai ONU au stabilit documentul fundamental, “Carta
ONU”, deasemenea, s-a privit si aspectul dreptului international si s-a negociat si semnat
statutul Tribunalului International, o institutie la care insa se judeca relatiile dintre state si
nu aspecte civile.
“Carta ONU” are 19 capitole majore care privesc o multitudine de aspecte (scopurile si
principalele organizatii dar si structura si modul de functionare).
Scopurile si principiile ONU sunt desemnate in articolele 1 si 2 si ele privesc lucruri
precum mentinerea pacii si a securitatii internationale prin privirea la amenintari la adresa
pacii si a securitatii internationale prin cale pasnica. Statele semnatare isi impun
respectarea principiului de egalitate in drepturi a popoarelor si statelor, respectarea
drepturilor omului, rezolvarea diferendelor exclusiv pe cale pasnica, eliminarea
razboiului.
In 1945, Carta ONU insista pentru eliminarea razboiului, deasemenea membrii ONU se

8
vor abtine nu numai de la actiuni de forta dar si de la amenintarea cu forta impotriva
intergritatii teritoriale si a independentei politice a oricarui stat si un alt principiu foarte
important e ca ONU nu va interveni in politica interna a nici unui stat.
Structura ONU
Carta ONU stabileste trei institutii importante de conducere, cea mai mare e “Adunarea
Generala a ONU”, “Consiliul de Securitate” si “Secretariatul General al ONU” (fiind cea
mai importanta).

6.Istoric OPEC

OPEC sau Organizaţia Statelor Exportatoare de Petrol, este o organizaţie


interguvernamentală permanentă, care coordonează şi uniformizează politicile în
domeniul petrolului ale ţărilor membre, în vederea asigurării unor preţuri stabile şi
echitabile pentru producători. OPEC include în componenţa ei statele exportatoare de
petrol brut, indiferent de naţionalitatea acestora: state arabe sau nearabe. Membrii săi
sunt: Arabia Saudită, Kuweit, Irak, Iran, Venezuela, Qatar, Indonezia, Libia, Emiratele
Arabe Unite, Algeria, Nigeria, Ecuador şi Gabon cu statut de membru participant.
Ideea existenţei acestei organizaţii datează din anii ’60, când companiile monopoliste au
luat măsuri de scădere la jumătate a preţului petrolului brut exportat de ţările
producătoare. Acest lucru a dus la semnificative pagube materiale în economiile ţărilor
producătoare care au fost astfel obligate să se gândească la noi modalităţi de asigurare a
intereselor lor supreme şi de prevenire a irosirii surselor lor de venit.Astfel, în luna
septembrie a anului 1960, Irak-ul a invitat la Bagdad o serie de ţări producătoare de
petrol, printre care Venezuela, Iran, Arabia Saudită şi Kuweit. La întâlnirea de la Bagdad
s-a născut ideea înfiinţării unei organizaţii de apărare a intereselor producătorilor, luând
astfel fiinţă Organizaţia Statelor Exportatoare de Petrol – OPEC.Celor cinci membri
fondatori li s-au adăugat, pe parcurs, încă opt membri: Qatar (1961), Indonezia (1962),
Libia (1962), Emiratele Arabe Unite (1967), Algeria (1969), Nigeria (1971), Ecuador
(1973) şi Gabon (1975). Ecuador şi Gabon şi-au anulat efectiv statutul de membri în 31
decembrie 1992, respectiv pe 1 ianuarie 1995.
Din 1965 sediul central al organizaţiei se află la Viena, Austria, în primii ani de fiinţare
sediul aflându-se la Geneva.

9
Pentru a asigura stabilitatea şi prosperitatea pe piaţa petrolului, ţările membre răspund
situaţiilor şi evoluţiilor de pe piaţă coordonându-şi politicile în domeniul petrolului.
Cotele de producţie sunt un posibil răspuns.În acest sens, dacă cererea creşte sau unii
producători de petrol produc mai puţin, OPEC poate creşte producţia de petrol pentru a
preveni o majorare bruscă a preţurilor şi invers.
În cadrul OPEC deciziile se iau prin consens. Fiecare ţară membră are, teoretic,
suveranitate absolută asupra producţiei sale de petrol. Ţările membre decid, însă, prin vot
unanim asupra nivelului maxim al producţiei pe întreaga organizaţie dar şi defalcat pe
fiecare ţară membră.11

7.Influenta OPEC asupra pietei petrolului si pietei economice mondiale


De-alungul timpului s-au formulat numeroase supozitii potrivit carora OPEC ar controla
piata petroliera.Una dintre premisele acestor supozitii ar fi faptul ca exporturile de petrol
ale OPEC reprezinta aproximativ 58% din exporturile internationale de acest tip.Cu toate
acestea,tarile membre OPEC produc aproximativ 42% din titeiul mondial si 15% din
gazele naturale12.Prin urmare,OPEC poate avea uneori o influenta puternica pe piata
petroliera,mai ales atunci cand decide reducerea sau cresterea nivelului productiei si prin
urmare are puterea de a influenta si politica mondiala.
Titeiul este un produs de interes strategic. De pilda, tarile mari consumatoare ar putea,
exercitand o presiune teribila asupra cartelului, sa determine o crestere a exploatarii, asa
incat sa se alimenteze mai mult piata mondiala, care ar putea produce o detensionare a
pietei.
Scopul OPEC este de a stabiliza piata petroliera si are influenta necesara in acest
sens.In numeroase cazuri,in functie de cerere si oferta,OPEC a produs in mod voluntar
mai mult sau mai putin petrol,ajutand astfel consumatorii. Influența OPEC pe piață nu a
fost întotdeauna una de stabilizare. Ea a alarmat lumea favorizând inflația atât în țările în
curs de dezvoltare, cât și în cele dezvoltate prin folosirea „armei petrolului” în criza
petrolului din 1973.
Socul petrolier din 1973 a reconfigurat raportul de forte intre statele producatoare si
statele consumatoare. Embargoul petrolier din 1973, instituit ca masura punitiva a tarilor
11
http://www.opec.org/opec_web/en/about_us/24.htm
12
OPEC, Annual Statistical Bulletin, Viena, 1999 - 2000

10
arabe pentru statele care sprijinisera Israelul impotriva Siriei si a Egiptului in Razboiul de
Yom Kippur, este un punct de referinta. Initial embargoul a vizat doar SUA si Olanda,
dar a fost extins dupa aceea si asupra Portugaliei, Rhodesiei, Japoniei si Africii de Sud.
OPEC a interzis exporturile petroliere catre tarile mentionate, dar a ridicat pretul
petrolului si a redus productia cu 25%, ceea ce a avut drept efect triplarea imediata a
preturilor. Embargoul a luat sfarsit in 1974. Efectul acestui eveniment, a fost infiintarea
Agentiei Internationale pentru Energie (AIE) conceputa ca un mecanism colectiv de
raspuns al tarilor consumatoare de petrol la posibilele viitoare crize energetice.
Consecintele au fost mult mai profunde. Criza a stimulat conservarea energiei, cautarea
surselor energetice alternative, construirea de masini care sa consume mai putin
combustibil si crearea stocurilor strategice de petrol13.Ca urmare acestei crize, Occidentul
si-a constientizat vulnerabilitatea, iar OPEC capacitatea de a controla de acum incolo
preturile care s-a diminuat considerabil de atunci, ca urmare a descoperirii și dezvoltării
unor mari exploatări de petrol în Golful Mexic și Marea Nordului.In ciuda acestor
aspecte, OPEC inca detine o mare putere asupra stabilirii pretului.
In ceea ce priveste influenta OPEC asupra pietei mondiale,OPEC are un rol foarte
important in sustinerea cresterii economice prin asigurarea rezervelor de petrol la preturi
rezonabile.
8.Ajutorul OPEC
Au existat numeroase discutii inca din anul 1975 cu privire la crearea unui alt sistem
economic bazat pe intelegere mutuala si justitie care sa asigure buna-starea tuturor
cetatenilor. OPEC s-a adresat ţărilor dezvoltate şi în curs de dezvoltare pentru a rezolva
problemele cu care se confruntă ţările sărace. De asemenea, se dorea şi căutarea unei
modalităţi de a implementa un sistem economic mai bun, lăsând libertatea mai multor
schimburi comerciale şi de cunoştinţe între ţările în dezvoltare şi ţările OCDE.Astfel,in
1976, ţările membre OPEC au creat Fondul OPEC pentru Dezvoltare Internaţională, ce
urmărea acordarea de asistenţă pentru ţările în dezvoltare ne-membre OPEC pe linia
îmbunătăţirii structurilor lor economice şi comerţului lor cu ţările terţe. Pana in
prezent,Fondul OPEC a acordat împrumuturi sau ajutoare în valoare de peste 4 mld.
USD.Aceasta activeaza în multe regiuni cum ar fi Asia, Africa, America Latină, Orientul

13
http://www.revista22.ro/criza-petrolului-4642.html

11
Mijlociu, Caraibe. De asemenea,au fost susţinute diferite tipuri de proiecte, care vizau
aprovizionarea cu apă potabilă şi energie a comunităţilor izolate până la construirea de
case,şcoli, spitale, drumuri, dezvoltarea industriei, agriculturii şi a oportunităţilor de
afaceri. OPEC acordă asistenţă şi în alte moduri, cum ar fi:sprijină efortul ţărilor în
dezvoltare de a se ajuta prin propriile lor forţe,militează pentru îndepărtarea barierelor
comerciale la nivel naţional şi internaţional (de exemplu în cadrul OMC) şi ajută ţările să
menţină un sistem economic sănătos, bazat pe livrări constante de petrol la un preţ
rezonabil.

9.Folosirea resurselor energetice ca element de presiune


In contextul accentuarii competitiei pentru putere si influenta pe scena mondiala,resursele
materiale,in special cele energetice joaca un rol din ce in ce mai important in pozitia
ocupata de un stat si rolul acestuia in sistemul relatiilor internationale.Distributia
inegala,dar si previzibila epuizare a resurselor de hidrocarburi, resurse ce momentan
reprezinta motorul economiei mondiale au permis unele „monopoluri” in ceea ce
priveste controlul rutelor si surselor,al pietelor si preturilor.În aceste conditii securitatea
energetica a devenit o problema importanta si care trebuie rezolvata urgent de catre
comunitatea internationala.
Daca statul intervine in aceasta ecuatie,daca foloseste resursele energetice drept mijloace
de presiune,energia devine instrument al puterii politice folosit in cadrul relatiilor
internationale pentru atingere propriilor interese. Întotdeauna, guvernele isi stabilesc
obiective strategice prin care vizeaza pozitii de putere si dominatie in sistemul relatiilor
internationale.Acest instrument subversiv este folosit pentru a slabi puterea
militara,economica sau politica a unei natiuni,prin subminarea moralului,loialitatii sau
increderii cetatenilor.

10.Influenta OPEC asupra pietei politice mondiale


Petrolul este fundamentul pentru materiale plastice şi industria petrochimică, pentru
bunăstarea lumii industrializate şi este o componentă majoră a industriei agricole.

12
Preţul petrolului se reflectă în cele mai multe dintre lucrurile pe care le facem. Aceasta
are un impact asupra preţului de transport, costul de bunuri şi servicii, precum şi
disponibilitatea de multe produse, inclusiv alimente, apă şi adăpost.Dacă preţurile
petrolului sunt prea mari, atunci aceste bunuri şi servicii deveni mai scumpe.
Prin urmare OPEC poate stabiliza piata economica sau o poate destabiliza,iar acestea se
transfera si la nivelul politic.Orice problema de ordin economic cauzeaza turbulente in
randul cetenilor si statului ii revine misiunea de a gasi o solutie viabila.
Statele membre ale Organizaţiei Ţărilor Exportatoare de Petrol (OPEC) au decis
sâmbătă,11 decembrie, la reuniunea de la Quito, Ecuador, să-şi menţină producţia la
acelaşi nivel. Totuşi, ţările nu au reuşit să ajungă la un numitor comun în legătură cu ce
vor face dacă preţul barilului de ţiţei va ajunge la 100 dolari, aşa cum previzionează unii
analişti, informează agenţia EFE.
Potrivit secretarului general al OPEC, Abdalla Salem El-Badri, recenta creştere a cotaţiei
petrolului până la 90 dolari/baril "nu afectează creşterea mondială", relatează Agerpres.
Asta deoarece creşterea preţului este însoţită de o recuperare economică mai energică
decât era estimată şi de o creştere a cererii de energie în China, India şi Statele Unite.
Cele 12 state membre ale OPEC consideră, de asemenea, că, probabil, creşterea
consumului de petrol va încetini în 2011, că Europa ar putea să cadă "într-o criză
bancară" şi că există o capacitate de producţie adiţională amplă în sector.14
11.OPEC- organizatie autonoma sau instrument al statelor membre?
Pentru a da raspunsul la aceasta intrebare vom porni de la limitele de influenta a OPEC-
ului,si anume:
1.nu controleaza toata piata peroliera
2.de multe ori interesele politice au destabilizat situatia economica si pretul petrolului
Vom continua cu cateva exemple de situatii in care limitele organizatiei au fost vizibile.
O suprapunere a crizei politice din America de Sud cu invadarea Irakului de către trupele
NATO în primăvara anului 2003 a provocat o explozie a preţului la petrol.
Decizia de înlocuire a leader-ului de la Bagdad ( Saddam Hussein) poate avea şi o
argumentaţie economică foarte puternică. Pe termen mediu, un guvern irakian pro-
occidental va conduce la ieftinirea petrolului pe plan mondial, cotaţiile putând să scadă

14
http://www.evz.ro/detalii/stiri/opec-mentine-productia-de-petrol-915467.html

13
sub 20 USD/baril, iar eliberarea Irak-ului de sub embargoul internaţional şi liberalizarea
exporturilor sale vor atrage investiţii importante în exploatarea marilor rezerve de care
dispune această ţară. Dublarea producţiei de petrol irakian într-un an de zile va reduce
automat importanţa Arabiei Saudite, aflată în prezent în topul producătorilor mondiali.
Miza războiului din Orientul Mijlociu este mare, deoarece rezervele totale de petrol
irakiene s-ar putea cifra la 220 milioane barili, conform estimărilor făcute de U.S. Energy
Information Administration. În momentul în care Irakul va deveni o ţară deschisă pentru
investiţii, prin ridicarea sancţiunilor internaţionale, producţia sa zilnică de ţiţei poate
depăşi şase milioane de barili în numai cinci ani, situându-se pe locul trei în ierarhia
mondială, înaintea Rusiei şi Arabiei Saudite. În aceste condiţii, obiectivul OPEC de a
menţine un preţ al petrolului în jur de 25 USD/baril nu mai poate fi atins.
Nu trebuie uitat că toţi membrii Consiliului de Securitate al ONU au importante interese
economice în regiunea Golfului. La Moscova, intervenţia militară a SUA în Irak a fost
considerată ca fiind decisă şi de interese economice, nu numai de motive de securitate.
Scumpirea petrolului din ultima perioadă a fost cauzată şi de acţiuni speculative. Prima
săptămână de război din Irak din primăvara lui 2003 a consemnat o scădere a cotaţiilor
pentru petrol şi un reviriment al principalelor pieţe bursiere din lume.
Ca urmare, după începerea războiului din Irak, din primăvara 2003, preţul unui baril de
petrol a scăzut cu 30%, fiind cotat la bursa new-yorkeză cu sub 27 USD/baril, în scădere
cu 8,5 USD/baril, fiind cea mai mare ieftinire de după primul război din Golf
In concluzie,putem afirma ca OPEC nu este o organizatie in totalitate autonoma,ea
depinde foarte mult si de interesele politice ale unor state.

14