ESEU

comparați competențele organizațiilor internaționale de securitate

A elaborat: Masterant al gr.II, Cristian MUNTEANU

Organizaţiile internaţionale reprezintă „asociații ale statelor ce sunt

constituite printr-un tratat, cu o constituţie şi organe comune, ce posedă personal
statut juridic distinct de cea a statelor membre”, definiţie conforma cu art, 1 al
Convenţiei Naţiunilor Unite, orice organizaţie internaţională se creează printr-un
act de voință al statelor ţinându-se cont de normele principale ale dreptului
internațional, fară a dispune de un teritoriu propriu zis și în această situație se
manifestă pe teritoriile statelor membre în condițiile în care o organizație
internațională dispune de o personalitate juridică intenaţională.
Cu alte cuvinte trebuie admisă şi existenta altor subiecte de drept internațional, în
afară de state fiind obligatorie disocierea personalităţii juridice de suveranitate.
Curtea Intenaţională de Justiţie, la 11 aprilie 1949, și-a dat avizul consultativ în
legatură cu această problemă, prin acceptarea faptului ca ,,subiectele intr-un sistem
juridic nu sunt identice in mod necesar cu natura şi întinderea drepturilor
lui”. Interpretând art. 104 al Cartei Natiunilor Unite, Curtea Internaţională de
Justiţie a admis ca ,,organizaţia reprezintă un subiect de drept internațional, ce
posedă capacitatea de a fi titular de drepturi și obligaţii internaționale, ca și
prerogativele de a se prevala de aceste drepturi pe calea reclamării
internaționale”.
Mai mult decât atât, Cartea Națiunilor Unite a definit relaţia dintre
organizație și membrii săi, oferindu-le acestora asistenţă în toate manifestările
întreprinse, autorizând Adunarea Generală a ONU sa le asigure privilegii și
imunitate pe teritoriul fiecărui stat membru.
Organizatiile Internationale nu se pot crea fără voința statelor, care vor hotărî
și în ceea ce priveşte bugetul şi contribuția financiară a tuturor membrilor, cât și
reprezentarea acestor organe de conducere. Tot aşa statele respective pot bloca
luarea unor decizii în situația ca să respecte regula unanimității dacă aceasta este
prevazuta în statut.
În comparatie cu statele care sunt beneficiare de drepturi și obligații ce
decurg din personalitatea lor juridică și a principalelor competențe (teritorială,
populație, serviciul public, politici etc.), organizatiile internaționale activează în
virtutea personalității și a prevederilor din statutul lor de constituire, existând,
evident, o diferită functională între capacitățile și competențele acestora şi cele ale
statelor, conferindu-le atribute și prerogative în funcție de respectarea principiului
ca acestea să nu comită un exces de putere care să afecteze statele, astfel statele
sunt protejate de eventualele intervenții ale organizațiilor, această limitare
neaplicându-se însa Adunarii Generale a ONU.
Consecință a competentelor cu care sunt inzestrate organizatiile
intenaționale, este că beneficiază de o serie de favoruri, protecție și imunitați:
jurisdicțională, fiscală si vamală, de execuție, tratament favorabil în privința
comunicării oficiale, inviolabilitatea locațiilor și a arhivelor, imunitatea
pagina 1 din 4
reprezentanților permanenți, a observatorilor și a delegațiilor, în baza art. 105 din
Carta ONU.
Criteriile după care organizațiile intenaționale se clasifică sunt urmatoarele:

 domeniul de activitate al organizatiilor;

 acestea au caracter multifuncțional sau ideologic ca în cazul ONU,

adică se manifestă în diverse domenii: politic, economic, social,
cultural ori doar într-unul cu o activitate unilaterală - sănătate,
agricultură, educație, cultură, alimentație - funcție asigurată de
instituțiile specializate ale ONU, ca şi organizatiile economice
(GATT, CEE) sau militare (NATO);

 compoziția geografică se referă la caracterul sau vocația lor regională,

incluzând state dintr-o anumită regiune geografică sau continent cât și
la caracterul universal, adică organizații cu acțiune mondială, cum este
ONU, având ca membri majoritatea satelor lumii;

 calitatea şi competența membrilor organizației, adică guvernamentale,

alcătuite din state și neguvernamentale, având ca membrii persoane
fizice şi juridice.

O alta clasificare are în vedere alte aspecte esentiale ce decurg din statutul și
activitatea organizatiilor intenaționale: interstatale, și parastatale, puternic
structurate (ONU, Comunitatea Economiă), mai puțin instituționalizate (GATT,
NATO); structură tripartită (organ deliberativ, adunare sau conferință generală,
consiliu ca organ executiv, secretariat), cu structură complexă, având mai multe
organe (ONU).

Obiectivele NATO

NATO reprezintă o alianţa care se fundamentează pe cooperarea politică și

militară între statele membre, în deplin acord cu art. 51 al Cartei ONU, obiectivul
central al acesteia constând în asigurarea apărării libertăţii și a securitaţii tuturor
membrilor săi, angajaţi în salvarea libertătii, a păcii, a culturii și a civilizaţiei
popoarelor.
Un alt obiectiv rezidă în stabilizarea relaţiilor internaţionale atât în plan
politic, cât și militar, insistându-se asupra impiedicării exportului neautorizat de
tehnologii legate de armele de distrugere în masa, precum și de eliminarea
acestora.
De asemenea, NATO constituie și o alianță prin care statele participante iși
i-au angajamentul de a se apăra reciproc, orice eventual atac asupra unuia dintre
ele, în Europa sau în America de Nord, fiind considerat un atac împotriva tuturor,
așa cum este prevazut în art. 5 al Tratatului.

pagina 2 din 4
 ORGANIZATIA PENTRU SECURITATE SI COOPERARE IN EUROPA
OSCE .
Evoluția evenimentelor din zona OSCE este caracterizata prin existența, în
continuare, a unor focare de tensiune și conflict, chiar cu folosirea forței militare.
Situația din spațiul ex-iugoslav și ex-sovietic, fragilitatea noilor democrații
care se confruntă cu probleme dificile- politice, militare, economice, sociale -
impun concentrarea atenției organizației îndeosebi pe probleme legate de
prevenirea conflictelor și reglementarea crizelor. Funcțiile de baza ale OSCE s-au
consolidat prin dezvoltarea dialogului politic și de securitate, activități de prevenire
a conflictelor, gestionarea crizelor și reconstrucția post conflict, monitorizarea
aplicării masurilor de încredere și control al armamentelor și negocierea de noi
masuri.

Activitatea OSCE se desfasoară, în prezent, în patru directii:

 normativa, de elaborare a normelor și standardelor

(Documentul/Carta de securitate europeana);

 asigurarea aplicării obligațiilor asumate;

 operațională - acțiuni ale președintelui în exercițiu și ale diferitelor

instrumente, mecanisme ale OSCE;
 consultare și dialog.

Organigrama organizațiilor internationale

De regulă, organigrama organizației poate să fie simplă ori complexa, în funcţie

de gradul ei participativ la viața internațională, de forţă internatională pe care o
degajă în cadrul relațiilor dintre atacanţii lumii, de competenţele operaţionale și de
control.
În unele cazuri, schema de conducere se reduce la un organ interguvernamental
suprem, plenar, care se reunește la intervale stabilite, la un organ
interguvernamental restrâns, activând mai des și un secretariat general permanent
în alte situații, organigrama are o complexitate real , cum este cazul ONU si UE.
Organizatiile internaţionale sunt create prin voinţă și pentru realizarea
intereselor statelor implicate în diverse acţiuni regionale ori universale. La
inițiativa unuia sau a mai multor state, în cadrul unor lucrări pregătitoare ori al
unor conferinţe, se obţine mai întâi acordul de principiu pentru constiruirea unei
organizaţii, urmând apoi negocieri pentru adoptarea actului constitutiv a carui
denumire poate varia:

• Tratat NATO, UE
• Pact Liga Nafiunilor. Pactul Andin

pagina 3 din 4
• Carta ONU, OMC, OSA, QUA, CSI, OIF
• Act constitutiv UNESCO, UA
• Statut FMI, OMS

pagina 4 din 4