UNIVERSITATEA „DUNAREA DE JOS DIN GALAȚI”

FACULTATEA TRANSFRONTALIERĂ

RELAȚII INTERNAȚIONALE ȘI COOPERARE TRANSFRONTALIERĂ

LUCRARE DE DISERTAȚIE
Tema: Cooperarea internațională în
rezolvarea problemelor globale

Conducător Științific Masterand absolvent :

Dr. Conf. Univ. : Ivan Angela Stela Dragan N. Cristina

Cahul, 2021
Cuprins:

INTRODUCERE .............................................................................................. 3
CAPITOLUL I. Rolul cooperării internaționale înpolitica Europeană de
vecinătate .......................................................................................................... 7
1.1. Cooperarea. Delimitări conceptuale ...................................................... 7
1.2. Alte tipuri de cooperări ........................................................................ 10
1.3. Cooperarea UE cu Republica Moldova ............................................... 14
Concluzie: ....................................................................................................... 22
CAPITOLUL II. Rolul organizațiilor internaționale în rezolvarea
problemelor globale ....................................................................................... 23
2.1. Rolul ONU în gestionarea problemelor contemporane ......................... 23
2.2. Rolul NATO ............................................................................................. 27
2.3. Rolul OSCE ............................................................................................. 31
2.4. Gradul de participare a Republicii Moldova în cadrul organizaţiilor
internaţionale.................................................................................................. 36
Concluzie: ....................................................................................................... 41
CAPITOLUL III. Cooperarea internațională în Combaterea COVID-19 . 42
3.2. Suportul Uniunii Europene pentru Republica Moldova în combaterea
COVID-19 ....................................................................................................... 51
3.3. Suportul Romaniei pentru Republica Moldova în combaterea COVID-
19 ..................................................................................................................... 56
Concluzie ........................................................................................................ 59
CONCLUZIE: ................................................................................................ 61
BIBLIOGRAFIE:........................................................................................... 63
INTRODUCERE

Pe parcursul ultimelor decenii, se atestă o creştere considerabilă a criminalității și

problemelor mondiale de soluționarea cărora depinde asigurarea viitorului umanității. Printre
acestea sunt cele ecologice, demografice, ale sărăciei și subnutriției, terorismului, conflicte și
războaie la scară largă, probleme care sunt periculoase pentru viața și sănătatea oamenilor.

Scopul acestei lucrări constă în reflectarea şi evidenţierea, dar şi în analiza aspectelor

specifice ce au tangenţă cu contribuţia organizaţiilor internaţionale şi regionale în coordonarea
activităţilor de prevenire şi combatere a problemelor la nivel mondial, regional şi bilateral,
probleme cum ar fi bolile, sărăcie, războaie între națiuni, încălzirea globală, analfabetismului,
terorismului, traficului de fiinţe umane, încălcării flagrante a drepturilor şi libertăţilor omului,
discriminării rasiale şi de gen etc. Aceste probleme nu pot fi ignorate deoarece reprezintă o
amenințare pentru omenire.

Actualitatea temei. Cercetarea dată este una destul de actuală şi importantă, dat fiind
faptul că identifică rolul celor mai importante organizaţii internaţionale şi regionale, identifică
rolul Uniunii Europene în lupta împotriva problemelor internaționale. De asemenea,
actualitatea temei abordate derivă din faptul că, la momentul actual cooperarea internațională
este foarte necesară deoarece prin cooperare se poate de meținut pacea și stabilitatea mondială.

Relevanţa ştiinţifică a cercetării este amplificată de redimensionarea componentelor

securităţii, care nu este edificată numai pe elementele politice, militare sau geopolitice, dar şi
de natura nemilitară, incluzând aspecte economice, sociale, energetice, umanitare, ştiinţifice,
ecologice. În această ordine de argumentare subliniem că actualitatea cercetării este determinată
şi de nevoia de a scoate în evidenţă atât realizările în acest domeniu, cât şi erorile comise de
cei care guvernează reformele. Problemele principale de cercetare sunt:

1. Uniunea Europeană a căutat să promoveze pacea, valorile europene și bunăstarea

memrilor și cetățenilor săi, să ofere libertate, securitate și justiție fără frontiere
interne,

2. ONU are ca prim obiectiv prevenirea războiului - un scop principal de guvernare a

conflictelor dintre state prin interzicerea unei game largi de utilizări a forței și
definirea utilizărilor forțate și legale ale forței,

3
 3. Apariția războaielor, criminalității efectuate în lume a modificat percepţia asupra
securităţii la nivel mondial, fapt prin care se impune consolidarea cooperării
internaţionale a statelor,

4. Izbucnirea unei noi pandemii COVID-19 care necesită cooperare internațională în

măsura combaterii ei,

5. La etapa contemporană se impune necesitatea stringentă întru evidenţierea

obiectivelor strategice de combatere a pandemiei de COVID-19 şi de fortificare a
sistemului de securitate internaţională.

Materiale şi metode de cercetare. În vederea elaborării prezentei lucrări, ne-am bazat

pe următoarele metode de cercetare: metoda istorică şi metoda logico-formală (bazată pe
analiză, generalizare şi specificare a problematicii abordate). În acest context, în calitate de
surse bibliografice, au servit: diferite cărți de specialitate în limba română, engleză și franceză,
legislaţia internaţională, documentele naţionale de politici publice.

Rezultatele investigaţiei. După cum s-a menţionat anterior, unele dintre cele mai
serioase probleme cu care se confruntă în prezent comunitatea mondială sunt lipsa democrației,
sărăcia, care se află într-o permanentă creştere, creând condiţii favorabile pentru instaurarea şi
menţinerea în societate a unei tensiuni socio-economice, înteţirea situaţiilor conflictuale între
cetăţeni, manifestarea extremismului politic şi răspândirea corupţiei. Infracţiunile cu caracter
internațional reprezintă activităţi ilegale desfăşurate pe teritoriul mai multor state, de aceea
statele cooperează pentru a putea menține o ordine mondială. Respectiv, este necesar de
menţionat că cooperarea internaţională în acest domeniu presupune mai multe activităţi,
precum: studii internaţionale de identificare corectă a ameninţărilor, coordonarea acţiunilor
instituţiilor implicate, creşterea schimbului de informaţii, armonizarea legislaţiei penale şi
procedurale a statelor, asistenţa juridică internaţională în materie penală, schimbul de date şi
informaţii operative şi cooperarea directă între agenţiile de aplicare a legii ale diferitor state.

În raport cu ameninţările emanate din partean COVID-19, sistemul securităţii

internaţionale poate răspunde prin dоuă obiective strategice:

- аsigurarеа stabilităţii şi bunеi guvеrnări lа nivеl de stаtе şi în vecinătateа imеdiată.

Acest obiectiv presupune, continuarea şi cоnsоlidarea eforturilor еntităţilor naţiоnale şi
internaţionale dе a se implica în soluţionarea conflictelor еtnice, religiоase, teritoriale cе sporesc
riscul apariției unui nou focar de virus SARS-COV2,

4
 - creаrea unеi оrdini internaţiоnale bazate pе un sistem de securitate eficace. Într-о lume
carаcterizată de glоbalizare şi ameninţată de un nou virus periculos pentru populație, sеcuritatea
şi prоsperitatea depind de fiecare stat în parte pentru a preveni și a combate infecția COVID-
19. De aceеa, unul dintrе obiectivele sistеmului de sеcuritate intеrnaţională trеbuie să fiе
dеzvoltarea unеi sociеtăţi intеrnaţionale putеrnice, în care să existe instituţii intеrnaţionale
eficientе, în care să fiе stabilită ordinеa internaţională bazată pe respectarea lеgilor, în primul
rând. Calitatea sоcietăţii internaţiоnale dеpinde dе calitatеa guvernеlor cе o conduc. Cеa mai
bună apărarе pеntru sеcuritatea internaţională ar fi asigurată de еxistenţa unеi lumi formate din
state democratice bine conduse şi a unei economii mondialе prosperе în care cooperarea este în
fruntea tuturor statelor lumii.

Prezenta lucrare este alcătuită din 3 capitole. În primul capitol este definit conceptul de
cooperare, după care subcapitolul 1.1. definește multiplele feluri de cooperări cum ar fi:
cooperarea bilaterală, multilaterală și nu în ultimul rând transfrontalieră. Acest subcapitol este
urmat de altul în care este analizată cooperarea Uniunii Europene cu Republica Moldova.

Capitolul 2 a cărui denumire este Rolul organizatiilor internationale in rezolvarea

problemelor globale, în acest capitol sunt analizate rolul organizațiilor internaționale precum
ONU, NATO, OSCE în rezolvarea problemelor precum corupția, războiul, sărăcia, probleme
care și în prezent domină asupra societății contemporane. Este demonstrat faptul că
organizațiile internaționale au un rol primordial în menținerea păcii și stabilității mondiale. Nu
în ultimul rând un subcapitol important este despre gradul de participare a Republicii Moldova
în cadrul organizațiilor internaționale și aici se menționează faptul că R.Moldova este membră
a unui număr considerabil de organizații.

În capitolul 3 este prezetată clar problema actuală și anume COVID-19 care a dat peste
cap toate țările lumii, acest capitol ne demonstrează încă odată necesitatea cooperării
internaționale. Dacă țările nu s-ar coopera reciproc s-arajunge la un haos mondial. Subcapitolele
3.2 și 3.3. se referă la ajutorul oferit de către U.E și România pentru Republica Moldova în
combaterea COVID-19 și nu numai.

Manifеstarea problemelor geopolitice globale au un impаct negativ şi distructiv аsupra

sistеmului sеcurităţii internaţiоnale, deоarece acestea sunt consоlidate prin capacitatea de а
destabiliza sistemele оrganizate de pе scena internаţională, cum sunt еntităţile statale, şi de а
crea în lume hаоs. În ciuda dificultăților cu care s-au confruntat, atât organizațiile internaționale
cât și UE rămân esențiale în abordarea crizei și a efectelor acesteia, deoarece pot mobiliza

5
voluntari, ajunge la beneficiari din categorii vulnerabile și pot comunica mesaje adaptate
comunităților cu nevoi speciale.

Cu atât mai mult, cooperarea internațională este vitală în acest caz, deoarece încurajează
transferul de bune practici, cunoștințe și experiență. În același timp, generează oportunități de
a consolida eforturile comune pentru prevenirea noilor provocări și contribuie la reducerea
riscurilor asociate cu noile crize.

Cooperarea internațională abordează în principal aspecte legate de securitate, pace,

drepturile omului și eradicarea sărăciei, națiunile din multe părți ale lumii se susțin reciproc
prin diverse bunuri, servicii, sfaturi tehnice, expertiză, precum și ajutoare. Totuși, acest lucru
nu poate fi posibil fără asistența instituțiilor internaționale. Este important de menționat că
însăși instituțiile internaționale ajută cooperarea internațională între state, statele la rândul lor
își realizează unele dintre obiectivele sale politice, sociale, economice și culturale prin
cooperare.

Această lucrare arată că UE și organizațiile internaționale oferă expertiză și sfaturi;

creșterea gradului de conștientizare cu privire la temele de securitate; finanțează instruiri,
programe și proiecte de dezvoltare a capacității privind o multitudine de probleme vitale, cum
ar fi abilitățile tehnice, guvernanța sectorului de securitate, supravegherea și integritatea
construcției. Acestea joacă de asemenea un rol central în procesul de stabilire a normelor și
standardelor precum și pentru asigurarea responsabilității și promovarea păcii și stabilității
mondiale.

6
 CAPITOLUL I. Rolul cooperării internaționale înpolitica Europeană
de vecinătate

Ultimul val de extindere a Uniunii Europene, numit the «big bang» enlargement, a
modificat esențial contextul geopolitic în Europa și a creat condițiile pentru afirmarea vocației
externe a Uniunii. Uniunea este, însă, astăzi, suficient de organizată și poate deveni puternică
prin întărirea dimensiunii sale politice, pentru a contribui activ la pacea și prosperitatea globală.
Elementele comune diverselor abordări internaționale au fost: pacea, stabilitatea, promovarea
valorilor comune (în special democrația și libertățile fundamentale), dezvoltarea și integrarea
comercială.

Cea mai de succes componentă a politicii externe a fost indiscutabil procesul de

extindere. Dar, extinderea Uniunii nu poate continua la nesfârșit; cel puțin, nu raportat la
opțiunea pentru menținerea actualelor structuri de integrare și perspectiva unificării politice. În
consecință, presată, din exterior, pentru a primi noi membri și, din interior, pentru a-și stabiliza
structurile și eficientiza pârghiile de acțiune, Uniunea a dezvoltat o nouă abordare în relațiile
externe cu țările vecine, aflată la limita între cooperare și integrare. De aceea este necesar să
înțelegem ce reprezintă conceptul de cooperare pentru a arăta cât de importantă este cooperarea
în menținerea păcii și stabilității mondiale.

1.1. Cooperarea. Delimitări conceptuale

Cooperarea între state este mult mai frecventă decât războiul. Cu toate acestea, există
mult mai puțină conceptualizare despre cooperare decât despre cauzele și comportamentul
războiului, iar studiul cooperării internaționale, încercările de a înțelege fenomenul, au produs
multe dezbateri.

Potrivit lui Hammerstein „Conflictul pare foarte natural și este ușor de înțeles. Cu toate
acestea, cooperarea apare ca un fenomen care necesită explicații subtile ” 1 Cooperarea este
definită aici ca o situație în care părțile sunt de acord să lucreze împreună pentru a produce noi
câștiguri pentru fiecare dintre participanți. Elementele sale constitutive funcționează împreună,
acordul de a face acest lucru, costuri și noi câștiguri pentru toate părțile. Prin „câștiguri” este

1
Hammerstein, P. (Ed.). Dahlem workshop report.Genetic and cultural evolution of cooperation. MIT Press.
2003

7
înțeles nu numai câștigurile materiale, ci și percepția progresului către obiective, cum ar fi
îmbunătățirea securității, statutului sau libertății de acțiune pentru sine și impunerea de
constrângeri asupra altor actori etc. Astfel, cooperarea este utilizată aici pentru a însemna mai
mult decât opusul sau absența conflictului, este o acțiune conștientă, specifică, pozitivă.

Webster propune o nouă definiție a cooperării, în mod special el definește cooperarea:

„o asociație de părți în beneficiul lor comun; acțiune colectivă în căutarea unei bunăstări
comune”. 2 Cooperarea se referă uneori la strategia actorilor care vizează rezolvarea unor
probleme particulare și uneori la un model de interacțiuni - cu alte cuvinte, la o relație. În primul
rînd, rezolvarea problemelor specifice, poate avea loc între state antagoniste, chiar ostile unele
cu altele. La fel ca Statele Unite și Uniunea Sovietică în timpul Războiului Rece sau Israel și
Hezbollah în schimbul lor de prizonieri, antagoniști, chiar dușmani, cooperează ocazional
pentru a rezolva preocupări specifice, fără a aborda conflictul mai larg, în mod specific pentru
a gestiona, dar nu pentru a rezolva conflictul lor3. Descrierile strategiilor disponibile jucătorilor
concurenți în diferite modele de teorie a jocului folosesc adesea termenul „cooperare” în același
sens al acordului pentru a rezolva anumite probleme.

Un motiv comun pentru cooperare este interdependența. Statele nu sunt autarhic politic
sau economic, statele au nevoie de ajutorul activ sau pasiv al altor state pentru a-și atinge
obiectivele. 4 Astfel putem spune că statele au nevoie de alte state ca aliați pentru a le asigura
securitatea, au nevoie de ei pentru stabilirea regulilor de comportament internațional, au nevoie
de ei pentru comerț și ca parteneri în gestionarea relațiilor economice internaționale și au nevoie
de ei pentru a ajuta la protejarea împotriva răurilor publice, precum riscurile de mediu, etc. Mai
mult ca atât, statele pot crede că le-ar costa mai puțin să-și atingă obiectivele cooperând cu alte
state decât să acționeze singure.

Bowles presupune astfel că cheia cooperării este reciprocitatea, adică o asigurare a unui
comportament de returnare similar și benefic în viitor. Statele egoiste îngroapă conflictul dacă
și cealaltă parte face acest lucru, iar statele altruiste îngropă conflictul deoarece și cealaltă parte
o face; din nou, mormântul este mai puțin adânc pentru primul decât pentru al doilea. Astfel,

2
Cf. Smith 2003; Webster and Stephens 1995; Dugatkin 1997 International Cooperation: The Extents and Limits
of Multilateralism.

3
George, Farley și Dallin 1988; Kanet și Kolodziej 1991. Reciprocity, Triangularity, and Cooperation in the
Middle East, 1979-1997
4
Ibidem

8
diferitele școli de relații internaționale diferă doar în perspectiva lor: realiștii adoptă o
perspectivă pe termen scurt, iar liberalii o perspectivă pe termen lung. Pe de o parte, realiștii
cred că cooperarea nu este durabilă, ci are loc doar pe o bază momentană, atât timp cât
beneficiile sunt prezente și actualizate. Părțile au tendința de a înșela și de a călători liber de
îndată ce pot obține beneficii mai mari dacă fac acest lucru decât cooperând5.

Pe de altă parte, liberalii cred că statele cooperează în așteptarea beneficiilor din

cooperarea viitoare, precum și a plăților actuale. În plus, ei susțin că reciprocitatea anticipată
oferă beneficii din reputație și relație. Cu atât mai mult, statele pot juca un rol în susținerea
acestei așteptări, deoarece cu cât sunt mai mari informațiile fiabile privind reciprocitatea
viitoare, cu atât sunt mai mari șansele de cooperare durabilă. 6

Deoarece este ineficient să se negocieze de fiecare dată termenii reciprocității, statele

instituționalizează cooperarea lor prin regimuri, legi și organizații. Astfel, realiștii iau măsuri
pentru a proteja împotriva defecției previzibile, în timp ce liberalii subliniază măsurile de
prelungire a cooperării previzibile.

Cu toate acestea, cooperarea este mai mult decât o reciprocitate, în ciuda multor atenții
actuale; este vorba despre beneficii, crearea și alocarea lor. Mecanismele prin care se stabilește
cooperarea implică costuri de tranzacție ridicate; este întotdeauna mai rapid să acționezi
cooperând și, dincolo de asta, costurile cresc proporțional cu numărul de părți.

Potrivit lui Homans Maxim „Cu cât mai mult articolele puse în joc pot fi împărțite în
bunuri evaluate mai mult de o parte decât le costă celeilalte și invers, cu atât sunt mai mari
șansele unui rezultat reușit.”7 Aici este privită cooperarea ca o formă de negociere, negocierea
ca proces cooperativ care creează condițiile unei cooperări mai prelungite. Aceste negocieri
tratează aspectele duble ale cooperării, valorificării și preluării valorii, referindu-se la
negocierile integrative și distributive.

După cum s-a menționat, cooperarea are loc pentru a crea rezultate benefice pe care
părțile nu le pot crea singure, dar este necesară și alocarea acestor beneficii; există întotdeauna
un aspect distributiv, precum și un aspect integrator al cooperării. Dincolo de crearea și alocarea
costurilor și beneficiilor, cooperarea se referă și la valori subiacente sau generale, ca element

5
Bowles and Gintis, implicitly equate Realists with sociopaths, Genetic and Cultural Origins of Cooperation:
MIT Press, 2003
6
Spector, Bertram I. and I. William Zartman, eds. Getting It Done: Post- Agreement Negotiations and
International Regimes. Washington, DC: United States Institute of Peace Press, 2003
7
Homans, G. C. Social behavior. New York: Harcourt, Brace & World, 1961

9
care separă realiștii de liberali. Pentru ca cooperarea să fie mai mult decât un singur angajament,
așa cum o văd realiștii, trebuie să se bazeze și să contribuie la o comunitate de valori. Astfel,
negocierile privind cooperarea se referă nu numai la mizele și măsurile specifice întâlnirii, ci și
la relația de consolidare a pactelor și la reiterare - adică la luarea deciziilor comune.

1.2. Alte tipuri de cooperări

Charles Doran discută problema câților trebuie să coopereze. Cooperarea începe cu o

situație în care Cooperarea are loc atunci când unii actorii își adaptează comportamentul la
preferințele reale sau anticipate ale altor actori, printr-un proces de coordonare a politicilor. Mai
mult, cooperarea internațională descrie interacțiunile dintre state pentru a atinge obiective
comune. Astfel, există mai multe tipuri de cooperare: „cooperarea bilaterală și cooperarea
multilaterală.”8

Cooperarea bilaterală se referă la relațiile care implică două grupuri sau țări. La nivel
local, cooperarea bilaterală pune accentul pe legăturile dintre două orașe, de obicei, în două țări
diferite, dar, nu neapărat. Prin cooperare bilaterală între două state se înțelege acea relație
stabilită între autoritățile fiecărei părți în jurul obiectivelor comune de dezvoltare și în cadrul
căreia autoritatea executivă devine protagonista centrală a relației. Acest tip de relație se referă
la rezolvarea problemelor de interes comun cum ar fi sănătate, sport, cultură etc., autoritățile
având flexibilitate în ceea ce privește programarea și desfășurarea procesului de cooperare9.
Raționamentul din spatele intrării în astfel de cooperări bilaterale este abordarea problemelor
de interes comun prin schimburi de cunoștințe și experiență, schimburi de informații, consultări
tehnice, schimburi de experți, organizarea de programe, întâlniri etc.( Exemplu: Acord de
prietenie și cooperare între orașul Amsterdam și orașul Paris, Amsterdam, 2013)

Motivele unei astfel de cooperări bilaterale sunt diverse:

 Modificări ale contextului geopolitic : de exemplu, în cazurile Acordului de

prietenie și cooperare dintre București și Damasc semnat în anul 2000 sau
Protocolul de înfrăţire dintre Chişinău, Republica Moldova şi Bucureşti,
România, semnat în 1999;

8
Axelrod, Robert. The Complexity of Cooperation: Agent-Based Models of Competition and Collaboration,
Princeton Studies in Complexity. Princeton University Press, 1970
9
ibidem

10
  Cooperarea în domeniul învățământului, științei și culturii, de exemplu:
Protocol de colaborare între Ministerul Educaţiei şi Ştiinţei al Republicii
Moldova şi Ministerul Educaţiei Naţionale din România pentru anii de
învăţămînt 1999-2000, semnat în anul 1999, Înţelegere între Ministerul Culturii
din Republica Moldova şi Ministerul Culturii şi Cultelor din România privind
Centrul de Cultură şi Artă "Ginta Latină, semnat în anul 2000,
 Impactul crizei economice, de exemplu: Acordurile de cooperare dintre
București și Ottawa, Hanoi sau Montreal), Acord între Guvernul Republicii
Moldova şi Guvernul României cu privire la cooperarea economică, industrială
şi tehnico-ştiinţifică, semnat în anul 2005 etc.
 Cooperare comerсial-economică de exemplu: Acordul între Guvernul
Republicii Moldova şi Guvernul Republicii Belarus semnat în anul 1991,
Protocolul întâlnirii delegaţiei Comitetului Interministerial român pentru
relaţiile cu Republica Moldova şi a delegaţiei reprezentând partea
moldovenească a Comisiei Interguvernamentale mixte moldo-române de
colaborare economică, comercială şi tehnico-ştiinţifică, semnat în anul 2003,
 Cooperare în domeniul sănătăţii publice și ştiinţelor medicale, de exemplu:
Protocol de colaborare în domeniul sănătăţii publice si ştiinţelor medicale intre
Ministerul Sănătăţii al Republicii Moldova si Ministerul Sănătăţii din România
pentru anii 1992 - 1993, semnat în anul 1992, etc.10
Cooperarea internațională poate lua multe forme, dintre care unele sunt forme de
cooperare extrem de instituționalizate, altele nu. Una dintre cele mai discutate și controversate
forme de cooperare instituționalizată este „multilateralismul” 11. În centrul său, conceptul de
cooperare multilaterală se bazează pe noțiunea relativ simplă că, „atunci când trei sau mai multe
state aleg să coopereze, se așteaptă ca acordul lor cooperativ să producă beneficii reciproce
aproximativ egale”12. De exemplu, atunci când trei sau mai multe state sunt de acord cu un
parteneriat de alianță, acestea așteaptă ca garanțiile de securitate pe care le oferă fiecăruia dintre
state să fie reciproce - adică un atac al unei forțe ostile împotriva unuia dintre membrii alianței
va aduna alte state în apărarea sa.

10
Lista tratatelor bilaterale încheiate de Republica Moldova, Total - 1344 tratate, valabil:
https://mfa.gov.md/img/docs/lista_tratate_bilaterale.pdf (Accesat: 10.04.2021)
11
Binmore, Ken. BookReview of Robert Axelrod’s TheComplexity of Cooperation: Agent-Based Models of
Competition and Collaboration. Journal of Artificial Societies and Social Simulation, 1997
12
Caporaso, James A. International Relations Theory and Multilateralism. New York: Columbia University
Press, 1993

11
 Potrivit lui Keohane, multilateralismul poate fi definit ca „practica coordonării
politicilor naționale în grupuri de trei sau mai multe state”13 Mai mult de atât, cooperarea
multilaterală se referă la un sistem în care se așteaptă ca statele să acționeze ca un grup.

Cooperarea multilaterală necesită negocieri, deoarece părțile trebuie să se reunească

pentru a stabili normele și principiile pe care doresc să le instituie și să își coordoneze politicile.
Cu toate acestea, cooperarea între partide inegale poate funcționa în două moduri -fie de a bloca
norme și principii care asigură conformitatea părților mai slabe, fie promit respectarea
partidului mai puternic, chiar dacă acesta și-ar pierde hegemonia mai târziu. 14
Cooperarea
multilaterală poate avea loc atât în cadrul organizațiilor internaționale cât și în cadrul proiectelor
europene.

Luând în considerare cooperarea internațională ca un proces de colaborare între state,

putem vorbi și de cooperarea transfrontalieră care la rândul ei poate fi definită cu colaborarea
directă dintre statele vecine sau care se regăsesc de-a lungul unei frontiere indiferent de nivelul
la care se efectuează acestă relaționare. Putem menționa că acest fel de colaborare se poate
realiza în toate domeniile, între toate autoritățile naționale, regionale și locale, implicând toți
actorii.

Cooperarea transfrontalieră se dovedește a fi „un tip de cooperare mutuală clasică, între

două regiuni de frontieră învecinate”15. La aceasta participă state, regiuni, unități administrative
de la diferite nivele sau grupuri sociale etc., cuprinzând toate domeniile vieții cotidiene și
participând la dezvoltarea de programe, priorități și acțiuni comune16. Eficiența cooperării
transfrontaliere depinde de coordonarea tuturor actorilor implicați în acest proces, dar și de
cooperarea la toate nivelele, dublată fiind de existența unui cadru juridic adecvat. Uniunea
Europeană încurajează și stimulează dezvoltarea de parteneriate în cooperarea transfrontalieră.

Obiectivele principale ale politicii de cooperare transfrontalieră, așa cum apar ele în
legislația românească, sunt următoarele:

13
Keohane, O.R., Multilateralism: An Agenda for Research. International Journal, 1990
14
Fen Osler Hampson. International Negotiation and Mediation in Violent Conflict: The Changing Context of
Peacemaking (Routledge Studies in Security and Conflict Management), 2018
15
Brie, Mircea, The European Neighborhood Policy, Mass-media and Cross-border Cooperation, în Analele
Universității din Oradea, Seria Relații Internaționale și Studii Europene, 2009.
16
Brie, Mircea; Blaga, Daniela, Identity rematch in the European space, în Cultural Diplomacy at the East and
West Borders of the European Union, 2015

12
 a) promovarea cooperării între regiunile situate de o parte și de alta a frontierelor, acest
tip de cooperare contribuie în rezolvarea unor probleme comune, prin punerea în practică a unor
strategii și proiecte transfrontaliereca care să aducă dezvoltarea comunităților respective sub
aspectul creșterii atât nivelului de trai cât și a dezvoltării economice;

b) promovarea bunei vecinătăți, a stabilității sociale și progresului economic din

regiunile de frontieră, prin finanțarea unor proiecte cu beneficii vizibile pentru regiunile și
comunitățile din aceste regiuni; 17

O abordare similară asupra cooperării transfrontaliere o au statele care nu sunt membre

ale Uniunii Europene. Din perspectiva politicii Republicii Moldova, de exemplu, sunt
identificate următoarele obiective pe termen lung ale cooperării transfrontaliere: crearea mai
multor avantaje bilaterale; îmbunătățirea infrastructurii fizice și economice; dezvoltarea
resurselor umane ale regiunii; adâncirea legăturilor culturale și educaționale; pregătirea pentru
aderarea la UE; protecția mediului cît și alte domenii. 18

Putem menționa desigur că cooperarea transfrontalieră nu este doar un rezultat al păcii

şi stabilităţii dar şi un instrument puternic în prevenirea conflictelor şi a unor posibile noi
diviziuni. Această cooperare care precizează raportul, este necesară în special la frontierele
externe ale UE lărgite în scopul menţinerii unui nivel adecvat al dialogului şi cooperării între
comunităţile locale, între instituţii şi cetăţeni precum și contribuirea în promovarea unei
dezvoltări sociale şi creşterii economice echilibrate, precum şi să evite orice sentiment de noi
diviziuni în Europa.

Atît Consiliul Europei, cît şi Uniunea Europeană, pe lîngă conceptul de cooperare

transfrontalieră utilizează şi conceptele de: cooperare teritorială, cooperare interregională,
cooperare transnaţională şi cooperare inter-teritorială. Comitetului Regiunilor al UE intitulat
„Strategii pentru promovarea cooperării transfrontaliere şi interregionale într-o Europă extinsă-
un document fundamental şi de orientare pentru viitor”19 propune următoarele definiții:

17
Ghinea, Cristian; Toma, Bianca Bune practici în relația România - Republica Moldova. Modele de parteneriat
Policy Memo, nr. 47, CRPE, septembrie 2013
18
Cârmaciu, Diana ; Csûrös, Gabriela; Domocoș, Carmen; Miheș, Cristia; Horga, Ioan; Pătrăuș Mihaela și alții,
Stadiul actual al reglementărilor naționale și comunitare în domeniul cooperării transfrontaliere, Editura
Primus Oradea, 2009
19
Birte Wassenberg, Histoire du Comité des régions 25 ans de contribution des villes et régions à la construction
européenne, Comité européen des régions, Avis 24 sur le projet de rapport de prospective du Comité des
Régions sur « Un nouvel instrument juridique pour la coopération transfrontalière » adopté par le Congrès lors
de sa 11ème Session plénière. Accesat pe: https://eur-lex.europa.eu/legal content/FR/TXT/PDF/?uri=
OJ:C:2015:440:FULL&from=DE(18.03.2021)

13
– cooperarea transfrontalieră conține cooperarea bilaterală sau multilaterală între autorităţile
atât locale cât şi regionale care operează în zone geografice învecinate. Acest lucru se aplică şi
în cazul zonelor separate de mare;

– cooperarea inter-teritorială cuprinde cooperarea bilaterală sau multilaterală între autorităţile

locale şi regionale care operează în zonele neînvecinate. Principalele obiective ale cooperării
inter-teritoriale nu este numai de a permite părţilor să se cunoască reciproc ci sunt de a permite
părţilor să înveţe unii de la alţii şi pentru a găsi soluţii comune la problemele comune. În unele
contexte cu acelaşi sens se utilizează conceptul de cooperare inter-regională;

– cooperarea transnaţională include cooperarea între autorităţile naţionale, regionale cît şi locale
în cadrul unor programe sau proiecte. Această formă de cooperare acoperă zone mai mari
învecinate şi implică аctori din cel puţin două stаte membre аle UE chiar şi stаtele non-UE.
Cooperarea transnaţionаlă acoperă suprаfeţe teritoriale transfrontaliere mаri precum Regiunea
Mării Baltice, Regiunile Vest-Mediteraneene, Regiunea Mării Negre şi se concentrează mai
mult pe probleme strategice.

După cum a fost menționat anterior, toate tipurile de cooperări includ statele de unde
rezultă faprul că statele sunt actorii principali în acest domeniu. Statele cooperează atunci când
pot obține câștiguri prin eforturi comune și prin coaliție. Elementul comun pentru decizia
comunității internaționale de a coopera între ele este că încearcă să-și reducă riscul de pierdere,
fie că este vorba despre o pierdere a câștigului actual din relațiile cu alte state sau de pierderea
confortului actual.

1.3. Cooperarea UE cu Republica Moldova

Integrarea europeană a Republicii Moldova reprezintă un proces complex și

multidimensional, deoarece include eforturi pe ambele dimensiuni atât interne cât și externe,
acestea două fiind interdependente, întrucât realizarea transformărilor interne a fost și este
dictată de cerințele și inițiativele comunității europene.

Acest fapt este determinat nu numai de necesitatea țării de a corespunde standardelor

europene, ci și de interesul UE de a avea parteneri fiabili și stabili din punct de vedere economic
și politic. UE joacă un rol important, fără nicio discriminare, în pregătirea tuturor statelor care

14
intenționează să obțină aderarea la UE, să fie aceste state candidate, potențiale state candidate
sau state care și-au declarat aspirațiile europene precum în cazul Republicii Moldova .

În cazul Republicii Moldova, rolul UE a fost foarte important încă de la etapa inițială,
deoarece Republica a fost ghidată și monitorizată de UE de când a intrat în vigoare Acordul de
parteneriat și cooperare în 1998.20 În general, studierea evoluției relațiilor între Republica
Moldova și UE, se poate observa că acestea au fost ghidate în principal de structurile UE. Toate
acordurile încheiate între Republica Moldova și UE au fost inițiate de UE, precum și invitația
de a participa la diverse inițiative europene, cum ar fi politica europeană de vecinătate și
parteneriatul estic.

Parteneriatul estic este cadrul care reglementează cooperarea dintre Republica Moldova
și UE din 2009 și reprezintă o evoluție importantă în relația dintre Republica Moldova și UE,
chiar dacă nu conferă perspectiva aderării la UE. 21 Această semnificație provine din faptul că
principalele aspecte ale parteneriatului estic se bazează pe dimensiunea internă a procesului
european și anume pe promovarea transformărilor politice, economice, sociale și culturale prin
adoptarea normelor și valorilor europene.

Prin urmare, conform comunicării Comisiei Europene (Comisia Europeană, 2008), noi
elemente care au adus Parteneriatul estic pentru beneficiarii săi sunt:

a) noi acorduri de asociere, inclusiv acorduri de liber schimb aprofundate și

cuprinzătoare(ZLSAC), pentru cei dispuși și gata să își asume angajamentele de anvergură cu
UE pe care le implică acestea;

b) programe cuprinzătoare finanțate de UE pentru îmbunătățirea capacității

administrative a partenerilor;

c) integrarea treptată în economia UE, inclusiv angajamente obligatorii din punct de

vedere juridic cu privire la apropierea reglementărilor;

d) încheierea „pactelor de mobilitate și securitate”, care să permită o călătorie legitimă

mai ușoară către UE, intensificând în același timp eforturile de combatere a corupției, a
criminalității organizate și a migrației ilegale;

20
Caldare, Gh. (2011), “Negocierea Acordului de Asociere a Republicii Moldova la Uniunea Europeana”, in:
Teosa V.(coord.) Stiinta politica in Republica Moldova: realizari si perspective, Materialele conferintei
stiintifice internationale, Chisinau, 15-16 octombrie 2010
21
Vennon T. Implementation of the Partnership and Cooperation Agreement Republic of Moldova-EU, Centre
for European studies, Brussels, 1999

15
 e) crearea a patru platforme politice multilaterale: privind democrația, buna guvernare
și stabilitate; integrarea economică și convergența cu politicile UE, securitatea energetică; și
contacte între oameni pentru a sprijini în continuare eforturile individuale de reformă ale
partenerilor etc. De asemenea, inițiativa a oferit asistență financiară suplimentară - o creștere
substanțială de la 450 milioane EUR în 2008 la 785 milioane EUR în 2013. 22

Prin urmare, în cadrul Parteneriatului estic, interpretat ca o dimensiune a procesului său

de integrare europeană, Republica Moldova s-a concentrat pe trei sarcini principale: semnarea
Acordului de asociere, obținerea liberalizării vizelor și încheierea Acordului de liber schimb. 23
În acest context, merită menționat faptul că în Programul de activitate al Guvernului „Integrarea
europeană: libertate, democrație, bunăstare”24 care stabilește un cadru pentru politicile
guvernamentale ale Republicii Moldova pentru perioada 2009-2013 se afirmă că integrarea
europeană este o prioritate fundamentală ale țării și pentru a atinge acest obiectiv este necesară
punerea în aplicare a angajamentelor care decurg din cursul european al republicii, deoarece
integrarea europeană înseamnă, mai presus de toate, transformarea internă a țării.

De asemenea, este necesar de menționat obiectivele principale, o serie de sarcini

precum:

 implicarea întregii societăți, a tuturor forțelor politice și a actorilor străini

relevanți în proces, pentru a transforma Republica Moldova într-un stat
european cu perspective reale de aderare la UE;
 dobândirea și promovarea valorilor și standardelor europene în toate domeniile
politice, economice, sociale și juridice - prin punerea în aplicare a criteriilor de
la Copenhaga și a angajamentelor asumate la Consiliul Europei;
 alinierea legislației naționale la acquis-ul UE;
 îmbunătățirea cadrului juridic și instituțional necesar pentru promovarea
integrării europene la nivelul guvernului în general și al fiecărui minister în
special, astfel încât procesul de integrare europeană să devină o prioritate
majoră pentru fiecare entitate guvernamentală;

22
Council of the EU, “EU Council conclusions on the Republic of Moldova”, 2016, valabil:
http://www.consilium.europa.eu/en/press/press-releases/2016/02/15-fac-moldovaconclusions/ (accesat 08 Aprilie
2021)
23
European Commission , “The Eastern Partnership –an ambitious new chapter in the EU's relations with its
Eastern neighbours”, Brussels, 3 December 2008, valabil: http://europa.eu/rapid/press-release_IP-08-
1858_en.htm?locale=en (accesat 08 Aprilie 2021)
24
Ciurea, C. “Parteneriatul Estic (PaE), un proiect incert in plina desfasurare: deficiente si provocari pentru
2015

16
  valorificarea pe deplin oportunităților furnizate de „Parteneriatul estic” etc.
În general, s-a considerat că, odată ce Alianța puternic pro-europeană pentru integrare
europeană (AEI) a ajuns la putere în septembrie 2009, Moldova a devenit cel mai puternic caz
al puterii model a Uniunii Europene în vecinătate. Uniunea Europeană a răspuns schimbării cu
un angajament mai activ, inclusiv asistență suplimentară și lansarea negocierilor privind un
acord de asociere și liberalizarea vizelor 25

A fost inițiat și dialogul privind înființarea zonei de liber schimb aprofundat și

cuprinzător (ZLSAC) între Republica Moldova și Uniunea Europeană, ca parte a Acordului de
asociere cu UE. Asistența Uniunii Europene acordată Moldovei a fost, de asemenea, relativ mai
mare, având în vedere dimensiunea redusă a țării.

Evaluarea progresului Moldovei în cadrul Parteneriatului estic a apreciat Moldova ca fiind cel
mai performant în îndeplinirea angajamentelor avansate. Mai mult, Republica Moldova a fost
considerată „povestea succesului” și cel mai bun elev din clasa Parteneriatului estic. Ca urmare,
au fost obținute de la UE o serie de bonusuri. După cum indică Bucataru V.26 printre rezultatele
obținute de Republica Moldova prin utilizarea cadrului Parteneriatului estic pe dimensiunea
bilaterală se pot menționa27:

a) Implementarea Republicii Moldova - Parteneriatul UE pentru mobilitate

implementarea proiectelor și inițiativelor în domeniul securității documentelor, politicilor de
migrație, combaterii migrației ilegale, contribuie direct la implementarea cerințelor stabilite de
UE în contextul liberalizării vizelor pentru Moldova. Dezvoltarea profilului extins de migrație
și inițiativa de evaluare a parteneriatului pentru mobilitate ca instrument al abordării globale a
migrației și mobilității sunt considerate practici pilot care vor fi reproduse în alte țări care
implementează deja parteneriate de mobilitate;

b) Aderarea Republicii Moldova la Comunitatea Energetică Europeană (mai 2010),

ceea ce implică, în special, faptul că Republica Moldova și-a asumat angajamentele stipulate în
pachetele energetice II și III;

25
Raik, K., “Eastern Partnership Review. From attraction to Europeanization – Moldova’s slow
movement towards the EU, 2011
26
Bucataru, V., “Moldova and European Union: from cooperation to integration” 2012
27
Caldare, Gh. “Negocierea Acordului de Asociere a Republicii Moldova la Uniunea Europeana”, in: Teosa
V.(coord.) Stiinta politica in Republica Moldova: realizari si perspective, Materialele conferintei stiintifice
internationale, Chisinau, 2011

17
 c) Dezvoltarea regională, pe lângă Memorandumul de înțelegere, a fost semnată o
declarație comună legată de dialogul privind politica regională. 28

De asemenea, Comisia Europeană a introdus un nou instrument, și anume programe

pilot de dezvoltare regională destinate finanțării programelor pe termen scurt care vor contribui
la consolidarea coeziunilor sociale, economice și teritoriale ale statelor partenere din Europa de
Est, contribuind astfel la integrarea economică și convergența cu Uniunea Europeană.

De asemenea, ca urmare a îndeplinirii tuturor condițiilor avansate de comunitatea

europeană în cadrul Planului de acțiune pentru liberalizarea vizelor, la 27 noiembrie 2013 UE
a permis călătoria fără viză în spațiul Schengen pentru cetățenii moldoveni care dețin pașaport
biometric. Aceasta înseamnă că cetățenii moldoveni pot călători în țările europene timp de trei
luni pe parcursul a șase luni fără posibilități de angajare. În continuare, există unele condiții
care ar trebui puse în aplicare de Republica Moldova, dar, de asemenea, are un sprijin financiar
de 20 de milioane de euro acordat pentru o perioadă de trei ani în trei tranșe. 29

Pentru Republica Moldova, Acordul de asociere, chiar dacă acesta nu oferă perspectiva
aderării la UE, poate fi considerat ca o chituire a cursului european al țării, ceea ce presupune
începutul unor schimbări majore în țară și luând în considerare faptul că ușa de extindere a UE
este încă deschisă pentru Republica Moldova, principalul plan de acțiune al Republicii este
europenizarea și implementarea eficientă a reformelor în vederea adoptării standardelor
europene.30 Deci, pentru ca Republica Moldova să poată solicita aderarea la UE, ar trebui să
obțină o reacție pozitivă din partea UE și să demonstreze că țara își îndeplinește cu adevărat
angajamentele.

Un alt instrument pentru implementarea Acordului de asociere, dar exclusiv unul

național, este Planul național de acțiune pentru implementarea Acordului de asociere adoptat
pentru anii 2014-2016. Acesta este elaborat în conformitate cu obiectivele Acordului de
asociere și include acțiunile necesare care vor fi dezvoltate de instituțiile responsabile în
conformitate cu compartimentele și anexele fiecărui Acord, inclusiv partea privind Acordul
zonei de liber schimb aprofundat și cuprinzător, în termenii stabiliți. și cu resursele financiare
necesare specificate. Versiunea finală a Planului național de acțiune, adoptat de Guvernul

28
Ibidem
29
Ciurea, C., “Parteneriatul Estic (PaE), un proiect incert in plina desfasurare: deficiente si provocari pentru
2015
30
Raik, K., “Eastern Partnership Review. From attraction to Europeanization – Moldova’s slow
movement towards the EU”, Journal of European Public Policy, 2011

18
Republicii Moldova la 25 iunie 2014, include nu numai propunerile suplimentare ale
autorităților publice, ci și cele ale societății civice. Astfel, Planul național de acțiune pentru
implementarea Acordului de asociere Republica Moldova-Uniunea Europeană reprezintă
instrumentul de bază pentru monitorizarea procesului de integrare europeană a republicii pe
parcursul celor trei ani31. Cu toate acestea, controlul extern al punerii în aplicare a acordului de
asociere va continua printr-un mecanism instituțional de monitorizare, dar și prin luarea
deciziilor cu privire la aspectele care intră în sfera dispozițiilor acordului. În acest context, au
fost fondate Consiliul de Asociere, Comitetul de Asociere și Comisia Parlamentară de Asociere.
Toate cele trei entități sunt formate din reprezentanți ai structurilor UE și reprezentanți ai
Guvernului și ai Parlamentului Republicii Moldova.

De asemenea, UE, după semnarea Acordului de asociere, în vara anului 2014, a anunțat
un nou pachet anual de sprijin pentru Republica Moldova. Acest pachet este axat pe ajutarea
instituțiilor publice, a cetățenilor și a comunității de afaceri să beneficieze de avantajele și
oportunitățile acordului de asociere și al acordului zonei de liber schimb aprofundate și
cuprinzătoare. Este vorba despre pachetul de asistență bilaterală administrat Republicii
Moldova în conformitate cu cadrul unic de asistență care stabilește obiectivele strategice și
prioritățile pentru continuarea cooperării UE-Republica Moldova pentru 2014-2017.

Pachetul anual de sprijin al UE oferă 101 milioane EUR alocare bilaterală Moldovei și
este direcționat către două acțiuni. Prima acțiune este susținerea reformelor politicii finanțelor
publice în Moldova (37 milioane EUR) pentru a sprijini Ministerul Finanțelor, Parlamentul și
Instituția Supremă de Audit din Moldova în procesul de consolidare a bunei guvernări, a
politicii fiscale eficiente, transparente și o politică financiară responsabilă și sisteme consolidate
de gestionare a finanțelor publice. A doua acțiune se referă la Programul european de vecinătate
pentru agricultură și dezvoltare rurală (ENPARD) Moldova - Sprijin pentru agricultură și
dezvoltare rurală (64 de milioane EUR), care este de a spori dezvoltarea rurală prin
îmbunătățirea dialogului politic, a guvernanței și a furnizării de servicii care să răspundă
nevoilor fermierilor privați, în timp ce creșterea competitivității sectorului agricol (Comisia
Europeană, 2014)32.

31
Ministry of Foreign Affairs and European Integration of the Republic of Moldova (MFAEIRM), “Association
Agenda between the Republic of Moldova and EU” 2014 valabil: http://www.mfa.gov.md/img/docs/Agenda-de-
Asociere-RO.pdf (accesat 09.04.2021)
32
European Commission, “European Union supports key reforms in the Republic of Moldova”,
Press Release, Brussels, 29 July 2014, valabil: http://europa.eu/rapid/press-release_IP-14-
886_en.htm (accesat 09.04.20121)

19
 Pentru a avansa în procesul de integrare europeană, este necesar să se obțină aprobarea
structurilor europene, care indică foarte des lipsa progresului în îndeplinirea angajamentelor
asumate. Astfel, în raportul său de progres privind implementarea politicii europene de
vecinătate în Republica Moldova prezentat, adoptat la 25 martie 2015, Comisia Europeană vine
cu o serie de recomandări pentru Republica Moldova:

- intensificarea luptei împotriva corupției și concentrarea asupra prevenirii corupției ;

- să facă progrese ferme în ceea ce privește reforma justiției și a aplicării legii;

- eliminarea deficiențelor din sistemul juridic care permit spălarea banilor și „atacurile
raiderilor”; pentru a alinia legislația moldovenească la acquis-ul UE

- să pună în aplicare AA/ZLSAC (Acordul de liber schimb cu UE) și să sensibilizeze

publicul și să vizibilizeze meritele acordului de asociere;

-să ia măsuri pentru a îmbunătăți guvernanța corporativă și supravegherea sectorului

financiar,

- să continue să se angajeze proactiv cu partea transnistreană pentru a promova o viziune

reciproc acceptabilă pentru un viitor comun și crearea condițiilor care să permită aplicarea AA
/ ZLSAC pe întreg teritoriul Moldovei;

- să continue integrarea minorităților naționale etc.33

Dar, UE subliniază faptul că Republica Moldova ar trebui să lucreze nu numai la lupta

împotriva corupției, reforma justiției și respectarea drepturilor omului, ci ar trebui să acorde o
atenție mai mare la conflictul transnistrean și divizarea societății moldovenești. De asemenea,
în condițiile instabilității create, pierderii încrederii partenerilor europeni și experienței de
condiționalitate negativă din partea UE, sarcina de a solicita aderarea la UE ar putea fi amânată
pentru o perioadă de timp nedeterminată. De aceea, în acest moment, principala prioritate pentru
Republica Moldova este implementarea Acordului de asociere și a ZLSAC. Din păcate,
progresul la acest capitol este lent. Conform raportului realizat de Institutul pentru Politici și
Reforme Europene din Republica Moldova, în perioada 1 septembrie 2014 - 1 august 2015,
doar 30% din acțiunile planificate au fost implementate de autoritățile moldovenești

33
European Commission “European Commission Progress Report. Implementation of the European
Neighbourhood Policy in the Republic of Moldova Progress in 2014 and recommendations for actions”,
Brussels, 25.3.2015, valabil: http://eeas.europa.eu/enp/pdf/2015/repulic-of-moldova-enp-report-2015_en.pdf
(09.04.2021)

20
 Astfel, Guvernul și societatea Republicii Moldova au o muncă uriașă de făcut. În acest
context, cercetătorii moldoveni propun o serie de recomandări care ar trebui luate în considerare
pentru a face procesul de integrare europeană a Moldovei ireversibil. Deci, potrivit acestora,
Republica Moldova trebuie să asigure urgent următoarele condiții indispensabile (care sunt
destul de valabile pentru situația actuală) pentru o valorificare la scară completă a Acordului de
asociere:

1) sprijinul societății pentru integrarea europeană;

2) solidaritatea principalelor forțe politice de guvernare și opoziție în jurul opțiunii

europene;

3) implicarea minorităților etnice în procesul de integrare europeană;

4) schimbări în reforma justiției;

5) rezultate vizibile în combaterea corupției la nivel înalt;

6) asigurarea stabilității politice interne cât și externe34.

Așadar, rolul UE are o importanță majoră în realizarea procesului de integrare europeană

a Republicii Moldova. Acest rol nu se limitează doar la declarații, vizite și reuniuni oficiale, ci
este reprezentat prin consultare, asistență și sprijin pentru procesul de reformă internă.
Condiționalitatea UE care se realizează în cadrul Parteneriatului estic este principalul
instrument cu care comunitatea europeană controlează nivelul de pregătire și eficiență al
Republicii în modul său european. Astfel, procesul de integrare europeană a Republicii
Moldova este caracterizat de interdependența între acțiuni la nivel intern și extern, fiind bazat
pe îndeplinirea cerințelor europene și evaluat de rapoartele de progres ale structurilor europene.

În prezent, relațiile UE- R.Moldova sunt din ce în ce mai strînse, Uniunea Europeană
susține și sprijină țara cu numeroase proiecte de dezvoltare în toate domeniile politic, militar,
economic, cultural, iar integrarea europeană rămâne obiectivul principal și ireversibil al agendei
interne și externe a R. Moldova. Calea spre UE nu este ușoară, aceasta presupune atât
consolidarea stabilității, democratizarea vieții sociale cât și ridicarea nivelului de trai al
populației.

34
Chirila, V., Bucataru, V. and Grau L. (2014), “Is Moldova’s European Integration Irreversible?”,
valabil: http://ape.md/libview.php?l=ro&idc=152&id=2114 (09.04.2021)

21
Concluzie:

Boli, sărăcie, corupție, râuri și aer poluat - toate trec granițele și ating foarte multă lume.
Și toate pot fi gestionate mai bine dacă oamenii și națiunile pot coopera. Constatăm că trăim
într-o lume globalizată sub aspect economic, social, politic și nu mai puțin cultural. Dacă lumea
ar învăța să găsească un numitor comun iar statele să coopereze reciproc, atunci am putea stabili
regulile și principiile coexistenței în condițiile oferite de lumea contemporană. Asigurarea păcii,
stabilității și securității pe continentul european a fost obiectivul de bază al cooperării între state
la începutul fundației tuturor instituțiilor europene iar cooperarea internațională este o prioritate
a organizațiilor internaționale, a Consiliului Europei și a Uniunii Europene.

Lumea se schimbă drastic în ceea ce privește economia, ecologia și politica și este

necesar să se studieze modul în care diferite națiuni cooperează pentru a efectua astfel de
schimbări. Cu toții înțelegem că un stat nu poate funcționa eficient fără a interacționa cu alte
state din lume. Cooperarea internațională poate declanșa realizarea obiectivelor comune
internaționale.

Cooperarea internațională abordează în principal aspecte legate de securitate, pace,

drepturile omului și eradicarea sărăciei, națiunile din multe părți ale lumii se susțin reciproc
prin diverse bunuri, servicii, sfaturi tehnice, expertiză, precum și ajutoare. Totuși, acest lucru
nu poate fi posibil fără asistența instituțiilor internaționale. Este important de menționat că
însăși instituțiile internaționale ajută cooperarea internațională între state, statele la rândul lor
își realizează unele dintre obiectivele sale politice, sociale, economice și culturale prin
cooperare.

Prin cooperare internațională poate fi menținută și securitatea mondială. Securitatea

mondială se datorează la rândul ei cooperării și conlucrării reciproce între țări. Țările lumii
dezvolă cooperarea lor prin înțelegere și încredere reciprocă, relații amicale și de bună
vecinătate între ele. Țările se staruie să mențină pacea internațională, dar unora nu le reușește,
probabil aceste țări ar trebui să comunice și să ajungă la un numitor comun în loc să recurgă la
război, deoarece un eventual război la etapa actuală ar duce la dispariția umanității. Din acest
motiv, la etapa actuală există organizațiile internaționale, există UE și nu în ultimul rând statele
care trebuie să aibă grijă ca să dezvolte cooperarea ci nu să o îngroape. Atât statele, atât UE cât
și organizațiile internaționale trebuie să se stăruie să contribuie la menținerea păcii și securității
mondilae prin cooperare, iar acest subiect va fi analizat mai aprofundat în următorul capitol.

22
CAPITOLUL II. Rolul organizațiilor internaționale în rezolvarea
problemelor globale

Cu toate că organizaţiile internaţionale au apărut mai tarziu decât statele, acestea au

cunoscut la rândul lor o dezvoltare rapidă, atat sub aspect numeric, cât şi al perfecţionării
structurii, metodelor şi mijloacelor necesare pentru desfăşurarea activităţilor, proces care s-a
desfăşurat sub presiunea unor cauze politice, economice şi sociale. La început erau simple în
ceea ce priveşte structura şi organizarea, iar pe parcurs ele au devenit din ce in ce mai complexe,
pentru a putea acoperi varietatea de aspecte ale cooperării internaţionale 35.

Organizaţiile internaţionale reprezintă un fenomen caracteristic epocii actuale, fiind un

element principal a relaţiilor internaţionale, menită să contribuie la dezvoltarea înţelegerii şi
colaborării între state, la asigurarea păcii şi securităţii în lume. Astfel, împreună cu statele,
organizaţiile internaţionale sunt subiecţi de drept ce creează şi păstrează ordinea juridică
internaţională.

2.1. Rolul ONU în gestionarea problemelor contemporane

Potrivit lui Thomas G. peste 50 de milioane de bărbați, femei și copii au murit pe

câmpurile de luptă și în mii de comunități. Patruzeci de țări au luptat pe șase continente și pe
toate oceanele lumii. Milioane de oameni erau fără adăpost și fără hrană, îmbrăcăminte sau
locuri de muncă. Un război aparent interminabil izbucnise de șase ani, conflictul încetinându-
se încet în Europa, dar fără sfârșit în Asia de Est.36

Aceasta era lumea așa cum știau diplomații din 51 de țări când s-au întâlnit la San
Francisco, California, în aprilie 1945 pentru a crea ONU. S-au reunit pentru a forma o nouă
organizație care să ofere pace și securitate tuturor țărilor, mari și mici. Din păcate, mulți dintre
acești reprezentanți au trăit nu numai al doilea război mondial, ci și ororile primului război
purtat cu doar 25 de ani în urmă. 37

35
Burian, A. Drept diplomatic şi consular. – Chişinău: Cuant, ediţia a II-a, revăzută şi adăugită, 2003.
36
Weiss, Thomas G., Tatiana Carayannis, Louis Emmerij, and Richard Jolly. UN Voices: The Struggle for
Development and Social Justice. Bloomington, Ind.: Indiana University Press, 2005.
37
Hillard, L., Shendruk, A. Funding the United Nations: What Impact Do U.S. Contributions Have on UN
Agencies and Programs?, Council on Foreign Relations,2019.
 Acest Război Mondial a pretins cel puțin 15 milioane de vieți în mod direct și alte 20 de
milioane indirect. Așadar, nu a fost surprinzător faptul că participanții din San Francisco au
început Carta Națiunilor Unite cu următoarea promisiune: „NOI POPORUL NAȚIUNILOR
UNITE am hotărât să salvăm generațiile următoare de flagelul războiului, care de două ori în
viața noastră a adus omenirii tristețe nespusă ” 38

Așa cum au menționat autorii Hillard și Shendruk, bazele Organizaţiei Naţiunilor Unite
(ONU) au fost constituite încă din timpul celui de-al Doilea Război Mondial, această titulatură
fiind propusă de preşedintele Statelor Unite ale Americii, Franklin D. Roosevelt, şi introdusă în
Declaraţia Naţiunilor Unite de la 1 ianuarie 1942, semnată de SUA, Marea Britanie, fosta
Uniune Sovietică şi China, alături de alte 22 de state. Carta Naţiunilor Unite a fost semnată la
26 iunie 1945, la San Francisco şi a intrat în vigoare la 24 octombrie 1945, aceasta fiind bazată
pe menţinerea păcii şi securităţii internaţionale, promovarea cooperării şi dezvoltării globale
şi promovarea drepturilor omului.39

Astăzi, ONU a crescut la 192 de state membre, cuprinzând fiecare țară de pe glob. În
timp ce cadrele Cartei ONU nu ar fi putut imagina multe dintre provocările de la începutul
secolului al XXI-lea, această instituție internațională unică este mai relevantă astăzi decât
oricând.

Ian Johnson afirma faptul că a fi în siguranță în timpul nostru nu mai înseamnă doar a
preveni războiul. 40 Un exemplu în acest sens sunt temperaturile medii în creștere constantă ale
Pământului, cunoscute sub numele de încălzire globală. Se crede din ce în ce mai mult că
provoacă vreme extremă, precum secete catastrofale, valuri de căldură și uragane precum cea
care a distrus New Orleans și alte zone înconjurătoare în 2005.

Paul Kennedy menționa că bolile infecțioase, transportate peste granițe de cei 3,3
miliarde de oameni care zboară anual pe plan internațional, reprezintă o altă amenințare. În doar
câteva săptămâni, în 2003, sindromul respirator acut sever (SARS) s-a răspândit la nivel global
de la focarul inițial din Asia de Sud-Est, transportat de indivizi pe zboruri intercontinentale care
călătoresc pentru afaceri, vizite de familie și nunți sau se întorc acasă în țările lor respective.
Pandemia HIV / SIDA, care devastează comunități întregi, este mult mai mortală decât orice

38
Fagan, M., Huang, C. United Nations gets mostly positive marks from people around the world, September 23,
Pew Research Center, 2019
39
Hillard, L., Shendruk, A. Funding the United Nations: What Impact Do U.S. Contributions Have on UN
Agencies and Programs?, Council on Foreign Relations,2019.
40
Johnstone, Ian. “The Role of the UN Secretary-General: The Power of Persuasion Based on Law.” Global
Governance 9, 2003.

24
război. Lipsa alimentelor, lipsa de apă potabilă curată și îngrijirea medicală deficitară costă în
continuare milioane de vieți. Și, în timp ce războiul nu mai este purtat în mod obișnuit între țări,
războiul civil are ca rezultat pierderi uimitoare de vieți omenești și atrocități pentru drepturile
omului. 41

În timp ce cei adunați la San Francisco în urmă cu mai bine de 60 de ani nu ar fi putut
prezice toate problemele transnaționale supărătoare de astăzi, totuși au reușit să creeze un corp
mondial care să se potrivească multora dintre nevoile din vremurile noastre. Conform
articolului 1 din Carta ONU, scopurile organizației sunt:

 să mențină pacea și securitatea internațională;

 să dezvolte relații de prietenie între națiuni;
 să realizeze cooperării la nivel internațional, atât în rezolvarea problemelor cu
caracter economic, social, cultural sau umanitar precum și să promoveze
respectarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale pentru toți; și nu în
ulimul rând
 să fie un centru pentru armonizarea acțiunilor națiunilor în atingerea acestor
scopuri comune.42

ONU este singura organizație interguvernamentală din lume care este atât
internațională, cât și dedicată răspunderii printr-o singură organizație la toate provocările
comunității globale. ONU este centrul mondial al cooperării, inima politică și diplomatică a
omenirii. Reprezentanți din țări mari, precum Republica Populară Chineză și India, cu mai mult
de 1 miliard de locuitori fiecare, se întâlnesc cu trimiși din state mici precum micul stat Nauru
din Pacific, cu doar 13.000 de cetățeni. Delegații statelor sărace și bogate se conferă în holuri
și săli de conferințe. Guvernele fără armate stau la aceeași masă cu puterile militare. 43

Analfabetismul, foametea, bolile infecțioase, poluarea, cumpărarea și vânzarea de ființe

umane, mortalitatea infantilă, copiii soldați, sărăcia, suprapopularea, dezvoltarea economică
inegală, traficul de droguri, refugiații și persoanele strămutate intern, condițiile de muncă

41
Paul Kennedy, The Parliament of Man: The Past, Present, and Future of the United Nations. New York:
Random House, 2006
42
Fasulo, Linda. An Insider’s Guide to the UN. New Haven, CT: Yale University Press, 2003.
43
Thakur, Ramesh. The United Nations, Peace and Security: From Collective Security to the Responsibility to
Protect. New York: Cambridge University Press, 2006.

25
periculoase, culturile care dispar, încălcările drepturilor omului, terorismul, războiul și
proliferarea nucleară sunt doar câteva dintre problemele din ordinea zilnică a ONU.44

ONU a ajutat omenirea în nenumărate feluri. Sistemul ONU a eliminat complet variola
și a eliminat poliomielita pe tot globul, cu excepția a șase țări. A contribuit la aducerea apei
potabile la peste 2 miliarde de oameni și a ajutat 50 de milioane de refugiați. Peste 170 de
acorduri de pace au fost negociate sub auspiciile organismului mondial. Împreună cu cele peste
60 de misiuni de menținere a păcii și alte inițiative de pace, ONU a fost un jucător major în
reducerea numărului de conflicte armate și genociduri.

Organizația a construit o rețea de cooperare între statele lumii prin facilitarea a peste
500 de acorduri internaționale, de asemeni ONU a jucat un rol major în a face colonizarea sau
supunerea popoarelor de către o putere externă, un comportament inacceptabil în relațiile
internaționale. Ca urmare, au apărut peste 80 de state independente. ONU a avansat în plus
democrația în aproape 100 de țări, oferind sprijin electoral în perioadele de schimbare politică
istorică, cum ar fi sfârșitul regimului rasist de apartheid din Africa de Sud; după retragerea
puterii coloniale Indonezia din Timorul de Est; și după căderea guvernului extremist taliban în
Afganistan. Și, datorită promovării ONU a drepturilor omului, atenția lumii se concentrează
asupra nedreptăților cu care se confruntă cetățenii de pretutindeni. 45

Organizația Națiunilor Unite dorește să îndeplinească patru obiective: menținerea păcii

și securității în lume, dezvoltarea relațiilor de prietenie între națiuni, realizarea cooperării
internaționale prin încurajarea respectării drepturilor omului și pare a fi un centru în care
eforturile națiunilor sunt armonizate către obiective comune.

Potrivit lui Stanley, fiind cea mai reprezentativă organizație interguvernamentală din
lume astăzi, rolul Organizației Națiunilor Unite lume este de neînlocuit de orice alte organizații
internaționale sau regionale. Națiunile Unite au adus contribuții pozitive enorme la menținerea
păcii și securității internaționale, promovând cooperarea între state și dezvoltarea
internațională. 46 Astăzi, oamenii lumii încă se confruntă cu cele două probleme majore ale păcii
și dezvoltării. Numai prin cooperare internațională omenirea poate face față provocărilor
problemelor globale și regionale. Organizația Națiunilor Unite poate juca un rol esențial și

44
LeBor, Adam. ‘‘Complicity with Evil’’: The United Nations in an Age of Modern Genocide. New Haven, CT:
Yale University Press, 2006.
45
Ziring, Lawrence, Robert Riggs, and Jack Plano. The United Nations. Boston, Mass.: Thomson-Wadsworth,
2005.
46
Meisler, Stanley. United Nations: The First Fifty Years. New York: Grove Atlantic Press, 1995

26
pozitiv în acest sens. Consolidarea rolului Organizației Națiunilor Unite în noul secol și
promovarea stabilirii unei ordini politice și economice internaționale corecte și rezonabile se
însoțește cu tendința istoriei și este în interesul tuturor națiunilor.

2.2. Rolul NATO

În urma celui de-al doilea război mondial, Europa de Est și de Vest s-au trezit separate
de diviziunile ideologice și politice ale Războiului Rece. Europa de Est a căzut sub dominația
Uniunii Sovietice. În 1949, douăsprezece țări din ambele părți ale Atlanticului au format
Organizația Tratatului Atlanticului de Nord (NATO) pentru a contracara riscul ca Uniunea
Sovietică să încerce să-și extindă controlul asupra Europei de Est și în alte părți ale
continentului.

Între 1947 și 1952, Planul Marshall a furnizat mijloacele de stabilizare a economiilor

vest-europene. Rolul NATO ca alianță politică și militară a fost de a asigura apărarea colectivă
împotriva oricărei forme de agresiune și menținerea unui mediu sigur pentru dezvoltarea
democrației și a creșterii economice. 47

NATO are douăzeci și șase de membri: Belgia, Bulgaria, Canada, Republica Cehă,
Danemarca, Estonia, Franța, Germania, Grecia, Ungaria, Islanda, Italia, Letonia, Lituania,
Luxemburg, Olanda, Norvegia, Polonia, Portugalia, România, Slovacia , Slovenia, Spania,
Turcia, Regatul Unit și Statele Unite. NATO funcționează prin consens în sensul că toate cele
douăzeci și șase de state membre trebuie să fie de acord înainte de luarea unei decizii. În plus
față de cei douăzeci și șase de membri, există douăzeci și șapte de parteneri, care doresc fie
calitatea de membru, fie o relație de securitate cu NATO.

În consecință, statele membre NATO și-au intensificat eforturile de a dezvolta

structurile militare necesare pentru a-și pune în aplicare angajamentul de apărare comună. Cu
toate acestea, potrivit lui Gustav Schmidt, NATO a rămas o organizație condusă politic, care
se ocupă de interesele tuturor membrilor săi. 48

NATO este astăzi un centru strategic de securitate și apărare, care poate proiecta puterea
militară și parteneriată la nivel mondial. Cu toate acestea, sarcina Alianței de astăzi este așa

47
Hopkinson, W., “Enlargement: A New NATO,” in Chaillot Papers 49 , Paris: Western European Union –
Institute for Security Studies, 2001
48
Schmidt, Gustav, ed., A History of NATO: The First Fifty Years. A collection of essays exploring various
aspects of NATO history. London: Praeger,2001ș

27
cum a fost: a proteja libertatea și securitatea națiunilor membre prin mijloace politice și de
securitate bazate pe valorile democrației, libertății, statului de drept și soluționării pașnice a
litigiilor. În acest scop, NATO oferă un forum strategic pentru consultări între nord-americani
și europeni cu privire la problemele de securitate de interes comun și facilitatea de a lua măsuri
comune pentru a le rezolva. 49

În primul rând, NATO transformă militarii membrilor săi pentru a face față unui mediu
strategic în schimbare rapidă. În al doilea rând, Alianța își extinde operațiunile și misiunile, atât
în căutarea stabilității, cât și în combaterea terorismului. În al treilea rând, NATO își adaptează
forțele pentru a face față provocărilor provocate de terorism, statele eșuate și proliferarea
armelor de distrugere în masă și le deschide către noi parteneri, atât civili, cât și militari. În al
patrulea rând, dezvoltarea în continuare a unui parteneriat de lucru cu Uniunea Europeană.

Moens la rândul său, susține că NATO a introdus, de asemenea, o serie de alte inițiative
pentru a face față provocărilor de securitate viitoare. Printre cele mai importante dintre acestea
se numără Inițiativa privind capacitățile de apărare (DCI); dezvoltarea identității europene de
securitate și apărare în cadrul Alianței (ESDI); și înființarea unui centru pentru arme de
distrugere în masă, care urmărește să îmbunătățească capacitatea Alianței de a răspunde
amenințării reprezentate de astfel de arme și de a preveni răspândirea acestora. 50

Un alt autor, și anume John T. Afirmă că: „una dintre cheile succesului NATO este
procesul său de luare a deciziilor bazat pe consens. Nu există un sistem de vot și toate deciziile
trebuie să fie unanime.”51 De multe ori sunt necesare consultări și discuții extinse înainte ca o
decizie importantă să poată fi luată. Deși acest sistem poate părea lent și dificil pentru un
observator extern, acesta are două avantaje majore; în primul rând, suveranitatea și
independența fiecărei țări membre sunt respectate; și în al doilea rând, atunci când se ia o
decizie, aceasta are sprijinul deplin al tuturor țărilor membre și angajamentul lor de a o pune în
aplicare.

Astfel și Kay Sean susține că: „un obiectiv important al transformării NATO a fost
consolidarea securității și stabilității prin consolidarea încrederii și înțelegerii cu foștii săi

49
Moens, Alexander, Cohen Lenard, J. and Sens Allen, G., NATO and European Security , Westport: Praeger,
2003
50
Howorth, Jolyon and John T. S. Keeler, Defending Europe: The EU, NATO and the Quest for European
Autonomy (New York: Palgrave Macmillan, 2003
51
Kaplan, Lawrence S., The Long Entanglement: NATO’s First Fifty Years , Westport: Praeger, 1999

28
adversari prin dialog și cooperare.”52 Un prim pas în această direcție a fost înființarea
Consiliului de Cooperare în Atlanticul de Nord în 1991. De când a fost redenumit Consiliul de
Parteneriat Euro-Atlantic, acesta a devenit principalul forum de consultare și cooperare între
NATO și țările terțe. În 1994, NATO a introdus Parteneriatul pentru Pace. Acesta este un
program major conceput pentru a ajuta țările participante să își restructureze forțele armate
pentru a le permite să își joace rolul adecvat într-o societate democratică. Adaptat la nevoile
individuale ale fiecărei țări, acesta oferă oportunități de cooperare practică în multe domenii
diferite, permițând participanților să aleagă atât de mult sau de puțin din program cât necesită
nevoile lor de securitate. 53

La Summit-ul de la Praga, din noiembrie 2002, s-au făcut pași în continuare pentru
întărirea cooperării dintre NATO și țările partenere. La Praga a fost introdus un nou mecanism
de cooperare, Planul de Acțiune al Parteneriatului. Primul program care urma să fie dezvoltat a
fost Planul de Acțiune al Parteneriatului împotriva Terorismului.54 Deși o forță de apărare
occidentală unificată beneficiază națiunile occidentale, rolul NATO va trebui să se schimbe
drastic pentru a îndeplini noi standarde și cerințe. S-au făcut deja multe măsuri pentru
restructurarea și reevaluarea rolului NATO în lume, precum combaterea terorismului și
pirateriei. Dacă NATO și-ar continua tendința actuală fără o schimbare de strategie, ar fi corect
să presupunem că Statele Unite vor înceta să contribuie la fel de mult ca și ea, ca critici
împotriva alocării reduse de fonduri și materiale către NATO de la membrul său european țările
au afectat organizația și reducerea dimensiunii ar putea lăsa Alianța să nu poată face față crizelor
internaționale, în cazul în care acestea apar.

Două inițiative, Inițiativa de Apărare Inteligentă și Inițiativa Forțelor Conectate, au fost

puse în mișcare pentru reformarea NATO și regularizarea contribuțiilor sale financiare din țările
membre. și anume apărarea inteligentă și forțele conectate.55 Forțele NATO trebuie să fie
întotdeauna capabile să își îndeplinească sarcinile esențiale. Astfel NATO intenționează să
desfășoare în mod constant o forță militară modernă și echipată corespunzător, cu pregătire,
conducere și abilități adecvate. Pentru a realiza acest lucru, se va pune mai mult accent pe
cooperarea dintre națiuni, asigurându-se că toate forțele comune sunt actualizate și pregătite.

52
Kay, Sean, NATO and the Future of European Security . A look at the changing nature of European security
and its impact upon the Alliance. Lanham: Rowman & Littlefield, 1998
53
Ibidem
54
David, Charles-Philippe and Jacques Levesque, eds, The Future of NATO: Enlargement: Russia and European
Security, Montreal and Kingston: McGill and Queens University Press, 2005
55
BOGZEANU, Cristina, Rolul NATO şi al UE în managementul crizelor din Balcanii de Vest, Editura
Universităţii Naţionale de Apărare „Carol I”, Bucureşti, 2011.

29
NATO speră să reducă cheltuielile inutile și să își crească potențialul militar. Având în vedere
acest lucru, este necesar ca NATO să își îndeplinească cele șase sarcini esențiale din conceptele
strategice:

1. Protejarea libertății și securității statelor membre prin mijloace politice și militare.

2. Angajamentul față de valorile libertății, democrației, drepturilor omului și statului de

drept, în conformitate cu Carta Națiunilor Unite, de a menține pacea și securitatea
internațională.

3. Păstrarea legăturii puternice dintre America de Nord și națiunile europene, asigurând

cooperarea viitoare cu statele membre.

4. Continuarea îndeplinirii eficiente a trei sarcini esențiale: apărarea colectivă a

națiunilor membre, gestionarea crizelor conflictelor internaționale și consolidarea securității
cooperării internaționale.

5. Rămâne un forum transatlantic pentru consultarea tuturor aspectelor care afectează

integritatea teritorială, independența politică și securitatea membrilor săi.

6. Continuarea modernizării și reformării pentru a rămâne eficientă și eficientă în

întreaga gamă de operațiuni NATO 56.

Aceste sarcini implică un sprijin mai bun al echipamentelor interoperate și o

modernizare a tehnologiei utilizate, care să permită forțele pentru a menține eficacitatea în pace
și război. Luând în considerare trecutul, prezentul și viitorul NATO, merită să luăm în
considerare și peisajul strategic în care se mișcă aceasta. Provocările de astăzi sugerează două
axe ale dezvoltării strategice: o revenire la politica de mare putere cât și gestionarea asimetriei
strategice.

Putem concluziona faptul că NATO rămâne o legătură indispensabilă de

interoperabilitate dintre forțele armate din Europa și America de Nord. Standardele NATO,
construite de-a lungul a aproape șaizeci de ani, reprezintă un corp de cunoștințe militare care
sunt extrem de atractive pentru potențialii parteneri. NATO promovează valorile democratice
și le permite membrilor săi să se consulte și să coopereze în așa mod încât să se poată construi

Cristina Boghezanu. Evoluția relației NATO-UE față de determinarea polilor de putere, Editura Universităţii
56

Naţionale de Apărare „Carol I” Bucureşti, 2013.

30
încredere și să poată preveni conflictele la nivel internațional, așadar NATO se angajează să
soluționeze pașnic disputele.

Putem spune că NATO oferă cel mai bun exemplu al modului în care valorile și
interesele comune facilitează colaborarea politică și militară menită să asigure securitatea
statelor membre. Astăzi, NATO își oferă capacitățile și resursele pentru a asista organizațiile
internaționale și regionale în combaterea crizelor și rezolvarea unei game largi de probleme.

2.3. Rolul OSCE

OSCE (Organizația pentru Securitate și Cooperare în Europa), cu rădăcinile sale în

Procesul de la Helsinki și Conferința pentru Securitate și Cooperare în Europa, a apărut după
sfârșitul Războiului Rece ca instituție de securitate euro-atlantică cu un mandat clar și inovator
să promoveze un nou model de cooperare și incluziv de securitate în zona sa. OSCE se bazează
pe ipoteza că instituirea democrațiilor liberale stabile este o rețetă cheie pentru stabilitatea
regională și securitatea internațională. În acest sens, abordarea OSCE a fost similară și în multe
privințe o sursă de inspirație pentru UE și NATO57

Potrivit lui Davy Richard, Organizația pentru Securitate și Cooperare în Europa

(OSCE), cu cele 57 de state participante, este cea mai mare organizație regională de securitate
din lume și își propune să asigure pacea, democrația și stabilitatea. OSCE își desfășoară
activitățile în trei „dimensiuni ale securității”: politico-militară, economico-ecologică și
dimensiunea umană.58 Însuși conceptul de securitate poate fi privit dintr-un număr de unghiuri
diferite și, prin urmare, poate fi înțeles în moduri diferite. Acest lucru s-a manifestat în special
în perioada post-război rece, odată cu extinderea (includerea problemelor non-militare),
aprofundarea (abandonarea ideii că statul este singurul obiect care trebuie protejat) și
îmbogățirea (transferul de cunoștințe din alte discipline) ale conceptului de securitate. 59

În primele zile ale secolului al XXI-lea, și în special ca răspuns la atacurile din 11

septembrie, OSCE, la fel ca UE și NATO, s-a deplasat rapid pentru a identifica terorismul

57
Emanuel Adler and Michael Barnett (eds.), Security Communities. Princeton, NJ: Princeton University Press,
2001
58
Davy Richard. Helsinki Myths: setting the reccord straight on the Final Act of the CSCE 1975. In: Cold War
History, February 2009
59
Ibidem

31
internațional ca o amenințare cheie pentru zona euro-atlantică și pentru securitatea
internațională mai general și și-a propus să își consolideze capacitatea de a juca un rol important
în combaterea acestei amenințări. Concentrarea contemporană asupra combaterii terorismului
s-a tradus într-un accent reînnoit asupra importanței realizării practicilor de securitate pentru
construirea comunității. Astfel, într-un grad și mai mare decât NATO și UE, OSCE a adoptat o
abordare care pune accentul pe prevenire și, mai larg, pe mijloacele non-militare de combatere
terorism.

În ultimii 40 de ani, în ciuda tuturor crizelor și a neînțelegerilor cu care s-a confruntat

OSCE, a reușit să le depășească cu succes, întrucât statele sale membre și-au dat seama mereu
de importanța și necesitatea existenței sale. Destul de des, OSCE a devenit un instrument
important în menținerea unei relații constructive între statele participante. Acest punct pare să
fi revenit astăzi, când în timpul crizei ucrainene, OSCE s-a dovedit a fi singura instituție de
securitate europeană care ar putea angaja toate părțile din conflict în dialog pentru a căuta
soluționarea crizei60. Acest lucru a contribuit din nou la reiterarea avantajelor competitive ale
OSCE ca fiind universalitatea, egalitatea și flexibilitatea, toate dezvoltate de-a lungul istoriei
sale.

OSCE abordează, de asemenea, cele mai sensibile probleme pentru multe țări, cum ar fi
procesele electorale și traficul de persoane în Ucraina, soluționarea conflictului transnistrean în
Moldova și tendințele autoritare opuse în Belarus iar rezultatele diferă de la o țară la alta. 61
Desigur, rolul OSCE în domeniul securității este un subiect inevitabil, natura democratică a
organizației, care este consacrată în regula consensului, este recunoscută ca avantaj comparativ
al OSCE în comparație cu alte organizații internaționale.

Jonathan Cohen, în lucrarea “Conflict Prevention in the OSCE: An Assessment of

Capacities” subliniază faptul că protecția și gestionarea frontierelor reprezintă un obiectiv și o
sarcină complexă la mai multe niveluri, atât pentru statele suverane, cât și pentru acordurile
regionale de securitate ale statelor.62 Protecția și gestionarea frontierelor reprezintă o provocare
de securitate pentru OSCE ca organizație internațională care are propriile resurse destinate
implementării obiectivelor în acest domeniu. Mai mult, este o provocare pentru relațiile

60
Zagorski A.V. Strengthening the OSCE. Building a Common Space for Economic and Humanitarian
Cooperation, an Indivisible Security Community from the Atlantic to the Pacific / RIAC. Moscow, 2014.
61
Salber and Ackermann, Organization for Security and Co-operation in Europe, Border Security And
Management Concept Framework For Co-Operation By The Osce Participating States, MC(13) Journal No. 2,
Agenda item 8, Ministerial Council, Ljubljana,2005.
62
Cohen Jonathan. Conflict Prevention in the OSCE: An Assessment of Capacities. Netherlands: Netherlands
Institute of International Relations, Clingendael, 1999.

32
bilaterale de cooperare sau conflict între statele participante, statele partenere și țările terțe. În
cele din urmă, este o provocare care necesită cooperare și parteneriat între OSCE și alte
organizații care au aceleași obiective în politica internațională și se bazează pe aceleași principii
democratice, inclusiv Națiunile Unite, Uniunea Europeană, Consiliul Europei, precum și alte
organizații care au un domeniu de operare restrâns și specializat.

Managementul și securitatea frontierelor este un obiectiv complex care poate fi adus sub
sfera tuturor celor trei dimensiuni ale securității, și anume necesită cooperare și acțiuni
coordonate prin toate cele trei dimensiuni. Referindu-se la Declarația de la Astana, statele
participante la OSCE au convenit că „ciclul conflictului”, care include avertizarea timpurie,
prevenirea conflictelor, gestionarea crizelor și reabilitarea post-conflict, va rămâne una dintre
prioritățile cheie ale OSCE în viitor.63 Având în vedere distribuția geografică largă și prezența
internațională a misiunilor în focarele de criză de pe glob, se poate concluziona că gestionarea
și securitatea frontierelor este un element tehnic și uman important al procesului de stabilizare
în regiunile de conflict. Izbucnirea conflictelor intra-statale (Ucraina) sau interstatale mărește
nesiguranța generală a unei anumite zone geografice și în aceste condiții unul dintre principalii
criterii și indicatori de instabilitate și vulnerabilitate este securitatea și modul de funcționare a
frontierelor și a circulației transfrontaliere. Astfel, în cazul conflictelor intra-statale sau
interstatale, gestionarea frontierelor devine una dintre principalele priorități și instrumente de
gestionare a conflictelor.

Pe lângă dimensiunea politico-militară, managementul și controlul frontierelor sunt

legate și de celelalte două dimensiuni - economică și umană. 64 Dimensiunea economică se
referă la gestionarea frontierelor și la sistemele uniforme și complementare de control al
frontierelor prin cooperarea statelor participante, care vizează prevenirea activităților
economice ilicite și a comerțului ilegal (cu droguri și alte substanțe ilegale, infracțiuni
transfrontaliere, trafic de persoane, etc.). În cele din urmă, gestionarea și controlul frontierelor
astăzi este inevitabil legată de dimensiunea umană a securității, în ceea ce privește respectarea
și exercitarea drepturilor fundamentale ale omului. Într-o lume globalizată, mobilitatea
persoanelor, serviciilor, bunurilor și capitalului este una dintre cele mai importante realizări
referitoare la drepturile și libertățile omului, care este îmbunătățită progresiv la nivel interstatal
cât și internațional. În prezent, OSCE se concentrează în principal pe Ucraina. Cu toate acestea,

63
Organization for Security and Co-operation in Europe, Astana Commemorative Declaration Towards a Security
Community, SUM(10) Journal No. 2, Agenda item 4, Summit Meeting, Astana, 2010. Valabil
https://www.osce.org/files/f/documents/b/6/74985.pdf (accesat 15.04.2021)
64
Ibidem

33
preocuparea pentru Ucraina a eliminat alte subiecte importante. Acest lucru este evidențiat în
mod deosebit de exemplul „procesului Helsinki ”, care este orientat spre reformarea organizației
pentru a face față în mod eficient noilor provocări de securitate.65

OSCE trebuie să răspundă în mod eficient nu numai la criza Ucrainei, ci și la multe alte
provocări de securitate cu care se confruntă statele sale participante. Provocările contemporane
de securitate care au un caracter transnațional, cum ar fi terorismul, criminalitatea organizată,
migrația ilegală, proliferarea armelor de distrugere în masă, amenințările cibernetice, traficul
de droguri, traficul de arme și traficul de persoane, sunt amenințări comune care afectează toate
statele participante la OSCE și care necesită un răspuns concret în contracararea lor.

Un rol proeminent aparține cercetătorului Petru Pah și anume lucrarea „Principalele

organizații internaționale de securitate și rolul lor în organizarea și desfășurarea operațiilor
multinaționale” în care autorul considră că în lumea globalizată de astăzi, aceste amenințări trec
cu ușurință granițele. Tensiunea și lipsa de încredere între statele ale căror securitate și
prosperitate sunt împletite conduc la o „situație de pierdere”.66 Influența OSCE depinde în cele
din urmă de voința politică și angajamentul statelor participante. Având în vedere mediul de
securitate caracterizat de o neîncredere în creștere, este foarte dificil să construiești o comunitate
de securitate pe teritoriul OSCE.

O altă opinie foarte importantă este menșionata în lucrarea lui Mihai Marcel Neag,
„Posibile soluții de rezolvarea a conflictelor viitoare” în care este expusă părerea precum că una
dintre sarcinile cheie ale OSCE ar fi continuarea dezvoltării măsurilor de consolidare a
încrederii care să prevină escaladarea conflictelor. OSCE ar putea fi, de asemenea, o platformă
relevantă pentru discuții care ar reuni Rusia, NATO și UE, în jurul aceleiași mese, pentru a găsi
un răspuns eficient la amenințările globale la adresa securității. OSCE ar putea fi, de asemenea,
un instrument eficient în mediul de securitate contemporan, răspunzând întregului spectru de
provocări de securitate în cazul în care NATO sau UE nu sunt în măsură să acționeze. 67

65
Christian Nunlist and David Svarin, Overcoming the East-West Divide: Perspectives on the Role of the OSCE
in the Ukraine Crisis, (Center for Security Studies (CSS), ETH Zurich and foraus – Swiss Forum on Foreign
Policy, Zurich, December, 2014
66
Pah Petru. Principalele organizații internaționale de securitate și rolul lor înorganizarea și desfășurarea
operațiilor multinaționale. În: Constantin Moștoflei (coord.). Politici și Strategii în Gestionarea Conflictualității.
Organizații și state ca actori ai securității. București: Editura Universității Naționale de Apărare „Carol I”, 2008
67
Neag Mihai Marcel. Posibile soluții de rezolvarea a conflictelor viitoare. În: Constantin Mooștoflei (coord.).
Politici și strategii în gestionarea conflictualității, Sesiunea anuală de comunicări științifice cu participare
internațională a Centrului de studii strategice de apărare și securitate, București: Editura Universității Naționale
de Apărare „Carol I”, 2008

34
 De la fosta CSCE de la Helsinki, Organizația pentru Securitate și Cooperare din Europa
a mers mult în transformarea sa într-o nouă instituție internațională care a devenit în prezent
cea mai mare organizație regională de securitate din lume. Diplomația preventivă, pe care o
folosește cel mai frecvent ca instrument al activităților sale, include sprijin pentru guvernele din
regiune în promovarea cooperării regionale și în special în lupta împotriva criminalității
organizate, având în vedere că criminalitatea organizată nu este doar o chestiune de securitate,
ci și o problemă socială. Lumea modernă se caracterizează nu numai prin aprofundarea
vechiului, ci și prin apariția unor noi provocări de securitate care au afectat atât relațiile interne,
cât și cele internaționale.

Având în vedere contextul de securitate care prevalează astăzi atât în Europa cât și în
lume, globalizarea, tranziția și rătăcirea în politică, este de înțeles că statele fără ajutorul și
cooperarea Marilor Puteri prin securitate cooperativă, nu vor putea contracara securitatea
contemporană, provocările, riscurile și amenințările.

După cum a remarcat profesorul Dragan Simic, „ ... indiferent de eforturile cu adevărat
democratice și pașnice ale OSCE, conceptul de securitate cooperativă a rămas în mare măsură
o viziune normativă , neatinsă în realitate și insuficient de clară în sens teoretico-filozofic ”.68
La începutul secolului al XXI-lea, amenințările transnaționale precum terorismul, crima
organizată, amenințările cibernetice etc. au ocupat locul cel mai înalt pe agenda de securitate,
în timp ce se părea că spațiul de la Vladivostok la Vancouver era profund dedicat păcii și
cooperării. Cu toate acestea, criza neașteptată din Ucraina a atras atenția asupra noilor provocări
care au readus OSCE la o situație similară cu momentul creării sale și rolul său de echilibrare
între Est și Occident. Acest lucru complică structura de securitate, deja compromisă de factori
destabilizatori din periferie, din Asia Centrală, Orientul Mijlociu și Africa de Nord.

Procesul de globalizare a dat naștere unor tipuri complet noi de amenințări atât la nivel
național, cât și la nivel regional, global și individual. La începutul secolului XXI-lea, numeroase
provocări și amenințări transnaționale au primit prioritate maximă pe agendele de securitate.
Datorită implicațiilor pe care le au pentru dinamica securității nu numai a regiunii OSCE, ci și
a altor părți ale lumii, schimbările sunt cruciale pentru înțelegerea amenințărilor individuale la
adresa securității. Natura schimbătoare a războiului și a conflictelor armate, precum și
specificitatea actorilor, instrumentelor și instituțiilor influențează caracterul și sfera

68
Dragan Simić, Nauka o bezbednosti (The Science of Security), the FRY Official Gazette, Faculty of Political
Sciences, Belgrade, 2002.

35
provocărilor contemporane de securitate.69 Deși numărul războaielor și conflictelor armate este
în scădere, alte forme de violență sunt în mod constant în creștere, contribuind la sentimentul
general de nesiguranță.

Pe baza prezentării generale a dinamicii securității în spațiul OSCE, precum și în

regiunile învecinate, se constată o creștere accentuată a provocărilor și amenințărilor cu care se
confruntă statele participante. Polarizarea și confruntarea dintre ele încalcă principiile
fundamentale de cooperare și colaborare care se află la baza existenței OSCE. Astfel de evoluții
pot oferi justificare scepticilor cu privire la relevanța rolului OSCE ca instituție de securitate,
datorită incapacității sale de a păstra pacea și stabilitatea în propriul spațiu.

Cu toate acestea, autorul Lambert susține faptul că OSCE, cu membrii săi și conceptul
multidimensional de securitate comună, cooperantă și indivizibilă rămâne un actor important în
abordarea provocărilor contemporane. Criza ucraineană a pus sub semnul întrebării stabilitatea
arhitecturii europene de ordine și securitate, dar a declanșat și o avalanșă de alte probleme de
securitate legate de dimensiunile economice, energetice și umane. Pe de altă parte, zonele de
conflict cu amenințări regionale, care se întind de-a lungul granițelor sudice ale spațiului OSCE,
au provocări de securitate cu caracter transnațional și au un impact direct asupra securității
statelor participante. Abordarea acestor provocări și amenințări nu se oprește la nivel regional,
ci are un impact global.70

Cuprinzând trei dimensiuni interconectate, politic-militar, economic și de mediu și

uman, OSCE are capacitatea și instrumentele de a răspunde eficient amenințărilor
contemporane. Principala provocare, de fapt, este disonanța dintre statele participante, precum
și lipsa lor de hotărâre în implementarea angajamentelor asumate și în respectarea principiilor
adoptate de organizație. Astfel, chiar și la 40 de ani de la crearea sa, dialogul și cooperarea
rămân obiectivele principale ale OSCE.

2.4. Gradul de participare a Republicii Moldova în cadrul organizaţiilor

internaţionale

69
Gunther Hauser and Franz Kernic, European Security in Transition, Ashgate Publishing Limited, 2006
70
Ghebali, A. Lambert: The OSCE Code of Conduct on Politico-Military Aspects of Security. 2005

36
 Potrivit lui Popescu “Integrarea europeană a Republicii Moldova reprezintă un proces
complex și multidimensional, deoarece include eforturi pe ambele dimensiuni atât interne cât
și externe, aceste două fiind interdependente, întrucât realizarea transformărilor interne a fost
și este dictată de cerințele și inițiativele comunității europene.”71 Acest fapt este determinat nu
numai de necesitatea țării de a corespunde standardelor europene, ci și de interesul UE de a
avea parteneri fiabili și stabili și din punct de vedere economic și politic. Astfel pentru a
corespunde normelor și cerințelor UE, Republica Moldova trebuie să aplice calitatea de subiect
de drept internaţional public care se poate realiza prin:

– încheierea tratatelor internaţionale şi aderarea la cele existente;

– aderarea în calitate de membru, la organizaţiile internaţionale cu caracter universal,

regional, subregional, local sau specializat;

– stabilirea relaţiilor diplomatice cu alte state.72

La etapa actuală, organizațiile internaționale devin un actor tot mai important și influent
în formarea sistemului contemporan de securitate internațională, din ce în ce mai mult
pătrunzând în acele sfere care erau considerate aparținând strict statului cum ar fi securitatea
națională cât și internațională, sancțiunile economice, intervențiile umanitare și militare,
combaterea terorismului, prevenirea crimei organizate și altele.

Existența și creșterea valorii organizațiilor internaționale se datorează astfel și de

apariția la nivel internațional a actorilor neoclasici, a conflictelor neconvenționale și a riscurilor
lipsite de simetrie. Existența concomitentă și confruntarea unor tendințe pozitive majore cu
altele care generează riscuri și amenințări determină consolidarea cooperării atât în planul
securității multinivelare dintre state cât și pe constituirea parteneriatelor globale, regionale,
subregionale și naționale, lansarea de inițiative și identificarea de soluții în controlul și
prevenirea factorilor de risc.73

De la proclamarea independenţei Republicii Moldova la 27 august 1991, politica externă

a statului nostru a trecut prin mai multe stadii de maturizare: de la formalizarea juridică a
suveranităţii şi independenţei, la stabilirea relaţiilor diplomatice cu 45 de state ale lumii cât şi

71
Popescu, D., Năstase, Ad. Drept internaţional public. – Bucureşti: Editura Şansa SRL, 1997

72
Ecobescu, N., Voicu, I. Unele aspecte actuale ale teoriei organizaţiilor internaţionale. Revista Română de
Studii Internaţionale, nr. 2, 1976
73
Decaux, E.N. La reciprocite en droit international. Revue generale de droit international public, Paris, nr.2,
1980

37
a plasării ţării în sistemul relaţiilor internaţionale. Recunoaşterea şi afirmarea RM ca stat,
integrarea sa în sistemul internaţional în calitate de actor cu drepturi depline sânt rezultatul unor
eforturi reale pe plan extern al ţării R.M.

Pe parcursul a 16 ani de la proclamarea independenţei sale, R.M a fost recunoscută de

toate statele membre ale ONU, în prezent aceasta întreţine relaţii diplomatice cu mai mult de
123 dintre ele. Până in prezent Republica Moldova a încheiat peste 1344 de tratate şi acorduri
bilaterale cu alte state şi circa 586 de Convenţii internaţionale multilaterale, de asemenea,
participă în cadrul a 111-114 organizaţii internaţionale. 74

Tipurile tratatelor bilaterale încheiate de Republica Moldova se referă la comerţ şi

cooperare economică, asistenţă umanitară şi cooperare tehnică, stabilirea relaţiilor diplomatice
cu alte state, călătoriile reciproce, domeniul militar etc.

Astfel, Republica Moldova este membră a ONU, acesta s-a alăturat Organizației
Națiunilor Unite la 2 martie 1992 prin adoptarea Rezoluției Adunării Generale a ONU AGA /
RES / 46/223.75

Având în vedere caracterul universal al Națiunilor Unite, Republica Moldova recunoaște

rolul important al Organizației pentru promovarea democrației și a drepturilor omului,
menținerea păcii și securitatea internațională, dezvoltarea economică și socială, buna guvernare
și respectarea statului de drept .

Imediat după ce Republica Moldova s-a alăturat familiei ONU, mai multe agenții,
fonduri și programe ONU au înființat birouri de țară cu acordul Guvernului, în vederea
susținerii promovării democrației, bunei guvernări, prosperității, drepturilor omului și
consolidarea unui stat modern, european, bazat pe statul de drept.

În prezent, peste 15 agenții, fonduri și programe specializate au reprezentanțe sau birouri

bazate pe proiecte în Chișinău, după cum urmează:

 Programul Națiunilor Unite pentru Dezvoltare (PNUD);

 Fondul Națiunilor Unite pentru Copii (UNICEF);
 Fondul Națiunilor Unite pentru Populație (UNFPA);
 Organizația Mondială a Sănătății (OMS);

74
Ecobescu, N., Voicu, I. Unele aspecte actuale ale teoriei organizaţiilor internaţionale. // Revista Romană de
Studii Internaţionale, nr. 2, 1976.
75
Resolutions, Resolutions adopted without refference to a main committee, General Assembly- Forty sixth
session, disponibil https://undocs.org/pdf?symbol=en/A/RES/46/223 (accesat 05.05.2021)

38
  Organizația Internațională a Muncii (OIM);
 Entitatea Organizației Națiunilor Unite pentru Egalitatea de Gen și Abilitarea Femeilor
(ONU FEMEI);
 Organizația pentru Alimentație și Agricultură (FAO);
 Fondul internațional pentru dezvoltare agricolă (IFAD);
 Programul comun al ONU privind HIV / SIDA (UNAIDS);
 Organizația Internațională pentru Migrație (OIM);
 Organizația Națiunilor Unite pentru Educație, Știință și Cultură (UNESCO);
 Organizația Națiunilor Unite pentru Dezvoltare Industrială (UNIDO);
 Oficiul Națiunilor Unite pentru Droguri și Criminalitate (UNODC);
 Programul Națiunilor Unite pentru Mediu (PNUM);
 Agenția Internațională pentru Energie Atomică (AIEA);
 Banca Mondială (BM);
 Fondul Monetar Internațional (FMI);

Activitatea ONU în Moldova se desfășoară în conformitate cu Cadrul de parteneriat ONU-

Moldova pentru dezvoltare durabilă pentru perioada 2018-2022 semnat la Chișinău la 16 mai
2017, de către prim-ministrul Republicii Moldova, coordonatorul rezident al ONU și
reprezentanții organizațiilor sistemului ONU în Republica Moldova. 76

Organizația Națiunilor Unite se ocupă cu stabilitatea în mai multe domenii tematice cum ar
fi: drepturile omului și guvernarea; combaterea sărăciei; prestarea eficientă de servicii;
sănătatea și drepturile reproductive; educația incluzivă; egalitatea de gen și abilitarea femeilor
și a fetelor; combaterea inegalităților și promovarea incluziunii sociale; atenuarea schimbărilor
climatice și a dezastrelor naturale, etc.

Pe lângă ONU, Republica Moldova esre membră și OSCE. Misiunea OSCE în Moldova
este una înființată în 1993, astfel misiunea OSCE este unica organizație internațională prezentă
pe ambele maluri ale râului Nistru. Dispune de oficii pe ambele părți ale liniei administrative,
la Chișinău, Tiraspol și Bender. Misiunea OSCE în Moldova a fost înființată pentru a facilita o
soluționare politică cuprinzătoare și durabilă a conflictului transnistrean în toate aspectele sale,
consolidând independența, suveranitatea și integritatea teritorială a Republicii Moldova în
cadrul frontierelor sale recunoscute la nivel internațional, cu un statut special pentru

76
White, Nigel. The United Nations System: Toward International Justice. Boulder, CO: Lynne Rienner, 2002.

39
Transnistria, care pe deplin garantează drepturile umane, politice, economice și sociale ale
populației sale.

Aderând, in anul 1994, la Parteneriatul pentru Pace al Alianţei Nord-Atlantice, Moldova

a demonstrat că politica sa este perfect compatibilă cu constituirea noilor legături prieteneşti cu
alte ţări şi organisme internaţionale. Ea şi-a arătat angajarea in procesul de edificare a noului
sistem de securitate comună pentru Europa, susţinind ideea că statele europene pot asigura
pacea şi securitatea mai curind prin cooperare, decât prin discordie. Impreună cu statele-
membre ale Alianţei Nord-Atlantice şi statele care colaborează in cadrul Parteneriatului pentru
Pace, Republica Moldova manifestă un interes deosebit faţă de conlucrarea in scopul găsirii
soluţiilor pentru problemele comune. O reuşită in acest context a fost semnarea Planului
Individual de Acţiuni de Parteneriat (IPAP) cu NATO pe parcursul anului 2006.

Un obiectiv strategic, prioritar şi ireversibil, al politicii externe a Republicii Moldova

este integrarea in Uniunea Europeană, „deoarece pentru RM nu există altă cale de afirmare decit
integrarea deplină in lumea civilizată contemporană”. 77 In acest context, la 24 martie 2005,
Parlamentul Republicii Moldova, in prima sa şedinţă după alegerile parlamentare din 6 martie
2005, a adoptat in unanimitate o declaraţie comună cu privire la parteneriatul politic intre toate
partidele parlamentare in vederea realizării obiectivelor de integrare in UE. In prezent, relaţiile
RM cu UE şi cele 25 de state-membre sint reglementate de două documente de bază. Unul
dintre acestea este acordul de Parteneriat şi Cooperare78, semnat la 28 noiembrie 1994 şi intrat
in vigoare la 1 iulie 1998, prin care părţile s-au angajat să dezvolte un dialog politic eficient, să
promoveze schimbul comercial, investiţiile şi relaţiile economice armonioase, să coopereze in
domeniile juridic, economic, social, funciar şi cultural.

In continuare, la 22 februarie 2005, la Bruxelles a avut loc a VII-a reuniune a Consiliului

de Cooperare Moldova-UE, in cadrul căreia a fost adoptat Planul de Acţiuni Moldova-UE, care
reprezintă un document politic bilateral şi stabileşte obiectivele strategice ale cooperării dintre
Republica Moldova şi Uniunea Europeană pentru următorii trei ani, cu evaluarea progreselor
obţinute la intervale regulate de timp. 79

In concluzie, menţionăm faptul că, actualmente, colaborarea statului nostru cu Uniunea

Europeană, Organizaţia Naţiunilor Unite, OSCE, Consiliul Europei şi alte organisme

77
Zamfirescu I., Costuri și beneficii ale aderării la Uniunea Europeană pentru Țările candidate din Europa
Centrală și de Est, Institutul European din România, București, 2001.
78
Popescu, D., Năstase, Ad. Drept internaţional public. – Bucureşti: Editura Şansa SRL, 1997.
79
Ibidem

40
internaţionale denotă că Republica Moldova este un subiect plenipotenţiar de drept
internaţional, subiect activ al relaţiilor internaţionale la scară universală şi regională, stat care
se bucură de autoritate in comunitatea internaţională şi depune eforturi considerabile in
menţinerea păcii şi securităţii mondiale, garantarea şi respectarea valorilor general umane –
scopul suprem al dreptului internaţional public contemporan.

Concluzie:

Rolul organizațiilor internaționale ajută la stabilirea ordinei și stabilității internaționale,

mediantă în negocierile politice, oferind un loc inițiativelor politice și acționând ca catalizatori
pentru formarea coaliției. Mai mult de atât, organizațiile internaționale facilitează cooperarea și
coordonarea între națiunile membre. În plus, promovează inițiative globale care vizează
reducerea inegalităților, cum ar fi obiectivul Națiunilor Unite de dezvoltare durabilă.

Prin urmare, organizațiile internaționale tind să fie considerate fie ca primele instituții
ale unei lumi în căutarea păcii și securității internaționale, fie ca instrumente ale politicilor
externe. Organizațiile internaționale joacă un rol major în guvernanța sectorului de securitate
reformă și, prin urmare, integritate. Astfel , organizațiile internaționale oferă expertiză și sfaturi;
creșterea gradului de conștientizare cu privire la temele de securitate; finanțează instruiri,
programe și proiecte de dezvoltare a capacității privind o multitudine de probleme vitale, cum
ar fi abilitățile tehnice, guvernanța sectorului de securitate, supravegherea și integritatea
construcției. Organizațiile internaționale joacă de asemenea un rol central în procesul de
stabilire a normelor și standardelor precum și pentru asigurarea responsabilității și promovarea
statului de drept. Mai mult, ele stabilesc un canal de comunicare între guverne și societăți,
precum și între diferite națiuni și alte entități și actori internaționali.

Implicarea organizațiilor internaționale în domeniul reformei sectorului de securitate a

început să crească în anii 1990, când au realizat că eforturile de dezvoltare, în special în scenarii
de conflict și post-conflict, nu ar putea avea succes în medii nesigure. Guvernarea securității a
ajuns să fie văzută ca o componentă vitală a proiectelor de consolidare a instituțiilor, de
dezvoltare a guvernanței și de reconstrucție. În plus, supravegherea democratică a sectorului de
securitate și-a asumat un rol central în condiționalitatea pentru parteneriat și apartenență la
instituții, precum ONU, UE, NATO și Consiliul Europei.

41
CAPITOLUL III. Cooperarea internațională în Combaterea COVID-19

Este cunoscut faptul că coronavirusul a apărut spre sfârșitul anului 2019 și anume în
orașul Wuhan, China. Spre sfârșitul anului 2020, lumea continua să se confrunte cu o pandemie
globală în expansiune. Coronavirusul aparține unei familii de viruși care pot provoca diferite
simptome, cum ar fi pneumonie, febră, dificultăți de respirație și infecții pulmonare.80

Pandemia de coronavirus reprezintă o criza globală de sănătate pentru timpurile noastre

și una din cele mai mari provocări de după cel de-al doilea război mondial. De la apariția sa la
sfârșitul anului 2019, virusul s-a răspândit pe toate continentele. Lumea a ajuns acum la
tragicul antirecord de peste trei milioane de decese, iar umanitatea resimte o povară grea a
acestor pierderi de vieți omenești.

Virusul COVID-19 s-a răspândit brusc și rapid în întreaga lume, cu peste 210 țări și
regiuni afectate și 174 milioane de cazuri confirmate în întreaga lume începând cu anul 2020.
Aceasta a reprezentat o provocare semnificativă pentru securitatea sănătății publice a lumii.

Figura 1. Numărul total de cazuri COVID-19/ țări

80
WMHC. Wuhan Municipal Health and Health Commission’s Briefing on the Current Pneumonia Epidemic
Situation in Our City. 2020. http://wjw.wuhan. gov.cn/front/web/showDetail/2019123108989. Accesat
(08.05.2021).

42
 În diagrama reprezentată mai sus sunt afișate numărul de cazuri COVID-19 la nivel de
țări. Astfel putem observa că, cu cât numărul populației este mai mare cu atât și numărul de
cazuri este mai mare. Spre exemplu India are 1.380.004.385 de locuitori, dintre care 28.574.350
infectări COVID-19 și din numărul total de cazuri 26.597.655 oameni sunt recuperați. Spre
exemplu SUA la 331.002.651 de locuitori are 34.174.752 de cazuri COVID-19 ceea ce este un
număr foarte mare, dintre care 28.025.575 oameni sunt recuperați.

Însă această pondere nu este caracteristică tututror țărilor, spe exemplu China la numărul
său de populație de 1.439.323.776 de locuitori are doar 91.194 cazuri. Probabil din cauza
nivelului ridicat de medicină și construirea noilor spitale specializate de COVID-19, precum și
stabilirea lockdown-ului în toată țara (absolut totul era închis în afară de magazinele alimentare,
cetățenii puateau să meargă la cumpărături doar la anumite ore și erau obligați să poatre
echipament specializat pntru a nu se infecta cu COVID-19), China a reușit să mențină situația
în țară.

De asemeni putem observa că cu cât țara e mai mică și respectiv numărul de locuitori
este mai mic atât și numărul de infectări este mai mic, spre exemplu Italia la 60.461.826 de
locuitori, are 4.225.163 de infectări dintre care 3.893.259 recuperări. Același exemplu îl putem
asocia cu România, la 19.237.691 de locuitori are 1.078.563 de cazuri dintre care 1.041.924
recuperări. Desigur nu uităm de Republica Moldova, la un număr de 4.033.963 de locuitori are
înregistrate 255.354 de cazuri COVID-19, dintre care 247.830 oameni sunt recuperați.

Numărul de cazuri COVID-19 la nivel mondial

900,000 814,387
800,000 705,921
700,000 636,424
592,966
600,000 469,455 447,160
500,000 393,432
400,000 327,053 296,467
263,414267,185
300,000 203,313
200,000 78,391 95,792104,070
100,000
0

Numărul de cazuri COVID-19 la nivel mondial

Figura 2. Numărul total de cazuri COVID-19 la nivel mondial confirmate pe o zi

43
 În această diagramă sunt afișate exepmle de infectări COVID-19 înregistrate pe o zi.
Spre exemplu pe data de 1 aprilie 2020 în lume au fost înregostrate 78.391 cazuri COVID-19,
comparativ cu data de 1 aprilie 2021 unde în lume au fost înregistrate 705.921 infectări, vedem
o crestere imensă a numărului de cazuri COVID-19 la nivel mondial. Probabil din lipsa de
atenție și tratarea neserioasă a oamenilor față de noul virus, numărul cazurilor au început să
crească. Până la momentul actual, în lume sunt înregistrate 172,478,958 cazuri de COVID-19.
Numărul de cazuri COVID-19 la nivel mondial a început să crească începind cu data de 6
noiembrie 2020 unde au fost înregistrate 632.000 cazuri.

Vedem o creștere enormă a cazurilor COVID-19, comparativ cu începutul pandemiei de

coronavirus unde au fost înregistrate 45.000 cazuri la data de 24 martie 2020. Cele mai multe
cazuri de Coronavirus sunt înregistrate în statele în care numărul populației este mare, astfel
SUA- 34,154,305, India- 28,441,986, Brazilia- 16,720,081, urmate de Franța-
5,685,915,Turcia- 5,263,697 etc.81

O situație care merită menționată este data de 29 aprilie 2021 unde au fost confirmate
cel mai mare număr de cazuri COVID-19 și anume 903.345 cazuri. Numărul de infectări la
nivel global este foarte mare, însă otate țările continuie să lupte cu acest virus și în continuare.
Ceea ce este interesant, unele persoane infectate cu virusul nu prezintă simptome. Când virusul
provoacă simptome, cele mai frecvente includ febră, dureri de corp, tuse uscată, oboseală,
frisoane, dureri de cap, dureri în gât, pierderea poftei de mâncare și miros. La unele persoane,
COVID-19 provoacă simptome mai severe, cum ar fi febră mare, tuse severă și dificultăți de
respirație, care indică adesea pneumonie. Simptomele COVID-19 deseori se confundă cu cele
ale unei răceli sau gripe de accea și există așa multe infectări la nivel global, deoarece oamenii
nu știu că sunt infectați cu COVID, de aceea dacă chiar unii oameni simt aceste simptome, ei
trebuie să meargă la medic și respectiv șă facă un test care să confirme dacă e pozitiv sau
negativ.

Potrivit unui studiu publicat pe site-ul oficial „Moderna” la fiecare 17 secunde, o

persoană deceda în UE din cauza COVID-19.82Mai mult de atât, sezonul de sărbători a prezentat
riscuri deosebite în acest context fragil din cauza scăderii temperaturii și a apropierii sociale. .

81
COVID-19 CORONAVIRUS PANDEMIC, https://www.worldometers.info/coronavirus/#countries (accesat
25.05.2021)
82
https://www.modernacovid19global.com/

44
Deși controlul pandemiei este extrem de important, efectul pe termen lung asupra persoanelor
cu boli netransmisibile este semnificativ.

611,611
Numărul total de decese pe țări

469,784
700,000
600,000 340,719
500,000
400,000

127,812
126,342
123,037
109,857

89,605

80,813
80,099
79,873

74,101
300,000

51,054
47,882

30,612
24,995

17,792
12,184
10,631
200,000

8,067

6,125

4,636
4,383
4,452
4,297
2,517

2,451
100,000
0

Albania
R.Moldova
Slovenia

China
SUA

Germania

Iran
Argentina
Italia

Belgia

Lituania

Armenia
India

Austria
M. Britanie

Ucraina

Bulgaria

Danemarca
Rusia

Polonia
Brazilia

Turcia

Grecia
Franța

Spania

România

Croația
Numărul total de decese pe țări

Figura 3. Numărul de decese/ țări

După cum este menționat în diagrama de mai sus, numărul total de decese cauzate de
COVID-19 a ajuns la 3.747.055. SUA are cel mai mare număr de decese cauzate de COVID-
19- 611.020 decese, după care urmează Brazilia- 467.706, India- 338.013, Anglia- 127.794,
respectiv România- 30.878 decese iar R.Moldova- 6.134 de decese etc.

Cu toate că toate statele lumii a impus restricții pe teritoriile lor în măsura diminuării
COVID-19, numărul de decese din cauza COVID-19 tot continua să crească. Numărul de
decese a început să crească de la o zi la alta iar cel mai mare număr de decese cauzate de
COVID-19 a fost data de 20.01.2021, în lume au fost depistate 17.487 de decese.83

Continentul European care include 51 de țări are aproximativ 35,5% din totalul
deceselor provocate de coromnavirus și 30,5% din toate cazurile din lume. Țările din Europe
de Est și Rusia rămân cele mai afectate în baza numărului total de cazuri și decese. Creșterea
numărului de decese este una dramatică, țările trebuie să-și reunescă forțele pentru a încetini
răspândirea acestui virus. Țările trebie să reconstruiască încrederea și cooperarea între nașiuni,
ăntre oameni și guvernele lor, acet lucru va conduce la o mai bună experiență și o reuniune a
țărilor în diminuarea noului virus.

83
COVID-19 CORONAVIRUS PANDEMIC, https://www.worldometers.info/coronavirus/ (accesat 01.06.2021)

45
 Numărul de decese cauzate de COVID-19
14,000 13,302
12,492
11,784
12,000
10,317 10,399 10,651
10,000

8,000 7,269
6,439
6,047 6,428
5,410 5,495 5,596 5,738
6,000
4,070
4,000

2,000

Figura 4. Numărul de decese cauzate de COVID-19 pe o zi

Pacienții de vârstă mai mare și cu probleme de sănătate cronice preexistente prezintă un

risc crescut de apariție a bolii fatale. Riscul de deces din cauza COVID-19 depinde în mare
măsură de vârstă și de condițiile anterioare de sănătate. Pacienții mai în vârstă și cei cu
comorbidități cronice, cum ar fi bolile cardiovasculare, hipertensiunea arterială, diabetul și
bolile pulmonare, sunt mult mai predispuși la rezultate critice și fatale ale bolii. Astfel din
numărul total de decese, acesta fiind egal cu 3.747.055, majoritatea deceselor sunt împărțite pe
categorii de vârstă, după cum urmează:

Vârsta/ani 65 - 70+ 45 - 64 Sub 45

% 79,7% 17,6% 2,7%

Figura 5. Procentajul de decese pe categorii de vârstă

Numărul deceselor cauzate de COVID-19 continua să crească, toate țările lumii încă nu
erau pregătite pentru așa o lovitură imensă, cu toate acestea țările au început să recționeze foarte
rapid, toți medicii din spitale erau îngrijorați că nu vor face față pandemiei, însă datorită
suportului reciproc totul s-a pus sub control.

Astfel din cauza apariției a unui număr imens de cazuri COVID-19, cât și a numărului
sporit de decese cauzate de noul virus, atât statele membre UE cît și alte state au început să

46
reacționeze pentru a diminua infecția cu noul virus. Mai multe măsuri de combatere și restricșii
au fost impuse absolut în toată lumea.

Stabilirea
Suspendarea
Școlile au carantinei Măsuri
adunărilor în fost în Controale la în unele de
masă, cerințe mare frontierele țări, de ex. distanțare
de ședere la parte interne Italia, fizică și
domiciliu
închise Germania, socială
Cehia

Figura 6. Măsuri implementate de către state în norma combaterii COVID-19

Toate statele membre UE și non-UE au introdus măsuri de distanțare fizică și socială

pentru a contracara focarul COVID-19, inclusiv forme de carantină. Astfel de măsuri pot afecta
multe drepturi fundamentale, inclusiv drepturile la libertate și securitate, respectarea viații
private și de familie, libertatea de gândire, conștiință și religie, libertatea de exprimare și
informare, libertatea de întrunire și de asociere, libertatea artelor și științelor și libertatea de
circulație a persoanelor care nu dețin actele necesare pentru călotorii în alte țări. Ele pot afecta,
de asemenea, drepturile unor grupuri specifice, inclusiv copiii, persoanele în vârstă și
persoanele cu dizabilități, dar aceste măsuri sunt foarte necesare și trebuiesc respectate deoarece
ele pot ajuta la diminuarea parțială a COVID-19.

Majoritatea statelor membre UE cât și state mari precum SUA, Brazilia, India, au
instituit măsuri obligatorii de distanțare socială pentru întreaga populație, cum ar fi:

- Suspendarea adunărilor în masă, cerințele de ședere la domiciliu inclusiv măsuri de

carantină, închiderea întreprinderilor neesențiale și a spațiilor publice și distanțarea
fizică în afara casei.
- Unii au plasat provincii întregi, regiuni sau orașe în carantină sau au interzis orice
mișcare în sfera publică fără permis cum ar fi Italia,Germania, ș.a.

47
 - Majoritatea statelor membre UE au introdus sancțiuni pentru cei care nu respectă
măsurile nou introduse. Acestea iau de obicei forma amenzilor, dar în unele cazuri
includ posibilitatea pedepselor privative de libertate. 84
Școlile au fost în mare parte închise în statele membre ale UE. Impactul trecerii de la
școala obișnuită la cea la domiciliu depinde de o varietate de factori, inclusiv de fondul socio-
economic al familiilor copiilor. Măsurile au afectat drastic economia în întreaga UE, efectiv
închizând multe sectoare ale economiei. „Blocarea” populației a avut un impact imediat asupra
sectoarelor deosebit de expuse, cum ar fi alimentația publică și turismul, majoritatea celorlalte
industrii fiind, de asemenea, puternic afectate. Acest lucru determină creșteri bruște ale
șomajului. În același timp, guvernele au luat măsuri pentru a atenua efectele cele mai imediate.85

Datorită circumstanțelor excepționale, statele membre UE au reintrodus temporar

controalele la frontierele interne. Articolul 28 din Codul frontierelor Schengen (Regulamentul
(UE) 2016/399) permite această posibilitate în condiții stricte și pentru o perioadă limitată.
Statele membre UE au introdus, de asemenea, restricții pentru resortisanții țărilor terțe care trec
frontierele externe ale UE.86 Restricțiile au luat forme diferite. Unele state membre au redus
numărul punctelor de trecere a frontierei. De exemplu, la 18 martie 2020, au fost închise 27 de
puncte de trecere a frontierei între Croația și Slovenia.

Multe țări din UE au închis aeroporturile și câteva state membre și-au închis aproape
complet granițele. Începând cu 17 martie 2020, persoanelor și vehiculelor (altele decât
transportul de mărfuri) li s-a interzis, în general, circulația prin punctele de trecere a frontierelor,
porturilor, căilor ferate și rutiere din Letonia la frontierele externe și interne ale UE. În alte
cazuri, cei care intră, inclusiv cetățenii și rezidenții, trebuie să îndeplinească noile cerințe,
inclusiv să efectueze controale de sănătate, să se angajeze în auto-carantină sau să prezinte o
declarație medicală care să arate un rezultat negativ al testului COVID-19. Persoanele (altele
decât cetățenii, deținătorii rezidenței sau resortisanții țărilor terțe care călătoresc pe calea aerului
din afara Schengen) care intră în Austria trebuie să aibă o declarație medicală acreditată care să

84
The European Commission’s Joint Research Centre has published an open source mathematical modelling
toolbox for scenario-based modelling: https://github.com/ec-jrc/COVID-19
85
European Centre for Disease Prevention and Control. Considerations relating to social distancing measures in
response to COVID-19 – second update. Stockholm: ECDC; 2020.
86
Articolul 28 Pe baza experienței acumulate în operarea zonei fără controale la frontierele interne și pentru a
contribui la asigurarea unei puneri în aplicare coerente a acquis-ului Schengen, Comisia poate elabora orientări
pentru reintroducerea controlului la frontierele interne, în cazurile în care o astfel de măsură este necesară temporar
și în cazurile în care sunt necesare acțiuni imediate. Aceste orientări ar trebui să furnizeze indicatori clari pentru a
facilita evaluarea circumstanțelor care pot reprezenta o amenințare gravă pentru ordinea publică sau securitatea
internă. Valabil https://eur-lex.europa.eu/legal-content/FR/TXT/?uri=celex%3A32016R0399 accesat
(08.05.2021)

48
arate un rezultat negativ al testului COVID-19 nu mai vechi de patru zile, indiferent de
naționalitate.87 De asemenea, pandemia COVID-19 a afectat sistemul judiciar. Unele dintre
măsurile luate afectează în mod substanțial activitatea instanțelor. Este important să se evite
impactul care rezultă asupra dreptului de acces la justiție, în special dreptul la o cale de atac
eficientă și la un proces echitabil.

În conformitate cu Strategia UE din 17 iunie pentru vaccinurile COVID-19, Comisia

Europeană și statele membre asigură producția de vaccinuri împotriva COVID-19 prin acorduri
de cumpărare în avans cu producătorii de vaccinuri. Orice vaccin va trebui autorizat de către
Comisie în urma unei analize riguroase de către Agenția Europeană de Medicină, în
conformitate cu standardele regulate de siguranță și eficacitate.88

Statele membre au împărtășit cunoștințe și experiențe și au raportat cu privire la

dezvoltarea strategiilor naționale de vaccinare, inclusiv definirea grupurilor de populație și a
comunităților care vor fi prioritare pentru vaccinarea COVID-19. Grupurile țintă prioritare
definite de statele membre raportoare includ persoanele în vârstă, lucrătorii din domeniul
sănătății, lucrătorii serviciilor publice esențiale, altele decât sănătatea, personalul de transport,
persoanele cu boli cronice, persoanele cu dizabilități și lucrătorii din asistența socială. Marea
majoritate a statelor membre care au raportat situația actuală a strategiilor lor de vaccinare
intenționează să ofere gratuit vaccinarea COVID-19, iar unele vor folosi centre de vaccinare
din toată țara lor pentru a se asigura că vor ajunge la populațiile din mediul rural. zone sau
grupuri care au dificultăți în accesarea serviciilor sau centrelor de vaccinare. 89

Europa a făcut progrese considerabile în ceea ce privește înțelegerea modului de

gestionare a pandemiei COVID-19 în cursul anului 2020-2021. Vaccinurile ar putea pune capăt
pandemiei. UE contribuie la desfășurarea pe scară largă a vaccinurilor AstraZeneca , Moderna,
Pfizer-BioNTech, Johnson & Johnson’s Janssen, astfel încât acestea să permită o îmbunătățire
semnificativă a vieții cetățenilor.90 Între timp, relaxarea măsurilor trebuie să fie treptată. Ar

87
European Commission, Covid-19 Guidelines for border management measures to protect health and ensure the
availability of goods and essential services 2020/C 86 I/01, OJ C 86I, , p. 1–4, part 4; Communication from the
Commission to the European Parliament, the European Council and the Council COVID-19: Temporary
Restriction on Non-Essential Travel to the EU, COM/2020/115 final, 16 March 2020
88
World Health Organisation (WHO). Rational use of personal protective equipment for coronavirus disease
2019 (COVID-19) 2020 valabil https://apps.who.int/iris/bitstream/handle/10665/331215/WHO-2019-nCov-
IPCPPE_use-2020.1-eng.pdf. Accesat (09.05.2021)
89
World Health Organization (WHO). Laboratory biosafety guidance related to coronavirus disease 2019
(COVID-19); Interim guidance 12 February 2020 valabil
https://apps.who.int/iris/bitstream/handle/10665/331138/WHO-WPE-GIH-2020.1-eng.pdf. accesat (08.05.2021)
90
Vaccines for COVID-19, Centers for Desease, Control and Prevention, Saving lives, proteting peoples, valabil
https://www.cdc.gov/ accesat (09.05.2021)

49
trebui evitată o descalare accelerată a măsurilor de protecție sau va duce la măsuri de control
mai puternice și mai restrictive după festivitățile de la sfârșitul anului și pe o perioadă mai lungă
de timp.

Compania Tipul de Numărul de Numărul de Stadiu

vaccin doze doze
(necesar pe (pentru care
persoană) s-a semnat)

BioNTech și ARNm 2 2,4 miliarde Aprobat

Pfizer
Moderna ARNm 2 460 de Aprobat
milioane
CureVac ARNm 2 405 de În curs de
milioane dezvoltare
AstraZeneca adenovirus 2 400 de Aprobat
milioane
Johnson & adenovirus 1 400 de Aprobat
Johnson/Janssen milioane
Pharmaceuticals

Sanofi-GSK proteină 2 300 de În curs de

milioane dezvoltare
Figura 7. Tipuri de vaccinuri la nivelul UE

UE are responsabilitatea să asigure vaccinuri sigure și eficace împotriva COVID-19

pentru cetățenii din UE/SEE. Comisia Europeană autorizează vaccinurile împotriva COVID-
19, după evaluarea efectuată de Agenția Europeană pentru Medicamente (EMA) și după
consultarea statelor membre ale UE. Primele vaccinuri au fost administrate la sfârșitul anului
2020. Comisia Europeană a negociat intens pentru a le asigura cetățenilor UE un portofoliu
diversificat de vaccinuri, la prețuri decente. A încheiat contracte cu 6 dezvoltatori de vaccinuri
promițătoare, acoperind un portofoliu de până la 4,4 miliarde de doze. Sprijinul și participarea
cetățenilor va fi decisivă pentru depășirea acestei perioade dificile. Sprijinul pentru cei a căror
sănătate mintală a fost afectată negativ de pandemie este un element crucial pentru a ajuta
cetățenii UE să suporte în mod colectiv restricțiile din viața lor de zi cu zi pentru o perioadă
mai lungă..

Cooperarea și coordonarea la nivelul UE rămân esențiale pentru proiectarea și

implementarea unui cadru de control coerent bazat pe dovezi pentru a depăși pandemia într-un
mod susținut și eficient. Strategia UE pentru vaccinurile COVID-19, care a condus la acordurile

50
UE de achiziție în avans pentru vaccinuri, arată că eforturile comune aduc rezultate mai bune.
Ar trebui să servească drept model pentru o abordare comună structurată pentru a răspunde la
COVID-19. Prin aceste măsuri, UE cât și alte state își vor continua eforturile pentru a depăși
pandemia. Va fi un alt fel de sfârșit de an. Unul cu restricții, măști și distanță socială. Cu toate
acestea, va fi un prilej de odihnă și de adunare a forței pentru provocarea continuă ridicată de
pandemie. Eforturile tuturor țărilor și cooperarea lor contează.

3.2. Suportul Uniunii Europene pentru Republica Moldova în combaterea

COVID-19

Uniunea Europeană rămâne a fi unul dintre cei mai importanți parteneri de dezvoltare a
Țării Republica Moldova. UE a ajutat R. Moldova atât în domeniile financiare, logistice cât și
medicale pentru ca țara să poată mai ușor să amelioreze situația pandemică generată de noul
virus COVID-19. Datorită ajutorului oferit de UE prin intermediul mai multor proiecte, a fost
modernizată infrasctructura, au fost inișiate diverse afaceri și nu în ultimul rând a fost dezvoltat
sectorul agricol din R. Moldova. În prezent UE și RM dezvoltă o relație din ce în ce mai strânsă,
aceasta mergând dincolo de cooperare, până la integrarea economică treptată și o aprofundare
a cooperării politice.

De la începutul pandemiei, a fost elaborată o strategie de asistență și suport pentru țările

Parteneriatului Estic, UE a întreprins un șir de măsuri rapide și a oferit suport pentru sistemul
de sănătate și comunitățile vulnerabile, dar și pentru redresarea socială și economică. Așadar,
Uniunea Europeană susține Republica Moldova atât cu ajutor financiar cât și prin intermediul
a diferitor proiecte.La momentul de față, combaterea noului virus COVID-19 este o prioritate
atât pentru UE cât și pentru R.Moldova, astfel putem spune că UE are un rol primordial în ceea
ce ține de diminuarea COVID nu numai în Moldova dar și în lume. În contrinuare vot fi afișate
tipurile de proiecte impementate în țara noastra cu sprijinul și ajutorul UE.

Figura 8. Suportul U.E. în combaterea COVID-19 prin diferite programe

51
 Proiectul regiunilor focale Eu4Moldova
• Furnizarea Echipamentelor Individuale de Protecție (EIP) pentru
autoritățile din Ungheni și Cahul (Aprilie-Iunie 2020) COST-
20000$
• Achiziționare cu EIP și 10 concentratoare de oxigen pentru
instituțiile medicale care răspund la pandemia de COVID-19 (Mai-
August 2020) COST- 150000$

Proiectul regiunilor focale Eu4Moldova

• Echipament medical de bază și seturi de protecție pentru 70 de
comunități țintă (Aprilie- Iunie 2020) COST- 81000$

• Programul susținerea măsurilor de consolidare a încrederii

- Echipament medical de bază, truse de protecție și materiale de
sensibilizare pentru comunitățile de pe ambele maluri ale
Nistrului.(Aprilie- Iunie 2020) COST- 22000$

Organizația Mondială a Sănătății

• Achiziționare de EIP și echipamente pentru spitale, furnizarea
instruirii, echipamentelor medicale, asistență tehnică oentru
monitorizare și Centru de Urgențe de sănătate publică (Martie
2020- Martie 2022) COST- 4863015$
• Furnizarea instruirii, echipamentelors medicale, asistenței tehnice
pentru monitorizare, teste de laborator și consolidarea capacităților
pentru MSMPS (Martie 2020- Aprilie 2021) COST-131950$
• Materiale de laborator pentru testele COVID-19 (Ianuarie 2020-
Decembrie 2021) COST- 47000$

Inițiativa Uniunii Europene "Solidaritate pentru Sănătate în

țările Parteneriatului estic"
• Oferirea unui răspuns eficient, rapid și coordonat la COVID-19 și
să consolideze capacitatea națională de a preveni, pregăti, detecta și
răspunde în mod eficient la situații de urgență de sănătate publică.
• Sprijinirea pregătirii instituțiilor de îngrijire și a lucrătorilor din
domeniul sănătății prin livrarea de echipamente cheie și dispozitive
medicale, cum ar fi ventilatoare, truse de laborator, măști, ochelari,
halate și costume de siguranță. (2020-2022) COST- 3522000$

În această diagramă reprezentată mai sus sunt afișate Proiectele implementate de UE în

Republica Moldova în scopul combaterii COVID-19. Putem observa că Uniunea Europenă a
contribuit și contribuie în continuare în susținerea Republicii Moldova cu anumite ajutoare și
deasemeni UE are o contribuție financiară imensă pentru a ajuta și susține R.Moldova în toate
domeniile: medical, economic, public, politic. Un prim set de măsuri a vizat susținerea cadrelor

52
medicale în condiții de supra-program, dotarea instituțiilor de sănătate cu dispozitive medicale
și consumabile pentru pacienți, creșterea capacității de intervenție și de testare.

Totodată prin intermediul inițiativei „Solidari pentru sănătate”, sistemul sanitar din țară
a beneficiat de echipamente de protecție și utilaj medical procurate de OMS din sursele
financiare oferite de UE. Cu atât mai mult, în iulie 2020, în Moldova a ajuns unul dintre cele
mai mari ajutoare umanitare pentrulupta cu pandemia COVID-19. Asistența și suportul Uniunii
Europene au fot prezente permanent prin donașii și programe lansate în Republica Moldova,
lucrătorii medicali au primit echipamente de protecție, dezinfectante, aparate moderne și au
beneficiat de instruiri privind tratarea pacienților infectași cu Sars-Cov2. Spitalul raional din
Orhei a fost unul dintre instituțiile care au beneficiat de donațiile UE, spitalul a fost dotat cu 6
din cele 356 de concentratoare de oxigen dotate de UE și OMS pentru pacienții cu insuficiență
respiratorie cauzate de COVID și nu doar.

În colaborare cu organizațiile societății civile locale și organizațiile internaționale, UE

a întreprins o serie de acțiuni pentru atenuarea crizei COVID-19, protejarea lucrătorilor din
prima linie, a persoanelor vulnerabile și reabilitarea mediului de afaceri.

UE are și în prezent un sprijin imens pentru Republica Moldova și anume în dectorul

medical

 prin intermediul UNICEF au fost livrate două mii de halate impermeabile și

1.600 de costume de protecție de unică folosință,
 UE, Germania și OMS au oferit 300 de concentratoare de oxigen, 1,200 de
pulsoximetre și cinci ventilatoare de respirație artificială, în valoare de 685,000
de euro.
 UE a livrat echipamente de protecție și consumabile pentru centrele medicale
pentru o sumă totală de 2,3 milioane de euro.
 Prin intermediul platformei COVAX, Moldova a primit 38,970 de vaccinuri
anti-COVID, dintre care 14.400 de doze de AstraZeneca și 24,570 de doze de
BioNTech-Pfizer. UE și întreaga Echipa Europa reprezintă cel mai mare
contribuitor al inițiativei COVAX acestea constituind prima tranșă.
 Un buget de sprijin în valoare de 15 milioane de euro va fi oferit Republicii
Moldova pentru susținerea măsurilor anticriză, sporirea rezilienței sistemului
medical, reabilitarea întreprinderilor micro, mici și mijlocii și susținerea

53
 grupurilor vulnerabile. Acordul de finanțare pentru Contractul de Reziliență
COVID-19 în favoarea Republicii Moldova a fost semnat.
Pe lângă sectorul medical, Uniunea Europeană are o contribușie imensă și în sectorul
economic, aceasta oferind asistență financiară pentru redresarea sectorului. Peste 120 de
milioane de euro, oferite de UE prin intermediul Parteneriatului Estic. Fondurile vor oferi
sprijinul necesar dezvoltării întreprinderilor mici și mijlocii din zonele rurale, vor crea servicii
sociale pentru persoanele vulnerabile și vor ajuta persoanele cu nevoi speciale să își înceapă
afacerea, va abilita cetățenii să participe la luarea deciziilor la nivel local și va sprijini redresarea
economică a comunităților locale. Granturi în valoare de 10 milioane de euro, oferite în cadrul
pachetului de Asistență Macro-Financiară a afacerilor.91

Suportul UE pentru recuperare socio-economică și pentru grupurile vulnerabile

• 500 de salopete de protecție de unică folosință livrate pentru persoanele cu dizabilități

și personalul de îngrijire din două centre de plasament temporar din satele Cocieri, Dubăsari și
Brînzeni, Edineț.

• Subvenții de urgență pentru sprijinirea cetățenilor vulnerabili și a persoanelor în vârstă,

furnizarea de echipamente de protecție pentru asistenții sociali.

• Apel la propuneri pentru sprijinirea serviciilor sociale, a dezvoltării economice și a

grupurilor vulnerabile afectate de pandemie lansată în cadrul Facilității UE pentru societate
civilă.

• Înființarea un nou centru de inovare TIC în Cahul pentru IMM-uri inovatoare și un

fond de bază pentru companii inovatoare din Moldova.

• A fost lansată Academia Virtuală a Antreprenorilor pentru sprijinirea IMM-urilor din

zonele rurale

• 21,4 milioane EUR din fonduri neutilizate lansate în cadrul programului de sprijin
bugetar în curs pentru reforma poliției pentru combaterea COVID-19 în sectorul aplicării legii.

Ca răspuns la criza mondială generată de pandemia COVID-19, Delegația Uniunii

Europene în Republica Moldova a lansat campania online „Răspunsul UE la pandemia COVID-
19 în Republica Moldova”, aceasta fiind menită să reflecte eforturile UE și a statelor sale

91
Uniune Europenă pentru Republica Moldova, ÎMPREUNĂ COMBATEM COVID-19. RĂSPUNSUL UE LA
PROVOCĂRILE PANDEMIEI, valabil https://eu4moldova.eu/ro/eu-response-to-covid-19/ accesat (09.05.2021)

54
membre de a sprijini măsurile necesare pentru a acoperi necesitățile imediate ale sistemului
medical și ale angajaților din prima linie în lupta împotriva pandemiei, precum și atenuarea
impactului acesteia, pe termen scurt și lung, asupra sectorului social și economic.

Nu în ultimul rând, “Uniunea Europeană și Biroul Regional al Organizației Mondială a

Sănătății (OMS) pentru Europa vor lucra împreună pentru a sprijini distribuirea vaccinurilor
împotriva COVID-19 și procesul de vaccinare în Republica Moldova. Proiectul finanțat de
Uniunea Europeană și implementat de OMS va acoperi în integritate toate fazele, de la livrarea
vaccinului și până la administrarea acestuia, servind, de asemenea, drept investiție majoră în
consolidarea sistemului imunizărilor de rutină.”92

Proiectul va fi implementat de OMS pe o perioadă de trei ani, acesta fiind parte a unei
inițiative finanțate de Uniunea Europeană în valoare de 40 de milioane de euro pentru a sprijini
șase țări din regiunea europeană a OMS în pregătirea, distribuirea și monitorizarea procesului
de lansare a vaccinurilor COVID-19.

VACCINURI OFERITE DE UE REPUBLICII MOLDOVA

PRIN INTERMEDIUL COVAX
AstraZeneca BioNTech-Pfizer Johnson&Johnson

18%

56%
26%

Figura 9. Vaccinuri donate de UE pentru R. Moldova

În diagrama prezentată mai sus sunt afișate vaccinurile cu care UE a ajutat R.Moldova
prin intermediul COVAX. UE continuă să fie aproape de cetățenii Republicii Moldova și să

92
În lupta cu COVID-19, Uniunea Europeană și OMS au suplimentat dotarea spitalelor cu echipamente medicale
în valoare de 685.400 EUR, valabil : https://stopcoronavirus.chisinau.md/2021/03/10/in-lupta-cu-covid-19-
uniunea-europeana-si-oms-au-suplimentat-dotarea-spitalelor-cu-echipamente-medicale-in-valoare-de-685-400-
eur/ accesat (25.05.2021)

55
ofere sprijin concret pentru procesul de vaccinare care este vital pentru viața și sănătatea
oamenilor din țară. UE și statele sale membre sunt unul dintre cei mai mari donatori pentru
platforma COVAX, iar Moldova a fost prima țară din Europa care a primit o donație de vacciuri
prin platforma COVAX.

„Uniunea Europeană continuă să sprijine Republica Moldova în lupta cu pandemia

COVID-19. Un acces echitabil și corect la vaccinuri este un element-cheie pentru a pune capăt
pandemiei. Uniunea Europeană și statele sale membre, acționând împreună ca „Echipa
Europei”, sunt mândre să sprijine COVAX în furnizarea de vaccinuri partenerilor noștri și astăzi
vedem primele vaccinuri care ajung în țară prin intermediul platformei COVAX. Acesta este
un sprijin important pentru continuarea vaccinării, iar UE a fost și va continua să fie un partener
de încredere în acest proces”93, a declarat Peter Michalko, Ambasadorul Uniunii Europene în
Republica Moldova.

3.3. Suportul Romaniei pentru Republica Moldova în combaterea COVID-

19

Încă de la începutul pandemiei COVID-19, România și Republica Moldova au lucrat

împreună pentru a găsi modalități de protejare a sănătății cetățenilor lor. Cooperarea care exista
deja între autoritățile sanitare și sistemele de sănătate din cele două țări s-a intensificat ca urmare
a focarul COVID-19. La începutul primăverii, cu ajutorul OMS, România a trimis rechizite și
echipamente medicale pentru a sprijini sistemul medical al vecinului său.

Dr. Andrei Baciu, secretar de stat al Ministerului Sănătății din România a declarat: „Relația
României cu Republica Moldova este unică. Adăugarea unui răspuns sănătos robust
parteneriatului nostru nu face decât să întărească legătura existentă între țările noastre ”94

Pe lângă donația de echipament, o echipă de 42 de medici și asistenți medicali a fost

dislocată din România pentru a-și sprijini colegii din Republica Moldova. Echipa a desfășurat
o misiune de 2 săptămâni, oferind asistență medicală și îngrijire pacienților cu COVID-19 și
instruire pentru personalul medical din unitățile sanitare din Bălți, Chișinău și Cahul.

93
Moldova devine azi prima țară din regiunea europeană care primește vaccinuri împotriva COVID-19 de la
COVAX 04 Martie 2021, https://www.unicef.org/moldova/comunicate-de-pres%C4%83/vaccinurile-
%C3%AEmpotriva-covid-19-livrate-de-covax-ajung-%C3%AEn-moldova accesat (10.05.2021)
94
https://andrei-baciu.ro/ accesat (10.05.2021)

56
 Dr. Miljana Grbic, reprezentantul OMS în România explică.: „Acesta este doar unul dintre
numeroasele exemple ale cooperării noastre, care datează cu mult înainte de COVID-19”,
„Lucrul împreună va asigura cea mai bună protecție și îngrijire posibilă pentru cetățenii din
ambele țări.”95

La 29 decembrie 2020, președintele României Klaus Iohannis a vizitat capitala Moldovei,

Chișinău și s-a întâlnit cu noul președinte al țării, Maia Sandu. În timpul acesteia, Iohannis a
promis că România va trimite în total 200.000 de unități de vaccin COVID-19 în Moldova
pentru a o ajuta în procesul său de vaccinare. Sandu a spus că aceste vaccinuri vor fi utilizate
pentru personalul medical. Iohannis a mai spus că România va furniza medicamente,
echipamente medicale și echipamente pentru protecția pacienților Moldovei și o echipă de
experți români care să asiste autoritățile moldovenești, precum și ajutor cu alte subiecte care nu
au legătură cu pandemia COVID-19.

Astfel, România a ajutat Republica Moldova cu 2,3 milioane de euro (1,500,000 de măști
chirurgicale, 100,000 de măști FFP3, 100,000 de salopete de protecție, 100,000 de mănuși);
România a trimis către R. Moldova 72,000 de doze de vaccin anti-COVID AstraZeneca . Prin
intermediul aceluiași mecanism, state precum România, Lituania și Slovacia, au oferit asistență
profesionistă în domeniul sănătății, delegând specialiști pentru a lucra împreună cu omologii
lor din Republica Moldova. România a anunțat că va dona 200.000 de doze de vaccin Pfizer-
BioNTech către Moldova, direcționate către imunizarea în masă a populației. 96

Acest ajutor promis a început să ajungă progresiv. La 6 ianuarie 2021, Moldova a primit
medicamente și echipamente pentru combaterea pandemiei în valoare de 31.000 de euro de la
Ministerul Apărării Naționale din România. A avut loc o ceremonie de predare cu prezența
ambasadorului României în Republica Moldova Daniel Ioniță, a consilierului pentru probleme
de sănătate al președintelui Moldovei Ala Nemerenco, a ministrului apărării moldovenești
Victor Gaiciuc și alții. 97

95
Romania and the Republic of Moldova stand together to tackle COVID-19, valabil
https://ichgcp.net/ru/news/romania-and-the-republic-of-moldova-stand-together-to-tackle-covid-19 accesat
(20.05.2021)
96
EU NEIGHBOURS east, valabil https://www.euneighbours.eu/ro/east/stay-informed/news/covid-19-cum-
ajuta-uniunea-europeana-moldova-timpul-pandemiei accesat (11.05.2021)

97
Butnaras, Dorina). "România a donat Moldovei un nou lot de medicamente și echipamente destinate combaterii
pandemiei de COVID-19". NewsMaker, 6 January 2021

57
 La 28 ianuarie 2021, o delegație română de experți în sănătate, condusă de Ioniță și
secretarul de stat al Ministerului Sănătății al României, Andrei Baciu, a mers la Chișinău cu
intenția de a începe discuții cu autoritățile moldovenești pentru a pune în aplicare promisiunile
făcute de Iohannis Moldovei. La 19 februarie 2021, România a făcut o nouă livrare de
echipament medical în valoare de aproximativ 2,3 milioane de euro.98

Ajutorul României pentru R. Moldova în

combaterea COVID-19
1600000
1400000 1,500,000
1200000
1000000
800000
600000
400000
200000
205600 100000 100000 100000
0
Vaccinuri Măști chirurgicale Măști de protecție Combinezoane Mănuși de unică
AstraZeneca de tip FFP3 complete folosință

Ajutorul României pentru R. Moldova în combaterea COVID-19

Figura 10. Sprijinul oferit de România pentru R. Moldova

România a trimis către Moldova un convoi din 13 camioane cu echipament medical de

protecție. Un ajutor umanitar de urgență în valoare de aproximativ 3,5 milioane de Euro oferit
cu titlu gratuit pentru a spori capacitatea instituțiilor medicale din R.Moldova în lupta împotriva
pandemiei. Astfel după cum este afișat în figura 3, este vorba despre un lot umanitar care constă
în 1,5 milioane de măști chirurgicale, 100 de mii de măști de protecție de tip FFP3, 100 de mii
de combinezoane complete, 100 de mii de mănuși de unică folosință și nu în ultimul rând 200
de mii doze de vaccin AstraZeneca.

Pandemia COVID-19 până la ora actuală a înregistrat circa 116.874.912 de cazuri, iar peste
268 milioane de doze de vaccin anti-COVID-19 au fost administrate. „Până la 10 martie 2021,
în Republica Moldova s-au înregistrat 196.475 cazuri. În contextul demarării campaniei de
vaccinare în Republica Moldova la 2 martie 2021, grație donației României, Echipa Europa,

98
România a donat R. Moldova circa o tonă de medicamente și echipamente destinate combaterii pandemiei de
COVID-19, zdg.md/stiri/stiri-sociale/romania-a-donat-r-moldova-circa-o-tona-de-medicamente-si-echipamente-
destinate-combaterii-pandemiei-de-covid-19/ accesat (13.05.2021)

58
care reunește Uniunea Europeană și statele sale membre, este unul dintre principalii
contribuabili la COVAX, cu peste 2,2 miliarde EUR.”99 Răspunsul Uniunii Europene la
pandemia de coronavirusc are drept scop salvarea vieților omenești, oferind sprijin rapid și
specific atât membrilor UE cât și non-UE pentru a face față acestei pandemii.

Cooperarea care exista între autoritățile sanitare și sistemele de sănătate din cele două țări
s-a intensificat ca urmare a focarului COVID-19. La începutul primăverii, cu ajutorul OMS,
România a trimis rechizite și echipamente medicale pentru a sprijini sistemul medical al
vecinului său.

Au fost, de asemenea, discutate provocări comune și găsite soluții prin intermediul

platformelor virtuale. În luna august, a fost organizată o sesiune online despre managementul
bolilor, cu medici de vârf care au împărtășit experiențele de tratament ale pacienților cu
COVID-19, precum și planurile de pregătire, protocoalele de tratament și modul de optimizare
a resurselor umane pentru a răspunde pandemiei. Sesiunea a fost găzduită de Ministerul
Sănătății din România și susținută de OMS. Fiecare țară a trebuit să își adapteze treptat măsurile
și acțiunile pentru a controla pandemia COVID-19, în funcție de situația epidemiologică. Și
experiența fiecărei țări în detectarea, tratarea și monitorizarea cazurilor este foarte importantă
în această etapă

Concluzie

Răspândirea noului coronavirus, care a apărut în China în decembrie 2019 are ca rezultat
noi forme de comportament și reacții umane. O tendință generală, care se poate observa deja,
este că nicio formă de interacțiune socială și cooperare pentru dezvoltare nu poate evita
transformarea. Societatea civilă și donatorii nu fac excepție de la acest proces de transformare,
fiind obligați să se adapteze, să se concentreze pe o gestionare mai eficientă a resurselor limitate
și să mobilizeze voluntari pentru a ajunge la beneficiarii care au nevoie de asistență.

O altă tendință care poate fi evidențiată este scăderea resurselor disponibile pentru
programele de asistență umanitară, cooperarea internațională, monitorizarea politicilor publice
și asigurarea transparenței proceselor decizionale. Într-adevăr, există multe exemple de sprijin

99
Ministerul Sănătății, Muncii și Protecției Sociale, https://msmps.gov.md/comunicare/comunicate/in-lupta-cu-
covid-19-uniunea-europeana-si-oms-au-suplimentat-dotarea-spitalelor-cu-echipamente-medicale-in-valoare-de-
685-400-eur/ accesat 25.05.2021

59
interguvernamental pe care unele state au decis să le ofere, încercări de a facilita coeziunea la
nivel european, dar în multe cazuri, acest lucru s-a dovedit a fi insuficient, având în vedere că
majoritatea guvernelor au acționat doar pe baza nevoilor lor locale, aprobând măsuri naționale
precum închiderea frontierelor interne. În acest context, mobilizarea societății civile a diferit de
la un ONG la altul, unele ONG-uri fiind mai bine pregătite, altele fiind constrânse să își înceteze
activitatea sau să regândească activitățile desfășurate în cadrul proiectelor lor.

În ciuda dificultăților cu care s-au confruntat, atât organizațiile internaționale cât și UE

rămân esențiale în abordarea crizei și a efectelor acesteia, deoarece pot mobiliza voluntari,
ajunge la beneficiari din categorii vulnerabile și pot comunica mesaje adaptate comunităților cu
nevoi speciale.

Cu atât mai mult, cooperarea internațională este vitală în acest caz, deoarece încurajează
transferul de bune practici, cunoștințe și experiență. În același timp, generează oportunități de
a consolida eforturile comune pentru prevenirea noilor provocări și contribuie la reducerea
riscurilor asociate cu noile crize. Pandemia nu are granițe, acesta este motivul pentru care
Uniunea Europeană și statele sale membre cooperează și se angajează să-și ajute vecinii în lupta
împotriva COVID-19.

60
CONCLUZIE:

Analizând lucrarea în întregimea sa, putem concluziona faptul că cooperarea poate face
din lume un loc mai sigur și mai pașnic numai dacă reprezintă singura formă permisă de
interacțiune și soluționare a conflictelor între state. Nu trebuie să uităm faptul că utilizarea forței
militare ca instrument de politică externă a fost interzisă în urmă cu doar câteva decenii, la
mijlocul secolului al XX-lea în Carta ONU, ca răspuns la două războaie mondiale, care au
provocat suferințe nespuse.

Uniunea Europeană a fost înțeleasă de la început ca un proiect pace. Indiferent de

diferențele lor, părinții fondatori ai integrării europene au fost uniți de dorința de a se asigura
că viitoarele conflicte vor fi rezolvate fără a recurge la putere susținută de forța militară.

Multe previziuni ale modului în care pandemia COVID-19 a remodelat lumea s-au
concentrat pe o tensiune în centrul afacerilor internaționale. Pe de o parte, țările s-au îndreptat
spre interior pentru a face față pandemiei, închizându-și granițele și afirmându-și suveranitatea.
Pe de altă parte, există o recunoaștere a faptului că problemele transnaționale precum pandemia
necesită soluții internaționale.

Cooperarea internațională joacă un rol vital în abordarea problemelor globale.

Cooperarea globală este în mod evident definită ca actul tuturor țărilor care lucrează împreună
pentru îndeplinirea problemelor și misiunilor globale. Misiunile și problemele cooperării
globale sunt mediul, sărăcia, războiul, bolile, animalele dispărute și așa mai departe. Pentru a
rezolva aceste probleme, este nevoie de o cantitate imensă de sprijin și eforturi din partea altor
țări, datorită faptului că aproape toate țările se confruntă cu aceleași probleme. Oamenii luptă
nu numai cu dezastrele naturale, ci și cu sărăcia. Drept urmare, cooperarea globală este cu
adevărat fundamentală. Vă voi oferi trei incidente de ce cooperarea globală este extrem de
semnificativă.

În primul rând, cooperarea globală este importantă, deoarece oferă mai multe
oportunități de muncă oamenilor din țările în curs de dezvoltare. În mod clar, unele țări asiatice
dispun de resurse umane abundente; în consecință, cooperarea globală este capabilă să ofere
multe locuri de muncă oamenilor din țările în curs de dezvoltare prin cooperarea cu țările
dezvoltate din întreaga lume. Drept urmare, familiile cu venituri mici sunt angajate și sunt
capabile să-și susțină copiii pentru a merge la școală. Când copiii pot merge la școală și pot

61
absorbi cunoștințele, aceștia au capacități adecvate pentru a-și îmbunătăți țările mai bine odată
ce vor crește.

În al doilea rând, importanța cooperării internaționale este în combaterea bolilor. Există

o mulțime de boli care au ucis o mulțime de oameni. De exemplu, a existat o boală numită
Ebola, care a avut loc în Africa. Mulți oameni de știință din țările dezvoltate și din țările în curs
de dezvoltare au colaborat pentru a găsi soluția pentru această boală. După o lungă muncă grea,
au reușit să vindece această boală. Cooperarea a salvat viețile multor oameni. Fără cooperare
globală, ar fi fost imposibil să fie descoperil un remediu. Același exemplu îl putem oferi și cu
apariția noii pandemii de COVID-19, de asemeni țările cooperează pentru o combatere mai
eficientă a pandemiei, datorită cooperării, țări în curs de dezvoltare au beneficiat de ajutor
financiar, de vaccinuri cât și de echipament medical din partea țărilor UE.

Nu în ultimul rând, cooperarea globală este importantă deoarece poate îmbunătăți stilul
de viață al fermierilor din provincii prin crearea unui sistem de comerț echitabil. Comerțul
echitabil este, de asemenea, cunoscut sub numele de comerț internațional care dacă nu este
dezvoltat, poate afecta economia mondială. Prin urmare, organizațiile de comerț echitabil joacă
un rol principal în lupta împotriva crizei economice și transformă viața fermierilor.

Cooperarea dintre țări poate fi un instrument eficient pentru consolidarea, partajarea și

accelerarea dezvoltării sănătății în țări și între regiuni. Aceasta implică crearea, adaptarea,
transferul și schimbul de cunoștințe și experiențe pentru a îmbunătăți sănătatea - în același timp,
valorificând la maximum resursele și capacitățile existente.

Uniunea Europeană s-a bucurat de un succes considerabil în influența sa asupra politicii

internaționale. UE, în special, are o mare pondere în ceea ce privește politicile de mediu,
monetare și financiare. Succesul UE ca organizație internațională a fost evidențiat în domeniile
militare, sociale și economice. În același timp UE este un actor global în care statele conlucrează
și cooperează reciproc. Își atinge scopurile prin utilizarea puterii moi, care poate contribui la
promovarea stabilității, a drepturilor omului și a democrației. UE a reușit să ofere rezultate
adunate în domeniile eradicării sărăciei și realizării dezvoltării durabile. UE a reușit să facă față
provocărilor globale, cum ar fi pacea, ajutorul umanitar, promovarea păcii și democrației în
lume și securitatea și cu atât mai mult, un rezultat vizibil în combaterea noului virsus COVID-
19.

62
BIBLIOGRAFIE:

1. Hammerstein, P. (Ed.). Dahlem workshop report.Genetic and cultural evolution of

cooperation. MIT Press. 2003
2. Cf. Smith 2003; Webster and Stephens 1995; Dugatkin 1997 International
Cooperation: The Extents and Limits of Multilateralism.
3. George, Farley și Dallin 1988; Kanet și Kolodziej 1991. Reciprocity, Triangularity,
and Cooperation in the Middle East, 1979-1997
4. Ibidem
5. Bowles and Gintis, implicitly equate Realists with sociopaths, Genetic and Cultural
Origins of Cooperation: MIT Press, 2003
6. Spector, Bertram I. and I. William Zartman, eds. Getting It Done: Post- Agreement
Negotiations and International Regimes. Washington, DC: United States Institute of
Peace Press, 2003
7. Homans, G. C. Social behavior. New York: Harcourt, Brace & World, 1961
8. Axelrod, Robert. The Complexity of Cooperation: Agent-Based Models of
Competition and Collaboration, Princeton Studies in Complexity. Princeton University
Press, 1970
9. Ibidem
10. Lista tratatelor bilaterale încheiate de Republica Moldova, Total - 1344 tratate, valabil:
https://mfa.gov.md/img/docs/lista_tratate_bilaterale.pdf (Accesat: 10.04.2021)
11. Binmore, Ken. BookReview of Robert Axelrod’s TheComplexity of Cooperation:
Agent-Based Models of Competition and Collaboration. Journal of Artificial Societies
and Social Simulation, 1997
12. Caporaso, James A. International Relations Theory and Multilateralism. New York:
Columbia University Press, 1993
13. Keohane, O.R., Multilateralism: An Agenda for Research. International Journal, 1990
14. Fen Osler Hampson. International Negotiation and Mediation in Violent Conflict: The
Changing Context of Peacemaking (Routledge Studies in Security and Conflict
Management), 2018
15. Brie, Mircea, The European Neighborhood Policy, Mass-media and Cross-border
Cooperation, în Analele Universității din Oradea, Seria Relații Internaționale și Studii
Europene, 2009.
16. Brie, Mircea; Blaga, Daniela, Identity rematch in the European space, în Cultural
Diplomacy at the East and West Borders of the European Union, 2015
17. Ghinea, Cristian; Toma, Bianca Bune practici în relația România - Republica Moldova.
Modele de parteneriat Policy Memo, nr. 47, CRPE, septembrie 2013
18. Cârmaciu, Diana ; Csûrös, Gabriela; Domocoș, Carmen; Miheș, Cristia; Horga, Ioan;
Pătrăuș Mihaela și alții, Stadiul actual al reglementărilor naționale și comunitare în
domeniul cooperării transfrontaliere, Editura Primus Oradea, 2009
19. Birte Wassenberg, Histoire du Comité des régions 25 ans de contribution des villes et
régions à la construction européenne, Comité européen des régions, Avis 24 sur le projet
de rapport de prospective du Comité des Régions sur « Un nouvel instrument juridique
pour la coopération transfrontalière » adopté par le Congrès lors de sa 11ème Session
plénière. Accesat pe: https://eur-lex.europa.eu/legal content/FR/TXT/PDF/?uri=
OJ:C:2015:440:FULL&from=DE(18.03.2021)
20. Caldare, Gh. (2011), “Negocierea Acordului de Asociere a Republicii Moldova la
Uniunea Europeana”, in: Teosa V.(coord.) Stiinta politica in Republica Moldova:
realizari si perspective, Materialele conferintei stiintifice internationale, Chisinau, 15-
16 octombrie 2010
21. Vennon T. Implementation of the Partnership and Cooperation Agreement Republic
of Moldova-EU, Centre for European studies, Brussels, 1999
22. Council of the EU, “EU Council conclusions on the Republic of Moldova”, 2016,
valabil: http://www.consilium.europa.eu/en/press/press-releases/2016/02/15-fac-
moldovaconclusions/ (accesat 08 Aprilie 2021)
23. European Commission , “The Eastern Partnership- an ambitious new chapter in the
EU's relations with its Eastern neighbours”, Brussels, 3 December 2008, valabil:
http://europa.eu/rapid/press-release_IP-08-1858_en.htm?locale=en (accesat 08 Aprilie
2021)
24. Ciurea, C. “Parteneriatul Estic (PaE), un proiect incert in plina desfasurare: deficiente
si provocari pentru 2015
25. Raik, K., “Eastern Partnership Review. From attraction to Europeanization –
Moldova’s slow movement towards the EU, 2011
26. Bucataru, V., “Moldova and European Union: from cooperation to integration” 2012
27. Caldare, Gh. “Negocierea Acordului de Asociere a Republicii Moldova la Uniunea
Europeana”, in: Teosa V.(coord.) Stiinta politica in Republica Moldova: realizari si
perspective, Materialele conferintei stiintifice internationale, Chisinau, 2011

64
28. Ibidem
29. Ciurea, C., “Parteneriatul Estic (PaE), un proiect incert in plina desfasurare: deficiente
si provocari pentru 2015
30. Raik, K., “Eastern Partnership Review. From attraction to Europeanization –
Moldova’s slow movement towards the EU”, Journal of European Public Policy, 2011
31. Ministry of Foreign Affairs and European Integration of the Republic of Moldova
(MFAEIRM), “Association Agenda between the Republic of Moldova and EU” 2014
valabil: http://www.mfa.gov.md/img/docs/Agenda-de-Asociere-RO.pdf (accesat
09.04.2021)
32. European Commission, “European Union supports key reforms in the Republic of
Moldova”,
33. Press Release, Brussels, 29 July 2014, valabil: http://europa.eu/rapid/press-release_IP-
14-886_en.htm (accesat 09.04.2021)
34. European Commission “European Commission Progress Report. Implementation of the
European Neighbourhood Policy in the Republic of Moldova Progress in 2014 and
recommendations for actions”, Brussels, 25.03.2015, valabil:
http://eeas.europa.eu/enp/pdf/2015/repulic-of-moldova-enp-report-2015_en.pdf
(09.04.2021)
35. Chirila, V., Bucataru, V. and Grau L. (2014), “Is Moldova’s European Integration
Irreversible?”,valabil:http://ape.md/libview.php?l=ro&idc=152&id=2114 (09.04.2021)
36. Burian, A. Drept diplomatic şi consular. – Chişinău: Cuant, ediţia a II-a, revăzută şi
adăugită, 2003.
37. Weiss, Thomas G., Tatiana Carayannis, Louis Emmerij, and Richard Jolly. UN Voices:
The Struggle for Development and Social Justice. Bloomington, Ind.: Indiana
University Press, 2005.
38. Hillard, L., Shendruk, A. Funding the United Nations: What Impact Do U.S.
Contributions Have on UN Agencies and Programs?, Council on Foreign
Relations,2019.
39. Fagan, M., Huang, C. United Nations gets mostly positive marks from people around
the world, September 23, Pew Research Center, 2019
40. Hillard, L., Shendruk, A. Funding the United Nations: What Impact Do U.S.
Contributions Have on UN Agencies and Programs?, Council on Foreign
Relations,2019.

65
41. Johnstone, Ian. “The Role of the UN Secretary-General: The Power of Persuasion
Based on Law.” Global Governance 9, 2003.
42. Paul Kennedy, The Parliament of Man: The Past, Present, and Future of the United
Nations. New York: Random House, 2006
43. Fasulo, Linda. An Insider’s Guide to the UN. New Haven, CT: Yale University Press,
2003.
44. Thakur, Ramesh. The United Nations, Peace and Security: From Collective Security
to the Responsibility to Protect. New York: Cambridge University Press, 2006.
45. LeBor, Adam. „Complicity with Evil’”: The United Nations in an Age of Modern
Genocide. New Haven, CT: Yale University Press, 2006.
46. Ziring, Lawrence, Robert Riggs, and Jack Plano. The United Nations. Boston, Mass.:
Thomson-Wadsworth, 2005.
47. Meisler, Stanley. United Nations: The First Fifty Years. New York: Grove Atlantic
Press, 1995
48. Hopkinson, W., “Enlargement: A New NATO,” in Chaillot Papers 49 , Paris: Western
European Union – Institute for Security Studies, 2001
49. Schmidt, Gustav, ed., A History of NATO: The First Fifty Years. A collection of
essays exploring various aspects of NATO history. London: Praeger,2001ș
50. Moens, Alexander, Cohen Lenard, J. and Sens Allen, G., NATO and European
Security , Westport: Praeger, 2003
51. Howorth, Jolyon and John T. S. Keeler, Defending Europe: The EU, NATO and the
Quest for European Autonomy (New York: Palgrave Macmillan, 2003
52. Kaplan, Lawrence S., The Long Entanglement: NATO’s First Fifty Years , Westport:
Praeger, 1999
53. Kay, Sean, NATO and the Future of European Security . A look at the changing nature
of European security and its impact upon the Alliance. Lanham: Rowman & Littlefield,
1998
54. Ibidem
55. David, Charles-Philippe and Jacques Levesque, eds, The Future of NATO:
Enlargement: Russia and European Security, Montreal and Kingston: McGill and
Queens University Press, 2005
56. Boghezanu, Cristina, Rolul NATO şi al UE în managementul crizelor din Balcanii de
Vest, Editura Universităţii Naţionale de Apărare „Carol I”, Bucureşti, 2011.

66
57. Cristina Boghezanu. Evoluția relației NATO-UE față de determinarea polilor de
putere, Editura Universităţii Naţionale de Apărare „Carol I” Bucureşti, 2013.
58. Emanuel Adler and Michael Barnett (eds.), Security Communities. Princeton, NJ:
Princeton University Press, 2001
59. Davy Richard. Helsinki Myths: setting the reccord straight on the Final Act of the
CSCE 1975. In: Cold War History, February 2009
60. Ibidem
61. Zagorski A.V. Strengthening the OSCE. Building a Common Space for Economic and
Humanitarian Cooperation, an Indivisible Security Community from the Atlantic to the
Pacific / RIAC. Moscow, 2014.
62. Salber and Ackermann, Organization for Security and Co-operation in Europe, Border
Security And Management Concept Framework For Co-Operation By The Osce
Participating States, MC(13) Journal No. 2, Agenda item 8, Ministerial Council,
Ljubljana,2005.
63. Cohen Jonathan. Conflict Prevention in the OSCE: An Assessment of Capacities.
Netherlands: Netherlands Institute of International Relations, Clingendael, 1999.
64. Organization for Security and Co-operation in Europe, Astana Commemorative
Declaration Towards a Security Community, SUM(10) Journal No. 2, Agenda item 4,
Summit Meeting, Astana, 2010.
Valabil https://www.osce.org/files/f/documents/b/6/74985.pdf (accesat 15.04.2021)
65. Ibidem
66. Christian Nunlist and David Svarin, Overcoming the East-West Divide: Perspectives
on the Role of the OSCE in the Ukraine Crisis, (Center for Security Studies (CSS), ETH
Zurich and foraus – Swiss Forum on Foreign Policy, Zurich, December, 2014
67. Pah Petru. Principalele organizații internaționale de securitate și rolul lor înorganizarea
și desfășurarea operațiilor multinaționale. În: Constantin Moștoflei (coord.). Politici și
Strategii în Gestionarea Conflictualității. Organizații și state ca actori ai securității.
București: Editura Universității Naționale de Apărare „Carol I”, 2008
68. Neag Mihai Marcel. Posibile soluții de rezolvarea a conflictelor viitoare. În: Constantin
Mooștoflei (coord.). Politici și strategii în gestionarea conflictualității, Sesiunea anuală
de comunicări științifice cu participare internațională a Centrului de studii strategice de
apărare și securitate, București: Editura Universității Naționale de Apărare „Carol I”,
2008

67
69. Dragan Simić, Nauka o bezbednosti (The Science of Security), the FRY Official
Gazette, Faculty of Political Sciences, Belgrade, 2002.
70. Gunther Hauser and Franz Kernic, European Security in Transition, Ashgate
Publishing Limited, 2006
71. Ghebali, A. Lambert: The OSCE Code of Conduct on Politico-Military Aspects of
Security. 2005
72. Popescu, D., Năstase, Ad. Drept internaţional public. – Bucureşti: Editura Şansa SRL,
1997
73. Ecobescu, N., Voicu, I. Unele aspecte actuale ale teoriei organizaţiilor internaţionale.
Revista Română de Studii Internaţionale, nr. 2, 1976
74. Decaux, E.N. La reciprocite en droit international. Revue generale de droit
international public, Paris, nr.2, 1980
75. Ecobescu, N., Voicu, I. Unele aspecte actuale ale teoriei organizaţiilor internaţionale.
// Revista Romană de Studii Internaţionale, nr. 2, 1976.
76. Resolutions, Resolutions adopted without refference to a main committee, General
Assembly- Forty sixth session,
Valabil: https://undocs.org/pdf?symbol=en/A/RES/46/223 (accesat 05.05.2021)
77. White, Nigel. The United Nations System: Toward International Justice. Boulder, CO:
Lynne Rienner, 2002.
78. Zamfirescu I., Costuri și beneficii ale aderării la Uniunea Europeană pentru Țările
candidate din Europa Centrală și de Est, Institutul European din România, București,
2001.
79. Popescu, D., Năstase, Ad. Drept internaţional public. - Bucureşti: Editura Şansa SRL,
1997.
80. WMHC. Wuhan Municipal Health and Health Commission’s Briefing on the Current
Pneumonia Epidemic Situation in Our City. 2020. http://wjw.wuhan.
gov.cn/front/web/showDetail/2019123108989. (accesat 08.05.2021).
81. COVID-19 CORONAVIRUS PANDEMIC,
Valabil: https://www.worldometers.info/coronavirus/#countries (accesat 05.05.2021)
82. Moderna Covid-19, valabil: https://www.modernacovid19global.com/(accesat
05.05.2021)
83. COVID-19 CORONAVIRUS PANDEMIC,
Valabil: https://www.worldometers.info/coronavirus/ (accesat 01.06.2021)

68
84. The European Commission’s Joint Research Centre has published an open source
mathematical modelling toolbox for scenario-based modelling: https://github.com/ec-
jrc/COVID-19
85. European Centre for Disease Prevention and Control. Considerations relating to social
distancing measures in response to COVID-19 – second update. Stockholm: ECDC;
2020.
86. Articolul 28 Pe baza experienței acumulate în operarea zonei fără controale la
frontierele interne și pentru a contribui la asigurarea unei puneri în aplicare coerente a
acquis-ului Schengen, Comisia poate elabora orientări pentru reintroducerea controlului
la frontierele interne, în cazurile în care o astfel de măsură este necesară temporar și în
cazurile în care sunt necesare acțiuni imediate. Aceste orientări ar trebui să furnizeze
indicatori clari pentru a facilita evaluarea circumstanțelor care pot reprezenta o
amenințare gravă pentru ordinea publică sau securitatea internă. Valabil https://eur-
lex.europa.eu/legal-content/FR/TXT/?uri=celex%3A32016R0399 (accesat 08.05.2021)
87. European Commission, Covid-19 Guidelines for border management measures to
protect health and ensure the availability of goods and essential services 2020/C 86 I/01,
OJ C 86I, , p. 1–4, part 4; Communication from the Commission to the European
Parliament, the European Council and the Council COVID-19: Temporary Restriction
on Non-Essential Travel to the EU, COM/2020/115 final, 16 March 2020
88. World Health Organisation (WHO). Rational use of personal protective equipment for
coronavirus disease 2019 (COVID-19) 2020 valabil:
https://apps.who.int/iris/bitstream/handle/10665/331215/WHO-2019-nCov-
IPCPPE_use-2020.1-eng.pdf. (accesat 09.05.2021)
89. World Health Organization (WHO). Laboratory biosafety guidance related to
coronavirus disease 2019 (COVID-19); Interim guidance 12 February 2020 valabil
https://apps.who.int/iris/bitstream/handle/10665/331138/WHO-WPE-GIH-2020.1-
eng.pdf. accesat (08.05.2021)
90. Vaccines for COVID-19, Centers for Desease, Control and Prevention, Saving lives,
proteting peoples, valabil https://www.cdc.gov/ ?(accesat 09.05.2021)
91. Uniune Europenă pentru Republica Moldova, ÎMPREUNĂ COMBATEM COVID-
19. RĂSPUNSUL UE LA PROVOCĂRILE PANDEMIEI, valabil
https://eu4moldova.eu/ro/eu-response-to-covid-19/ (accesat 09.05.2021)
92. În lupta cu COVID-19, Uniunea Europeană și OMS au suplimentat dotarea spitalelor
cu echipamente medicale în valoare de 685.400 EUR, valabil :

69
 https://stopcoronavirus.chisinau.md/2021/03/10/in-lupta-cu-covid-19-uniunea-
europeana-si-oms-au-suplimentat-dotarea-spitalelor-cu-echipamente-medicale-in-
valoare-de-685-400-eur/ (accesat 09.05.2021)
93. Moldova devine azi prima țară din regiunea europeană care primește vaccinuri
împotriva COVID-19 de la COVAX 04 Martie 2021,
https://www.unicef.org/moldova/comunicate-de-pres%C4%83/vaccinurile-
%C3%AEmpotriva-covid-19-livrate-de-covax-ajung-%C3%AEn-moldova (accesat
10.05.2021)
94. Andrei Baciu, valabil: https://andrei-baciu.ro/ accesat (10.05.2021)
95. Romania and the Republic of Moldova stand together to tackle COVID-19, valabil
https://ichgcp.net/ru/news/romania-and-the-republic-of-moldova-stand-together-to-
tackle-covid-19 (accesat 20.05.2021)
96. EU NEIGHBOURS east, valabil https://www.euneighbours.eu/ro/east/stay-
informed/news/covid-19-cum-ajuta-uniunea-europeana-moldova-timpul-pandemiei
(accesat 11.05.2021)
97. Butnaras, Dorina. „România a donat Moldovei un nou lot de medicamente și
echipamente destinate combaterii pandemiei de COVID-19”. NewsMaker, 6 January
2021.
98. România a donat R. Moldova circa o tonă de medicamente și echipamente destinate
combaterii pandemiei de COVID-19, zdg.md/stiri/stiri-sociale/romania-a-donat-r-
moldova-circa-o-tona-de-medicamente-si-echipamente-destinate-combaterii-
pandemiei-de-covid-19/ accesat (13.05.2021)
99. Ministerul Sănătății, Muncii și Protecției Sociale,
Valabil: https://msmps.gov.md/comunicare/comunicate/in-lupta-cu-covid-19-uniunea-
europeana-si-oms-au-suplimentat-dotarea-spitalelor-cu-echipamente-medicale-in-
valoare-de-685-400-eur/ (accesat 15.05.2021)

70