ACADEMIA FORŢELOR TERESTRE

„NICOLAE BĂLCESCU”

DISERTAŢIE

CONDUCĂTOR ŞTIINŢIFIC:
Conf. univ.
dr. DINICU ANCA
AUTOR:
Student masterand
GRIGORE IONELA-CĂTĂLINA

-SIBIU,2018-
2 din 41
 ACADEMIA FORŢELOR TERESTRE
„NICOLAE BĂLCESCU”

DISERTAŢIE
TEMA: „CONSECINŢELE STATULUI EŞUAT ASUPRA
SECURITĂŢII INTERNAŢIONALE ÎN ERA TERORISMULUI
GLOBAL”

CONDUCĂTOR ŞTIINŢIFIC:
Conf. univ.
dr. DINICU ANCA
AUTOR:
Student masterand
GRIGORE IONELA-CĂTĂLINA

-SIBIU,2018-

3 din 41
 REFERAT DE APRECIERE
a disertaţiei

1. Numele şi prenumele absolventului: GRIGORE IONELA-CĂTĂLINA

2. Domeniul de studii: GEOPOLITICĂ ŞI GEOSTRATEGIE
3. Programul de studii universitare de masterat: INTELLIGENCE ÎN ORGANIZAŢII.
4. Tema disertaţiei: CONSECINŢELE STATULUI EŞUAT ASUPRA SECURITĂŢII
INTERNAŢIONALE ÎN ERA TERORISMULUI GLOBAL.
5. Aprecieri asupra conţinutului teoretic al disertaţiei (se marchează cu X):

Criterii Nivel de îndeplinire a criteriului

minim mediu ridicat excelent
Identificarea stadiului actual al cercetării în domeniu
Gradul de relevanţă a conţinutului teoretic în raport cu tema abordată
Capacitatea analitică şi spiritul critic în raport cu suportul teoretic
Construcţia logică a argumentaţiei teoretice
Capacitatea de orientare în selecţia bibliografiei (relevanţă, actualitate)
Citarea corectă a ideilor şi conform declaraţiei pe propria răspundere a autorului lucrării
a conceptelor preluate din
alţi autori, evitarea
plagiatului

6. Aprecieri asupra componentei practic-aplicative a disertaţiei:

Criterii Nivel de îndeplinire a criteriului

minim mediu ridicat excelent
Corectitudinea şi caracterul logic al demersului de cercetare
Corectitudinea formulării obiectivelor cercetării
Calitatea metodelor şi instrumentelor de cercetare
Corectitudinea şi eficienţa utilizării metodelor şi instrumentelor de cercetare
Pertinenţa concluziilor formulate de autor, derivarea logică a acestora din studiul realizat

Aplicabilitatea soluţiilor, a propunerilor formulate

Originalitatea abordării practic-aplicative a temei, contribuţii personale ale autorului

7. Aprecieri privind redactarea disertaţiei:

Criterii Nivel de îndeplinire a criteriului
minim mediu ridicat excelent
Corectitudinea şi claritatea exprimării, bogăţia limbajului de specialitate
Calitatea grafică a lucrării
Respectarea exigenţelor de redactare conform Ghidului metodologic

4 din 41
8. Consideraţii finale:
______________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________
____________________________________
Apreciez disertaţia cu nota ____________________ şi o recomand pentru a fi susţinută în
prezenţa comisiei examenului de disertaţie.

Data Conducător ştiinţific

5 din 41
 CUPRINS

Introducere..............................................................................................................
Capitolul 1: Încadrarea statului eşuat în actualul mediu de securitate..................
1.1 Delimitări conceptuale referitoare la sintagma „stat eşuat”..........................
1.2 Caracteristicile statului eşuat .......................................................................
1.3 State eşuate ale actualului mediu internaţional ...........................................
1.3.1 Afganistan...........................................................................................
1.3.2 Sudan..................................................................................................
1.3.3 Somalia...............................................................................................
1.4 Concluzii...................................................................................................
Capitolul 2: Terorismul global- concept definitoriu al secolului XXI..................
2.1 Definirea şi manifestarea terorismului în mediul de securitate actual..........
2.2 Formele terorismului global.........................................................................
2.3 Legătura dintre terorism şi statele eşuate………………………………….
2.4 Consecinţele eşuării unui stat în contextul actual......................................
2.5 Concluzii......................................................................................................
Capitolul 3: Studiu de caz privind influenţa statului Siria asupra evoluţiei
securităţii pe plan internaţional..............................................................................
3.1 Încadrarea Siriei în tiparul statului eşuat...................................................
3.2 Evoluţia statului sirian în contextul asigurării securităţii internaţionale
împotriva ameninţărilor teroriste................................................................................
3.3 Influenţa acţiunilor teroriste din Siria asupra evoluţiei celorlalte statelor de
pe glob.........................................................................................................................
3.4 Concluzia studiului de caz............................................................................
Concluzii şi propuneri .............................................................................................
Bibliografie...............................................................................................................
Abrevieri.................................................................................................................
Anexe....................................................................................................................

6 din 41
 INTRODUCERE

Societatea actuală a evoluat destul de mult şi continuă să evolueze, în toate

domeniile. Acest lucru este extrem de benefic pentru populaţie, dar în acelaşi timp,
sporeşte riscurile şi ameninţările internaţionale, creşte vigilenţa şi numărul măsurilor
ce trebuiesc luate de organizaţiile internaţionale în domeniul securităţii, pentru a
asigura o bună dezvoltare a statelor şi continuarea procesului de cooperare.
Despre terorism s-a auzit tot mai des în ultimii ani, întrucât acţiunile desfăşurate de
terorişti au fost tot mai frecvente şi au implicat un grad de violenţă din ce în ce mai
mare. Acesta a devenit deja o problemă globală şi nicio măsură de securitate nu se
ia fără a ţine cont şi de riscurile pe care le implică orice acţiune teroristă.
Pe de altă parte, existenţa, dar şi evoluţia continuă a statelor eşuate este un risc la
adresa securităţii internaţionale, ce este foarte greu de combătut, având în vedere
actuala situaţie globală. Statele eşuate sau slab dezoltate par că se răspândesc tot mai
mult pe glob, lucru deloc îmbucurător pentru organizaţiile şi instituţiile
internaţionale care se ocupă de reconstrucţia păcii, de readucerea stării de linişte şi
pace în zonele măcinate de conflict, de reconstrucţia sau reinstaurarea instituţiilor de
ordine publică, a celor din domeniul sănătăţii, al învăţământului sau alte instituţii de
ordine socială.
În urma studiilor efectuate, am constatat că statele eşuate se regăsesc în special în
zona continentului african, dar şi în unele zone din Asia. Se pare că, fie din cauza
proastei guvernare, a corupţiei, a lipsei conducerii care să urmărească binele
societăţii, ori a condiţiilor geografice sau naturale vitrege, unele state nu au putut
ţine pasul cu procesul de globalizare la fel cum au făcut celelalte, râmânând în urmă,
aducând prejudicii nu doar propriilor cetăţeni, ci şi celorlalte state vecine, sau a celor
din sfera de putere internaţională. Statele eşuate sunt acelea în care populaţia nu are
acces la o alimentaţie sănătoasă, sau de multe ori, suficientă. Nici nu se pune
problema învăţământului, întrucât, în aceste zone, scopul principal îl constituie
supravieţuirea. Rata mortalităţii este destul de ridicată, în raport cu celelalte state ale
lumii, iar media de vârstă este de două, sau poate chiar de trei ori mai scăzută decât
în statele dezvoltate ale lumii.În mare parte, problemele de natură globală provin din
astfel de state. Un astfel de caz este evoluţia terorismului. Acest flagel al
dezorganizării, al dezbinării religiilor şi organizaţiilor mondiale a beneficiat, pe
teritoriul statelor mai puţin dezvoltate, sau a celor eşuate, de condiţii propice de

7 din 41
dezvoltare, resurse, armament, baze de antrenament, relaţii cu diferite puncte
importante de pe glob şi a creat diferite acţiuni care au produs efecte distructive în
mai multe state din Europa, dar şi din alte zone de pe glob.
Pe parcursul lucrării am încercat să clarific şi aspecte referitoare la terorism,
cărora, până în prezent, nu li s-a oferit un răspuns concret. Am observat astfel că
scopul acţiunilor teroriste nu este acela de a produce victime materiale sau umane
foarte multe, ci de a instaura teama, groaza, teroarea, frica de a mai ieşi pe stradă, de
a-ţi mai exprima liber opinia cu privire la religia islamică, de a mai acţiona în
defavoarea musulmanilor şi, ajungând la ţintă, dorinţa de a înfricoşa forţele militare,
în special alianţa militară NATO, pentru ca aceasta să îşi retragă toate trupele din
teritoriile musulmane. Evoluţia tehnologică a atras după sine şi numeroase riscuri,
în sensul că a contribuit la dezvoltarea unor surse noi de terorism, precum terorismul
cibernetic, financiar, informaţional sau politic.
Prin analizarea unui număr mare de documente şi prin compararea unor zone
şi state eşuate, am evidenţiat faptul că unul dintre statele cele mai grav afectate de
problemele actuale este Siria. Aici, un război crunt a pus capăt la sute de mii de vieţi,
a împiedicat un stat să se dezvolte şi a condus la distrugerea lui completă. Acţiunile
teroriste, lupta pentru supremaţie în diferite regiuni, dorinţa de a continua o luptă
fără sens au dus la transformarea unui stat cu potenţial de dezvoltare, într-o ruină,
din care cetăţenii încă rămaşi în viaţă încearcă să se salveze, emigrând spre statele
europene. Siria este exemplul clar al consecinţelor terorismului, al lipsei unei
guvernări eficiente, al lipsei autorităţilor de ordine publică, care au permis la
ajungerea acestui stat într-o situaţie atât de gravă.
Scopul acestei lucrări este acela de a evidenţia principalele riscuri cu care de
confruntăm, de a atrage atenţia cu privire la potenţiale pericole care ne pândesc şi de
a împiedica evoluţia distructivă a conflictelor în curs de desfăşurare.
Motivaţia alegerii temei se regăseşte în dorinţa de a aprofunda problemele
legate de terorism şi de statele eşuate şi de a studia mai îndeaproape situaţia statului
eşuat Siria, întrucât, la cursurile de relaţii internaţionale parcurse pe durata studiilor
de master am dezbătut acest subiect şi mi-a stârnit interesul. Consider că lucrarea se
adresează tuturor persoanelor implicate în priecte de reconstrucţie a păcii,
persoanelor responsabile de securitate pe plan naţional sau internaţional, dar şi
persoanelor curioase în privinţa situaţiei internaţionale, întrucât lucrarea îi va ajuta
să înţeleagă mai bine situaţia din aceea zonă şi le va uşura procesul de luare a
deciziilor.

8 din 41
9 din 41
 CAPITOLUL 1: ÎNCADRAREA STATULUI EŞUAT ÎN ACTUALUL
MEDIU DE SECURITATE

1.1 Delimitări conceptuale referitoare la sintagma „stat eşuat”

În ultimii ani, a existat tendinţa de a creşte eforturile de menţinere a stabilităţii

la nivel regional. În acest sens, se pot analiza încercările efectuate la nivel
internaţional pentru a instaura pacea în Africa, Orientul Mijlociu sau în Balcani. În
această perioadă, au început să se resimtă efectele globalizării. Au crescut
ameninţările transnaţionale, din cauza permeabilităţii frontierelor dintre state.
Singura modalitate de a reduce sau chiar elimina instabilitatea este aceea de a crea
condiţii şi circumstanţe benefice pentru realizarea înţelegerii între state, de a asigura
securitatea la nivel internaţional1.
Prin termenul de securitate internaţională se înţelege un sistem de relaţii
internaţionale, creat pe baza respectului principiilor şi normelor de drept
internaţional, în care nu este admisă rezolvarea diferendelor sau a disputelor prin
folosirea forţei sau a ameninţării.
Acest concept a apărut odată cu crearea ONU. La momentul actual, securitatea a
devenit un domeniu cheie pentru orice stat, fapt ce implică o abordare conştientă din
partea profesioniştilor, dar şi a cetăţenilor de rând.
11 septembrie 2001 fost un moment decisiv, care a condus la înfiinţarea unei coaliţii
internaţionale mărite, capabile să lupte împotriva terorismului şi dispusă să
coopereze permanent.
În fiecare an, în lume, au loc în jur de 30 de conflicte armate. Consecinţele izbucnirii
acestor conflicte sunt dezvoltarea actelor de terorism, creşterea fluxului de refugiaţi,
încurajarea traficului de arme şi altele2.
A devenit evident faptul că printre cele mai periculoase ameninţări la adresa
securităţii internaţionale nu mai sunt cele militare, ale marilor puteri ale lumii, ci
cele transnaţionale, ce vin din partea celor mai slab guvernate state. Aceste state se
confruntă cu catastrofe umanitare, migraţie în masă, degradarea mediului,
instabilitate regională, insecuritate energetică, crimă internaţională ori terorism
transnaţional.
1
G. Alexandrescu, Ameninţări la adresa securităţii, Editura UNAp, Bucureşti, 2004, pagina 12.
2
Buletinul UNAp. „Carol I”, Securitatea internaţională: aspecte globale şi regionale, Editura UNAp, Bucureşti,
2015, pagina 241.

10 din 41
Îngrijorarea legată de statele slabe şi cele eşuate se bazează pe 2 aspecte: primul se
bazează pe conceptele tradiţionale de securitate, care ar trebui să se extindă pentru a
înconjura ameninţările de la graniţe, activităţi sau forţe, iar al doilea, conform căruia
aceste ameninţări au origini în slaba guvernare a statelor3.
Statele eşuate sunt o ameninţare la adresa securităţii lumii şi a drepturilor omului.
Fără un guvern central sau orice altă formă oficială de control asupra ţării, statele
eşuate pot deveni refugii pentru terorişti. Drepturile umane aproape că nu există în
aceste teritorii, deoarece ele nu sunt capabile să instituie legi puternice4.
Definiţiile date statelor eşuate sunt variate şi se focusează pe diverse
dimensiuni ale fragilităţii. Ele pot include nivelul de control teritorial al statelor,
capacitatea de administrare, răspândirea politicilor autoritare sau represive,
respectarea legilor, nivelul de dezvoltare sau de existenţă al conflictelor violente5.
Deşi dezbaterile academice despre statele eşuate au început în anii 1990,
noţiunea în sine a existat în relaţiile economice internaţionale de secole. Problema a
fost luată în serios de ocupanţii coloniilor. În schimb, puterile coloniale europene şi-
au justificat imperiile pe baza ideii că maniera lor de conducere va pune capăt
sălbăticiei şi regulilor barbare ale coloniilor. Statele puternice au intervenit de multe
ori în statele sărace, slabe, cu scopul de a pune capăt dezordinii şi posibilelor
ameninţări la adresa securităţii. Mai mult, statele slabe erau o oportunitate pentru
extinderea teritorială a marilor puteri.
Orice definiţie a statului eşuat trebuie să înceapă cu înţelegera unor definiţii diferite
ale statelor. Modul în care un stat este definit este esenţial pentru înţelegerea eşecului
statelor. În legea internaţională, un stat există atunci când la nivel politic el este
recunoscut de alte state ca fiind cea mai înaltă autoritate dintr-un teritoriu şi este
tratat în mod egal în comunitatea statelor internaţionale6.
Definirea statelor fragile a fost utilă pentru a sublinia nivelele extreme de sărăcie şi
insecuritate înfruntate de cei care locuiesc în aceste ţări. Ca urmare, mai multe
organizaţii de dezvoltare au intervenit pentru a oferi sprijin acestor state.

3
S. Patrick, Weak States and global threats: fact or fiction?, Washington, Center for strategic and international studies,
2007, pagina 27.
4
UNA-GB Model UN, Failed states: A threat to world security,
5
S. Elhawary, M. Foresti, S. Pantuliano, Deployment, security and transitions in fragile states, Overseas Development
Institute, Londra, 2010, pagina 5.
6
J. Di John, Conceptualising the causes and consequences of failed states, Crisis states research centre, Londra, 2008,
pagina 13.

11 din 41
Relaţia dintre fragilitate şi dezvoltare este mult mai complexă decât ceea ce se
înţelege la prima vedere. Multe state au arătat elasticitate. În ciuda performanţelor
economice slabe7.
Statele fragile sunt acele state care funcţionează după un set diferit de dinamici
sociopolitice. De aceea, ele adăpostesc obstacole unice ce ţin de stabilitate,
dezvoltare şi democraţie. Din cauza problemelor cu care se confruntă, toate
tranziţiile sunt inegale.
Măsurile predominante folosite pentru a verifica puterea şi progresul statelor fragile
s-au centrat pe vederea îngustă a guvernării, ignorând factorii critici care chiar
determină fragilitatea. Durata momentelor de fragilitate variază substanţial, de la
săptămâni, la luni sau chiar ani8.
Statele eşuate sunt acelea în care dezvoltarea umană nu este stabilă, conflictele
interne sunt numeroase, corupţia este dominantă, guvernarea nu se află în slujba
poporului ori războiul împotriva terorii nu e câştigat de partea care trebuie,
conscinţele politice fiind serioase şi numeroase.
Statele slabe, chiar dacă par naţiuni puternice, care se dezvoltă, eşuează tot
mai des. Perioada de după Războiul Rece a fost martora mai multor state ce au eşuat,
în special din Africa, dar şi din Asia. Din ce în ce mai multe state sunt supuse
riscului, prezintă semne acute de slăbiciune şi/ sau probabilitatea unor eşecuri totale.
Cu cât un stat este mai dominat de anarhie, cu atât actorii non-statali şi forţele de
teroare pot prelua avantajul şi pot deteriora situaţia internă prin mobilizarea
insurgenţilor, câştigarea controlului asupra resurselor, spălare de bani, obţinere de
armament şi pregătirea proprie pentru asalt asupra ordinii9.
Deşi nu există o definiţie exactă pentru statele eşuate şi ele pot fi foarte
diferite, caracteristicile comune ale acestui tip de state sunt următoarele: existenţa
unui război intern şi al insurgenţei, ostilităţi etnice, religioase, lingvistice, statul nu
poate asigura control total asupra teritoriului şi graniţelor, aprovizionarea cu bunuri
publice precum grija pentru sănătate sau educaţie, sunt în declin, sistemul militar
este singurul instrument în mâna autorităţii executive, infrastructura slab dezvoltată,
corupţie, diferenţa enormă dintre oamenii bogaţi şi cei săraci.
Sintagma de sat eşuat se referă la situaţia în care structura, autoritatea, legea şi
ordinea politică au decăzut, guvernul şi-a pierdut identitatea, controlul asupra

7
Ibid, pagina 2.
8
S. Kaplan, Identifying truly fragile states,The Elliot school of International Affairs, Washington, 2014, pagina 50.
9
R. Rotberg, Nation-state failure:a recurring phenomenon?, 2003, pagina 2.

12 din 41
teritoriului, legitimitatea şi capabilitatea de a produce bunuri comune. Cu alte
cuvinte, guvernul a pierdut dreptul de a conduce.
Relevanţa existenţei statelor eşuate nu mai este de mult un dubiu. Comisia
Europeană pregăteşte o strategie prin care să se găsească soluţii pentru rezolvarea
problemelor statelor fragile10.
State slabe sunt considerate cele incapabile de a furniza populaţiei instituţii
politice legitime, bunăstare socială, securitate şi management economic. Lăsate
nesupravegheate, aceste state ar propaga instabilitate şi în statele vecine.
Statele slabe riscă să rămână mult în urma evoluţiei economice a celorlalte state şi
să fie grav afectate de propria creştere lentă sau redusă a economiei. Cetăţenii unor
astfel de state suferă de sărăcie cruntă, subdezvoltare, boli cronice, nu au acces la un
sistem de educaţie şi de sănătate eficient, iar speranţa de viaţă este scăzută. De
tehnologia modernă şi de respectarea drepturilor nici nu se mai pune problema.
Statele ajung în această stare din multiple cauze, care diferă, în funcţie de situaţie.
Problema este însă, că sărăcia scade capacitatea statului prin împiedicarea
dezvoltării normale a instituţiilor, încurajarea corupţiei, reducerea eficienţei
guvernului, slăbirea puterii statului. Aceste efecte negative sunt cauzate de lipsa
legitimităţii politice, a competenţei candidaţilor la guvernare, absenţa securităţii,
încurajarea conflictelor şi a instabilităţii11.
Statele eşute sunt caracterizate, printre altele, şi de subdezvoltarea autorităţii de stat,
dominaţia unui regim autoritar care nu mai are capacitatea de a satisface nevoile
populaţiei, în care predomină corupţia şi există represiuni la adresa oponenţilor
politici. În statul eşuat, drepturile omului sunt încălcate în mod neîntrerupt, sărăcia
se găseşte în orice domeniu, iar cetăţenii sunt nemulţumiţi.
De regulă, statele eşuate sunt măcinate de războaie civile ce duc la dezintegrarea
naţiunii. Din cauza nemulţumirilor, opoziţia luptă împotriva regimului, organizându-
se în grupări paramilitare. În urma confruntărilor dintre grupările rebele şi armata
naţională, rezultă victime colaterale, mai ales din rândul populaţiei civile.
Globalizarea a avut şi efecte negative, întrucât a creat un mediu de dezvoltare a
interdependenţelor complexe, iar problemele de securitate s-au manifestat şi în afara

10
P. Rada, Rebuilding of failed states, Budapesta, 2007, pagina 8.
11
A. Sarinschi, Rolul actorilor statali în configurarea mediului internaţional de securitate, Editura UNAp, Bucureşti,
2010, pagina 32.

13 din 41
graniţelor statului. Iar mai grav este că aceste state eşuate alimentează dezvoltarea
terorismului12.
Conform studiilor efectuate de Institutul Brookings, statele slabe sunt împărţite
în 4 categorii:
1. Autocraţii
2. Ţări conflictuale
3. Ţări în tranziţie de la conflict la autocraţie
4. Democraţii fragile, tinere, care par a fi pe drumul către securitate şi dezvoltare
susţinută13.
Cu alte cuvinte, statele slabe, sau fragile, sunt cele cu economie nedezvoltată, în care
politica, instituţiile şi guvernarea sunt slabe. La stat eşuat se ajunge în momentul în
care acesta nu mai poate furniza decât o cantitate limitată de bunuri către cetăţeni.
Un astfel de stat este o formă politică lipsită de conţinut care fie nu doreşte, fie nu
mai are capacitatea de a-şi îndeplini obligaţiile14.
Statul eşuat este un organism politic care s-a dezintegrat până într-un punct în care
condiţiile de bază şi responsabilităţile unui guvern suveran nu mai funcţionează
eficient. De altfel, când o naţiune devine slabă, iar standardele de viaţă scad, apare
posibilitatea unui colaps guvernamental tota15l.
Urmărind toate caracteristicile prin care sunt prezentate statele slab dezvoltate
sau cele eşuate, se poate observa că acestea au foarte puţine şanse să-şi revină, dacă
nu sunt sprijinite din exterior, de diverse organisme şi organizaţii, iar eşecul lor
produce, deopotrivă, efecte negative şi asupra celorlalte state ale lumii. În acest sens,
este necesară o intervenţie majoră în orice astfel de caz, pentru împiedica afectarea
ordinii şi stabilităţii globale şi dezvoltarea unor noi ameninţări.

1.2 Caracteristicile statului eşuat

Conform studiilor, statele cu cele mai multe probleme se găsesc în Africa, Asia
Centrală şi de Sud. Ele sunt Afganistan, Algeria, Angola, Bangladesh, Burkina Faso,
Burundi, Cambodgia, Camerun, Republica Central-Africană, Ciad, Columbia,

12
Geopolitics.ro: http://geopolitics.ro/statele-esuate/ accesat la data de 03.11.2017.
13
Brainard, Lael; Derek Chollet (Eds.), Too Poor for Peace? Global Poverty, Conflict, and Security in the 21st
Century, The Brookings Institution, Washington, 2007, pagina 35.
14
R. Rotberg, I., Nation-State Failure: A Recurring Phenomenon?, NIC2020 Project, 2003, pp. 3-4.
15
Wikipedia: https://en.wikipedia.org/wiki/Failed_state accesat la data de 03.11.2017.

14 din 41
Republica Democrată Congo, Djibouti, Guinea, Haiti, India, Kenya, Madagascar,
Mali, Niger, Coreea de Nord, Pakistan, Somalia, Siria, Zimbabwe.
Statele eşuate sunt împiedicate de sărăcie şi de guvernanţa slabă şi pun în pericol,
chiar de moarte, proprii cetăţeni. Aceste pericole pot include violenţă, corupţie,
neglijenţă guvernamentală sau abuz16.
Statele slabe sau cele eşuate reprezintă o provocare pentru comunitatea
internaţională. În prezent, când economia s-a globalizat, sistemul de informaţii şi de
securitate presiunea pe un stat fragil pot produce repercursiuni serioase nu doar
pentru statele respective, cât şi pentru vecinii săi ori alte state de pe glob.
De la sfârşitul Războiului Rece, un număr mare de state s-a confruntat cu probleme
de violenţă care au rezultat din conflictele interne. Unele crize provin din conflicte
etnice, altele se transformă în revoluţii, iar unele devin urgenţe umanitare.
Tensiunile se pot transforma în conflict din cauza mai multor circumstanţe precum
competiţia pentru resurse, corupţie, probleme între grupurile formate în interiorul
statului17.
Statele au o capacitate şi o capabilitate mai mare decât a fost înainte. Sunt mai
numeroase decât au fost cu jumătate de secol în urmă, iar populaţia, mediul fizic,
sănătatea, productivitatea, sistemul de livrări, ambiţiile sunt mult mai ample decât în
trecut.
Statele există pentru a oferi metode de livrare a bunurilor politice către populaţie în
parametri optimi. Acestea organizează şi canalizează interesele cetăţenilor, de
obicei, în favoarea atingerii obiectivelor naţionale.
Există o ierarhie a bunurilor politice. Niciuna nu este la fel de critică precum
necesitatea de securitate, în special securitatea umană. Prima funcţie a statului este
aceea de a împiedica invazii peste graniţă, pierderi teritoriale, infiltrarea în ţară a
persoanelor care nu au acest drept, de a elimina ameninţările domestice, de a preveni
crima şi de a rezolva conflictele indivizilor cu alţi indivizi sau cu statul fără a recurge
la folosirea armelor. Statele moderne oferă metode predictibile şi sistematizate de
finalizare a disputelor.
În comparaţie cu statele eşuate, statele puternice controlează teritoriul propriu şi
livrează cetăţenilor lor servicii de cea mai bună calitate. Ele oferă nivele înalte de
securitate în faţă de problemele de violenţă, asigură libertate politică şi civilă şi

16
S. Rice, Too poor for peace?Global poverty, conflict and security in he 21st century, Brookings institution press,
Washington, 2007, pagina 32.
17
The Fund for Peace, Failed States Index, Washington, FFP publication,2012, pagina 35.

15 din 41
crează medii care conduc la creştere economică. Judecătoriile sunt independente,
reţeaua de drumuri este bine întreţinută, telefonia funcţionează la cote înalte, şcolile,
universităţile sunt eficiente, spitalele tratează pacienţii cu eficienţă şi aşa mai
departe.18.
Statele slabe, chiar dacă par naţiuni puternice, care se dezvoltă, eşuează tot
mai des. Perioada de după Războiul Rece a fost martora mai multor state ce au eşuat,
în special din Africa, dar şi din Asia. Din ce în ce mai multe state sunt supuse
riscului, prezintă semne acute de slăbiciune şi/ sau probabilitatea unor eşecuri totale.
Dacă dezvoltarea umană nu devine mai stabilă, conflictele interne nu sunt reduse sau
oprite definitiv, corupţia nu dispare, nu se răspândeşte o bună guvernare ori războiul
împotriva terorii nu e câştigat, predilecţia spre eşec a mai multor state va creşte, iar
conscinţele politice vor fi serioase şi numeroase19.
Statele slabe au un profil mixt, îndeplinind aşteptările în unele domenii, iar în
altele, nu. Statele eşuate sunt cele care au cel mai redus nivel de îndeplinire a
obiectivelor. Mai multe state eşuate nu trec ating standardele generale de dezvoltare.
Violenţa nu este o condiţie de eşuare, dar absenţa ei nu implică faptul că statul în
cauză nu este unul eşuat20.
Statele sărace au eşuat în asigurarea nevoilor de bază ale cetăţenilor- de
alimentaţie, apă curată, sănătate şi educaţie. Când nevoile umane sunt mari, iar
serviciile suferă carenţe în funcţionare, oamenii tind să accepte ajutor de la oricine
este dispus să îl ofere.
Aceste state sărace se caracterizează prin aceea că nu pot oferi nici securitate, nici
susţinere populaţiei şi pot eşua în exercitatea controlului suveran asupra teritoriului.
Ele sunt lipsite de instituţiile legii, poliţie, intelligence sau de sectorul de securitate
capabil să controleze graniţele.
Statele slab dezvoltate pot fi zone de risc înalt care, într-o lume ce se globalizează
rapid, pot reprezenta surse de pericol şi pentru celelalte state.
Statele eşuate sunt, de regulă, statele sărace, în care lipseşte capacitatea de a îndeplini
funcţiile guvernamentale esenţiale, de a proteja populaţia de conflicte violente, de a
guverna eficient şi de a susţine creşterea economică.

18
R. Rotbert, Failed states, collapsed states, weak states: causes and indicators,
19
R. Rotberg, I., Nation-State Failure: A Recurring Phenomenon?, NIC2020 Project, 2003, pagina 5.
20
Ibid, pagina 17.

16 din 41
Statele eşuate sunt împiedicate să se dezvolte de sărăcie şi de guvernanţa slabă şi
pun în pericol, chiar de moarte, proprii cetăţeni21.
Statele nedezvoltate se confruntă cu mai multe probleme din cauza poziţiei
geografice, constrângerilor vizice sau economice, despotism, atacuri externe sau
defectelor de manageriere. Statele nedezvoltate adăpostesc tensiuni etnice,
religioase, lingvistice sau de alte tipuri care se pot transforma, în timp, în acţiuni
violente. Rata crimelor în zonele urbane tinde să fie mai mare sau să fie în creştere,
abilitatea conducerii de a asigura măsuri de protejare a cetăţenilor este diminuată,
reţelele de infrastructură fizică sunt deteriorate, şcolile şi spitalele sunt neglijate,
indicatorii economici sunt negativi, nivelul corupţiei este foarte ridicat, iar
conducerea este nedemocratică.
Statele eşuate sunt încordate, afectate profund de conflicte. În cele mai multe
astfel de state, trupele guvernului se luptă cu revolte armate conduse de unul sau mai
mulţi rivali. Ocazional, autorităţile oficiale se confruntă cu forţele insurgente ori
diferite nemulţumiri locale.
Nu prezenţa violenţei face dintr-un stat unul eşuat, ci nivelul violenţei existente,
faptul că mare parte din aceasta este îndreptată împotriva guvernului sau regimului
şi caracterul înflăcărat al cererilor politice şi geografice pentru împărţirea puterii şi
a autonomiei.
În contrast cu statele dezvoltate, statele eşuate nu îşi pot controla graniţele. Acestea
pierd controlul asupra unor secţiuni din teritoriu.
Cetăţenii depind de state şi de guvernarea centrală care să le asigure securitatea
personală şi să îi elibereze de temeri.
În mare parte din statele eşuate, regimurile sunt prada propriilor componente.
Conduse de ostilităţi etnice sau alte ostilităţi inter-comunale sau de insecurităţile
elitei guvernamentale, ele victimizează proprii lor cetăţeni sau alte subgrupuri privite
ca ostile. Un exemplu sunt talibanii din Afganistan, care conduc cadre de opresiune
tot mai ample, hărţuiesc majoritatea compatrioţilor lor şi privilegiază o altă parte,
clan sau sectă.
Alt indicator pentru statele eşuate este creşterea violenţei criminale. Cum
autoritatea statului este slăbită şi scade, iar statul devine vinovat de asuprirea
cetăţenilor săi, legea devenind ineficientă. Bandele criminale preiau controlul asupra

21
S. Rice, Too poor for peace?Global poverty, conflict and security in he 21st century, Brookings institution press,
Washington, 2007, pagina 37.

17 din 41
străzilor, armele şi traficul de droguri devine obişnuit, forţele de ordine sunt
anihilate, iar comportamentul agresiv devine cel obişnuit.
Pentru protecţie, cetăţenii apelează la organizaţiile puternice care acţionează cu
solidaritate şi le oferă siguranţa dorită. Rata crescută a crimelor urbane şi creşterea
sindicatelor criminale dovedesc anarhia şi disprerarea în care sunt învăluite statele
eşuate.
Statele eşuate au instituţii defectuoase. Acest lucru este valabil şi pentru
instituţiile cu funcţii executive. Dacă există instituţii legislative, acestea sunt numai
de formă. Forme de democraţie lipsesc cu desăvârşire. Cetăţenii ştiu că nu se pot
baza pe sistemul judiciar, întrucât nu le va rezolva problemele. Birocraţia şi-a pierdut
demult sensul profesional al responsabilităţii şi există doar pentru a transmite
ordinele executivului. Posibil ca singura instituţie rămasă cu ceva integritate să fie
structura militară, dar forţele armate sunt des politizate, lipsite de spiritul pe care ar
trebui să îl dovedească.
Statele eşuate au structura tipică, cu infrastructuri distruse sau deteriorate.
Menţinerea drumurilor de acces pe diferite zone, devine din ce în ce mai puţin o
prioritate. Acolo unde statul controlează magistralele de comunicaţii ca pe un sistem
fix de telefonie, înseamnă că din partea sistemelor politic şi economic nu există
măsuri de inovaţie, investiţii sau modernizare.
Când un stat a eşuat sau este în curs de eşuare, sistemele de educaţie şi de
sănătate se privatizează, iar facilităţile publice sunt neglijate. Profesori, fizicieni,
doctori sau oameni de ordine sunt plătiţi cu întârzâiere sau deloc, iar absenteismul
creşte. Cărţile, manualele şi medicamentele se împuţinează, cetăţenii realizează că
au fost abandonaţi de conducere. În statele eşuate creşte rata mortalităţii, în special
cea infantilă, creşte numărul persoanelor infectate cu SIDA sau alte epidemii
existente, scad aşteptările legate de viaţă, iar nivelul sărăciei creşte mai mult.
Statele eşuate oferă oportunităţi de dezvoltare economică diferite: persoanele sărace
continuă să îndure sărăcia, în vreme ce oligarhii se îmbogăţesc şi mai mult.
Responsabilitatea naţiunii de a maximiza bunăstarea şi prosperitatea populaţiei este
absentă, dacă ea a existat vreodată.
Corupţia înfloreşte în mai multe state, dar în statele eşuate acţionează la o scară prea
înaltă. Ea este împrăştiată în orice domeniu: produse medicinale contrafăcute,
proiecte de construcţie inutile, licenţe pentru activităţi existente sau inexistente22.
22
Raport, Failed and collapsed states in the international system, The aafrican studies Centre, The Transnational
institute, .....

18 din 41
 Cu cât un stat este mai dominat de anarhie, cu atât actorii non-statali şi forţele
de teroare pot prelua avantajul şi pot deteriora situaţia internă prin mobilizarea
insurgenţilor, câştigarea controlului asupra resurselor, spălare de bani, obţinere de
armament şi pregătirea proprie pentru asalt asupra ordinii.
Satele eşuate sunt capabile să ofere doar cantităţi limitate de bunuri necesare
populaţiei. Ele îşi pierd continuu rolul de furnizori de bunuri sociale în favoarea
actorilor nonstatali. Un stat eşuat nu mai poate îndeplini sarcinile fundamentale ale
statului într-o lume modernă. Instituţiile sale sunt defecte. Dacă există legislaţie,
aceasta ratifică deciziile luate de un executiv puternic. Dezbaterile democratice
lipsesc. Sistemul judiciar derivă din executiv şi nu este independent. Cetăţenii ştiu
că nu se pot baza pe sistemul propriu pentru a redresa sau remedia problemele.
Statele eşuate deteriorează sau distrug infrastructura. Liniile telefonice eşuează,
mijloacele de transport în comun funcţionează rar, alimentarea cu apă este scăzută,
iar serviciile aproape că au dispărut.
Statele eşuate sunt nesigure. Ele abia pot oferi control pentru capitala statului, sau să
îşi controleze propriile graniţe. Rata ciminalităţii este ridicată. Incapabil să
stabilească o atmosferă de securitate pentru naţiune, eşuarea statului devine evidentă
chiar dinainte, iar grupurile rebele sau alţi concurenţi se inarmează, ameninţă
locuitorii oraşelor şi copleşesc contingentele guvernamentale demoralizat, precum
Liberia, Nepal, Congo sau Sierra Leone.
De când agenţiile umane sunt variabilele ce intervin în statele eşuate,
observând cum liderii se comportă, tendinţa statelor de a eşua a scăzut. Preluarea
controlului asupra propriilor cetăţeni este un semn. S-a intensificat autocraţia,
numărul prizonierilor politici, asasinatelor neexplicate şi negarea drepturilor
fundamentale ale oamenilor şi libertăţilor civile. Independenţa judiciară este prima
care este distrusă de noii dictatori şi forţele similare.
Alţi indicatori ai eşuării sunt declinul masiv al PIB-ului pe cap de locuitor,
creşterea inflaţiei, scăderea nivelului de viaţă, creşterea nivelului de corupţie, fraudă
electorală, incursiunea graniţelor, creşterea puterii actorilor nonstatali, deteriorarea
drumurilor, creşterea migraţiilor, privatizarea sistemelor de sănătate şi de educaţie.
Deseori, greu de observat, dar prezente alături de corupţie, sunt şi condiţiile de creare
a terorii. Cu cât e mai destrămată ţara, cu atât teritoriul va fi mai prolific rebelilor şi
revoluţionarilor pentru a se antrena23.

23
R. Rotberg, I., Nation-State Failure: A Recurring Phenomenon?, NIC2020 Project, 2003, pagina 9.

19 din 41
 Statele eşuate sunt o ameninţare la adresa securităţii lumii şi a drepturilor
omului. Fără un guvern central sau orice altă formă oficială de control asupra ţării,
statele eşuate pot deveni refugii pentru terorişti. Drepturile umane aproape că nu
există în aceste teritorii, deoarece ele nu sunt capabile să instituie legi puternice24.
Este important ca organizaţiile internaţionale să înţeleagă şi să monitorizeze
condiţiile care duc la apariţia statelor slabe sau eşuate şi tot ele să fie pregătite pentru
a lua măsurile necesare pentru a rezolva sau reduce efectele negative ale eşuării
statelor25.

1.3 State eşuate ale actualului mediu internaţional

1.3.1 Afganistan
1.3.2 Sudanul de Sud
1.3.3 Somalia
Sărăcia macină mai mult de jumătate din populaţia lumii. 3 miliarde de
oameni trăiesc cu mai puţin de 2 dolari pe zi. În lumea dezvoltată, sărăcia nu este
doar o sentinţă la o viaţă în mizerie, ci de multe ori duce la moarte. Foamete,
malnutriţie şi boli uşor de prevenit precum infecţii respiratorii, malarie, holeră
prosperă în zonele periferice, în care canalizarea de bază, apa curată, energia
electrică lipsesc.
Conform UNICEF, 10.5 milioane de copii sub 5 ani mor anual din cauza unor astfel
de boli26.
1.3.1 Afganistan
Condiţiile groaznice de securitate din Afganistan fac ca acest stat să fie cel
mai periculos din lume. Cu o mulţime de grupuri- de la traficanţi de droguri la
talibani- guvernul afgan central de la Kabul înfruntă mai multe ameninţări cu privire
la stabilitate. În jur de 80% dintre civilii morţi sunt atribuiţi campaniei talibanilor,
număr ce a crescut în ultimii ani. Lipsa coeziunii politice a crescut incapacitatea
guvernului de a oferi siguranţă cetăţenilor. Cum mare parte din societatea afgană a
adoptat idealurile tradiţionale, mulţi nu văd autoritatea de la Kabul ca fiind cea care
deţine puterea.

24
UNA-GB Model UN, Failed states: A threat to world security,
25
The Fund for Peace, Failed States Index, Washington, FFP publication,2012, pagina 46.
26
S. Rice, Too poor for peace?Global poverty, conflict and security in he 21st century, Brookings institution press,
Washington, 2007, pagina 41.

20 din 41
Asigurarea cu servicii publice şi dezvoltarea economică în afara zonelor populate
sunt foarte puţin dezvoltate, fapt ce ca rămâne în aceeaşi stare, până când condiţiile
de securitate se vor îmbunătăţi27.
În ciuda investiţiilor şi a varietăţii de actori prezenţi în această ţară, Afganistan
rămâne unul din cele mai puţin stabile state din lume. Corupţia, drogurile şi
extremismul continuă să se dezvolte. Comanda tuturor operaţiunilor militare şi de
securitate au fost transferate de către NATO forţelor armatei afgane în 2013. În timp
ce victimele coaliţiei au scăzut, cele civile şi militare de partea afgană au crescut.
Progresul făcut în privinţa drepturilor femeilor, în special al abuzului justiţiei faţă de
femei a scăzut. Au existat câteva mişcări din partea justiţiei, conform cărora au fost
arestaţi mai multi milionari care au fraudat sistemul bancar, însă acestea sunt numai
încercări reduse, comparându-le cu anvergura problemelor cu care se confruntă ţara.
Scena politică afgană a continuat să fie obişnuită cu corupţia şi abuzul. Ca exemplu,
în anul 2014, 16 din cei 20 de candidaţi la alegerile pentru preşedinţie nu au putut
candida din cauza trecutului problematic.
Creşterea economică a scăzur cu cel puţin 10%, iar un studiu al ONU arată că
producerea şi cultivarea de opium a depăşit recordul. Cu aproape 1,6 milioane de
consumatori de droguri, Afganistan are una din cele mai mare rate din lume.
Discuţiile planificate dintre guvernul afgan şi talibani a creat tensiuni mari între
Afganistan şi Pakistan.
În ciuda tuturor încercărilor statelor şi organizaţiilor internaţionale de a
restabili ordinea şi de a opri regresul Afganistanului, problemele sale încă persistă şi
se pare că vor continua şi pe viitor, dacă eforturile nu vor spori.P 2028

1.3.2 Sudanul de Sud

Deşi a existat un efort efort colectiv pentru „recuperarea”, Sudanul de Sud
continuă să experimenteze conflictul şi abuzurile asupra drepturilor omului. Chiar
dacă şi-a căpătat independenţa în 2011, statul nu a evoluat prea mult.
Politicile guvernamentale sudaneze, planurile economice sărăcăcioase,
tendinţa de a se baza pe rezervele de ulei, distrugerea sectorului de producţie,
cheltuielile majore pentru securitate şi armată şi mobilizarea miliţiilor pentru război
au condus la subdezvoltare şi la eşuarea statului.

27
Ibid, pagina 47.
28
Fund for Peace, Fragile states index 2014, FFP Publication, Washington, 2014, pagina 27.

21 din 41
În continuare, regimul politic de la conducere, instigă la deteriorarea economică a
ţării, crize politice şi de securitate29.
Deşi au existat eforturi pentru transformarea Sudanului de Sud într-un stat
propice dezvoltării, acest proces a rămas fără finalitate. Separarea celor 2 state
sudaneze din 2011 a avut efecte negative asupra economiei ambelor state: aproape
toate regiunile bogate în ulei sunt în Sudanul de Sud, în vreme ce rafinăriile sunt în
Sudan. Nu doar acesta este un motiv de tensiune, ci şi probleme referitoare la
împărţirea graniţelor.
Rezolvarea instabilităţii interne în statul sudanez pare o problemă fără soluţie. Pe
plan financiar, ţara se află la limita colapsului. Servicii precum sănătate publică şi
progres aproape că lipsesc. Sudanul de Sud se confruntă şi cu problema corupţiei.
Violenţa nu lipseşte nici ea, iar principalele grupuri majore care se luptă sunt grupări
rebele care au luptat împreună pentru independenţa statului. Lupta din Sudanul de
Sud începuse imediat după câştigarea independenţei, între conducătorii celor 2
grupări care înainte luptaseră împreună, Machar şi Kiir şi avea dimensiuni politice
şi etnice, implicând totodată armata, reducând astfel şansele la pace. Deşi a dorit
separarea de Sudan pentru a evolua, cetăţenii Sudanului de Sud nu sunt nici acum
mulţumiţi, întrucât visul nu li se împlineşte. Ţara se îndreaptă spre eşec, şi se pare
că nu există nicio soluţie de revenire30.
În Sudanul de Sud rata inflaţiei este de peste 600 de procente. Părţi din ţară se
confruntă cu foamete şi mai mult de 40% din populaţie are nevoie urgentă de hrană.
Mai mult de 1 milion de oameni au imigrat şi aproape 2 milioane s-au mutat în alte
părţi ale ţării. Credibilitatea liderilor sudanezi este scăzută din cauza eşecului
acestora de a aduce pacea, continuând abuzurile împotriva propriilor cetăţeni şi
implementarea corupţiei31.
Sudanul de Sud a cunoscut eşecul din cauza celor 2 lideri, Kiir şi Machar, care
s-au aflat într-un conflict continuu.
1.3.3 Somalia
Statul somalez s-a prăbuşit atât din cauze de ordin intern, cât şi extern. Pe plan
intern, Somalia a avut de suferit din cauza contradicţiei permanente dintre autoritatea
statului centralizat şi sistemul de funcţionare a societăţii somaleze, care se baza mult
29
Darfur: https://www.dabangasudan.org/en/all-news/article/sudan-a-failed-state-expert accesat la data de
13.11.2017.
30
Foreign Policy in Focus: http://fpif.org/south-sudan-failed-state/ accesat la data de 15.11.2017.
31
RollCall: http://www.rollcall.com/news/opinion/south-sudan-track-becoming-failed-state accesat la data de
15.11.2017.

22 din 41
pe relaţiile de rudenie. După finalizarea Războiului Rece, importanţa statului la nivel
occidental a scăzut, acesta pierzând finanţarea celorlalte state. Astfel, liderul Siad
Barre a pierdut controlul asupra armatei şi al ţării. Pe plan extern, statul s-a prăbuşit
din cauza conflictelor cu statele vecine, a impactului negativ al Războiului Rece şi
al rupturii naţiunii în 5 state diferite32.
După Barre, Somalia a ajuns în mâinile armatelor care au pătruns pe teritoriul
ţării şi mai mulţi oameni puternici din Somalia s-au autointitulat conducători ai
statului. De-a lungul anilor, mai mulţi civili şi-au pierdut viaţa în conflictele de pe
teritoriul statului, întrucât mai multe grupări se formaseră şi luptau pentru putere33.
Coaliţia care pusese stăpânire pe Somalia, a distrus guvernarea şi ducea statul
spre pierzanie. În acest sens, în 1992, SUA a decis intevenţia militară pentru
restaurare, însă din cauza confruntărilor prea violente şi a pierderilor suferite, a decis
retragerea sprijinului pentru reconstruirea Somaliei34.
Din cauza lipsei unei guvernări centrale şi a nivelului ridicat de violenţă şi
corupţie, Somalia a ajuns în topul listei celor mai eşuate state. Actualele ameninţări
sunt legate de piraterie şi extremismul radical. Există, de asemenea, lupte continue
între grupări, secete, lipsa hranei şi a unui sistem de sănătate, care au dus la
dislocarea societăţii.
În ultimii ani, creşterea activităţilor de piraterie în Golful Aden a atras atenţia
organizaţiilor internaţionale. Din cauza incapacităţii guvernului de a le asigura un
trai decent, pescarii se văd obligaţi să recurgă la piraterie pentru a supravieţui.
Somalia nu mai are o conducere funcţională de peste 20 de ani. Liderii săi au
provenit din clanuri rivale. În 2012, Somalia a avut primele alegeri democratice după
multa vreme35.
Condiţiile meteo greu de suportat fac şi mai dificilă dezvoltarea statului.
Seceta, destul de des întâlnită, a dus la deshidratarea populaţiei, foamete şi, în final,
la moartea unui număr mare de oameni.

32
Historia: https://www.historia.ro/sectiune/general/articol/somalia-istoria-unui-stat-aflat-in-razboi-civil-de-30-de-
ani accesat la data de 15.11.2017.
33
ORF: http://www.orfonline.org/research/somalia-a-failed-state/ accesat la data de 15.11.2017.
34
The Telegraph: http://www.telegraph.co.uk/news/worldnews/africaandindianocean/somalia/3479010/Somalia-
Analysis-of-a-failed-state.html accesat la data de 15.11.2017.
35
Independent: http://www.independent.co.uk/news/world/africa/somalia-a-failed-state-is-back-from-the-dead-
8449310.html accesat la data de 17.11.2017.

23 din 41
1.4 Concluzii

Societatea se confruntă cu tot mai multe probleme. De la terorism, crimă

organizată, atacuri cibernetice, migraţie ori proliferarea armelor de distrugere în
masă, până la tot mai des întâlnita expresie „state eşuate”. Se pare că statele eşuate
par să fie cea mai importantă problemă a actualului secol, întrucât multe din
problemele mai sus menţionate ar putea fi rezolvate dacă evoluţia statelor ar fi ţinută
sub control. Astfel, nu ar mai exista problema cetăţenilor care îndură foamete şi sunt
nevoiţi să îşi părăsească ţara de origine, terorismul ar fi radicalizat, ori dacă nu,
procentul său ar scădea extrem de mult, armele nu s-ar mai răspândi cu atâta uşurinţă
în întreaga lume, încât nu ar mai fi nevoie de ele şi multe alte exemple despre cum
s-ar putea construi un spaţiu internaţional cu bună înţelegere şi respect.
Astfel, dacă organizaţiile responsabile ar reuşi să îşi atingă scopurile şi să ajute
statele care se confruntă cu probleme economice, guvernare proastă, lipsa unor
sisteme de sănătate sau educaţie bine puse la punct, ar dispărea sintagma de stat eşuat
şi lumea ar putea progresa, căutând noi modalităţi de dezvoltare.
Cele 3 state amintite în capitolul anterior, Afganistan, Sudanul de Sud ori Somalia,
sunt exemple de state care, din cauze istorice, economice, din cauza neşansei de a fi
conduse de oameni competenţi, sau pur şi simplu, din cauza aşezării geografice
nepotrivite, au ajuns în situaţia de a nu-şi mai mulţumi cetăţenii, de a nu le mai oferi
siguranţa şi încrederea în corectitudinea şi responsabilitatea instituţiilor.
Ceea ce trebuie reţinut este că aceste state trebuiesc sprijinite pentru a-şi îndrepta
greşelile, trebuiesc susţinute financiar, cu resurse sau structuri specializate care să le
facă să funcţioneze din nou, să se adapteze la cerinţele actuale ale mediului şi să
poată ţine pasul cu celelalte state în ceea ce priveşte evoluţia.

24 din 41
CAPITOLUL 2: TERORISMUL GLOBAL- CONCEPT DEFINITORIU AL
SECOLULUI XXI

2.1 Definirea şi manifestarea terorismului în mediul de securitate actual

Lumea de astăzi se caracterizează prin dinamism, interdependenţă şi stare

conflictulă, evoluţii şi mutaţii rapide, manifestate la nivel individual sau global.
Analizând evoluţia terorismului, se poate afirma că acesta a luat cea mai periculoasă
formă, transformându-se în „terorism de stat”, ce are capacitatea de a afecta
stabilitatea şi pacea la nivel mondial.
În mediul actul, a devenit evident faptul că războaiele nu se mai duc pe frontul
clasic de luptă, fiind tot mai puţine confruntările de acest fel. Câştigarea unei bătălii
nu se mai bazează pe forţa brută sau pe numărul soldaţilor, ci pe elemente ce ţin de
inteligenţa umană, precum diversiunea, spionajul, psihicul luptătorilor, manipularea
opiniei publice. Una din principalele ameninţări la adresa multor naţiuni o constituie
terorismul şi reţelele teroriste alcătuite la nivel de reţea sau cele care acţionează
independent.
Actuala ordine mondială este marcată de haos, violenţă, schimbări în ordinea
mondială după încheierea Războiului Rece.
Terorismul se manifestă ca o ameninţare atipică, de natură asimetrică, cu efecte
puternice asupra democraţiei şi civilizaţiei.dacă la început se manifesta prin acte
teroriste dispersate, de-a lungul timpului a evoluat sub forma fanatismului, cruzimii
şi violenţei.
Preţ de secole, terorismul a fost privit ca o infracţiune, în care se manifesta violenţă
extremă în scopul obţinerii unor efecte în stradă.
Romanii nu sunt nici ei străini de teroare, ei folosind-o pentru a supune
populaţiile pe care le-au cucerit de-a lungul anilor. De partea cealaltă, religia
mahomedană era dominată de o credinţă sectară care răspândea ideea morţii pentru
Alah, gest răsplătit prin aşezarea muritorului în Paradis. Astfel, a luat naştere Jihadul
Islamic, baza terorismului în esenţă armată.
Acest termen apare şi în timpul Revoluţiei Franceze, prin care s-a încercat impunerea
ordinii în perioade de revolte, în proaspătul stat revoluţionar.
În epoca modernă, terorismul s-a manifestat prin uciderea şefilor de tate şi guverne,
oameni politici sau miniştri de către diverse grupări naţionaliste ori anarhiste. Cel

25 din 41
mai grav atentat terorist a fost cel care a dus la asasinarea arhiducelui Franz
Ferdinand, la Sarajevo, din 1914, în urma căruia s-a declanşat Primul Război
Mondial36.
În perioada anilor 1930 ai secolului XX, terorismul se referea la mişcări prin
care conducătorii dictatoriali executau practici de reprimare împotriva cetăţenilor
proprii, reluând conotaţiile revoluţionare abia după cel de-al Doilea Război Mondial.
În timp, accepţiunea conceptului s-a lărgit către grupurile etnice separatiste sau
organizaţii motivate complet ideologic.
O schimbare notabilă asupra viziunii terorismului a fost determinată de atacurile
kamikaze, la începutul secolului XXI. În prezent, acesta se prezintă ca o formă de
război cu trăsături specifice, greu de combătut şi de recunoscut.
Terorismul este o formă de război caracterizat prin lipsa unui teatru de acţiuni clar
stabilit care este extins la nivelul întregii planete, acţiuni diverse, utilizarea omului
pe post de mijloc de luptă, surprindere sau lipsa unei coordonări strategice unitare.
Asimetria războiului este observată în strategia forţelor şi mijloacelor utilizate:
avioane comerciale, bombe umane dirijate împotriva unor obiective culturale,
sociale, economice, rachete intercontinentale, avioane invizibile. Asimetria se poate
observa şi în domeniul gândirii şi culturii opozanţilor, întrucât aceştia nu se tem şi
nu au remuşcări faţă de moartea oamenilor ori distrugerea valorilor civilizaţiei
mondiale37.
Problema terorismului a apărut cu mult timp în urmă, însă până acum, acesta
nu a putut fi definit unanim de toate organizaţiile internaţionale. Până la acest
moment există sute de încercări de încadrare ştiinţifică a terorismului într-un tipar
anume.
Conform istoricului american W. Laquer, acest fenomen a primit o sută nouă
definiţii numai între anii 1936-1981, niciuna fiind însă suficient de cuprinzătoare.
Academia de la Haga a fost prima care, în anul 1925, a încercat să definească
terorismul, urmată, în 1935, de încercarea din timpul Conferinţei de la Copenhaga.
Prima implicaţie majoră a ONU în fenomenul terorist a avut loc în 1985, definind
actele de acest tip ca acte criminale.

36
G. Arădăvoaice, G. Naghi, D. Niţă, Sfârşitul terorismului?, Editura Antet XX Press, Bucureşti, 2002, pagina 5.
37
M. Atanasiu, L. Stăncilă, Terorismul – răul din umbră al începutului de secol, Editura UNAp, Bucureşti, 2014,
pagina 13.

26 din 41
Terorismul nu a apărut acum, în epoca contemporană. El a existat şi în trecut, însă
sub alte forme, afectând mai toate popoarele lumii, manifestându-se sub diferite
formecare au avut efecte negative asupra relaţiilor interumane şi nu numai.
Încă din secolul IV î.Hr. se regăsesc dovezi despre existenţa terorismului pe
continentul eurasiatic, ca o replică reciprocă a nomazilor şi sedentarilor. Hunii
hărţuiesc China încă înainte de dinastia Han, iar numeroase alte popoare migratoare,
de la goţi la mongoli şi tătari, devastează ţinuturile pe unde trec până în centrul şi
vestul Europei38.
11 septembrie 2001 a marcat începutul unei noi etape în ceea ce priveşte evoluţia şi
manifestarea fenomenului terorist39.
Actualul model de terorism reflectă influenţa dezvoltării tehnologice, a
schimbărilor sociale, schimburile de putere şi evoluţia la nivel regional sau mondial.
Aceasta este forma prin care se încearcă atragerea atenţiei asupra nemulţumirilor şi
se doreşte exercitarea presiunilor asupra guvernelor pentru atingerea unor obiective.
În viitor, atacurile teroriste se preconizează a se executa în maniera „soft” împotriva
programelor informatice, transporturilor şi comunicaţiilorm reţelelor digitale ale
bancurilor care vor bloca întregi paliere ale societăţii. Costul măsurilor
contrateroriste vor fi tot mai mari, întrucât acţiunile de acest tip vor continua să se
defăşoare cu o frecvenţă tot mai mare, putând derapa spre megaterorism40.
Terorismul se dezvoltă tot mai mult ca un fenomen de natură mondială, greu
de prevenit, controlat şi gestionat, întrucât „el nu se mai prezintă doar ca o
infracţionalitate violentă, ca o criminalitate, ca o reacţie atipică, adesea în
disperare de cauză la o anumită evoluţie a sistemelor politice şi sociale, ci devine o
problemă majoră a societăţii omeneşti în ansamblul ei, o altă latură, deosebit de
virulentă a vieţii sociale, o acţiune violentă, primitivă, dar în acelaşi timp, dinamică
şi complexă, simetrică, într-un fel, evoluţiei 13 Terorismul – Răul din umbră al
începutului de secol sistemelor sociale spre performanţă, echilibru şi relativă
stabilitate”41.

38
M. Mureşan, G. Văduva, Războiul viitorului, viitorul războiului, Editura Universităţii Naţionale de Apărare,
Bucureşti, 2004, pagina 431.
39
I. V. Alexe, Impactul terorismului asupra societăţii, pagina 72.
G. Ungureanu, A. Crăciun, M. Crăciun, R. Ungureanu, Scut...împotriva terorismului, Editura
40

Prouniversitalis, Bucureşti, 2005, pagina 16.

41
Centrul de Studii Strategice de Securitate, Terorismul. Dimensiune geopolitică şi geostrategică. Războiul terorist.
Războiul împotriva terorismului, Editura Academiei de Înalte Studii Militare, Bucureşti, 2002, pagina 12.

27 din 41
 Încercări de a defini terorismul există de dinainte de apariţia ONU. Una din
primele definiţii, dată de Proiectul Convenţiei Ligii Naţiunilor pentru Prevenirea şi
Pedepsirea Terorismului a fost aceea că acesta cuprinde toate actele criminale
îndreptate spre state şi programate sau calculate să creeze o stare de teroare în mintea
anumitor prsoane sau grupuri publice. Această definiţie nu a fost însă aprobată de
majoritatea statelor.
În Uniunea Europeană acest fenomen a fost definit ca „orice ofensă adusă de indivizi
sau grupuri ce recurg la violenţă sau ameninţări împotriva unui stat, a instituţiilor
sale, a populaţiei sau a vreunui individ, care, fiind motivaţi de aspriaţiile
separatiste, concepţiile ideologice extremiste, fanatism sau factori iraţionali ori
subiectivi, au tendinţa să creeze un climat de teroare împotriva autorităţilor oficiale,
împotriva unor indivizi sau grupuri din societate.42”
În strânsă legătură cu natura ideologică a terorismului se află islamismul. Nu
toţi musulmanii sunt terorişti, dar toate atacurile teroriste sunt executate de
musulmani.
Există mai multe aspecte politice şi populare referitoare la caracteristicile
terorismului. Din acest motiv, comunităţile internaţionale nu au fost capabile să
ajungă la un consens cu privire la definiţia terorismului. ONU a definit terorismul ca
o formă unică de crimă, ce cuprinde elemente de război, politică şi propagandă. Din
motive de securitate şi din cauza lipsei suportului popular, organizaţiile teroriste
sunt, în general, mici, făcând ca detectarea lor şi infiltrarea să fie foarte dificilă. Deşi
obiectivele teroriştilor sunt uneori împărtăşite de circumscripţii mai largi, metodele
lor, nu sunt, în general, acceptate.
În esenţă, dar şi în sens larg, terorismul este un termen care face referire la
înspăimântarea unei populaţii prin acte de violenţă. Din punct de vedere etimologic,
terorismul este un termen care provine din latinul „terror”, „terroris”, care se traduce
prin groază, spaimă, frică provocată premeditat, prin intimitare sau premeditare43.
Actele de terorism conduc la acte de natură antiumană ce se desfăşoară într-
un anumit mediu social prin acte indimidante, cu scopul de a produce rău. Atentatele
teroriste se produc prin utilizarea unor mijloace care pot conduce la o primejdie şi
care, prin efectele produse, lezează interesele unor grupuri sociale.

42
Recommendation 1426 (1999) of the Parliamentary Assembly of the European Union,“European Democracies
Facing up to Terrorism”, 23 September 1999, para 5. See also the much more precise definition within article 3(1) of
the European Council Common Position of 27 December 2001.
43
I. V. Alexe, Impactul terorismului asupra societăţii, pagina 72.

28 din 41
În plan economic, terorismul generează consumuri semnificative de resurse
materiale sau financiare, cu scopul asigurării şi garantării securităţii naţionale.
Instituţiile statului trebuie să fie în stare de alertă pentru a monitoriza orice mişcare
fizică sau virtuală a teroriştilor, să folosească resurse materiale pentru a asigura
serviciul de veghe şi intervenţie promptă de câte ori este nevoie.
În plan militare, schimbările aduse de terorism se regăsesc şi în domeniul securităţii
naţionale. În ultimii ani, numeroase state au luat parte la războiul împotriva
terorismului internaţional. Fiecare stat democratic şi-a reorganizat armatele cu
scopul de a le oferi capabilitatea de a lupta contra terorismului.
În plan organizaţional, ameninţarea teroristă a determinat mutaţii profunde în
organizarea şi desfăşurarea activităţii antiteroriste şi de combatere a terorismului. În
mai multe state democratice sau în statele vizate de ameninţările teoriste au fost
create instituţii apte să combată fenomenul terorist.
În plan psihosocial, efectele terorismului constau în diminuarea coeziunii sociale şi
a consensului naţional, afectarea relaţiilor interumane şi a climatului din societate.
Cauzele acestor stări sunt instaurarea sentimentului de teamă generat de posibilitatea
executării unor atacuri teoriste, diminuarea încrederii cetăţenilor în capacitatea
instituţiilor abilitate de stat. Aceste schimbări afectează direct şi indirect securitatea
naţională.
În plan uman, terorismul internaţional acţionează asupra securităţii naţionale prin
modificările impuse în organizarea diverselor activităţi. Astfel, pentru a proteja
societatea, instituţiile statului au impus diverse mijloace de restricţionare a
drepturilor omului, înăsprirea controlului la frontiere sau în aeroporturi, înmulţirea
măsurilor de supraveghere44.
Fenomenul terorist a evoluat în ultimii ani şi datorită sprijinului unor state care
finanţează prin înarmarea grupurilor teroriste, oferirea de acte false şi comandarea
de acţiuni45.

2.2 Formele terorismului global

Acţiunile teroriste nu au nici zone preferenţiale, nici frontiere. Ele se

desfăşoară în scopul asasinării unor personalităţi, producerea de catastrofe din care
44
I. V. Alexe, Impactul terorismului asupra societăţii, pagina 72.
45
G. Ungureanu, A. Crăciun, M. Crăciun, R. Ungureanu, Scut...împotriva terorismului, Editura
Prouniversitalis, Bucureşti, 2005, p. 10-12.

29 din 41
să rezulte morţi şi răniţi, ori distrugerea obiectivelor de natură militară, economică
şi politică.
Formele şi procedeele prin care terorismul acţionează sunt numeroase şi
diversificate. Teroriştii sunt persoane dispuse să se sacrifice oricând pentru propriile
idealuri şi convingeri.
În continuare, sunt prezentate câteva din cele mai importante forme ale terorismului.

Terorismul
religios

Terorimul
Terorismul de
politic
stat
Terorismul
NBC

Terorismul
etnic Terorismul
Formele informaţional,
mediatic
terorismului
Terorismul
infracţional
Terorismul
economic, financiar
Terorismul
răzbunător
Terorismul
cultural
Terorismul Alte forme
patologic

Figura...: Forme ale terorismului46

1. Terorismul politic
În domeniul politic, acesta se prezintă sub mai multe faţete prin care populaţia este
inspăimântată. El este folosit ca un instrument de presiune politică, care urmăreşte
cucerirea puterii politice prin violenţă, lupta pentru putere şi influenţă, opoziţia la
imperialism şi oligarhie, lupta pentru imagine, pentru reforme sociale, ori crearea şi

46
Jean-Claude Filoux, Inconştientul, Editura AROPA, 2001, pagina 132.

30 din 41
întreţinerea stării de haos. În prezent, numeroase organizaţii teroriste din America
Latină, Africa, Asia sau Europa Occidentală luptă pentru putere sau pentru
impunerea unui anumit tip de putere.
2. Terorismul informaţional, terorismul mediatic, cyberterorismul
Societatea modernă este marcată de informatizare, sau globalizarea informaţiei.
Astfel, societatea umană tinde spre un sistem integral global, dar deschis şi instabil
a cărei temelie se construieşte şi se consolizează pe informaţie şi pe sistemele ei de
valori.
Atacurile teroriste informaţionale vizează distrugerea fizică a sistemelor tehnice e
comunicaţii, virusarea computerelor sau a reţelelor, bazelor de date din domeniile
militar, economic, financiar, preluarea prin piraterie a diverselor sisteme de comandă
şi control, crearea de reţele speciale ciberteroriste operaţionale în spaţiul
informaţional.
În prezent, nicio ţară din lume, nici măcar SUA, nu îşi mai pot asigura protecţia
informaţională din cauza omniprezenţei ameninţărilor asimetrice şi a mondializării
informaţiei.
Terorisul mediatic se desfăşoară prin utilizarea de către terorişti a surselor mass-
media pentru a-şi atinge scopurile violente şi al terorizării populaţiei prin instituţii
sau reprezentanţi media. Ideea acestui tip de terorism porneşte de la eventualitatea
utilizării manipulării prin media, a negocierii între terorişti şi organele de ordine prin
intermediul postului de televiziune, a popularizării cauzei unor grupări prin mijloace
de comunicare.
3. Terorismul economic. Terorismul financiar. Terorismul tehnologic.
Terorismul este un tip special de război, al cărui scop este acela de a distruge vieţi
omeneşti şi sisteme de valori. Finanţarea terorismului nu este una foarte costisitoare.
În general, acţiunile de acest tip sunt conduse doar de unul sau de câţiva indivizi-
idealişti sau fanatici. Ei obişnuiesc să procure resursa financiară din atentate, trafic
de droguri sau spargeri de bănci. Metodele mai moderne sunt infiltrarea în cercurile
de interese interne sau internaţionale din diferite domenii, apelarea, prin diferite
metode, la resursele oamenilor foarte bogaţi.
4. Terorismul cultural
Această formă se manifestă prin agresarea sau chiar distrugerea unor simboluri,
invadarea mijloacelor de comunicare cu imagini care deformează universul etic al
populaţiei. Cea mai dificilă formă a terorismului cultural este executată de către

31 din 41
grupurile fanatice, extremiste, care cred numai în unele sloganuri, în numele cărora
exericită ameninţări, presiuni, crime, spălări de bani, distrugeri.
5. Terorismul patologic
Unele acte teroriste sunt comise de oameni care pierd contactul cu realitatea,
acţionează inconştient, sunt psihopaţi. Cauzele acestui comportament sunt sărăcia,
drogurile, violenţa urbană, alcoolismul, provenienţa dintr-o familie dezorganizată.
Teroriştii din această categorie acţionează sub convingerea că ei sunt justiţiari,
modificatori de destine, conducători, iluştri comandanţi. În realitate, însă, ei ascund
mai multe fobii, panici, angoase, sunt persoane impulsive, egocentriste,
hipersensibile, vulnerabile47. Teroriştii din această categorie sunt delicvenţi falşi,
deoarece delicvenţa lor este simptomul unei patologii mentale.
6. Terorismul răzbunător
În acest caz, există două forme, şi anume, terorismul care ţine de natura umană şi
apare ca o reacţie violentă la nemulţumiri, diverse agresiuni, umilinţe, manifestându-
se în întreaga lume, şi terorismul răzbunător care se manifestă doar la nivelul unor
religii, grupuri, comunităţi.
Din prima categorie, cele mai frecvente forme sunt atacurile efectuate de unele
persoane asupra altora cu scop de răzbunare, atacuri ale unor foşti deţinuţi asupra
celor care i-au condamnat, atacuri efectuate de rupuri împotriva unor cartiere,
instituţii. Din a doua categorie fac parte atacurile pedepsitoare, justiţiare, uciderile
rituale sau sinuciderile în masă.
7. Terorismul religios
Fundamentalismul se bazează pe un sistem selectiv de valori. El este reprezentat, în
principal, de terorismul islamic, iar rolul său este acela de a aduce islamismul, prin
orice metodă, la conducerea mondială. În Europa, această formă de terorism a
evoluat în ultimii ani de la o formă a terorismului de stat cu orientare strategică, la
un terorism marginal, care îşi alege adepţii din cartiere rău famate, studenţi
marginalizaţi, dispuşi să asimileze toate jihadurile în curs de desfăşurare. Evoluţia
sa a fost posibilă datorită îndreptării populaţiei spre calea credinţei pentru a fugi din
calea mondializării forţate, a decalajelor dintre sărăcie şi bogăţie, a luptei pentru
resurse. Astfel, în numele legii islamice, grupăril fundamentaliste au declanşat
războiul sfânt, sau jihad.

47
Jean-Claude Filoux, Inconştientul, Editura AROPA, 2001, pagina 128.

32 din 41
Fundamentalismul islamic, pe de altă parte, este o ideologie militantă, care implică
inclusiv acţiuni politice. Studiile au demonstrat că aceşti fundamentalişti se împart
în renaştentişti, cei care cred în mod sincer în credinţă şi fanaticii sau extremiştii.
Fundamendalismul islamic se caracterizează prin tendinţe de izolare economică şi
politică, radicalismul puterii, tendinţa de a forma o reţea de nivel internaţional,
respingerea democraţiei occidentale şi a influenţei sale, violenţă.
8. Terorismul infracţional
Este răspândit în lumea interlopă, dar şi în societatea internaţională. Crima
organizată nu face parte din această formă de terorism, el fiind doar un instrument
al acesteia. Terorismul infracţional este metoda de înfricoşare a lumii, iar câştigul în
urma exericitării acestei forme de terorism este în jur de 2% din Produsul Brut
Mondial, prin acţiuni de spălare a banilor, crimă organizată şi alte afaceri ilicite.
9. Terorismul de stat
Este o formă veche a terorismului politic. De-a lungul timpului, au existat multe
forme prin care statele şi-au terorizat populaţiile sau alte state care se opuneau
politicilor lor. Terorismul de stat acţionează prin controlul strict al informaţiei,
militarizarea societăţii ori cenzura. De-a lungul timpului, acesta a îmbrăcat mai
multe forme, printre care, slavagismul, inchiziţia, genocidul, invazia, birul, dictatura
politică sau militară.
10.Terorismul NBC
În prezent, armamentul de înaltă precizie nu este suficient pentru a înlocui armele de
distrugere în masă, şi încă există posibilitatea folosirii lor de către forţele teroriste ca
forme extreme de impunere a perceptelor religioase fundamentaliste.
Terorismul NBC are ca scop pedepsirea „necredincioşilor”, răzbunarea pierderilor
suferite de membrii organizaţiei, riposta în ceea ce priveşte resursele, puterea
economică, tehnologia civilă şi militară, scopuri extremiste sau fanatice.
Principalul obiectiv este acela de a ucide un număr mare de oameni într-un timp
foarte scurt, pentru a crea astfel panică, derută, pentru a înfricoşa, a induce teroare
în rândul populaţiei vitate şi a atrage atenţia surselor media.
11.Alte forme de terorism
Pe lângă cele enumerate anterior, există şi alte forme de terorism, precum cel
familial, şcolar, al străzii, al cartierelor rău famate sau cel genetic48.

48
Centrul de Studii Strategice de Securitate, Terorismul. Dimensiune geopolitică şi geostrategică. Războiul terorist.
Războiul împotriva terorismului, Editura MapN, Bucureşti, 2002, pagina 21-51. !!!!Aceeaşi nota la tot subcap!!

33 din 41
2.3 Legătura dintre terorism şi statele eşuate

Figura..: Harta cu statele cele mai afectate de terorism în anul 201749.

A devenit destul de clar faptul că principalele ameninţări la adresa securităţii nu mai
sunt ameninţările militare, ci ameninţările transnaţionale ce provin din statele slab
dezvoltate. Îngrijorările crescute faţă de statele slabe sau eşuate sunt datorate
credinţei că aceste state sunt responsabile sau implicate în noile tipuri de ameninţări.
Astfel de state au oferit organizaţiilor teroriste multiple beneficii: un adevărat
paradis în care să locuiască, experienţa conflictului, mediu propice pentru
antrenament şi îndoctrinare, acces la arme şi echipament, resurse financiare, ţinte
pentru efectuarea operaţiunilor şi spaţii mari de recrutare50.
Terorismul nu are ca scop producerea unui număr cât mai mare de victime, ci
mai degrabă, instaurearea fricii, a groazei.Ţintele sale directe nu sunt, de regulă
obiectivele principale, ci victime colaterale. Terorismul este un fenomen global, dar
prezintă foarte multe diferenţe regionale. Cea mai veche organizaţie teroristă este

49
Google:https://www.google.ro/search?q=global+terrorism+index+2017&source=lnms&tbm=isch&sa=X&ved=0a
hUKEwiqyLnpztLZAhVG7xQKHahbDTMQ_AUICigB&biw=1366&bih=637#imgrc=fjiHonUgyuBHWM: accesat
la 03.03.2018.
50
S. Mallaby, The reluctant imperialist: Terrorism, failed states and the case for american empire, Foreign affairs,
2002, pagina 81.

34 din 41
IRA. În actualul mediu, însă, durata de viaţă a acestor grupări nu trece de doi ani.
Acestea sunt dar câteva dintre motivele pentru care organizaţiile teroriste se dezvoltă
mult mai uşor şi acţionează cu mai multă eficienţă din state slab dezvoltate decât
dacă ele ar acţiona din statele pe care doresc să le distrugă.
Principala ţintă a teroriştilor sunt americanii şi America. De aceea, în statele
eşuate precum Yemen sau Libia, au avut loc mai multe atacuri sinucigaşe asupra
posturilor militare americane.
Reţeaua Al-Qaeda folosea Afganistanul ca bază de antrenament pentru viitorii
terorişti, din întreaga lume, în special din Egipt, Arabia Saudită şi alte zone
islamice51.
O privire mai atentă asupra acestui fenomen arată faptul că această conexiune
dintre statele eşuate şi terorismul transnaţional este mult mai complicată decât se
credea.
Pe de o parte, se consideră că nu există o legătură cu adevărat importantă între
terorism şi statele slab dezvoltate.În primul rând, nu toate statele slabe sau eşuate
sunt afectate de terorism. Capacitatea slabă a acestora nu poate explica de ce
activitatea teroristă este concentrată în regiuni particulare, în special în Orientul
Mijlociu şi graniţa lumii musulmane, mai mult decât în alte zone precum Africa
Centrală. Prezenţa unei populaţii musulmane destul de mare a ajutat, în mod clar,
operaţiunile executate de reţeaua Al Qaeda. În al doilea rând, terorismul
transnaţional este numai o parte, şi probabil în scădere, legat de statele slabe sau
eşuate. Statele slabe sau eşuate pot oferi un sprijin destul de mare acestor grupări,
dar ele pot fi mai puţin importante în executarea operaţiilor specifice, decât se crede.
Această părere este însă susţinută şi împărţită de un număr destul de mic de
specialişti52.
Pe de altă parte însă, majoritatea cercetătorilor a observat faptul că statele
eşuate sau slab dezvoltate tind să acopere grupări teroriste, să experimenteze astfel
de atacuri şi să participe la desfăşurarea lor. Ele sunt atractive pentru terorişti
deoarece aceştia se pot infiltra şi pot conduce operaţii de mare amploare fără a fi
verificaţi de guvern. Un număr mare de recruţi ai terorismului provin din astfel de
state, deoarece populaţia este săracă, nu este loială politicii statului şi nu acceptă
condiţiile care îi sunt impuse de conducere.

51
R. Simus, Evoluţia terorismului, Editura Univ. George Bacovia, Bucureşti, 2016, pagina 6.
52
S. Patrick, Weak states and global threats: Assessing evidence of „spillovers”, Center for Global Development,
2006, pagina 2.

35 din 41
Este evidentă legătura dintre grupările teroriste transnaţionale şi statele eşuate. În
momentul în care statele experimentează acest statut, ele sunt predispuse influenţei
unor grupuri paramilitare, care se află în strânsă legătură cu declinul autorităţii
statale. Două astfel de exemple sunt Somalia şi Afganistan.
Somalia este văzut ca unul dintre cele mai slab dezvoltate state, apropiate de eşec,
care nu îşi poate asigura securitatea şi nu poate ţine departe grupările armate sau
teroriste din cauza lipsei autorităţilor centrale. Astfel, în Somalia s-au dezvoltat
condiţii pentru a efectua trafic de arme, ceea ce a permis grupării teroriste al-Shabaab
să stabilească o ideologie şi să execute antrenamentul în aceea zonă. Acţiunile Al-
Shabaab din ultimii ani au avut rezultate remarcabile, care i-au mulţumit şi pe liderii
Al-Qaeda.
Afganistanul este un exemplu mult mai evident al conexiunii dintre statele
eşuate şi activitatea teroristă. Simptomele terorismului în această ţară sunt datorate
talibanilor. Aceştia au ajuns la putere în mijlocul anilor 1990, ca reacţie la anarhia şi
vandalismul ce au apărut după retragerea trupelor sovietice. Talibanii sunt, de
asemenea, cei care i-au oferit un adevărat sanctuar lui Osama bin Laden şi adepţilor
săi. În schimb, liderul teroriştilor le-a oferit sprijin politic şi financiar.
În anul 2011, Afganistan a trecut prin 2872 de atacuri teroriste, faţă de numai 614,
din Somalia.
Lipsa structurii şi a instituţiilor în statele eşuate fac ca ele să devină un adevărat colţ
de rai pentru terorişti. Prin lipsa abilităţii de a avea grijă de bunăstarea cetăţenilor,
statele eşuate nu posedă nici capabilitatea de a oferi securitate internă, ceea ce
creează un mediu productiv pentru organizaţiile teroriste. Chiar dacă statele eşuate
îşi doresc sau nu să aibă pe terorişti care să opereze în teritoriul lor, acestea nu posedă
mijloacele prin care să scape de aceste grupuri53.
În ultimii ani, a devenit un lucru tot mai pronunţat faptul că statele eşuate sau
slab dezvoltate sunt fertile pentru terorism. Ele au un mediu care permit apariţia sau
infiltrarea şi acţiunea organizaţiilor teroriste, care lansează atacuri în ţările respective
sau în altele.
Terorismul a devenit una din cele mai mari provocări la adresa securităţii
globale, cu toate că termenul nu este unul nou. În prezent, teroriştii nu acţionează
doar într-o bază locală, ci la nivel global, producând ameninţări penru întregul sistem

53
A. Mechling, Failed states: an examination of their effects on transnational terrorist organization movements and
operational capabilities, Jhons Hopkins University, 2014, Baltimore, pagina 14-26.

36 din 41
de securitate. Odată cu dezvoltarea tehnologiei de vârf şi a armelor de distrugere în
masă, rezultatele acţiunilor teroriste se dovedesc fatale.
Până în 2001, comunitatea internaţională oferea puţină atenţie fenomenului de stat
eşuat. Atacurile de la Washington şi New York au plasat această problemă în fruntea
agendei internaţionale, întrucât a devenit clar că Afganistan, un stat eşuat, a oferit
adăpost reţelei Al-Qaeda54.
Până în anii 1990, războaiele între şi în interiorul statelor eşuate a ucis aproape
8 milioane de oameni, marea majoritate fiind civili, iar aproape 4 milioane de oameni
au fost daţi dispăruţi. Chiar dacă fenomenul nu este nou, el a devenit, în prezent,
mult mai îngrijorător decât înainte. În trecut, statele eşuate puteau fi izolate şi ţinute
la distanţă. Eşecul avea puţine implicaţii în domeniul securităţii. Acum însă, aceste
state sunt periculoase nu doar pentru ele şi vecinii lor, dar şi pentru celelalte state de
pe glob55.
Afganistan, Irak sau Somalia sunt state în care guvernarea centrală a devenit
slabă sau a eşuat, iar teroriştii au început să pătrundă în acele teritorii. De acolo,
teroarea s-a răspândit şi ameninţă întreaga lume. Şi, pentru că şi alte state tind să
eşueze, ele se dovedesc adevărate oportunităţi pentru creşterea terorii.

2.4 Consecinţele eşuării unui stat în contextul actual

Problematica statelor eşuate, inclusiv consecinţele negative ale acestora, au

ajuns în atenţia unui număr destul de mare de actori internaţionali. Statele eşuate
sunt privite ca o legătură cu o serie de probleme economice, sociale, politice sau
militare. De asemenea, ele sunt asociate unui număr destul de mare de consecinţe
negative pentru propria populaţie, vecini, regiuni sau comunitate globală.
Îngrijorarea a crescut, la nivel internaţional, deoarece aceasta este o problemă
contagioasă. Acastă îngrijorare este datorată unui impact negativ la nivel
internaţional ce ar putea avea loc.
Eşuarea unor state poate produce nelinişte politică pornind de la neînţelegeri politice
minore la războaie interstatale.
Ca răspuns la devastarea experimentată de statele eşuate, acestea pot răspândi
elemente destabilizatoare în întreaga regiune. Consecinţele politice se pot răspândi

54
C. Glans, State failure in a time of terror, 2012, Lunds universitet, pagina 9.
55
Foreign Affairs: https://www.foreignaffairs.com/articles/2002-07-01/failed-states-world-terror accesat la
03.03.2018.

37 din 41
şi către alte state, sub forma instabilităţii politice, războaie civile sau chiar
internaţionale56.
Astfel de state sunt provocări atât pentru marile puteri, îngrijorate de ce
ameninţări ar putea să apară, dar şi pentru localnici, care trebuie să îndure traiul din
statul respectiv.
Statele eşuate pot produce o mulţime de probleme transnaţionale de securitate
precum terorismul, proliferarea armelor de distrugere în masă, crimă, boli,
insecuritate energetică sau instabilitate regională. Criminalii transnaţionali au
tendinţa să acţioneze nu în statele eşuate, ci în zone în care există un nivel destul de
bun al infrastructurii, din punct de vedere fizic şi financiar. În acelaşi fel acţionează
şi reţelele teroriste internaţionale57.
O consecinţă extrem de gravă a dezvoltării unui stat eşuat o reprezintă
incapacitatea acestuia de a mai asigura securitatea teritoriului propriu, ceea ce duce
la incapacitatea asigurării graniţelor şi, deci, la uşurinţa aducerii în teritoriu a
armamentului. Proliferarea armelor uşoare alimentează violenţele şi perpetuează
starea de haos.
Din punct de vedere economic, consecinţele statelor eşuate sunt numeroase.
Ele reprezintă o adevărată provocare umanitară, întrucât societatea nu poate doar să
privească atunci când un numpr mare de oameni suferă de foame şi alte dezastre
umane care au loc. Astfel, intervin organizaţii precum Naţiunile Unite care ajută
oamenii din zonele afectate să reziste şi să îşi reconstruiască viaţa.
În al doilea rând, ele reprezintă un teritoriu propice pentru terorişti şi criminali.
Având în vedere faptul că statul eşuat devine doar o scenă unde diverse grupări
desfăşoară în voie activităţi eşuate. Aceste activităţi au repercursiuni asupra întregii
lumi, întrucât oamenii angajaţi în astfel de activităţi pot executa misiuni cu caracter
distructiv pentru vecini sau pentru întreaga lume.
În al treilea rând, statele eşuate reprezintă o provocare pentru economia politică
globală, în sensul acomodării şi includerii intereselor, întrucât ţările cu structuri de
guvernare slabe nu pot fi invocate în cadrul acordurilor internaţionale în probleme
precum schimbările climatice, biodiversitatea şi altele58.

56
Z. Iqbal, H. Starr, Bad neighbors: Failed States and their consequences, Editura SAGE, Pennsylvania, 2014,
pagina 316.
57
P. Williams, State failure in Africa: causes, consequences and responses: www.europaworld.com, pagina 3,
accesat la 03.03.2018.
58
MSG: https://www.managementstudyguide.com/phenomenon-of-failed-states-and-consequences-for-global-
political-economy.htm accesat la 03.03.2018.

38 din 41
 Unii critici afirmă că numai unele state eşuate reprezintă adevărate pericole
pentru Statele Unite sau pentru alte ţări ale lumii, însă altele, nu. Chiar şi rolul
terorismului în aceste state este diferit. El reprezintă o problemă reală doar în statele
în care populaţia musulmană este majoritară59.
Cresc îngrijorările cu privire la statele eşuate, întrucât se consideră că ele sunt
responsabile, sau sunt implicate, în noile ameninţări transfrontaliere. Pornind de la
terorism, proliferarea nucleară, până la împrăştierea rapidă a unor boli infecţioase,
degradarea mediului sau securitatea energiei, acestea sunt consecinţe ale eşuării
statelor la nivel global.
1.Terorismul - statele eşuate par a fi principalele baze de operaţii pentru cele mai
puternice organizaţii teroriste precum Al-Qaeda, Hamas, Hezbollah, ISIS. Teroriştii
profită de lipsa autorităţilor pentru a participa la activităţi economice ilicite pentru a
finanţa operaţiunile şi pentru a-şi uşura accesul la armament şi alte tipuri de
echipament60.
2. Criminalitatea internaţională. La fel ca şi în cazul grupurilor teroriste, aceste
organizaţii beneficiază de condiţiile oferite de statele eşuate. Ele reprezintă locuri în
care criminalii pot transporta cu uşurinţă marfa de contrabandă şi îşi pot spăla banii.
Regimurile şi grupurile de rebeli sunt cunoscute pentru solicitările lor de vaste
servicii în ceea ce priveşte armele ilicite, pentru a alimenta conflictele în ţări precum
Afganistan, Angola, Liberia sau Sudan.
3. Proliferarea armelor este un alt domeniu propice în ţările slab dezvoltate, întrucât
acestea garantează securitatea nucleară, chimică, biologică şi radiologică, asigură
materiale şi echipament specific. Slabul control vamal şi controlul internaţional
redus au contribuit la dezvoltarea a peste 1000 de arme şi materiale nucleare, care
pot fi un adevărat pericol pentru întreaga omenire.
Alte surse de îngrijorare sunt slaba securizare a materialelor de cercetare, industriale
şi facilităţile medical.
4.Instabilitate regională. Conform studiilor, nu doar statele izolate pot eşua, ci
această instabilitate se poate răspândi în întreaga regiune61.

2.5 Concluzii

59
FP: http://foreignpolicy.com/2011/06/20/think-again-failed-states/ accesat la 04.03.2018.
60
U.N. Says Trafficking Crimes Funding Terrorism,” Jane’s Terrorism Watch Report, September 27, 2007.
61
CRS Report for Congress, Weak and failing states: evolving security threats and US policy, Congressional
Research Service, 2008, pagina 6.

39 din 41
 După ce am analizat numeroase surse, am constatat faptul că terorismul este
un fenomen complex, răspândit la nivel internaţional, care pare să avanseze constant.
Acesta este situat printre primele ameninţări pe agenda organizaţiilor constituite în
scopul asigurării păcii şi, în ciuda trecerii timpului, terorismului nu i s-a putut oferi
o definiţie clară. Scopurile, metodele, cerinţele ori idealurile teroriştilor nu au fost
înţelese pe deplin şi, din acest motiv, nu s-a găsit o soluţie care să pună capăt acestei
ameninţări care, pare să pună capăt unui număr tot mai mare de persoane nevinovate.
Acţiunile teroriste se răspândesc pe zi ce trece, afectează zone tot mai mari, Europa
devenind deja o ţintă comună a acestor grupări, care par să împrăştie teamă, groază
şi vărsare de sânge tot mai mult, cu fiecare atac.
Atenţia statelor spre terorism a început să se concentreze odată cu atacul asupra
turnurilor gemene din SUA, de la 11 septembrie 2001. S-a ajuns atunci la ideea că
statele eşuate sunt cele care asigură o bună evoluţie a terorismului, întrucât lipsa unei
bune guvernări, a autorităţilor care să impună ordinea şi disciplina, au permis
desfăşurarea acţiunilor menite să afecteze libertatea şi integritatea celorlalţi.
Odată cu evoluţia tehnologiilor şi a mijloacelor avansate în domeniul
informaticii, au evoluat şi tehnicile folosite de terorişti. Au apărut noi forme ale
terorismului, precum terorismul CBRN, politic, psihologic, care să inducă teama
prin orice mijloace şi să se răspândească mult mai repede, şi în spaţii mult mai
întinse.
Aşa cum am mai constatat, terorismul este alimentat de statele sărace, statele slab
dezvoltate sau statele eşuate. Aceste state se găsesc, în special în zona Asiei sau în
zona Africii. Acestea sunt zonele unde se planifică, se organizează şi se iniţiază
posibile atacuri. Tocmai din acest motiv, astfel de state trebuie să fie protejate, să li
se ofere asistenţă pentru a elimina riscurile provocate de teorirşti. Statele eşuate
trebuie să fie susţinute economic, social şi moral pentru a reveni pe linia de plutire,
pentru a redeveni state solide, care să poată asigura siguranţa propriilor cetăţeni,
condiţii decente de trai, acces la sistemul de învăţământ, de sănătate, instituţii solide,
în care să nu existe corupţie. Acest lucru nu va fi benefic doar pentru statele eşuate,
ci şi pentru celelalte state ale globului, întrucât astfel se va pune capăt unor probleme
internaţionale de securitate, nu vor mai exista focare din care să se dezvolte probleme
precum terorismul, crima organizată, proliferarea armelor nucleare ori alte probleme
de aceeaşi natură.

40 din 41
 CAPITOLUL 3: STUDIU DE CAZ PRIVIND INFLUENŢA STATULUI
SIRIA ASUPRA EVOLUŢIEI SECURITĂŢII PE PLAN INTERNAŢIONAL

41 din 41