Lucrare Licenta Toderici Ruxandra Maria PDF

ROMÂNIA NECLASIFICAT
MINISTERUL APĂRĂRII NAȚIONALE Exemplarul nr.

UNIVERSITATEA NAȚIONALĂ DE APĂRARE „CAROL I”
Facultatea de securitate și apărare

Departamentul Operații multinaționale, studii strategice și de securitate
TODERICI Ruxandra Maria

Programul de studii universitare de licență:
Securitate și apărare
LUCRARE DE LICENȚĂ
Tema: ROLUL UNIUNII EUROPENE ÎN ASIGURAREA SECURITĂȚII

REGIONALE ÎN CONTEXTUL PROVOCĂRILOR MAJORE DIN
SISTEMUL RELAȚIILOR INTERNAȚIONALE DE LA ÎNCEPUTUL
SECOLULUI XXI
Conducător științific:
Col. prof. univ. dr. Dorel BUȘE
- București, 2019-
NECLASIFICAT
- pagină albă -
NECLASIFICAT
2 din 142
NECLASIFICAT
Cuprins
INTRODUCERE ......................................................................................................... 7
CAPITOLUL 1 ......................................................................................................... 13
EVOLUȚIA INSTITUȚIONALĂ A UNIUNII EUROPENE ............................... 13
1.1. Originile ideii de Europă Unită ..................................................................... 15
1.1.1. Tratatele fundamentale ale Uniunii Europene ........................................ 16
1.1.2. Planul Marshall și contextul general ....................................................... 17
1.1.3. Declarația Schuman .................................................................................. 19
1.2. Tratatele originare și construcția europeană în perioada Războiului Rece

.................................................................................................................................. 21
1.2.1. Tratatele originare ..................................................................................... 22
1.2.2. Construcția economică ............................................................................. 25
1.2.3. Construcția politico-diplomatică ............................................................... 27
1.2.4. Consolidarea instituțioanlă ....................................................................... 28
1.3. Baza instituționalizării Europene .................................................................. 29
1.3.1. Actul Unic European ................................................................................. 29
1.3.2. Consolidarea Europei Occidentale ........................................................... 31
1.4. Unificarea Europeană deplină ....................................................................... 32
1.4.1. Instituirea Uniunii Europene.................................................................... 33
1.4.2. Consolidarea Uniunii Europene ............................................................... 35
CAPITOLUL 2 .......................................................................................................... 41
MEDIUL DE SECURITATE EUROPEAN ȘI EUROATLANTIC DE LA

ÎNCEPUTUL SECOLULUI AL XXI-LEA ............................................................ 41
2.1. Securitatea națională și securitatea internațională. Aspecte teoretice. ..... 44
NECLASIFICAT
3 din 142
NECLASIFICAT
2.2. Sfârșitul Războiului Rece și trecerea de la sistemul internațional bipolar la

sistemul internațional unipolar și apoi multipolar. ............................................ 48
2.3. Provocările majore la adresa securității internaționale la începutul

secolului XXI .......................................................................................................... 57
2.4. Rolul organizațiilor internaționale pentru contracararea provocărilor ... 63
2.4.1. Organizația pentru Securitate și Cooperare în Europa (OSCE) ............. 64
2.4.2. Organizația Tratatului Nord-Atlantic (NATO) ........................................ 66
2.4.3. Organizația Națiunilor Unite (ONU)........................................................ 69
CAPITOLUL 3 .......................................................................................................... 72
MECANISMELE INSTITUȚIONALE ALE UNIUNII EUROPENE ................ 72
3.1. Comisia Europeană......................................................................................... 74
3.2. Consiliul Uniunii Europene (Consiliul de Miniștri) ................................... 78
3.3. Parlamentul European ................................................................................... 80
3.4. Consiliul European ......................................................................................... 83
3.5.1. Curtea de Justiție a Uniunii Europene ..................................................... 86
3.5.2. Banca Centrală Europeană ...................................................................... 88
3.5.3. Curtea de Conturi ...................................................................................... 91
3.5.4. Comitetul Reprezentanților Permanenți ................................................... 92
3.5.5. Comitetul Economic și Social European .................................................. 94
CAPITOLUL 4 .......................................................................................................... 96
OPERAȚIILE MILITARE ALE UNIUNII EUROPENE .................................... 96
4.1. Politici și strategii militare ale UE ................................................................. 98
4.1.1. Politica Externă și de Securitate Comună................................................ 99
4.1.2. Politica de Securitate și Apărare Comună ............................................. 103
NECLASIFICAT
4 din 142
NECLASIFICAT
4.2. Mecanisme instituționale și proceduri aplicative privind operațiile militare

................................................................................................................................ 105
4.2.1. Comitetul Militar al Uniunii Europene. Principalul organism privind

operațiile militare ............................................................................................... 106
4.2.2. Athena - mecanism principal de finanțare ............................................. 108
4.3. Tipuri de operații militare ale Uniunii Europene ...................................... 111
4.3.1. Stabilizarea............................................................................................... 113
4.3.2. Prevenirea conflictelor ............................................................................ 113
4.3.3. Protecția populației civile și personalului internațional ........................ 113
4.4. Operații militare desfășurate până în prezent ........................................... 114
4.4.1. AMIS 2 (Sudan) ....................................................................................... 115
4.4.2. EUFOR RD CONGO............................................................................... 116
4.4.3. EUFOR TCHAD/RCA ............................................................................ 117
4.4.4. EUFOR Libia ........................................................................................... 118
4.4.5. EUFOR RCA ........................................................................................... 120
4.5. Operații în curs de desfășurare ................................................................... 120
4.5.1. EUFOR ALTHEA (Bosnia Herțegovina) .............................................. 121
4.5.2. EUNAVFOR ATALANTA (Cornul Africii) ........................................... 123
4.5.3. EUNAVFOR MED .................................................................................. 125
ACRONIME ȘI ABREVIERI ................................................................................ 132
BIBLIOGRAFIE ..................................................................................................... 136
NECLASIFICAT
5 din 142
NECLASIFICAT
- pagină albă -
NECLASIFICAT
6 din 142
NECLASIFICAT
INTRODUCERE
Consider că abordarea unei teme care să cuprindă Uniunea Europeană în toți

termenii ei este totodată și un plus față de cercetători, deoarece constituie un punct de
sprijin în domeniul relațiilor internaționale și o rampă de lansare asupra unui subiect
nou atacat și gândit cu lux de amănunte. Tema pe care eu am ales-o dă contur a ceea
ce se numește abordare tradițională în domeniul sistemului internațional. Totodată,
lucrarea elaborată ulterior dezbate subiecte legate de operațiile militare care au avut loc
de-a lungul timpului sub cupola Uniunii Europene. În acest temei sunt descrise
conflictele internaționale care au afectat o bună parte din continentul african. Rolul
Uniunii Europene este de asemenea și asigurarea protecției civililor din respectivele
zone. Aceasta acționează pe filieră militară sub Rezoluțiile emise de către Organizația
Națiunilor Unite, care desfășoară acțiuni cu scop umanitar, iar Uniunea pune în aplicare
scopurile ONU prin prisma acțiunilor militare.
Având în vedere segmentul legat de unicitatea temei mele, doresc să pun în
valoare faptul că subiectul pe care doresc să îl abordez este destul de restrâns datorită
voluminozității titlului, fapt ce denotă restrangerea peliculei cu privire la tema
menționată. Deși paleta domeniului este foarte bine dezvoltată, temele contopite în
același titlu oferă acea notă de autenticitate și totodată întrepătrunde particularitățile
acestor discuții dezbătute la nivel internațional și mai ales în plan european. Tratarea
unui subiect atât de complex, intrumentele folosite, materialele utilizate dar și pașii
urmați în sprijinul documentării științifice compun un sistem de informații în strânsă
legătură cu subiectul abordat în această lucrare.
Subiectul abordat reușește să capteze atenția prin dimensiunile pe care le posedă
și datorită minuțiozității prezente în aceasta. Prin conținutul temei doresc să deschid
orizonturile cititorilor cu privire la Politica Externă și de Securitate Comună,
cunoștiințe generale asupra Instituțiilor Uniunii Europene dar și asupra intervenției
acesteia ca actor major în implicarea provocărilor de pe scena politică în domeniul
relațiilor internaționale.
NECLASIFICAT
7 din 142
NECLASIFICAT
Mai mult decât atât, tema mea de abordare se va duce și în direcția relațiilor
internaționale, în scopul demonstrării vabilelor academice referitoare la subiectul
dezbătut. Totodată, va dezabte pe plan politic probleme actuale în stransă legatură cu
influența Uniunii Europene și a contribuției acesteia aspura sistemului internațional. În
mod concret, metodele folosite pentru obținerea informațiilor se îndreaptă către zona
de influență majoră a provocărilor la nivel european dar și la nivel global având în
vedere că Europa relaționează și cu actori internaționali.
În scopul înțelegerii și aprofundării temei pe care am constituit-o am demarat un
proces destinat documentării și am făcut cercetări amănunțite pentru a putea oferi
detalii cu privire la tema de abordare. Pe perioada cercetării științifice am căutat să
aduc argumente valide ce definesc subiectul ales. Cu toate acestea, domeniul relațiilor
internaționale, deși este unul extrem de vast și destul de greu de străbătut pe deplin, am
decis să diminuez acest segment vorbind despre rolul Uniunii Europene în securitatea
regională. Din punctul meu de vedere acest subiect este unul restrâns și mai puțin
dezbătut, tocmai de aceea emite autenticitate.
Prin abordarea multi-dimensională, OSCE oferă statelor din spaţiul „de la
Vancouver la Vladivostok” cel mai potrivit forum de dialog şi negociere pe
problematica securităţii în spaţiul euro-atlantic şi euro-asiatic, precum şi o platformă
pentru parteneriatele multilaterale implicate în acţiuni practice în teren. Organizaţia are
o abordare cuprinzătoare a conceptului de securitate şi, din această perspectivă,
acţionează pe trei dimensiuni majore: politico-militară; economică şi de mediu; umană.
Principalele domenii de acţiune ale dimensiunii politico-militare sunt: controlul
armamentelor, managementul frontierelor, combaterea terorismului, prevenirea
conflictelor, reforma sectorului de apărare. OSCE acţionează pentru consolidarea
încrederii, creşterea transparenţei şi a cooperării în vederea asigurării securităţii
Statelor participante OSCE. Pe agenda curentă a Organizaţiei se regăseşte, în primul
rând, soluţionarea crizei din Ucraina, soluţionarea conflictelor îngheţate din spaţiul ex-
sovietic, stabilizarea situaţiei din Balcanii de Vest, alte teme de interes major precum
combaterea terorismului şi schimbările climatice. Datorită capacitaţii şi experienţei
sale unice în domeniul diplomaţiei preventive, prevenirii conflictelor şi gestionării
NECLASIFICAT
8 din 142
NECLASIFICAT
crizelor, consolidării respectării drepturilor omului, a democraţiei şi a statului de drept,

precum şi a promovării tuturor aspectelor societăţii civile, OSCE va continua să joace
un rol important în promovarea unui spaţiu comun de securitate şi să contribuie, prin
cooperare, la consolidarea încrederii în domeniul militar şi promovarea securităţii.
Prin acest plan de idei, lucrarea merge in directia securitatii regioanle pe plan
european. Mai mult decat atat, doresc sa mentionez si rolul Uniunii Europene in
problemele de actualitate si modul prin care aceasta poate asigura securitatea
cetatenilor europeni in concordanta cu aceste evenimente de pe scena internationala.
Totodata, prin aceasta schita doresc sa elaborez modul prin care Uniunea Europeana
este capabila sa se mobilizeze in asa fel incat indiferent de situatie, tara sa primeasca
securitate din partea organizatiei. Consider ca este un prilej bun pentru a mentiona
faptul ca amenintarilenla adresa securitatii regioanle si implicit a Europei aduce o doza
de panica mondiala, iar prin aceasta lucrare doresc sa pun in lumina importanta
organizatiei in domeniul securitatii in contextul provocarilor majore ale secolului al
XXI-lea.
1. Uniunea Europeana si sistemul international actual

➢Evolutia Uniunii Europene
➢ Cele mai mari provocari la adresa securitatii sistemului international
➢ Conventii si tratate ale sec XXI
2. Amenintarile actuale la nivel global

➢ Exemple de amenintari la nivel global
➢ Amenintari de actualitate
➢ Reactia Uniunii Europene
3. UE-securitate regionala
➢ Caracteristici ale securitatii regionale si europeane
➢ Amenintari asupra Uniunii Europene
➢Prevenirea amenintarilor
➣ Rolul UE in asigurarea securitatii regionale
Primul capitol denotă o referință istorică, care predispune o serie de informații

utile cititorului pentru a înțelege temeiul care a fundamentat construcția Uniunii
NECLASIFICAT
9 din 142
NECLASIFICAT
Europene. Tratatele fundamentale își au izvorul scris în diferite decenii ale timpului și
diferite orașe capitale ale statelor membre europene. Capitolul este structurat pe alte
patru subcapitole care generează o scară ierarhică la nivelul instituirii din punct de
vedere juridic. Rolul fiecărui subcapitol se îndreaptă spre clasificarea tratatelor pe
pilonii temporali și totdată unanim acceptați spre înțelegerea originilor Uniunii
Europene.
Capitolul 2 reflectă aspectele teoretice în primă fază pentru a deschide cititorului
orizontul securității naționale sau chiar la nivel internațional. Mediul de securitate,
dezvoltat în prima parte a capitolului generează o serie de concepte teoretice care
definește perioada finală a Războiului Rece, inclusiv începutul secolului al XXI-lea.
Continuă apoi cu demonstrarea prin exemple ample și elocvente din sistemul relațiilor
internaționale și pe plan global care sunt puse în strânsă legătură cu rivalitatea bipolară
a superputerilor. De asemenea, sunt enumerate și explicate provocările majore la care
Uniunea Europeană trebuie să facă față și totdată să le combată inclusiv prin mijloace
militare. Securitatea și apărarea Uniunii este amenințată de aceste provocări care sunt
săvârșite de către organizațiile de crimă organizată sau de către teroriști. Trecerea la un
sistem unipolar și apoi la unul multipolar este esența acestui capitol prin îmbinarea
ideilor proprii cu aspectele teoreticienilor studiați. Astăzi, agenda se securitate
internațională se extinde vizibil incluzând o multitudine de amenințări, de la cele
ecologice până la cele de ordin cultural. Aceasta înseamnă că la începutul secolului al
XXI-lea, securitatea națională nu mai poate fi considerată doar ca expresie a acțiunii
factorului militar.1
Cel de-al treilea capitol dezvăluie aspecte privind Instituțiile Uniunii Europene.
Sunt prezentate cele patru instituții de bază, după care Uniunea își desfășoară
activitățile interne care țin de modul organizatoric și funcțional care coordonează
întreaga comunitate. Fiecărei instituții îi revine câte un subcapitol. Ultimul capitol
include alte Curtea de Justiție a Uniunii Europene, care ocupă segmentul juridic, Banca
1
Visarion Neagoe, Anca Dinicu, Relațiile internaționale - concepte, sisteme, determinări, Editura Academiei Forțelor
Terestre, Sibiu, 2006, p. 248.
NECLASIFICAT
10 din 142
NECLASIFICAT
Centrală Europeană, care are în vedere segmentul economic și financiar, Curtea de

Conturi, dar și alte organisme și agenții care vizează aria de funcționare și relaționare
cu sistemul relațiilor internaționale a Uniunii Europene.
Ultimul capitol are în vedere operațiile militare ale Uniunii Europene. Acest
capitol include operații desfășurate până în prezent, mai exact opreații care s-au
încheiat, la care Uniunea Europeană a luat parte cu forțe militare. Pe de altă parte, un
subcapitol este destinat prezentărilor operațiilor militare care încă sunt în desfășurare
și care încă nnu s-a găsito soluționare. Uniunea Europeană este foarte implicată în
aceste operații militare din zona Africii, ceea ce denotă capacitatea nemărginită a
acesteia de a reuși să se desprindă din zona de acțiune propriu-zisă, adică segmente
care nu implicau până la aceste operații și forțele militare. Mecanismele instituționale
și procedurile aplicative oferă cititorului o paletă largă spre cunoașterea militară pe care
Uniunea Europeană o dezvoltă în scopuri umanitare precum evacuarea vicililor și
protecția acestora din zonele supuse unor atacuri la adresa securității din statele
afectate.
NECLASIFICAT
11 din 142
NECLASIFICAT
- pagină albă -
NECLASIFICAT
12 din 142
NECLASIFICAT
CAPITOLUL 1
EVOLUȚIA INSTITUȚIONALĂ A UNIUNII EUROPENE
Întotdeauna s-a dorit oprirea războaielor și instaurarea păcii absolute. Dovadă

fiind faptul că pierderile masive din cel de-al Doilea Război Mondial își spun cuvântul.
De aceea, se hotărăște unirea țărilor europene din punct de vedere politic și economic,
dar și diplomatic, pentru a avea mai mult control și pentru a pune bazele unei închegări
puternice, sub forma Comunităților Europene a Cărbunelui și Oțelului (CECO)
începând cu anul 1950. Mai mult decât atât, toți cei care și-au pus problema construirii
unui astfel de sistem teoretic de consolidare, au încercat să asigure încetarea definitivă
a războaielor.2
Ulterior, pentru că dorințele arzătoare de păstrare a păcii durabile erau
incontrolabile, Comunitățile Europene evoluează încet dar sigur către toate domeniile.
Astfel, este posibilă evoluția Europei într-un ritm ascendent și bineînțeles, armonios.
Părinții fondatori au căzut de comun acord asupra numelui de Uniune, deoarece aceștia
aspirau chiar la sensul propriu al cuvântului și nu neapărat considerau un fapt.3
Din punct de vedere instituțional dorindu-se un sistem de valori instituționale
fără echivalent4, Europa trebuie să aibă în compunerea sa instituții puternice. Acestea
trebuie să răspundă tuturor nevoilor, dorințelor fiecărui stat membru în parte, dar în
aceeași măsură să fie capabile să păstreze liniștea și pacea în rândul cetățenilor. Așa se
ajunge la crearea unei monede unice, de asemenea crearea unui transfer se suveranitate
dinspre Statele Membre spre instituțiile europene5, începutul secolului XXI oferă
integritate segmentului economic, politic și poate chiar în viitor pe plan militar.
2
Gheorghe Ceaușescu, Nașterea și configurarea Europei, Editura Corint, București, 2004, p. 35.
3
John Pinder, Uniunea Europeană: foarte scurtă introducere, Editura Bic All, București, 2005, p. 123.
4
Adrian Năstase, Europa quo vadis?, Monitorul Oficial, București, 2003, p. 159.
5
Ibidem, p. 159.
NECLASIFICAT
13 din 142
NECLASIFICAT
Pentru că ideile pornesc de la personalități, menționez un nume bine-știut pe

întreg mapamondul: Konrad Hermann Joseph Adenauer. S-a născut la data de 5
ianuarie 1876, în orașul Köln. În anul 1904 s-a căsătorit cu o fată dintr-o familie
influentă care i-a permis sa candideze pentru funcția de primar pe care a și ocupat-o.
În timpul regimului nazit, Adenauer a fost dat jos din funcție, arestat în mai multe
rânduri și ținut în închisoare. Această perioadă îngrozitoare a trecut, iar acesta și-a
recăpătat statutul de primar al orașului în luna iunie. Nu a durat mult până ce britanicii
să il dea jos din nou în luna septembrie. Până în anul 1949 s-a dedicat Partidului
Creștin-Democrat, implementând ideea credinței, valorilor și învățăturile creștine.
La scurt timp, Adenauer a devenit cel mai în vârstă și totodată primul cancelar
al Germaniei. Încă din perioada interbelică, și-a dat seama de faptul că pacea durabilă
nu este posibila dacă statele Europei nu se unesc. Acesta a avut mare incredere în
conceptul acesta, motiv pentru care a semnat tratatul de la Elysee (tratatul de prietenie,
1963) care implică Franța, pentru a oferi un contur ideii lui inovatoare.
Din dorința extinderii, fostul primar al orașului Köln nu a neglijat statele din
Occident. S-a axat pe realizarea obiectivelor unei politici externe de mare amploare și
astfel a reușit să stabilească legături strânse, dovada clară fiind faptul că Germania intră
în NATO, aderă la Consiliul European și este bineînțeles înființată Comunitatea
Europeană a Cărbunelui și Oțelului, fiind un pilon de sprijin al tratatului de prieteneie.
Astfel, secolele de rivalitate dintre cele doua au fost șterse cu buretele și în sfârșit
pentru Germania se realizează realții care au să îi aducă doar beneficii. Konrad
Adenauer face parte din părinții fondatori care au contribuit la dezvoltarea europeană.
Pentru a funcționa o piață comună bazată pe libera circulație a mărfurilor,
personelor, a bunurilor, s-a înființat Comunitatea Economică Europeană (CEE). La
baza acestui concept a stat Joseph Bech, politician luxemburghez, născut la 17
februarie 18876 care a înțeles că trebuie să-și unească vecinii pentru a crește
prosperitatea și și- a dat seama de importanța internaționalismului7 în contextul
6
Joseph Bech, Cum poate o ţară mică să joace un rol crucial în integrarea europeană, în https://europa.eu/european-
union/sites/europaeu/files/docs/body/joseph_bech_ro.pdf, accesat la data de 15 aprilie 2018.
7
Ibidem.
NECLASIFICAT
14 din 142
NECLASIFICAT
provocărilor care urmau să se nască. Odată cu înființarea Beneluxului (Belgia, Olanda,

Luxemburg) acesta și-a reprezentat uniunea cu mândrie, dar și în cadrul Conferinței de
la Messina (1955) în urma căreia s-a înființat Comunitățile Economice Europene.
Un reper important este faptul că în spatele acestor Comunități care s-au înființat
de-a lungul timpului există personalități politice care au contribuit nu numai cu idei
revoluționare, dar au depus de asemenea și un efort fantastic în ceea ce privește punerea
în practică a acelor ideilor care astăzi sunt contopite în tot ceea ce numim Uniunea
Euopeană.
1.1. Originile ideii de Europă Unită

Pentru a putea vorbi despre tratatele în sine, respectiv semnarea lor și ce resupun
și de asemenea despre tot ceea ce a însemnat Europa, trebuie mai întâi să despicăm
firul în patru pentru a ajunge la ideea orinială. Idee, care a luat naștere imediat după
terminarea celui de-al Doilea Război Mondial, respectiv anul 1945. Dat fiind faptul că
economia RFG-ului era la pământ, s-au recunoscut pe scena internațională două părți
distincte, anume Europa de Est și cea Răsăriteană8 la care cu timpul se integrau și alte
state occidentale diferite din punct de vedere al religiei sau culturilor. Statele Unite ale
Americii a dat dovadă de interes personal în problematica nemților. Așa deci, ocazia
nu a trecut pe lângă ei, iar americanii au știut să fie în locul potrivit la momentul
potrivit. La vremea respectvă, Bill Clinton era președinte (1993-2001). Astfel, acesta a
anunțat oficial începutul unei noi ere: ”Ne aflăm împreună în fața a 40.000 de
berlinezi…în locul în care inima Europei a fost împărțită în două și celebrăm
unitatea.”9
Privind în ansamblu, putem spune că gestul facut de Statele Unite ale Americii
este unul altruist și plin de compasiune, având în vedere cele întâmplate și de asemenea
situația deplorabilă în care se afla RF Germania la momentul respectiv cu anunțarea de
8
I. Madoșa, Superputerea contestată, Editura Niculescu, București, 2001, p. 79.
9
Ibidem, p. 261.
NECLASIFICAT
15 din 142
NECLASIFICAT
către președintele SUA a noi proiecte de independență și democrație în care piața

economică nu cunoaște frontiere.10
Deci, demarările pe care le-au făcut, Planul Marshall (1947), Declarația
Schuman (1950) dar și altele, au avut un impact fantastic în motivarea Germaniei de
Vest de a se ridica din punct de vedere economic.
Așadar, în cele ce urmează se urmăresc pilonii principali care au contribuit la
demararea procesului de clădire a Germaniei, dar și implicațiile pe care Statele Unite
le-a avut față de situația acesteia.
1.1.1. Tratatele fundamentale ale Uniunii Europene

Mentalitatea europeană era tot mai afundată în integrarea de natură economică
și politică. Astfel, s-a decis de comun acord înființarea unor planuri care duc la
îndeplinire scopurile unificării. Pentru a dezvolta și duce la îndeplinire formarea
Uniunii Europene Comunitățile Europene și cooperarea politică europeană11 au același
scop. Piatra de temelie a Comunităților este constituită din tratate institutive ale
acestora, dar și tratate și acte subsecvente care au fost modificate sau completate.12
Pe măsură ce timpul trece, decenii întregi trec, tratatele au nevoie de modificări
sau mai bine spus trebuie “actualizate” în funcție de nevoile popoarelor, în funcție de
micile conflicte, diferențe care apar, în funcție de felul în care evoluează lumea și
necesitățile care apar.
Un număr de șase state (Franța, Republica Federală Germană, Italia, Belgia,
Olanda, Luxemburg) și-au dat acordul la Paris pentru instituirea Cominutatății
Europene a Cărbunelui și Oțelului (CECO) cu scopul de a pune bazele unei comunități
economice, apoi treptat, politice. Totodată, scopul acestei comunități pune in lumină și
o piață comună a cărbunelui și oțelului (acestea doua fiind materii prime).
La vremea aceea, Franța prezenta un interes din punct de vedere militar pe plan
internațional și mai mult decât atât, aveau ca scop crearea unei armate militare la nivel
10
Ibidem, p. 261.
11
Documente de bază ale comunității și Uniunii Europene, Editura Polirom, București, 1999, p.156.
12
Ibidem, p. 156.
NECLASIFICAT
16 din 142
NECLASIFICAT
european pentru coeziunea comunităților si pentru apărarea integrala a acestora. Drept

urmare, în baza aceluiași tratat, se semnează instituirea Comunității Europene de
Apărare, însă acest tratat nu a intrat in vigoare.
Deși vorbim de evoluția comunităților, este de menționat faptul că acestea s-au
instaurat în baza unor tratate. Tratatele de la Roma (1957) conturează civilizația
europeană prin inovație și idei care puse cap la cap oferă posibilitatea creării unei piețe
comune13, ”în care producătorii și comercianții să se concureze în condiții relativ
egale.”14 În aceste condiții, răspunsul la aceste idei este semnarea primului tratat de la
Roma cu privire la înfăptuirea Comunității Economice Europene. Fiind o comunitate
cu putere economică, schimbările nu ezită să apară; dovada clară este faptul că CEE
suspendă drepturile vamale și introduce o taxă vamală urmată de o politică gestionată
la nivel comunitar. În acest sens se poate destinge o uniune vamală de un simplu schimb
vamal la nivel național. Al doilea tratat semnat vorbește despre coordonarea și
partajarea programelor de cercetare în domeniul energiei nucleare din sectorul civil și
se finalizează cu instituirea Comunității Europene a Energiei Atomice
(CEEA/Euratom).
Toate aceste comunități se dezvoltau pe domenii diferite, fiind construite de așa
natură. Fiecare comunitate se ocupa de segmentul pentru care a fost inițial creată. De
interes este faptul că Uniunea încearcă sa acopere fiecare domeniu (economic, politic,
ș.a.) și totuși toate aceste comunități privesc către aceeași perspectivă și urmăresc
aceleași obiective, anume intenția de a accentua tendințele de integrare și fuziune
specifice normelor de organizare și funcționare.15
1.1.2. Planul Marshall și contextul general

Vorbim de sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, care a făcut ravagii de
natură materială prinvind situația Germaniei în general, dar mai ales, economia
13
Dana Victoria Savu, Integrare Europeană, Editura Oscar Print, [f.l.], 1996, p. 45.
14
Ibidem, p. 45 apud B. A. Wortley, An introduction to the law of the European Economic Community, Manchester
University Press, p. 35.
15
Marius Păunescu, Sistemul Uniunii Europene în contextul cooperării civil-militare, Editura Universității Naționale de
Apărare “Carol I”, București, 2017, p. 23.
NECLASIFICAT
17 din 142
NECLASIFICAT
acesteia. Procesul de reconstrucție a fost demarat foarte greu, iar pentru Statele Unite
ale Americii este o oportunitate de a-și face simțită prezența. Așa că, din punct de
vedere economic, Plansul Marshall inițiază ideile financiare care umează să ia
amploare pe parcursul dezvoltării Europei, însă fără succes.
Washington-ul își făcean griji din ce în ce mai mari în legătură cu ambițiile
comuniștilor din Europa.16
La data de 5 iunie 1947, în aula Universității Harvard, secretarul de stat american
George C. Marshall rostește discursul ce privește refacerea economică a europei17.
Astfel, Secretarul de Stat al SUA, a organizat o echipă de oficiali condusă de
personalități puternice ai lui George Kennan. Aceștia aveau ca sarcină elaborarea unei
strategi ambițioase pentru a veni în sprijinul Europei.18
Principalul obiectiv are în vedere situația de dezintegrare a economiei europene,
în special după terminarea războiului. Nu este neglijat acest fapt, de aceea European
Recovery Program constituie un prim pas spre lumina zilei.19
Este lansat un program de asistență economică destinat Uniunii pentru
dezvoltarea din punct de vedere financiar. Marshall considera că regimul comunist este
responsabil pentru problemele economice din Europa. Această idee derivă din Doctrina
Truman, deoarece peședintele american Harry Truman, la 12 martie 1947 a anunțat
într-un discurs electoral în fața Congresului S.U.A. faptul că trebuie înfăptuit un
program pentru combaterea comunismului în lume. Această doctrină derivă la rândul
ei din evenimentele din Grecia, unde comuniștii voiau să răstoarne monarhia.
Fapt ce l-a determinat pe Truman să ceară Congresului aprobarea a 400 de milioane de
dolari pentru a sprijini Grecia.20
Truman a cerut, iar Congresul i-a acordat autoritatea, de a oferi asistență
regimurilor amenințate, inițial acelor din Grecia și Turcia. Pentru prima dată în istoria
16
Cristopher Booker, Richard North, Uniunea Europeană sau marea amăgire. Istoria secretă a construcției europene.,
Editura Antet, Prahova, 2004, p. 31.
17
Marius Păunescu, op. cit., p. 8.
18
Cristopher Booker, Richard North, op. cit., p. 32.
19
Marius Păunescu, op. cit., passim 8-11.
20
Cristopher Booker, Richard North, op. cit., p. 32.
NECLASIFICAT
18 din 142
NECLASIFICAT
lor, Statele Unite avansează pe timp de pace, în afara frontierelor lor. Doctrina Truman
a fost astfel punctul de start al strategiei de înfrânare a comunismului, dezvoltată de
președinții succesivi ai Statelor Unite in anii Razboiului Rece.
Într-un final Grecia a primit ajutorul promis, în aceeași situație fiind și Turcia la
momentul respectiv. Doctrina Truman urma să devină un blocaj în răspândirea
comunismului pe întreg globul, nu doar în europa.
1.1.3. Declarația Schuman

Intuiția omenească ne spune faptul că în spatele comunităților europene, care,
după contopirea lor numim astăzi Uniunea Europeană, sunt oameni. Oameni care au
venit cu inițiative și au reușit să ducă societatea la un alt nivel, pas cu pas. Oameni
importanți, politicieni, oameni de succes care au stat la baza formării a tot ceea ce
numim astăzi democrație, cetățenie europeană, drepturi, obligații, instituții, ș.a. Datoriă
lor funcționează în zilele noastre Uniunea Europeană ca un tot unitar și nu ca state
independente. Personalitățile care vor fi prezentate în continuare au dat dovadă de curaj
prin punerea în aplicare a ideilor care contrazic tot ceea ce înseamnă constrângeri și
război.
’’Data nașterii’’ a Uniunii Europene este considerată ziua de 9 mai 1950. Nu
întâmplător coincide cu data la care a fost emisă declarația lui Schuman.21
Inițial, Jean Moent, fostul secretar general adjunct al Lugii Națiunilor,22 prezintă
”un plan de soluționare a divergențelor fraco-germane, și de contopire a producșiilor
de cărbuni și oțel a celor două țări.” 23Robert Schuman, observă importanța cărbunelui
și a oțelului, elemente indispensabile în construirea armamentului la vremea respectivă.
Fiind o necesitate, politicianul expune ideea lui Konrad Adenauer, pe care o acceptă,
și propune unirea a șase țări pentru a deține controlul ’’armelor’’ cu eficacitate pe
timpul războiului.
21
Declarația Schuman, text integral, în https://europa.eu/european-union/about-eu/symbols/europe-day/schuman-
declaration_ro, accesat la data de 4 aprilie 2019.
22
Dana Victoria Savu, op. cit., p. 38.
23
Ibidem, p. 39.
NECLASIFICAT
19 din 142
NECLASIFICAT
De-a lungul timpului s-a dorit pacea mondială și instituirea unor comunități care
să facă posibilă prosperitatea acestora. Fără conceptele valoroase pe care le-au adus
acești oamneni, nu putem vorbi de Europa. Devotamentul acestora au dat o speranță
unui viitor luminos. La scurt timp, acestea devin state membre fondatoare a CECO,
comunitate instituită în cadrul Tratatului de la Paris.
Din punct de vedere istoric, aflăm că se dorea evitarea izbucnirii unui alt război
care ar fi avut urmari tragice, mai ales că starea Europei era într-o situație primejdioasă.
Ca urmare, declarația Schuman implică „punerea în comun a producţiilor de cărbune
şi oţel […] va schimba destinele acelor regiuni care s-au dedicat în trecut fabricării
muniţiei de război, dar care au fost, în acelaşi timp, cele mai constante victime ale
conflictelor.”.
Conform declarației, Franța si-a concentrat eforturile de-a lungul timpului în
sprijinul păcii.24 De asemenea, guvernul francez propune ca producția de cărbune și
oțel să se întrunească sub cupola Înaltei Autorități comune. Se considera o stabilizare
imediată a economiei în urma acestui proces.25 “Sarcina pe care o va avea de îndeplinit
Înalta Autoritate comună va fi de a asigura, în cel mai scurt timp posibil, modernizarea
producţiei şi îmbunătaţirea calităţii acesteia.” “Circulaţia cărbunelui şi a oţelului între
statele membre va fi imediat scutită de toate taxele vamale şi nu va fi afectată de ratele
de transport diferenţiate. Se vor crea treptat condiţii care vor permite o distribuţie cât
mai raţională a producţiei, la cel mai înalt nivel de productivitate.” Înalta Autoritate
este formată din guverne, respectându-se principiul egalității. 26
Acestea fiind spuse, se dorește crearea unei Europe unită prin “creșterea
standardelor de viață”. Astfel, prin reuniunea intereselor comune, se oferă posibilitatea
și altor țări de a adera la CECO.
24
Declarația Schuman..., accesat la data de 25 februarie 2019.
25
Ibidem.
26
Ibidem.
NECLASIFICAT
20 din 142
NECLASIFICAT
1.2. Tratatele originare și construcția europeană în perioada Războiului

Rece
Războiul Rece în care s-au angajat cele două superputeri postbelice nu a fost un
război tipic cu un început și un sfârșit, cu învingători și învinși, în sensul clasic al
istoriei relațiilor internționale. Sintagma "război rece" a fost inventată pentru a defini
o stare de fapt.
Un sentiment reciproc de ostilitate și temerile celor doi protagoniști constituiau
trăsătura definitorie a acestei stări de lucruri. Aceste sentimente își aveau originea în
numeroasele lor diferende istorice și politice, fiind puternic stimulate de mituri care
transformau uneori ostilitatea în ură. Războiul Rece a dominat situația internațională
timp de mai bine de o generație.27
Președintele Franklin Roosevelt a crezut, sau poate doar a sperat, că-l va putea
convinge pe Iosif Visarionovici Stalin să nu creeze o sferă separată, de influență
sovietică, în Europa de est, ci mai bine să coopereze cu Statele Unite în vederea creării
unei ordini economice globale bazată pe comerț liber și profitabil pentru toți cei
implicați și nu în ultimul rând pentru URSS.
Planul Marshall de după război avea sa fie un soi de ultimă acțiune disperată,
căci și după moartea lui Roosevelt, în aprilie 1945, la Washington erau înca persoane
care preferau o politică de refacere a Europei de Vest fără o confruntare militară cu
URSS.
Pentru cei mai mulți americani, URSS reprezentă o forță pornită să subjuge
Europa și lumea întreagă în favoarea sa și a comunismului, capabilă să ducă la bun
sfârșit, sau macar să inițieze această acțiune distructivă și dăunătoare cu ajutorul unei
forțe armate instigate prin subversiune.
Unei atare poziții, Statele Unite trebuiau să-i riposteze printr-o confruntare
militară în alianță cu statele europene, avându-se în vedere și faptul că ostilitatea
sovieticilor părea, cel puțin pe moment, greu de îndepărtat.28
27
Peter Calvocoressi, Politica mondiala dupa 1945, Editura All, Bucuresti, 2001, passim 20-39.
28
John Lewis, Gaddis, The Cold War, Editura Penguin Books, New York, 2005, passim 242-247.
NECLASIFICAT
21 din 142
NECLASIFICAT
De partea Rusiei, Mihail Gorbaciov îi avea pe asistenții săi care, prin discursurile
purtate și prin scrierile lor, scoteau în evidență dominarea Europei de Est și Centrale.29
Așa că, urmărind logica întâmplărilor, lumea occidentală dorea distrugerea URSS,
precum și eradicarea comunismului prin orice mijloace dar mai ales prin forța sau prin
amenințarea cu forța.
O premisă consta în încrederea pe care o avea Gorbaciov atunci când a afirmat
faptul că “ei sunt sătuli de noi și noi de ei; dacă îi vom lăsa în pace, vor afla că au
nevoie de noi”, însă a fost demonstrat contrariul.30
Puterile occidentale, profund neîncrezătoare în URSS și oștile sistemului
comunist, precum și valorile promovate de acesta, nu intenționau să lanseze un atac la
adresa acestuia și nici să tulbure dominația sa asupra țărilor din centru și estul Europei,
dominație impusă de armată sovietică în ultimul an de război.
1.2.1. Tratatele originare

La baza formării Uniunii Europene stau tratate fără de care Uniunea Europeană
de astăzi nu ar fi văzut lumina zilei. Înaltele Părți contractate instituie între ele o Uniune
Europeană denumită în continuare “Uniune”.31 Acestea sunt adoptate de comun acord
a tuturor reprezentanților statelor membre și bineînțeles intră în vigoare doar la
finalizarea negocierilor. La baza Uniunii se găsesc politicile și formele de tratat,dar și
Comunitățile Europene32 menționate ulterior. Nu trebuie să treacă neobservat faptul că
în baza acestor tratate se înființează totodată și Comunitățile Europene precum:
Comunitatea Europeană a Cărbunelui și Oțelului (CECO), Comunitatea Europeană de
Apărare (CEA), Comunitatea Europeană a Energiei Atomice (CEEA/Euratom), ș.a.
29
The end of the Cold War, Editura Woodrow Wilson International Center for Scholars, Washington D.C., 2001, p. 5.
30
Masterpiece of history: The peaceful end of the Cold War in Europe, 1989, Editura Univeristății de Presă Central-
Europeană, Budapesta, 2010, p. 21.
31
Documente de bază ale Comunității și Uniunii Europene, Editura Polirom, București, 1999, p. 173.
32
Ibidem, p. 173.
NECLASIFICAT
22 din 142
NECLASIFICAT
Au fost înzestrate încă de la început cu puteri și organe instituțioale proprii,33

putând astfel să adopte acte independente de voința suverană a statelor membre.
Industria cărbunelui și oțelului, dar și industria energiei atomice, la vremea respectivă
erau cele mai dezvoltate, în ciuda distrugerilor pe care le-a provocat cel de-al Doilea
Război Mondial. Asftel, din punct de vedere economic și în același timp manifestarea
dorinței europene de a construi o uniune politică, au dus la inițierea unor planuri de
punere în comun și administrare34 a industriilor menționate anterior.
În cele ce urmează, vor fi prezentate Tratatele de la Paris și Roma. Acestea
reprezintă primele acte care, din punct de vedere politic au reușit să pună la punct toate
probleme cu care Europa se confrunta la momentul respectiv.
1.2.1.1. Tratatul de la Paris

Prima comunitate apărută, Comunitatea Europeană a Cărbunelui și Oțelului, se
regăsea în Tratatul de la Paris semnat la 18 aprilie 1951 și intrat în vigoare la 23 iulie
1952. Aici se amintește de asemenea de Comunitatea Europeană de Apărare, tratat care
avea ca scop crearea unei armate europene pentru păstrarea integrității și pentru
unificarea comunităților și in domeniul militar, însă acest tratat nu a intrat în vigoare.
Acest tratat a fost ratificat de cele șase state fondatoare, respectiv Olanda,
Luxembrug, Italia, Belgia, Franța și Germania, fiind un început pentru unificarea
europeană acceptând fiecare stat enumerat să ia parte la și să adopte calea integrării.
Tratatul a pus bazele construcției comunitare prin înființarea unei ’’ Înalte
Autorițăți’’ care beneficia de sprijinul unui Comitet Consultativ; o Adunare Comună
cunoscută sub numele de ’’Adunare’’; un Consiliu de Miniștri, cunoscut sub numele
de ’’Consiliu’’ și nu în ultimul rând, o Curte de Justiție, cunoscută sub numele de
’’Curtea’’.35
33
34
Ibidem, p. 23.
35
Treaty establishing the European Coal and Steel Community (Paris, 18 April 1951), în
https://www.cvce.eu/content/publication/1997/10/13/11a21305-941e-49d7-a171-ed5be548cd58/publishable_en.pdf,
accesat la data de 5 martie 2019.
NECLASIFICAT
23 din 142
NECLASIFICAT
Fiecare dintre aceste categorii ale conducerii comunităților porneau pe drumul

inovării și aveau ca obiective suveranitatea supranațională, interesul național, dar și
puterea cetățeanului.
1.2.1.2. Tratatul de la Roma

Dorința de extindere pe plan economic este dominantă, in urma căreia apare
Comunitatea Economică Europeană (CEE), menționată bineînțeles în primul tratat
semnat la Roma la data de 25 martie 1957, intrate în vigoare la data de la 1 ianuarie
1958. Prin realizarea unei analize proprii a tratatului, se observă urmărirea unor piloni
pe domeniul economic după cum urmează: crearea unei piețe comune, pentru
dezvoltarea armonioasă a activităților economice, potrivit articolului 2 al Tratatului
Comunității Economice Europene, o creștere rapidă a nivelului de trai și de asemenea
intensificarea relațiilor între state36; înființarea unei uniuni vamale, completată de o
poltică comercială comună care face diferența între un simplu liber schimb și o uniune
vamală, deci această politică gestionează la nivel comunitar și nu la nivel național;
elaborarea unor politici sectoriale comune, cu privire la politica transporturilor și
politica agricolă.
Al doilea tratat se referă la energia nucleară care a declanșat inițierea
Euratomului. Acestea aveau în vedere dezvoltarea rapidă a industriilor nucleare în
vederea completării deficitului de energie de pe piața tradițională.
Pentru îndeplinirea misiunii, statele semnatare se angajau pentru: dezvoltarea
cercetării și asigurarea diseminării cunoștințelor tehnice; stabilirea unor norme unitare
de securitate pentru protecția sanitară a populației și a lucrătorilor; facilitarea
investițiilor și asigurarea, în special prin încurajarea inițiativelor întreprinderilor,
realizarea instalațiilor de bază necesare pentru dezvoltarea energiei nucleare în
Comunitate; exercitarea dreptul de proprietate care îi este recunoscut asupra
materialelor de fisiune speciale; asigurarea pieței mari de desfacere și accesul la cele
The treaty of Rome, în https://ec.europa.eu/romania/sites/romania/files/tratatul_de_la_roma.pdf, accesat la data de 5

36
martie 2019.
NECLASIFICAT
24 din 142
NECLASIFICAT
mai bune mijloace tehnice, prin crearea unei piețe comune a materialelor și
echipamentelor specializate, prin libera circulație a capitalurilor pentru investițiile în
domeniul nuclear și prin libertatea de a angaja specialiști din cadrul Comunității și nu
în ultimul rând, garantarea, prin controale adecvate, că utilizarea materialelor nucleare
nu este deturnată spre alte scopuri decât cele cărora le sunt destinate.37
În urma înfințării celor trei comunități europene, a avut loc semnarea Convenției
privind anumite instituții comune Comunităților Europene care a fost ulterior semnată
la data de 25 martie 1957. Aceasta cuprindea: Adunarea, Curtea de Justiție și Comitetul
Economic și Social.
1.2.2. Construcția economică

În sensul dezvoltării unei Europe puternice, s-a decis înfințarea Consiliului
European. Astfel, la data de 5 iunie 1949 țările membre s-au reunit, iar la prima
întâlnire a participat Winston Churchill în calitate de președinte de onoare. Apelul său
la acţiune poate fi considerat un stimul pentru generația de glorie care a pus bazele
Consiliului. După tratatele care au stat la baza formării comunităților, o altă etapă a
construcției europei pe plan economic apare, ivind Tratatul de la Bruxelles, numit și
Tratatul de Fuziune.
37
Versiune consolidată a tratatului de instituire a comunității europene a energiei atomice, în https://eur-
lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/PDF/?uri=CELEX:12012A/TXT&from=EN, accesat la data de 5 martie 2019.
NECLASIFICAT
25 din 142
NECLASIFICAT
Tratatul de fuziune
În urma semnării acestui tratat la data de 8 aprilie 1965 la Bruxelles,
Comunitățile Europene beneficiază de instituirea unei Comisii Unice. Mai mult decât
atât, acestea sunt considerate drept rezultat al fuziunii instituțiilor înființate de CECO,
CEE și Euratom.38 Acesta intră în vigoare l data de 1 iulie 1967. 39
Până în anii ’70, s-au constituit Comunități care prevăd domeniul economic, al
cărbunelui și oțelului, s-a pus accentul pe instaurarea unei piețe comune a
comunităților. Cu toate acestea, societatea nu incetează sa evolueze. Același lucru se
întâmplă și cu Uniunea Europeană din acest moment. Tratatul de fuziune dă
posibilitatea comunităților de extindere pe plan instituțional, în concordanță cu
demararea unor reforme pe plan financiar. Dacă până acum exista un sistem care
presupune contribuția statelor membre, de la data de 21 aprilie 1970, în urma deciziei
Consiliului, acest sistem este înlocuit cu un sistem autonom de finanțare. Decizia trage
după sinea sa semnarea a două tratate:
Tratatul de la Luxemburg
Primul tratat bugetar, semnat la data de 22 aprilie 1970 și intrat în vigoare la data
de 1 ianuarie 1971, are ca scop acordarea Parlamentului unor competențe bugetare și
instituie: prelevările agricole și taxele vamale.
Tratatul de la Bruxelles
Al doilea tratat bugetar semnat la data de 22 iulie 1975 aduce modificări
anumitor dispoziții financiare. De asemenea prevenede instituirea Curții de Conturi,
totodată oferă Parlamentului mai multe atribut precum: de acum este în măsură să
respingă bugetul comunitar și poate însărcina Comisia în ceea ce privește problemele
de natura financiară. Acest tratat intră în vigoare la data de 1 iunie 1977.
38
Parlamentul European despre Parlament, PE și tratatele, în
http://www.europarl.europa.eu/aboutparliament/ro/20150201PVL00022/PE-și-tratatele, accesat la data de 12 ianuarie
2017.
39
Tratatul de fuziune, în http://www.europarl.europa.eu/aboutparliament/ro/20150201PVL00022/PE-și-tratatele,
accesat la data de 12 ianuarie 2017.
NECLASIFICAT
26 din 142
NECLASIFICAT
Se poate aprecia că încheierea Tratatului de la Bruxelles a fost o prima reacție

postbelică a unor state europene care percepeau, în primul rând pericole de natură
ideologică și politică generate de existența unor forțe politice interne de extremă
stângă, în special in Franța, sprijinite substanțial de URSS, care la rândul său acționa
deosebit de agresiv pentru instaurarea unor regimuri comuniste în statele care intraseră
în sfera sa de influență. În ceea ce privește pericolul de natură militară, acesta nu era
perceput ca venind din partea URSS-ului, ci mai degrabă erau serioase preocupări cu
privire la evoluțiile viitoare ale Germaniei.
1.2.3. Construcția politico-diplomatică

Pe plan diplomatic există alianțe care iau naștere semnând tratatul de la
Dunkerque prin care Franța și Marea Britanie stabilesc asistență mutuală în cazul unui
posibil atac german. Reprezentanții celor două țări erau Georges Bidault, ministru de
externe francez și Ernest Bevin, ministru de externe britanic.
Prin construcție diplomatică se înțelege construcția politicii externe, așa cum
menționează Hans Morgenthau în lucrarea Politica între națiuni. Lupta pentru putere
și lupta pentru pace. Mai precis, având în vedere sensul diplomației, politica externă
se pune în practică prin mijloace politice, se formează și este condusă de dimplomați.
Menținerea păcii, consolidarea securității internaționale, cooperarea
internațională dar și consolidarea demorației, statul de drept și respectarea drepturilor
și libertăților cetățenești sunt piloni importanți. La nivel diplomatic vorbim de
instabilitate, deoarece însăși elementul diplomatic este fluctual. Asta din cauza lipsei
de tradiții și instituții. Ei bine, în astfel de diplomații reiese personalitatea politică ce
dorește să se afirme.40
Având ca ipoteze cele spuse, se deduce faptul că respectarea normelor
internaționale, dar și dimplomația stau la baza Politicii Externe și de Securitate
40
Hans Morgenthau, Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace, Editura Polirom, București, 2013,
pp. 181-182.
NECLASIFICAT
27 din 142
NECLASIFICAT
Comună (PESC).41 Astfel, nu excluzând planul politic se pot închia parteneriate cu cei
mai importanți actori, inclusiv cu puterile emergente.42 Cel mai important lucru, este
ca acele acte, texte scrise sau chiar le putem numi parteneriate, să se bazeze pe respect
reciproc și bineînțeles interese și avantaje comune.
1.2.4. Consolidarea instituțioanlă

Instituțiile europene, după cum sunt denumite astăzi, au evoluat pe parcursul
timpului, odată cu ideile inovatoare și cu instituirea comunităților. Evoluând, acestea
au nevoie de reglementări în ceea ce privește funcționarea comunităților. Pentru ca
toate acestea să fie realizabile, este nevoie de câte un grup de oameni care își cunosc
foarte bine obiectivele, iar fiecare grup de oameni reprezintă câte un segment
reprezentat printr-o intituție. De exemplu, Parlamentul European, inițial a fost cunoscut
sub denumirea de Adunare Comună a Comunității Europene a Cărbunelui și Oțelului
(1952).43 Acesta are un rol important în rezolvarea eficace a problemelor care se ridică
la nivel european și trei aspecte decizionale care constau în legislație, control și buget.
Parlamentul exercită control asupra celorlalte instituții europene. 44
Rolul bugetar își
rezervă dreptul de a stabili bugetul UE alături de Consiulul. Segmentul legislativ nu se
poate realiza decât cu aprobarea Consiliului Uniunii Europene (Consiliul) și vice versa.
Consiliul Uniunii Europene este un pilon de susținere extrem de important în
discuțiaa cu privire la bugetul Uniunii Europene, precum am menționat mai sus, de
asemenea emite legi impreună cu Parlamentul European. Deși ultimul cuvânt este emis
de către Parlament, acesta se consultă în toate priviințele cu Consiliul. Se pornește de
la premisa că rolul de bază al acestuia este de a adopta legislația, coordonează politicile
Uniunii Europene.45
41
Politica Externă și de Securitate Comună, în https://europa.eu/european-union/topics/foreign-security-policy_ro,
accost la data de 4 martie 2019.
42
Ibidem.
43
Parlamentul European, în https://europa.eu/european-union/about-eu/institutions-bodies/european-parliament_ro,
accesat la data de 18 decembrie 2017.
44
Ibidem.
45
Ibidem.
NECLASIFICAT
28 din 142
NECLASIFICAT
1.3. Baza instituționalizării Europene

Uniunea Europeană, în prezent funcționează având la bază șapte instituții.
Comisia Europeană se ocupă cu propunerea legislativă, apără interesul general al UE,
dar are un rol și în implementarea bugetului si politicilor. Consiliul European pe de altă
parte, definește directivele politice generale și stabilește prioritățile Uniunii Europene.
Acesta este format din șefii de stat sau de guvern din fiecare stat membru și de semene
Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe. În aceeași ordine de idei, Curtea
de Justiție se asigură că legislația este înțeleasă corespunzător și că se pune în aplicare
în mod corect de către toți membrii Uniunii, facând parte câte un judecător din fiecare
țară membră și 11 avocați generali, iar Banca Centrală Europeană are rol în gestionarea
bugetului UE și de asemenea ține sub control taxele și prețurile. Președinții și
vicepreședinții a Băncii Centrale Europene din fiecare stat membru alcătuiesc
compoziția acestei instituții. În cadrul Uniunii mai există o instituție care se ocupă de
colectarea fondurilor Europene și întrebuințarea lor corespunzătoare, anume Curtea
Europeană de Conturi. Membrii acestei instituții sunt câte un reprezentant. din fiecare
țară.46
Constatăm o serie de sarcini complexe pe care Consiliul trebuie să le înțeleagă
și de asemenea să le rezolve într-un stil alert. Mai observăm faptul că Parlamentul este
cel care totuși este mai presus din punct de vedere ierarhic. Deși există acest fir pe cale
descendentă al importanței instituționale, se poate sesiza faptul că acestea depind unele
de altele, se întrepătrund și că existând separat nu pot funcționa. Ajungem la concluzia
că deși fiecare instituție a Uniunii Europene are sarcini separate, pe domenii separate,
doar prin colaborare, comunicare și interacțiune se poate ajunge la un numitor comun
și la o mai bună funcționare a acesteia.
1.3.1. Actul Unic European

În a doua jumătate a anilor ’80, Comunităților Europene li se oferă un impuls
politic și economic și pot beneficia de mai mare coeziune politică, economică, socială.
46
Ibidem.
NECLASIFICAT
29 din 142
NECLASIFICAT
Toate acestea se realizează prin semnarea Actului Unic European (AUE). Acesta s-a
semnat la Luxemburg și la Haga, care ulterior a intrat în vigore la data de 1 iulie 1987.47
Acesta sabilește realizarea Pieței Unice la data de 31 decembrie 1992.48
Actul Unic European aduce modificări cooperarării europeane în ceea ce
privește politica externă și tratatelor instituind Comunităților Europene. Conform
Actului Unic, se decide să se promoveze democrația într-un stil unitar și colectiv. De
asemenea sunt convinși că ideea europeană49 ste soluția pentru cooperarea politică,
răspunzând totodată și la nevoile popoarelor.
Procesul de semnare a AUE este îndelungat cuprinzând patru etape esențiale
pentru construcția europeană de la momentul respectiv, patru elemente care stau la baza
înființării Uniunii Euopene de astăzi. Unul din cele patru documente are ca obiective
cooperarea politică, competențe comunitare și de asemenea relațile interinstituționale.
Este vorba de Declarația Solemnă de la Stuttgart din 19 iunie 1983.50 În componența
construirii UE au existat si alte documente precum Proiectul de tratat privind instituirea
Uniunii Europene, Consiliul European de la Fontainebleau din 25 şi 26 iunie 1984 și
bineînțeles, Cartea Albă despre piaţa internă din 1985.51 Acesta este actul decisiv prin
care piața europeană se extinde într-un ritm accelerat.
Mai mult decât atât, din puct de vedere instituțional în ceea ce privește Actul
Unic, se realizează o serie de măsuri care sporesc activitățile comunitare, instituțiile
primesc mai multă putere, reușind să facă reglementări în ceea ce privește votul. Va
dispărea votul în unanimitate în favoarea votului cu majoritate calificată. Într-adevăr,
este mai eficient și în felul acesta ușurează adoptarea deciziilor în priviința pieței
interne.
Actul Unic European menționează pentru prima oară Consiliul European pentru
a aduna șefii de stat și de guvern în cadrul conferințelor oficiale.
47
Ibidem.
48
49
Documente de bază ale Comunității și Uniunii…, p. 155.
50
Actul Unic European, în http://eur-lex.europa.eu/legal-
content/RO/TXT/HTML/?uri=LEGISSUM:xy0027&from=RO, accesat la data de 26 octombrie 2018.
51
Ibidem.
NECLASIFICAT
30 din 142
NECLASIFICAT
1.3.2. Consolidarea Europei Occidentale

Garantarea statului de drept și egalitatea între toate țările memebre sunt bazate
pe tratate și au în compunerea lor interese comune. Pentru Winston Chircill, Konrad
Adenauer și alte personalități inițiatoare fondării Europei era foarte important ca
cetățenii să fie conștienți de necesitatea intrării într-o eră nouă, anume organizarea
structurale a Europei Occidentale.
Pentru a avea un caracter puternic, pe toate domeniile, fiecare sector al societății
a fost gândit, planificat și pus ulterior în practică pentru a forma baza piramidei ce urma
să aibă un succes fantastic. Pacea durabilă este idealul după care aceste mari
personalități s-au ghidat până în prezent fiind piatra de temelie a piramidei noastre.
Paul-Henri Spaak, politician belgian, face parte din părinții fondatori,
participând la promovarea unificării. Totodată, emite planuri prin care statele Benelux
să devină un tot unitar. Din punctul lui de vedere, pacea și stabilitatea aveau o singură
cale prin care puteau să reușească, anume, țările să se unească prin tratate obligatorii.
A luat parte la prima Adunare Generala în cadrul Națiunilor Unite, astfel încât a avut
ocazia de a contribui la realizarea obiectivelor.
În ordine ierarhică, nu putem omite contribuția lui Beyen Johan Willem la o
europă econimică dezvoltată din zona occidentală. Născut la 2 mai 1897, provine dintr-
o familie bogată, a avut o copilărie lipsită de griji, Beyen la mijlocul ’50 reușește să
pună în aplicare planul pe care l-a prezentat în cadrul conferinței de la Messina. Planul
urmărea o piață comună, uniune vamală, în esență, cooperare economică între statele
membre, fapt care s-a pus în practică și încă, în prezent este un pilon destul de rezistent
al Uniunii Europene Occidentale.
Mai mult decât atât, Uniunea Europeană Occidentală avea ca scop cooperarea în
domeniul securității și apărării. Aceasta constituia un sprijil reciproc într-un eventual
atac sau agresiuni armate înpotriva Europei. La nivel politic, Franța a acceptat ideea
NECLASIFICAT
31 din 142
NECLASIFICAT
reînarmării Germaniei de Vest, care ulterior și- a construit propria armată și care a
aderat la NATO în 1955.52
Nu în ultimul rând, observăm domeniile economic, militar, diplomatic, politic și
parlamentar care contribuie continuu și în egală măsură pentru a consolida Europa
Occidentală. Toate aceste sunt posibile doar prin semnarea unor tratate și desfășurarea
unor planuri. Acționând în direcția reglementării nivelului armamentelor și a forțelor
armate ale țărilor membre, Uniunea Europeană Occdentală a contribuit la întărirea
climatului de încredere și cooperare între ele.53
1.4. Unificarea Europeană deplină

În procesul îndelungat de întregire și mai apoi dezvoltare întotdeauna un obiectiv
principal pe care tratatele adoptate au mers este integritatea, dar și buna funcționare,
reglementarea și perfecționalizarea normelor scrise de-a lungul timpului, etc. De
asemenea, se observă tenacitatea de care dau dovadă ultimele texte oficiale apărute
respectiv Tratatul de la Amsterdam, Tratatul de la Nisa, Tratatul de la Lisabona, care
readaptează regulile permanent, conform prezentului, astfel încât să se plieze pe
formele de guvernământ din zilele noastre.
Unificarea deplină urmărește relațiile dintre statele Europei și dezvoltarea
acestora pe plan economic, politic, diplomatic, de așa natură încât în viitor să se poată
merge pe modelul american, o țară care să cuprindă mai multe state. În acest mod,
sectorul economic va prospera, cel politic se va unifica, iar din punctul de vedere al
securității, pe plan național, dar și intrastatal se va putea desfășura apărarea coercitivă
în toata splendoarea ei.
Din alt punct de vedere, era necesar ca între state să funcţioneze în permanenţă
o stare de drept, care s-o înlocuiască pe cea naturală, impulsivă şi incontrolabilă. În
lucrarea lui Immanuel Kant, Spre pacea eternă, regăsim pasiunea teoreticianului pentru
aplicarea unei constituţii generale, elaborată după modelul acelor comunităţi civile care
52
Teodor Frunzeti, Geostrategie, Editura Centrului Tehnic-Editorial al Armatei, București, 2009, p. 326.
53
Ibidem, p. 102.
NECLASIFICAT
32 din 142
NECLASIFICAT
asigură egalitatea, dreptatea şi prin ele siguranţa fiecăruia în parte. El vedea în

realizarea sintezei dintre democraţiile interne şi cea internaţională, o şansă
fundamentală pentru asigurarea păcii, securităţii şi progresului umanităţii. În concepţia
lui, trebuia constituită o federaţie a popoarelor54.
1.4.1. Instituirea Uniunii Europene

Instituirea Europei se întrepătrunde, astfel instituțiile sunt complementare, înă
tratatele care stau la baza acestora sunt distincte, fiecare fiind important independent
pentru Uniunea Europeană.55 Se cunoaște îndeajuns de bine faptul că cel mai important
text scris, sau mai bine spus, piatra de temelie a instituirii Uniunii Europene este
Tratatul de la Maastricht. Desigur, nu este și primul, însă acest tratat a adus idei
inovatoare, modificări relevante care au ajutat societatea să mai facă un pas spre
unificare. Nu unul care să facă diferența într-adevăr, dar unul care să pună bazele
“Unității în diversitate”.
Tratatul de la Maastricht
Din acest moment, putem vorbi oficial de Uniunea Europeană. În afara faptului
că odată cu acest tratat vorbim de integritatea Uniunii, vorbim si de prerogative, norme,
reglementări, înlocuiri, instituiri, pentru buna funcționare a acesteia, din acest motiv
Tratatul de Maastricht se mai numește și Tratatul privind Uniunea Europeană.
Conform acestui tratat, Uniunea se bazează în formarea ei pe trei piloni. Primul
pilon este construit pe Comunitățile Economice Europene, al doilea se referă la Politica
Externă și de Securitate Comună (PESC), iar al treilea pilon privește Justiția și
Afacerile Interne (JAI).
În cadrul primului pilon, Uniunea se extinde atat de plan economic cât și politic.
Reușește la data de 1 ianuarie 2002 să introducă moneda unică, Euro. Mai mult decât
atât, domeniile mediului sunt extinse, al cercetării, al industriei și al politicii de
54
Immanuel Kant, Spre pacea eternă, Editura I. Brănișteanu, București, [f.a.], passim 51-55.
55
NECLASIFICAT
33 din 142
NECLASIFICAT
coeziune. Parlamentul European și Consiliul adoptă acte juridice, iar Curtea de Conturi
devine instituție europeană.
Al doilea pilon conturează primele etape în ceea ce privesc etape a politicilor în
scopul asigurării securității și al apărării comunitare, apărarea valorilor, a intereselor
fundamentale, a independenței și integrității sale.56
În ceea ce privește Justiția și Afacerile Interne, tratatul include clauze cu privire
la combaterea terorismului, înființarea Europol, ș.a.
Este de luat în considerare faptul că odată cu prevederile tratatului, Europa are
să devină o uniune transparentă, unde fiecare cetățean are dreptul la viața
democratică,57 fiecare cetățean este liber de a-și exprima liber opinia,58 ceea ce denotă
un caracter transparent pe care Uniunea îl adoptă. În acest fel, democrația triunfă,
cetățenii nu sunt constrânși în a-și spune părerea, iar Uniunea poate evolua într-un ritm
armonios.
În fine, mai trebuie menționat faptul că a adus reforme considerabile pe mai
multe domenii; a îmbunătățit sistemul care până în vremea respectivă nu se mai aplicau
întrutotul “regulile jocului”. De asemenea, nu putem omite menționarea unor lideri
precum Mitterrand sau Kohl59, care au avut o contribuție considerabilă în materie de
reforme profunde.
Tratatul de la Maastricht a avut impact și asupra relațiilor Uniunii Europene în
sensul în care federalii considerau evenimentele din 1939, dar și tot ce a însemnat
Război Rece60 ca fiind foarte grave. Astfel, Uniunea Europeană a trebuit să facă față
provocărilor care au apărut de-a lungul timpului.
Tratatul privind Uniunea Europeană este semnat la data de 7 februarie 1992 și
intră în vigoare la 1 noiembrie 1993.
56
Tratatul privind Uniunea Europeană, art. 21, paragraful 2, alineatul (a).
57
Ibidem, art. 10, alineatul 3.
58
Ibidem, alineatul 4.
59
Iordan Gheorghe Bărbulescu, Uniunea Europeană de la național la federal, Editura Tritonic, București, 2005, p. 44.
60
Graham Evans; Jeffrey Newnham, Dicționar de relații intenaționale, Editura Universal Dalsi, [f.l.], 2001, pp. 179-
180.
NECLASIFICAT
34 din 142
NECLASIFICAT
1.4.2. Consolidarea Uniunii Europene

Înțelegem că în urma tratatelor principale menționate anterior, în special tratatul
de la Maastricht, există o serie de reglementări aduse tratatelor care s-au înfăptuit la
început. Cu alte cuvinte, prin tratatele care s-au încheiat începând cu anii ’90, se aduce
la o formă mai actualizată a tratatelor originare. Există, bineînțeles și mici modificări
tocmai pentru a reda o formă cât mai actualizată documentelor. Tratatele de la
Nisa și Amsterdam, au fost motoarele care au continuat dezvoltarea premiselor
Tratatului de la Maastricht. Acestea merg pe modelul aprofundării unor aspecte,
corectarea greșelilor, dar și contribuind la dezvoltarea extinderii Uniunii Europene.61
În continuare, voi pune în lumină câteva aspecte care se regăsesc în tratatele
’’noi’’, aspecte care sunt păstrate din tratatele originare, dar aduse la o formă cât mai
actualizată și pliabilă pe formele politice, diplomatice și economice,62 dar și care dau
contur imaginii de ansamblu a Uniunii Europene ca un tot unitar.
Premeditar, am ținut să se facă trimitere la textele scrie primordial fiincă este
important faptul că tratatele semnate începând cu 1990 țin cont de mai multe aspecte
precum drepturile și libertățile cetațenești, în sensul în care este pus accentul într-un
procent mult mai mare pe umanitate, se crează noi baze juridice, politica externă este
din ce în ce mai prosperă, în sensul în care țările pot coopera mai ușor și cu o mai mare
rapiditate ca până acum, etc.
Acestea fiind spuse, cele trei tratate despre care voi vorbi reușesc să întrunească
toate ideile originare și să le actualizeze într-un cadru mai amplu și mai modern pe de-
o parte. Pe de altă parte, se reușește dezvoltarea la nivel intelectual și se dă frâu liber
gândurilor astfel încât ideile inovatoare să îșî facă simțită prezența.
61
Ibidem, p. 47.
62
Franxisco Aldecoa Luzarraga, Mercedes Guinea Llorente, Europa viitorului. Tratatul de la Lisabona, Editura
Polirom, București, 2011, pp. 30-31.
NECLASIFICAT
35 din 142
NECLASIFICAT
1.4.2.1. Tratatul de la Amsterdam

Modelul Uniunii Europene s-a dezvoltat prin aplicarea Tratatului de la
Maastricht, dar mai ales prin adoptarea celui de la Amsterdam.63
Prin adoptarea noului Tratat al UE a fost creat postul Înalt Reprezentant pentru
Politica Externa și de Securitate Comună, iar Consiliul European a dobândit
competențe sporite în definirea orientărilor strategice în domeniul securității și
apărării.64 Conform articolului J.1. paragraful 1 a textului oficial, aflăm că se
promovează cooperarea internațională și de asemenea se consolidează și dezvoltă
democrația în baza legii în legătură cu drepturile și libertățile omului.
Odată cu semnarea acestui tratat, apar și primele modificări cu privire la Tratatul
UE, care reglementează sarcinile Parlamentului extinzându-i domeniul de aplicare. Se
decide facilitarea unei politici externe și de securitate comună și de asemenea să poată
conduce la o apărare comună65. Este de la sine înțeles, faptul că împreună cu semnarea
acestui tratat, se decide facilitarea liberei circulații a persoanelor, asigurându-se
siguranța și securitatea popoarelor lor.66 Cu toate că Tratatul de la Maastricht a avut un
impact fantastic asupra evoluției rapide a Uniunii Europene, la Torino, unde a avut loc
o Conferință Interguvenamentală, s-au făcut revizuiri și asupra Tratatului în ceea ce
privește instituirea Comunităților Europene. Drept consecință, procedura de coeziune
a fost simplificată.67
Există un element de noutate care imbogățește buchetul sarcinilor care constituie
multitudinea de întrebuințări ale Uniunii de până acum, anume faptul că pe plan extern,
aceasta trebuie să păstreze coerența acțiunilor în baza politicilor externe în materie de
securitate, economie și dezvoltare.
63
Ibidem, p. 45.
64
Teodor Frunzeti, op. cit., p. 331.
65
Documente de bază ale Comunității și Uniunii …, p. 257.
66
Ibidem, p. 257.
67
Tratatul de la Amsterdam, în http://www.europarl.europa.eu/aboutparliament/ro/20150201PVL00022/PE-și-tratatele,
NECLASIFICAT
36 din 142
NECLASIFICAT
Tratatul de la Amsterdam este o continuare a reformelor expuse în Tratatul de la

Maastricht68, având explicații profunde puse în legătură cu nevoile popoarelor și
necesitățile acestora.
Consiliul și Comisia sunt responsabile de punerea în aplicare și asigurarea
acesteia în funcție de atribuțiile pe care le are fiecare.69
După cum am observat până acum, Consiliul are consimțământul de a reprezenta
internațional politicile și totodată este în măsură să ia decizii în ceea e privește
suspendarea anumitor dreptul ale unui stat membru în cauză.70
Tratatul de la Amsterdam este semnat la data de 2 octombrie 1997 și intră în
vigoare la data de 1 mai 1999.71 Ulterior, acesta a luat denumirea de Tratatul privind
Uniunea Europeană, care a revizuit o parte din competențele Uniunii Europene, în
principal în sfera pilonilor interguvernamentali. Prin acest tratat se depistează
obiectivele și se remarcă direcțiile de acțiune prijinând promovarea unui progres
economic social, echilibrat și durabil al forței de muncă, crearea unui spațiu de frontiere
interne. De asemenea afirmarea identității UE pe scena internațională, dar și întărirea
și protejarea drepturilor și libertăților cetățenilor europeni.
1.4.2.2. Tratatul de la Nisa

Despre acest tratat aflăm că este o extensie a Tratatului de la Amsterdam, prin
răspunsuri la întrebările ridicate de Declarația de la Leaken, datat pe 15 decembrie
200172, dar și reglementează reforma instituțiilor europene în vederea extinderii
viitoare a Uniunii.
68
Iordan Gheorghe Bărbulescu, op. cit., p. 47.
69
Tratatul de la Amsterdam de modificare a Tratatului privind Uniunea Europeană, a Tratatelor de instituire a
Comunităților Europene și a altor acte conexe, art. C, paragraful 2.
70
Ibidem, art. F, alineatul 3.
71
Tratatul de la Amsterdam, în http://www.europarl.europa.eu/aboutparliament/ro/20150201PVL00022/PE-și-tratatele,
72
Marius Valeriu Păunescu, op. cit., p. 35.
NECLASIFICAT
37 din 142
NECLASIFICAT
Din păcate nesatisfăcător, s-au ridicat probleme precum dimensiunea și

componența Comisiei și votul cu majoritate calificată, care în cadrul acestui tratat se
extinde pe mai multe domenii.
Pentru a face față noilor provocări majore care vor apărea la începutul secolului
XXI, se modifică structura instituțională a Uniunii Europene. În felul acesta, tratatele
precedente sunt completate și reevaluate cu mare grija și spirit constructiv. Acest tratat
este semnat la data de 26 februarie 2001 și intră în vigoare la data de 1 februarie 2003.73
Tratatul aduce modificari urmatoarelor institutii europene: Parlamentului
European, prin consolidarea rolulului colegislator al acestuia. A fost creată o nouă bază
juridică în scopul de a permite Consiliului să fixeze statutul partidelor politice la nivel
european; Consiliul, printr-o Uniune care va număra într-o zi aproximativ 30 de state
membre, un acord unanim va fi foarte greu de atins, existând riscul ca acțiunea Uniunii
Europene să fie paralizată.74 Se impunea deci ca această reformă să reducă numărul
situațiilor în care un stat membru poate ridica veto-ul său. În asemenea condiții,
Tratatul va permite o majoritate calificată asupra deciziilor, care pâna acum erau
guvernate de regula unanimității; Comisia Europeană, prin menținerea actualului
sistem Comisia ar numara 33 de membri.
Tratatul limitează numărul comisarilor, astfel că începând cu 2005 fiecare stat
membru va avea un singur comisar. Tratatul de la Nisa a decis consolidarea puterii
presedintelui Comisiei, ca o masură indispensabilă pentru asigurarea coerenței unui
colegiu lărgit la peste 20 de membri. Președintele Comisiei va decide repartizarea
portofoliilor și va putea sa remanieze responsabilitățile comisarilor75, având totodată
dreptul să ceară demisia unui comisar, care trebuie însă aprobată de plenul Comisiei;
Curtea de Justitie și Curtea de Conturi, cărora li se adaugă și două organe comunitare
consultative, Comitetul Economic și Social și Comitetul Regiunilor.
73
Ibidem, p. 32.
74
Ibidem, passim 33-36.
75
Vasile Vese, Adrian Ivan (coord.), Tratatul de la Nisa, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2001, p. 34.
NECLASIFICAT
38 din 142
NECLASIFICAT
Tratatul face reglementări asupra manifestării unei țări de a lua parte la

cooperare, anume, reconstituie procesul prin care se poate realiza acest lucru, conform
Articolului 27E. Se notifică intenția Consiliului, care înștiințează Comisia, apoi în
termen de patru luni, Consiliul hotărăște cu majoritate calificată,76 în caz contrar se vor
aduce argumente pertinente în defavoarea statului care dorește să adere.
Tratatul de la Nisa a constituit un cadru formal format din 27 de state membre la
Uniunii care a asigurat un cadru prielnic negocierilor și cooperării minim necesare. Din
cauza numărului de aderări prea mare, supranaționalizarea a stagnat, statele fiind mai
mult preocupate de ocolirea federalizării.77
1.4.2.3. Tratatul de la Lisabona

Prin devotamentul de care dau dovadă instituțiile europene, acest tratat oferă
puteri legislative și în ceea ce privește situația financiară în egală măsură Parlamentului
European și Consiliului. Încă o dată se observă poziția Consiliului în ierarhia
instituțională. Pe lângă altele, cum ar fi justiția li afacerile interne, elaborarea bugetului
Uniunii Europene este un alt domeniu în care Consiliul se afirmă. Acest tratat este
semnat la data de 13 decembrie 2007 și intră în vigoare la data de 1 ianuarie 2009 sau
în orice caz până la data de 1 iunie 2009.78 Acest tratat constituie adăugări în ceea ce
privește conținutul Tratatului de la Maastricht (Tratatul privind Uniunea Europeană).79
Se păstrează ideile și progresele esențiale născute. Schimbarea, constă defapt în
reactualizarea prevederilor existente în Tratatul privind Uniunea Europeană (Tratatul
de la Maastricht 7 februarie 1992) și acum sub numele de Tratatul de funcționare a
Uniunii Europene (Tratatul de la Roma 25 martie 1957), acordarea personalității
juridice unice Uniunii Europene- exprimarea ca o singură unitate, redimensionarea
76
Ibidem p. 18.
77
Ibidem, p. 37.
78
Franxisco Aldecoa Luzarraga, Mercedes Guinea Llorente, op. cit., p. 22.
79
Tratatul de la Lisabona, în http://www.europarl.europa.eu/factsheets/ro/sheet/5/tratatul-de-la-lisabona, accesat la data
de 27 februarie 2019.
NECLASIFICAT
39 din 142
NECLASIFICAT
Politicii Externe de Securitate Comună și înființarea postului de Înalt Reprezentant al

Uniunii pentru Afaceri Externe și Politica de Securitate.80
Pentru prima dată, TUE prevede, la articolul 50, o procedură oficială pe care
trebuie să o urmeze statele membre care doresc să se retragă din Uniunea Europeană
conform cerințelor lor constituționale.81
Acest tratat reprezintă un pas înainte în procesul de supranaționalizării a Uniunii
Europene respectând reperele fundamentale ale acțiunii Uniunii care se desfășoară și
astăzi.
80
81
Tratatul de la Lisabona, în http://www.europarl.europa.eu/factsheets/ro/sheet/5/tratatul-de-la-lisabona, accesat la data
de 27 febriarie 2019.
NECLASIFICAT
40 din 142
NECLASIFICAT
CAPITOLUL 2
MEDIUL DE SECURITATE EUROPEAN ȘI EUROATLANTIC DE

LA ÎNCEPUTUL SECOLULUI AL XXI-LEA
Teoriile Relațiilor Internaționale (RI), înglobează teorii ale sistemelor relațiilor

internaționale. Odată cu istoria, exemple pe baza cărora s-au tot emis astfel de teorii,
sistemele relațiilor internaționale sunt alcătuite dintr-un număr de unități între care
contactul este direct, iar procesele includ diplomația, războiul dar și comerțul.82
De-a lungul timpului, mediul de securitate devine tot mai accentuat, având în
vedere evenimentele majore care au afectat câte puțin degradarea securității la nivel
european și euroatlantic.83 Astfel, de douăzeci de ani se lucrează la integritatea
securității pe cât posibil. Mai mult decât atât, globalizarea își face simțită prezența și
din această cauză statele mai puțin dezvoltate își caută refugiul sub umbra alianțelor.
Uniunea Europeană reprezintă o nouă deschidere spre occident, spre cunoașterea
amănunțită a lumii care ne înconjoară. Dar această cunoaștere atrage după sine și
dezavantaje, precum și provocări, atenție pozitivă sau negativă. În umbra mileniului al
III-lea, Uniunea Europeană încearcă să își dezvolte capacitatea de a crea o cultură
unică, proprie.84 Principiul treptat al Uniunii, care pe măsura apatiției tratatelor se
monitorizează și se pune accent pe principiul liberei circulație a persoanelor,
capitalului, mărfurilor și serviciilor în teritoriul comunitar.85
Actualul mediu de securitate este influențat inclusiv de demiterea de către
Coreea de Nord a Tratatului de neproliferare a armelor nucleare, dar și alte evenimente
82
Barry Buzan, Richard Little, System Internaționale în istoria lumii, Editura Polirom, Iași, 2009, p. 382.
83
Vasile Paul, Ion Coșcodaru, op. cit., p. 13.
84
Mădălina Virginia Antonescu, Uniunea Europeană un imperiu al secolului XXI?, Editura Cartea Universală,
București, 2004, p. 15.
85
Ibidem, p. 15.
NECLASIFICAT
41 din 142
NECLASIFICAT
precum tensiunea dintre India și Pakistan, care dețin și una și cealaltă astfel de arme
nucleare. Afirmarea tot mai accentuată a țărilor asiatice, dar și criza din Golf și
influența pe care o are Rusia86 în ceea ce privește deciziile la nivel de problemă
internațională. Nici SUA nu stă în cumpănă când vorbim de puterea militară și ce
presupune mediul de securitate în acea zonă, ocupând locul I în lume în acest domeniu,
fiind cel mai puternic stat.87 Aceștia susțineau că și-au îndeplinit rolul pe plan mondial
prin replica ”Noi am îndeplinit rolul de jandarm mondial și ni-l exercităm în continuare,
acesta constituind o sarcina guvernamentală.”88
Securitatea naţională reprezintă condiţia fundamentală a existenţei naţiunii şi a
statului român şi un obiectiv fundamental al guvernării, având ca domeniu de referinţă
valorile, interesele şi obiectivele naţionale.89
Evaluarea la nivel european al mediului de securitate, implică orientări în
sistemul relațiilor internaționale în așa fel încât studierea particularitățile proceselor
este parte integrată a relevarea unor caracretistici și fenomene ce au loc în spațiul
Uniunii.
La nivel global, mediul de securitate se află într‐ o continuă transformare, care
se reflectă în principal în accentuarea interdependenţelor şi impredictibilităţii în
sistemul de relaţii internaţionale şi dificultatea de a delimita riscurile şi ameninţările de
tip clasic de cele asimetrice şi hibride.90
Terorismul este unul din cele mai periculoase fenomene care a acaparat la nivel
global încă de la evenimentul de la 11 septembrie 2001. Moment care a marcat o lume
întreagă. Terorismul expune creșterea vulnerabilităților în favoarea noilor amenințări
și riscuri.91 Odată cu apariția terorismului pe o scară atât de înaltă, trebuie înstărite noi
86
Ibidem, p. 13.
87
Mihaela Bușe, Securitate Națională și Euroatlantică, Editura Universității Naționale de Apărare ”Carol I”, București,
2016, p. 10.
88
Ibidem, p. 10, apud Kenneth Waltz, Theory if International Politics, Waveland Press, 2010, p. 206.
89
Raportul Consiliului Suprem de Apărare a Ţării privind activitatea desfăşurată în anul 2013.
90
Strategia Națională de Apărare a Țării pentru perioada 2015-2019, Administrația Prezidențială, București, 2015, p.
11
91
Ibidem, p. 14.
NECLASIFICAT
42 din 142
NECLASIFICAT
relații, formarea a noi coaliții care să ducă noi misiuni împotriva terorismului, implicit
noi capabilități. Misiunile la rândul lor, trebuie adaptate în funcție de particularitățile
fiecărui eveniment, în special noile amenințări, cele asimetrice.92
Ansamblul politico-juridic, nucleul economic dar și viziunea futuristă a
suprastatului european trebuie să nu se abată de la obligația generală, care circumscrie
total obiectivele și funcțiile flexibile din tratate.93
În fine, dorințele de afirmare predomină în orice fel de sistem, bi/uni/multipolar,
însă SUA reușește să echilibreze domeniul economic cu cel militar, astfel încât reușește
ca sistemul internațional bipolar să-l transforme într-unul unipolar.94 Geopolitica în
aceste zile reprezintă o parte considerabile în ceea ce privește puterea militară. Statele
Unite ale Americii reprezintă 38% din cheltuielile militare la nivel mondial.95 Faptele
prezentul ne confesează puterea de care beneficiază aceștia, astfel încât nu există o
forță convențională care să distrugă SUA din toate punctele de vedere. Contrar acestei
teorii, dacă s-ar uni state care nu beneficiază singure de o asemenea putere, ar putea
destrăma americanii pe toate planurile.
Se poate aprecia că mediul în care arhitectura de securitate se reconfigurează
către un sistem comun de securitate europeană și va fi unul stabil în vestul
continentului.96 De asemenea, instabilitatea zonală are influențe asupra tranziției de la
un sistem bipolar la la unul multipolar, situație care dă curs extinderii teritoriale, dar și
persistența conflictelor în timp.
Secolul XXI reprezintă o provocare din toate punctele de vedere, mai alrs cel
care inglobează securitatea. Pentru organizațiilor internaționale care au în vedere acest
aspect, lucrurile se ăngreunează atunci când apar eventuale crize, cărora trebuie să le
facă față cu brio în scopuri clar definite.
92
Daniel Ghiba, Politici și strategii NATO, Editura Universității Naționale de Apărare ”Carol I”, București, 2017, p. 24.
93
Mădălina Virginia Antonescu, op. cit., p. 18.
94
Vasile Paul, Ion Coșcodaru, Centrele de putere ale lumii, Editura Științelor Sociale și Politice, București, 2001,
passim 15-18.
95
Robert Cooper, Destrămarea națiunilor: ordine și haos în secolul XXI, Editura Univers Enciclopedic, București,
2007, p. 71.
96
Simion Boncu, Securitate europeana in schimbare, Provocari si solutii, Editura Amco-Press, Bucuresti, 1995, p. 74.
NECLASIFICAT
43 din 142
NECLASIFICAT
Prin toate aceste aspecte, se observă faptul că Uniunea Europeană este un nou
tip de imperiu post-modern.97 Aceasta urmărește căi legale prin care dorește o
expansiune teritorială în confrmitate cu normele de drept internațional aplicabile în
cazul tratatelor multilaterale.98
2.1. Securitatea națională și securitatea internațională. Aspecte teoretice.

Finele Războiului Rece este un subiect care, din punctul de vedere al securității
și al sistemului relațiilor internaționale dar și alte domenii de analiză, oferă un cadru
pe scena internațională de mare anvergură. Inclusiv actorii non-statali , dar și tipul
organizațiilor de securitate își au rolul în pe această scenă. Uniunea Europeană s-a
dezvoltat pe plan intern regional, cu dimensiunea de securitate și apărare foarte bine
pusă la punct. Rolul pe care aceasta și-l impune în contextul provocărilor majore de-a
lungul existenței ei stimulează toate corpule instituționale și nu numai pe care aceasta
le deține. Astfel, Uniunea este capabilă de răspunsuri la eventuale crize sau conflicte
dar și de implicare din punct de vedere militar, precum și în ceea ce privește legislația
sau economia.
Scena europeană post-Război Rece atrage după sine interesul pe care și-l
manifestă teoreticienii din domeniul realțiilor internaționale. Ceea ce îi intrigă este
simpla cooperare a statelor și chiar motivele pentru care au fost determinate acestea să
aibă o abordare coercitivă în acest sens, mai ales într-o perioadă atât de tulbure
asemenea Războiului Rece.99
La modul general, securitatea desemnează o stare caracteristică prin lipsa
pericolelor și amenințărilor la adresa exitenței, dar și procesul de gestionare a acțiunilor
care concură la realizarea unei asemenea situații.100
Termenul de securitate înglobează extrem de multe aspecte și este un termen des
folosit. Securitatea trebuie înțeleasă în esența ei și încă de la cel mai mic amănunt,
97
Mădălina Virginia Antonescu, op. cit., p. 20.
98
Ibidem, p. 20.
99
Cristina Bogzeanu, Mediul de securitate euromediteranean la începutul secolului XXI, Editura Universității Naționale
de Apărare ”Carol I”, București, 2014, p. 11.
100
Visarion Neagoe, Anca Dinicu, op. cit., p. 56.
NECLASIFICAT
44 din 142
NECLASIFICAT
pentru ca aspectele teoretice să fie înțelese pe deplin. Nevoia de siguranță există și

persistă în fiecare om și astfel, realizăm că securitatea, ca fenomen, denotă lipsa
amenințărilor. Este un concept de o importanță deosebită pentru orice societate. În
urma acesteia, au apărut formele de organizare a societății, astfel încât, oamenii
mergeau pe premisa ”unde sunt doi puterea crește”, în sensul în care orice formă de
organizare avea grup de oameni care să mențină securitatea propriului teriroriu prin
diferite mijloace, prin anumite strategii de apărare, etc. Uniunea Europeană reprezintă
securitatea prin strasparență, iar transparența prin interdependență.101 Reversul
medaliei în schimb, atrage și mai multe amenințări, deoarece cu cât un stat sau formă
de guvernământ este mai bine apărată, bogată în strategii și elaborări de planuri
amănunțite, cu atât le va fi securitatea pusă la încercare prin diferite mijloace.
Ansamblul de modificări în ceea ce privește securitatea națională dar și
internațională este o consecință a evoluției politici și respectiv a modificări sistemului
de relații internaționale. În ultima decadă a secolului al XX-lea afectează102
configurația centrlor de putere, structura resurselor de putere, armatele naționale,
structura organizațiilor internaționale, relațiile interstatale,103 iar lista poate continua.
Stabilitatea relativă este doar o amintire în procesele de învățare care au fost mereu
indispensabile evoluției, dar din păcate, acestea nu pot ține pasul cu sistemul de
tranformări din mediul actual.
Mai mult decît atât, dezechilibrul european și tranziția aceasta drastică este din
cauza faptului că România cel puțin a suferit căderea unui regim comunist în urmă cu
30 de ani. Aceste trei decenii au fost suficiente încât pe de o parte să se restabilizeze
poziționarea pe scară largă a geopoliticii noastre și restabilirea relațiilor din societatea
demografică, dar insuficient pentru a scăpa de influențele încă de natură comunistă a
estului pe de alta. De aceea, pe plan politico-militar, cu pași mărunți are loc o
101
Robert Cooper, op. cit., p. 63.
102
Simion Boncu, op. cit., p. 26.
103
Ibidem, p. 26.
NECLASIFICAT
45 din 142
NECLASIFICAT
destructurare specifică perioadei rece104 în raport cu sistemul bipolar al relațiilor

internaționale.
Securitatea europeană face apel la evoluții similare perioadei interbelice.
Perioadă în care erau deschide poțile unor idei de perspectivă de orice fel. Din acest
punct de vedere, este invocată acea perioadă ca un termen de comparație. Viitorul
Europei este incerc, fapt ce demarează motivarea amplificărio dezbaterilor în materie
de strategii, planuri și de asemenea întreține planurile prudente cu privire la apărarea
și securitatea națională și internațională.
Pe fontul transformărilor tehnologiilor înalte, statele care nu au foarte mult acces
la astfel de tactici moderne, rămân pe scara ierarhică la un nivel mediu sau poate chiar
la bază. Fără această tehnologie, nu poate face față implicit la amenințări care au
evoluat din acest punct de vedere. Astfel, securitatea acelor state scade și devine
punctul slab al unei regiuni, pot fi exploatate și ulterior folosite în scop propriu sau
chiar distruse. În aceeași ordine de idei, face imposibilă relația cu sistemul internațional
și bineînțeles are restricții sau nu are acces în domeniul politic, economic, financiar,
social, etc.
Piramida lui Maslow pune în valoare importanța siguranței. După nevoile
primare precum apa, somnul, mancarea, etc, următoarea o reprezință nevoia de
siguranță care inglobează nu numai siguranța proprie, ci și siguranța celor din jur
(familie sau bunuri).105
Amenințări chiar și de tip natural sunt întâlnite pe aproape întreg mapamondul,
mai ales în zonele în care se produc cutremure foarte des sau tsunamiuri de zeci de
metrii care distrug case, sate întregi. Alunecările de teren sunt extrem de periculoase
deoarece sunt foarte rapide și implică o catntitate de pământ foarte mare, pietre,
noroi,106 care distrug totul în calea lor. Tornadele, sunt o amenințare continuă în partea
104
Ibidem, p. 69.
105
Mihaela Bușe, op. cit., p. 19.
106
Ibidem, p. 36.
NECLASIFICAT
46 din 142
NECLASIFICAT
Statelor Unite ale Americii, mai ales în partea dinspre valea fluviului Mississippi.
Acolo, vânturile pot ajunge chiar și la o viteză de până la 512 km/h.107
Amenințări la adresa securității naționale sau internaționale nu sunt doar
dezastrele naturale, ci și cele create de om. Omul tot timpul va fi inovator. Mereu va
exista necesitatea manifestarilor ideilor, astfel încât au apărut mașini, avioane, trenuri,
vapoare, fabrici, uzine, etc.108 Dar, lăsând la o parte aspectele benefice omenirii care se
ajută de toatr aceste căi de transport, ne referim aici la partea în care o clipă de neatenție
face diferența.
Mediul de securitate, care trece bariera unei definiții simple pentru conceptul de
securitate poate fi reprezentat ca un ”ansamblu de condiții, procese și fenomene
politice, diplomatice, informaționale, ș.a., interne și internaționale care condiționează
nivelul de protecție a cetățeanului, comunității, statului, zonei sau regiunii în raport cu
provocările și oportunitățile cu care națiunea se confruntă la un moment dat în
demersurile de apărare și promovare a principiilor și valorilor și de realizare a
obiectivelor și intereselor sale naționale de securitate. În funcție de gradul de acoperire,
mediul de securitate poate fi național, regional, euroatlantic și internațional.”109 Este
caracterizat cu un grad destul de ridicat de instabilitate și imprevizibilitate ceea ce
manifestă mai ales un caracter asimetric sau de redefinirea unor relații dintre marile
puteri precum și libertatea actorilor statali și non statali110 de acțiune în diferite zone.
Pe parcursul anilor, decenii întregi în care s-au produs manifestări și mutații, au
reușit să transforme lumea bipolară, în care superputerile duceau o luptă pentru
hegemonia absolută, într-o lume cu o ”nouă dezordine globală”111. Cele mai multe
conflicte cu care omenirea încă încearcă din răsputeri să facă fața, se enumeră cele de
natura etnică, religioasă, politică care afectează cele mai multe dintre statele care nu
107
Ibidem, p. 37.
108
Ibidem, p. 38.
109
Ibidem, p. 9, apud Ghidul Strategiei naționale de apărare a țării pentru perioada 2015-2019, Administrația
prezidențială, București, 2015, p. 9.
110
Stancilă Lucian, Șerban Andrei, Manolache Mihai, Uniunea Europeană și noul mediu internațional de securitate,
Editura Universității Naționale de Apărare ”Carol I”, București, 2010, p. 9.
111
Ibidem, p. 9.
NECLASIFICAT
47 din 142
NECLASIFICAT
sunt foarte dezvoltate în ceea ce provește securitatea națională. De asemenea vorbim și

de dezvoltarea tehnologică, care are la rândul ei un impact fantastic asupra lumii care
devine interconectată și de asemenea interdependentă.112 În perspectivă, trecerea la un
sistem internațional multipolar poate avea consecințe foarte importante și utații severe
asupra evoluțiilor în materie de securitate.113
Evoluția tehnologiei își pune amprenta și asupra riscurilor și amenințărilor în
condițiile în care vorbim de terorism. Aceștia au acces mult mai ușor la tot ce înseamnă
tehnologie avansată și armament, datorită bugetului pe care îl au.114
2.2. Sfârșitul Războiului Rece și trecerea de la sistemul internațional

bipolar la sistemul internațional unipolar și apoi multipolar.
Super puterea este definită teoreticienii contemporani ca fiind un stat foarte din
bine dezvoltat din punct de vedere tehnologie, militar, economic, politic, etc. Capacități
pe care statele care sunt recunoscute ca fiind super puteri dețin toate aceste calități
recunoscute pe plan internațional. Configurația sistemului iternațional în timpul
Răzbiului Rece distinge ca principală particularitate a acestuia - lumea este bipolară -,
iar politica internațională este monopolizată aproape în întregime de cei doi mari poli
de putere, anume SUA și URSS.115
Sistemul bipolar începe a se contura în perioada 1885-1918, cât și în perioada
postbelică. La sfârșitul anului 1884 și începutul anului 1885, statele care au influență
asupra lumii s-au întâlnit la Berlin, unde s-a decis soarta statelor mai mici, în special
situația din Africa de Vest și Congo. Japonia nu a participat la la conferință, însă Statele
Unite, respectiv Rusia, nu au ratat oportunitatea de afirmare.116 Aspecte precum
comerțul și navigația s-au dezbătut până în cele mai mici amănunte, astfel încât
112
Ibidem, p. 9.
113
Boncu Simion, op. cit., p. 31.
114
Ibidem, p. 10.
115
Teodor Frunzeti, Dorel Bușe, Relații Internaționale, Editura Universității Naționale de Apărare ”Carol I”, București,
2011, p. 44.
116
Paul Kennedy, Ascensiunea și decăderea marilor puteri, Editura Polirom, București, 2011, p. 187.
NECLASIFICAT
48 din 142
NECLASIFICAT
reprezentanții diplomatici americani și ruși să poată ajunge la un compromis. Paris,

Londra și Berlin, formau un triunghi interesant pentru marile puteri, deoarece Europa
era ”centrul lumii”, un adevăr incontestabil.117
O perioadă de 30 de ani, nesimnificativă pentru dezvoltarea sistemului marilor
puteri, a avut impact asupra degradării Europei și mulți dintre membrii acestia nu mai
aveau control asupra soartei propriilor state. Alți treizeci de ani au trebuit să treacă
pentru a se convinge că situația economică nu va mai fi restaurată decât cu ajutorul
decidenților deținători de superputere, respectiv SUA și URSS la momentul
respectiv.118
După ce s-a încheiat al Doilea Război Mondial, o serie de controverse la nivel
intenațional s-au născut odată cu timpul. Mai mult decât atât, s-au produs cele mai mari
schimbări din punct de vedere geopolitic. Spun asta, deoarece este marcat începutul
unei noi ere în gândirea teoreticienilor care studiază relațiile internaționale.
Prima etapă a Războiului Rece debutează la sfârșitul celui de-al Doilea Război
Mondial, anii 1945-1946, când W. Churchill trage semnalul de alarmă, anunțând
extistența unei ”cortine de fier” orientată asupra Europei.119
Sub influența doctrinei Truman (1947) care a avut ca scop principal politica de
”îngrădire” a Uniunii Sovietice, președintele american Harry Truman între anii 1945 și
1953 a dobândit un context internațional extren de tensionat.120
Faptul că statele erau la pământ din multe puncte de vedere în urma celui de-al
Doilea Război Mondial, plusat de faptul că Uniunea Sovietică se extindea tot mai mult
către Vest, Truman a considerat că este timpul extinderii politicii externe americane.
Astfel, Statele Unite sprijină statele europene financiar, acțiune în urma căreia ia
naștere Planul Marshall.121 În al doilea rând, este vorba despre îngrădirea sovieticilor
117
Ibidem, p. 187.
118
Ibidem, p. 187.
119
Henry Kissinger, Diplomația, Editura ALL, București, 1998, p. 388.
120
Teodor Frunzeti, Dorel Bușe, op. cit., p. 46.
121
Ibidem, p. 46.
NECLASIFICAT
49 din 142
NECLASIFICAT
de a se extine din punct de vedere diplomatic sau militar. În acest sens, se dezvoltă
ideea creării Organizației Tratatului Nord-Atlantic, în anul 1949.122
Punctul de vedere al lui Raimond Aron descrie Războiul Rece după un principiu
de-al său, anume: “războiul este improbabil, pacea este imposibilă”123. Este un subiect
care merită dezbătut în amănunt, pentru că în ciuda faptului că nu s-a descfășurat ca un
război clasic “cald”, a avut consecințe la fel de grave din mai multe aspecte: privim
segmentul ideologic, politic, economic dar și militar124. Toate acestea au fost domenii
în care SUA și URSS au dus lupte care încă se resimt și în ziua de astăzi.
Privim din punct de vedere geografic și observăm poziționarea lor defavorabilă
pentru ceilalți actori de pe scena internațională. În sensul în care, competiția dintre cele
două superputeri afectează gândirea statelor care sunt manipulate de acestea. Mai mult
decât atât, lumea deține din ce în ce mai multe arme nucleare,125 un lucru care, pe
termen lung poate fi dăunător. Perspectiva geopolitică, urmărește controlul asupra
întinderii Eurasiei și mai apoi supremația mondială.126
Cel mai bun lucru care nu s-a întâmplat deși ar fi putut escalada foarte ușor, s-a
datorat faptului că Războiul Rece a rămas la nivelul “rece”, deoarece dacă ar fi devenit
un război care să ajungă la violență fizică, conflict major127, harta nu ar mai fi avut
aceeași formă. Spun acest lucru deoarece existau arme nucleare128, iar pericolul unui
război nuclear ar face ca specia umană să dispară.
În momentul în care a izbucnit Războiul Rece, SUA avea în vedere obiective
pașnice, nicidecum un conflict prelungit.129 În mod convențional, acesta a început în
urma discursului lui Winston Churchill la data de 5 martie 1946, la Fulton, în SUA.130
122
Ibidem, p. 47.
123
Pascal Boniface, Relațiile Est-Vest 1945-1991, Institutul European, Iași, 1998, p. 20.
124
Dorel Bușe, Sfârșitul Războiului Rece (1989-1991), Editura Universității Naționale de Apărare “Carol I”, București,
2007, p. 9.
125
Eric Hobsbawm, Secolele extremelor, Editura Lider, București, 1994, p. 298.
126
Zbigniew Brezezinski, Europa Centrală și de Est în ciclonul tranziției, Editura Diogene, București, 1995, p. 209.
127
Ibidem, p. 298.
128
Dorel Bușe, op. cit., p. 9.
129
Henry Kissinger, op. cit., p. 689.
130
NECLASIFICAT
50 din 142
NECLASIFICAT
Avem în vedere politica externă foarte bine pusă la punct și cu obiective

puternice și realizabile131 a lui Ronald Wilson Regan. Pentru acesta, eliminarea
perspectivei comuniste este unul dintre pilonii politicii sale externe pe perioada
mandatului său. Mai mult decât atât, dorea desființarea URSS, ceea ce s-a și întâmplat,
după regulile dreptului internațional132, dar și recunoașterea Statelor Unite ale Americii
ca fiind singura superputere de pe mapamond.
A nu se confunda sfărșitul Războiului Rece cu ceea ce înseamnă căderea
comunismului. Deși coincide perioada, destrămarea URSS este datorată faptului că
ideile comuniste preluate ale lui Gorbaciov aveau să propulseze statul guvernat de
acesta într-o lume modernă.133 Însă, reformele aduse de acesta au deschis cutia
Pandorei și au dezlănțuit haosul,134 în sensul în care partidul comunist distrusese
inițiativa individuală și suprimase gândirea independentă.135
Slăbiciunile Uniunii Sovietice își pun amprenta aspura felul în care este
coordonată economia sovieticilor, dar își fac resimțită prezența și asupra unei izolări
diplomatice în perioada anilor ’80. Acest fapt ne arată temerea occidentalilor în ceea
ce privește armata militară impunătoare a URSS-ului și dezacordul cu balanța de putere
care se înclină în favoarea adversarilor. Începând cu anul 1945, obiectivul principal al
Uniunii Sovietice era să separe Statele Unite ale Americii de Europa,136 fiindcă se
temeau de această relație bilaterală care merge pe principiul “ unde sunt doi puterea
crește”. Astfel, nu vor mai avea control absolut și nu vor mai deține cea mai mare
putere.
Dat fiind faptul că, deși aveau o armată foarte bine consolidată și foarte bine
antrenată, pusă la punct, nu era de ajuns. Bogată în materii prime și în resurse, le
lipsește capacitatea de a menaja capitalul și nu se pot ridica la standardele necesale
cetățenilor. Acesta este un impediment în ceea ce privește economia și astfel stagnează
131
132
133
Ibidem, p. 150.
134
135
136
Pascal Boniface, op. cit., p. 59.
NECLASIFICAT
51 din 142
NECLASIFICAT
considerabil la mijlocul anilor ’70. Sovieticii au cunoscut o dezvoltare considerabilă

încă de la mijlocul secolului XX, însă odată cu lumea, tehnologie avansează de
asemenea. Neavând suficientă capabilitate în acest domeniu, URSS este implicit
dependent de occident la acest capitol.
Până în acest moment sunt cunoscute premisele izbucnirii, dar și demersurilor
făcute pe perioada conflictului ideologic. Vorbim de intervalul de timp 1989-1991, care
marchiază sfărșitul Războiului Rece sau cel puțin ameliorarea conflictului odată cu
destrămarea URSS. Acesta nu s-ar fi încheiat prin mijloace pașnice și diplomatice fără
contribuția minștrilor de externe puși de George Bush și Mihail Gorbaciov137 pentru
minimalizarea și respectiv încheierea conflictelor care se purtau de mai bine de patru
decenii.
Odată cu ajungerea lui Gorbaciov la putere, de asemenea au apărut reforme care
au îmbunătățit imaginea brutală a URSS-ului. Așadar, începutul anilor ’90 scoate la
lumină reversul medaliei, în sensul în care, președintele Uniunii Sovietice din acea
vreme aduce o serie de schimbări majore. Dacă la mijlocul anilor ’80 vorbim de
stagnare economică, acum putem vorbi despre “Perestroika”. Această reformă nu
permite abuzul puterii a organelor centrale și birocrației138 și de asemenea se pune
valoarea mai mult pe întreprinzători, considerați veriga slabă a sistemului economic.
În acest mod, este recunoscut la nivel internațional, o schimbare spectaculoasă a
Sovieticilor. Independența Moscovei este mai de grabă produsul slabiciunilor capitalei
sovietice și mai puțin o schimbare a pozitivă a politicii externe a Uniunii Sovietice.139
Unii teoreticieni tind să creadă că, odată cu destrămarea URSS, Războiul Rece
nu a fost câștigat de americani, în sensul în care multe întrebări au apărut după ce s-a
încheiat conflictul. SUA, deși nu au avut nimic de pierdut, din contră, doar lauri de
cules după caderea URSS-ului, nu se simțeau la fel de triunfători. În urma acestui
sentiment de vină oarecum și de compasiune pentru oponeți, Statele Unite ale Americii
137
Dorel Bușe, op. cit, p. 16.
138
Pascal Boniface, op. cit., p. 61.
139
Janusz Bugajski, Pacea rece, Editura Casa Radio, București, 2005, p. 184.
NECLASIFICAT
52 din 142
NECLASIFICAT
a început să își pună întrebări referitoare la strategia adoptată, consecințe, etc.

Bineînțeles, ca în orice război, superputerea vestică a avut de asemenea de pierdut pe
plan economic, diplomatic și chiar moral140, deoarece de-a lungul Războiului Rece au
fost și mici confruntări militare, dar care s-au sfârșit rapid.
Pe plan mondial se recunoaște căderea URSS, anume faptul că statele peste care
avea un nivel de influență foarte ridicat, acum reușesc încet dar sigur să își clădească
propriile politici, propriile așa-numitele reguli.
Un alt punct de vedere îl constituie faptul că, la momentul respectiv se
recunoaște sistemul unipolar condus de Statele Unite ale Americii care, deși purtând
totuși o vină, dar într-un procent extrem de mic, sunt recunoscuți de întreaga lume ca
singura superputere care are influență asupra întregului mapamond. Așa că, se aștepta
de la aceștia ajutor aplicat pe scară largă. Un exemplu pentru această afirmație este dat
de procesul de tranziție care ar fi urmat să dureze în jur de cinci ani. Este frustrant
faptul că ajutorul american pentru Polonia, inițiat după terminarea Războiului Rece141
ar dura atât de mult, iar ironia este dată de timpul de așteptare pe care îl au de onorat
țările din Europa Centrală, anume, un timp de 10 ani și probabil între 15-20 de ani142
pentru statele care nu sunt atât de norocoase și nu chiar atât de bine dezvoltate.
Se recunoaște trecerea de la sistemul bipolar, care îngloba superputerile de la
Vest la Est, respectiv Statele Unite ale Americii și Uniunea Sovietică la sistemul
unipolar. Urmărind cronologic, dar și din punctul de vedere al balanței de putere, cu un
ritm alegro s-a ajuns la definirea sistemului internațional ca fiind unipolar. Aici, SUA
își pune amprenta ferm pe mai multe domenii, unul fiind chiar domeniul armelor. Deși
armata Statelor Unite era în refacere după înfrângerea suferită în Vietnam143 (1955-
1975) aveau totuși un arsena foarte puternic și bine definit în materie de arme. Astfel,
140
Zbigniew Brezezinski, op. cit., passim 209-216.
141
The US General Accounting Office Report, Poland and Hungary-Economic Transition and US Assistance, mai
1992, passim 18-26.
142
Zbigniew Brezezinski, op. cit., p. 245.
143
Toffler Alvin, Toffler Heidi, Război și anti-război. Supraviețuirea în zorii secolului XXI, Editura Antet, [f.l.], 1995,
p. 22.
NECLASIFICAT
53 din 142
NECLASIFICAT
conform spuselor lui Toffler, se trece de la ”economiile de forță-brută la economiile de

forță-a-creierului”.144
Statele Unite ale Americii a văzut o oportunitate de a-și demonstra capacitatea
de lider unic în perioada de după Războiul Rece. Etapă în care s-a desființat inclusiv
Uniunea Sovietică.145 A fost nevoie de foarte multă mobilizare din partea SUA, acum
că au rămas singura superputere de pe mapamond.
Având în vedere responsabilitățile pe care le are SUA la nivel global, se descurcă
foarte bine în primii ani de lider politic absolut. Se implică în toate domeniile, politica
de externe a Statelor Unite se extinde și în Orientul Mijlociu, de asemenea dorește să
se implice mai mult în cee ce privește situația caucaziano-caspică, și multe altele.
Aceștia dau dovadă de inovare, colaborare și cooperare cu statele loiale interesate, care
nu au o poziție geostrategică favorabilă proiectării intereselor acesteia în diverse
zone.146
După cum am menționat, dezvoltă o implicare în realizarea unei coaliții
regionale în Orientul Mijlociu care generează o reacție ofensivăpentru alte centre de
putere, precum statele arabe sau chiar a unor structuri internaționale care sunt sceptici
asupra faptelor executate de Statele Unite. Însă, aceștia demarează procesul de
integrare cu fermiutate, astfel încât soluționarea proiectelor SUA, odată soluționate,
vor fi benefice pentru ambele părti, nu numai pentru ei înșiși,147 după cum declarau la
momentul respectiv, din poziția puterii singulare la nivel internațional.
Ulterior, se modifică inclusiv raporturile dintre SUA și Rusia,148 devenind mai
docile, în sensul în care lucrează împreună pentru combaterea terorismului
internațional, dar și pe probleme de securitate euroatlantică și securitate internațională.
În acest fel, SUA deine o putere ”soft”, care va cuprinde o întreagă plajă în ceea ce
privește susținerea unei Europe care să aibă la bază elemente morale precum
144
Ibidem, p. 22.
145
Vasile Paul, Ion Coșcodaru, op. cit., p. 37.
146
Ibidem, p. 37.
147
Ibidem, p. 40.
148
Ibidem, p. 40.
NECLASIFICAT
54 din 142
NECLASIFICAT
democrația, nedivizarea și libertatea de a avea pace, dar și în ceea ce privește Asia și

Pacific. Toate acestea fac parte din politica de securitate internațională care este
promovată de Statele Unite ale Americii,149 care conștientizează faptulcă nici o țară nu
se poate apăra de una singură.
Un alt element favorabil SUA, este poziționarea lor geografică. Fiind ”izolați”
și neavând vecini care ar putea să îi devină opozanți în vreo mișcare politică sau char
militară în nord sau în sud, iar la est și vest sunt încojurați de două oceane,150 Statele
Unite se simt mereu în siguranță, nimeni nu le sfidează autoritate și au în vedere doar
securitatea lor extraordinar de bine pusă la punct. Dovadă fiind fapttul că, în ciuda
implicării lor în diferite zone ale globului și diferitelor conflicte de diferite naturi, in
proporție de 90% nu s-a ajuns pe teritoriul americanilor. Sunt cele mai riguroase
argumente și totodată cele mai valide cele din Kosovo, Vietnam, ambele Războaie
Mondiale și nu numai. Toate acestea nu au făcut decât să pună bazele unui imperiu
care are încredere în el însuși și care denotă la rândul lui putere151 pentru statele care
nu sunt foarte bine dezvoltate sau care chiar au nevoie de ajutorul Statelor Unite ale
Americii.
Spațiul euroatlantic a intrat într-o perioadă de tranziție profundă către o nouă
arhitectură de securitate generată de mutațiile intervenite în raporturile de putere.152
Deși Statele Unite ale Americii ocupă un loc confortabil în sistemul relațiilor
internaționale, presiunile spre multipolarism se recunosc devreme, iar impulsurile sunt
foarte puternice în acest sens.153
Fenomenul sistemului multipolar s-a dezvoltat odată cu evenimentele de-a
lungul timpului. Intervenția NATO în diferite teatre de operații, spre exemplu
149
Ibidem, p. 41.
150
Maria-Mădălina Bulancia, Dorel Bușe, Relațiile politico-diplomatice și militare dintre SUA și R.P. Chineză după
sfârșitul Războiului Rece, Editura Universității de Apărare ”Carol I”, București, 2019, p. 39.
151
Ibidem, p. 40.
152
Constantin Hlihor, Istorie și geopolitică în Europa secolului XX. Considerații teoretice și metodologice, Editura
Academiei de Înalte Studii Miitare, București, 1999, p. 87.
153
Boncu Simion, op. cit., p. 29.
NECLASIFICAT
55 din 142
NECLASIFICAT
Iugoslavia, Kosovo,154 care a influențat ”comportamentul” anumitor state și astfel,

cumulul de luare a poziției a sporit edificarea unei lumi multipolare. Prin urmare,
consecințele nu și-au ascuns înfățișarea. Țarul Boris a afirmat faptul că ”principiul de
bază al politicii externe a Rusiei în secolul XXI”155 este chiar transformarea de la
unipolarism la multipolarism.
După cum era de așteptat, mai multe forme de organisme internaționale (ONU;
CSCE) au atras atenția puterilor influente și astfel, tensiunile s-au intensificat în
antiteza Statelor Unite. Întotdeauna s-a urmărit finalizarea unor conflinte cu soluții
politice, care să nu implice domeniul militar pentru a isca un eventual război.156
Este de recunoscut faptul că într-un timp relativ scurt pentru omenirea din zilele
noastre sau cel puțin vorbind de ultimul secol, cel care a facut diferența din mai multe
puncte de vedere, evoluția pe scară largă a sistemelor mai întâi având un caracter
bipolar, unipolar și apoi multipolar este uimitoare. De asemenea, centrele de putere
care stau la baza acestor sisteme s-au dezvoltat politic, economic dar și social tocmai
prin prisma faptului că au avut loc tot felul de schimbări și au fost în permanență ”în
gardă” pentru orice eventual pericol.
Până ca state precum China, Coreea de Nord dar și altele să prindă influența
americană, au stat în umbra sistemului bipolar și apoi unipolar. Acest fapt s-a datorat
și faptului că superputerile aveau foarte multe resurse cu care puteau foarte ușor să
distrugă state precum acestea care nu aveau fondurile sau resursele necesare să
contracareze un eventual conflict.
Înăuntrul civilizației occidentale, timp de aproape 400 de ani, centrele de
greutate ale Europei, respectiv, Spania, Anglia, Franța, Austria, Prusia au condus un
sistem multipolar, o formă foarte intrisecă, astfel încâr statele sin acest sistem
multipolar nu se afirmau pe plan internațional. De-a lungul timpului, acestea purtau
154
I. Madoșa, Superputerea contestată, Editura Niculescu, București, 2001, p. 87.
155
Ibidem, p. 87.
156
Ibidem, pp. 150-151.
NECLASIFICAT
56 din 142
NECLASIFICAT
războaie unii împotriva altora.157 Cu toate acestea, la sfârșitul Războiului Rece, când
comunismul intră în colaps,158 distincțiile între popoare devin tot mai accentuate.
Statele se afirmă ușor ușor, iar sistemul multipolar devine tot mai accentuat. Cele mai
importante diferende sunt de natură culturală, nicidecum ideologică, politică sau de
natură economică.159 Astfel, zilele în care trăim definesc un multipolaritatea ca un
răspuns la întrebarea: cine suntem?160
În acest sens, având toate premisele dar și exemple, putem consolida ideea
conducerii omenirii de către un sistem bipolar, reprezentând superputerile din Vest și
din Est, respectiv Statele Unite ale Americii respectiv Uniunea Sovietică. Apoi
recunoaștem un sistem în care SUA deținea influența globală detronându-și adversarul
ideologic și politic, iar atunci ne referim la un sistem unipolar. În cele din urmă, așa
cum este și în ziua de azi, regăsim un sistem multipolar, în care mai multe state care s-
au afirmat începând cu perioada în care a luat sfârșit Războiul Rece.
2.3. Provocările majore la adresa securității internaționale la începutul

secolului XXI
Privind dintr-o perspectivă realistă, mediul de securitate întotdeauna va fi
influențat și mai mereu vor apărea amenințări la adresa securității din toate punctele de
vedere, respectiv economic, militar, social, etc, inclusiv din punct de vedere politic sau,
de cele maimulte ori la adresa securității și teritoriului unui stat.
Provocări multiple, unele cu manifestări previzibile şi lineare reprezintă
consecinţe ale unor strategii urmărite de diverşi actori statali şi non‐ statali161 pe de o
parte, iar pe de alta, în dezvoltarea lor, statele pot manifesta un caracter impredictibil,
nonlinear şi profund perturbator, care pot genera surprize strategice.162
157
Samuel Huntington, Ciocnirea Civilizațiilor și refacerea ordinii mondiale, Editura Antet, Oradea, 1998, p. 28.
158
Ibidem, p. 28.
159
Ibidem, p. 29.
160
Ibidem, p. 29.
161
Strategia Națională de Apărare a Țării pentru perioada 2015-2019, Administrația Prezidențială, București, 2015, p.
11
162
Ibidem, p. 11.
NECLASIFICAT
57 din 142
NECLASIFICAT
Într-adevăr este dificilă crearea unei strategii care să abordeze și totodată să

contracareze implicit toate formele de amenințări și riscuri, deoarece dezvoltarea
tehnologiei extrem de rapidă și pe această cale răspândită prin toate domeniile,
amenințările cresc și mai mult. În mod tradiţional, ameninţările, riscurile şi
vulnerabilităţile la adresa apărării şi securităţii sunt evaluate prin prisma unor concepte
militare, însă mediul actual de securitate necesită o abordare extinsă.163
Amenințările presupun un set de abilități, capabilități care integrează planuri,
care elaborate într-un stil amplu, pot afecta valorile, interesele dar și obiectivele
naționale de securitate ale unui stat. Începând cu atacul terorist de la 11 septembrie
2001, atunci când un grup teroristcoordonat de Al-Qaeda a bombardat turnurile
gemene, simbol american din cel mai cunoscut oraș, New York. De la acea vreme,
terorismul evolua la o scară foarte largă și extrem de rapid și nu doar în Statele Unite
ale Americii, ci și în Europa. De aceea, terorsimul este luat în vedere si un domeniu
foarte bine studiat de către specialiștii europeni, fiind considerat una dintre cele mai
puternice amenințări la adresa securității teritoriului european.
Dezvoltarea terorismului, mai ales în state precum Libia sau Tunisia, au
cunoscut o dezvoltare a terorismului fără precedent după căderea regimurilor autoritare
astfel s-a construit un teren favorabil pentru aceștia.164 Acesta este dificil de anticipat
şi contracarat, inclusiv din perspectiva identificării şi destructurării fluxurilor de
recrutare şi finanţare a acestor activităţi.165 În ciuda faptului că tehnologia a evoluat așa
cum menționam anterior, odată cu acestea a evoluat și armamentul, în sensul în care,
mergând pe un fir logic al gândirii și grupările teroriste au acces, aceștia își
confecționează și singuri armele pe care ulterior le lansează. Este de ajung 50 de
kilograme de uraniu puternic îmbogățit pentru a produce un dispozitiv nuclear
artizanal,166 care pot provoca serioase lovituri și pot distruge foarte multe vieți
163
Ibidem, p. 12.
164
Cristina Bogzeanu, op. cit., p. 40.
165
Strategia Națională de Apărare a Țării pentru perioada 2015-2019..., p. 14.
166
NECLASIFICAT
58 din 142
NECLASIFICAT
omenești. Cantitatea, fiind una destul de mică, poate fi trecută cu ușurință peste granițe
dar riscurile unui astfel de trafic sunt uriașe.167
Știindu-se toate aceste aspecte, statele trebuie să monitorizeze toate bogățiile pe
care le dețin în materie de arme nucleare, biologice și chiar cantitatea uraniu pe care o
are fiecare stat. De asemenea, este absolut necesar ca statele să stabilească relații de
cooperare la nivel strategic pentru a diminua pe cât posibil fenomenul de terorism sau
chiar pentru a-l nimici.
Mai mult decât atât, dezvoltarea terorismului nu se va opri aici și vor apărea și
alte grupări care dispun de aceleași arme sau poate chiar mai performante datorită
tehnologiei și care pot impune ascensiunea islamică din punct de vedere politic. Un
subiect care din nou este foarte vast: terorismul.
”Contingentele naţionale care participă la misiuni externe sunt expuse riscurilor
şi ameninţărilor generate de acţiunile forţelor, organizaţiilor şi grupărilor teroriste.
Propaganda fundamentalistă în creştere, în special în mediul virtual, favorizează
apariţia de noi cazuri de radicalizare ori de implicare în acţiuni extremist‐ teroriste.”168
Strategia Uniunii Europene se confruntă cu astfel de probleme și elaborează
planuri specifice în acest sens. Adoptată în 2005, se bazează pe respectarea drepturilor
omului și a dreptului internațional169 și urmărește patru piloni caracteristici, anume:
- prevenirea radicalizării și a recrutării și factorii care le cauzează;
- protejarea țintelor potențiale;
- urmărirea teroriștilor;
- și răspunsul în urma unui atac.170
Lista amenințărilor continuă, iar crima organizată își face de asemenea simțită
prezența. Aceasta presupune traficul de droguri, traficul de persoane, spălarea banilor
167
Ibidem, p. 14.
168
169
Strategia Europeană de Securitate. O europă sigură într-o lume mai bună, p. 14, în
https://www.consilium.europa.eu/media/30815/qc7809568roc.pdf, accesat la data de 8 mai 2019.
170
Ibidem, p. 14.
NECLASIFICAT
59 din 142
NECLASIFICAT
și nu în ultimul rând corupția. Prin schimbul de informaţii şi bune practici, participarea

la programe organizate de instituţiile europene, acordarea de asistenţă victimelor,
implicarea în planurile operaţionale de acţiune existente171 se poate monitoriza și se
poate ține sub control aceste infracțiuni. Amenințările de acest gen sunt des întâlnite,
iar apărarea statele care sunt predispuse la astfel de crime organizate riscă slăbirea
securității regionale. În general, structurile traficanților de droguri au un caracter
pronunțat transnațional, iar părți din profit sunt adeseori investite în alte activități
ilegale, inclusiv în finanțarea unor acte teroriste.172
Conform Strategiei Europene de Securitate elaborată sub coordonarea Înaltului
Reprezentant al Uniunii Europene pentru Politica Europeană de Securitate Comună
(PESC), Javier Solana, și adoptată de Consiliul European în decembrie 2003,173
implicarea instrumentelor ONU este vitală, în sensul în care Organizația Națiunilor
Unite este mai abilă, mai ales în ceea ce privește traficul de persoane,174 cu sprijinul
necondiționat al Uniunii Europene. Bineînțeles, trebuie aprofundat acest subiect de
către organizațiile în cauză, deoarece se enumeră printre cele mai delicate. Un exemplu
este traficul ilegal din Libia a dus la instabilitatea securității de a putea controla
granițele. Din nefericire, este o amenințare la adresa securității altor state din aceeași
regiune.175
Proliferarea armelor de distrugere în masă şi a vectorilor purtători, precum și
traficul de produse cu dublă utilizare, pot afecta securitatea naţională, în condiţiile unei
destabilizări la nivel regional.176
Prea bine este cunoscut cazul anexării Crimeei. Această ilegalitate reprezintă o
amenințare la adresa securității Uniunii Europene, care este afectată direct, fiind la
granițele statelor membre. În prezent, această problemă este viabilă, dar și sancționată
171
Raportul Consiliului Suprem de Apărare a Ţării privind activitatea desfăşurată în anul 2013..., p. 12.
172
Teodor Frunzeti, Dorel Bușe, op. cit., p. 59.
173
174
Strategia Europeană de Securitate. O europă sigură într-o lume mai bună, p. 15, ...accesat la data de 8 mai 2019.
175
176
Strategia Națională de Apărare a Țării pentru perioada 2015-2019., p. 15,...
NECLASIFICAT
60 din 142
NECLASIFICAT
conform dreptului internațional de către Uniunea Europeană sub mai multe forme.
Recent, UE a impus sancțiuni economice și le-a prelungit pentru încă un an din 2017.
”Consiliul a prelungit până la 15 septembrie 2016 măsurile restrictive impuse de UE
împotriva a 146 de persoane și 37 de societăți, având în vedere continuarea subminării
sau amenințării integrității teritoriale, a suveranității și a independenței Ucrainei.”177
La data de 15 martie 2019, Consiliul a adăugat opt funcționari ruși pe lista
persoanelor care fac obiectul măsurilor restrictive în raport cu acțiuni care subminează
sau amenință integritatea teritorială, suveranitatea și independența Ucrainei.178
Printre alte amenințări care subminează integritatea Uniunii Europene se numără
acțiunile destabilizatoare, perpetuarea conflictelor îngheţate din regiunea Mării Negre
şi instabilitatea din Balcanii de Vest, distorsiunile de pe pieţele energetice, proliferarea
armelor de distrugere în masă,179 amenințări cibernetice dar și acțiunile informative
ostile, culegerea de informații și dezinformarea, pierderea bătăliei ideologice,
penetrația ilegală și nu în ultimul rând, migrația.
Creșterea demografică în țări precum India, Irak, Pakistan, China și majoritatea
statelor africane va însuma aproximativ 95% din populația Terrei, afirmă Paul
Kennedy.180 Migrația reprezintă fenomenul al epocii contemporane, de deplasare a
populației dintr-o regiune în alta având ca principial obiectiv stabilirea reședinței în
acel spațiu, iar emigrarea constă în acțiunea care derivă din părăsirea propriei țări
pentru a stabili în altă țară.181 Pe fontul crelor economice, din dorința de a se emancipa
în alte state, creșterea migrației este considerabilă. Uniunea Europeană încearcă să
elaboreze câte un raport în fiecare an cu situația care privește problema migrației și
emigrației. Conform agendei europene privind migrația, se vor întreprinde mai multe
177
Calendar – măsurile restrictive adoptate de UE ca răspuns la criza din Ucraina, în
https://www.consilium.europa.eu/ro/policies/sanctions/ukraine-crisis/history-ukraine-crisis/, accesat la data de 8 mai
2019.
178
Ibidem.
179
180
Constantin Hlihor, Geopolitica și geostrategia în analiza relațiilor internaționale contemporane, Editura
Universității Naționale de Apărare ”Carol I”, București, 2005, p. 168.
181
Andi-Mihail Băncilă, Impactul migrației asupra spațiului Uniunii Europene, Editura Academiei Tehnice Militare,
NECLASIFICAT
61 din 142
NECLASIFICAT
eforturi pentru a face schimb de informații și pentru a utiliza mai bine informațiile,
având drept scop identificarea și vizarea persoanelor care introduc ilegal migranți.182
Înceând cu anul 1999, Comisia Europeană a stabilit cîteva directive pentrua
armoniza legislația cu privire la acest aspect. Au fost instituite reguli privind reîntegirea
familială, statutul rezidenților pe termen lung și reguli privind acordarea de permise de
muncă pentru victimele traficului de persoane.183
Pe de altă parte, riscurile reprezintă probabilitatea de manifestare a unui
eveniment incert, cu impact direct sau indirect asupra securităţii naţionale.184 Acestea
de asemenea pot fi de mai multe naturi, printre care și sociale.
Înainte de toate trebuie menționată diferența dintre amenințare și risc pentru a
nu se instala confuzia. Riscul, pe de o parte, reprezintă probabilitatea de a pierde teren
propriu, fiind o figură de stil, în sensul în care de exemplu, granițele trebuie să fie
apărate din interior în exterior. Adică, statul trebuie să își apere propriile granițe și în
funcție de acest aspect, depinde apărarea teritorială. Pe de altă parte, amenințările
comportă un caracter extern. Amenințări precum terorismul sau traficul de droguri se
poate efectua doar în cazul în care teritoriul nu este foarte bine apărat. Cu alte cuvinte,
atâta timp cât riscurile sunt foarte mici, respectiv granițele sunt puternic apărate,
amenințările în statul despectiv sunt aproape inexistente.
Traficarea de armament ilegal convențional are un grad ridicat în atenția Uniunii
Europene. Această acțiune poate deriva din interesul unor actori statali şi non‐ statali
de a derula astfel de operaţiuni, având ca destinaţie zone de conflict sau cu potențial de
conflict armat.185
Presiunile și acțiunile politixo-diplomatice ostile pot avea ca obictive
discreditarea și izolarea pe plan internațional a statului vizat dar și slăbirea capacității
182
Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliul, Comitetul economic și social european și Comitetul
regiunilor. O agendă europeană privind migrația, în https://ec.europa.eu/home-affairs/sites/homeaffairs/files/what-we-
do/policies/european-agenda-migration/background-
information/docs/communication_on_the_european_agenda_on_migration_ro.pdf, accesat la data de 9 mai 2019.
183
Ibidem, p. 27.
184
Ibidem, p. 14.
185
Ibidem, p. 15.
NECLASIFICAT
62 din 142
NECLASIFICAT
de acțiune a guvernului și a forțelor politice aflate la putere.186 În aceeași măsură, aceste

presiune pot fi exercitate direct de stat sau prin interediari dar și prin uzarea influenței
în anumite structuri internaționale.187
Pentru toate aceste nefericiri la adresa securității și apărarii Uniunii Europene
există planuri, cooperări, discuții, din care fiecare stat în cadrul ședințelor Consiliului
European, unde se dezbat soluții pentru combatarea acestor amenințări și riscuri.
Una dintre acestea ar fi dezvoltarea unui aparat de securitate viabil și stabil
constituie una dintre condițiile ”sine qua non”188 pentru evoluția acestor actori către
stabilitate. În genere toate statele în care revoltele populare din 2011 au generat
schimbări de sistem politic, au fost state autoritare, în care aparatul de securitate era
frecvent utilizat deci, orientate semnificativ către controlul populației.189
2.4. Rolul organizațiilor internaționale pentru contracararea provocărilor

Amenințările și riscurile devin tot mai proeminente pe teritoriul Uniunii
Europene de-a lungul timpului. Provocările escaladează pe o scară ascendentă, iar
populația trebuie în permanență monitorizată în cel mai mic detaliu. Instituțiile
europene menajează într-o anumită măsura toate aceste elemente, însă este nevoie de
mai mult. Fiecare instituție are în componența sa păstrarea integrității teritoriale și nu
numai a întregului continent.
Însă nu este îndeajuns. Problematicile europene din mediul de securitate
enumerate și dezbătute anterior, atrag atenția deplină a Uniunii Europene. Cu această
ocazie, iau ființă organizații pe timp de pace, care au în vedere toate aceste aprecte,
indiferent de rist sau de amenințare. Aşadar, dimensiunea de securitate şi apărare a UE
este relativ nouă şi s-a dezvoltat cu susţinerea directă a NATO.190 Acest lucru a făcut
186
Simion Boncu, op. cit., p. 79.
187
Ibidem, p. 79.
188
189
Teodor Frunzeti, ”Good governance and human security”, în Book of Proceedings International Conference on EU
and Black Sea Regions. Challenges and Opportunities for a Multilateral Cooperation, Editor Mineo Giovani, [f.l.],
2012, passim 95-106.
190
Ion-Alexandru Groșeanu, Studiu comparativ NATO-UE-OSCE-ONU privind managementul crizelor, [f.e.],
NECLASIFICAT
63 din 142
NECLASIFICAT
aproape imposibil ca Uniunea Europeană să se axeze pe propriul plan militar, dar s-a
datorat și faptului că multe state din Uniunea sunt state membre si ale Organizației
Atlanticului de Nord. Un alt motiv este suveranitatea fiecărui stat și dorința fiecăruia
de afirmar, deoarece apar și la acest capitol diferende, iar menajarea situașiei devine
dificilă.
Fiecare dintre acestea dunt direcționate pe anumite segmente din domeniile
relațiilor internaționale. Din punct de vedere politic, social, economic, etc. Prin prisma
acestora se evaluează gradul amenințărilor și răspunsuri la crize în funcție de gravitate.
Mai mult decât atât, organizațiile au în atenția lor și probleme ce țin de drepturile
fundamentale ale omului.
Pentru contracararea provocărilor, organizațiile propun strategii, planuri, ș.a., ce
protejează integritatea statelor ca uniune. Prin toate aceste aspecte definitorii
organizațiilor nonguvernamentale, observăm implicarea statelor în coaliții care au ca
scop apărarea colectivă și securitate reginală în zonele în care desfășoară acestea
desfășoară acțiuni.
Legitimitatea este un aspect pe care organizațiile prezentate mai jos trebuie să îl
dețină. Faptul că acestea acționează într-o bază legală, oferă credibilitate populație și
astfel dobândesc încrederea poporului.
Pentru eficiență, fiecare dintre acestea dezvoltă în funcție de problemele
întâmpinate sau de misiunile pe care le are, comunicare, rapoarte, proceduri, strategii
sau planuri pe care le pun în aplicare în funcție de mobilitatea de care dispun și de
asemenea de resurse.
2.4.1. Organizația pentru Securitate și Cooperare în Europa (OSCE)

Din 1950 până 8 iunie 1973, Conferința pentru Securitate și Cooperare în Europa
(CSCE) era supusă unor dezbateri și negocieri în privința înființării unei organizații
care să aibă în vedere problematica securității din spațiul european. Recomandările
finale de la Helsinki au stat la baza negocierilot propriu-zise ale Conferinței , concepută
NECLASIFICAT
64 din 142
NECLASIFICAT
inițial în trei etape de desfășurare, anume la nivel de miniștri de externe, de experți și

la nivel înalt.191 În prezent, OSCE are 57 state membre.
Din fericire pentru europeni, ca răspuns în ceea ce provesc provocările majore
din sistemul relațiilor internaționale, Organizația pentru Securitate și Cooperare în
Europa, în forma scurtă OSCE, are ca scop consolidarea păcii, democrației și stabilității
și este cea mai mare organizație regională de securitate.192
Această organizație are în vedere răspunsuri la provocările la adresa securității
Uniunii Europene menționate în Decalogul de la Helsinki:
- egalitatea suverană, respectarea drepturilor esențiale legate de suveranitate;
- abținerea de la amenințarea cu folosirea forței sau de la folosirea forţei;
- inviolabilitatea frontierelor;
- soluționarea pe cale pașnică a diferendelor;
- neintervenția în treburile interne;
- respectarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, inclusiv libertatea de
conștiință, religie sau credință;
- cooperarea între state;
- îndeplinirea cu bună credință a obligațiilor internaționale.193
Aria de responsabilitate a OSCE cuprinde consolidarea securității stabilității în
cadru Summit-ului de la Lisabona din 2-3 decembrie anul 1996 numită ”Declarația de
la Lisabona privind un model comun și cuprinzător de securitate pentru Europa pentru
secolul al XXI-lea”.194
Dimensiunea politico-militară din perspectiva Organizației de Securitate și
Cooperare în Europa, presupune o serie de angajamente195 din partea statelor membre,
care se pun de comun acord în ceea ce privesc mecanismele de soluționare a
191
Ibidem, p. 86.
192
193
Decalogul de la Helsinki, în http://www.mae.ro/node/1999, accesat la data de 9 mai 2019.
194
195
Ibidem, p. 95.
NECLASIFICAT
65 din 142
NECLASIFICAT
conflictelor eventuale. Din punct de vedere economic, statele memebre au nevoie de

intensificarea în cooperare pe planul dezvoltării economice sustenabile.
Organizația întreprinde acțiuni strategice care se focusează și pe actele teroriste.
Împreună cu Organizația Națiunilor Unite, abordează o contribuție cuprinzătoare care
îngrădește extinderea terorismului, adresată maniferstărilor de acest tip, mai ales în
domeniile precum politic, economic, social și alți factori în care teroriștii ar putea
câștiga front și ar putea profita de această oportunitate.196
Prin intermediul instituţiilor sale, al unităţilor de experţi dar şi reţelei de Misiuni
din teren, OSCE are competenţe în domenii vaste, cu impact asupra securităţii comune
precum controlul armamentelor convenționale și măsuri de creștere a încrederii și
securității, combaterea amenințărilor transnaționale promovarea drepturilor omului și
a libertăților fundamentale, inclusiv a libertății mass-media, precum și a drepturilor
persoanelor aparținând minorităţilor naționale.197
2.4.2. Organizația Tratatului Nord-Atlantic (NATO)

Organizația Tratatului Nord-Atlantic a fost creată ca răspuns amenințărilor
reprezentate de Uniunea Sovietică la inițiativa americanilor în timpul președenției lui
Harry Truman. Acesta a fost semnat la data de 4 aprilie 1949 de cele 12 state fondatoare
la Washington, derivând din articolul 51 al Cartei Națiunilor Unite.198
Crearea Organizației Tratatului Nors-Atlantic, după cel de-al Doilea Război
Mondial se concentra pe o abordare mai musculară și mai subtilă. NATO exprimând
fibra musculară, iar Uniunea Europeană era caracterizată prin subtilitatea de care dădea
dovadă.199
Apărarea colectivă este indispensabilă Alianței, în sensul în care, aceasta se
referă la un set de norme care treabuie respectate de toate statele semnatare. Intră în
196
Countering terrorism, în https://www.osce.org/countering-terrorism, accost la data de 9 mai 2019.
197
Despre OSCE, în https://www.mae.ro/node/1983, accesat la data de 10 mai 2019.
198
Founding treaty, în https://www.nato.int/cps/en/natolive/topics_67656.htm, accesat la data de 9 mai 2019.
199
Robert Cooper, op. cit., p. 140.
NECLASIFICAT
66 din 142
NECLASIFICAT
alcătuirea și definirea sa caracterul voluntar, reciprocitatea, contribuția fiecărui stat

membru cu resurse umane, materiale și financiare, selectivitatea, constituirea unor forțe
militare naținale, etc. Toate aceste valori, dar și caracteristicile definitorii precum
legitimitatea, temeiul juridic, caracterul organizat, permisivitatea sau caracterul
deschis, sunt indispensabile Organizației Tratatului Atlanticului de Nord.200
Articolul 5 este cel mai important articol al tratatului, care invocă toate statele
membre să exercite apărare colectivă atunci când unul dintre acestea este supus unei
amenințări la adresa securității naționale.201 În ceea ceprivește conținutul tratatului, este
scurt, are 14 articole, iar de-a lungul său nu a suferit nici o modificare, acestea fiind
ușor accesibile și care au o rigurozitate în explicitate, sunt clare și bine direcționate.202
Articolul 2 al Tratatului Nord-Atlantic încurajează colaborarea economică și
politică și are în vedere dezvoltarea relațiilor pașnice.203 Chiar dacă statele au propriile
granițe, artcolul 3 le permite dezvoltarea individuală, dar și exercitarea apărării
colective.204
În prezent, organizația are 28 de state membre, printre care se enumeră și
România. Scoprul acesteia constă în protejarea lubertății și securității membrilor săi
prin mijloace politice și militare.205 Din punct de vedere politic, NATO promovează
valorile democratice, este încurajată consultarea și cooperarea în problemele de apărare
și securitate, dar și prevenirea conflictelor.206
În ceea ce privește terorismul, NATO a lansat în cadrul Summit-ului de la Praga
un Concept Militar de Apărare împotriva Terorismului (Partnership Action Plan –
Terrorism / PAP-T),207 în anul 1999. Acest concept are în vedere monitorizarea,
200
Visarion Neagoe, Anca Dinicu, op. cit., passim 102-105.
201
Ibidem.
202
Ibidem.
203
The North Atlantic Treaty, Washington D.C. - 4 April 1949, în
https://www.nato.int/cps/en/natohq/official_texts_17120.htm, accost la data de 9 mai 2019.
204
Ibidem.
205
206
Ibidem, p. 98.
207
Strategii ale Uniunii Europene şi ale Alianţei Nord-Atlantice în prevenirea şi combaterea fenomenului terorist, p. 4,
în http://arhiva.sri.ro/fisiere/studii/strategieue.pdf, accesat la data de 10 mai 2019.
NECLASIFICAT
67 din 142
NECLASIFICAT
protecția cetățenilor și a infrastructurii, prevenirea dar și răspunsul la asemenea

amenințări care pun în pericol securitatea208 între mapamondului, deoarece acest
fenomen a devenit cunoscut la nivel global.
Țelul colectiv al NATO este de a edifica o arhitectură de securitate europeană
prin care contribuțiile Alianței și a celorlalte organizații internaționale să fie
complementare, astfel încât au misiunea de a adânci relațiile dintre statele euroatlantice
cât și gestionarea crizelor ulterioare.209
Un nou concept strategic este reglementat în cadrum Summit-ului de la
Lisabona, unde se recunoaște poziția fruntașă a terorismului în societate și de asemenea
gravitatea acestuia în viața cetățenilor.210 Prin acest concep, Strategia adoptată de
NATO a realizat o listă de posibile acțiuni pe care le pot întreprinde organizațiile
teroriste, precum urmează:
- facilităţii accesului la capacităţi de tip CBRN,
- existenţei, dincolo de graniţele NATO, a zonelor geopolitice caracterizate prin
instabilitate regională sau prin existenţa unor conflicte îngheţate,
- elaborării unor strategii de atac cibernetic (asigură impactul scontat de către autori,
datorită pagubelor materiale pe care le provoacă asupra infrastructurilor critice).211
Impactul terorist fiind atât de puternic, amenințător la adresa securității,212
producând un șoc psihologic terifiant oamenilor, Organizația Tratatului Nord-Atlantic
ia măsuri și pentru alte tipuri de amenințări astfel încât Sistemul NATO de Răspuns la
Crize (NATO Crisis Response System / NCRS),213 în baza Conceptului Strategic din
1999.
208
Marin Măciucă, Gheorghe Toma, “Dimensiunea militară a securităţii în condiţiile accelerării procesului
globalizării”, Editura Universității NAționale de Arpărare ”Carol I”., Bucureşti, 2004, p. 45.
209
Visarion Neagoe, Anca Dinicu, op. cit., p. 96.
210
Strategii ale Uniunii Europene şi ale Alianţei Nord-Atlantice în prevenirea şi combaterea fenomenului terorist, p.
5,...accesat la data de 10 mai 2019.
211
Ibidem, p. 5.
212
Irena Chiru, Cristian Barna, Contraterorism şi securitate internaţională, Editura Academiei Naționale de Informații,
Bucureşti, 2008, passim 37-41.
213
Strategii ale Uniunii Europene şi ale Alianţei Nord-Atlantice în prevenirea şi combaterea fenomenului terorist, p.
5,...accesat la data de 10 mai 2019.
NECLASIFICAT
68 din 142
NECLASIFICAT
2.4.3. Organizația Națiunilor Unite (ONU)

Înființarea ONU pornește încă din timpul celui de-al Doilea Răzvoi Mondial,
când, în declarația din data de 1 ianuarie 1942 asupra luptei comune împotriva ţărilor
Axei, reprezentanţii unui număr de 26 de state din coaliţia anti-hitleristă au folosit
denumirea „Naţiunile Unite” spre a desemna această alianţă, denumire preluată de noua
organizaţie internaţională.214
Sediul principal al ONU se află la New York. Alte două sedii majore se află la
Geneva (United Nations Office at Geneva).215
Obiectivele ONU de la menține pacea și securitatea, dezvoltarea relaţiilor
prieteneşti între naţiuni, egalitatea în drepturi a popoarelor ar și cooperarea
internațională dar și soluționarea problemelor internaţionale cu caracter economic,
social, cultural sau umanitar şi în promovarea respectării drepturilor omului şi
libertăţilor fundamentale,216 trebuie să fie în conformitate cu principiile acestei
organizații, anume:
- egalitatea suverană a tuturor statelor membre;
- îndeplinirea cu bună credinţă a obligaţiilor asumate conform Cartei;
- soluţionarea diferendele internaţionale prin mijloace paşnice;
- abţinerea de a recurge la ameninţarea cu forţa sau folosirea ei împotriva integrităţii
teritoriale ori independenţei politice a vreunui stat sau în orice alt mod
incompatibil cu scopurile ONU;
- statele membre trebuie să acorde Organizaţiei asistenţă în orice acţiune pe care
aceasta o întreprinde în conformitate cu Carta ONU şi să se abţină de a da ajutor
214
Oleg Bontea, Istoricul apariţiei Ligii Naţiunilor şi a Organizaţiei Naţiunilor Unite, Administrarea Publică, nr. 3,
2012, p. 89, în http://bsclupan.asm.md:8080/xmlui/bitstream/handle/123456789/525/11.pdf?sequence=1, accesat la data
de 10 mai 2019.
215
Despre ONU, în https://www.mae.ro/node/1587, accesat la data de 10.05.2019.
216
Ibidem.
NECLASIFICAT
69 din 142
NECLASIFICAT
vreunui stat împotriva căruia ONU întreprinde o acţiune preventivă sau de

constrângere;
- nici o prevedere a Cartei nu autorizează Organizaţia să intervină în chestiuni care
aparţin esenţial competenţei interne a fiecărui stat.217
În conformitate cu aceste seturi de principii și obiective, Organizația Națiunilor
Unite asigură menținerea securității uname, dar și pacea internaționale, iar în caz de
conflicte sau amenințări, aceasta aplică regulile Cartei ONU, care a fost semnată la 26
iunie 1945 de reprezentanţii celor 50 de ţări.218
Prin prisma amenințărilor tot mai pronunțate în situația actuală din sistemul
relațiilor internaționale, dar și volumul amenințărilor la nivel global, ONU dezvoltă un
nou concept și odată cu el un nou instrument de intervenție, misiunile peacekeeping
missions.219
În umbra Războiului Rece, schimbările ideologice s-au abătut asupra modului
de acțiune a organizației. Prin intervenția mai mult sau mai puțin a forței de luptă, ONU
a trebuit să creeze o zonă tampon între beligeranți,220 transformându-se într-o misiune
în adevăratul sens al cuvântului. Un exemplu pentru acest concept este Criza din Suez
din anul 1956. Aici trupele ONU au avut rol de tampon între cele două părţi
conf1ictuale. Au urmat mai apoi şi alte intervenţii, sarcinile "căştilor albastre" fiind
extinse în mod continuu.221
217
Ibidem.
218
Ibidem.
219
Ion-Alexandru Groșeanu, op. cit., p. 3.
220
Ibidem, p. 3.
221
Ibidem. p. 4.
NECLASIFICAT
70 din 142
NECLASIFICAT
- pagină albă -
NECLASIFICAT
71 din 142
NECLASIFICAT
CAPITOLUL 3
MECANISMELE INSTITUȚIONALE ALE UNIUNII EUROPENE
Tratatul de unificare aduce modificări la nivel organizațional în ceea ce privește

mecanismul de intituționare a Uniunii Europene. Până în 1967, când a intrat în vigoare
tratatul, Comunitățile Europene nu aveau instituții care să se evidențieze ca un tot
unitar. Tratatele erau separate, la fel și instituțiile. De atunci, s-a hotărât interferarea
instituțiilor pentru o eficiență sporită, chiar dacă la nivel de documente scrise au rămas
separate, de sine stătătoare.222
Desigur, prin prisma instituțiilor cele mai importante care stau la baza
coordonării din punct de vedere economic și organizațional a Uniunii Europene, există
de asemenea și instituții care le ajută pe cele ”principale” să aibă activități care să se
deruleze armonios, precum: Banca Europeană de investiții, Curtea de Justiție, Consiliul
de Miniștri.223 Uniunea dispune de un cadru instituțional care vizează promovarea
valorilor sale, urmărirea obiectivelor sale, susținerea intereselor sale, ale cetățenilor săi
și ale statelor membre, precum și asigurarea coerenței, a eficacității și a continuității
politicilor și a acțiunilor sale.224 Printre cele enumerate se află de asemenea și:
Parlamentul European, Consiliul Uniunii Europene, Comisia Europeană, Consiliul
European, Curtea de Justiție a Uniunii Europene, Curtea de Conturi și nu în ultimul
rând Banca Centrală a Uniunii Europene.225
La nivel european, șefii statelor se adună de doua ori pe an226 pentru a completa
și îmbunătăți portofoliul Uniuii Euorpene, în sensul în care, se adoptă noi legi, se
discută diferite probleme ale statelor, diverse subiecte care pot dezvolta și vor da curs
222
223
Ibidem, p. 72.
224
Tratatul privind Uniunea Europeană, art. 13, paragraful 1.
225
Ibidem.
226
Ibidem, p. 73.
NECLASIFICAT
72 din 142
NECLASIFICAT
Europei de mâine. Aceștia formează Consiliul Uniunii Europene care este unul dintre
cele mai importante segmente ale instituționalizării statelor membre.
Bineînțeles, de-a lungul timpului s-au facut modificări, s-au adoptat și ratificat
tratate, care încet încet au au extins competențele Comunității. Cel mai elocvent
exemplu este Actul Unic European, care aduce modificări regulilor de funcționare a
instituțiilor și în raporturile lor reciproce.227 Astfel, cooperarea politică a căpătat un
statut juridic, care are la bază acorduri interguvernamentale datate din anul 1970.
Acești sunt primi pași palpabili care au dat o notă de referință a ceea ce a urmat,
inclusiv până în ziua de astăzi. Din acest moment se reușește demararea proiectelor,
evaluarea finanțelor la nivel european, dar și managementul economiei ca un tot unitar,
ca o Uniunie Europeană.
Cel mai important pas spre integrarea aparatului instituțional al Uniunii
Europene este Tratatul de la Lisabona. Cel privind Funcționarea Uniunii Europene
(TFUE) are în conducere elemente aministrative precum coordonarea politicilor
economice, de coordonare, partajate sau exclusive.228
Potrivit Tratatului de funcționare a Uniunii Europene, competențele exclusive
țin de uniunea vamală, stabilirea regulilor de concurență necesare funcționării pieței
interne care generează o dezvoltare durabilă, politica monetară pentru statele membre
în care predomină moneda euro, conservarea resurselor biologice ale mării, în cadrul
politicii comune privind pescuitul și de asemenea în privința politicii comerciale
comune.229
De asemenea, Uniunea încearcă din această perspectivă sa confere un cadru
benefic dezvoltării durabile pe toate planurile și în toate domeniile de activare în care
aceasta se implică. Obiectivul regulilor de diferite naturi, este de a pune bazele
acțiunilor comune pentru atingerea unor scopuri la nivel european. Se iau în
considerare competențele naționale230, conform regulilor Uniunii Europene.
227
Ibidem, p. 73.
228
229
Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, art. 3, în https://eur-lex.europa.eu/legal-
content/RO/TXT/PDF/?uri=CELEX:12012E/TXT&from=ro, accesat la data de 13 aprilie 2019.
230
NECLASIFICAT
73 din 142
NECLASIFICAT
Pe de altă parte, competențele partajate pe care Tratatul de funcționare a Uniunii

Europene le prezintă au în vedere piața internă, mediul, agricultura și pescuitul,
protecția consumatorului, energia, rețelele transeuropene, obiectivele comune de
securitate în materie de sănătate publică, transporturile, politica socială pentru
aspectele definitorii și de asemenea coeziunea economică, socială și teritorială.231 De
asemenea mai are în vedere competențele de coordonare a politicilor economice și de
ocupare a forței de muncă232 și competențele de sprijinire, de coordonare sau
completare a acțiunii statelor membre prin protecția și îmbunătățirea sănătății umane,
industria, cultura, turismul, protecția civilă, educația, formarea profesională și
cooperarea administrativă.233
Comisia Europeană, Consiliul de Miniștri, Parlamentul Uniunii Europene și
Consiliul European sunt instituțiile care nu pot funcționa unul fără celălalt. Drept
urmare, fiind interdependente, vom discuta despre fiecare în parte, funcțiile pe care le
îndeplinesc fiecare în parte, dar și conexiunea dintre ele de care Uniunea dovedește un
caracter indispensabil de acestea.
3.1. Comisia Europeană

Comisia Europeană este instituție a Uniunii Europene independentă din punct de
vedere politic, care acționează executiv și care promovează interesul general al Uniunii
Europene.234 De asemenea, execută bugetul și gestionează programele. Comisia
exercită funcții de coordonare, de administrare. Cu excepția politicii externe și de
securitate comune, aceasta asigură reprezentarea externă a Uniunii. Comisia adoptă
inițiativele de programare anuală și multianuală a Uniunii, în vederea încheierii unor
acorduri interinstituționale.235
231
Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, art. 4, în https://eur-lex.europa.eu/legal-
content/RO/TXT/PDF/?uri=CELEX:12012E/TXT&from=ro, accesat la data de 13 aprilie 2019.
232
Ibidem, art. 5.
233
Ibidem, art. 6.
234
235
Ibidem, art. 17, paragraful 1.
NECLASIFICAT
74 din 142
NECLASIFICAT
Dar să revenim la origini. Prima oară, Comisia s-a manifestat ca Înlta Autoritate.
Aceasta a fost menționată în Planul Schuman în anul 1950, moment care a marcat
evoluția Comisiei de-a lungul timpului, în sensul în care s-a dezviltat atât din punct de
vedere istoric cât și practic, prin trei faze. Prima consta în forma inițială declarată de
Planul Schuman, Înalta Autoritate a Comunității Europene a Cărbunelui și Oțelului,236
enunțate prin Tratatele de la Roma din 1951 și 1957. A doua fază o constituie
cooperarea dintre cele trei instituții: Înalta Autoritate; Comisia EURATOM şi Comisia
Comunităților Economice Europene (CEE),237 iar cea de-a treia fază constă în forma
finală a instituției, anume Comisia Europeană, care își respectă sarcinile până în ziua
de astăzi.238
Literatura de specialitate numește Comisia Europeană ca ”guvernul european”.
Aceasta trece printr-o continuă reformă începând cu anul 2010, supunându-se unor
norme de interior care presupun alcătuirea Comisiei. În urma acestor reguli, fiecare stat
are dreptul de a nominaliza câte un comisar239 reprezentant. Astfel, Comisia este
alcătuită din 28 de comisari, câte unul din fiecare stat membru, așa cum se prezintă și
mandatul 2014-2019, dar se merge pe aceeași procedură de alegeri precum alegerea
președintelui Comisiei prezentate în cele ce urmează. Mandatul Comisiei Europene
este de cinci ani.240
În ceea ce privește desemnarea președintelui Comisiei Europene, Consiliul
European ține cont de alegerile din Parlament și îi propune acestuia prin vot cu
majoritate calificată un candidat al său. În Parlament se discută propunerea Consiliului
European, iar dacă nu este ales acesta, instituția are la dispoziție o lună de zile în care
vine cu o nouă propunere, deasemenea aleasă prin vot cu majoritate calificată.241
Președintele este cel care desemnează fiecare comisar pe direcția respectivă,
anume, câte un domeniu desemnat de conducător, anume: din punct de vedere politic
236
Marian Ștefănescu, Istorie. Ideaa și Integrarea Europeană, Ministerul Educaţiei şi Cercetării Proiectul pentru
Învăţământul Rural, [f.l.], 2017, p. 131.
237
Ibidem, p. 131.
238
Ibdiem, p. 131.
239
240
241
Ibidem, paragraful 7.
NECLASIFICAT
75 din 142
NECLASIFICAT
(probleme economice și în ceea ce privește finanțele), relații externe (comerț,

dezvoltare, extindere, oficiul de cooperare), servicii generale reprezentând oficiul de
statistică a Uniunii Europene și nu în ultimul rând, servicii interne, care reglementează
bugetul, Grupul consilierilor politici, etc.
Comisia acționează sub îndrumarea președintelui care are atribuții în ceea ce
privește organizarea internă. La fiecare trei ani, Comisia prezintă Parlamentului
European, Consiliului și Comitetului Economic și Social un raport privind aplicarea
dispozițiilor prezentei părți. Acest raport ține seama de dezvoltarea Uniunii.242 Comisia
funcționează ca un organ colegial,243 astfel, deciziile acesteia pot fi luate prin procedură
de abilitare, în sensul în care principiul colegialității funcționează la cote maxime,
încercând să atribuie competențe de gestionare și administrare în numele său244 a
proiectului respectiv. De asemenea, deciziile mai pot fi luate și într-un cardu formal, în
ședințele Comisiei sau printr-o procedură verbală. Comisia își desfășoară activitatea
prin Direcții Principale și Servicii Auxiliare, conform articolului 17 al Regulamentului
Interior.245
Sediul Comisiei este la Bruxelles, în imobilul Breydel. În aceeași măsură, în
ciuda faptului că sediul este în Belgia, ședințele plenare se țin și la Strasburg. Miercuri
este ziua în care Comisia se întâlnește și ia decizii în ceea ce privește funcționarea pe
parcursul următoarei săptămâni. Aceste şedinţe sunt precedate şi pregătite de
reuniunile şefilor de cabinet (lunea) şi de cele ale şefilor. Directoratelor generale
(marţea).246
Comisia Europeană este supranumită apărătorul tratatelor. Această denumire
izvorăște din sarcina principală care sprijină mentenența întregii Comunități. Ei bine,
pe lângă multe alte atribuții care îi fură atenția, această instituție primește denumirea
242
Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, art. 25.
243
244
Regulamentul de procedură al Comisiei Europene, în https://eur-lex.europa.eu/legal-
content/RO/TXT/HTML/?uri=LEGISSUM:o10004&from=RO, accesat la data de 24 aprilie 2019.
245
Iordan Gheorghe Bărbulescu, Uniunea Europeană de la economic la politic, Editura Tritonic, București, 2005, p.
175.
246
Marian Ștefănescu, op. cit., p. 134.
NECLASIFICAT
76 din 142
NECLASIFICAT
de ”apărător al tratatelor” deoarece trebuie să se asigure că prevederile scrise in tratate

sunt aplicate corect și ferm, fără nici o abatere de la acestea. Este nevoie de multă
îndemânare pentru o asemenea atribuție și de aceea Comisia Europeană excelează în
așa ceva. Astfel, se reușește clădirea unei increderi reciproce, iar vigilența membrilor
Comisiei manifestă în mod egal față de toate statele membre să nu permită încălcarea
prevederilor.247
În prezent, președintele Comisiei Europene este Jean-Claude Juncker al cărui
mandat a început din 2014 și se termină în octombrie 2019.248 Acesta are în atribuțiile
lui furnizarea orientărilor politice ce aparțin Comisiei, convoacă şi prezidează colegiul
comisarilor europeni, conduce activităţile Comisiei de punere în aplicare a politicilor
Uniunii Europene, contribuie la dezbaterile majore din Parlamentul European şi la cele
dintre guvernele statelor membre, din cadrul Consiliului Uniunii Europene.249
Tratatul de la Lisabona din anul 2007, aduce idei inovatoare în ceea ce privește
comunicarea. Acesta își propune ca instituția să urmeze proceduri de comunicare
pentru o mai mare transparență în ceea ce privesc relațiile interstatale.250
Competențele Comisiei înglobează drepturi care țin de inițiativă, de a participa
și de a lua cuvântul la ședințele Consiliului, de a prezenta oricând recomandații și opinii
în orice problemă referitoare la scopurile Tratatului de la Roma, de a iniția, promulga
și aplica decizii în respectarea normelor comunitare , dar și puterea deplină de a lua
decivii individuale privind situațiile de acordare sau refuzare în treburi de natură
vamală, fiscală, transportuară, dreptul de a stabili și menține relațiile Comunității cu
alte organizații internaționale, dreptul de a numi și controla personalul propus în
limitele bugetare aprobate de Consiliu, etc.251
247
248
Președinții UE-Atribuții, în https://europa.eu/european-union/about-eu/presidents_ro, accesat la data de 2 mai 2019.
249
Ibidem.
250
Tratatul de la Lisabona, art. 8B, paragraful 3.
251
Dana Victoria Savu, op. cit., pp. 83-84.
NECLASIFICAT
77 din 142
NECLASIFICAT
3.2. Consiliul Uniunii Europene (Consiliul de Miniștri)

”Planul Marshall”, care a fost demarat de Jean Monnet și susținut de George C.
Marshall, a fost frânat atunci când s-a decis înființarea unei alte instituții Europene,
anume Consiliul Uniunii Europene. Această instituţie fundamentală a integrării
europene a primit din 1993 denumirea oficială de Consiliul Uniunii Europene.252
Decizia Consiliului European de la Edinburgh din decembrie 1992253 cu privire la
sediul Consiliului la Bruxelles, iar în lunile aprilie, iunie și octomrie, sesiunile se vor
ține la Luxemburg.
Din punct de vedere al structurii, Consiliul este o construcţie
interguvernamentală, dar din punct de vedere funcţional. El depăşeşte acest cadru
intrând în rândul instituţiilor integrării europene.254 Consiliul este format din
reprezentanții guvernelor, ceea ce face ca acesta să se transforme într-un for de
apărare255 pentru interesele naționale.
În cadrul Consiliului, au loc schimburi de informații, este un organism care
exprimă idei și se expun experiențele diferitor țări care sunt membre Uniunii Europene.
Astfel, aflăm alcătuirea Consiliului la nivel interguvernamental, prin Comitetul de
Miniștri, alcătuit din miniștri afacerilor externe ai guvernelor statelor membre
Consiliului.256 La Strassbourg se reunește de două ori pe an. Mai precis, Consiliul este
compus din câte un reprezentant la nivel ministerial al fiecărui stat membru,
împuternicit să angajeze guvernul statului membru pe care îl reprezintă și să exercite
dreptul de vot.257
Președenția Comitetului de Miniștri este asigurată de fiecare țară prin rotație, la
interval semestrial și de asemenea, se stabilește politica generală a Consiliului prin
252
Marian Ștefănescu, op. cit., p. 126.
253
Ibidem, p. 127.
254
Ibidem, p. 126.
255
Iordan Gheorghe Bărbulescu, Procesul decizional în Uniunea Europeană, Editura Polirom, Iași, 2008, p. 231.
256
257
NECLASIFICAT
78 din 142
NECLASIFICAT
diferite sarcini precum votarea bugetului, pregătirea programului de lucru, se discută

problemele Adunării parlamentare și de asemenea adoptă Convenții.258
Președinția Consiliului este sprijinită de Secretariatul General permanent al
acestuia. Are în sarcină convocarea Consiliului; stabilește ordinea de zi; semnează
actele Consiliului și ordonează notificarea sau publicarea acestora; spirijnă găsirea unor
soluții de compromis în anumite momente; dirijează deliberările și organizează trecerea
la vot.259
În ceea ce privește votul, majoritatea calificată se definește ca fiind egală cu cel
puțin 55 % din membrii Consiliului, cuprinzând cel puțin cincisprezece.260 Tratatul de
la Nisa aduce reglementări, anume „dispozitivul de siguranță” demografică, prin care
un stat membru poate solicită să se verifice dacă majoritatea calificată reprezintă cel
puțin 65% din populația totală a Uniunii. În cazul în care această condiție nu este
îndeplinită, măsura nu este adoptată.261 Consiliul hotărăște cu majoritate calificată, cu
excepția cazului în care tratatele dispun altfel.262.
Consiliul nu tratează aspecte care privesc cadrul militar, însă inglobează
probleme care interesează societatea europeană. Consiliul elaborează politica externă
și de securitate comună a UE, încheie acorduri internaționale și, împreună cu
Parlamentul European, adoptă bugetul UE.263 Deși Consiliul are putere legislativă și
bugetară, nu beneficiază de o autoritate formală în raport cu celălalte instituții ale
Uniunii Europene.264
258
259
260
261
Tratatul de la Nisa și Convenția privind viitorul Europei, în
http://www.europarl.europa.eu/ftu/pdf/ro/FTU_1.1.4.pdf, accesat la data de 15 aprilie 2019.
262
263
Consiliul Uniunii Europene, în https://www.consilium.europa.eu/media/35834/qc0617489ron.pdf, accesat la data de
15 aprilie 2019.
264
NECLASIFICAT
79 din 142
NECLASIFICAT
Două sectoare care predomină interesul Consiliului se referă la cooperarea

juridică și aspecte care țin de drepturile omului, mass media, probleme economice,
învățământ, puterea regională și locală, ș.a.265
Obidectivele principale ale Consiliului Uniunii Europene sunt în număr de patru
direcționate astfel:
- protecția drepturilor amului și a libertăților cetățenești;
- favorizarea dezvoltării democrației;
- edificarea păcii;
- ameliorarea calității vieții poparelor Europene.266
Consiliul Uniunii Europei mai are în componența sa, pe lângă Consiliul de
Miniștri, Consiliul Reprezentanților Permanenți (COREPER). Acesta este constituit
din funcționari și tehnicieni ai statelor membre.267 Tototdată, aceștia sunt reprezentanții
permanenți ai guvernelor statelor membre răspunde de pregătirea lucrărilor Consiliului
și de executarea mandatelor care îi sunt încredințate de către acesta. Comitetul poate
adopta decizii de procedură în cazurile prevăzute de regulamentul de procedură al
Consiliului. 268
3.3. Parlamentul European

Parlamentul European, instituția exista și înainte să dețină un nume oficial, însă
avea o altă denumire și anume, ”Adunarea”. În acest context, liderii statelor se adunau
și aveau discuții la nivel european despre problemele, sugestiile, fiecărui stat in parte.
Prevederile care au fost recunoscute în Tratatul de la Roma, inclusiv denumirea veche
a Parlamentului european de astăzi. Reprezentanții participă într-un cadru legislativ,
fiind denumiți ca ”organism de exprimare democratică și de control politic al
265
266
Ibidem, passim 68-71.
267
Iordan Gheorghe Bărbulescu, op. cit., p. 231.
268
Tratatul de funcționare a Uniuii Europene, art. 240, paragraful 1.
NECLASIFICAT
80 din 142
NECLASIFICAT
Comunităților Europene”.269 Parlamentul European nu trebuie identificat cu un

parlament național, ci cu un legislativ național.270
Membrii Parlamentului sunt reprezentanții cetățenilor fiecărei țări membre.271
Aceștia sunt aleși o dată la cinci ani. Este singura instituție în care membrii sunt aleși
direct de cetățenii statelor membre.272 Cetățenii europeni sunt reprezentați în mod
proporțional descrescător plecând de la un număr de nouăzeci și șase de locuri pentru
statele cele mai populate și coborând la un prag minim de șase membri pentru statele
cu populații mai puțin numeroase. Numărul membrilor Parlamentului nu trebuie să
depășească în total mai mult de 751 (inclusiv președintele).273
Abia în 1974 toți șefii de state și-au dat acordul pentru a se organiza alegerile
oficiale pentru Parlamentul Uniunii Europene.274 Ulterior s-a stabilit data în care se
desfășoară alegerile, fiind între 7 și 9 iuniu 1979, la 20 septembrie 1976 se aprobă textul
pentru alegerea membrilor, iar la 1 iulie 1978275 intră în vigoare pentru ca alegerile să
aibă loc.
În 1994, când deja aveau loc pentru a treia oară alegerile parlamentare europene,
Marea Britania, Italia, Germania și Frața ocupau locuri fruntașe276 cu același număr de
membri care aparțin în următorii cinci Parlamentului Uniunii Europene.
Este de menționat faptul că, Parlamentul are în veghe Comisia, care fără ”sfatul”
acesteia, Parlamentul poate lua decizii neprielnice poporului european. De asemenea,
Parlamentul alege președintele Comisiei.277 Alegerile Politici Europene și de Securitate
269
Dana Victoria Savu, op. cit., p.73.
270
Mihaela Bușe, Perspective ale politicii de securitate și apărare a României determinate de politica externă și de
securitate comună a Uniunii Europene, Editura Universității Naționale de Apărare ”Carol I”, București, 2012, apud
Iordan Gheorghe Bărbulescu, Daniela Răpan, Dicționar explicativ trilingv al Uniunii Europene, Editura Polirom, Iași,
2005, p. 488.
271
Tratatul privind Uniunea Europeană, art. 14, paragraful 2, în https://eur-
lex.europa.eu/resource.html?uri=cellar:2bf140bf-a3f8-4ab2-b506-fd71826e6da6.0001.02/DOC_1&format=PDF,
accesat la data de 13 aprilie 2019.
272
273
274
275
Ibidem, p. 73.
276
Ibidem, p.74.
277
NECLASIFICAT
81 din 142
NECLASIFICAT
Comune au nevoia indispensabilă de consultarea cu Parlamentul European, care va fi

anunțat ulterior și de evoluția atât PESC cât și evoluția Politicii de Securitate și Apărare
Comună (PSAC).278
Parlamentul European are în atribuțiile sale de asemenea funcțiile legislative și
bugetare pe le reglementează în prezența Consiliului, conform Tratatului privind
Uniunea Europeană. Exercită funcții de control politic și consultative în condițiile
stabilite prin tratate. 279
Pe latura financiară, cheltuielile obligatorii (CO) nu vor mai fi diferite de
cheltuielile neobligatorii (CNO), astfel încât PE și Consiliul vor fi pe ”picior de
egalitate”.280 Deciziile sunt în continuare sub cupola aprobării Parlamentului, acolo
unde reprezentanții statelor acceptă sau se opun.
Sistemul de alegeri nu a suferit modificări,astfel încât rămâne același sistem de
vot pentru membrii Parlamentului.281 Pe lângă aspectele legislative pe care le are în
subordine, Parlamentul European are în vedere și probleme administrative, vizate din
”bucătăria internă” a instituției. Problemele delicate precum asigurarea pe cât posibil a
unei proporționalități între numărul de locuri și numărul locuitorilor statelor pe care o
impune legitimitatea democratică a Parlamentului; garantarea reprezentării statelor mai
puțin populate precum Luxemburg, Malta, Estonia sau Cipru; garantarea forfetară a
egalității între statele mari; menținerea efectului Parlamentului în limitele
rezonabile.282
Actul Unic European este tratatul care aduce modificări instituționale, dar și
organizatorice în ceea ce privește formarea unui cadru legislativ. Acesta urmează trei
devize: în primul rând egalitatea cetățenilor Uniunii,283 are în vedere principiul
278
Adrian Năstase, op. cit., 190.
279
280
Francisco Aldecoa Luzarraga, Mercedes Guinea Llorente, op. cit., p. 161.
281
282
Sean van Raepenbusch, Drept instituțional al Uniunii Europene, Editura Rosetti Internațional, București, 2014, p.
222.
283
Adrian Năstase, op. cit., p. 192.
NECLASIFICAT
82 din 142
NECLASIFICAT
democrației reprezentative284 care se referă la faptul că, cetățenii sunt reprezentați

direct de Parlamentul Uniunii Europene, iar statele sunt reprezentate direct de Consiliul
European, iar în al treilea rând, principiul democrației participative,285 care presupune
transparența dintre instituțiile europene și cetățenii acesteia.
Tratatului privind Uniunea Europeană, care ulterior a fost schimbat cu Tratatul
de la Lisabona (2007), articolul 48 pune în lumină aspecte referitoare la revizuirea
tratatelor.
Tratatul de la Lisabona contribuie la codecizia Parlamentului European în
adoptarea legislației europene. Prin toată puterea de decizie, aflăm faptul că numărul
de decizii se extinde și obșine front comun alături de Consiliu.286 Guvernul oricărui stat
membru, Parlamentul European sau Comisia poate prezenta Consiliului proiecte de
revizuire a tratatelor.287 În cazul în care Consiliul European, după consultarea
Parlamentului European şi a Comisiei, adoptă cu majoritate simplă o decizie favorabilă
examinării modificărilor propuse, preşedintele Consiliului European convoacă o
Convenţie.288 Se iau în considerare și propunerii Băncii Centrale Europene. În vederea
adoptării de comun acord a modificărilor care trebuie aduse tratatelor, preşedintele
Consiliului convoacă o conferinţă a reprezentanţilor guvernelor statelor membre.289
Pentru adoptarea deciziilor prevăzute Consiliul European hotărăşte în unanimitate,
după aprobarea Parlamentului European, care se pronunţă cu majoritatea membrilor
care îl compun.290
3.4. Consiliul European

Uniunea Europeană avea nevoie de o abordare cuprinzătoare care să confere
sprijin și ajutor din toate punctele de vedere. Problemele externe cu care se confrunta
284
Ibidem, p. 193.
285
Ibidem, p.193.
286
Francisco Aldecoa Luzarraga, Mercedes Guinea Llorente, op. cit., p. 161.
287
Tratatul de la Lisabona, artcolul 48, paragraful 2, în https://eur-lex.europa.eu/legal-
content/RO/TXT/PDF/?uri=OJ:C:2007:306:FULL&from=RO, accesat la data de 14 aprilie 2019.
288
289
290
NECLASIFICAT
83 din 142
NECLASIFICAT
Europa dar și problemele interne generate de contrucția acesteia ridica semne de

întrebare care nu aveau răspuns. Astfel, în urma summitului de la Paris din 1961 s-a
propus discutarea tuturor acestor probleme.
Originile Consiliului European le aflăm încă din conferințele la nivel înalt în
care șefii de state și de guverne a Comunităților Europene se întruneau și se puneau de
comun acord în privința mai multor subiecte care amenință integritatea Comunităților
la cel mai înalt nivel. De exemplu, prima adunare de acest gen a fost inițiată de Charles
de Gaulle pe tema integrării militare291 în zona europeană. Faptul că nu s-a putut duce
până la capăt ideea lui de Gaulle, a dus la întreruperea întâlnirilor la nivel înalt. Ulterior,
acestea nu s-au mai ținut pe o perioadă de șase ani, din cauza diferendelor printre care
se enumeră și ”Criza scaunului gol”. În luna mai a anului 1967, conferințele la nivel
înalt au loc din nou curs cu ocazia împlinirii a 10 ani de la semnarea Tratatelor de la
Roma, respectiv Tratatele Comunităților Economice Europene și Euratom.
Consiliul European este instituția care nu are putere legislativă. Așadar, oferă
Uniunii Europene impulsurile de care are nevoie pentru dezvoltarea acesteia prin
definirea orientărilor și priorităților politice în sens general. Actul Unic European oferă
Consiliului European temei juridic, astfel încât reunește într-un singur document toate
modificările aduse prin tratatele deja existente.
În ceea ce privește Tratatul privind Uniunea Europeană (Tratatul de la
Maastricht), Consiliul European are în vedere coordonarea Politicii Externă și de
Securitate Comună. (PESC) dar și cooperarea în domeniul justiției și afacerilor interne
(JAI).
Consiliul European adoptă în unanimitate, la inițiativa Parlamentului European
și cu aprobarea acestuia, o decizie de stabilire a componenței Parlamentului
European.292
Conform Tratatului privind Uniunea Europeană, Înaltul Reprezentanr al Uniunii
pentru afaceri externe și politica de securitate,293 trebuie să fie prezent la lucrările
291
Mariua Păunescu, op. cit., p. 56.
292
293
NECLASIFICAT
84 din 142
NECLASIFICAT
Consiliului European. În prezent, acesta își desfășoară ședințele la Bruxelles, unde este
și sediul Consiliului European. Șefii de stat sau de guvern al fiecărui membru al Uniunii
Europene participă la aceste întâlniri de două ori pe semestru, adică de patru ori pe an.
Tratatul de la Lisabona aduce reforme referitoare la președenția Consiliului
European. S-a ales sistemul de rotație care permite fiecărui membru să dețină
președenția în ordinea aderării la Uniunea Europeană cu un mandat de doi ani și
jumătate, cu posibilitatea reînnoirii o singură dată.294 Cât despre președite acesta este
ales cu majoritate calificată de membrii acestuia, însă există de asemenea o condiție.
Persoana care ocupă această funcție trebuie să nu mai dețină o funcție la nivel național.
Acestă persoană care este aleasă în funcția de președinte a Consiuliului European, are
în atribuțiile sale prezidarea şi impulsionarea lucrărilor, asigură pregătirea şi
continuitatea lucrărilor Consiliului European, în cooperare cu preşedintele Comisiei şi
pe baza lucrărilor Consiliului Afaceri Generale, acţionează pentru facilitarea coeziunii
şi a consensului în cadrul Consiliului European, prezintă Parlamentului European un
raport după fiecare reuniune a Consiliului European,295 ș.a.
Reuniunile acestei instituții nu se publica. Doar în cazul în care deciziile pe care
le adoptă Consiliul European nu au un destinatar anume, acestea sunt publicare în
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.296
Cât ceea ce privesc atribuțiile Consiliului European, președintele este direct
responsabil de acestea fiind prezentarea Parlamentului unui raport după foecare
reuniune a Consiliului European și deciziile luate de acesta, facilitarea coeziunii
acestuia dar și a consensului în cooperare cu președintele Comisiei și pe baza lucrărilor
Consiliului de Afaceri Generale, dar și prezidarea și impulsionarea lucrărilor
acestuia.297
3.5. Alte organisme și agenții
294
295
Tratatul de la Lisabona, art. 9B, paragraful 6.
296
297
NECLASIFICAT
85 din 142
NECLASIFICAT
Instituțiile Europene care constribuie la stimularea, dezvoltarea, integritatea,

corectitudinea, ordinea Uniunii, sunt in număr de șapte. Acestea au fiecare temei
juridic, unele în urma reformelor aduse de unele tratate, altele care și-au inițiat propriul
regulament.
În ordinea importanței, amintim Curtea de Justiție a Uniunii Europene, Banca
Centrală Europeană și nu în ultimul rând, Curtea de Conturi. Acestea sunt instituții,
care la nivel european menajează controlul din punct de vedere economic, financiar dar
și juridic problemele interne referitoare la aceste aspecte menționate. De asemenea,
sunt importante dat fiind faptul că fac parte din grupul instituțional al Uniunii
Europene. Mai mult decât atât, sunt instutții de sine stătătoare, care independent
constituie un set de reguli și un temei juridic de asemenea.
Printre altele, acum că am menționat tot corpul instituțional, facem referire puțin
și asupra unui alt segment al Uniunii care poate avea o contribuție în demersurile sau
poate chiar negocierile unor tratate la nivel european din punctul de vedere al
sprijinului. Mai exact, este vorba de organe consultative ale Uniunii Europene, dar și
agenții, care au un rol secundar, de consultanță. Comitetul Economic și Social,
Comitetul Reprezentanților Permanenți, dar și consilii prin prisma cărora Uniunea
Europeană (COREPER)298 funcționează la cote maxime.
Toate acestea au contribuții egale în măsura în care nici una dinrte aceste
organisme nu a fost creat în scopul umplerii sau poate chiar crearea de locuri de muncă.
Fiecare dintre acestea comportă câte un rol esențial în dezvoltarea Uniunii.
3.5.1. Curtea de Justiție a Uniunii Europene

Înființată în urma Tratatului de la Paris din 1951, Curtea de Justiție a Uniunii
Europene (CJUE) devine organ jurisdicțional și începe funcționarea la un an după
Tratatul CECO, 1952. Aceasta este bazată pe tratate obligatorii, care o deosebesc de
restul instituțiilor.299 Știind asta, dar și faptul că practic articolele tratatelor și
298
299
Ibidem, p. 101.
NECLASIFICAT
86 din 142
NECLASIFICAT
paragrafele implicit sunt făcute pentru a fi respectate, adică, acționează ca o lege.

Astfel, Curtea de Justiție trebuie să poată intepreta și aplica în sfera domeniului de
acțiune legile scrise din tratatele ratificate.
Mai mult decât atât, Curtea de Justiție nu are mobilitatea de a acționa decât în
direcțiile date de tratatele obligatorii, anume Tratatele Comunităților. Aceasta are
misiunea de a asigura respectarea dreptului comunitar în interpretarea și aplicarea
tratatelor comunitare.300 De asemenea, tot în printre atribuții se enumeră și garanția
faptului că legislația UE este interpretată și aplicată în același mod în toate țările UE.301
Sediul acesteia se află la Luxemburg.302
Privind puțin și la membrii Curții de Justiție și formarea acesteia din punct de
vedere legislativ. Instituția cu funcție legislativă, care nu doar că emite legi, dar le și
pune în practică, este împărțită în două secții care îndeplinesc roluri diferite astfel încât,
instituția să funcționeze eficient și rapid.
Curtea nu se descurca singură, deoarece fluxul de cazuri era foarte ridicat. Astfel,
se înființează în anul 1988 Tribunalul de Primă Instanță.303 Dispersarea presupune
Curtea de Justiție așa cum se numește și instituția la nivel european pe de o parte și
Tribunalul pe de alta. Curtea de justiție este formată din câte un judecător din fiecare
stat membru Uniunii Europene.
Conform articolului 3 al Regulamentului de Procedură al Curții de Justiție,
înainte de a-și ocupa funcția, judecătorii care sunt numiți trebuie să depună un
jurământ. ”
În primă instanță, imediat după intrarea în vigoare a Tratatului CECO, Curtea de
Justiție număra nu mai mult de șapte membrii.304 Este de observat faptul că, pe măsură
ce statele îndeplineau condițiile de aderare în Uniunea Europeană, în Curtea de Justiție
300
Ibidem, p. 101.
301
Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE), în https://europa.eu/european-union/about-eu/institutions-
bodies/court-justice_ro, accesat la data de 07 mai 2019.
302
Petre Duțu, Cristina Bogzeanu, Reforma instituțională a UE din perspectiva Politicii Externe și de Securitate
Comună, Editura Univeristății Naționale de Apărare ”Carol I”, București, 2011, p. 20.
303
Ibidem, p. 21.
304
Tratatul de instituire a Comunității Europene a Cărbunelui și Oțelului – Tratatul CECO, în https://eur-
lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/HTML/?uri=LEGISSUM:xy0022&from=RO, accesatla data de 07 mai 2019.
NECLASIFICAT
87 din 142
NECLASIFICAT
era nevoie din ce în ce mai mult personal. Astfel, luăm exemplul valului de aderare a
Greciei, Spaniei și Portugaliei, când se numărau doar 13 judecători.
De-a lungul timpului, Curtea s-a confruntat cu fel și fel de cazuri, diverse și
totodată dinamince. În urma acestora, s-a stabilit care sunt cele mai frecvente cu care
aceasta se luptă pentru a asigura cetățenilor europeni egalitate în drepturi și în obligații.
Adesea, cazurile Curții sunt acțiuni:
- pentru pronunțarea unei hotărâri preliminare;
- intentate pentru neîndeplinirea obligațiilor;
- în anulare;
- în constatarea abținerii de a acționa;
- în despăgubiri.305
După stabilirea acestora, Curtea are, bineînțeles o procedură prin care rezolvă
toate cazurile, una standard, dar în funcție de fiecare caz, procedura se adaptează pe
măsură ce apar dificultăți în respectiva speță.
3.5.2. Banca Centrală Europeană

Pornind de la conceptul pe care W. Churchill l-a consacrat și a rămas în istoria
Uniunii Europene, în anul 1949, anume că, este important ca noi toți să ne dorim o
Europă unită și că avem toate șansele în realizara acestei idei inovatoare care s-a
dovedit a fi realizabilă dar și persistentă. Faptul că putem vorbi de o Uniune Europeană
astăzi, dovedește multitudinea de evenimente istorice cade ne au adus în acest punct.
În acest context, fenomenul integrării europene nu contravine noii realități
globale a lumii și nici nu oferă o variantă alternativă care o exclude pe prima, ci
reprezintă doar o altă perspectivă a fenomenului de globalizare, inedită în ceea ce
privește scara amplitudinii, dimensiunile abordării, strategia convergenﬂei și sensul
propagării valorilor comune, în paralel cu acceptarea sistemului axiomatic regional.306
Petre Duțu, Crostina Bogzeanu, op. cit., pp. 21-22.

305
Cătălin Popa, Banca Centrală Europeană și Politicile Monetare în zona euro, Editura Academiei Navale ”Mircea cel
306
Bătrân”, Constanța, 2008. p. 8.

NECLASIFICAT
88 din 142
NECLASIFICAT
Banca Centrală Europeană a fost înființată pentru coordonarea politicii monetare

din zona euro. Pentru aceasta, obictivul principal consta în menținerea stabilității
prețurilor.307 Datorită faptului că în Tratatul de la Lisabona se recunoaște statutul
Băncii, aceasta primește personalitate juridică.
Cooperarea monetară trebuia să existe încă de la semnarea și ratificarea
Tratatului de la Roma din anul 1957, ceea ce s-a și întâmplat. În baza acestui tratat,
articolul 105 alineatul 2 exemplifică explicit atribuțiile după care trebuie să funcționeze
piața monetară. Printre ele se enumeră monitorizarea poziției monetare și financiare a
statelor membre și a Comunităților și plăților generale ale statelor membre și de
asemenea să raporteze periodic Consiliului și Comisiei. Mai mult decât atâr, aceasta
trebuie să emită avize acestor instituții la cererea Consiliului sau a Comisiei sau din
proprie inițiativă.308 Acest moment a fost foarte important pentru viitorul Europei,
deoarece a fost considerat în fapt, punctul de debut al forumului cooperãrii monetare
europene de drept.309
Organezele de decizie ale Băncii Centrale Europene sunt Consiliul
guvernatorilor, Comitetul executiv și Consiliul general.310 Fiecare dintre aceste organe
au construcție proprie. Consiliul de guvernatori este format din membrii Comitetului
executiv, care la rândul lui este format din președinte, un vicepreședinte și alți patru
membri,311 dar și din guvernatorii băncilor centrale naționale ale statelor membre,
bineînțeles, cele care dețin moneda euro.312
Conform aceluiași articol (238, alineatul 2) din Tratatul de Funcționare a Uniunii
Europene (TFUE), Consiliul European are datoria de a numi Comitetul executiv,
hotărându-se cu majoritate calificată. La propunerea Consiliului, Parlamentul trebuie
307
308
Tratatul de la Roma, art. 105, alineatul 2, în https://eur-lex.europa.eu/legal-
content/DE/TXT/PDF/?uri=CELEX:11957E/TXT&from=EN, accesat la data de 12 mai 2019.
309
Cătălin Popa, op. cit., p. 29.
310
311
Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, art. 283, alineatul 2.
312
NECLASIFICAT
89 din 142
NECLASIFICAT
să își dea acordul, de asemenea și Consiliul guvernatorilor a Băncii Centrale Europene.

313
Mandatul acestora durează opt ani, fără posibilitatea reînnoirii acestuia.
Banca Centrală Europeană împreună cu alte 25 de bănci europene, alcătuiesc
Statului European al Băncilor Centrale (SEBC).314 Banca Centrală Europeană și
băncile centrale naționale ale statelor membre a căror monedă este euro, care constituie
Eurosistemul, conduc politica monetară a Uniunii.315 Acest Sistem nu este o instituție
de sine stătătoare și implicit este condusă. Organele care conduc și Banca Centrală
Europeană, au obligația de a coordona acest sistem european. În cadrul acestuia,
Comportamentul bãncilor naﬂionale participante este permanent centrat în slujba
realizãrii obiectivelor SEBC.316
În atribuțiile Băncii Centrale Europene se încadrează:
- definirea și punerea în aplicare prin intermediul politicii monetare a Uniunii;
- efectuarea operațiunilor de schimb valutar în conformitate cu articolul 219 din
TFUE;
- deținerea și administrarea rezervelor valutare oficiale ale statelor membre;
- promovarea bunei funcționări a sistemelor de plăți.317
313
314
Cătălin Popa, op. cit., p. 36.
315
316
Cătălin Popa, op. cit., p, 36.
317
NECLASIFICAT
90 din 142
NECLASIFICAT
3.5.3. Curtea de Conturi

Pe măsură ce zona euro devenea în centrul atenției cu fiecare ocazie. conturile
Uniunii Europene trebuiau în permanență monitorizate și mereu ținute în cel mai mare
control posibil. Administrarea fundurilor europene, din aceeași perspectivă ridică un
semn de exclamare din partea Uniunii.
Resursele la nivel european constituie o preocupare majoră. Curtea a fost creată
prin Tratatul bugetar din anul 1975 pentru sporirea eficacității de gestionare a finanțelor
Uniunii Europene.318 Sediul acestei instituții se află la Luxemburg.
Curtea de Conturi deține responsabilitatea controlului extern al bugetului general
al Comunităților și al bugetului operațional al CECO.319 Aceasta este una din cele șapte
instituții ale Uniunii Europene. A fost creată în sensul în care exprimă voința
guvernelor și ăn special al Parlamentului European, de a produce o schimbare calitativă
a controlului bugetar în condițiile creșterii considerabile a bugetului comunitar.320
Conform articolului 285, Curtea de Conturi este formată din câte un resortisant
din fiecare stat membru. Membrii săi își exercită funcțiile în deplină independență, în
interesul general al Uniunii.321 La rândul lor, Membrii Curții de Conturi sunt aleși
dintre personalitățile care fac parte ori au făcut parte, în statul lor, din instituțiile de
control financiar extern sau care au o calificare deosebită pentru această funcție.322
Aceștia sunt numiți pe o perioadă de șase ani.
Conform articolului 286, în îndeplinirea îndatoririlor lor, membrii Curții de
Conturi nu solicită și nici nu acceptă instrucțiuni de la nici un guvern și de la nici un
alt organism. Aceștia se abțin de la orice act incompatibil cu funcțiile lor.323
Cea mai importantă atribuție pe care Curtea o are este accea de a se asigura că
managementul financiar este unul sănătos. Aceasta implică asigurarea că bugetul
Uniunii Europene este aplicat corect, dacă veniturile și cheltuielile sunt obținute și
318
Ibidem, p. 75.
319
320
Ibidem, p. 103.
321
Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, art. 285.
322
323
NECLASIFICAT
91 din 142
NECLASIFICAT
înregistrate legal. Curtea de Conturi trebuie să rămână independentă față de celălalte,

deoarece doar așa îți pot spori activitățile, fără a fi perturbate. Reversul medaliei
prezintă totuși o legătură între acestetoate aceste instituții, în condițiile în care Curtea
controlează și monitorizează activitățile referitoare la buget.
Se obervă a îmbinării a două instituții anterior menționate, la nivel de cooperare
în ceea ce privește activitatea de gestionare a veniturilor și cheltuielilor Uniunii
exercitată de Banca Europeană de Investiții, dreptul de acces al Curții la informațiile
deținute de Bancă este reglementat printr-un acord încheiat între Curte, Bancă și
Comisie. În lipsa acestui acord, Curtea are, cu toate acestea, acces la informațiile
necesare pentru a efectua controlul veniturilor și cheltuielilor Uniunii administrate de
Bancă.324
Aceasta nu deține funcții și puteri legale. Dacă auditorii descoperă nereguli sau
chiar fraude, Curtea de Conturi informează Oficiul European de Luptă Antifraudă.325
Comitetul pentru controlul calității auditului este format la rândul său din membrul
responsabil de această acțiune și din doi alți membri proveniți din oricare dintre cele
cinci camere.326 Comitetul se ocupă pe cât posibil de politicile de audit, standarde și
metodologie, de srijin și de dezvoltarea auditului precum și de controlul și calitate.327
3.5.4. Comitetul Reprezentanților Permanenți

Comitetul Preprezentanților Permanenți, numit și COREPER, se subordonează
Consiliului Uniunii Europene. După cum se menționează anterior, acest comitet, dar și
altele care indeplinesc funcții atât executive, cerințe ale Consiliului pe care aceștia
trebuie să le îndeplinească. Mai mult decât atât, acest gen de comitet oferă sprijin și
consiliază instituțiile de sine stătătoare care au mici probleme în organizarea și
funcționarea la nivel european.
324
325
Petre Duțu, Crostina Bogzeanu, op. cit., p. 25.
326
Marius Paunescu, op. cit., p. 76.
327
Ibidem, p. 76.
NECLASIFICAT
92 din 142
NECLASIFICAT
Conform Tratatului privind funcționarea Uniunii Europene, comitetul este

constituit din reprezentanții permanenți ai guvernelor statelor membre răspunde de
pregătirea lucrărilor Consiliului și de executarea mandatelor care îi sunt încredințate
de către acesta. Comitetul poate adopta decizii de procedură în cazurile prevăzute de
regulamentul de procedură al Consiliului.328
Rolul pe care COREPER îl îndeplinește se întinde pe șase domenii vaste
acoperite de Consiliului Uniunii Europene, printre care se enumeră:
- Agricultură și Pescuit (doar chestiuni financiare sau măsuri tehnice privind
legislația veterinară, fitosanitară sau legată de domeniul alimentar)
- Competitivitate
- Educație, Tineret, Cultură și Sport
- Ocuparea Forței de Muncă, Politică Socială, Sănătate și Consumatori
- Mediu
- Transporturi, Telecomunicații și Energie.329
În funcție de necesitățile Consiliului UE, aceștia se reunesc pentru a discuta
problemele din domeniile anterior menționate ori de câte ori este nevoie, dar de obicei,
acestea sunt săptămânale. Ședinețele sunt prestabilite, iar ordinea de zi este deja
efectuată. Se știu de dinainte subiectele discuțiilor, astfel încât reuniunile la nivel de
comitet să fie eficiente și relativ scurte.
Coreper este alcătuit din „reprezentanții permanențiˮ ai fiecărui stat membru,
care sunt, de fapt, ambasadorii țărilor lor pe lângă UE. Reprezentanții permanenți
exprimă poziția guvernelor lor.330
Se desfășoară pe două niveluri de grupuri. La nivel de ambasadori, numit și
COREPER I discutându-se problemele ce țin de politică și de instituții sau de relațiile
328
329
Coreper I, în https://www.consilium.europa.eu/ro/council-eu/preparatory-bodies/coreper-i/, accost la data de 12 mai
2019.
330
Ibidem.
NECLASIFICAT
93 din 142
NECLASIFICAT
externe ori politicile de ajutor pentru dezvoltare, iar la nivel de adjuncți numit și
COREPER II, unde se dezbate procedura pentru ordinea de zi a Consiliului.
3.5.5. Comitetul Economic și Social European

Acest comitet s-a înființat odată cu Tratatul de la Roma, în anul 1957, atunci
când era nevoie de un organism consultativ reprezentând organizațiile lucrătorilor și
angajatorilor și alte grupuri de interese.331 Comitetul Economic și Social European
(CESE), transmite avize legate de problemele europene către cele trei instituții care au
rol decizional, resprectiv Comisia, Consiuliul Uniunii Europene, dar și Parlamentul
European. Acest comitet constituie o punte de legătură între cele trei, astfel încât își
exercită abilitățile de sprijin și de consiliere în problemele care aparmla nivel european
și pe care instituțiile menționate trebuie să ia decizii in acest sens.
Comitetul Economic și Social european are în compoenneța sa 350 de
reprezentanți din toate țările membre, care sunt însărcinați cu menținerea echilibrului
și susținerii Consiliului Uniunii Europene.
În altă ordine de idei, CESE, mite anul între 160 și 190 de avize. De asemenea,
la evenimentele anuale poate interveni cu o idee invoatoare care poate contribui la
îmbunătățirea vieții Uniunii Europene.
În centrul atenției se află societatea civilă, care în special tinerii săritori și curioși.
Cadrul cuprinde și domeniul economic, dezvoltării durabile, în domeniul energiei, ș.a.
Se ocupă cu organizarea adunărilor la nivel european precum conferințe, audieri
publice, dezbateri la nivel înalt, dar și nouă sesiuni plenare pe parcursul unui singur
an.332
În ceea ce privește organizarea politică, Comitetul Economic și Social european
are în componența sa un președinte, care menajează și problemele legate de economie,
respetiv buget dar și în ceea ce privește comunicarea. Pentru fiecare dintre aceste
comisii există câte un președinte, astfel încât, comunicarea să fie eficientă și eficace.
331
Comitetul Economic și Social European (CESE), în https://europa.eu/european-union/about-eu/institutions-
bodies/european-economic-social-committee_ro, accosat la data de 12 mai 2019.
332
Comitetul Economic şi Social European, în https://www.eesc.europa.eu/ro/policies, accosat la data de 12 mai 2019.
NECLASIFICAT
94 din 142
NECLASIFICAT
Organizarea administrativă relevă un Secretar General, care trebuie să menajeze la

nivel de comitet și problemele bugetare dar și pe cele de comunicare.
Comunitățile sunt ăndrumate de ajutorul oferit în materie de decizii profesionale
și mizează pe acest comitet pentru abilitățile pe care le deține. Existența acestuia
permite apropierea realității europene de diferitele ramuri ale vieții din punct de vedere
profesional.333
Participarea la elaborarea textelor este un al atribut al Comitetului Economic și
Social European, prin prisma Actului Unic European care a consolditat acest lucru.
Pertenerii social, în ulterioara Uniune Europeană vor ocupa un loc care îi privilegiază
în ceea ce privește progresul Comunității.334
333
334
Ibidem, p. 103.
NECLASIFICAT
95 din 142
NECLASIFICAT
CAPITOLUL 4
OPERAȚIILE MILITARE ALE UNIUNII EUROPENE
Plecând de la integrarea Uniunii Europene, statele membre din Europa de Est

și centrale și-au consolidat instituțiile democratice, au înregistrat progrese
economice335 și nu în ultimul rând, dovadă fiind istoria, acestea s-au dispersat într-o
formă multipolară în care și-au afirmat independența una fașă de cealaltă chiar daca
îmoreună fromează un tot unitar.
Uniunea Europeană este supusă celei mai mari extinderi din istoria acesteia.
Tratatele anilor ’90 au adus reforme în privința intituționalizării, a Comisiei Europene,
a Consiliului Uniunii Europene dar și a Consiliului European. Prosperitatea Uniunii
Europene este încă în continuă dezvoltare. Ideile inovatoare ce aduc cetățenilor
europeni un trai mai bun, sunt în desfășurare odată cu liderii europeni.
Au trecut mai bine de patru decenii în care integrarea Uniunii Europene adusă
în plan primordial prin tratate ratificate și consolidate prin altele la începutul secolului
al-XXI-lea. Ei bine, astăzi există multe reușite precum instituții comunitare, drept
comunitar, imn, steag, cetățenie, monedă unică, dar cel mai important, bugetul
comunitar.336
Se observă că alegerea minuțioasă a organelor legislative are un efect pozitiv
asupra a democrției, care din acest punct de vedere funcționează fără roți ajutătoare.
Guvernele din Europa Centrală au avut activități sporite, iar aderarea în Organizația
Tratatului Nord-Atlantic este un pas foarte important. Fiind membru a acestei
organizații, dar și a Uniunii Europene este un beneficiu de ambele părți. Odată protecția
Țările din Europa Centrală și de Est în drumul spre Uniunea Europeană, Fundația Eurisc, București, 1997, p. 5.
335
Academia de Înalte Studii Militare Colegiul Superior de Stat Major, Uniunea Europeană între concepție și realitate,
336
Editura Academiei de Înalte Studii Militare, București, 2000, p. 13.

NECLASIFICAT
96 din 142
NECLASIFICAT
statului care este membru NATO cu activarea articolului 5, iar pe de altă parte, sporirea
dezvoltării pentru statele care sunt membre Uniunii Europene.
Reversul medaliei este caracterizat de apărarea militară a Uniunii Europene. În
raport cu NATO, fiecare stat membru care a semnat și Tratatul Nord-Atlantic
beneficiază de apărare colectivă și de securitate comună în urma activării capitolului
cinci. Acestea se aplică pentru fiecare stat în parte, pe cont propriu dar și împreună. În
schimb Uniunea Europeană, ca și organizașie, ca un cumul de state care sunt membre,
nu au ”siguranța zilei de mâine” în sensul în care, din punct de vedere militar, Uniunea
Europeană trebuie să se dezvolte considerabil. De aceea se desfășoară activități ce
sporesc ideile europene în acest sens.
Vorbim despre politici care au încercat pe cât posibil să menajeze și să
managerieze aceste aspecte ale Uniunii. Politica Externă și de Securitate Comună
(PESC) și Politica Europeană de Securitate și Apărare (PESA), au în vedere aspecte
care privesc viitorul Europei, viitorul relaționării UE - NATO, dar și UE-SUA tipul de
politică de securitate în raport cu NATO, dar și relațiile cu Estul, respectiv Rusia,
China, etc.337
Linia de dezvoltare a PESC pornesc în completarea europeană a Organizaiei
Nord-Atlantice. Pe această cale, politica externă a pornit din simplul fapt că SUA era
considerată ”eliberatorul comunismului” și ”garantul securității în fața pericolului
rusesc”.338 Din acest punct de vedere, pentru eliberarea europenilor de sub aripa
americană, se dezvolta aceste două politici care au la bază formarea din punct de vedere
al securității și apărării a Uniunii Europene.
Criza din Irak a fost pentru statele europene o provocare, în urma căruia adevărul
devenea din ce în ce mai clar: ”lipsa importanței militare a Europei în raport cu
SUA”.339 Puterea civilă și puterea militară trebuie bine diferențiată. Acestea două se
pot suprapune, dar lipsa uneia dintre ele poate avea urmări dezastruase.
337
Iordan Gheorghe Bărbulescu, UE politicile extinderii, Editura Tritonic, București, 2006, p. 94.
338
Ibidem, p. 94.
339
Ibidem, p. 446.
NECLASIFICAT
97 din 142
NECLASIFICAT
Noțiunea de putere militară presupunea ca greutatea și influența actorilor din

mediul internaționali să depindă de existența unei forțe militare proprii cu efect
disuasoriu.340
Politica de apărare și politica externă trebuie să fie puternice în concordanță cu
provocările majore la adresa securității Uniunii Europene. Dacă există doar o politică
externă bună iar apărarea nu este eficace, pe plan internțional lucrurile șubrezesc,
deoarece nucleul de apărare trebuie bine definit în raport cu alte organizații. Dacă ne
referim la o politică externă mai șubredă, politica de apărare, chiar dacă este foarte bine
construită pe o sumă de piloni bine înfipți, pe plan internațional nu se va afirma tocmai
din cauza politicii externe care nu este pusă la punct. Rezultă de aici faptul că politica
de apărare este doar un instrument al politicii externe.341
4.1. Politici și strategii militare ale UE

Formarea Uniunii Europene, dar și instituirea acesteia s-a întins pe o perioadă
de aproape jumătate de secol. Secolul XXI aduce Uniunii evoluții extraordinare în
comparație cu perioada de formare.
Debutul Războiului Rece în Europa, mai exact prin 1950, s-a dorit înființarea
unei Comunități Europene de Apărare (CEA), care trebuia ratificat de Franța. Aceasta
trebuia să conducă la crearea unei forțe militare integrate342 care să poată susține lupte
armate sub conducerea Uniunii Europene. Politica europeană lasă de dorit, de altfel
nici acest tratat nu a fost ratificat, din motive interne, iar aceste motive au dus la
stoparea apărării din punct de vedere militar a Europei.
Fiind recunoscută la nivel mondial, pe scena internațională devine un punct de
reper pentru ceilalți actori, lucru care nu poate trece neobservat. Astfel, Uniunea
Europeană trebuie să mențină standardele ridicate la cel mai înalt nivel.
340
Ibidem, p. 446.
341
Ibidem, p. 446.
342
Irina Tătaru, Capacitatea Uniunii Europene de gestionare a crizelor în domeniul militar și civil. Prezent și
perspective, Editura Universității Naționale de Apărare ”Carol I”, București, 2012, p. 78.
NECLASIFICAT
98 din 142
NECLASIFICAT
Cunoscând foarte bine istoria acesteia, de-a lungul lucrării, se observă acuratețea
cu care Uniunea tratează crizele, provocările dar și riscurile la care se supune. Prin
prisma acestor lucruri, latura militară de această dată este mai puțin dezvoltată în acea
perioadă.
Cu toate acestea, începutul secolului XXI dezvăluie politici și strategii pe care
Uniunea Europeană le propune pentru a spori activitățile militare și pentru
independența pe scena internațională din punct de vedere militar.
Dat fiind faptul că Statele Unite ale Americii era suprasaturată de implicare în
crizele din europene, dar și faptul că NATO era singura forță militară care putea să
ducă la bun sfârși operații militare, implicarea Uniunii Europene este tot mai activă și
de asemenea tot mai eficace, încă din anul 1999, când Politica Europeană de Securitate
și de Apărare (PESA) ia contur în soluționarea crizelor din întreg mapamondul.343
Aceste aspecte au favorizat dezvoltarea Uniunii pe acest segment, astfel că a fost
pus sub temei juridic. Tratatele de la sfărșitul secolului XX și începutul secolului XXI
demarează discuții serioase în legătură cu înfăpuirea unei politici de securitate.
4.1.1. Politica Externă și de Securitate Comună

Tratatul de la Maastricht din anul 1992, oferă un cadru juridic de manifestare a
politicii de securitate și apărare. În baza acestui tratat, Politica Externă și de Securitate
Comună (PESC) este reprezentat ca un al doilea pilon în ceea ce privește dezvoltarea
Uniunii Europene. În momentul Maastricht, aceasta este construită pe cei trei piloni și
abordează o nouă metodă, polarizarea.344
Ulterior, politica este pusă la punct, nuanțată și foarte bine consolidată prin
tratatele de la Nisa și Amsterdam,345 din anii 2000, respectiv 1997, unde intră și în
scena internațională în mod activ.346
343
Ibidem, p. 64.
344
345
Politica Externă și de Securitate Comună (PESC), în https://www.mae.ro/node/46864 accesat la data de 21 mai
2019.
346
NECLASIFICAT
99 din 142
NECLASIFICAT
Tratatul de la Amsterdam creează pentru prima dată un Înalt Reprezentant pentru

PESC, care ocupă simultan funcția de Secretar General al Consiliului. Tratatul de la
Nisa, stabilește legături transparente între statele europene din punct de vedre militar
și de asemenea stabilește câteva numere semnificative pentru a pune în aplicare și a
intra ăn teatru de operații cu armata europeană contituită din 60.000 de militari, dar și
incorporarea anoi organisme politico-militare care să funcționeze în cadrul
Consiliului.347
În conformitate cu același tratat, misiunile de tip Petersburg erau acum parte
integrată. având ca obiective definire tipurilor de acțiuni militare pe care Uniunea
trebuie să le adopte pentru prevenirea crizelor. De asemenea, introduc și misiuni de tip
umanitar, menținerea păcii. Aceste misiuni de tip Petersburg, sunt extinse în conținutul
Tratatului de la Lisabona, primid misiuni de dezarmare a armelor, prevenirea
conflictelor, misiuni de combatare a forțelor în managementul crizelor, misiuni de
asistență și sfaturi în domeniul militar,348 ș. a.
Membrii Consiliului European, identifică interesele strategice ale UE, determină
obiectivele și definește orientările generale ale PESC,349 iar memebrii Consiliului
Uniunii Europene decide preponderent prin consens cu privire la acțiunile sau
pozițiile350 din cadrul Politicii.
În baza Titlului V din Tratatul privind Uniunea Europeană, care este recunoscut
și ca îmbunătățirea Tratatului de la Maastricht, are câteva obiective foarte bine puse la
punct și care nu permit încălcarea acestora sub nicio formă. printre care se enumeră:
- apărării valorilor, a intereselor fundamentale, a securității, a independenței și
integrității;
- consolidarea și sprijinul democrației, a statului de drept, a drepturilor omului și a
principiilor dreptului internațional;
347
Ibidem, p. 92.
348
Shaping of a Common Security and Defence Policy, în https://eeas.europa.eu/topics/common-security-and-defence-
policy-csdp/5388/shaping-of-a-common-security-and-defence-policy-_en, accosat la data de 24 mai 2019.
349
Politica Externă și de Securitate Comună (PESC), în https://www.mae.ro/node/46864 accesat la data de 21 mai
2019.
350
Ibidem.
NECLASIFICAT
100 din 142
NECLASIFICAT
- menținerea păcii, prevenirea conflictelor și consolidarea securității internaționale;

- promovarea dezvoltării durabile pe plan economic;
- încurajarea integrării tuturor țărilor în economia mondială, inclusiv prin eliminarea
treptată a barierelor în calea comerțului internațional;
- participarea la elaborarea unor măsuri internaționale pentru conservarea și
îmbunătățirea calității mediului și gestionarea durabilă a resurselor naturale mondiale,
în vederea asigurării unei dezvoltări durabile;
- acordarea asistenței populațiilor, țărilor și regiunilor care se confruntă cu dezastre
naturale sau provocate de om;
- promovarea unui sistem internațional bazat pe o cooperare multilaterală mai
puternică și pe o bună guvernare globală.351
Apărarea europeană, implicit acțiunile Politcii Externe de Securitate Comună,
devine un subiect care preocupă Uniunea Europeană într-un prim-plan. Interesele
acestea sunt de menținerea stabilității în lume, dar și promovarea acesteia pe întreg
mapamondul. În acest scop, atrage după sine și ochii rău-făcătorilor. Astfel, Uniunea
Europeană dezvoltă tot mai mult PESC, iar în întâmpinare anumitor amenințări sau
crize la adresa securității, aceasta colaborează de asemenea și cu alte țări sau
organisme.
Strategia Globală a Uniunii Europene (EUGS) a fost elaborată de către Înaltul
Reprezentant al Uniunii Europene pentru afaceri externe şi politica de securitate și
Vicepreşedinte al Comisiei Europene, Federica Mogherini. Aceasta a fost mandatată
de Consiliul European din iunie 2015352 în desfășurarea și elaborarea unei astfel de
strategii la nivel global.
Eficacitatea și eficiența acesteia are ca font moral o serie de priorități în baza
cărora activitățile s-au desfășurat într-un mod armonios, anume:
- consolidarea securității și a sectorului apărării;
351
Tratatul privind Uniunea Europeană, Titlul V, Capitolul 1, art. 21, alineatul 2.
352
Strategia Globală de Politică Externă şi de Securitate a Uniunii Europene, în https://www.mae.ro/node/39086,
accesat la data de 21 mai 2019.
NECLASIFICAT
101 din 142
NECLASIFICAT
- investițiile în reziliența statelor și societăților situate la răsărit și la sud;

- elaborarea unei abordări integrate a conflictelor și a crizelor;
- promovarea și sprijinirea sistemelor regionale de cooperare și consolidarea unei
guvernanțe la nivel mondial fondate pe dreptul internațional;
- principiile din Carta ONU și din Actul final de la Helsinki.353
Perspectiva Politicii Externe și de Securitate Comună cuprinde elemente în
materie de securitate. În afara directivelor externe controlate și monitorizate în
permanență de către Înaltul Reprezentant, Competența Uniunii în materie de politică
externă și de securitate comună include toate domeniile politicii externe, precum și
toate chestiunile referitoare la securitatea Uniunii, inclusiv la definirea treptată a unei
politici de apărare comune care poate conduce la o apărare comună.354
Conform articolului 24, alineatul 3 al Tratataului privind Uniunea Europeană,
statele membre sunt obligate să pună în aplicare Politica Externă și de Securitate
Comună, sub supravegherea Comisiei, care urărește aplicarea din punct de vedere al
legalității a acesteia.355
PESC este pusă în aplicare de către Uniunea Europeană prin definirea
orientărilor generale, modalitățile de punere în aplicare a deciziilor care definesc
acțiunile care trebuie întreprinse de Uniune, dar și pozițiile care trebuie luate de către
aceasta.356
Parte extinsă a Politicii Externe și de Securitate Comună este Politica de
Securitate și Apărare Comună. Aceasta oferă Uniunii Europene mijloace militare, dar
și civile pentru a ridica procentajul de reușită în contracararea provocărilor majore sau
eventuale conflicte.357
353
Concluziile Consiliului privind Strategia Globală pentru Politica Externă și de Securitate a Uniunii Europene, în
http://data.consilium.europa.eu/doc/document/ST-13202-2016-INIT/ro/pdf, accesat la data de 21 mai 2019.
354
Tratatul privind Uniunea Europeană, art. 24, alineatul 1.
355
356
Ibidem, art. 25.
357
NECLASIFICAT
102 din 142
NECLASIFICAT
4.1.2. Politica de Securitate și Apărare Comună

Tratatul de la Lisabona ratificat în luna decembrie a anului 2009 menționează
pentru prima dată termenul de Politică de Securitate și Apărare Comună care
înlocuiește Politica Europeană de Securitate și Apărare (PESA).
Domeniul în care acționează aceasta, tot în planul afacerilor externe, dar mai
mult decât atât, desfășoară misiuni și menține securitatea și apărarea la nivel european.
Misiunile în acest cadru sunt de tip umanitar dar și misiuni de evacuare și misiuni de
gestionare a crizelor.358 Prin această politică, Uniunea Europeană este asigurată de
metode operaționale din punct de vedere militar dar și civil.
Politica de securitate și apărare comună include definirea treptată a unei politici
de apărare comune a Uniunii. Aceasta va conduce la o apărare comună după ce
Consiliul European hotărăște aceasta în unanimitate.359
Conform Tratatului privind Uniunea Europeană, statele membre se angajează să
își îmbunătățească treptat capacitățile militare.360 Acestea trebuie să constituie un front
comun care să acționeze în conformitate cu prevederile tratatelor. În acest sens, sunt
puse la dispoziție instrumente militare care să răspundă crizelor evetuale.
Înaltul Reprezntant influențează deciziile si totodată contribuie prin propuneri la
elaborarea acestei politici și o aduce la îndeplinire în calitate de împuternicit al
Consiliului.361
Anul 2003 este un an de reformă în privința apărării colective a Uniunii
Europene. Din acest motiv, se întocmește un document care să precizeze toate aceste
aspecte referitoare doar la strategia Uniunii. Acesta se cumește Strategia Europeană de
Securitate (SES) - o Europă mai bună într-o lume mai bună.362 În anul 2009 se
consolidează această strategie, conținutul și înțelesul ei rămân neschimbate.
358
Ibidem, p. 113.
359
360
361
362
Strategia europeană de securitate - O Europă sigură într-o lume mai bună, în
https://www.consilium.europa.eu/ro/documents-publications/publications/european-security-strategy-secure-europe-
better-world/, accesat la data de 24.05.2019.
NECLASIFICAT
103 din 142
NECLASIFICAT
Sunt puse în lumină aspecte definitorii mileniului al III-lea, precum conflictele

cu Orientul Mijlociu, dar și din alte regiuni care până în prezent sunt nesoluționate.
Mai mult decât atât, terorismul și criminalitatea organizată evoluează ridicând noi
amenințări.363 Strategia privește acțiunile multilaterale ale Uniunii Europene care sunt
în strânsă legătură cu obiectivele ONU.364
În luna iunie a anului 2015, Consiliul European a mandatat-o pe Frederica
Mogherini, Înaltul Reprezentant al Uniunii Europene pentru afaceri externe şi politica
de securitate și Vicepreşedinte al Comisiei Europene, pentru elaborarea Strategiei
Globale de Politică Externă şi de Securitate a Uniunii Europene.365 Finalizarea
strategiei este datat în 28 iunie 2016.366
Strategia Globală aduce în plan primordial importanța eficacității aplicării
securității și apărării. Doar că acest lucru nu se poate realiza decât prin implicarea
statelor membre și contribuirea acestora la menținerea securității și stabilității.367
În pofida faptului că, Politica de Securitate și Apărare Comună este relativ nouă,
are un potențial foarte ridicat de a evolua din mai multe puncte de vedere, inclusiv
politic și instituțional. Fiind un segment pe care Uniunea Europeană dorește să-l
dezvolte până în momentul în care aceasta ajunge la un nivel la care să nu mai depindă
de altă organizație nici măcăr în ceea ceprivește segmentul militar. De aceea, aceste
politici prezentate, au fost create în scopul protejării statelor membre ale Uniunii
Europene.
363
Strategia Europeană de Securitate pentru o Europă sigură într-o lume mai bună, p. 7, în
https://www.consilium.europa.eu/media/30815/qc7809568roc.pdf, accesat la data de 24 mai 2019.
364
Ibidem, p. 8.
365
Strategia Globală de Politică Externă şi de Securitate a Uniunii Europene, în https://www.mae.ro/node/39086,
366
Ibidem.
367
Implementing the Global Strategy: EU delivers on security and defence, în https://eeas.europa.eu/topics/eu-global-
strategy/47517/implementing-global-strategy-eu-delivers-security-and-defence_en, accost la data de 24 mai 2019.
NECLASIFICAT
104 din 142
NECLASIFICAT
4.2. Mecanisme instituționale și proceduri aplicative privind operațiile

militare
Înainte de înființarea unor instituții care să conducă operațiile militare,
vulnerabilitatea europeană avea un grad foarte ridicat. De aceea, pentru protejarea
statelor membre, Organizația Tratatului Nord-Atlantic este un prim partener care
susține din punct de vedere militar integritatea Uniunii Europene prin diferite acorduri
stabilite la nivel instituțional în cadrul acesteia.
În anul 2000, Acordul Berlin Plus este semnat, iar odată cu acesta se permite
utilizarea structurilor, mecanismelor și mijloacelor NATO pentru desfășurarea
misiunilor PESA.368
Politica Externă și de Securitate Comună este finanțată pe de o parte de statele
membre, iar pe de alta de către Comunitate.369 Astfel, natura interguvernamentală cât
și federală nu lasă loc de datorii sau lacune bugetare.
În mod evident, există și un parteneriat între cele două, care cuprinde o serie de
principii precum complementaritatea, evitarea duplicărilor, transparenţa, autonomia
decizională.370
Secolul XXI prezintă provocări la care Uniunea Europeană nu ar putea face față
de una singură. De asemenea, la nivelul celor două organizații, care au 22 de state
membre comune, fiind și membre NATO dar și membre ale Uniunii Europene.371
Tratatele desemnează baza juridică în care se manifestă și evoluează politicile
de securitate comună. În conformitate cu tratatele, instituțiile care servesc stabilitatea,
securitatea și apărarea colectivă a Uniunii Europene, de asemenea au un temei juridic.
Prin prisma tuturor acestor motive, Uniunea Europeană hotărăște înființarea
unor instituții care deservesc managerierea operațiilor militare conduse de Uniune. În
acest sens, principalul organism în ceea ce privesc operațiile militare. Nu este deajung
368
Shaping of a Common Security and Defence Policy, în https://eeas.europa.eu/topics/common-security-and-defence-
policy-csdp/5388/shaping-of-a-common-security-and-defence-policy-_en, accesat la data de 24 mai 2019.
369
370
Parteneriatul Strategic NATO-UE, în https://nato.mae.ro/node/282, accesat la data de 24 mai 2019.
371
Ibidem.
NECLASIFICAT
105 din 142
NECLASIFICAT
înființarea unor instituții, sistemul bugetar trebuie de asemenea bine coordonat, chiar
de un mecanism de sine stătător care are strict în atribuțiile sale acest aspect.
Instituționalizarea politicilor, s-a dorit control deplin și puteri absolute. Astfel,
Tratatul de la Nisa ratificat în anul 2009 luna decembrie, nu ocolește acest subiect.
Acest segment al domeniului militar, implicit PSAC, din cadrul Uniunii Europene, sunt
strict coordonate de Comitetul Politic și de Securitate (COPS). În acest sens, rolul
Comitetului Politic și de Securitate este de a:
- monitoriza situația internațională
- recomanda Consiliului abordări strategice și opțiuni de politică
- oferi orientări Comitetului militar, Grupului politico-militar și Comitetului
însărcinat cu aspectele civile ale gestionării crizelor
- asigura controlul politic și direcția strategică ale operațiilor de gestionare a
crizelor.372
COPS este format din ambasadorii statelor membre la Bruxelles și este prezidat
de reprezentanți ai Serviciului European de Acțiune Externă.373
4.2.1. Comitetul Militar al Uniunii Europene. Principalul organism privind

operațiile militare
Cheia succesului Politicii de Securitate și Apărare Comună a Uniunii Europene
o deține Comitetul Militar al Uniunii Europene (CMUE). Prin îndeplinirea cerințelor
Politicii Externe și de Securitate Comună care sunt menționate în Tratatul privind
Uniunea Europeană, mai exact în baza articolului 25, acest comitet mai are și rolul de
a evalua mediul de securitate internațional, de a direcționa politica în domeniul
dezvoltării capacităților militare.374
372
Comitetul politic și de securitate (COPS), în https://www.consilium.europa.eu/ro/council-eu/preparatory-
bodies/political-security-committee/, accesat la data de 24 mai 2019.
373
Ibidem.
374
NECLASIFICAT
106 din 142
NECLASIFICAT
Consiliul Uniunii Europene elaborează rapoarte în ceea ce privește situația la

nivel european al securității. Acest lucru se face pe baza examinării opțiunilor viabile
a Comitetului Militar al Uniunii Europene. Această examinare trebuie să dețină
legitimitate deoarece depind în cea mai mare măsură răspunsurile Uniunii Europene la
crizele și conflictele eminente. Comitetul se angajează în respectarea unor norme
instituționale, fără a aduce prejudicii procesului decizional specific fiecărui pilon.375
În cazul în care este nevoie de un răspuns de natură militară, Comitetul Militar
al Uniunii Europene are în vedere conducerea strategică dar și controlul politic pentru
a putea manevra cu ușurință situația și pentru a duce la bun sfârșit operația militară.
Comitetul Politic și de Securitate beneficiază de sfaturi în materie de securitate
și apărare din partea Comitetului Militar.376 Aceasta poate funcționa în ambele sensuri,
în sensul în care, Comitetul Politic poate elabora o strategie opțională care poate fi
soluția respectivei crize. Această strategie este înaintată directorului general al
Comitetului Militar. Ulterior, CMUE transmite Comitetului Politic împreună cu o
consiliere militară și o evaluare. În funcție de decizia Consiliului, se autorizează o
comandă inițială pentru comandantul operației.377
Comitetul Militar al Uniunii Europene este format din șefii de Stat Major al
fiecărui stat membru din cadrul Uniunii Europene. Acesta este cel mai înalt organism
militar instituit în cadrul Consiliului.378 Acesta dispune de un președinte permanent,
ales de CMUE întrunit la nivel de șefi de stat major și numit de Consiliu.379 Președintele
comitetului trebuie să fie un general care să aibă patru stele. Acesta este numit de către
Consiliului Uniunii Europene la recomandarea Comitetului Militar. pentru un mandat
de trei ani, în afara cazului în care Consiliului UE care hotărăște contrar. În prezent,
375
Teodor Frunzeti, op. cit., p. 289.
376
European Union Military Committee (EUMC), în https://eeas.europa.eu/topics/common-security-and-defence-
policy-csdp/5428/european-union-military-committee-eumc_en, accesat la data de 24 mai 2019.
377
Ibidem.
378
Comitetul militar al Uniunii Europene (CMUE), în https://www.consilium.europa.eu/ro/council-eu/preparatory-
bodies/european-union-military-committee/, accost la data de 24 mai 2019.
379
Ibidem.
NECLASIFICAT
107 din 142
NECLASIFICAT
președintele comitetului este generalul Claudio Graziano din data de 6 noiembrie 2018,
când a preluat mandatul de la generalul Mikhail Kostarakos.380
Președintele Comitetului Militar al Uniunii Europene publică în fiecare lună un
articol pe site-ul oficial al acestuia în legătură cu noutăți din mediul de securitate
internațional. Fiecare articol începe cu un mesaj din partea președintelui. Spre exemplu,
articolul lunii martie a anului 2019 are în componența sa detalii privind preluarea
președenției Consiliului UE de către România, dar și detalii privind misiunile militare
ale Uniunii Europene în desfășurare.
4.2.2. Athena - mecanism principal de finanțare

Alocarea bugetului în ceea ce privesc operațiile militare este un segment care
trebuie foarte bine pus la punct. Articolul 41 al Tratatului privind Uniunea Europeană
face referire la cheltuielile operaționale determinate de punerea în aplicare a
prezentului capitol sunt de asemenea acoperite de bugetul Uniunii, cu excepția
cheltuielilor legate de operațiile având implicații militare sau din domeniul apărării,
precum și în cazurile în care Consiliul adoptă în unanimitate o altă decizie.381
Având în vedere faptul că Tratatul privind Uniunea Europeană nu privea strict
bugetul domeniului militar, se decise înființarea unei organizații care să fie destinată
strict acestui segment. Astfel, apare un mecanism de gestionare a finanțării costurilor
comune ale operațiilor,382 numit Athena.383
Singurul stat care nu participă la acest mecanism este Danemarca. Toate celălalte
state membre Uniunii Europene contribuie la finanțarea operațiilor militare sau din
domeniul apărării în cadrul Uniunii Europene.
380
Ibidem.
381
382
Decizia (PESC) 2015/528 a Consiliului din 27 martie 2015 de instituire a unui mecanism de gestionare a finanțării
costurilor comune ale operațiilor Uniunii Europene care au implicații militare sau în domeniul apărării (Athena) și de
abrogare a Deciziei 2011/871/PESC, art. 2, alineatul 1, în https://eur-lex.europa.eu/legal-
content/RO/TXT/PDF/?uri=OJ:JOL_2015_084_R_0006&qid=1427824153272&from=EN, accesat la data de 24 mai
2019.
383
Ibidem, art. 2, alieantul 2.
NECLASIFICAT
108 din 142
NECLASIFICAT
Athena funcționează în baza Politicii de Securitate și Apărare Comune a Uniunii.

Acesta s-a instituit la data de 1 martie 2004.384 Temeiul juridic prin care Athena
funcționează se numește DECIZIA (PESC) 2015/528 A CONSILIULUI din 27 martie
2015 de instituire a unui mecanism de gestionare a finanțării costurilor comune ale
operațiilor Uniunii Europene care au implicații militare sau în domeniul apărării
(Athena) și de abrogare a Deciziei 2011/871/PESC.385
Instituțiile Uniunii Europene, cele care au rol administrativ au obligația de a
contribui la mecanismul Athena prin personalul de care dispune Uniunea. De
asemenea, comandanții care se ocupă de respectivele operații militare au în subordine
și acest segment de finanțare.
Sub comanda Comitetului Special, care este format din câte un reprezentant din
fiecare stat membru al Uniunii Europene,386 Athena este supravhegheată în permanență
și are sprijin economic.
Partea administrativă a mecanismului de finanțare este coordonată de un
administrator care îndeplinește atribuțiile în numele Athena.387 Acesta are în vedere
următoarele:
- întocmirea și supunerea Comitetului special orice proiect de buget. Secțiunea
„cheltuieli” referitoare la o operație din orice proiect de buget se stabilește la
propunerea comandantului operației;
- adoptă bugetele după aprobarea acestora de către Comitetul special;
- este ordonatorul de credite al secțiunilor „venituri”, „costuri comune aferente
pregătirii sau continuării operațiilor” și „costuri comune operaționale” angajate în
afara etapei active a operației;
384
Athena - finanțarea operațiilor militare de securitate și apărare, în
https://www.consilium.europa.eu/ro/policies/athena/, accesat la data de 24 mai 2019.
385
https://eur-lex.europa.eu/legal-
content/RO/TXT/PDF/?uri=OJ:JOL_2015_084_R_0006&qid=1427824153272&from=EN.
386
Decizia (PESC) 2015/528 a Consiliului din 27 martie 2015, art. 6, alineatul 1, în https://eur-lex.europa.eu/legal-
content/RO/TXT/PDF/?uri=OJ:JOL_2015_084_R_0006&qid=1427824153272&from=EN, accesat la data de 24 mai
2019.
387
NECLASIFICAT
109 din 142
NECLASIFICAT
- pune în aplicare acordurile financiare încheiate cu terții referitoare la finanțarea

costurilor comune ale operațiilor militare ale Uniunii;
- deschide unul sau mai multe conturi bancare în numele Athena.388
Administratorul este persoana care este tras la răspundere de către Comitetul
special. De asemenea, este împuternicit să ia măsurile pe care le consideră utile pentru
execuția cheltuielilor finanțate prin intermediul Athena,389 de asemenea coordonează
lucrările privind problemele financiare referitoare la operațiile militare ale Uniunii.
Administratorul reprezintă punctul de contact pentru administrațiile naționale și, după
caz, pentru organizațiile interna ționale în acest domeniu.390
Contabilul este o componentă a mecanismului Athena căruia i se furnizează
informații folositoare pentru a întocmi situații financiare care să prezinte o imagine
fidelă a patrimoniului Athena.391 Acesta are în atribuțiile sale următoarele:
- execuția corespunzătoare a plăților, încasarea veniturilor și recuperarea creanțelor
constatate;
- întocmirea situațiilor financiare anuale ale Athena și, după finalizarea fiecărei
operații, a situației financiare a operației;
- acordarea de asistență administratorului la prezentarea de către acesta, Comitetului
special, spre aprobare, a conturilor anuale sau a situației financiare a unei operații;
- definirea normelor și a metodelor contabile, precum și a planului de conturi;
- definirea și validarea sistemelor contabile pentru venituri, precum și, după caz,
validarea sistemelor stabilite de către ordonatorul de credite și destinate furnizării
sau justificării informațiilor contabile;
- păstrarea documentelor justificative;
- gestionarea trezoreriei, împreună cu administratorul.392
388
389
390
391
392
NECLASIFICAT
110 din 142
NECLASIFICAT
În baza juridică sunt prezentate toate normele in conformitate cu care Athena are
sau nu dreptul să acționeze. Este un mecanism care a fost înființat strict cu scopul de a
manageria și distribui bugetul Uniunii Europene pentru operațiile militare ale acesteia.
Athena urmărește principii care stau la baza finanțării în ceea ce privește bugetul.
Acesta trebuie să fie echilibrat când vine vorba de cheltuieli și venituri. Valuta este
estimată doar în moneda euro. În cazul creditelor, acestea sunt autorizate pe durata unui
exercițiu financiar care începe la 1 ianuarie și se încheie la 31 decembrie din același
an.393
Securitate bugetului este un aspect care nu trebuie omis menționării, astfel încât,
se identifică potențialul băncilor din teatrele de operații. De asemenea, prin securitate
bugetului se înțelege și aprecierea monedei pe piață.394
Pe parcursul unui an se întocmește un proiect de asministrator care calculează
estimativ cheltuieli, venituri, dar și credite pe anul următor astfel încât să nu se
depășească bugetul alocat ficărui an.
4.3. Tipuri de operații militare ale Uniunii Europene

Relaționarea Uniunii Europene cu Organizația Tratatului Nord-Atlantic este un
succes din mai multe puncte de vedere exemplificate prin multitudinea de acorduri
semnate, parteneriate și misiuni care s-au finalizat victorios. Conflictele din vecinătatea
Uniunii Europene prezintă un pericol pentru aceasta, fapt ce a determinat astfel de
relații cu NATO.
Uniunea Europeană, ca actor pe scena internațională în domeniul militar se poate
interpreta ca o concurență a Organizației Nord-Atlantice. Contrar presupunerilor,
Uninea Europeană nu face decât să întărească credibilitatea şi eficacitatea contribuţiei
europenilor la această organizaţie.395
393
394
Athena Operating Manual, p. 22, în https://www.consilium.europa.eu/media/21516/web_athena-manual.pdf, accesat
la data de 25 mai 2019.
395
Politica de Securitate şi Apărare Comună (PSAC), în https://www.mae.ro/node/1882, aceesat la data de 25.05.2019.
NECLASIFICAT
111 din 142
NECLASIFICAT
Sunt de asemenea delimitate domeniile strategice stabilitae de acest partenerial

bilateral, în sensul în care sunt folosite în scopul consolidării operațiilor militare. Cele
șapte domenii se împart astfel:
- amenințările hibride;
- cooperarea operațională, inclusiv chestiunile maritime;
- securitatea cibernetică;
- capabilitățile de apărare;
- industria și cercetarea;
- exercițiile coordonate;
- consolidarea capacităților.396
Principalul obietiv al Strategiei de securitate a Uniunii Europene este acela de a
pune în practică în ultimă instanță metodele de contracarare a crizelor și amenințărilor
la adresa securității și apărării Uniunii prin intermediul operațiilor militare și nu în
ultimul rând a bilanțului NATO-UE.
În cadrul deciziilor adoptate, Consiliul poate încredința punerea în aplicare a
unei misiuni unui grup de state membre care doresc să se angajeze în această misiune
și care dispun de capacitățile necesare, care la rândul lor, statele membre, împreună cu
Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, se pun
de acord cu privire la gestionarea misiunii.397
Operațiile militare sunt definite de un caracter subiectiv în ceea ce privește
protejarea populației civile și personalul internațional, de asemenea stabilizarea,
combaterea pirateriei, prevenirea conflictelor dar și asistența umanitară și protejarea
comerțului.
396
Cooperarea UE în materie de securitate și apărare, în https://www.consilium.europa.eu/ro/policies/defence-
security/, accesat la data de 25 mai 2019.
397
Tratatul privind Uniunea Europeană, art. 44, alieantul 1.
NECLASIFICAT
112 din 142
NECLASIFICAT
4.3.1. Stabilizarea
În momentul în care conflictele din zonele de conflict în care Uniunea Europeană
desfășoară misiuni de reîntregire, de evacuare, de restabilire a păcii, de consiliere și
asistență în domeniul militar sau chiar umanitare, escaladează pe o scară a riscului unde
intervenția unei operații militare terțe este absolut necesară.
Operațiile militare de stabilizare răspund la crize au obiective definite de
abodrarea cuprinzătoare din perspectiva relației militare NATO-UE. Acest tip de
operație militară, are ca scop reducerea violenței, amenințărilor la adresa securității
populației la un nivel rezonabil, care totodată poate fi controlat și supravegheat
împreună cu autoritățile civile din zona de acțiune.
4.3.2. Prevenirea conflictelor

Provocările secolului XXI nu sunt ușor de identificat, cu atât mai mult,
prevenirea lor face ca Uniunea Europeană să stabilească misiuni speciale în acest sens.
Prin acest tip de operație militară, Uniunea Europeană face referire la abordarea și
identificarea fundamentelor insecurității și factorilor care contribuie la apariția
provocărilor majore din sfera europeană, dar și factori externi care determină
izbucnirea unor noi conflicte la care Uniunea Europană trebuie să fie pregătită în orice
circumstanță.
4.3.3. Protecția populației civile și personalului internațional

Un alt tip de operații militare sunt cele care fac referire asupra protecției
populației civile și personalului internațional. În conformitate cu prevederile Cartei
ONU, drepturile și libertățile fundamentale ale omului este cel mai important segment
și scopul obiectivelor operațiilor militare.
Secolul XXI pune accentul pe populația civilă. Fiindcă provocările majore alea
Mileniului III au ajuns în situația în care amenințările să devine mortale pentru a nimici
o întreagă populație. În acest scop, ONU emite Rezoluții în baza căreia se inițiază
misiuni europene pentru protecția populației civile și personalului internațional.
NECLASIFICAT
113 din 142
NECLASIFICAT
4.3.4. Combatarea pirateriei

Printre altele, pirateria este unul din motivele pentru care Uniunea Europeană
desfășoară acțiuni militare împotriva acestia. Securitatea și apărarea internațională este
amenințată de piraterie și se urmărește combaterea acesteia prin proiecte, misiuni, etc.
Se urmărește o operație care să întrunească forțele aeriene și navale, astfel încât
forțele aeriene să exercite acțiuni de urmărire, iar cele navale de combatere efectivă a
navelor piraților.
4.4. Operații militare desfășurate până în prezent

Uniunea Europeană a intervenit în conflicte din afara teritoriului său precum
Sudan, Congo, Libia, etc. Toate aceste state au fost victime ale nerespectării drepturilor
și libertăților cetățenești, dar și victime ale atacurilor insurgenților sau organizațiilor
criminale care au avut un interes propriu pe teritoriul statelor respective.
Odată cu dezvoltarea instituțională și financiară a Uniunii Europene, domeniul
militar se extinde și totodată implică în astfel de crize exterioare întrebuințând
instrumentul militar pentru protejarea civililor din statele care nu s-au putut dezvolta
foarte mult din punct de vedere militar.
Organizațiile nonguvernamentale desfășoară pe această cale acțiuni umanitare
pentru civilii care au fost nevoiți să părăsească țara de origine. Uniunea Europeană se
numără printre acestea, dar pe partea militară, după cum urmează. Aceasta desfășoară
misiuni pentru protecția civililor, misiuni de stabilizare și de diminuare a violenței.
Atacurile împotriva populației civile în statele precum Sudan sau Libia sunt
dezastruase. Conflicte care escaladează foarte ușor spre un război neterminat și
conflicte la nivel politic prelungit.
La nivel global, în prezent, Uniunea Europeană s-a implicat în numeroase
conflicte, finanțate de Athena. Din fericire, unele s-au sfărșit. Reversul medaliei constă
în conflictele care sunt încă în desfășurare, dar care și tind să se îndrepte spre agravarea
situației.
NECLASIFICAT
114 din 142
NECLASIFICAT
Până în prezent, s-au finanțat șase operații militare de către Athena, cele mai
cunoscute fiind AMIS 2, conflict din Sudan, orașul Dafur, EUFOR RD CONGO,
EUFOR TCHAD RCA, EUFOR Libia, EUFOR RCA, EUMAM RCA.
4.4.1. AMIS 2 (Sudan)

Affrican Uniion Mission in Sudan este numele misiunii care a început în anul
2004 și s-a sfârșit în decembrie 2009.398 Misiunea care a început după escaladarea
conflictului care deja se manifesta de aproape un an de zile, începând în anul 2003.
Conflictul din Sudan este consecință a atacării civilior din acea zonă. Peste două
milioane de civili au fost izgoniți din țara lor de reședință399 și au fost siliți să migreze
spre alte state, unde aveau nevoie să le fie recunoscut statutul de refugiați sau căutăti
de azil.
Prin AMIS 1, prima misiune care s-a desfășurat, a avut ca scop protecția civililor,
însă fără succes. Apoi, misiunea AMIS 2 a preluat ștafeta, implementând observatori
militari care aveau ca scop monitorizarea și raportarea imediată asupra încetării
focului.400 Guvernul sudanez nu a avut capacitatea necesară de a proteja civilii, astfel,
se exprimau presiuni asupra misiunii din ce în ce mai mult.
Drepturile și libertățile omului sunt extrem de importnte, asa că misiunea AMIS
2 crește personalul în ceea ce privesc observatorii militari, polițiștii civili, protectori
de forță armată și de asemenea echipe de sprijin. Toți aceștia erau neînarmați.
Până în acel moment, mandatul militar al misiunii avea patru direcții pe care
trebuia să se plieze și anume:
- să monitorizeze și să respecte acordul de încetare a focului;
- să sprijine măsurile de consolidare a încrederii;
398
Sudan: Imperatives for Immediate Change, în https://www.hrw.org/report/2006/01/19/sudan-imperatives-immediate-
change/african-union-mission-sudan, accesat la data de 25 mai 2019.
399
Ibidem.
400
Ibidem.
NECLASIFICAT
115 din 142
NECLASIFICAT
- să contribuie la un mediu sigur prin facilitarea asistenței umanitare și a returnării

persoanelor strămutate intern;
- să contribuie la securitatea globală.401
Anul 2005 face ca misiunea să accepte planificatori militari și experți în materie
de buget și logistică din afara continentului.402 Astfel, operațiile militare s-au
îmbunătățit, prin complementaritate substanțială a echipamentelor militare și nu numai.
Deși s-au suplimentat domeniile de acțiune a misiunii, obiectivele mandatului au rămas
aceleași.
Consolidarea punctelor slabe au avut beneficii asupra raza de acțiune a misiunii.
Toate aceste schimbări în abordarea conflictului din punct de vedere militar, au avut
realizări imediate.
Civilii au beneficiat de protecția trupelor AMIS 2 echipate în mod corespunzător
cu vehicule blindate, patrulând prin cartierele afectate de gloanțele unor arme mânuite
de oameni lipsiți de umanitate.
4.4.2. EUFOR RD CONGO

Uniunea Europeană a demarat acțiuni militare în Republica Democrată Congo
în vara anului 2006. Operațiile militare au pornit în urma adoptarea Rezoluției 1671
(2006) a Consiliului de Securitate al Organizației Națiunilor Unite.403 Aceasta a
intervenit pentru a susține Misiunea ONU în Congo (MONUC).
Misiunea militară coordonată de Uniunea Europeană are în vedere în primul rând
susținerea misiunii ONU și suplimentarea personalului, contribuie la sporirea protecției
civililor, victime ale atacurilor și violențelor fizice și nu în ultimul rând, operații de
evacuare în cele mai grave dintre situații.
401
Ibidem.
402
Ibidem.
403
EUFOR RD Congo, în http://www.eeas.europa.eu/archives/csdp/missions-and-operations/eufor-rd-
congo/index_en.htm, accesat la data de 26 mai 2019.
NECLASIFICAT
116 din 142
NECLASIFICAT
Trupele EUFOR RD CONGO pot interveni în diferite zone ale țării în prijinul
aceleași organizații pentru a contribui în continuare la asigurarea regiunii.404 Acest
lucru va fi monitorizat de Misiunea Organizației Națiunilor Unite în Congo pe toată
durata intervenției Uniunii Europene.
4.4.3. EUFOR TCHAD/RCA

Republica Centrală a Africii era într-un impas în care vulnerabilitatea creștea tot
mai mult pe măsură ce instrumentul politic este în degradare asiduă. Operația militară
condusă de Uniunea Europeană își are incipitul în data de 28 ianuarie în baza Rezoluției
1778 a Consiliului de Securitate al Organizației Națiunilor Unite și ăși are sfârșitul la
data de 15 martie anul 2009.405
Uniunea Europeană acordă asistență multidimensională, în sensul în care s-a
dorit îmbunătățirea securității din regiunea respectivă. Operațiunea militară desfășurată
de UE a avut următoarele obiective:
- contribuția la protecția civililor aflați în pericol, în special a refugiaților și a
persoanelor strămutate;
- facilitarea acordării ajutorului umanitar;
- contribuția la protecția personalului ONU, a spațiilor, a instalațiilor și a
echipamentelor dar și asigurarea securitatății și libertatății de mișcare a
personalului propriu și a personalului ONU.406
Uniunea Europeană a avut în vedere o abordare cuprinzătoare în ceea ce privește
restabilizarea politică și intrumentul economic care de asemenea necesită atenție din
parte trupelor europene.
Operația militară s-a dovedit a fi un succes, prin prisma faptului că trupele
404
Ibidem.
405
EU Military Operation in Eastern Chad and North Eastern Central African Republic (EUFOR Tchad/RCA), p. 1, în
http://www.eeas.europa.eu/archives/csdp/missions-and-operations/eufor-tchad-rca/pdf/01032009_factsheet_eufor-
tchad-rca_en.pdf, accost la data de 26 mai 2019.
406
Ibidem.
NECLASIFICAT
117 din 142
NECLASIFICAT
europene au reșit să crească nivelul de secritate în raza acestora de acțiune, pe care

statul aflat în cauză nici nu și-ar l-ar fi imaginat ca ar putea să se realizeze. Aceste trupe
au trebuit să execute patrule, astfel încât riscul de atac să fie cât mai mic, ei fiind în
permanență în mișcare. Uniunea Europeană continuă să ia parte din punct de vedere
politic și diplomatic, în situația din Chad dar și din statul Sudan care de asemenea
are nevoie de ajutor din partea Europei.
În ciuda faptului că operația militară EUFOR a Uniunii Europene în Chad s-a
sfârșit, europenii continuă a se interesa de situația africană pe o perioadă îndelungată.407
4.4.4. EUFOR Libia

Implicarea Uniunii Europene în situația din Libia ține mai mult de aspectele
umanitare. Atacurile la asdresa securității și apărării statului nu au făcut decât să
producă distrugeri atât materiale cât mai ales umane.
Uniunea desfășoară, în cadrul politicii comune de securitate și apărare, o
operațiune militară, denumită în continuare "EUFOR Libia", pentru a sprijini asistența
umanitară în regiune, în baza Rezoluțiilor ale Consiliului de Securitate al Națiunilor
Unite, la cererea Oficiului Organizației Națiunilor Unite pentru Coordonarea
Afacerilor Umanitare (OCHA).408
Ținând cont de aspcte referitoare la obiectivele misiunii, EUFOR Libia
desfășoară următoarele activități:
- contribuie la circulația și evacuarea în siguranță a persoanelor strămutate;
- sprijinirea, cu capacități specifice, a agențiilor umanitare în activitățile lor.409
Mai întâi de toate, pentru a se putea adoptă Decizia care de asemenea stă la baza
documentului oficial al acționării militare, este necesară menționarea etapelor care se
407
Ibidem.
408
Council Decision 2011/210/CFSP of 1 April 2011 on a European Union military operation in support of
humanitarian assistance operations in response to the crisis situation in Libya (EUFOR Libya), art. 1, alineatul 1, în
https://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=OJ:L:2011:089:0017:0020:en:PDF, accost la data de 29 mai
2019.
409
NECLASIFICAT
118 din 142
NECLASIFICAT
succedă în acest sens. Consiliul este cel care adoptă Decizia de lansare a operației
militare a Uniunii Europene, în lumina căreia se fac evaluări de actualitate a riscurilor
și a amenințărilor reieșite din planul operațional elaborat.410
Conform articolului 8 al Deciziei, EUFOR Libia va păstra o legătură strânsă cu
Organizația Națiunilor Unite, mai exact cu cei care coordonează411 misiunea în zona
de acțiune, pentru a avea un mai control politic, dar și o direcție strategică.
Data de 1 ianuarie 2015 aduce un succes în curtea Uniunii Europene. Operația
militară a acesteia este finalizată, incheiată și cel mai important victorioasă pentru
europeni. 412
410
Ibidem, art. 4.
411
412
EUFOR Libya, în http://www.eeas.europa.eu/archives/csdp/missions-and-operations/eufor-libya/index_en.htm,
NECLASIFICAT
119 din 142
NECLASIFICAT
4.4.5. EUFOR RCA

Uniunea Europeană pentru Republica Central-Africană (EUFOR RCA) ar fi o
traducere care să ne poarte gândul într-o zonă unde oamenii sunt supuși unor atacuri
de mare amploare. Acești oameni trebuie protejați, iar Consiliul de Securitate al
Organizației Națiunilor Unite care emite Rezoluția 2134.413 În baza acesteia, Uniunea
Europeană acționează cu forțe militare în completarea activităților ONU care erau deja
în desfășurare. De asemenea, Rezoluția este și temeiul juridic pentru care forțele
europene armate execut operații militare.414
Aceste operații desfășurate constau în oferirea unui sprijin temporar care să
confere siguranță și să contribuie la apărarea din zona Bangui a Africii Centrale. Astfel,
Uniunea Europeană se angajează în misiuni umanitare care să protejaeze populațiile
cele mai expuse riscului, creând condițiile pentru acordarea ajutorului umanitar.415
La data de 10 februarie 2014, Consiliul demarează primi pași pentru stabilitatea
în zona centrală a Africii, iar sfârșitul misiunii are loc în data de 15 martie 2015.416
4.5. Operații în curs de desfășurare

Lumea evoluează în mod continuu. Oamenii sunt cei care descoperă dar și pun
în aplicare suma informațiilor acumulate din mediul științelor exacte. Prin ceea ce se
arată în momentul de față în materie de noi arme care ar putea fi un major factor de
amenințare la adresa securității și apărării.
Nu este de mirare faptul că din ce în ce mai multe atacuri au loc mai ales în
statele mai puțin dezvoltate. Din această cauză, Uniunea Europeană se angajează spre
a oferi sprijin umanitar dar și pentru a acționa cu forțe militare în cele mai grele situații
care de desfășoară pe întreg mapamondul. Operațiile militare ale Uniunii Europene
care la nivel mondial au loc, au nevoie de mandat pentru a intra în teatrul de operații și
pentru a desfășura acțiuni militare.
413
EUFOR RCA, în http://www.eeas.europa.eu/archives/csdp/missions-and-operations/eufor-rca/index_en.htm, accesat
la data de 29 mai 2019.
414
Ibidem.
415
Ibidem.
416
Ibidem.
NECLASIFICAT
120 din 142
NECLASIFICAT
În prezent, forțele militare ale Uniunii Europene sunt mandatate în state precum
Bosnia-Herțegovina, Somalia, Atlanta, Kosovo, Georgia, Afganistan, Ucraina, Rafah
dar și multe altele, unde Organizația Națiunilor Unire și Organizația Tratatului Nord-
Atlantic au deja în desfășurare câteva operații militare.
Pentru eficiența operațiilor militare ale Uniunii Europene se iau măsuri în ceea
ce privesc noile provocări ale secolului XXI. Se investesc sume considerabile din punct
de vedere financiar pentru sustenabilitatea unor noi capacități de a face fașă pe viitor
amenințărilor emergente dar și pentru protejarea infrastructurii strategice și mai cu
seamă sistemele informaționale împotriva atacurilor cibernetice.417
Transformarea militară dinspre NATO spre UE sau spre alte state aliate a
inovațiilor doctrinare, tehnologice și structurale,418 este un alt element de mare
importanță. Punctul focal al acesteia îl reprezintă dezvoltarea și perfecționarea
capabilităților, realizabil prin inovare și schimbare pozitivă .419
4.5.1. EUFOR ALTHEA (Bosnia Herțegovina)

Operația militară EUFOR ALTHEA sub conducerea forțelor Uniunii Europene,
este autorizată de Rezoluția 1575, adoptată de către Consiliul de Securitate a
Organizației Națiunilor Unite.420 La inițiativa Organizației Nord-Atlantice, se lansează
operația Althea care succedă operația Stabilisation Force (SFOR), care avea ca scop
stabilizarea și menținerea păcii, acțiune desfășurată de NATO.421
Althea contribuie la mediu de securitate cât mai sigur pentru cetățenii Bosniei și
Herțegovinei, în baza Acordului-cadru general pentru pace.422 În cadrul operației s-au
417
Aurelian Rațiu, Dimensiuni ale transformării militare, Editura Academiei Forțelor Terestre ”Nicolae Bălcescu”,
Sibiu, 2011, p. 67.
418
Ibidem, p. 69.
419
Ibidem, p. 69.
420
EU military operation in Bosnia and Herzegovina (Operation EUFOR ALTHEA), în
http://eeas.europa.eu/archives/csdp/missions-and-operations/althea-bih/pdf/factsheet_eufor_althea_en.pdf, accesat la
data de 29 mai 2019.
421
Historyof the NATO-led Stabilisation Force (SFOR) in Bosnia and Herzegovina, în
https://www.nato.int/sfor/docu/d981116a.htm, accesat la data de 29 mai 2019.
422
EU military operation in Bosnia and Herzegovina (Operation EUFOR ALTHEA)...
NECLASIFICAT
121 din 142
NECLASIFICAT
angajant peste 7000 de trupe care au făcut tot posibilul ca acordul să fie respectat și pus
în practică în cele mai bune condiții.423
Pentru îmbunătățirea eficienței operației Althea, aceasta a fost reconfigurată de-
a lungul timpului de patru ori, ultima oară fiind în anul 2012, care acționează în
continuare în conformitate cu mandatul său de aplicare a păcii în temeiul capitolului
VI al Cartei ONU, specificat în ultima Rezoluție a acesteia.424
Althea a început să-și demareze acțiunile la data de 2 decembrie 2004. Este o
operație care s-a întins pe parcursul a 15 ani, până în prezent, operație la care participă
17 state europene.425
Obiectivele principale a Altheei sunt:
- asigurarea consolidării capacităților și formarea forțelor armate din Bosnia și
Herțegovina;
- sprijinirea eforturilor de a menține un mediu sigur pentru Bosnia și Herțegovina;
- sprijinirea Strategiei Generale Globală a Uniunii Europene pentru Bosnia și
Herțegovina.426
Acordul Berlin Plus este documentul oficial după are funcționează operația
militară a Uniunii Europene, iar comandantul acesteia este Adrian John Bradshaw, care
este de asemenea și comandantul suprem al aliaților NATO.427
Controlul politic și conducerea strategică a operației sunt exercitate sub
conducerea Comitetul Politic și de Securitate al Uniunii Europene sub supravegherea
Consiliului Uniunii Europene.428
Prezentul implementează proiecte ninovative în ceea ce privește cazul Bosniei,
în sensul în care drepturile omului sunt irelevante pentru insurgenții care se află pe
teritoriul bosniac. Foarte mulți oameni sunt nevoiți să-și părăsească reședințele și
astfel, pornesc în căutarea unui azil pentru refugiați în state străine, unde incertitudinea
423
Ibidem.
424
Ibidem.
425
Ibidem.
426
Ibidem.
427
Ibidem.
428
Ibidem.
NECLASIFICAT
122 din 142
NECLASIFICAT
primirii unui statut de refugiat este foarte mare. În scopul protejării drepturile omului,
Uniunea Europeană a instituit un program care include mai multe acțiuni din acest
domeniu.
În cadru Instrumentului European pentru Democrație și Drepturile Omului
(EIDHR) 2014-2020 se regăsesc mai multe proiecte care sunt deja în aplicare precum
urmează:
- Protecția copiilor vulnerabili;
- Îmbunătățirea drepturilor omului, responsabilitate a corporațiilor în Bosnia și
Herțegovina în contextul post-conflictului;
- Agenda pentru schimbare pozitivă a incluziunii active și drepturile femeii.
Realizarea obiectivelor nu se poate finaliza fără pilonii pe care acest intrument
al Uniunii stă. Consolidarea și dezvoltarea democrației reprezentative, astfel încât să
se poată reimpune un rol activ pentru societate. Pe de altă parte, un alt punct de plecare
spre atingerea scopurilor propuse de către misiunile Uniunii Europene este de
asemenea prientarea atenției spre drepturile fundamentale ale omului. Acestea sunt
total neglijate în acea zonă, iar primul argument este chiar ușurința cu care insurgenții
ăși manifestă atacurile.
4.5.2. EUNAVFOR ATALANTA (Cornul Africii)

Africa este un continent care este foarte predispus atacurilor de tipuri multiple.
Forțe aeriene, terestre și chiar navale au demarat de-a lungul conflictelor în diferite
state ale continentului.
Operația EUNAVFOR ATLANTA a început în anul 2008, pe data de 8
decembrie, operație care a fost inițiată în baza Rezoluției ONU. Consiliul European a
extins misiunea până în anul 2020.429 Obiectivele misiunii sunt stabilite în felul
următor:
429
Countering Piracy off the coast of Somalia, în https://eunavfor.eu, accost la data de 29 mai 2019.
NECLASIFICAT
123 din 142
NECLASIFICAT
- rotejează navele din programul alimentar mondial (World Food Programm) și alte
nave vulnerabile;
- îndepărtează, împiedică pirateria și jafurile armate pe mare;
- monitorizează activitățile de pescuit în largul coastelor Somaliei;
- sprijină alte misiuni ale UE și organizații internaționale care depun eforturi pentru
a consolida securitatea și capacitatea maritimă în regiune.430
Pirateria este în atenția Uniunii Europene și mai ales de efectul pirateriei
somaleze și al jafurilor armate aflate în largul coastelor din Cornul Africii și din
Oceanul Indian de Vest.431 Crima organizată descrie cel mai bine cadrul în care se
încadrează pirateria din mai multe puncte de vedere, printre care și preluarea
controlului a vaselor care tranzitează zona de risc.
Navele care sunt prinse în captivitate de pirați riscă până la cinci luni să rămână
în captivitatea acestora, deși unii ostatici au fost eliberați chiar și după trei ani.
Pe lângă acestea, la nivel internațional, pirateria este foarte periculoasă pentru
securitatea maritimă, dar și a comerțului și a activităților economice și securitatea
țărilor din regiune.432
Din aceste cauze, Uniunea Europeană se ocupă de desfășurarea misiunii
EUNAVFOR ATLANTA. Toate operațiile din cadrul acesteia, au reșit reducerea
atacurile pirateriei. Până în momentul de față, oprațiunea condusă de Uniunea
Europeană a îndeplinit următoarele:
- a avut o rată de succes de 100% în ceea ce privește asigurarea protecției navelor
care livrează alimente / ajutoare poporului somalez;
- a asigurat protecția altor nave vulnerabile și a zonei cu risc înalt;
430
Ibidem.
431
Ibidem.
432
Ibidem.
NECLASIFICAT
124 din 142
NECLASIFICAT
- a contribuit la descurajarea, prevenirea și reprimarea actelor de piraterie și a

jafurilor armate aflate în largul coastelor Somaliei;
- a transferat pirații suspectați către autoritățile competente în vederea urmăririi
penale și a condamnării lor ca urmare a strânsei cooperări cu guvernele regionale,
cum ar fi cele din Republica Seychelles, Mauritius și Kenya.433
La această operție participă nave armate, patrula maritimă și aviația de
recunoaștere, dar și personal care lucrează ca această misiune să se finalizeze cu o
victorie pentru europeni.434
4.5.3. EUNAVFOR MED

Migrația, la fel ca și pirateria sau atacurile cibernetice, la adresa securității și
apărării statelor aflate în dezavantaj geostrategic, este o reală amenințare. De aceea,
Uniunea Europeană ia măsuri și în acest sens și demarează operația EUNAVFOR
MED, un element de răspuns la criza în ceea ce privește migrația.
Aceasta urmărește să abordeze nu numai componenta sa fizică, ci și cauzele sale
fundamentale, inclusiv conflictul, sărăcia, schimbările climatice și persecuția.435
Mandatul principal al misiunii este de a depune eforturi sistematice pentru
identificarea, capturarea și aruncarea navelor și pentru a permite activelor utilizate sau
suspectate de a fi folosite de contrabandiști sau traficanți de migranți, pentru a contribui
la eforturile UE mai largi de a perturba modelul de afaceri al contrabandei și traficului
de ființe umane în sudul Mediteranei de Sud și pentru a preveni alte pierderi de vieți
omenești pe mare.436
Începând cu data de 7 octombrie 2015, așa cum au convenit ambasadorii UE în
cadrul Comitetului de securitate, la 28 septembrie, sechestrarea și deturnarea în marea
liberă a navelor suspectate ca fiind de contrabandă sau trafic de persoane.437 Consiliul
433
Ibidem.
434
Ibidem.
435
Eunavfor Med operation Sophia, în https://www.operationsophia.eu/about-us/, accost la data de 29 mai 2019.
436
Ibidem.
437
Ibidem.
NECLASIFICAT
125 din 142
NECLASIFICAT
a prelungit până la 27 iulie 2017 mandatul operațiunii Sophia, consolidând-o prin

adăugarea a două sarcini de sprijin:
- contribuind la punerea în aplicare a embargoului ONU asupra armelor pe mare în
largul coastelor Libiei;
- pregătirea paznicilor libieni și a marinei militare.438
Fiecare schimbare pe care Consiliul European o face, va trebui să fie în baza
unui temei juridic, altfel nu se poate realiza. Ficare fază la care misiunea înaintează
trebuie să fie justificată printr-un document semnat de Consiliu European, care să ateste
că tranzitarea fazelor este legală.
Pentru ca legitimitatea operației să atingă cote maxime, în fiecare an, Consiliul
European adoptă sarcini noi. Operația EUNAVFOR MED este încă în desfășurare.
438
Ibidem.
NECLASIFICAT
126 din 142
NECLASIFICAT
CONCLUZII
Crearea unei Uniuni Europene care să cuprindă aspecte de amploare specifice

unei comunități recunoscute ca un tot unitar pe întreg mapamondul, este o
responsabilitate asumată de către fondatori, respectiv statele membre. Istoria
Comunităților și respectiv construcția acestora servește lumii o paletă largă și un nou
mod de gestionare în gândirea universală. De la tratatele originare la Actul Unic
European și tratatul care stă la baza creării Uniunii Europene, Tratatul de la Maastricht,
toate acestea au clădesc pe parcursul a unei jumătăți de veac, o Europă unită pe toate
planurile dezvoltării ei.
Pașii au fost mărunți, dar duși într-o direcție extrem de sigură. Astfel, astăzi
vorbim de Uniunea Europeană nu numai ca un actor recunoscut de celălalte superputeri
din lume, dar și ca un nucleu presărat de-a lungul istoriei cu doctrine și planuri bine
puse la punct, în scopul câștigării unui aliat.
Actualul mediu de securitate, provocările majore, probleme deja existente,
operațiile militare sunt doar câteva aspecte abordate în elaborarea lucrării de licență,
astfel încât cititorul are o pelicuă vizibilă pentru o viziune de ansamblu a relațiilor
internaționale, dar și o perspectivă întregită a Uniunii Europene, deoarece acesta este
subiectul principal.
Securitatea regională este pilonul pentru care s-a și constituit Uniunea
Europeană. Era nevoie ca țările din Occident să demonstreze ”Unitate în diversitate”.
Astfel, demararea tuturor proceselor a fost unul care cu greu a pornit, datorită
pagubelor Germaniei. Implicarea Statelor Unite nu a făcut decât să restabilească o
ordine la nivel global și să pună pe picioare ce a mai rămas la vremea respectivă din
Germania de astăzi.
Temeiul juridic după care Uniunea Europeană funcționează sunt tratatele
originare. Paris și Roma sunt gazde ale documentelor după care Uniunea se ghidează
în ziua de astăzi. Următoatele tratate vin în completarea, îmbunătățirea și
NECLASIFICAT
127 din 142
NECLASIFICAT
implementarea unor noi reguli updatate în zilele în care Uniunea funcționează în

parametri zilelor noastre.
Se poate spune că Uniunea Europenană este de deaprte un actor pasiv în primii
ani de construcție, în care aceasta nu avea decât câteva tratate și abia reușea să se aridice
așteptărilor Statelor Unite ale Americii. Pe măsură ce timpul a trecut, Uniunea
Europeană devine tot mai serioasă pe planuri dezvoltării și în baza tratatelor se
înființează Instituțiile Uniunii Europene după care aceasta funcționează și în ziua de
astăzi. Tratatul de la Maastricht este cel mai important pilon al Uniunii deoarece în
anul 1992 s-au produs cele mai mari adăugări, completări, reglementări în scopul
dezvoltării ca nucleu, ca o singură putere europeană.
O societate în care binele nu durează mai mult de cinci minute, iar răul
predomină prin războaie, crize și conflicte care afectează traiul oamenilor lipsiți de
apărare. Fenomele teroriste apărute din ce în ce mai des, refugiați care încearcă să-și
găsească locul în lume dar și copii a-i căror părinți le-au fost folosite viețile pentru
jertfă în teatrele de operații. Toate aceste amenințări și probleme cu care Uniunea
Europeană se confruntă, nu sunt lipsit din atenția acesteia. Pentru astfel de cazuri,
misiunile europene sunt demarate și fac din asta un scop al luptei.
Consider că este important de urmărit aceste aspecte, deoarece într-un timp atât
de scurt, respectiv 50 ani, este nesemnificativă în comparație cu viața unui om, Uniunea
Europeană reușește să atingă cote maxime ale dezvoltării. Nicio altă superputere nu a
reușir o asemenea performanță astfel ăncât să se afirme în sistemul relațiilor
internațională ca o forță de sine stătătoare. Presupunerea mea pornește de la
reconstrucției Germaniei supă al Doilea Război Mondial, unde intervenția economică
ulterioară era o adevărată provocare pentru inversitori. Cu toate acestea, americanii au
manifestat un interes profund și au reușit să ofere imboldul de care Uniunea Europeană
ulterioară va beneficia.
A face parte din Uniunea Europeană este un mare beneficiu. În primul rând, în
interiorul acesteia există spațiul Schengen, facil transporturilor, rapiditatea de a circula,
dar de asemenea și un risc. Deși fac parte state mai puțin dezvoltate în Uniunea
Europeană, acestea tind să dezvolte o poitică individualistă și este normal, deoarece
NECLASIFICAT
128 din 142
NECLASIFICAT
înainte de aderare, statele erau pe cont propriu. Doctrinele tradiționale nu se pot

schimba de pe o zi pe alta și nici cu. o floare nu se face primăvară, dar este un început.
Faptul că recunoaștem amprenta Statelor Unite ale Americii este un reper în
demararea contrucției Europei de astăzi. Reprezentanții de seamă precum George
Marshall, Rober Schuman, precum și președinții amricani care au manifestat interes în
ceea ce privește recontrucția Germaniei și cu ocazia aceasta și bazele Uniunii
Europene, nu au fi fost posibile fără ca aceștia să ia în considerare un actor care are
pontențial pe scena internațională. Fără nici o mușamalizare, SUA este un stat cu o
putere fantastică din punct de vedere militar, economic, tehnologic, nuclear, ș.a.m.d.
Studiile geopolitice și geostrategice ne confirmă acest lucru.
Scopul lucrării nu are în vedere doar latura de dezvoltare a Uniunii Europene ci
și integrarea acesteia pe scena internațională. Astfel, ajungem sa vorbim și despre
poziția acesteia în planul geopoliticii alături de superputerile care sunt în fruntea
ierarhiei lumii. Dualitatea superputerii, respectiv SUA-Rusia, pe perioada Războiului
Rece oferă întregii lumi un punct de reper a ceea ce înseamnă rivalitate mondială.
Războiul Rece a fost doar o premisă de la care au pornit acestea. Ulterior, cu forțe
proaspete, Statele Unite ale Americii rămâne singura superputere de pe mapamond care
reușește performanța ”detronării” emisferei estice a lumii. Aceasta a benenficiat de
avantaje conferite de un sistem democratic funcțional și pragmatic bazat pe dezvoltarea
vectorilor de proiecție a puterii pe care îi definește Alvin Toffler precum și o economie
impresionantă, eficientă și performantă. Această perioadă se întinde pe o perioadă
scurtă de timp, când multipolarismul ajunge să ridice pe locuri spre fruntea
clasamentului state care au potențial hegemonic precum China, Japonia, Franța, Marea
Britanie, Germania, ș. a.
Controlul predominant în sistemul relațiilor internaționale, puterea și
transformările din punct de vedere geopolitic de care beneficiază Statele Unite ale
Americii s-au datorat implicării acesteia în diversele organisme sau instituții
internaționale precum ONU, FMI, NATO, etc, care au consolidat puterea americană și
i-au conferit Statelor Unite ale Americii un rol predominant în Relațiile Internaționale.
NECLASIFICAT
129 din 142
NECLASIFICAT
Lucrarea prezentă dezvoltă subiecte care rareori s-au dezbătut în contextul

Relațiilor Internaționale și mai mult decât atât, în contextul provocărilor majore de la
începutul secolului XXI. De exemplu, aspecte precum operațiile militare, desfășurate
până în prezent, dar și cele care încă au oameni trimiși în misiunile care nu s-au
terminat. Combatanți care luptă pentru cazurile umanitare din continente străine, fac
parte din forțele militare europene.
Evidențiază specte în strânsă legtură cu mediul de securitate, care la mometul
actual are de suferit datorită schimbărilor contuinue. Mai mult decât atât, mediul de
securitate cunoaște începutul secolului XXI, care este marcat foarte profund prin
momentul tragic din 11 septembrie 2001. Acesta este unul din momentele care schimbă
gestionarea juridică a sistemului relațiilor internaționale. Din acest punct de vedere, se
observă invocarea Articolului 51 al Cartei Națiunilor Unite pentru a se putea controla
îndeaproape practica juridică internațională.
În urma acestor evenimente, se încep operațiile militare împotriva organizațiilor
teroriste, concentrate la nivel internațional. Amenințările la adresa securității, la acea
vreme se schimbase radical, deoarece apăreau din ce în ce mai multe catastrofe pe plan
internațional, fapt ce a determinat organizații teroriste să ia atitudine, în sensul în care
europa era o țintă foarte bună, cu o securitate cae încă nu era bine pusă la punct. Vorbim
de catastrofe asemenea operațiunii comandoului pro-cecen din Beslan, accident dublu
în Rusia, luări de ostateci foarte sângeroase în Osetia de Nord și multe alte amenințări
la nivel euroatlantic care pun în peicol secritatea chiar la nivel internațional, creând o
reacție în lanț.
Suna părților bune și a părților rele redau cadrul în care Uniuniea Europeană se
desfășoară cu o rigurozitate pe care o emană cetățenilor din statele membre. Din acest
punct de vedere, operațiile militare, instituțiile europene, urmează cursul mediului de
secruitate la car trebuie pe care trebuie să se plieze necondiționat.
NECLASIFICAT
130 din 142
NECLASIFICAT
- pagină albă -
NECLASIFICAT
131 din 142
NECLASIFICAT
ACRONIME ȘI ABREVIERI
TRADUCEREA ÎN LIMBA TRADUCEREA ÎN LIMBA

CUVÂNT
ROMÂNĂ ENGLEZĂ
Misiunea Uniunii Africane în

AMIS African Union Mission in Sudan
Sudan
Art. articol
AUE Actul Unic European European Union Act
Comunitatea Europeană de
CEA European Defence
Apărare
Comunitățile Europene a
CECO
Cărbunelui și Oțelului
Comunitatea Economică
CEE
Europeană
Comunității Europene a
CEEA/Euratom
Energiei Atomice
Comitetul Economic și Social

CESE
European
Curtea de Justiție a Uniunii

CJUE
Europene
Comitetul Militar al Uniunii

CMUE
Europene
CNO Cheltuielile Neobligatorii
CO Cheltuieli Obligatorii
Comitetul Polititic și de
COPS
Securitate
NECLASIFICAT
132 din 142
NECLASIFICAT
Consiliul Reprezentanților
COREPER
Permanenți
Conferința pentru Securitate și

CSCE
Cooperare în Europa
Instrument European pentru

European Instrument for
EIDHR Democrație și Drepturile
Democracy and Human Rights
Omului
Operația Militară a Uniunii

EUFOR European Union Force Bosnia
Europene în Bosnia și
ALTHEA and Herzegovina
Herțegovina

EUFOR Libya European Union Force in Libya
Europene în Libia

European Union Force in
EUFOR RCA Europene în Republica Africii
Republic Central Africa
Centrale
Operația Militară a Uniunii European Union Force in the

EUFOR RD
Europene în Republica Democratic Republic of the
CONGO
Democrată Congo Congo
Operația Militară a Uniunii European Union Force in Chad

EUFOR
Europene în Chad și în and the Central African
TCHAD/RCA
Republica Africii Centrale Republic
Strategia Globală a Uniunii European Union Global

EUGS
Europene Strategy
EUNAVFOR Forțele Navale ale Uniunii European Union Naval Force in

ATLANTA Europene în Somalia Somalia
NECLASIFICAT
133 din 142
NECLASIFICAT
EUNAVFOR Forțele Navale ale Uniunii European Union Naval Force

MED Europene Mediterranean
JAI Justiția și Afacerile Interne
Misiunile Organizației United Nations Organisation

MONUC Națiunilor Unite în Republica Mission in the Democratic
Democrată Congo Republic in Congo
Organizația Tratatului Nord- Nord-Atilantic Treaty

NATO
Atlantic Organisation
NCRS NATO de Răspuns la Crize NATO Crisis Response System
Organizația Națiunilor Unite United Nations Office for the

OCHA pentru Coordonarea Acțiunilor Coordination of Humanitarian
Umanitare Affairs
ONU Organizația Națiunilor Unite
Organizația pentru Securitate și

OSCE
Cooperare în Europa
PAM/WFP Programul Alimentar Mondial World Food Programme
Concept Militar de Apărare Partnership Action Plan –

PAP-T
împotriva Terorismului Terrorism
Politica Europeană de Securitate

PESA
și Apărare
Politicii Externe și de Securitate

PESC
Comună
NECLASIFICAT
134 din 142
NECLASIFICAT
Politicii de Securitate și Apărare

PSAC
Comună
RFG Republica Federală Germană
RI Relații Internaționale
Statului European al Băncilor

SEBC
Centrale
Strategia Europeană de
SES
Securitate
Operație Militară pentru

SFOR Stabilisation Force
Stabilizare
SUA Statele Unite ale Americii
Tratatul privind Funcționarea

TFUE
Uniunii Europeme
Tratatul privind Uniunea

TUE
Europeană
UE Uniunea Europeană
Uniunea Republicii Sovietice

URSS
Socialiste
NECLASIFICAT
135 din 142
NECLASIFICAT
BIBLIOGRAFIE
Documente oficiale
1. *** Eastern Partnership: The Road so Far. (Parteneriatul de Est), Military
Publishing House, București, 2013.
2. *** European Co-operation Today. (Cooperarea europeană astăzi), Europa
Publications Limited, Londra, 1980.
3. *** Ghidul Strategiei Naționale de Apărare a Țării pentru perioada 2015-2019,
Administrașia prezidențială, București, 2015.
4. *** Parteneriatul Estic al Uniunii Europene: evoluții și stiudii de caz: 2011-
2016, Editura Militară, București, 2017.
5. *** Raportul Consiliului Suprem de Apărare a Ţării privind activitatea
desfăşurată în anul 2013, Consiliul Suprem de Apărare a Țării, București, 2014.
6. *** Strategia Națională de Apărare a Țării pentru perioada 2015-2019,
Administrația prezidențială, București, 2015.
7. *** Tratatul de la Nisa: text tradus și comentat, Editura Dacia, Cluj-Napoca,
2001.
Lucrări de autor
1. BĂNCILĂ, Andi-Mihail, Impactul migrației asupra spațiului Uniunii
Europene, Editura Academiei Tehnice Militare, București, 2011.
2. BĂRBULESCU, Iordan Gheorghe, UE politicile extinderii, Editura Tritonic,
București, 2006.
3. Idem, Uniunea Europeană de la economic la politic, Editura Tritonic, București,
2005.
4. Idem, Uniunea Europeană de la național la federal, Editura Tritonic, București,
2005.
5. Idem, Procesul decizional în Uniunea Europeană, Editura Polirom, Iași, 2008.
NECLASIFICAT
136 din 142
NECLASIFICAT
6. BUGAJSKI, Janusz, Pacea rece, Editura Casa Radio, București, 2005.

7. BOGZEANU, Cristina, Mediul de securitate euromediteranean la începutul
secolului XXI, Editura Universității Naționale de Apărare ”Carol I”, București,
2014.
8. BOOKER, Christopher; NORTH, Richard, Uniunea Europeană sau marea
amăgire: Istoria secretă a construcției europene, Editura Antet, Prahova, 2004.
9. BONCU, Simion, Securitate europeana in schimbare, Provocari si solutii,
Editura Amco-Press, Bucuresti, 1995.
10. BONTEA, Oleg, Istoricul apariţiei Ligii Naţiunilor şi a Organizaţiei Naţiunilor
Unite, Administrarea Publică, nr. 3, 2012.
11. BUȘE, Dorel, Centre și raporturi de putere în Relațiile Internaționale în epoca
post Război Rece, Editura Universității Naționale de Apărare ”Carol I”,
București, 2012.
12. BUȘE, Mihaela, Perspective ale Politicii de Securitate și Apărare a României
determinate de Politica Externă și de Securitate Comună a Uniunii Europene,
Editura Universității Naționale de Apărare “Carol I”, București, 2012.
13. Idem, Securitate națională și euroatlantică: curs universitar, Editura
Universității Naționale de Apărare “Carol I”, București, 2016.
14. BUZAN, Barry; LITTLE, Richard, System Internaționale în istoria lumii,
Editura Polirom, Iași, 2009.
15. BUZAN, Barry, Popoarele, statele si teama, Editura Cartier, Chisinau, 2007.
16. CALOPĂREANU, Gheorghe, Regionalizarea securității în Europa Centrală,
Editura Universității Naționale de Apărare ”Carol I”, București, 2011.
17. CALVOCORESSI, Peter, Politica mondiala dupa 1945, Editura All, Bucuresti,
2001.
18. CEAUȘESCU, Gheorghe, Nașterea și configurarea Europei, Editura Corint,
București, 2004.
19. CHIRU, Irena; BARNĂ, Cristian, Contraterorism şi securitate internaţională,
Editura Academiei Naționale de Informații, Bucureşti, 2008.
NECLASIFICAT
137 din 142
NECLASIFICAT
20. COOPER, Robert, Destrămarea națiunilor: ordine și haos în secolul XXI,

Editura Univers Enciclopedic, București, 2007.
21. *** Documente de bază ale Comunității și Uniunii Europene, Editura Polirom,
Iași, 2009.
22. DUȚU, Petre; BOGZEANU, Cristina, Reforma instituțională a UE din
perspectiva Politicii Externe și de Securitate Comună, Editura Univeristății
Naționale de Apărare ”Carol I”, București, 2011.
23. FRUNZETI, Teodor; BUȘE Dorel, Relații Internaționale, Editura Universității
Naționalede Apărare ”Carol I”, București, 2011.
24. FRUNZETI, Teodor, Geostrategie, Editura Centrului Tehnic-Editorial al
Armatei, București, 2009.
25. GADDIS, John Lewis, The Cold War: a new history. (Războiul Rece: O nouă
istorie), Editura Penguin Books, New York, 2005.
26. *** Geopolitica integrării europene, Editura Universității, București, 2003.
27. GHIBA, Daniel, Politici și strategii NATO, Editura Universității Naționale de
Apărare ”Carol I”, București, 2017.
28. GROȘEANU, Ion-Alexandru, Studiu comparativ NATO-UE-OSCE-ONU
privind managementul crizelor, [f.e.], București, 2013.
29. HAM, Peter van; KUGLER, Richard L., Western Unity and the Transatlantic
Security Challenge (Uniunea Occidentală și provocări la adresa securității
transatlantice), George Marshall Center, [f.l.], 2002.
30. HLIHOR, Constantin, Geopolitica și geostrategia în analiza relațiilor
internaționale contemporane, Editura Universității Naționale de Apărare ”Carol
I”, București, 2005.
31. Idem, Istorie și geopolitică în Europa secolului XX. Considerații teoretice și
metodologice, Editura Academiei de Înalte Studii Miitare, București, 1999.
32. HUNTINGTON, Samuel, Ciocnirea civilizațiilor și refacere ordinii mondiale,
Editura Antet, Oradea, 1998.
33. KOLODZEJ, Edward A., Securitatea si Relatiile Internationale, Editura
Polirom, Bucuresti, 2007.
NECLASIFICAT
138 din 142
NECLASIFICAT
34. MADOȘA, I., Superputerea contestată, Editura Niculescu, București, 2001.

35. MORGENTHAU, Hans, Politica intre natiuni. Lupta pentru putere si lupta
pentru pace, Editura Polirom, Bucuresti, 2013.
36. NĂSTASE, Adrian, Europa, quo vadis? Spre o Europă Unită, “Monitorul
oficial”, București, 2003.
37. NEAGOE, Visarion; DINICU, Anca, Relațiile internaționale - concepte,
sisteme, determinări, Editura Academiei Forțelor Terestre, Sibiu, 2006.
38. PAUL, Vasile; COȘCODARU, Ion, Centrele de putere ale lumii, Editura
Științelor sociale politice, București, 2003.
39. PĂUNESCU, Marius, Sistemul Uniunii Europene în contextul cooperării civil-
militare, Editura Universității Naționale de Apărare “Carol I”, București, 2007.
40. PINDER, John, Uniunea Europeană: o foarte scurtă introducere, Editura Bic
All, București, 2005.
41. POPA, Cătălin, Banca Centrală Europeană și Politicile Monetare în zona euro,
Editura Academiei Navale ”Mircea cel Bătrân”, Constanța, 2008.
42. RAȚIU, Aurelian, Dimensiuni ale transformării militare, Editura Academiei
Forțelor Terestre ”Nicolae Bălcescu”, Sibiu, 2011.
43. RIFKIN, Jeremy, Visul European, Editura Polirom, Bucuresti, 2006.
44. SAVU, Dana Victoria, Integrarea Europeană, Editura Oscar Print, [f.l.], 1996.
45. STĂNCILĂ, Lucian; ȘERBAN, Andrei; MANOLACHE, Mihai, Uniunea
Europeană și noul mediu internațional de securitate, Editura Universității
Naționale de Apărare ”Carol I”, București, 2010.
46. TĂTARU, Irina, Capacitatea Uniunii Europene de gestionare a crizelor în
domeniul militar și civil. Prezent și perspective, Universitatea Națională de
Apărare ”Carol I”, București, 2012.
47. *** The Conventional Armed Forces in Europe Treaty: the Cold War Endgame.
(Tratatul privind forțele armate convenționale în Europa: sfârșitul Războiului
Rece), Editura Darthmouth, Hong Kong, 1994.
48. *** The end of Cold War (Sfârșitul Războiului Rece), Woodrow Wilson
International Center for Scholars, Washington, 2001.
NECLASIFICAT
139 din 142
NECLASIFICAT
49. *** The European Community: past, present, future. (Comunitatea europeană:
trecut, prezent și viitor), Editura Basic Blackwell, Oxford, 1983.
50. TOFFLER, Alvin; TOFFLER, Heidi, Război și anti-război: supraviețuirea în
zorii secolului XXI, Editura Antet, București, 1995.
51.*** Țările din Europa Centrală și de Est în drumul spre Uniunea Europeană,
Fundația Eurisc, București, 1997.
52. *** Uniunea Europeană între concepție și realitate, Editura Academiei de
Înalte Studii Militare, București, 2000.
53. WALLANCE, William, Procesul politic în Uniunea Europeană, Editura ARC,
București, 2004.
54. WALTZ, Kenneth, Teoria politicii internationale, Editura Polirom, Bucuresti,
2007.
Surse web
1. https://europa.eu/european-union/about-eu/symbols/europe-day/schuman-
declaration_ro.
2. https://ec.europa.eu/romania/sites/romania/files/tratatul_de_la_roma.pdf.
3. https://eur-lex.europa.eu/legal-
content/RO/TXT/PDF/?uri=CELEX:12012A/TXT&from=EN.
4. http://www.europarl.europa.eu/aboutparliament/ro/20150201PVL00022/PE-și-
tratatele.
tratatele.
tratatele.
7. http://www.europarl.europa.eu/factsheets/ro/sheet/5/tratatul-de-la-lisabona.
8. https://www.consilium.europa.eu/media/30815/qc7809568roc.pdf.
9. https://ec.europa.eu/home-affairs/sites/homeaffairs/files/what-we-
do/policies/european-agenda-migration/background-
NECLASIFICAT
140 din 142
NECLASIFICAT
information/docs/communication_on_the_european_agenda_on_migration_ro.
pdf.
10. https://www.consilium.europa.eu/ro/policies/sanctions/ukraine-crisis/history-
ukraine-crisis/.
11. http://www.mae.ro/node/1999.
12. https://www.osce.org/countering-terrorism.
13. https://www.mae.ro/node/1983.
14. https://www.nato.int/cps/en/natolive/topics_67656.htm.
15.https://www.nato.int/cps/en/natohq/official_texts_17120.htm.
16. http://arhiva.sri.ro/fisiere/studii/strategieue.pdf.
content/RO/TXT/PDF/?uri=CELEX:12012E/TXT&from=ro.
19. https://europa.eu/european-union/about-eu/presidents_ro.
20. https://www.consilium.europa.eu/media/35834/qc0617489ron.pdf.
21. https://europa.eu/european-union/about-eu/institutions-bodies/court-justice_ro.
content/RO/TXT/HTML/?uri=LEGISSUM:xy0022&from=RO.
23. https://www.consilium.europa.eu/ro/council-eu/preparatory-bodies/coreper-i/.
24. https://europa.eu/european-union/about-eu/institutions-bodies/european-
economic-social-committee_ro.
25. https://www.eesc.europa.eu/ro/policies.
27. https://eeas.europa.eu/topics/common-security-and-defence-policy-
csdp/5388/shaping-of-a-common-security-and-defence-policy-_en.
28. https://eeas.europa.eu/topics/common-security-and-defence-policy-
csdp/5428/european-union-military-committee-eumc_en.
29. https://eeas.europa.eu/topics/eu-global-strategy/47517/implementing-global-
strategy-eu-delivers-security-and-defence_en.
NECLASIFICAT
141 din 142
NECLASIFICAT
content/RO/TXT/PDF/?uri=OJ:JOL_2015_084_R_0006&qid=1427824153272
&from=EN.
31. https://www.consilium.europa.eu/media/21516/web_athena-manual.pdf.
32. http://www.eeas.europa.eu/archives/csdp/missions-and-operations/eufor-rd-
congo/index_en.htm.
33. http://www.eeas.europa.eu/archives/csdp/missions-and-operations/eufor-
tchad-rca/pdf/01032009_factsheet_eufor-tchad-rca_en.pdf.
libya/index_en.htm.
rca/index_en.htm.
36. http://eeas.europa.eu/archives/csdp/missions-and-operations/althea-
bih/pdf/factsheet_eufor_althea_en.pdf.
37. https://www.nato.int/sfor/docu/d981116a.htm.
38. https://eunavfor.eu.
39. http://www.europarl.europa.eu/ftu/pdf/ro/FTU_1.1.4.pdf.
40. https://www.hrw.org/report/2006/01/19/sudan-imperatives-immediate-
change/african-union-mission-sudan.
41.https://www.cvce.eu/content/publication/1997/10/13/11a21305-941e-49d7-
a171-ed5be548cd58/publishable_en.pdf.
42.https://www.cvce.eu/content/publication/1997/10/13/11a21305-941e-49d7-
a171-ed5be548cd58/publishable_en.pdf.
NECLASIFICAT
142 din 142

Lucrare Licenta Toderici Ruxandra Maria PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Lucrare Licenta Toderici Ruxandra Maria PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

ROMÂNIA NECLASIFICAT

MINISTERUL APĂRĂRII NAȚIONALE Exemplarul nr.

Facultatea de securitate și apărare

TODERICI Ruxandra Maria

Tema: ROLUL UNIUNII EUROPENE ÎN ASIGURAREA SECURITĂȚII

EVOLUȚIA INSTITUȚIONALĂ A UNIUNII EUROPENE ............................... 13

1.1. Originile ideii de Europă Unită ..................................................................... 15

1.1.1. Tratatele fundamentale ale Uniunii Europene ........................................ 16

1.1.2. Planul Marshall și contextul general ....................................................... 17

1.1.3. Declarația Schuman .................................................................................. 19

1.2. Tratatele originare și construcția europeană în perioada Războiului Rece

1.2.1. Tratatele originare ..................................................................................... 22

1.2.2. Construcția economică ............................................................................. 25

1.2.3. Construcția politico-diplomatică ............................................................... 27

1.2.4. Consolidarea instituțioanlă ....................................................................... 28

1.3. Baza instituționalizării Europene .................................................................. 29

1.3.1. Actul Unic European ................................................................................. 29

1.3.2. Consolidarea Europei Occidentale ........................................................... 31

1.4. Unificarea Europeană deplină ....................................................................... 32

1.4.1. Instituirea Uniunii Europene.................................................................... 33

1.4.2. Consolidarea Uniunii Europene ............................................................... 35

MEDIUL DE SECURITATE EUROPEAN ȘI EUROATLANTIC DE LA

2.1. Securitatea națională și securitatea internațională. Aspecte teoretice. ..... 44

2.2. Sfârșitul Războiului Rece și trecerea de la sistemul internațional bipolar la

2.3. Provocările majore la adresa securității internaționale la începutul

2.4. Rolul organizațiilor internaționale pentru contracararea provocărilor ... 63

2.4.1. Organizația pentru Securitate și Cooperare în Europa (OSCE) ............. 64

2.4.2. Organizația Tratatului Nord-Atlantic (NATO) ........................................ 66

2.4.3. Organizația Națiunilor Unite (ONU)........................................................ 69

MECANISMELE INSTITUȚIONALE ALE UNIUNII EUROPENE ................ 72

3.1. Comisia Europeană......................................................................................... 74

3.2. Consiliul Uniunii Europene (Consiliul de Miniștri) ................................... 78

3.3. Parlamentul European ................................................................................... 80

3.4. Consiliul European ......................................................................................... 83

3.5.1. Curtea de Justiție a Uniunii Europene ..................................................... 86

3.5.2. Banca Centrală Europeană ...................................................................... 88

3.5.3. Curtea de Conturi ...................................................................................... 91

3.5.4. Comitetul Reprezentanților Permanenți ................................................... 92

3.5.5. Comitetul Economic și Social European .................................................. 94

OPERAȚIILE MILITARE ALE UNIUNII EUROPENE .................................... 96

4.1. Politici și strategii militare ale UE ................................................................. 98

4.1.1. Politica Externă și de Securitate Comună................................................ 99

4.1.2. Politica de Securitate și Apărare Comună ............................................. 103

4.2. Mecanisme instituționale și proceduri aplicative privind operațiile militare

4.2.1. Comitetul Militar al Uniunii Europene. Principalul organism privind

4.2.2. Athena - mecanism principal de finanțare ............................................. 108

4.3. Tipuri de operații militare ale Uniunii Europene ...................................... 111

4.3.1. Stabilizarea............................................................................................... 113

4.3.2. Prevenirea conflictelor ............................................................................ 113

4.3.3. Protecția populației civile și personalului internațional ........................ 113

4.4. Operații militare desfășurate până în prezent ........................................... 114

4.4.1. AMIS 2 (Sudan) ....................................................................................... 115

4.4.2. EUFOR RD CONGO............................................................................... 116

4.4.3. EUFOR TCHAD/RCA ............................................................................ 117

4.4.4. EUFOR Libia ........................................................................................... 118

4.4.5. EUFOR RCA ........................................................................................... 120

4.5. Operații în curs de desfășurare ................................................................... 120

4.5.1. EUFOR ALTHEA (Bosnia Herțegovina) .............................................. 121

4.5.2. EUNAVFOR ATALANTA (Cornul Africii) ........................................... 123

4.5.3. EUNAVFOR MED .................................................................................. 125

ACRONIME ȘI ABREVIERI ................................................................................ 132

BIBLIOGRAFIE ..................................................................................................... 136

Consider că abordarea unei teme care să cuprindă Uniunea Europeană în toți