UNIVERSITATEAăBUCUREŞTI

FACULTATEA DE ISTORIE

MasterăIstoriaă iăPracticaăRelațiilorăInternaționale

Politica European deăSecuritateăşiăAp rare

RelațiaădintreăUE iăNATO

Prof. Coordonator:
Lector univ. dr. MarianăŞtef nescu

Absolvent:
Diana- Gianina Dogariu

Bucureşti, 2013
 CUPRINS

INTRODUCERE ........................................................................................................................................ 3
CAPITOLUL I- ABORDĂRI TEORETICE ALE EVOLUŢIEI PESA ....................................................................16
I.1- Paradig a realistă .......................................................................................................................16
I.2- Teoriile i tegraţio iste .................................................................................................................18
I.3- Teoriile constructiviste .................................................................................................................21
I.4- Expli aţii o te pora e ...............................................................................................................22
CAPITOLUL II- POLITICA EXTERNĂ ȘI DE SECURITATE COMUNĂ ............................................................24
II.1- Ide titatea Europea ă de “e uritate și Apărare...........................................................................25
II.1.1- Reactivarea Uniunii Europei Occidentale ...............................................................................25
II.1.2- Sfârşitul Răz oiului Re e - O ouă arhite tură de se uritate europea ă ................................28
II. 1.3- Lansarea o eptului de IESA î adrul NATO ......................................................................31
II.2- Tratatul de Maastricht - De la CPE la PESC ...................................................................................33
II.3- Tratatul de la A sterda și dezvoltarea PE“C .............................................................................37
CAPITOLUL III – POLITICA EUROPEANĂ DE SECURITATE ȘI APĂRARE ....................................................41
III.1- De la Saint-Malo la Nisa..............................................................................................................42
III.1.1- Î ţelegerile ilaterale de la Posta şi Sai t-Malo ................................................................42
III.1.2- Consiliul European de la Cologne- sta ilirea adrului i stituţio al ........................................45
III.1.3- Summitul de la Helsinki- Headline Goal ................................................................................46
III.2- Evoluția PE“C di perspe tiva Tratatului de la Nisa .....................................................................49
III.3- Tratatul de la Lisa o a şi i pli aţiile sale î do e iul se urităţii................................................53
CAPITOLUL IV- RELAŢIA IESA-PESA ÎNTRE COMPLEMENTARITATE ŞI COMPETIŢIE ............................58
IV.1- UEO pu te de legătură î tre UE şi NATO .................................................................................59
IV.2- Aranjamentele Berlin Plus- Cooperarea UE- NATO .....................................................................63
IV.3- Cooperarea UE-NATO după “u itul de la Helsi ki ..................................................................68
IV.3.1- Summitul de la Helsinki, decembrie 1999 .............................................................................68
IV.3.2- Consiliul European de la Nisa, decembrie 2000 ....................................................................70
IV.3.3- Implementarea Aranjamentelor Berlin Plus, decembrie 2002 ...............................................72
CONCLUZII .............................................................................................................................................75
ANEXE ...................................................................................................................................................81
BIBLIOGRAFIE ......................................................................................................................................100

2
 INTRODUCERE

I. Argument

Uniunea Europeană poate fi definită ca un parteneriat economic şi politic, care se

caracterizează printr-o formă unică de cooperare între cele 27 de state membre şi reprezintă
ultimul stagiu al procesului de integrare iniţiat după finalizarea celui de-al doilea Război
Mondial. Concepută idealist pentru a răspunde dezideratului consolidării cooperării economice
şi promovării prosperităţii economice a statelor, respectiv pentru a asigura pacea în Europa,
fondatorii acesteia sperau că prin crearea unui for în cadrul căruia statele să renunţe benevol la o
parte din suveranitatea lor, în domenii specifice, iniţial în producţia de cărbune şi oţel, orice
rivaliatate între state va fi fost iluzorie, iar războiul ar fi fost astfel evitat.
Deşi concepută iniţial strict ca o uniune economică, încă de la incipitul procesului
european de integrare din anii 1950, Uniunea Europeană a cunoscut o evoluţie graduală,
încorporând ulterior şi alte sectoare economice, o uniune vamală, piaţă unică, monedă unică şi
devenind progresiv o entitate care încorporează activităţi în nenumărate domenii, de la ajutor
pentru dezvoltare, până la politica de mediu.
O dată cu încheierea Războiului Rece şi a rivalităţilor dintre Uniunea Sovietică şi Statele
Unite, atât Uniunea Europeană, cât şi Alianţa Nord-Atlantică, s-au confruntat cu necesitatea de a
răspunde schimbărilor în arhitectura de securitate. În acest sens, NATO este constrânsă să-şi
asume noi tipuri de misiuni pe scena internaţională, conservând în acelaşi timp scopul original
al Alianţei de apărare colectivă.
În paralel, conştientizând faptul că proiectul construcţiei europene nu poate fi exhaustiv
fără o dimensiune de politică externă şi de apărare, încă de la jumătatea anilor 1990, statele
membre ale Uniunii au făcut paşi semnificativi pentru agregarea integrării politice proiectului de
construcţie europeană. Graţie demersurilor iniţiate în acest sens, Uniunea Europeană şi-a
dezvoltat o Politică Externă şi de Securitate, în scopul asumării unui rol mai coerent pe scena
internaţională şi pentru a putea replica crizelor asemănătoare celei din Balcani.
Mai mult decât atât, încă din anul 1998, statele membre s-au angajat şi la încorporarea
aspectelor de apărare în cadrul PESC. Parte intrinsecă a politicii externe a Uniunii, proiectul
Politicii Europene de Securitate şi Apărare a fost iniţiat ca un imperativ al europenilor de a
optimiza abilititatea UE de a răspunde eficient provocărilor de pe scena internaţională şi pentru
a-i conferi o coloană vertebrală militară. Ulterior, stabilirea unei arhitecturi militare permanente

3
şi instituţionalizarea PESA, crearea unei forţe de reacţie rapidă (FRF), toate acestea au fost paşi
esenţiali, care au conjugat la îndeplinirea dezideratului pentru o Europă capabilă să răspundă
viitoarelor provocări.
În ultimii ani, Uniunea Europeană a evoluat progresiv, mai ales în acest domeniu şi a
devenit un actor important pe scena internaţională, din 2003 implicându-se activ în 28 de
operaţiuni de gestiune a crizelor, nu doar pe continentul european- Balcani şi Caucaz, dar şi în
Africa, Orientul Mijlociu şi Asia 1. Toate acestea demonstrează capacitatea Uniunii de a acţiona
autonom în managerierea crizelor, dar şi în chestiuni cu implicaţii militare. În prezent, în Mai
2013, Consiliul de Miniştri a aprobat lansarea unei noi misiuni civile sub sigla PESA (EUBAM
Lybia), cu scopul de a susține recontrucția post-conflict prin sprijinirea autorităților libaneze în
asigurarea securității granițelor 2.
Cu toate că aceste operaţiuni au fost, în cea mai mare parte, susţinute de către statele
membre, încorporarea componentei militare pune problema competiţiei Uniunii cu alte
organizaţii internaţionale, în speţă NATO. În ciuda unor fricţiuni şi competiţii existente între UE
şi NATO, cele două instituţii încearcă să dezvolte o relaţie bazată pe cooperare şi
complementaritate, încă de la conceperea PESA, europenii argumentând faptul că rolul acesteia
este de a-i conferi Uniunii posibilitatea de a acţiona autonom şi de a conduce operaţiuni militare
unde NATO este angajată, însă fără a dubla sau rivaliza cu aceasta.
În concluzie, lucrarea de faţă abordează o problemă curentă, evoluţia Politicii Europene
de Securitate şi Apărare, argumentul alegerii acestei teme derivând tocmai din noutatea şi
singularitatea acestui concept şi luând în considerare faptul că instituţionalizarea cooperării în
sfera securităţii şi apărării, un domeniu care însumează conceptul modern de statalitate şi
suvernitate, este un fenomen istoric fără precedent. În ciuda faptului că este o politică de
actualitate şi care înglobează probleme complexe, cu toate acestea, se ştiu puţine despre
premisele dezvoltării PESC-PESA şi evoluţia acestor concepte. Mai mult, deşi au abordări şi
percepţii distincte, atât Uniunea Europeană, cât şi Alianţa, îşi concentrează orizonturile asupra
chestiunilor de securitate. Aşadar şi relaţia de complementaritate şi competiţie existentă între
cele două organizaţii este esenţială şi este imperios necesară a fi analizată în profunzime pentru a
defini Uniunea Europeană ca entitate civilă sau militară, în măsura în care UE şi NATO sunt

1
European Union External Action, EU Common Security and Defence policy (CSDP)- Overview of the missions and
operations of the European Union, May 2011, Eu Operations, accesibil online la
http://consilium.europa.eu/eeas/security-defence/eu-operations?lang=en.
2
Council of the European Union, Council decides on EU military operation in support of humanitarian assistance
operations in Lybia, PRESSE 91, 8589/11, Brussels, 1 April, 2011, p.1, accesibil online la
http://consilium.europa.eu/eeas/security-defence/eu-operations/eubam-libya?lang=en.

4
considerate a fi “elementele cheie ale contextului instituţional” 3 în cadrul căreia s-a dezvoltat
Politica Europeană de Securitate şi Apărare.

II. Stadiulăcercet rii

II.1. Documente publicate

Luând în considerare unicitatea şi relevanţa evoluţiei procesului de integrare europeană şi
emergenţa politicii externe a Uniunii până la încorporarea aspectelor de apărare, considerată
chiar de unii specialiştii o „anomalie interesantă”4, literatura de specialitate în domeniu este la fel
de complexă ca şi acest fenomen şi structurată în concordanţă cu etapele de dezvoltare ale
construcţiei europene.
În primele decade ale evoluţiei sale, procesul de integrare europeană a fost conceptualizat
din perspectiva teoriilor integrării economice şi politice - neofuncţionaliştii au teoretizat
integrarea ca un proces gradual şi susţinut, în timp ce interguvernamentaliştii considerau
guvernele naţionale principalii pioni în evoluţia procesului de integrare. Spre exemplu, Ernst
Haas explică procesul de integrare european ca un efect de spill-over, în timp ce Andrew
Moravcsik, acordă un rol semnificativ centralităţii puterii şi intereselor statelor în sistemul
internaţional, care sunt determinate de preferinţele domestice ale actorilor politici.
O dată cu revirimentul procesului de integrare în anii 1980, literatura de specialitate este
dominată de dezbaterile între realişti, liberalişti şi instituţionalişti. Deşi teorii distincte, acestea
converg asupra perspectivei raţionaliste a preferinţelor fixe şi a comportamentului raţional al
statelor şi al indivizilor. Esenţiale în acest sens sunt lucrările lui Kenneth Waltz, John
Mearsheimer, Robert Pape, Robert Art, Joseph Grieco, care consideră că UE este un fenomen
secundar al distribuţiei de putere pe scena internaţională şi fie că este vorba de “soft” sau “hard
balancing”, politica externă europeană apare, în viziunea acestora, ca un instrument în strategia
de apărare. Faţă de realişti, accentul liberaliştilor, precum Moravcsik, Marck Pollack, Benjamin
Pohl, cade pe intensitatea preferinţelor domestice ale statelor, care interacţionează într-un cadru
de negociere interguvernamental, în timp ce K. Erik Jorgensen, Thomas Christiansen
argumentează că instituţiile sunt cele care modelează nu doar comportamentul statelor, dar şi

3
Michel Merlingen, Rasa Ostrauskaite, European Security and Defence Policy: An implementation Perspective,
London and New York, Routledge, Taylor and Francis Group, 2008, p.6.
4
Benjamin Pohl, Explaining ESDP: A Liberal Approach, Riga, Paper presented at the Fourth Pan-European
Conference on EU Politics- ECPR Standing Group on the European Union, Riga, University of Latvia, 25-27
September, 2008, p.2.

5
preferinţele şi identităţile indivizilor şi statelor membre UE. La polul opus, constructiviştii au
adus critici atât realismului, cât şi liberalismului, Wendt, spre exemplu, argumentând că
interacţiunea dintre state este determinată de preferinţele şi interesele endogene şi nu imuabile
ale actorilor politici.
Având în vedere că aceaste lucrări au fost elaborate într-un context când se considera că
apărarea nu este parte a integrării europene, iar UE va rămâne un actor civil în relațiile
internaționale, ele se diferenţiază de literatura de specialitate contemporană, care argumentează
că aceste teorii clasice sunt anacronice şi nu oferă o viziune amplă asupra integraţionismului
european. O dată cu dezvoltarea PESC şi ulterior a PESA, această literatură ilustrează o altă
perspectivă de abordare a constructului european, distingându-se între cei care definesc Uniunea
Europeană ca fiind o entitate civilă, respectiv cei care susțin caracterul militar al acesteia.
Spre exemplu, lucrările lui C.Hill şi K. Smith, D. Urwin, P. Fontaine, S. Nuttal, B. Tonra
şi T. Christianseen surprind istoria construcţiei şi integrării europene, noţiuni teoretice şi
generale despre acest fenomen sau îl analizează pe baza tratatelor, documentelor şi declaraţiilor
oficiale, iar B. White teoretizează politica externă a Uniunii şi evoluţia acesteia din perspectiva
sistemului instituţional. La rândul lor, W. Carlsnaes, H. Sjursen şi B. White, respectiv A. Malici
se concentrează mai mult asupra evoluţiei conceptului PESC, a evoluţiei instituţionale şi a
rolului pe care Franţa, Germania şi Marea Britanie l-au jucat în formularea dimensiunii de
apărare europene.
Din acest punct de vedere, una dintre cele mai importante lucrări este a lui François
Duchêne, The European Community and the Uncertainties of Interdependence, conform căruia
Uniunea Europeană este şi ar trebui să rămână pe termen lung o putere civila, concentrată asupra
forţei economice şi doar pe termen scurt o putere militară. Această idee a fost lansată în perioada
anilor 1970, când concluzia generală în ceea ce priveşte mecanismele de putere era că
descreşterea semnificaţiei militare este direct proporţională cu creşterea economică.
În acelaşi sens, Kenneth Twitchett evidenţiază în lucrarea sa Europe and the World: The
External Relations of the Common Market că impactul Comunităţii Europene asupra sistemului
internaţional se datorează nu puterii militare, ci graţie influenţei diplomatice, politice sau
economice. Ulterior, Hans Maull, în lucrarea sa, German and Japan: The New Civilian Powers,
defineşte conceptul de putere civilă, definiţie care a fost folosită ca punct de reper în literatura de
specialitate. Conform acestuia, o putere civilă este acea entitate care impactează sistemul
internaţional, axându-se pe aspectele non-militare, în speţă economice, în timp ce aspectele
militare au doar un caracter rezidual.

6
 Susţinător al definirii Uniunii Europene drept entitate civilă este şi Cristopher Hill, care,
în lucrarea National Foreign Policies and European Political Cooperation, argumentează că
diplomaţia şi nu instrumentele coercitive, medierea în rezolvarea diferendelor, importanţa
abordării soluţiilor economice la problemele politice, toate acestea definesc caracterul civil al
europenilor. Mai mult, în lucrarea The Capabilitiy-Expectations Gap, or Conceptualising
Europe's International Role, Hill evidenţiază caracterul civil al funcţiilor Comunităţilor
Europene după Războiul Rece şi subliniază importanţa economiei şi diplomaţiei în abordarea
relaţiilor internaţionale de către Uniunea Europeană.
La rândul său, John McCormick susţine în lucrarea sa, The European Superpower, că
puterea militară este supra-apreciată şi aduce argumente convingătoare cu privire la influenţa
politică, economică şi chiar culturală a Uniunii Europene pe scena internaţională.
Esenţiale pentru analiza caracterului civil al Uniunii Europene sunt şi lucrările lui Karen
E. Smith, The Making of UE Foreign Policy: The Case of Eastern Europe, respectiv European
Union Policy in a Changing World, Andrew Moravcsick, The Quiet Superpower, Ian Manners şi
Richard Whitman, The 'difference engine': constructing and representing the international
identity of the European Union, Jan Orbie, The European Union's Role in World Trade:
Harnessing Globalisation?, Michael Smith şi Stephen Woolcock, European Commercial Policy:
A Leadership Role in the new Millennium?, care, prin abordări şi dovezi empirice distincte,
reliefează importanţa şi rolul Uniunii Europene ca actor economic în sfera internaţională.
Dintr-un alt punct de vedere, Karen E. Smith: The End of Civilian Power EU: A Welcome
Demise or a Cause for Concern, respectiv Beyond the civilian power debate, Jan Zielonka,
Explaining Euro- Paralysis- Why Europe is Unable to Act in International Politics, susţin că
militarizarea progresivă a Europei înseamnă că termenul de “putere civilă” a UE dobândeşte un
caracter irelevant. Mai mult decât atât, Panayotis Tsakaloyannis argumentează în lucrarea sa, The
EC: From Civilian Power to Military Integration că “termenul de putere civilă a murit o dată cu
revitalizarea Uniunii Europei Occidentale ca forum independent pentru discuţii în materie de
apărare”.
La rândul lor, Stelios Stavridis: “Militarising the EU”: the Concept of Civilian Power
Europe Revisited; Why the “Militarising” of the European Union is strengthening the concept of
a “Civilian Power Europe”, Richard G. Whitman, The Fall and Rise of Civilian Power
Europe?, Henrik Larsen, The EU: A Global Military Actor? contra-argumentează că
încorporarea componentei militare integrării politice europene nu afectează caracterul civil al
Uniunii, ci reprezintă un instrument de politică externă, care este disponibil alături de celelalte

7
instrumente “soft” şi economice ale politicii externe. Cu alte cuvinte, caracterul civil este
conceptul definitoriu al UE, în timp ce cel militar, are doar valenţe adiacente.
Definirea caracterului militar al Uniunii a dobândit rezonanţă în cadrul literaturii de
specialitate o dată cu geneza Politicii Europene de Securitate şi Apărare, iar din acest punct de
vedere Hedley Bull este susţinătorul ideii că puterea civilă a Europei a fost ineficientă în relaţiile
internaţionale şi ca atare, este imperios necesar dezvoltarea componentei militare a UE ca putere
dominantă. În lucrarea sa, Civilian Power Europe: A Contradiction in Terms?, Bull încearcă să
demonstreze că este dificil ca un actor internaţional să devină o putere credibilă la nivel global
fără a avea însă capabilităţi militare semnificative.
În dezbaterile academice privind politica europeană de apărare, pasul semnificativ în ceea
ce priveşte agregarea componentei militare integrării politice a fost luat la Summitul de la Saint-
Malo din decembrie 1999. Conform declaraţiei, Uniunea Europeană are nevoie de “capacitate
autonomă de acţiune, sprijinită de forţe militare credibile”, pentru a răspunde eficient crizelor
internaţionale şi pentru “a lua decizii şi aproba acţiuni militare unde Alianţa ca întreg nu este
angajată”. În acest sens, pentru a-şi putea atinge aceste obiective, “Uniunea trebuie să fie dotată
cu structuri corespunzătoare şi capacitate de analiză a situaţiilor, surse de inteligenţă, capacitate
de planificare strategică şi capacitate de reacţie rapidă 5.
Din acest punct de vedere, Stanley Hoffmann, Towards a Common European Foreign
and Security Policy?, Jolyon Howorth, Security and Defence Policy in the European Union,
Richard Withman, From Civilian Power to Superpower? The International Identity of the
European Union, argumentează că decizia guvernului labourist asupra necesităţii asumării de
către Uniune a unei capacităţi de acţiune autonomă, care să fie susţinută de forţe militare a fost
factorul cheie care a determinat angajarea fermă a UE în sfera securităţii, statele membre
conştientizând astfel necesitatea accelerării progresului europenilor în această sferă pentru ca
Uniunea să poată deveni o voce importantă în asigurarea păcii şi apărării internaţionale.
Mai mult decât atât, McCormick, The European Superpower, Anand Menon,
Empowering Paradise? The ESDP at Ten, Helene Sjursen, What kind of Power?, subliniază că,
în realitate, capacitatea militară a Uniunii este subestimată şi dimpotrivă, PESA a cunoscut un
progres semnificativ în ceea ce priveşte dezvoltarea capabilităţilor militare autonome, ba mai
mult, o armată europeană ar putea face din UE a doua putere militară în sistemul internaţional.

5
“British- French Summit St- Malo, 3-4 Dec.1998”, Joint Declaration, Paragraf 3, în Maartje Rutten, „From Saint-
Malo to Nice: core documents”, în Institute for Security Studies- Western European Union, Paris, Chaillot Paper,
Nr. 47, 2001, pp. 8-9.

8
 Esenţiale pentru analiza caracterului militar al Uniunii Europene sunt şi lucrările lui
Bastian Giegerich şi William Wallace, Not Such a Soft Power: the External Deployment of
European Forces, Zachary Selden, Power is always in fashion: State- Centric Realism and the
European Security an d Defence Policy, Fotios Moustakis şi Petros Violakis, European Security
and Defence Policy Deceleration: An Assessment of the ESDP Strategy, care demonstrează că
statele membre ale Uniunii au achiesat asupra cooperării în domeniul apărării şi capabilităţilor
UE pentru a conferi credibilitate puterii militare europene.
Abordând o altă perspectivă, lucrările academice privind puterea militară a Uniunii
Europene au dezbătut această problemă şi din perspectiva credibilităţii acestui concept. Luând în
considerare faptul că evoluţia Politicii Europene de Securitate şi Apărare se află în stadiul de
incipit, Anand Menon pune sub semnul incertitudinii capacitatea UE de a susţine operaţiuni
militare autonome, în măsura în care majoritatea statelor europene nu alocă sufieciente resurse
pentru dezvoltarea capabilităţilor militare europene.
Mai mult decât atât, Eilstrup Sangiovanni, subliniază în lucrarea sa, Why a Common
Security and Defence Policy is Bad for Europe, că Uniunea Europeană nu este capabilă să
egaleze SUA în ceea ce priveşte alocarea resurselor necesare dezvoltării componentei militare a
politicii externe europene şi că guvernele şi ministerele de apărare ale statelor membre ale UE se
confruntă cu o puternică presiune financiară.
Dintr-un alt punct de vedere, susţinând ideea lui Stavridis, Richard Whitman, Muscles
from Brussels: The demise of civilian power Europe?, Keukeleire şi MacNaughtan, The Foreign
Policy of the European Union, Hanna Ojanen, Participation and Influence: Finland, Sweden and
the post- Amsterdam Development of the CFSP, argumentează că încorporarea misiunilor de tip
Petersberg nu are ca efect îndepărtarea UE de caracterul său civil, ci dimpotrivă, sunt echivalente
cu normele sale civile. Mai mult decât atât, dezvoltarea capabilităţilor de gestionare a crizelor
este un complement necesar eficientizării capacităţii militare a Uniunii ca urmare a crizei din
Balcani, factor de presiune în lansarea PESA. Cu alte cuvinte, în ciuda acestor presiuni de
militarizare, puterea civilă a Uniunii continuă să reprezinte canonul principalilor factori de
decizie.
Semnificative în ceea ce priveşte evidenţierea provocărilor cu care se confruntă puterea
militară a Uniunii sunt şi lucrările lui William Wallace, Foreign and Security Policy: The Painful
Path from Shadow to Substance, Eva Gross, European Union Policy towards the Balkans,
Charles Grant, European Defence post- Kosovo?, Adrian Treacher, From Civilian Power to
Military Actor: The EU’s Resistable Transformation, care subliniază faptul că progresul PESA
este condiţionat de necesitatea existenţei unei dorinţe politice solide a statelor membre şi a unui

9
angajament consistent al acestora în dezvoltarea capabilităţilor PESA, pentru ca UE să-şi poată
asuma un rol important pe scena internaţională.

II.2. Studii asupra temei

Pentru a răspunde atât întrebării centrale a acestei lucrări, cât şi întrebărilor adiacente pe
care le impune proiectul de faţă, această cercetare s-a concentrat atât asupra surselor primare, cât
şi asupra celor secundare. În ceea ce priveşte prima categorie de surse, am folosit materiale
elaborate de diferitele instituţii europene, rapoarte parlamentare, discursuri, precum și o serie de
antologii de documente oficiale, iar în ceea ce priveşte sursele secundare, am folosit jurnale,
ziare și reviste academice, studii de cercetare, articole de specialitate și lucrări generale, care au
fost elaborate in domeniu.
În ceea ce priveşte lansarea PESA, Cameron Fraser, The Foreign and Security Policy of
European Union: Past, Present and the Future, Jolyon Howorth, European Integration and
Defence: The Ultimate Challenge, Jolyon Howorth şi John T.S. Keeler, Defending Europe: The
EU, NATO and the Quest for European Autonomy, Frederic Merand, European Defence Policy:
Beyond the Nation State, se focusează asupra premiselor care au dus la declanşarea acestui
proiect şi a influenţei acestei politici pe plan internaţional.
Alături de aceştia, Michel Merlingen şi Rasa Ostrauskaite, European Union
Peacebuilding and Policing-Governance and The European Security and Defence Policy,
Frederic Merand şi Robert E. Hunter, The European Security and Defence Policy NATO's
Companion or Competitor?, Martin Reichard, The UE-NATO Relationship-A Legal and Political
Perspective, prezintă evoluţia PESA din perspectiva relaţiei UE-NATO. Evoluţia şi dinamica
componentei de apărare a Uniunii, precum şi relaţia transatlantică este surprinsă şi de către
Maartje Rutten, From Saint-Malo to Nice: core documents, respectiv Jean-Yves Haine, From
Laeken to Copenhagen: European defence core documents, însă dintr-o perspectivă normativă,
lucrările lor însumând o serie de documente şi declaraţii oficiale relevante în evoluţia politicii
externe a UE.
Uniunea Europeană este o formă unică de cooperare şi a devenit un actor important, în
măsura în care politica sa externă are un impact masiv asupra arhitecturii internaţionale. Pentru a
înţelege ce este politica externă şi impactul acesteia, un rol important l-a jucat lucrarea lui Brian
White, Understanding European Foreign Policy. Pornind de la o analiză a procesului de
cooperare şi integrare europeană de la Tratatul de la Dunkirk şi până la Tratatul de la
Amsterdam, White explică, în baza evoluţiei arhitecturii instituţionale a UE, că politica externă
europeană este mai mult decât suma politicilor externe individuale a statelor care o constituie.

10
Este un complex care înglobează şi politica externă a Uniunii Europene după Tratatul de la
Maastricht, PESC, dar şi relaţiile externe ale Comunităţii Europene, în speţă politica economică.
Integraţionismul european şi evoluţia Uniunii ca actor semnificativ în materie de
securitate şi apărare este un proces progresiv, desfăşurat în timp, iniţiative în acest sens existând
încă din perioada anilor 1950 şi continuând şi în perioada contemporană. O sursă importantă
pentru tema pe care am ales să o dezbat a fost An Introduction to European Foreign Policy a lui
Fraser Cameron, care mi-a oferit o viziune de ansamblu asupra evoluţiei procesului de integrare
europeană de la cooperarea politică şi militară din anii 1947 şi până la dezvoltarea politicii
europene de apărare, precum şi asupra relaţiei transatlantice. Cu ajutorul acestei lucrări mi-am
fixat evoluţia cronologică şi premisele proiectelor iniţiate în acest sens, cauzele eşecului şi
suspendării acestor demersuri, respectiv contextul revirimentului cooperării politice, care a
culminat cu dezvoltarea PESC şi ulterior lansarea PESA.
Jolyon Howorth este un alt autor ale cărui lucrări au avut o contribuţie importantă la
elaborarea acestei cercetări. Graţie lucrării sale European Integration and Defence: the ultimate
challenge?, care se focusează asupra evoluţiei politicii externe a Uniunii de la Summitul de la
Saint-Malo, am înţeles faptul că evoluţia PESA este rezultanta a trei factori: dorinţa politică
generată încă de la Summitul franco-britanic de la Saint-Malo din decembrie 1998,
conştientizarea de către NATO a necesităţii organizaţiei de a se baza pe capabilităţi militare
semnificative, dar în acelaşi timp şi nevoia ca UE să-şi asume un rol coerent în materie de
apărare, respectiv angajamentul Marii Britanii şi a altor actori transatlantici faţă de construcţia
PESA pentru salvgardarea alianţei nord-atlantice. De asemenea, o altă lucrare a sa şi a lui John
T. S. Keeler, Defending Europe: The EU, NATO and the Quest for European Autonomy, m-a
ajutat să disting între trei concepte diferite: Identitatea Europeană de Securitate şi Apărare,
PESC, respectiv PESA. Astfel, am înţeles că IESA este un concept lansat în cadrul NATO pentru
a susţine Uniunea în asumarea unui rol coerent pe scena internaţională, în paralel cu care au
evoluat PESC, concepută sub sigla UE, respectiv PESA, parte intrinsecă a politicii externe şi
componenta de apărare a UE. De asemenea, lucrarea m-a ajutat să-mi formez şi o părere asupra
efectului ambivalent, de competiţie şi complementaritate, între UE şi NATO.
O altă sursă importantă, European Foreign Policy: Key Documents, ai cărei editori sunt
Christopher Hill şi Karen E. Smith, mi-a fost de un real folos, întrucât, graţie documentelor
relevante în politica externă europeană, a tratatelor UE de la Maastricht până la Amsterdam, dar
şi a comentariilor adiţionale ale autorilor acestei lucrări, am reuşit să surprind evoluţia juridică a
PESC şi PESA, respectiv inovaţiile sau minusurile aduse de fiecare tratat.

11
 Demn de amintit este şi lucrarea lui Martin Reichard, The EU-NATO Relationship: A
Legal and Political Perspective , graţie căreia am perceput efectul realinierii balanţei de putere
pe scena internaţională, în contextul asumării de către Uniunea Europeană a responsabilităţilor în
materie de apărare şi a dezvoltării a componentei militare după Summit-urile de la Cologne şi
Helsinki, reacţia Alianţei Nord- Atlantice şi implicit atitudinea SUA faţă de Politica Europeană
de Securitate şi Apărare, dar şi modul cum au evoluat relaţiile dintre cele două organizaţii.

III. Planul lucr rii

Lucrarea de faţă, intitulată Politica Europeană de Securitate şi Apărare. Relația dintre

UE și NATO, îşi propune să urmărească şi să decripteze, aşa cum sugerează şi titlul, principalele
coordonate ale evoluţiei procesului de integrare europeană și agregarea aspectelor de securitate şi
apărare în constructul politicii externe europene, cum s-a coagulat această Identitate de
Securitate şi Apărare şi care a fost rolul acesteia în lansarea celorlalte două concepte cu care a
evoluat în paralel, PESC-PESA. De asemenea, lucrarea urmăreşte şi efectele asupra balanţei de
putere şi dinamica relaţiilor dintre Uniunea Europeană şi NATO, respectiv rolul celei din urmă în
redefinirea conceptului de securitate al UE. Astfel, lucrarea este structurată în patru capitole, a
căror complementaritate este în concordanţă cu tema acestei cercetări şi care încearcă să
răspundă întrebărilor pe care le-am enunţat în capitolul introductiv.
Având în vedere că procesul de construcţie europeană a pornit de la premisa instituirii
unei comunităţi economice şi dimensiunea de apărare ca parte a integrării europene era doar la
stadiul de deziderat, iar împlinirea acestuia era pusă sub semnul incertitudinii, pentru a înţelege
mai întâi cele două concepte, PESC-PESA, este necesară o analiză a premiselor care au
transformat acest deziderat într-un imperativ şi ulterior chiar la asumarea şi îndeplinirea acestuia.
Din acest punct de vedere, primul capitol al lucrării de faţă răspunde tocmai acestei cerinţe, de a
încerca să explice într-o manieră apriorică care au fost premisele dezvoltării PESC-PESA, prin
expunerea teoriilor relaţiilor internaţionale, a celor integraţioniste, precum şi a celor
constructiviste şi a explicaţiilor contemporane.
Cel de-al doilea capitol al acestei lucrări urmăreşte să reliefeze condiţiile coagulării
Identităţii Europene de Securitate şi Apărare şi impactul acesteia în evoluţia ulterioară a politicii
externe europene. În contextul bipolarităţii SUA-URSS şi a incapacităţii mecanismului de
Cooperare Politică Europeană de a răspunde crizelor existente la începutul anilor 1980, este
reactivată, după o lungă perioadă de hibernare, Uniunea Europei Occidentale, iniţiativă care a

12
marcat începutul creării unei identităţi europene de apărare permanente şi independente. Ulterior,
prin Summit-urile NATO de la Bruxelles şi Berlin din 1994 şi 1996, aliaţii sprijină lansarea
IESA în cadrul NATO şi creează conceptul de forţe combinate (CJTF) pentru ca UEO să poată
susţine operaţiuni de tip Petersberg, definite de către europeni la Bonn în 1992, iar la Summitul
NATO de la Washington din 1999, NATO pune capabilităţile sale şi la dispoziţia Uniunii.
Conștientizând faptul că drumul spre o unificare economică şi monetară trebuie să fie
dublat de o uniune politică, al cărui element central era PESC şi care avea să umple vacuum-ul
provocat de criza comunistă, consolidarea unor structuri politice de securitate devenea necesară.
În acest sens, capitolul urmărește să reliefeze și principalele modificări aduse în sfera securității
europene și schimbările în domeniul apărării de la Tratatul de la Maastricht până la Tratatul de la
Amsterdam.
Integrarea europeană este un fenomen complex, care s-a desfăşurat în timp, exact aşa
cum propunea şi fondatorul Uniunii, Robert Schuman, “prin eforturi creatore... [şi] nu se va face
dintr-o dată şi nici printr-o construcţie de ansamblu: ea se va face prin realizări concrete” 6.
Cel de-al treilea capitol surprinde eforturile şi demersurile diplomatice întreprinse de la
Summitul de la Saint-Malo şi până la Nisa în scopul asumării de către UE a unui rol semnificativ
pe scena internaţională şi a responsabilităţii de a acţiona eficient în gestionarea crizelor, prin
implementarea unei capacităţi autonome de decizie şi acţiune în sfera de securitate şi apărare.
Astfel, sunt evidenţiați factorii interni şi externi ai reformulării politicii de securitate europeană,
prin încorporarea aspectelor de apărare şi demersurile iniţiatice de la Saint-Malo-1998,
instituţionalizarea PESA la Summitul de la Koln-1999 şi dezvoltarea capabilităţilor militare
europene la Summitul de la Helsinki, din acelaşi an. Totodata, capitolul urmărește să analizeze și
evoluția PESC din perspectiva Tratatului de la Nisa, precum și implicațiile Tratatului de la
Lisabona în sfera securității.
Cel de-al patrulea capitol al acestei lucrări prezintă relaţia dintre Uniune şi NATO, iniţial
asigurată indirect prin raportarea la UEO şi ulterior evoluând în urma Consiliului Nord-Atlantic
de la Washington-1999, precum şi efectul ambivalent al ermegenţei PESA asupra Alianţiei şi
implicit reacţia SUA în faţa definirii politicii europene de apărare. De asemenea, ultima parte a
acestei cercetări urmăreşte să analizeze şi relaţia de complementaritate şi competiţie dintre cele
două instituţii şi, în ciuda fricţiunilor existente între cele două, demersurile şi aranjamentele
dintre UE şi Alianţă în vederea optimizării cooperării.

6
“Declaraţia lui Robert Schuman pentru o Înaltă Autoritate Europeană a Cărbunelui şi Oţelului- 9 mai 1950-”, în
Charles Zorgbibe, Construţia Europeană. Trecut, Prezent, Viitor, Traducere din limba franceză Speranţa Dumitru,
Bucureşti, Editura Trei, 1998, p.42.

13
 IV. Metodologia de cercetare

Pentru a înţelege geneza şi evoluţia componentei de securitate europeană şi a politicii

europene de apărare, precum şi relaţia dintre Uniunea Europeană şi NATO, lucrarea de faţă
abordează complementar două practici metodologice: cea obiectivă, bazată pe conceptul
epistemologic al explicaţiei, respectiv practica interpretativă, bazată pe conceptele
epistemologice ale înţelegerii şi interpretării. Mai mult, întrucât prezenta lucrare şi-a propus să
rezolve unele ambiguităţi în ceea ce priveşte domeniul de securitate european, o decriptizare
completă a acestui fenomen presupune, de asemenea, o interpretare din perspectiva mai multor
metode de cercetare.
În sprijinul celor afirmate mai sus vine primul capitol al acestui demers ştiinţific, care, în
baza practicii metodologice bazată pe explicaţie şi apelând la o metoda apriorică, expune
obiectiv principalele asumpţii ale teoreticienilor în domeniu referitor la premisele evoluţiei
componentei de securitate a Uniunii, urmând ca lucrarea de faţă să concluzioneze, în baza
acestor teorii şi a analizei empirice a acestei cercetări, care sunt aceste premise. Complementar
metodei teoretice, acest studiu sistematic al politicii de securitate europeană îşi propune să
abordeze şi metoda istorică, analitică, juridică, respectiv comparativă.
În ceea ce priveşte metoda istorică, este evident utilizată, în măsura în care lucrarea de
faţă, aşa cum se poate observa din structura acestei cercetări, decriptează evoluţia
integraţionismului european dintr-o perspectivă cronologică, de la reactivarea Uniunii Europei
Occidentale şi lansarea conceptului de Identitate Europeană de Securitate și Apărare, sub sigla
NATO, până la reglementările şi inovaţiile aduse prin Tratatul de la Lisabona.
La metoda analitică am apelat pentru a surprinde dezvoltarea conceptelor PESC-PESA,
realizând mai întâi o analiză preliminară, de ansamblu, asupra demersurilor iniţiatice în
cooperarea politică şi militară de dinainte de înțelegerile bilaterale de la Saint-Malo în capitolul
II, urmând ca în capitolul III să efectuez o analiză calitativă, aprofundată, a cauzalităţii şi
evoluției lansării politicii de apărare.
Metoda juridică am aplicat-o tot la capitolele II și III, cu ajutorul căreia se urmăreşte, mai
întâi într-o manieră obiectivă, să se reliefeze prevederile cu caracter juridic şi efectele acestora
asupra dezvoltării componentei de securitate europeană şi ulterior, în baza practicii metode
interpretative şi într-o manieră subiectivă, să se analizeze şi să se interpreteze implicaţiile
pozitive sau minusurile acestor prevederi juridice.

14
 Am folosit, de asemenea şi metoda comparativă pentru a descrie relaţia dintre IESA şi
PESC-PESA, care au evoluat simultan, implicit interpretarea relaţiei dintre Uniunea Europeană
şi NATO şi efectul antagonic al evoluţiei componentei europene de apărare asupra acestei relaţii.

V. Întreb riăfundamentale
Uniunea Europeană este un actor important pe scena internaţională, impactul politicii sale
externe fiind omniprezent în arhitectura de securitate a statelor. Concepută iniţial ca o
comunitate economică, procesul de integrare europeană a evoluat prin includerea unei
componente de securitate şi apărare, în prezent UE fiind capabilă să ia decizii şi să acţioneze
autonom în chestiuni cu implicaţii în materie de apărare.
În concordanţă cu structura acestei cercetări, lucrarea de faţă urmăreşte să răspundă la o
serie de întrebări relevante pentru construcţia europeană.
Cadrul instituţional al dezvoltării PESC-PESA a fost asigurat graţie relaţiei stabilite între
Uniunea Europeană şi Alianţa Nord-Atlantică, ale căror obiective converg asupra chestiunilor de
securitate. Din acest punct de vedere, pentru a înţelege evoluţia proiectului de apărare, această
lucrare urmăreşte să clarifice în ce măsură a contribuit NATO la agregarea componentei de
apărare proiectului de construcţie europeană şi cum a fost influenţată relaţia transatlantică în
condiţiile neacceptării de către unele state a interdependenţei Uniunii faţă de Alianţă ?
Din acelaşi punct de vedere, lucrarea de faţă încearcă să răspundă întrebării de ce
Uniunea Europeană s-a ambiţionat să-şi asume capacitatea de acţiune autonomă în problemele de
apărare, în condiţiile în care SUA au reprezentat garantul de securitate în arhitectura europeană şi
,mai mult, în condiţiile lansării conceptului de Identitate Europeană de Securitate şi Apărare ca
parte intrinsecă a NATO şi componentă de întărire a pilonului european al Alianţei? Au
influenţat IESA şi, implicit UEO, procesul de integrare europeană, cum au evoluat relaţiile dintre
UE- NATO şi care a fost reacţia SUA în contextul lansării PESA, poate UE să își exercite rolul
de garant al securității în spațiul european fără a face apel la capabilitățile NATO sau fără a
rivaliza cu aceasta, sunt întrebări la care lucrarea de faţă încearcă să răspundă din perspectiva
investigării relaţiei dintre cele două instituţii.
Finalmente, în consonanţă cu primul capitol teoretic al acestei cercetări, lucrarea
urmăreşte să plieze concluziile obţinute la aceste întrebări cu explicaţiile teoriilor relaţiilor
internaţionale, integraţioniste, respectiv constructiviste, asupra procesului de integrare
europeană. Aşadar, PESA este rezultatul procesului de spill-over sau al balanţei de putere şi a
şocurilor exogene sau a fost modelată de preferinţele şi interesele statelor şi indivizilor?

15
 CAPITOLUL I- ABORD RIăTEORETICEăALEăEVOLU IEIăPESA

Introducere
Procesul de integrare europeană a fost conceptualizat în primele decade ale evoluției sale
din perspectiva teoriilor integrării economice și politice- neofuncționaliștii au teoretizat
integrarea ca un proces gradual și susținut, în timp ce interguvernamentaliștii considerau
guvernele naționale principalii pioni în evoluția procesului de integrare.
O dată cu revirimentul procesului de integrare în anii 1980-1990, dezbaterile pe această
temă s-au scindat între realişti, liberalişti şi instituţionalişti. Deşi teorii distincte, acestea converg
asupra perspectivei raţionaliste a preferinţelor fixe şi a comportamentului raţional al statelor şi al
indivizilor.
În acelaşi timp, aceste teorii raționaliste examinează și modul cum membrii guvernelor
adoptă instituţii, care le modelează comportamentele. La polul opus, constructiviştii consideră că
preferinţele nu sunt imuabile și se definesc printr-o viziune distinctă asupra integrării politice, pe
care o asociază cu efectul interacţiunilor sociale şi a formării identităţilor colective, respectiv a
negocierilor interguvernamentale sau interstatale 7.

I.1- Paradigmaărealist

În concepţia realistă, sistemul internaţional este anarhic şi competitiv, iar statele, pentru
a-şi asigura supravieţuirea, sunt preocupate de a-şi mări puterea economică şi militară8. Relaţiile
dintre state sunt fundamentate pe neîncrederea reciprocă, ceea ce face ca modul cel mai potrivit
de menţinere a securităţii să fie o permanentă contracarare a acelor actori care devin prea
puternici şi potenţial ameninţători, mecanism care a fost denumit balanţa de putere9.
Pornind de la aceste asumpţii, neorealiştii consideră că instituţiile internaţionale, inclusiv
UE, sunt un „epifenomen” (fenomen secundar) al distribuţiei de putere pe scena internaţională 10.
Spre exemplu, Kenneth Waltz, în lucrarea sa Theory of International Politics, înţelege progresul
integraţionismului european ca un efect al emergenţei SUA după al doilea Război Mondial 11.

7
Marck Pollack, “International Relations Theory and European Integration”, în Robert Schuman Centre for
Advanced Studies, Research Paper, Nr. 55, 2000, p.5.
8
Charles Kupchan, Clifford Kupchan, „Concerts, Collective Security and the Future of Europe”, în International
Security, Vol. 16, Nr.1, 1991, p.117.
9
Radu-Sebastian Ungureanu, “Securitatea colectivă”, în Andrei Miroiu (Coord.), Manual de Relaţii Internaţionale,
Bucureşti, Editura Polirom, 2006, p. 223.
10
Marck Pollack, op.cit, p.2.
11
Kenneth Waltz, Theory of International Politics, Massachusetts, Addison- Wesley Publishing Company, 1997,
pp. 70-71.

16
Aşadar, Waltz consideră că balanţa de putere este factorul determinant al comportamentelor
statelor pe scena relaţiilor internaţionale, iar problemele de securitate şi apărare nu sunt
rezultanta dinamicilor integraţioniste, ci aparţin domeniului de „high politics”, pentru că statele
sunt interesate să-şi maximizeze câştigurile relative12. Această explicaţie realistă se pliază foarte
bine în contextul Războiului Rece în viziunea teoreticianului, însă nu poate explica de ce această
cooperare multilaterală şi integrarea politică a continuat şi după finalizarea Războiului Rece.
Pentru a argumenta, Mearsheimer explică că la finalul Războiului Rece este posibilă o criză la
nivelul statelor europene13, prezicând că până în 2020 SUA îşi va retrage angajamentul din
comunitatea europeană, lucru care va declanşa o competiţie de securitate între statele europene,
iar cel mai probabil acestea se voar coalgula pentru a balansa puterea hegemonică a Germaniei 14.
Cei mai mulţi teoreticieni realişti au subliniat că deşi politica comunitară este creionată
de interesele statelor membre ale UE, sau chiar de UE ca întreg, aceste interese nu sunt modelate
de factorii interni, ci rezidă din poziţia de putere relativă a statelor pe scena internaţională
anarhică şi permanenta lor căutare de se se proteja în faţa celui mai puternic. Ca atare, Robert Art
consideră că, în ideea de a-şi proteja securitatea, statele europene s-au coalizat pentru a balansa
potenţiala ameninţare sau influenţă a SUA15. Tot în aceiaşi manieră, Robert Pape argumentează
că strategia unilateralismului agresiv american a determinat statele europene să balanseze SUA,
folosindu-se de instrumenente non-militare, nu pentru a competiţiona direct cu preponderenţa
militară a acesteia, ci pentru a-i submina politica militară unilaterală16. Prin urmare, fie că este
vorba de “soft” sau “hard balancing”, PESA apare în viziunea unor realişti ca un “instrument în
strategia de apărare”17 europeană pentru a balansa puterea SUA.
Cu toate acestea, teoreticianul liberalist, Benjamin Pohl, în lucrarea Explaining ESDP: A
Liberal Approach, crede că este destul de greu de explicat de ce statele europene ar fi interesate
să balanseze o putere care nu reprezintă o ameninţare pentru ei, ba chiar cu care cooperează
strâns sub umbrela NATO. În viziunea acestuia, faptul că toate statele membre UE ar trebui să
simtă că profită de pe urma pretinsei alinieri este incompatibilă cu câştigurile relative inerente

12
Kenneth Waltz, “Reflection on Theories of International Politics: A response to my Critics”, apud Robert O.
Keohane, Neorealism and its critics, New York: Columbia University Press, 1986, p. 378.
13
John J. Mearsheimer, Back to the Future. Instability in Europe After the Cold War, 1996, apud Pernille Rieker,
“Eu Security Policy: Contrasting Rationalism ans Social Constructivism”, în Norwegian Institute of International
Affairs, Working Paper Nr. 659, 2004, p.5.
14
John J. Mearsheimer, The Tradgedy of Great Power Politics. New York, London, W.W. Norton & Company,
2001, apud Pernille Rieker, op.cit., p.5.
15
Robert J. Art, Stephen G. Brooks (Eds.), "Corespondence- Striking the Balance", în International Security, Vol.
30, Nr.3, 2005-2006, pp. 182-183.
16
Robert A. Pape, "Soft Balancing against the United States", în International Security, Vol. 30, 2005, pp. 10-11.
17
Benjamin Pohl, op.cit, p.6.

17
unei strategiei de echilibru europene, reprezentată de PESA. Pentru el, balanţa de putere între
state democratice este absurdă şi are loc foarte rar18.
O altă interpretare realistă a evoluţei integraţionismului este a lui Joseph Grieco, care
argumentează că relansarea integrării în anii 1980 este o încercare a europenilor de a balansa
ameninţătirile economice din partea SUA şi Japonia, în scopul de a-şi maximiza câştigurile
relative. Tot el admite că Actul Unic European şi Tratatul de la Maastricht coincid cu finalizarea
Războiului Rece, unificarea Germaniei şi implicit creşterea preocupărilor referitor la refacerea
economică a Germnaiei şi că insistentenţele Franţei şi Italiei asupra uniunii economice şi
monetare apare nu ca o încercare de echilibrare, ci de “ badwagoning ”, aliniere a economiilor
acestora faţă de un potenţial hegemon german19.

I.2- Teoriileăintegra ioniste

I.2.1- Neofuncţionalismul

Asociaţi cu teoria liberală a Relaţiilor Internaţionale, neofuncţionaliştii nu au anticipat

evoluţia procesului de integrare europeană şi la nivel militar, ci au crezut că Uniunea Europenă
va rămâne un actor civil20.
Ca urmare, conform viziunii neofuncţionaliste, Politica Europeană de Securitate şi
Apărare este de fapt rezultatul efectului de „spill-over” al integrării economice, definit ca un
„proces prin care membrii unei scheme de integrare au încercat să-şi compenseze nemulţumirea
cu privire la atingerea obiectivelor colective propuse, prin reorientarea coroborării într-un alt
domeniu21.
Teoretician al viziunii integraţioniste a evoluţiei procesului de cooperare europeană,
Ernst Haas considera dimpotrivă că efectul de spill-over nu va crea presiuni pentru o integrare în
sfera apărării şi securităţii. Conform analizei acestuia, efectul de spill-over nu este rezultatul
integrării economice, ci mai degrabă rezultatul schimbărilor de atitudine a factorilor de decizie şi

18
Ibidem, pp. 5-7.
19
Joseph Grieco, State Interests and Institutional Rule Trajectories : A Neorealist Interpretation of the Maastricht
Treaty and European Economic and Monetary Union, apud Benjamin Frankel (Ed.), Realism: Restatements and
Renewal, London, Frank Cass and Company, 1996, pp. 285-286.
20
Tuomas Forsberg, “Integration Theories, Theory development and European Security and Defence Policy”,
Porto, în Departement of Political Science and International Relations, 2010, p. 7.
21
Giovanna Bono, European Security and Defence Policy: Theoretical approaches, the Nice Ssummit and hot
issues, Reasearch and Training Network: Bridging the accountability gap in European Security and Defence Policy
(ESDP) and Democracy, 2002, pp. 7-10.

18
a grupurilor de interes, schimbări care au determinat apariţia unui impuls favorabil pentru
dezvoltarea unei politici de apărare comună 22.
Problema cu care se confruntă teoriile neofuncţionaliste însă, aşa cum argumentează şi
Giovanna Bono, European Security and Defence Policy: Theoretical approaches, the Nice
Ssummit and hot issues, este aceea că ele nu explică de ce nu s-a realizat un nivel remarcabil de
integrare în sfera securităţii militare ca urmare a Actului Unic European sau Tratatelor de la
Maastricht şi Amsterdam şi de ce abia la sfârşitul anilor 1990 a avut loc intergrarea23.

I.2.2- Liberal- Interguvernamentalismul

Deşi atât neorealismul, cât şi neofuncţionalismul au jucat un rol important prin

contribuţiile acestora în teoretizarea premiselor care au declanşat dezvoltarea apărării comune
europene, liberaliştii consideră însă că explicaţiile acestora sunt limitate 24, în măsura în care nu
iau în considerare şi coagularea preferinţelor naţionale în explicarea evoluţiei politicii europene
de apărare.
La fel ca şi teoriile neorealiste, teoriile liberaliste sunt raţionale şi, deşi admit faptul că
sistemul internaţional este arhaic, iar statele sunt actori raţionali şi reprezintă pionii principalii pe
scena internaţională, există însă o diferenţă între cele două viziuni referitor la preferinţele
statelor, ale căror interese sunt calculate în termenii câştigurilor relative şi absolute, respectiv
referitor la rolul pe care îl are sistemul anarhic asupra cooperării internaţionale şi a instituţiilor
internaţionale25- „accentul liberalismului cade pe intensitatea relativă a preferinţelor domestice
ale statelor, care interacţionează într-un cadru de negociere interguvernamental” 26. Acest lucru a
determinat mulţi teoreticieni să se concentreze asupra interacţiunilor economice şi a presiunilor
cauzate de acestea, ca un imbold în conturarea preferinţelor domestice ale statelor27. Ca urmare,
liberaliştii consideră că deşi originile UE pot fi atribuite efectului bipolarităţii şi hegemoniei
SUA în Vest, cu toate acestea, progresul integraţionismului după Războiul Rece se datorează

22
Ernst Haas, The Uniting of Europe. Political, Social and Economic Forces 1950-57, Notre Dame: University of
Notre Dame Press, 1958, apud Tuomas Forsberg, op.cit.
23
Giovanna Bono, op.cit., p.10.
24
Alfred Van Staden, “After Maastricht: Explaining the movement towards a Common European Defence Policy”,
apud Walter Carlsnaes, Steve Smith, European Foreign Policy: The EC and changing perspectives in Europe,
London, Sage Publications, 1994, pp. 138 – 155.
25
Marck Pollack, op. cit, p. 4.
26
Benjamin Pohl, op.cit., p. 11.
27
Cf., Robert O. Keohane, R. O., Joseph S. Nye, Power and Interdependence: World Politics in Transition, Boston,
Little Brown and Company, 1997, p.223; Andrew, Moravcsik, The Choice for Europe: Social Purpose and State
Power from Messina to Maastricht, Ithaca, Cornell University Press, 1998.

19
apariţiei guvernelor democratice în statele fost-comunsite sau creşterii interdependenţei între
statele europene, ceea ce făcea ca războiul să nu fie o soluţie profitabilă 28.
Unul dintre cei mai semnificativi teoreticieni ai teoriei liberal- interguvernamentaliste
este Andrew Moravcsik, care, la fel ca şi teoreticienii neorealiştii, acordă un rol semnificativ
centralităţii puterii şi intereselor statelor în sistemul internaţional, însă se diferenţiază de aceştia
prin faptul că el argumentează că interesele statelor nu sunt doar efectul balanţei de putere pe
scena internaţională, ci sunt determinate de preferinţele domestice ale actorilor politici 29
. În
lucrarea sa Negotiating the Single European Act, Moravcsik îşi argumentează teza pe baza a trei
principii: interguvernamentalismul instituţional, “lowest-common-denominator bargaining”- cel
mai mic numitor comun de negociere , respectiv protecţia suvernanităţii, ajungând astfel la
concluzia că factorii cheie în formarea politicii de luare a deciziilor în cadrul UE sunt
localizaţi la nivel naţional. În termeni empirici, teoreticianul argumentează că marile negocieri,
precum Actul Unic European, nu sunt rezultanta procesului de spill-over al procesului de
integrare, ci reprezintă un proces gradual, modelat de preferinţele statelor puternice şi a
negocierilor dintre dintre liderii statelor celor mai puternice- Franţa, Germania, Marea Britanie 30.
Ulterior, în lucrarea The Choice for Europe, Moravcsik îşi redefineşte teoria sa cu privire
la premisele evoluţiei procesului de integrare europeană, aplicând o explicaţie tripartită, care are
la bază atât asumpţiile liberaliste şi interguvernamentaliste anterior invocate în lucrările sale
pentru a explica acest proces, dar introduce şi o nouă idee instituţionalistă. Conform viziunii
liberaliste, preferinţele statelor sunt definite de politicile interne ale acestora, iar interesele
economice şi nu cele de securitate au fost cele care au motivat negoicerile în istoria UE, iar
conform ideilor interguvernamentaliste, Moravcsik argumentează că interdependenţa asimetrică
este determinantul puterii relative şi implicit a beneficiilor negocierilor. În ceea ce priveşte ideea
instituţionalistă, teoreticianul acceptă că statele agregă preferinţele şi acţionează raţional pentru a
propulsa aceste preferinţe la nivelul UE, iar membrii guvernelor selectează raţional instituţiile
care sunt constituite să le maximizeze câştigurile 31.

28
Marck Pollack, op. cit.
29
Andrew Moravcsik,”Negotiating the Single European Act: national interests and conventional statecraft in the
European Community”, în International Organization, Vol. 45, Nr.1, 1991, pp. 20-2.
30
Ibidem, pp. 25-26.
31
Andrew Moravcsik, The Choice for Europe: Social Purpose and State Power from Messina to Maastricht, Ithaca,
New York, Cornell University Press, Jan. 1998, apud Marck Pollack, op. cit, pp. 12-13.

20
 I.3- Teoriile constructiviste

Atât realismul cât şi liberalismul au fost atacate de criticile constructiviştilor pentru că

nu pot explica multe fenomene cruciale în politica internaţională şi nu pot oferi o bază teoretică
solidă pentru a explica emergenţa PESA, întrucât, conform asumpţiilor celor din urmă, relaţiile
internaţionale nu pot fi explicate prin decizia raţională a actorilor politici- fie ea luată „în virtutea
constrângerilor structurale ale distribuţiei sistemice de capabilităţi, aşa cum susţin realiştii, fie a
constrângerilor instituţionale” 32.
Deşi constructiviştii converg asupra unor aspecte teoretice în ceea ce priveşte evoluţia
integrării europene atât cu realiştii şi chiar cu instituţionaliştii- pentru că acceptă rolul
instituţiilor în relaţiile internaţionale şi în viaţa socială, cu toate acestea însă, există o diferenţă
semnificativă între aceste curente în privinţa interpretării dezvoltării politicii europene de
apărare33. Acest lucru se datorează faptului că teoriile constructiviste nu se axează pe cauzalitate
factorilor, ci încearcă să explice evoluţia integraţionismului european sub forma întrebărilor
„cum” sau „cum este posibil”34 .
Aşadar, constructivismul se defineşte printr-o viziune diferită asupra integrării politice şi
a cooperării multilaterale, pe care o asociază cu efectul interacţiunilor sociale şi a formării
identităţilor colective, respectiv a negocierilor interguvernamentale sau interstatale. Wendt spre
exemplu, argumentează în lucrarea sa On institution and causation in International Relations că
interacţiunea dintre state este determinată de preferinţele şi interesele endogene şi nu imuabile
ale actorilor politici, de identităţile lor transformabile în cursul interacţiunii internaţionale 35. Mai
mult chiar, Jorgensen explică că instituţiile modelează nu doar comportamentul statelor, dar şi
preferinţele şi identităţile indivizilor şi statelor membre UE 36
. Christiansen reia şi el acest
argument în cartea sa, The Social Construction of Europe, în care explică că procesul de
integrare europeană poate fi înţeles ca „rezultatul unei viziuni generale comune, a constituirii
instituţiilor comune şi a dezvoltării capacităţilor, regulilor, normelor şi standardelor, care sunt
susceptibile să influenţeze membrii statelor”37. Interesant este faptul că teoria constructivistă

32
Tuomas Forsberg, op.cit., p.7.
33
Marck Pollack, op. cit, p. 14.
34
Alexander Wendt, "On institution and causation in International Relations", în Review of International Studies,
Nr. 24, 1998, p. 105.
35
Benjamin Pohl, op.cit., p. 8.
36
Knud Erik Jorgensen (Ed.), Reflective Approaches to European Governance, New York, St. Martin Press, 1997,
apud Marck Pollack, op. cit, p. 15.
37
Thomas Christiansen, Knud Erik Jorgensen, Antje Wiener, (Eds.), The Social Construction of Europe, London,
Sage Publications, 2001, apud Pernille Rieker, op.cit., p.12.

21
acceptă de asemenea şi viziunea realistă, conform căreia securitatea înseamnă supravieţuire, însă
aşa cum este sintetizat şi în lucrarea lui Barry Buzan, Ole Wæver and Jaap de Wilde, Security.
A New Framework for Analysis, nu acceptă şi faptul că supravieţuirea poate fi asigurată doar de
puterea militară, ci consideră că amenintările şi securitatea nu sunt obiective fixe, ci reprezintă
„rezultate ale constructului social” 38.
În ciuda multiplelor sale explicaţii, constructiviştii au fost însă aspru criticaţi39 şi acuzaţi
că nu reprezintă altceva decât o metodă de a interpreta procesul de integrare europeană 40. Spre
exemplu, Pohl consideră că viziunea constructivistă de interpretare a PESA ca fiind rezultatul
integrării europene nu a fost substanţial demonstrată. Acesta suține că într-adevăr PESA nu ar fi
existat fără paşii preliminarii de integrare, însă cu toate acestea, cei peste 40 de ani de „pauză” în
evoluţia integrării europene, în ciuda iniţiativelor eşuate a proiectelor CEA, Planul Fouchet sau
PEC, demonstrează că ele nu au reprezentat factorul esenţial în conjugarea politicilor europene
de construcţie a puterii de apărare europene 41.

I.4- Explica iiăcontemporane

Având în vedere că formarea PESA şi implicit militarizarea Europei reprezintă o

anomalie pentru teoriile integrării europene, în măsura în care ele au fost elaborate într-un
context când se considera că apărare nu este parte a integrării europene, iar UE va rămâne un
actor civil, explicaţiile contemporane ale integraţionismului european argumentează că aceste
teorii clasice sunt anacronice şi incapabile să explice şi să ofere independent explicaţii pertinente
ale cauzalităţii conturării identităţii şi politicii europene de apărare 42.
În lucrarea sa, Integration Theories, Theory development and European Security and
Defence Policy, Forsberg consideră că analiza evoluţiei PESA trebuie realizată prin abordarea
unei pespective „three level game”: 1) rezultatul procesului natural şi gradual de integrare,
întrucât cooperarea europeană de apărare nu s-ar fi putut dezvolta fără a avea precedente
integraţioniste, 2) rivalitatea UE-SUA, deoarece PESA nu s-ar fi putut dezvolta dacă nu ar fi

38
Barry Buzan, Ole Wæver, Jaap de Wilde, Security. A New Framework for Analysis, London, Lynne Rienner,
1998, apud Pernille Rieker, op.cit.
39
Andrew Moravcsik, “Is Something Rotten in the State of Denamrk? Constructivism and European Integration”, în
Journal of European Public Policy, 1999, Vol. 6, Nr.4, pp. 669-681; Moravcsiks aduce cele mai vehemente critici la
adresa constructiviştilor, pe care îi acuză că sunt prea vagi pentru a oferi teorii care să fie testabile.
40
Jeffrey T. Checkel, "The Constructivist Turn in International Relations Theory, în World politics, Nr. 50, 1998, p.
324, apud Marck Pollack, op. cit, p. 15.
41
Benjamin Pohl, op.cit., p. 10.
42
Hanna Ojanen, “The EU and NATO : Two Competing Models for a Common Defence Policy”, în Journal of
Common Market Studies, Vol. 44, Nr. 1, pp. 57-76, apud Benjamin Pohl, op.cit.

22
existat poziţia hegemonică a SUA, respectiv interesele şi valorile divergente dintre cele două 43,
3) nevoile practice ale statelor europene pentru managerierea crizelor, în contextul noului mediu
de securitate, pentru că crizele post-Război Rece, în speţă crizele balcanice, au coagulat politicile
europene pentru militarizarea Europei44.
Howorth argumentează în European Integration and Defence: the ultimate challenge?
că evoluţia PESA este efectul realaţiilor bilaterale dintre state. Ca atare, consideră că
militarizarea Europei este rezultanta a trei factori: dorinţa politică generată încă de la Summitul
franco-britanic de la Saint-Malo din decembrie 1998, conştientizarea de către NATO a necesităţii
organizaţiei de a se baza pe capabilităţi militare semnificative, dar în acelaşi timp şi nevoia ca
UE să-şi menţină o bază industrială de apărare, respectiv angajamentul Marii Britanii şi a altor
actori transatlantici faţă de construcţia PESA pentru salvgardarea alianţei nord-atlantice. El
admite că, deşi au existat opinii divergente la Londra şi Paris, cu toate acestea, înţelegerea
franco- britanică a fost crucială pentru deciziile care aveau să se ia ulterior 45.
O altă interpretare referitor la evoluţia PESA este a lui Seth Jones, care motivează în
lucrarea sa, The European Union and the Security Dilemma că descreşterea prezenţei americane
în spaţiul european a generat imperativul întăririi cooperării europene în sfera securităţii, pentru
ca Germania să fie ţinută sub controlul puterilor conjugate a statelor europene. Aşadar,
emergenţa PESA reflectă dorinţa de a lega Germania de structurile europene şi de a preveni o
viitoare competiţie de securitate între puterile europene. 46
Explicaţiile contemporan axate pe şocurile exogene, relaţiile bilaterale şi efectul de spill-
over ale dezvoltării apărării miliatare europene sunt completate de explicaţia sociologică a
procesului de integrare europeană, introdusă de Frederic Merand. Acesta argumentează în
lucrarea European Defence Policy. Beyond the Nation State emergenţa integrării europene în
termenii unei cooperării transguvernamentale, realizate la nivelul experţilor în apărare a
diverşilor miniştri de externe şi de apărare ai statelor, evoluţie care s-a realizat datorită

43
Cf., Barry Posen, “European Union Security and Defence Policy: Response to Unipolarity”, în Security Studies,
Vol. 15, Nr. 2, 2006, pp.149-186; Alyson Bailes, “Under a European flag”, în Foreign Policy Publication, Draft
Paper, 2000, passim, în Giovanna Bono, op.cit., p. 29- argumentează că criza din Kosovo a demonstrat inferioritatea
şi incapacitatea UE în gestionarea crizelor, precum şi gap-ul tehnologic dintre cele două, ceea ce a determinat
consensul statelor europene asupra necesităţii suplimentării capabilităţilor militare a europenilor.
44
Tuomas Forsberg, op. cit., pp. 9-10.
45
Jolyon Howorth, “European Integration and Defence: The Ultimate Challenge?”, Paris, în WEU Institute for
Security Studies, Chaillot Paper 43, 2000, pp. 93-94; (în continuare se citează Jolyon Howorth, “European
Integration and Defence…”).
46
Seth G. Jones, „The European Union and the Security Dilemma”, în Security Studies, 1556-1852, Vol. 13, Nr.3,
2003, pp. 114-156.

23
instituţionalizării anterioare a acestei politicii şi a regresului domeniului de apărare în definirea
suveranităţii statelor în Europa47.

Concluzii
Teoriile clasice ale relaţiilor internaţionale oferă explicaţii pertinente şi pliabile
perioadelor istorice în care au fost elaborate, însă în contextul emergenţei graduale a procesului
de intergrare europeană şi a fasonării identităţii şi politicii europene de apărare, aceste teorii
devin anacronice şi incapabile să aducă independent explicaţii complete şi fiabile pentru
dezvoltarea PESA. Avantajul teoriilor contemporane este că permit conceptualizarea evoluţiei
politicii de apărare europeană prin apelul la rolul diferiţilor actori la nivel naţional, supranaţional
şi transguvernamental, fără însă a exista o ierarhie în ceea ce priveşte nivelurile de analiză.

CAPITOLUL II- POLITICAăEXTERN ă IăDEăSECURITATEăCOMUN ă

Introducere
Regresul rivalităţilor provocate de Războiul Rece la sfârşitul anilor 1980 şi apariţia
conflictelor regionale în Orientul Mijlociu şi Balcani, au atras îngrijorările guvernelor europene
asupra neimplicării active a SUA în probleme din spaţiul european, temeri care au fost
confirmate ulterior de liderii americani48. În 1990, preşedintele George Bush afirma că
americanii “nu se află în Europa de dragul Europei, ci din interese proprii” 49, iar secretarul de
stat James Baker explica poziţia americană, în sensul că acorda credite europenilor că vor putea
face faţă singuri problemei din Iugoslavia, în măsura în care această criză nu afectează interesele
naţionale ale americanilor 50. În consecinţă, modificările de securitate pe scena internaţională,
criza din Balcani, completate de planurile iniţiale ale preşedintelui francez Francois Mitterand şi
a cancelarului german Helmut Kohl de a dezvolta UEO ca un cadru de securitate independent de
NATO, toate acestea au fost impulsul iniţiativei franco-germane de a transforma CPE într-un

47
Tuomas Forsberg, op. cit., p.13.
48
Stanley Hoffmann, “Towards a Common European Foreign and Security Policy?”, în Journal of Common Market
Studies, Vol. 38, Nr.2, 2000, pp.189–198.
49
Stephen Badsey and Paul Latawski (Eds.), Britain, NATO and the lessons of the Balkan conflicts, 1991–1999,
London, Frank Cass, 2004, p. 267, apud Akan Malici, The search for a Common European Foreign and Security
Policy- Leaders, cognitions, and questions of institutional viability, New York, Palgrave Macmillan, 2008, p.10.
50
James Baker, The politics of diplomacy: Revolution, war and peace, 1989–1992, New York, G.P. Putnam’s Sons,
1995, p. 636.

24
proiect mult mai îndrăzneţ- proiectul european de apărare şi catalizatorul dezvoltării
capabilităţilor militare ale UE, în speţă a creării Politicii Europene de Securitate şi Apărare 51.
Ca urmare, conceptul de Identitate Europeană de Securitate şi Apărare, lansat în cadrul
NATO, s-a dezvoltat în strânsă corespondenţă cu alte două concepte, conturate ulterior- Politica
Externă şi de Securitate Comună- PESC, ce denumeşte un capitol distinct (Titlul V) al Tratatului
de la Maastricht şi care reprezintă unul din cei trei piloni ai construcţiei europene, respectiv
Politica Europeană de Securitate şi Apărare- PESA, parte componentă intrinsecă a PESC 52.
Aşadar, progresele inovaţiilor aduse prin Tratatul de la Maastricht (1992) şi evoluţiile ulterioare
stabilite prin Tratatele de la Amsterdam (1997) şi Nisa (2001), toate acestea au contribuit la
formarea şi dezvoltarea PESC- PESA. De asemenea, deciziile Consiliului European din 1999, de
la Cologne şi Helsinki, privind constituirea forţei de reacţie rapidă europeană şi a instituţiilor
politice şi militare de conducere şi reevaluările susccesive ale acestor decizii, de la Feira,
Bruxelles, Nisa, Goteberg, Laeken, Salonic din anii 2001-2004, au reprezentat etape progresive
ale extinderii PESC spre o dimensiune de apărare a UE.

II.1- IdentitateaăEuropean ădeăSecuritateă iăAp rareă

II.1.1- Reactivarea Uniunii Europei Occidentale

În contextul bipolarităţii SUA- URSS, la sfârşitul anilor 1970 şi începutul anilor 1980,
liderii europeni se simţeau incapabili de a se face auziţi pe scena internaţională şi în acelaşi timp
suscitau sentimente de incertitudine faţă de angajamentul american în spaţiul european şi a
garanţiilor de apărare ale SUA în faţa pericolului sovietic. Această incertitudine de securitate era
exacerbată şi de ineficienţa şi incapacitatea mecanismului Cooperării Politice Europene de a
răspunde crizelor globale existente la începutul anilor 1980. Ca atare, liderii europenii
considerau că este imperios necesar un nou forum extern NATO 53, care era dominat de SUA şi

51
’’Strategia europeană era de a întări UE prin întărirea UEO’’- Anne Deighton, “The European Defence and
Security Policy”, Oxford, în Blackwell Publishers, JCMS, Vol. 40, Nr. 4, p. 724.; Cf. Simon Nutall, “The CFSP at
Maastricht- Old friend or enemy ?”, Bruges, în CIS/LSE and College of Europe, 1997, p.7; Akan Malici, op.cit., pp.
10-11; Pentru o explicaţie detaliată vezi şi Robert J. Art, “Why Western Europenan Union needs the United States
and NATO?”, în Political Science Quarterly, Vol. 111, Nr. 1, (Spring, 1996), pp. 14-18.
52
Liviu Mureşan (Coord.), Adrian Pop, Florin Bonciu, op.cit. , p.18.
53
Alistair H.Taylor, „The European Union, the ESDP, and the question of Turkey”, în MA Political Science, 2005,
p.9.

25
identificarea unor noi alternative viabile pentru reafirmarea imperativelor de securitate şi apărare
europene, având în vedere că CPE se dovedise a fi nepotrivită în acest sens 54.
Raportul de la Londra din 1981, precum şi planul Genscher- Colombo, elaborat în acelaşi
an, ambele propuneau discutarea chestiunile de securitate şi apărare în cadrul CPE, însă aceste
iniţiative au eşuat, întrucât Marea Britanie nu era de acord cu antagonizarea Alianţei55.
Astfel, la iniţiativa franceză şi din dorinţa acesteia de a transforma UEO într-un forum de
discuţii şi dezbateri pe probleme de securitate şi apărare56, este reactivată, după o lungă perioadă
de hibernare, Uniunea Europei Occidentale 57. În perioada anilor 1973-1983, după includerea
Marii Britanii în cadrul Comunităţii Europene, UEO nu a mai fost folosită ca forum de discuţie
între cei 6, respectiv Marea Britanie, aceste dezbateri realizându-se la nivelul Comunităţii şi a
NATO. Reactivarea UEO a fost realizată ca urmare a întâlnirii miniştrilor de externe şi de
apărare în cadrul Consiliului UEO de la Roma, din octombrie 1984.
Conform Declaraţiei de la Roma, miniştrii statelor converg asupra definirii unei
“identităţi europene de apărare comună” în cadrul structurii NATO, în vederea solidificării
pilonului european al organizaţiei nord-atlantice. Conform acesteia, având în vedere că Alianţa,
fundamentul securităţii vest-europene, a asigurat pacea pe continent timp de 35 de ani şi implicit
a asigurat construcţia europeană, reactivarea UEO nu numai că va contribui la securitatea
Europei de Vest, dar va contribui şi la îmbunătăţirea apărării comune a tuturor statelor NATO58.
În acest sens, miniştrii decid să susţină discuţii de două ori pe an 59 şi să-şi armonizeze
punctele de vedere în materie de securitate, pe probleme legate de chestiunile de apărare,
controlul armelor şi dezarmare, efectele dezvoltării relaţiilor Est-Vest în probleme de securitate
ale Europei, precum şi contribuţia europenilor la întărirea NATO. De asemenea, se ia în
considerare “implicarea Europei şi în crizele din alte regiuni ale lumii” 60.
Imediat după Summitul de la Roma, statele Comunităţilor Europene fac primele eforturi
de a defini obiectivele UEO şi a relaţiei acesteia cu NATO, care s-au concretizat la Summitul de
la Haga din octombrie 1987. Prin adoptarea Platformei asupra Intereselor Europene de

54
Gülnur Aybet, The Dynamics of European Security Cooperation, 1945-91, New York, St. Martin's Press, 1997,
pp.133-34.
55
“The revival of the WEU and the evolution of a European Security Identity”, în Christopher Hill, Karen E. Smith.
(Ed.), op.cit., p. 185.
56
Attitudes Toward European Security (1990-1997), în American Diplomacy Electronic Journal of Commentary,
Analysis and Research on American Foreign Policy and Its Practice, Vol. IV, No. 2, Spring 1999, apud Alistair
H.Taylor, op. cit., p.9.
57
Manualul NATO, Brussels, Office of Information and Press NATO, 2001, p. 375.
58
“Declaration by the Western European Union Council of Ministers, Rome, 27 October 1984”, Preambul, Pct. 4,
în Christopher Hill, Karen E. Smith. (Ed.), op.cit., p. 185.
59
Ibidem, Art. I.1, p. 188.
60
Ibidem, Preambul, Pct. 8.

26
Securitate, miniştrii de externe şi de apărare ai statelor se angajau asupra dezvoltării unei
“identităţi europene de securitate şi apărare mai coezive” 61, precum şi a unităţii NATO, prin
întărirea pilonului său european62.
Preambulul documentului preciza convingerea europenilor, potrivit cărora „construcţia
unei Europe integrate nu va fi deplină atâta timp cât ea nu va include şi aspectele de securitate şi
apărare”. De asemnea, se preciza că obiectivul principal al UEO este acela de a evita apariţia unu
război şi de a prezerva securitate europeană prin asumarea responsabilităţilor de apărare şi
implicit a unor capabilităţi militare adecvate, fără însă a se dori superioritate militară 63. În acest
sens, securitatea continentului european poate fi concretizată doar printr-o strânsă cooperare cu
aliaţii americani, a căror securitate este “indivizibilă”64.
Documentul propriu-zis preciza condiţiile securităţii europene, ţelurile abordării europene
şi politicile necesare implementării acestei abordări. Dintre acestea din urmă se remarcă, în
special, afirmarea imperativului statelor membre ale UEO de perpetuare a procesului de
intergrare europeană, prin asumarea deplină a responsabilităţilor în sfera apărării comune 65, ceea
ce face din Platformă documentul cel mai important, care a pus bazele dezvoltării ulterioare a
UEO în „componenta de apărare” a UE, aşa cum va fi consemnat în Tratatul de la Maastricht
(1992)66.
În prima jumătate a anilor ’90 Uniunea Europei Occidentale a cunoscut un proces de
consolidare, prin accederea în organizaţie a Spaniei, Portugaliei, în 1990 şi a Greciei, 1992,
precum şi prin integrarea ca membri asociaţi în Consiliul UEO, a Islandei, Norvegiei şi Turciei,
în 1991. Mai mult, sub impulsul francez, au fost înfiinţate structuri instituţionale permanente-
Comitetul Militar, Institutul pentru Studii de Securitate de la Paris-1990, Centrul Satelitar de la
Torrejon-1991, Celula de Planificare-1992 şi au fost dezvoltate forţele multinaţionale europene
Eurocorp, Eurofor şi Euromarfor67.

61
“Western European Union, Platform on European Security Interests, The Hague, 27 October 1987”, Preambul,
Pct. 4, în Christopher Hill, Karen E. Smith. (Ed.), op.cit., p. 189.
62
Ibidem, Art. III. 2, p. 191.
63
Ibidem, Art. II. 1, p. 190.
64
Ibidem, Art. I.4, p.190.
65
Ibidem, III.4, p.192.
66
Flore Gubert, Rapporteur, A European strategic concept-defence aspects, Assembly of Western European Union,
The Interparliamentary European Security and Defence Assembly, Defence Committee (Forty-ninth session), Paris,
6 October 2003, pp.4-6, apud Liviu Mureşan (Coord.), Adrian Pop, Florin Bonciu, “Politica Europeană de Securitate
şi Apărare - element de influenţare a acţiunilor României în domeniul politicii de securitate şi apărare’’, în Institutul
European din România- Studii de impact (PAIS II) , Studiul Nr.4, Bucureşti, 2004, p.17.
67
“Western European Union”, în Desmond Dinan, op.cit., p. 486.

27
 Concluzii
Iniţiativa aliaţilor europeni, membri ai UEO, de a institui o traiectorie europeană în sfera
securităţii şi apărării şi asumarea unui rol activ în negocierile privitoare la securitatea
Comunităţii, până atunci dominate de bipolaritatea SUA- URSS, a marcat începutul creării unei
identităţi europene de apărare permanente şi independente şi a transformat UEO într-un forum
european pe probleme de securitate68.
Este esenţial de asemenea de subliniat şi rolul important pe care l-a jucat SUA în lansarea
proiectului european de integrare, întrucât acestea au asigurat europenilor în perioada Războiului
Rece “umbrela” de securitate în faţa pericolului sovietic, permiţând astfel statelor vest-europene
declanşarea procesului de integrare economică şi politică 69. “În primul rând, UE s-a dezvoltat
pentru că a profitat de carcasa nucleară şi de protecţie oferită de SUA, atât în faţa ameninţărilor
Uniunii Sovietice, dar şi a temerilor renaşterii vechilor rivalităţi europene”, iar prin protecţia sa
militară, SUA a permis dezvoltarea proiectului european prin reducerea competiţiei interstatale 70.

II.1.2- Sfârşitul Războiului Rece - O nouă arhitectură de securitate europeană

Evenimentele din perioada anilor 1989-1991 care s-au produs pe scena internaţională au
schimbat radical harta Europeană, sfârşitul Războiului Rece şi destrămarea Uniunii Sovietice în
1991 reprezentând punctul culminant al securităţii europene, în măsura în care au indus stimulul
esenţial pentru reconfigurarea rolului CE în chestiunile de securitate şi oferind astfel europenilor
oportunitatea restructurării cadrului european de securitate71. Deşi iniţial destrămarea
comunismului şi sfârşitul antagonismului dintre SUA şi Uniunea Sovietică păreau că vor iniţia o
“eră a reducerii costurile de securitate, atât în termeni financiari, cât şi politici”, criza din
Iugoslavia a pus capăt acestei percepţii, perioada anilor 1991 fiind caracterizaţi de permanente
discuţii pe tema restructurării arhitecturii de securitate europene 72.

68
Alistair H.Taylor, op.cit., pp.10-11.
69
Wim van Eekelen , Rapporteur, EU, WEU and NATO: Towards a European Security and Defence Identity
November 1999, Draft Report, în NATO Parliamentary Assembly, Sub-Committee on Transatlantic Defence and
Security Co-operation, AU 200, DSC/TC (01) 4, International Secretariat, 23 August 2001, p.4, accesibil online la
http://www.nato-pa.int/default.asp?shortcut=246.
70
Alistair H.Taylor, op.cit., p. 11.
71
Ibidem.
72
“The revival of the WEU and the evolution of a European Security Identity”, în Christopher Hill, Karen E. Smith.
(Ed.), op.cit., pp. 193-194.

28
 Consiliul Nord- Atlantic de la Roma, noiembrie 1991
În acest sens, la Consiliul Nord-Atlantic de la Roma, din noiembrie 1991, sunt
instituţionalizate consultaţiile în materie de securitate cu statele Europei Centrale şi de Est, în
cadrul Consiliului de Cooperare Nord-Atlantică73 şi se reiterează cu claritate ideea conform
căreia Identitatea Europeană de Securitate şi Apărare nu reprezintă o contrapondere la eforturile
euroatlantice în sfera securităţii şi apărării, ci dimpotrivă.
Conform declaraţiei, „dezvoltarea unei identităţi europene de securitate şi apărare şi a
unui rol european în materie de apărare, care să se reflecte prin consolidarea pilonului european
al Alianţei, va servi nu numai interesele statelor europene, ci va întări integritatea şi eficacitatea
Alianţei”. „În paralel cu emergenţa şi dezvoltarea identităţii şi securităţii europene şi a rolului
său în aparare”, aliaţii converg asupra „dezvoltării cooperării transatlantice şi a menţinerii
unităţii şi indivizibilităţii strategice de securitate a tuturor membrilor”. Având în vedere
„emergenţa paralelă a celor două procese” şi recunoscând că este „rolul aliaţilor europeni de a
decide ce aranjamente sunt necesare pentru dezvoltarea unei politici externe şi de securitate
comună, respectiv a rolului european în domeniul apărării”, aliaţii se angajează de asemnea să
dezvolte „aranjamente practice în vederea asigurării transparenţei şi complementarităţii cu
identitatea europeană de securitate şi apărare europeană” 74.

II.1.2.2- Declaraţia UEO anexată Tratatului de la Maastricht

Politica externă de securitatate europeană, deşi stabilită ca urmare a fondării Cooperării
Politice Europene încă din perioada anilor 1970, este fundamentată prin Tratatul de la
Maastricht, care extinde cooperarea în materie de securitate de la aspectele economice şi politice
ale securităţii, care intrau sub incidenţa CPE, conform Actului Unic European, până la toate
aspectele de politică externă legate de securitate. Cu toate acestea, Tratatul distinge între rolul
PESC, respectiv cel al UEO, căreia îi revine sarcina de a elabora şi implementa deciziile şi
acţiunile Uniunii, care au implicaţii în apărare75.
Tratatul de la Maastricht reprezintă un compromis între statele care doreau să transforme
UEO în instrumentul de apărare al UE, respectiv cei care puneau organizaţia nord-atlantică pe
primul plan. Ca atare, UEO trebuie văzută ca o „punte de legătură” între cele două mari instituţii.
Pentru a clarifica complexul de relaţii dintre NATO- UE- UEO, au fost create categoriile de

73
“Declaration Issued by the Heads of State and Government Participating in the Meeting of the North Atlantic
Council, Rome, 7–8 November 1991”, Pct. 9, în Christopher Hill, Karen E. Smith. (Ed.), op.cit., pp. 199-200.
74
Ibidem, Pct. 6, 7, pp. 198- 199.
75
“Treaty on European Union (The Maastricht Treaty), Maastricht, 7 February 1992”, Titlul V, Art. J.4.2, în
Christopher Hill, Karen E. Smith. (Ed.), op.cit., p. 155.

29
observatori şi membri asociaţi, cu scopul de a permite unor state membre UE, precum
Danemarca şi a unor state membre NATO, precum Turcia, care nu sunt membri cu drepturi
depline, să facă parte din “familia UEO” şi să participe la întâlnirile şi misiunile acesteia 76. Doi
ani mai târziu, prin Declaraţia de la Kirchberg, a fost definit şi statul de parteneri asociaţi ai
UEO77.

II.1.2.3- Consiliul UEO de la Bonn şi asumarea sarcinilor tip Petersberg

În iunie 1992, Consiliul de Miniştri al UEO lansează la Bonn Declaraţia Petersberg, care
pune bazele unei celule de planificare a misiunilor UEO, pe lângă cele de apărare comună
prevăzute prin Art. 5 al Tratatului de la Bruxelles din 1954. Conform declaraţiei, UEO îşi asumă
sarcini umanitare, de gestiune a crizelor, respectiv peacekeeping şi peacemaking, denumite
sarcinile Petersberg, care vor reprezenta un pas important în evoluţia organizaţională a cadrului
european de securitate şi apărare.
Este de asemenea esenţial de remarcat faptul că această iniţiativă a fost luată nu sub
incidenţa cadrului NATO, ci al UEO, însă cu toate acestea, experienţa dependenţei extensive faţă
de capabilităţile NATO în conflictele din fosta Iugoslavie au determinat statele europene să
conştientizeze necesitatea dezvoltării propriilor capabilităţi militare, chestiune exacerbată mai
ales de criza din Kosovo, care a reprezentat “apelul de trezire” 78 al europenilor. Aşadar, în ciuda
idealului de a augmenta autonomia UE faţă de NATO, europenii continuă să rămână dependenţi
de resursele militare ale Alianţei şi dimpotrivă au întărit evoluţia procesului de integrare
europeană în materie de securitate şi apărare prin consolidarea coperării dintre NATO şi UEO.
Aşa cum spunea şi ministrul de apărare spaniol Eduardo Serra, “europenii pot face orice alături
de SUA, însă fără SUA nu poate mai face nimic, iar împotriva ei nu poate face absolut nimic”79.

76
Alistair H.Taylor, op.cit., pp.15-16.
77
Münevver Cebec, “A Delicate Process of Participation: The question of participation of WEU Associate Members
in decision-making for EU-led Petersberg operations, with special reference to Turkey”, în Western European Union
Institut d’etudes de Securite, Ocasional Paper, Nr. 10, Nov. 1999, p.7.
78
Judy Dempsey, Alexander Nicoll,”When push comes to shove: The European defence force has taken shape faster
than even its supporters dared hope. But differences with Turkey over Nato stand in the way”, London Edition , în
Financial Times, Apr 30, 2001. p. 20, apud Alistair H.Taylor, op.cit., p.14.
79
Eduardo Serra, “Reinventing global security,” în Fresh Perspectives on Europe's Security, p. 45, apud Alistair
H.Taylor, op.cit., p.15.

30
 II. 1.3- Lansarea conceptului de IESA în cadrul NATO

II.1.3.1- Summitul de la Bruxelles 1994

În ianuarie 1994, la Summitul NATO de la Bruxelles, cei 16 membri ai Alianţei au
convenit unanim asupra creării unei Identităţi Europene de Securitate şi Apărare Europeană în
cadrul NATO, care se dorea a fi un mecanism prin intermediul căreia aliaţii europeni să-şi asume
mai multe responsabilităţi în problemele proprii de securitate şi apărare, continuând în acelaşi
timp să menţină relaţiile transatlantice cu NATO80. Pentru a evita duplicarea capabilităţii şi a
competitiţiei dintre NATO şi UEO, a fost creat conceptul de forţe combinate (CJTF)- forţe
multinaţionale interimare pentru susţinerea operaţiunilor Petersberg de către UEO, ca un
instrument de consolidare a relaţiilor dintre cele două organizaţii de securitate. Conform acestui
concept, în cazul în care Alianţa nu este implicată într-o acţiune, UEO îşi poate asuma sarcini de
gestiune a crizelor prin apelul la capabilităţile NATO81.

II.1.3.2- Consiliul Nord-Atlantic de la Berlin 1996

La întalnirea de la Bruxelles din iunie 1996, miniştrii de externe şi de apărăre ai NATO
reafirmă dezideratul dezvoltării Identităţii Europene de Securitate şi Apărare, care să fie inclusă
în cadrul Alianţei. Astfel, toţi aliaţii europeni ar putea să aducă o contribuţie mult mai eficientă şi
mai coerentă la misiunile şi activităţile Alianţei. În acest sens, “Identitatea Europeană s-ar putea
baza pe principii militare solide, susţinute de o planificare militară adecvată şi ar permite crearea
de forţe coerente şi eficiente, din punct de vedere militar, capabile să opereze sub controlul
politic şi conducerea strategică a UEO”82.
Consiliul Nord-Atlantic de la Berlin din 1996, poate fi considerat, în retrospectivă,
punctul culminant al lansării conceptului de Identitate Europeană de Securitate şi Apărare, în
măsura în care se ajunge la un consens în ceea ce priveşte angajamentul Statelor Unite de a
susţine capacitatea militară a aliaţilor europeni, în baza aranjamentelor stabilite anterior la
Summitul de la Bruxelles din 1944, prin care Alianţa se angajează să pună la dispoziţia Uniunii
Europei Occidentale capabilităţile şi resursele NATO, pentru a putea susţine operaţiuni de tip
Petersbeg, respectiv angajamentul Franţei de a sprijini integrarea deplină a unei Alianţe Atlantice

80
Alexander Moens, “ESDP, The United States and the Atlantic Alliance”, în Jolyon Howorth, John T. S. Keeler,
(Ed.), Defending Europe: The EU, NATO and the Quest for European Autonomy, New York, Palgrave- Macmillan,
2003, pp.8-9.
81
Manualul NATO, op.cit., pp. 259-260.
82
Ibidem, p. 102.

31
restructurate83. În acest sens, în decembrie 1995, preşedintele francez, Jacques Chirac achiesează
asupra stabilirii unei relaţii de cooperare între NATO şi UEO, în condiţiile reintegrării forţelor
militare ale Franţei în structurile integrate ale Alianţei, din care ieşise în 1966 84.
Din punct de vedere politic, mecanismul de “forţe combinate” este asociat cu asumarea
de către aliaţii europeni a unui rol crescând în gestionarea independentă a aspectelor de
securitate, fără participarea SUA şi “unde Alianţa ca întreg nu este implicată” şi în baza
colaborării UEO-NATO85. NATO va facilita astfel crearea IESA, astfel încât europenii să-şi
poată asuma operaţiuni de gestiune a crizelor, accesând resursele şi capabilităţile Alianţei, însă
nu complet independent de aceasta. Identitatea Europeană de Securitate şi Apărare se va dezvolta
în cadrul NATO, în baza principiului “separat, dar nu separabil” 86.

II.1.3.3- Consiliul Nord-Atlantic de la Washington, aprilie 1999

Aranjamentele de cooperare UEO-NATO, convenite ca urmare a Summiturilor de la
Berlin şi Bruxelles, reliefează angajamentul Alianţei Nord-Atlantice în consolidarea coloanei
europene, prin dezvoltarea unei Identităţi Europene de Securitate şi Apărare (ESDI) eficiente,
care să fie capabilă să răspundă cerinţelor europene şi care să contribuie la intărirea securităţii
Alianţei, prin asumarea de către Uniunea Europeană a unui rol sporit în materie de securitate şi
apărare87.
Un pas important în ceea ce priveşte cooparea NATO-UE se face la Consiliul Nord-
Atlantic de la Washington din1999, unde NATO îşi defineşte cel de-al doilea concept strategic şi
insistă ca Identitatea Europeană de Securitate şi Apărare să se dezvolte în cadrul NATO.
Materializarea sa va presupune cooperarea dintre NATO-UEO şi doar în ultimă instanţă NATO-
UE, Alianţa luându-şi angajamentul să sprijine aliaţii europeni „de la caz la caz”, prin punerea la
dispoziţia UEO a capabilităţilor sale militare pentru susţinerea de operaţiuni autonome sau,
„dacă se decide altfel”, la dipoziţia UE88.

83
Alexander Moens, op.cit., p. 9.
84
Robert E. Hunter, The European Security and Defence Policy NATO's Companion or Competitor ?, Santa
Monica, Rand Corporation, National Defence Research Institute, 2002, pp. 13-14.
85
Martin Reichard, The UE-NATO Relationship- A Legal and Political Perspective, Hampshire, Ashgate Publishing
Company, 2006, p.114.
86
Robert E. Hunter, op. cit.
87
Manualul NATO , op.cit.
88
Nicola Clase, “US logic of ambiguity toward European Security and Defence”, în Weatherhead Center for
International Affairs, Harvard University, June 2000, pp. 17-18 (Vezi Anexa I.4.).

32
 Concluzii
La începutul anilor 1990, în contextul destrămării Uniunii Sovietice şi a declinului
comunismului, atât în Europa, cât şi de partea aliaţilor americani, se conştientizează “necesitatea
reechilibrării realaţiilor dintre cele două coaste ale Atlanticului” şi a asumării de către statele
europene a unui rol sporit şi a unor responsabilităţi concrete în materie de securitate şi apărare.
În acest sens, sprijinite de către Statele Unite, care lansează ideea consolidării unei
Identităţi Europene de Securitate şi Apărare, statele europene s-au angajat într-un proces de
consolidare a politicii europene de apărare şi capacităţilor militare europene, fără a dubla
structurile de comandă, resursele şi capabilităţile militare deja disponibile în cadrul Alianţei şi în
paralel cu întărirea contribuţiei lor la misiunile şi activităţile NATO. Cu alte cuvinte, evoluţia
integrării europene prin asumarea de către UE a unor sarcini sporite în materie de securitate,
definite ca sarcini de tip Petersberg, este răspunsul dezideratului european de a dezvolta o
politică externă şi de securitate comună, precum şi din nevoia de a se consolida relaţia dintre
aliaţii americani, respectiv statele europene 89.

Aşadar, lansarea conceptului de Identitate Europeană de Securitate şi Apărare în cadrul

NATO este “parte intrinsecă a adaptării structurilor politice şi militare ale Alianţei. Pe de altă
parte, IESA reprezintă şi un element important al dezvoltării Uniunii Europene şi a politicii sale
de securitate şi apărare. Procesul de dezvoltare al IESA, dar şi cel de consolidare a PESA,
ambele au fost continuate în baza Tratatelor de la Maastricht şi Amsterdam din 1991, respectiv
1997, a declaraţiilor UEO şi ale Uniunii, precum şi a deciziilor adoptate de către NATO, la
Consiliile Nord-Atlantice de la Madrid şi Washington, din 1997, respectiv 1999, dar şi la
întrunirile ministeriale ale NATO 90.

II.2- Tratatul de Maastricht - De la CPE la PESC

Tratatul de bază al Cooperării Politice Europene nu a putut face faţă schimbărilor

dramatice generate de colapsul iminent al comunismului în Europa Centrală şi de Est în 1989,
respectiv unificării Germaniei, care avea să se producă la un an de la căderea comunismului.
Astfel, sfârşitul Războiului Rece şi efectele modificărilor geopolitice de pe scena internaţională,
revirimentul integraţionismului european generat de AUE şi limitările CPE au fost impulsul

89
Manualul NATO, op.cit., pp. 100-101.
90
Alexander Moens, op.cit., p. 8.

33
conştientizării necesităţii consolidării unor structuri politice de securitate şi apărare solide91.
Acest proiect a fost susţinut în special de Franţa şi Germania, care au considerat că drumul spre
o unificare economică şi monetară trebuie să fie dublat de o uniune politică, al cărui element
central era PESC şi care avea să umple vacuum-ul provocat de criza comunistă 92. Astfel, la
Summit-urile de la Strasbourg (1989) şi Dublin (1990) se decide organizarea a două Conferinţe
Interguvernamentale, una asupra Uniunii Economice şi alta asupra Uniunii Politice. Cele două
Conferinţe s-au întrunit pe tot parcursul anului 1991 şi au prezentat rapoartele la Consiliul
European de la Maastricht în acelaşi an93.

Negocierile
Negocierile asupra Uniunii Politice s-au purtat pe două paliere : pe de o parte, acestea s-
au scindat între cei care susţineau dezvoltarea capabilităţilor europene de apărare, respectiv cei
care doreau ca UE să rămână un actor civil, iar NATO să-şi menţină în continuare statutul de
garant în problemele de apărare94; pe de altă parte, dezbaterile s-au realizat asupra problemei
securităţii, a votului majoritar, respectiv asupra manierei de integrare a politicii externe în cadrul
comunităţii. În ceea ce priveşte problema securităţii, chestiunea asupra căreia s-a discutat nu era
dacă aceasta să fie parte a PESC, ci dacă să se renunţe asupra disctincţiei care se făcuse
dintotdeauna între securitate şi apărare şi daca acest lucru ar implica şi integrarea UEO în cadrul
UE. În problema votului majoritar, au fost creionate aceleaşi interese divergente existente între
integraţionişti, respectiv între cei precum Marea Britanie, Franţa, Danemarca, Grecia, care
considerau că este de interes vital ca statele să aibă puterea de decizie. Tratatul de la Maastricht,
semnat la 7 februarie 1992 şi intrat în vigoare la 1 noiembrie 1993, este rezultatul demersurilor
diplomatice şi a cooperării politice europene continue timp de 20 de ani şi marchează începutul
unei noi etape de cooperare, mult mai ambiţioase, care pune bazele UE, a cărei structură este
susţinută de trei piloni95.

De la CPE la PESC
Cel de-al doilea pilon, reprezentat de Politica Europeană de Securitate Comună,
înlocuieşte Cooperarea Politică Europeană, iniţiată prin Raportul Davignon. Tratatul privind
Uniunea Europeană încorporează deplin noţiunea de securitate şi face pentru prima oară referire

91
Fraser Cameron, An introduction..., p. 28.
92
John Peterson, Helene Sjursen, op. cit., p. 100.
93
“The Treaty of European Union: (I) The CFSP”, în Christopher Hill, Karen E. Smith. (Eds.), op. cit., p. 151.
94
Fraser Cameron, op.cit., p.29.
95
Stan Petrescu, Apărarea şi Securitatea Europeană, Bucureşti, Ed. Militară, 2006, p. 50.

34
la obiectivele de apărare a UE, stipulând la articolul J.4 a Titlului V că „Politica externă şi de
securitate comună înglobează toate problemele referitoare la securitatea Uniunii Europene,
inclusiv stabilirea, în perspectivă, a unei politici de apărare comune, care ar putea conduce, în
timp, la o apărare comună”96. În acest sens, ”Uniunea solicită Uniunii Europene Occidentale,
care este parte integrantă a dezvoltării UE, să elaboreze şi să pună în practică deciziile şi
acordurile UE cu repercusiuni în sfera apărării97. UEO trebuie așadar înţeleasă dintr-o dublă
perspectivă : „componentă de apărare” a UE şi mijloc de consolidare a pilonului european al
NATO98. Este de asemnea important de observat faptul că Tratatul de la Maastricht trasează o
diferenţă clară între politica externă şi de securitate, respectiv acţiunile cu implicaţii militare şi
de apărare, cele din urmă intrând sub incidenţa sarcinilor UEO 99.

Obiectivele şi instrumentele PESC

Obiectivele PESC, stipulate la Art. J.1 al TUE, sunt ”1) salvgardarea valorilor comune, a
intereselor fundamentale şi a independenţei Uniunii, 2) consolidarea securităţii Uniunii şi a
statelor membre, sub toate formele, 3) menţinerea păcii şi întărirea securităţii internaţionale, în
conformitate cu principiile Cartei Naţiunilor Unite, precum şi cu principiile Actului final de la
Helsinki şi obiectivele Cartei de la Paris, 4) promovarea cooperării internaţionale, 5) dezvoltarea
şi consolidarea democraţiei şi a statului de drept, precum şi respectarea drepturilor omului şi a
libertăţilor fundamentale”100.
În vederea atingerii acestor obiective, TUE consacră definirea a două instrumente ale
PESC : „joint action positions”101- care se referă la faptul că statele membre vor conlucra pentru
mobilizarea resurselor de orice fel, în scopul atingerii obiectivelor specifice fixate de Consiliu şi
pe baza liniilor generale trasate de Consiliul European 102, respectiv „commom positions”103- care
prevedea ca statele membre să convină asupra unei poziţii politice comune şi să promoveze
această poziţie ca fiind a UE.
În ceea ce priveşte procesul decizional, cooperarea statelor se realizează pe bază de
consens şi unaninimitate şi se face o distincţie între cooperare şi acţiuni comune. Acţiunile

96
“Treaty on European Union (The Maastricht Treaty), Maastricht, 7 February 1992”, Titlul V, Art. J.4.1, în
Christopher Hill, Karen E. Smith. (Eds.), op. cit., p. 155 (Vezi Anexa I.2.).
97
Ibidem, Art. J.4.2.
98
Akan Malici, op. cit., p.11 ; Cf., Jolyon Howorth, “European Integration and Defence…”, p. 19.
99
Alistair Taylor, op.cit., p. 13.
100
“Treaty on European Union (The Maastricht Treaty), Maastricht, 7 February 1992”, Titlul V, Art. J.1, în
Christopher Hill, Karen E. Smith. (Eds.), op. cit., p. 153.
101
Ibidem, Art. J.3, J.3.1, p. 154-155.
102
Ibidem, Art. J.8.2, p.156.
103
Ibidem, Art. J.2.2, p. 154.

35
comune se referă la ’’domeniile de interes important al statelor membre’’, caz în care Consiliul
decide, în ’’baza orientărilor generale ale Consiliului European’’, ce chestiuni intră sub incidenţa
acţiunilor comune. Este introdusă şi posibilitatea de a se lua decizii prin majoritate calificată în
unele aspecte, care ţin de problematica PESC- în cazul implementării de acţiuni comune104. De
asemenea, se decide ca bugetul comunitar să fie răspunzător pentru acoperirea chelutielilor
administrative ale PESC105, însă lipsa unui buget consistent face ca politica externă a UE să fie
ineficientă106. Comisia dobândeşte drept de iniţiativă, alături de statele membre, iar Consiliul ia
deciziile necesare pentru implementarea PESC şi, asistat de un Comitet Politic, pune în aplicare
orientările generale, prin decizii luate în unanimitate107.

Concluzii
În ciuda caracterului inovator al Tratatul de la Maastricht, mecanismul PESC nu aduce
schimbări considerabile comparativ cu Politica Europeană de Cooperare, ba chiar păstrează
structurile anterioare ale acesteia, principalele modificări aduse rămânând la nivel procedural,
într-adevăr importante şi necesare, dar nu suficiente pentru a determina statele să achieseze la
unison.
Una dintre problemele cu care s-a confruntat UE este divergenţa viziunilor statelor
membre asupra viitorului UE: pe de o parte sunt cei care preferă o structură federală, în cadrul
căreia instituţiile să aibă o putere sporită în politica externă şi de securitate şi pe de altă parte alţii
converg asupra puterii statelor membre, aceste diferenţe îngreunând UE să acţioneze consistent
şi coerent în problemele internaţionale. Tratatul de la Maastricht prevede ca ’’Uniunea să asigure
consistenţa în activităţile sale externe’’, însă TUE nu specifică și cum va fi aigurată aceasta.
Statele membre au convenit să sprijine PESC ’’în spiritul loialităţii şi solidarităţii mutuale’’ şi
’’să se abţină de la acţiuni contrare intereselor Uniunii’’, dar în practică consistenţa UE este
erodată108. Cel de-al doilea pilon al UE continuă să menţină caracterul interguvernamental, ceea
ce a generat divergenţe între Comisie şi Consiliu în privinţa competenţelor. O altă problemă cu
care s-a confruntat PESC a fost numărul considerabil de actori implicaţi- statele membre,
Comisia, Parlamentul, interesele şi ambiţiile fiecăruia slăbindu-i coerenţa109.

104
Stan Petrescu, op.cit., p.50.
105
“Treaty on European Union (The Maastricht Treaty), Maastricht, 7 February 1992”, Titlul V, Art. J.11, în
Christopher Hill, Karen E. Smith. (Eds.), op. cit., p. 157.
106
Fraser Cameron, An introduction..., p.37.
107
“The Treaty of European Union: (I) The CFSP”, în Christopher Hill, Karen E. Smith. (Eds.), op. cit., pp. 152-
153.
108
Fraser Cameron, An introduction..., p.35.
109
Ibidem, p.29.

36
 II.3- TratatulădeălaăAmsterdamă iădezvoltareaăPESC

Cu toate că prevederile Tratatului de la Maastricht au fost impresionante prin caracterul

inovator al acestora, el nu a satisfăcut doleanţele celor care considerau sunt necesare progrese
mai evidente în sfera integrării europene. Ca atare, în Art. N al TUE se prevedea convocarea unei
noi Conferinţe Interguvernamentale în 1996, în ideea de a examina eficienţa tratatului 110.
Principalele chestiuni care trebuia amendate pentru o mai bună funcţionare a PESC, se
concentrau asupra nevoii de îmbunătăţire a sistemului de luare a deciziilor, implementarea
PESC, bugetul pentru PESC, respectiv conferirea unui grad mai mare de eficienţă şi vizibilitate
acţiunilor Uniunii111.

Negocierile
Conferinţa interguvernamentală şi-a început activitatea la 29 martie 1996, după ce un
Grup de Reflecţie a prezentat raportul Westendorf (decembrie 1995), care cuprindea principalele
probleme şi dezbateri şi s-a încheiat, după intense negocieri, cu Consiliul European de la
Amsterdam la 16-17 iunie 1997. Acordul, relativ realizat cu greu, a luat forma unui tratat, mai
puţin ambiţios decât cel de la Maastricht. Tratatul de la Amsterdam, semnat pe 2 octombrie 1997
şi ratificat în martie 1999 112, deşi aduce modificări modeste, îmbunătăţeşte mecanismele Uniunii
pentru a acţiona mai eficient în problemele de politică externă, dar, cu toate acestea, nu
suficiente pentru dezvoltarea unei politici comune de apărare.
Schimbările aduse prin Tratatul de la Amsterdam nu au fost semnificative, întrucât statele
europene, în ciuda experienţei din Iugoslavia, nu se mai simţeau ameninţate nici economic, dar
nici din punct de vedere al securităţii, motiv pentru care au preferat mai mult un caracter
interguvernamental în ceea ce priveşte PESC. Spre exemplu, statele neutre, în special Marea
Britanie, au arătat mult mai puţin entuziasm, continuând să susţină caracterul
interguvernamental, iar Franţa şi Germania, în ciuda angajamentelor promise, datorită unor
motive interne, vor adopta şi ele o politică mai puţin integraţionistă 113. La toate acestea se adaogă
şi aparentul eşec al PESC în primii săi ani de existenţă şi dificultăţile cu care s-a confruntat ca
urmare a problemelor din Irak, Bosnia, Algeria, Orientul Mijlociu, care, pentru unii, au fost avut

110
„The Treaty of Amsterdam”, în Christopher Hill, Karen E. Smith. (Eds.), op. cit., p. 168.
111
Giorgio Maganza, “The Treaty of Amsterdam’s Changes to the Common Foreign and Security Policy Chapter
and an Overview of the Opening Enlargement Process”, în Fordham International Law Journal, Vol. 22, Issue 6,
Art. 12, 1998, p. 176.
112
“The Treaty of Amsterdam”, în Christopher Hill, Karen E. Smith. (Eds.), op. cit., pp. 168-169.
113
Franklin Dehousse, “After Amsterdam: A Report on the Common Foreign and Security Policy of the European
Union”, în European Journal of International Law, Nr. 9, 1998, p. 531.

37
un impact important şi de aici şi lipsa entuziasmului şi pesimismul în ceea ce priveşte succesul
integrării în sfera apărării114.

Modificări redacţionale
În materie de PESC, Tratatul de la Amsterdam, nu înregistrează progrese semnificative,
fiind vorba, mai degrabă, de o serie de schimbări redacţionale. Comaparativ cu Art. J.1.1 (Titlul
V) al Tratatului de la Maastricht, care prevedea că “Uniunea şi statele membre vor formula şi
implementa o Politică Externă şi de Securitate Comună”, prin Tratatul de la Amsterdam este
redefinită această prevedere, la Art. J.1.1 (Titlul V) precizându-se că “Uniunea va formula şi
implementa o Politică Externă şi de Securitate Comună”, ceea ce demonstrează exclusivitatea
UE ca un tot-unitar în chestiunile de securitate. În acest sens, “statele membre se vor susţine
reciproc în spiritul loialităţii şi solidarităţii mutuale” (Art. J.1.2) 115. În ceea ce priveşte
obiectivele PESC, ele rămân identice, aşa cum sunt stipulate în TUE, cu precizarea că, în loc de
“salvgardarea valorilor comune, a intereselor fundamentale şi a independenţei Uniunii” (Art.
J.1.2 al TUE), Tratatul de la Amsterdam introduce noi elemente, cum ar fi Art. J.1.1-
“salvgardarea valorilor comune fundamentale şi a intereselor, independenţa şi integritatea
Uniunii, în concordanţă cu principiile Cartei Naţiunilor Unite” 116. De asemenea, cel de-al doilea
obiectiv al PESC, “consolidarea securităţii Uniunii şi a statelor membre, sub toate formele” (Art.
J.1.2 al TUE) este şi el reformulat prin Tratatul de la Amsterdam la Art. J.1.1 astfel :
“consolidarea securităţii Uniunii, sub toate formele”117. Toate acestea demonstrează faptul că UE
este văzută ca un ansamblu şi nu ca o entitate pe lângă statele membre.

Modificări în sfera securităţii

Pentru a completa prevederile Tratatul de la Maastricht, care introdusese două
instrumente pentru funcţionarea PESC– poziţiile comune şi acţiunile comune, Tratatul de la
Amsterdam introduce un al treilea mecanism pentru funcţionarea PESC- “strategii comune”(Art.
J.2)118. Consiliul European dobândeşte un rol mai important, în sensul că, pe lângă faptul că
defineşte principiile şi orientările generale ale PESC, el decide asupra strategiilor comune, care
să fie implementate de Uniune, în sferele unde statele membre au interese comune importante,

114
“The Treaty of Amsterdam”, în Christopher Hill, Karen E. Smith. (Eds.), op. cit., p. 169.
115
“Treaty of Amsterdam, Brussels, 19 June 1997”, Titlul V, Art. J.1.1 şi J.1.2, în Christopher Hill, Karen E. Smith.
(Eds.), op. cit., p. 171.
116
Ibidem.
117
Ibidem.
118
Franklin Dehousse, op.cit., p. S177.

38
iar Consiliul poate în acest sens să facă recomadări asupra strategiilor comune către Consiliul
European (Art. J.3.2)119. Consiliul de Miniştri poate să acţioneze pe baza votului majoritar
calificat în deciziile care privesc stategiile comune, anterior formulate de către Consiliul
European sau în cazul în care Consiliul adoptă acţiuni comune sau poziţii comune (Art. J.13). Cu
toate acestea, statele pot bloca votul majoritar, prin invocarea intereselor naţionale, caz în care
votul nu va fi adoptat, iar problema va fi pusă sub responsabilitatea Consiliului European 120.

Principiul abţinerii constructive

Prin Tratatul de la Amsterdam s-a încercat să se ajungă la un compromis în ceea ce
priveşte necesitatea dezvoltării votului majoritar, pentru creşterea eficienţei, dar în acelaşi timp şi
protejarea intereselor naţionale ale statelor121. Astfel, deşi votul unanim este menţinut în
principalele probleme care ţin de chestiunile PESC, este introdusă posibilitatea ’’abţinerii
constructive’’. Statele se pot abţine constructiv de la vot, fără ca acest lucru să afecteze luarea
deciziei dacă nu există mai mult de 1/3 de abţineri din numărul total de voturi. Ca urmare, UE
poate lua o decizie, fără ca statele care se abţin să fie legate de acea decizie şi fără a fi obligate să
o aplice, dar să accepte că acţiunea este a Uniunii. În acest sens, ele se vor ’’abţine şi de la
acţiuni care să intre în conflict sau să împiedice acţiunile UE bazate pe acea decizie’’. În
chestiunile care au implicaţii militare şi de apărare, se menţine votul unanim (Art. J.13)122.
Preşedinţia îşi asumă rolul de a reprezenta Uniunea în chestiunile care aparţin de PESC,
fiind responsabilă pentru implementarea deciziilor luate, precum şi de exprimarea poziţiei UE în
cadrul organizaţiilor internaţionale şi conferinţelor, asistată de către Secretarul-General al
Consiliului123.
Vizibilitatea Uniunii este întărită prin introducerea funcţiei de Înalt Reprezentant pentru
PESC, care este Secretarul- General al Consiliului, având un rol mai mult formal 124. El asistă
Preşedinţia în reprezentarea Uniunii şi contribuie la ’’formularea, elaborarea şi implementarea
deciziilor politice’’. În numele Uniunii, el conduce dialogul cu statele terţe, la solicitarea

119
Giorgio Maganza, op.cit., pp. 533-534.
120
Maria Raquel Freire, „The European Security and Defence Policy: History, Structures and Capabilities”, în
Michel Merlingen, Rasa Ostrauskaite, European Security and Defence Policy..., p.11; Cf., José Noronha Rodrigues,
M.A, “European Common Foreign and Security Policy”, în European Scientific Journal, Vol. 10, UDC, No. 327.36
(4-672EU), March 2011, p. 15.
121
“The Treaty of Amsterdam”, în Christopher Hill, Karen E. Smith. (Eds.), op. cit., p.170.
122
William Wallace, „Foreign and Security Policy- The Painful Path from Shadow to Substance”, în Helen Wallace,
William Wallace, Mark Pollack, Policy-Making in the European Union , 5th edition, New York, Oxford University
Press, 2005, p. 443; Cf., Giorgio Maganza, op.cit., pp. 532-533.
123
José Noronha Rodrigues M.A, op.cit., p.16.
124
William Wallace, op. cit.

39
Preşedinţiei (Art. J.16)125. Înaltul Reprezentant este de asemenea responsabil şi de Unitatea de
Planificare Politica şi Avertizare Rapidă, constituită în cadrul Secretariatului General al
Consiliului, cu rolul de a monitoriza, analiza evoluţiile internaţionale şi acţiunile în domeniile
relevante pentru PESC precum şi de a avertiza asupra potenţialelor crize. Prin înfiinţarea acestei
unităţi se dorea aducerea unei contribuţii pozitive în procesul de luare a deciziilor în cadrul UE şi
consistenţă acţiunilor externe 126.
În ceea ce priveşte bugetul, Tratatul de la Amsterdam prevede că, atât chelutielile
adminsitrative (Art. J. I8.2), cât şi cheltuielile operaţionale pentru PESC, vor fi suportate din
bugetul Comunităţii, cu excepţia acelora care rezultă în urma “operaţiunilor militare sau care au
implicaţii în apărare sau în cazurile în care Consiliul decide unanim altfel”(Art. J.18.3). De
asemenea, se stabileşte un acord inter-instituţional între Parlament, Consiliu şi Comisie, în
scopul de a limita posibilitatea Parlamentului de a controla deciziile PESC prin puterile sale
bugetare127.

Schimbări în domeniul apărării- preluarea operaţiunilor de tip Petersberg

Deşi Conferinţa Interguvernamentală a fost organizată pentru a se face noi concesii în
ceea ce priveşte apărarea, schimbările aduse de tratat sunt modeste. În continuare NATO este
responsabilă pentru problemele de apărare, în timp ce UEO îi revine rolul de a gestiona
operaţiunile umanitare si de menţinere a păcii, folosindu-se de capabilităţile NATO128. Cu toate
acestea, se observă o evoluţie prin integrarea operaţiunilor de tip Petersberg, negociate de statele
UEO la Bonn în 1992. Conform Tratatului de la Amsterdam, operaţiunile de tip Peteresberg
includ operaţiuni de menţinere a păcii, managementul crizelor, acţiuni umanitare şi de salvare,
operaţiuni de impunere a păcii (Art. J.7.2). Atât statele membre, cât şi statele neutre, vor
contribui la implemenatrea acestor operaţiuni129.
Tratatul de la Amsterdam vine cu o modificare, prin Art. J.7.1, unde se menţionează că
PESC presupune ’’dezvoltarea progresivă a unei politici comune de apărare, care ar putea duce
la o apărare comună, după cum va decide Consiliul European’’ 130. În aceste sens, se propune

125
Stan Petrescu, op.cit., p. 90.
126
Franklin Dehousse, op.cit., p. S178.
127
Giorgio Maganza, op.cit., p. 535.
128
SUA a susţinut dezvoltarea PESC în ideea că acesta va contribui la întărirea Identităţii Europene de Apărare în
cadrul NATO- Maria Raquel Freire, op.cit., pp. 10-11.
129
“The Treaty of Amsterdam”, în Christopher Hill, Karen E. Smith. (Eds.), op. cit., p.171.
130
Gerrard Quille, Fraser Cameron, “The Future of CFSP”, în European Policy Centre, EPC Working Paper, Nr.
11, 2004, p.7; Vezi “Treaty of Amsterdam, Brussels, 19 June 1997”, Titlul V, Art. J.7, în Christopher Hill, Karen E.
Smith. (Eds.), op. cit., p. 173.

40
integrarea UEO în UE- ’’UE va grăbi apropierea relaţiilor instituţionale cu UEO, cu perspectiva
de a o integra în UE, după cum va decide Consiliul’’131. Problema care se pune este dacă
integrarea UEO în cadrul UE va presupune confirmarea dimensiunii de apărare a UE sau
dispariţia dimensiunii de apărare a UEO. În ciuda acestor propuneri, UEO va rămâne o instituţie
separată, datorită opoziţiei Marii Britanii şi a celorlate state pro-atlantiste132. Tratatul face de
asemnea referire şi la o cooperarea a statelor în sfera industriei de armament (Art. J.7.1) 133.
Deşi nu a avut o semnificaţie istorică comparabilă cu cea a Tratatului de la Maastricht,
Tratatul de la Amsterdam a adus modificări pragmatice şi inovaţii în procesul de construcţie
europeană, având meritul de a fi asigurata baza cadrului instituţional al dezvoltării ulterioare a
PESA.

CAPITOLUL III – POLITICAăEUROPEAN ăDEăSECURITATEă IăAP RARE

Introducere
Lecţiile învăţate din crizele cu care Europa s-a confruntat, în special criza din Kosovo
(martie 1999) 134, au demonstrat gapul dintre capabilităţile UE şi cele ale NATO, implicit
incapacitatea Uniunii de a răspunde corespunzător provocărilor de pe scena internaţională şi în
acelaşi timp au argumentat lipsa unităţii politice şi a abilităţilor UE de a acţiona eficient. Toate
acestea au fost factori care au constrâns adâncirea procesului de integrare europeană în sfera
politicii de securitate şi apărare135. Pe lângă acestea se adaogă şi atitudinea de saturaţie a SUA
faţă de necesitatea de a face faţă singură provocărilor existente136 şi presiunea acestora faţă de
aliaţii europeni de a conferi NATO un rol mai important în operaţiunile din afara ariei sale de
acţiune, cu sau fără mandat ONU. Îngrijorările din Congresul american faţă de asimetria
capabilităţilor militare dintre aliaţii europeni şi NATO au atras la rândul lor incertitudinea faţă de
durabilitatea angajamentului SUA în problemele europene137.

131
Akan Malici, op.cit., p. 11.
132
Ingo Peters, „ESDP as a Transatlantic Issue: Problems of Mutual Ambiguity”, în International Studies Review,
Vol. 6, Nr. 3, Sept. 2004, p. 391.
133
“Treaty of Amsterdam, Brussels, 19 June 1997”, Titlul V, Art. J.7, în Christopher Hill, Karen E. Smith. (Eds.),
op. cit., p. 173.
134
Michel Merlingen, Rasa Ostrauskaite, European Union Peacebuilding and Policing- Governance and The
European Security and Defence Policy, p. 38; (în continuare se citează Michel Merlingen, Rasa Ostrauskaite,
European Union Peacebuilding...)
135
Giovanna Bono, op. cit., p. 29.
136
David S. Yost, “ The NATO Capabilities Gap and the European Union”, în Survival, Vol. 42, Nr. 4, 2001, pp.
114-117, 120-122.
137
Charles A. Kupchan, “In Defence of European Defence: An American Perspective”, în Survival, Vol. 42, Nr. 2,
2000, p. 27.

41
 Pe de altă parte, angajamentul ferm al Uniunii în sfera securităţii şi dorinţa acesteia de
deveni o voce importantă138 în asigurarea păcii şi apărării internaţionale se explică şi dorinţei
europenilor, în special a Franţei, de a egala NATO şi de a contrabalansa SUA, oferind astfel UE
capacitatea de acţiune independentă faţă de americani, fapt demonstrat chiar şi de aliatul britanic,
care a înlesnit la dezvoltarea arhitecturii europene prin dotarea acesteia cu un cadru instituţional
corespunzător rolului asumat de UE în sfera apărării, ca o manieră de a diminua dependenţa faţă
de SUA139.

III.1- De la Saint-Malo la Nisa

III.1.1- Înţelegerile bilaterale de la Postam şi Saint-Malo

După Războiul Rece nu s-au făcut eforturi semnificative în procesul de integrare

europeană şi arhitectura securităţii europene datorită poziţiilor divergente ale europeniştilor,
respectiv ale atlantiştilor. Pe de o parte Germania, care balansa între atlantişti şi europenişti 140,
susţinea asumarea de către UE a unui rol semnificativ în materie de apărare141, în timp ce Franţa
era de acord cu întărirea rolului UEO, iar pe de altă parte era poziţia Marii Britanii, care nu vroia
să dubleze NATO şi era mai mult pentru conturarea unei identităţi europene de apărare, în cadrul
acesteia142. Ca atare, eforturile de a îmbunătăţi rolul UE în sfera securităţii şi apărării s-au
concretizat tocmai graţie relaţiilor bilaterale din Franţa şi Germania, respectiv dintre Franţa şi
Marea Britanie143.
Interguvernamentaliştii realişti, a căror teorii se concentrează asupra intereselor naţionale
ca principalii pioni în conturarea politicii externe ale statelor, au explicat în termeni materiali
care au fost principalii factori ai schimbării de atitudine a statelor implicate în procesul de
adâncire a integrării europene. În Marea Britanie, noul guvern labourist, mai puţin eurosceptic
decât predecesorii săi conservatorişti, a devenit convins de faptul că SUA ar putea arăta mai
puţin angajament pe continent, dacă europenii nu demostrează mai multă implicare militară în

138
Michel Merlingen, Rasa Ostrauskaite, European Union Peacebuilding ..., p.38.
139
Alexander Moens, op.cit., p. 26.
140
Martin Reichard, op. cit., p. 113.
141
Ibidem.
142
Paul Cornish, Geoffrey Edwards, “Beyond the EU/ NATO Dichotomy: The Beginning of a European Strategic
Culture”, în International Affairs- Royal Institute of International Affairs 1944-, Vol. 77, Nr. 3, Iulie 2001, pp. 598-
599; Cf., Ingo Peters, op. cit. , p.392.
143
Alexander Moens, op.cit., p. 28.

42
cadrul alianţei transatlantice. Ca atare, Londra vedea transfomarea UE întru-un actor militar ca
formă de întărire a relaţiei transatlantice şi propulsare a NATO 144. Prim-ministrul Tony Blair
chiar declara în 1999 că “noi europenii nu ar trebui să ne aşteptăm ca SUA să ia parte la fiecare
problemă din curtea noastră. UE ar trebui să fie capabilă să-şi asume propriile acţiuni de
securitate în nume propriu”145. La polu opus, Franţa a interpretat acţiunile înterprinse la Saint-
Malo nu ca o manieră de a salva NATO, ci mai degrabă ca un prim pas în emanciparea UE în
problemele de securitate în ceea ce priveşte dependenţa excesivă faţă de organizaţia nord-
atlantică146.
În acest caz, dacă iniţiativa de la Saint-Malo se dorea a avea un impact în politica de
securitate a Uniunii, era necesar şi sprijinul celorlalte state europene. Din acest punct de vedere,
suportul Germanie, mai ales, a fost indispensabil, pentru că fără sprijinul său politic, financiar şi
graţie contribuţiilor sale miliatare, integrarea europeană nu ar fi reuşit. La fel de mult a contat
însă şi susţinerea statelor mai mici, precum Finlanda şi Suedia, care au convenit de asemenea la
conturarea unei securităţi în materie de apărare a UE, dar au insistat mai mult asupra aspectelor
miliatare civile147. Aşadar, cei “trei importanţi jucători” şi conştientizarea impotenţei UE în
materie de apărare şi dependenţa acesteia faţă de NATO, demonstrată o dată cu criza din
Kosovo, au fost factorii esenţiali care au condus la transpunerea în practică a dezideratului
european de apărare148.
La Postdam, 1 decembrie 1999, Franţa şi Germania îşi reafirmă angajamentul pentru
integrarea în UE a UEO şi explică importanţa dotării Uniunii cu capabilităţi militare şi
operaţionale proprii, fie de la UEO şi corpurile multinaţionale precum Eurocorps, fie cu apelul la
capabilităţile NATO puse la dispoziţie, aşa cum s-a stabilit în iunie 1996 la Summitul de la
Berlin şi, în acelaşi timp, cele două state au urgentat necesitatea mobilizării măsurilor de
prevenire a conflictelor149.
Declaraţia Summitului de la Saint-Malo, 3-4 decembrie 1999, la care au participat Tony
Blair, Jacques Chirac şi Lionel Jospin, a reprezentat pasul semnificativ în evoluţia politicii
europene de apărare150. Deşi iniţial Marea Britanie se opunea ideii franceze de consolidare a
puterii militare a UE, pentru că nu era de acord cu construirea unor stucturi militare, care să

144
Michel Merlingen, European Union Peacebuilding ..., p. 39.
145
Anne Deighton, „The European Defence and Security Policy”, pp. 725-726.
146
Ibidem.
147
Frederic Merand, op. cit. p. 121.
148
William Wallace, op.cit., pp. 444-445, 448; Cf., Frederic Merand, op. cit., p. 122; Martin Reichard, op. cit., p.55.
149
“Franco-German Summit Postdam, 1 Dec. 1999”, Final Declaration, Paragraf I, în Maartje Rutten, op.cit., p. 4.
150
Giovanna Bono, op. cit., p. 28.

43
dubleze NATO151, transformările interne şi venirea la putere a partidului labourist, politica lui
Tony Blair, care căuta să ajungă în “inima Europei”, au fost factori care au condus la schimbarea
de atitudine şi poziţie a Marii Britanii, care iniţial nu dorea să antagonizeze Washingtonul 152.
Ambele guverne achiesează asupra dezvoltării unei capacităţi europene autonome de apărare,
fără a pune în pericol NATO153.
Conform declaraţiei, Uniunea Europeană are nevoie de “capacitate autonomă de acţiune,
sprijinită de forţe militare credibile”, pentru a răspunde eficient crizelor internaţionale şi pentru
“a lua decizii şi aproba acţiuni militare unde Alianţa ca întreg nu este angajată”. În acest sens,
pentru a-şi putea atinge aceste obiective, “Uniunea trebuie să fie dotată cu structuri
corespunzătoare şi capacitate de analiză a situaţiilor, surse de inteligenţă, capacitate de
planificare strategică, fără duplicări şi luând în considerare resursele UEO şi evoluţia relaţiei
acesteia cu UE”. În plus, pentrua susţine operaţiuni tip Petersberg, Uniunea trebuie să aibă şi
capacitate de reacţie rapidă, “sprijinită de o industrie şi tehnologie de apărare europeană
competitivă”154.
Cuvântul “autonom” a fost cel mai controversat, având o interpretare duală: afirma
dorinţa franceză de a dezvolta o structură independentă a UE în sfera apărării sau ideea britanică
de a dota UE cu capabilităţi militare credibile. Tocmai această “ambiguitate constructivă” a
permis consensul opoziţiilor de opinie, pentru că a răspuns dezideratului francez de a dezvolta o
politică de securitate mai ambiţioasă şi a asigurat guvernului labourist un spaţiu de exercitare a
“lidershipului european”155, consens care a asigurat succesul diplomatic al acestui summit prin
conjugarea concepţiilor tradiţionale antagonice ale celor două în materie de securitate 156.

151
Maria Raquel Freire, op.cit, p. 12.
152
Frederic Merand, op. cit. , pp. 116-118.
153
Francois Heisbourg, “European Defence: Making it work”, în Institute for Security Studies, Western European
Union, Paris, Chaillot Paper, Nr. 42, September 2000, p.10; Cf., Maria Raquel Freire, op. cit., pp. 10-11.
154
“British- French Summit St- Malo, 3-4 Dec.1998”, Joint Declaration, Paragraf 3, în Maartje Rutten, „From
Saint-Malo to Nice: core documents”, în Institute for Security Studies- Western European Union, Paris, Chaillot
Paper, Nr. 47, 2001, p.8-9 (Vezi Anexa I.3.).
155
Anne Deighton, The European Defence and Security Policy, p. 725.
156
Frederic Merand, op. cit., pp. 118, 121.

44
 III.1.2- Consiliul European de la Cologne- stabilirea cadrului instituţional

Lecţiile învăţate din crizele cu care Europa s-a confruntat, în special criza din Kosovo
(martie 1999) 157, au demonstrat gapul dintre capabilităţile UE şi cele ale NATO, implicit
incapacitatea Uniunii de a răspunde corespunzător provocărilor de pe scena internaţională şi în
acelaşi timp au argumentat lipsa unităţii politice şi a abilităţilor UE de a acţiona eficient. Toate
acestea au fost factori care au constrâns adâncirea procesului de integrare europeană în sfera
politicii de securitate şi apărare 158. Pe lângă acestea se adaogă şi atitudinea de saturaţie a SUA
faţă de necesitatea de a face faţă singură provocărilor existente159 şi presiunea acestora faţă de
aliaţii europeni de a conferi NATO un rol mai important în operaţiunile din afara ariei sale de
acţiune, cu sau fără mandat ONU. Îngrijorările din Congresul american faţă de asimetria
capabilităţilor militare dintre aliaţii europeni şi NATO au atras la rândul lor incertitudinea faţă de
durabilitatea angajamentului SUA în problemele europene160.
Pe de altă parte, angajamentul ferm al Uniunii în sfera securităţii şi dorinţa acesteia de
deveni o voce importantă161 în asigurarea păcii şi apărării internaţionale se explică şi dorinţei
europenilor, în special a Franţei, de a egala NATO şi de a contrabalansa SUA, oferind astfel UE
capacitatea de acţiune independentă faţă de americani, fapt demonstrat chiar şi de aliatul britanic,
care a înlesnit la dezvoltarea arhitecturii europene prin dotarea acesteia cu un cadru instituţional
corespunzător rolului asumat de UE în sfera apărării, ca o manieră de a diminua dependenţa faţă
de SUA162.
În urma unei schimbări de poziţie a Marii Britanii, care nu dorea să antagonizeze SUA
prin construirea unor structuri militare ale UE, Summitul de la Saint-Malo a condus la adoptarea
unei decizii semnificative în evoluţia PESC, la Consiliul European de la Cologne, iunie 1999 163.
Declaraţia Summitului şi Raportul Preşedinţiei germane, reiterează ad-literam deciziile luate la
Summitul de la Saint-Malo şi le clarifică- ideile de dezvoltare a unei identităţii europene de

157
Michel Merlingen, Rasa Ostrauskaite, European Union Peacebuilding and Policing- Governance and The
European Security and Defence Policy, p. 38; (în continuare se citează Michel Merlingen, Rasa Ostrauskaite,
European Union Peacebuilding...)
158
Giovanna Bono, op. cit., p. 29.
159
David S. Yost, “ The NATO Capabilities Gap and the European Union”, în Survival, Vol. 42, Nr. 4, 2001, pp.
114-117, 120-122.
160
Charles A. Kupchan, “In Defence of European Defence: An American Perspective”, în Survival, Vol. 42, Nr. 2,
2000, p. 27.
161
Michel Merlingen, Rasa Ostrauskaite, European Union Peacebuilding ..., p.38.
162
Alexander Moens, op.cit., p. 26.
163
Ingo Peters, op. cit., p.391.

45
securitate şi apărare în cadrul NATO, respectiv de consolidarea a rolului UEO, au fost înlocuite
cu însuşi asumarea de către UE a unei structuri politice şi militare de apărare 164.
Astfel, preşedinţia germană a stabilit crearea unei arhitecturii instituţionale a PESA,
raportul final al acesteia aducând o schimbare majoră în evoluţia politicii europene de apărare
prin organizarea politică şi militară propusă165. La Consiliul de la Helsinki, în decembrie 1999,
Uniunea Europeană a confirmat crearea a trei instituţii politice şi militare permanente, în
conformitate cu propunerea germană- Comitetul Politic şi de Securitate, Comitetul Militar al Ue
şi Statul Major al UE, structură care va fi ulterior formalizată în 2001, într-o anexă a Tratatului
de la Nisa166.
Arhitectura instituţională creată în urma deciziilor adoptate la Summitul de la Cologne nu
au reprezentat o revoluţie, aşa cum propunea preşedintele francez, Jacques Chirac, dar cu
siguranţă a fost mult mai ambiţioasă decât îşi doreau britanicii- apărarea europeană apărea nici
ca fiind exclusiv legată de relaţia transatlantică, nici ca un instrument al puterii militare
europene, ci mai degrabă ca o “a treia opţiune”. Acest lucru este demonstrat chiar şi de structura
instituţională, care este constituită ca un mix între două şabloane: cel al PESA şi cel al NATO,
instituţiile militare şi politice ale UE fiind în practică o copie fidelă după modelul celor nord-
atlantice167.

III.1.3- Summitul de la Helsinki- Headline Goal

De la începutul anilor 1950, statele europene, în special Franţa, au avut iniţiativa

consolidării unei apărări comune, direcţionând procesul de integrare către crearea unei a treia
forţe, care să contrabalanseze blocul sovietic. Spre sfârşitul anilor 1990, dezideratul unei Europe
înzestrată cu o putere de apărare capătă o altă conotaţie, devenind acum mai mult un instrument
de gestiune a crizelor şi de restructurare a industriei de apărare, decât de construire a unei armate
europene168.
Astfel, în noiembrie 1999, miniştrii de apărare ai statelor au participat pentru prima oară
la întrunirile Consiliului de Afaceri Generale, în urma căruia Marea Britanie ratifică propunerea

164
Trevor C. Salmon, Alistair J. K. Shepherd, Toward a European Army: A Military Power in the Making?,
Boulder, Lynne Rienner Publishers, 2003, p. 68, apud Frederic Merand, op. cit., p. 119.
165
Frederic Merand, op. cit., pp. 117-118.
166
William Wallace, op. cit., pp. 448-449.
167
Ximena Kurowska, “The Role of ESDP Operations”, în Michel Merlingen, Rasa Ostrauskaite, (Ed.), European
Security and Defence Policy..., p. 38; Cf., Frederic Merand, op. cit., p.120.
168
Frederic Merand, op. cit., p.121.

46
franco-germană de crearea a unei forţe de reacţie rapidă (FRR) 169
. Ca urmare, în cadrul
Consiliului European de la Helsinki, decembrie 1999, statele membre ale UE au reafirmat
obiectivele propuse la Saint- Malo şi Cologne, luând în considerare şi neliniştea SUA faţă de
planurile europene, care va deveni practic “invitatul invizibil la masa negocierilor” 170. De
asemenea, au fost elaborate două rapoarte cu privire la dezvoltarea capabilităţilor militare şi
civile ale UE pentru managementul crizelor, astfel încât Uniunea să fie aptă să facă faţă cât mai
eficient operaţiunilor de tip Petersberg171.
Conform declaraţiei summitului, se decide dezvoltarea unei forţe militare europene cu un
efectiv de până la 50.000- 60.000 de oameni, care să poată fi mobilizaţi într-un interval de 60 de
zile şi capabili să susţină pe o perioadă de cel puţin un an operaţiuni de menţinere a păcii de tip
Petersberg172. Acest target stabilit este consecinţa crizei din Kosovo, unde Europa a fost
constrânsă să se bazeze pe ajutorul SUA, evidenţiindu-se astfel impotenţa acesteia în faţa unui
conflict armat. Aşadar, deşi criza din Balcani a fost factorul de presiune al lansării PESC, criza
din Kosovo a reprezentat considerentul adiţional pentru întărire a PESA, pentru că a fost folosită
pentru a justifica politica europeană de apărare şi pentru a defini rolul acesteia 173. Mai mult, în
urma Consiliului miniştrilor de apărare ai UE de la Sintra, 28 februarie 2000, oficialii britanici
propun organizarea unei Conferinţe a Angajamentului asupra Capabilităţilor (Capabilities
Commitment Conference) pentru a putea transpune în realitate obiectivele stabilite la Helsinki.
Astfel, în anul următor, miniştrii de apărare ai statelor au convenit asupra unui Plan European de
Acţiune al Capabilităţilor (ECAP), menit să confere Uniunii capacitatea de a gestiona crize,
asemănătoare celei din Kosovo şi având la dispoziţie forţe de reacţie rapidă. Deşi obiectivele
propuse la Helsinki nu au fost total îndepline la termenul stabilit, PESA va fi declarată parţial
operaţională la Consiliul de la Laeken, decembrie 2001174.
Pe lângă aceste obiective militare propuse, declaraţia summitului de la Helsinki prevedea
şi constituirea unor noi instituţii politice şi militare sub autoritatea Consiliului, care să permită
Uniunii să ia decizii în privinţa operaţiunilor Petersberg sub egida UE şi să asigure controlul

169
William Wallace, op. cit., p.449.
170
Ingo Peters, op. cit., p. 392.
171
Maria Raquel Freire, op. cit., p. 13.
172
Anand Menon, „Why ESDP is Misguided and Dangerous for the Alliance”, în Jolyon Howorth, John T. S.
Keeler, (Ed.), op.cit.,, p. 204 (Vezi Anexa I.5.).
173
Frederic Merand, op. cit., p. 122.
174
Maria Raquel Freire, op. cit., p.13; ECAP va fi declarat parţial operaţional la Consiliul European de la Laeken,
decembrie 2001.

47
politic şi strategic al acestora175. De asemenea, Secretarul-General al NATO, Javier Solana, este
numit în funcţia de Înalt Reprezentant pentru PESC, iar UEO este încorporată în cadrul UE. Ca
urmare, UEO devine o instituţie reziduală de securitate, care funcţionează în baza garanţiilor de
apărare mutuală, conform articolul 5 al Tratatului de la Bruxelles de constituire a UEO din
1954176.
Deşi Consiliul European de la Helsinki a creat o structură instituţională în cadrul
Consiliului pentru susţinerea deciziilor în domeniul PESA, nu a adus aceleaşi inovaţii şi în ceea
ce priveşte resursele civile ale acesteia. Ulterior însă, la Consiliul European de la Lisabona,
martie 2000, se convine asupra constituirii unui Comitet al aspectelor civile pentru gestiunea
crizelor – Civcom, prin care se instituţionalizează activitatea în sfera prevenirii conflictelor,
consolidării păcii şi a stabilităţii interne a statelor, ca un al patrulea organism permanent PESA.
Rolul Civcom este de a înainta informaţii, recomandări şi opinii Comitetului Politic şi de
Securitate177. Pentru ca UE să-şi asume responsabilitate deplină în materie de prevenire a
conflictelor, la Consiliul European de la Santa Maria Feira, 19-20 iunie 2000, se decide şi
consolidarea capacităţilor civile ale Uniunii pentru operaţiuni de gestiune a crizelor. În acest
sens, se stipula crearea unei forţe de poliţie de 5000 de ofiţeri, care să fie operaţionali până în
2003178.
Ultimile revizuiri ale Tratatului UE au fost decise la Consiliul European de la Nisa, din 7-
8 decembrie 2000, Summit care a contribuit la “bruxelizarea politicii externe şi de securitate”
prin stabilirea rolului, atribuţiilor şi modalităţilor de funcţionare ale instituţiilor PESA create
anterior179. Declaraţia summitului face de asemnenea referire şi la modalităţile de participare la
operaţiuni desfăşurate sub egida UE a statelor europene non-UE, membre NATO , respectiv a
statelor candidate la UE, iar Consiliul European de la Göteborg, din 15-16 iunie 2001, aduce
îmbunătăţiri în ceea ce priveşte aranjamentele permanente de consultare şi cooperare între UE şi
NATO în domeniul prevenirii conflictelor şi gestionării crizelor 180. Ulterior, Consiliul European
de la Copenhaga, din 12-13 decembrie 2002, prevedea accesul UE la bunurile şi capacităţile
colective ale NATO, participarea statelor europene nou-UE, membre NATO la acţiunile PESA,

175
Ibidem; Reflectând caracterul interguvernamental al PESA, Comisia Europeană va împărţi dreptul său de
iniţiativă cu statele membre, care vor avea cuvântul final în deciziile PESA, mare parte dintre acestea luându-se în
baza votului unanim.
176
Ingo Peters, op. cit., p. 391.
177
Michel Merlingen, Rasa Ostrauskaite, European Union Peacebuilding ..., p. 43.
178
“European Council Santa Maria da Feira, 19- 20 June, 2000”, Precidency Conclusion, Paragraf I, Pct.11, în
Maartje Rutten, op. cit., p. 121-122.
179
Maria Raquel Freire, op. cit., p.13.
180
Michel Merlingen, Rasa Ostrauskaite, European Union ..., p. 45.

48
repectiv o înţelegere cu Turcia, care solicitase o garanţie din partea UE că FRR a Uniunii nu va fi
folosită în acţiuni care să altereze interesele sale naţionale. Astfel, se decide ca participarea la
operaţiuni de gestiune a crizelor sub egida UE, în care se face apel la capabilităţile NATO, să fie
rezervată doar statelor membre ale Uniunii Europene, care sunt şi state membre NATO, fiind
excluse astfel Ciprul şi Malta 181.

III.2- EvoluțiaăPESCădinăperspectivaăTratatuluiădeălaăNisaă

UE preia sarcinile Petersberg ale UEO

Evoluţia progresivă a construcţiei europene prin Tratatele de la Maastricht şi Amsterdam
a fost amendată prin Tratatul de la Nisa, semnat la 26 februarie 2001 şi intrat în vigoare la 1
februarie 2003, care consemnează în structura sa deciziile anterioare luate la Consillile de la
Cologne, Helsinki şi Nisa.
Conform tratatului de la Nisa, prevederile Art.17 referitor la relaţiile dintre UE şi UEO au
fost eliminate, ceea ce înseamnă că Uniunea preia funcţiile şi capabilităţile pentru operaţiuni de
gestiune a crizelor ale UEO şi dobândeşte astfel competenţa deplină de a susţine operaţiuni de tip
Petersberg- acţiuni umanitare şi de salvare, operaţiuni de menţinere şi impunere a păcii, respectiv
operaţiuni de gestiune a crizelor (Art.17.2)182. Este interesant de remarcat că, în ciuda
consensului final la care se ajunge asupra PESA, Art. 17 continuă să se refere la “ implementarea
progresivă a unei politici comune de apărare”. Cu toate acestea, evoluţia şi schimbările care se
înregistrează de la Tratatul de la Maastricht şi până la Nisa în domeniul apărării sunt evident
progresive : “eventuala implementare a unei politici de apărare, care, în timp, ar putea duce la o
apărare comună”-prin TUE, “implementarea progresivă a unei politici de apărare, care ar putea
duce la o apărare comună”- prin Tratatul de la Amsterdam, iar Tratatul de la Nisa amendează
TUE prin eliminarea prevederilor despre UEO şi conferă în acest fel Uniunii responsabilitatea de
a elabora şi implementa decizii şi acţiuni cu implicaţii în apărare183.
Pentru a putea susţine astfel de operaţiuni, în decembrie 2000, Consiliul European de la
Nisa adoptă Raportul Preşedinţiei Franceze asupra Politicii Europene de Securitate şi Apărare,
care prevedea dezvoltarea capacităţilor militare ale Uniunii prin înfiinţarea unor structuri politice

181
Ibidem.
182
Neil Winn, „CFSP, ESDP, and the Future of European Security: Whither NATO?”, în The Brown Journal of
World Affairs, Vol. IX, Issue 2, 2003, p. 154.
183
Ramses A. Wessel, “The state of affairs in EU Security and Defence Policy: The Breakthrough in The Treaty of
Nice”, în Journal of Conflict and Security Law, Vol. 8, Nr. 2, Oxford University Press, 2003, p. 274.

49
şi militare permanente şi prin stabilirea unei arhitecturi instituţionale corespunzătoare, conform
deciziilor şi obiectivelor stabilite la Consiliile de la Cologne, iunie 1999 şi Helsinki, decembrie
1999.

Instituţii politico- militare permanente

Astfel, pe lângă acordul stabilit la Helsinki în 1999 prin care li se permite miniştrilor de
apărare ai statelor să participe la întrunirile, la nivelul miniştrilor de externe ai statelor, ale
Consiliului de Afaceri Generale 184, UE îşi defineşte instituţional proiectul PESA prin înfiinţarea
unor organisme politico- militare: 1) Comitetul Politic şi de Securitate (COPS), format din
reprezentanţi naţionali de nivel înalt sau ambasadorial, care se ocupă de toate problemele PESC,
inclusiv PESA, 2) Comitetul Militar al UE (CMUE), este autoritatea ce mai înaltă a UE şi este
constituit din şefii Statelor Majore a statelor, reprezentaţi prin delegaţii lor militari; rolul acestuia
este de a exercita conducerea tuturor activităţilor militare din cadrul UE, de a înainta avize
militare şi recomandări către COPS în legătură cu orice chestiune militară în cadrul PESC şi de a
da directive militare Statului Major al UE, respectiv 3) Statul Major al UE (SMUE)- are
competenţe în domeniul politicii europene de apărare şi rolul de a oferi expertiză militară în
domeniul PESA, inclusiv în conducerea operaţiunilor militare sub egida UE în gestionarea
crizelor 185. Pe lângă aceste instituţii, unele dintre ele concepute după modelul arhitecturii
instituţionale a NATO, UE preia de la UEO în iulie 2001 Centrul de Sateliţi de la Torrejon şi
Institutul pentru Studii de Securitate de la Paris şi se înfiinţează şi un Comitet pentru aspectele
civile ale gestionării crizelor (CIVCOM)186.
Baza legală a Comitetului Politic şi de Securitate este Art. 25, conform căruia rolul COPS
este de a exercita, sub responsabilitatea Consiliului, controlul politic şi orientările strategice ale
operaţiunilor de gestionare a crizelor. În acest sens, Consiliul poate autoriza Comitetul să ia
“deciziile corespunzătoare de control politic şi conducere strategică a operaţiunilor” 187.

184
Ibidem, p. 275.
185
“European Council Nisa 7, 8 and 9 December 2000- Precidency Conclusions”, Anexa VI, în Maartje Rutten,
op.cit., p. 171 ; Aceste instituţii au fost înfiinţate ca urmare a acordurilor stabilite în urma Consiliului de la Feira,
înainte de semnarea Tratatului de la Nisa.
186
William Wallace, op.cit., p.446.
187
“ Treaty of Nice amending the Treaty on European Union”, Titlul V, Art. 25, în Maartje Rutten, op. cit., p. 209.

50
 Extinderea votului majoritar
În ceea ce priveşte acordurile internaţionale în domeniul PESC, în comparaţie cu Art. 24
al TUE, care stipula că Preşedinţia, autorizată prin unanimitate în Consiliu şi asistată de Comisie,
este autorizată să deschidă negocieri pentru incheierea de acorduri internaţionale, care vor fi
încheiate de Consiliu prin unanimitate şi la recomandarea Preşedinţiei. Tratatul de la Nisa
introduce şi posibilitatea folosirii, în anumite circumstanţe, a votului majoritar calificat pentru
incheierea şi adoptarea acordurilor. Astfel, la Art. 24.2 şi 24.3, se precizează că, în cazul
acordurilor care solicită unanimitatea pentru adopotarea de decizii interne, Consiliul va acţiona
în unanimitate, iar în cazul implementării acţiunilor şi poziţiilor comune, Consiliul va acţiona
prin vot majoritar calificat, în concordanţă cu Art. 23.2188.

Revizuirea sistemului de cooperare

Tratatul de la Nisa amendează prin Art. 27 mecanimsul de “cooperare consolidată” în
domeniul de aplicare al PESC, al cărei obiectiv este “salvagardarea valorilor şi aservirea
intereselor Uniunii în ansamblul său, prin afirmarea identităţii sale ca forţă coerentă pe scena
internaţională”; va respecta “principiile, obiectivele, orientările generale şi consistenţa politicii
externe şi de securitate comună, precum şi deciziile luate în cadrul acestei politici, competenţele
Comunităţii Europene şi coerenţa între ansamblul politicilor Uniunii şi acţiunea sa externă” 189.
Dacă prin Tratatul de la Amsterdam era necesar cel puţin o majoritate calificată pentru
propunerea unei clauze de cooperare întărită, prin modificările aduse de Tratatul de la Nisa este
necesar votul a cel puţin 8 state membre pentru aplicarea acestui mecanism, adică mai puţin de o
majoritate simplă în contextul unei Uniuni lărgite190. Aplicabilitatea mecanismului de cooperarea
consolidată este însă limitată la poziţiile şi acţiunile comune, fiind exclusă în cazul chestiunilor
cu implicaţii militare şi de apărare191. Mai mult, prin Art. 23.2, statele pot invoca interesele
naţionale pentru a se opune adoptării unei decizii prin vot majoritar calificat 192. Tratatul de la
Nisa aduce modificări şi asupra ponderii voturilor în Consiliu, astfel încât este mai dificilă
adoptarea unei decizii prin vot majoritar calificat şi în acelaşi timp există o posibilitatea mai
mare de blocare a votului193.

188
José Noronha Rodrigues M.A, op.cit., p.17.
189
“Treaty of Nice amending the Treaty on European Union”, Titlul V, Art. 27, în Maartje Rutten, op. cit., p. 210.
190
Giovanna Bono, op. cit., p. 22.
191
José Noronha Rodrigues M.A, op.cit., p.18.
192
Vaughne Miller, “The Treaty of Nice and the Future of Europe”, în House of Commons Research- International
Affairs and Defence Section, Research Paper, Nr. 01/49, 2001, p.37. În acest caz, Consliul poate cere prin vot
majoritar calificat ca problema să fie soluţionată prin unanimitate în Consiliul European.
193
Giovanna Bono, op. cit.

51
 Concluzii
Eforturile şi demersurile diplomatice întreprinse de la Consiliul de la Cologne şi până la
Nisa au fost îndreptate spre asumarea de către UE a unui rol semnificativ pe scena internaţională
şi a responsabilităţii de a acţiona eficient în gestionarea crizelor, prin implementarea unei
capacităţi autonome de decizie şi acţiune în sfera de securitate şi apărare. În acest sens, pentru a-
şi dezvolta capacitatea autonomă de decizie şi pentru a conduce operaţiuni militare acolo unde
NATO nu este angajată, UE şi-a asumat sarcinile de tip Petersberg, pe care le preia de la UEO.
Deciziile ulterioare luate la Consiliul European de la Nisa, rezultanta iniţiativei franco- britanice
de la Saint- Malo, au reprezentat un pas important în realizarea proiectului european de apărare.
Stabilirea arhitecturii militare permanente a UE, în special instituţionalizarea politicii de
securitate şi apărare în cadrul Tratatului de la Nisa prin Comitetul Politic şi de Securitate, sunt
paşi esenţiali care au conjugat la îndeplinirea dezideratului pentru o Europă capabilă să răspundă
crizelor internaţionale. Cu toate acestea, nu se poate vorbi despre o “apărare comună” 194, pentru
că UE nu-şi propune constituirea unei armate europene şi oricât de autonomă şi independentă ar
fi PESA în teorie, NATO va continua să reprezinte baza apărării colective şi să joace un rol
important în gestiunea crizelor. Ca urmare a obiectivelor europene în materie de apărare propuse
la Conferinţa de la Helsinki în 1999, Lordul Lobertson a declarat că “it doesn’t matter what the
fine print says, the reality of the European force is that it will be connected to NATO”195.
Giovanna Bonno argumentează în lucrarea sa, European Security and Defence Policy:
Theoretical approaches, the Nice Ssummit and hot issues, că eşecul Tratatului de la Nisa, în
ciuda deciziilor semnificative în privinţa transferului unor sarcini ale UEO către UE, a înfiinţării
unor structuri permanente politice şi militare şi a creării Forţei de Reacţie Rapidă, se datorează
lipsei de coeziune a statelor membre în definirea unei doctrine politice 196.

194
Mark Oakes, “European Security and Defence Policy: Nice and Beyond”, în House of Commons Library-
International Affairs and Defence Section, Research Paper, Nr. 01/50, 2001, p. 48.
195
Declaraţie a Lordului Robertson, în The Today programme, BBC Radio 4, 27 February 2001, apud Mark Oakes,
op. cit., p. 49.
196
Giovanna Bono, op. cit, p.28.

52
 III.3- Tratatul de la Lisabonaăşiăimplica iileăsaleăînădomeniulăsecurit ii

De la Constituţia Europeană la Tratatul de Reformă

La 15 decembrie 2001, ca urmare a adoptării Declaraţiei de la Laeken, Consiliul
European hotărăşte crearea unei Convenţii Europene, care să pregătească proiectul de reformă a
UE. Ca urmare a acestor negocieri, a fost elaborat textul proiectului de Constituţie Europeană,
care va fi prezentat în forma sa intergrală la Consiliul European de la Salonic, în iunie 2003 197.
Constituţia Europeană prevedea abandonarea structurii piliare a UE şi încorporarea
funcţiilor PESC în cele ale Uniunii. De asemenea, conform textului constituţional, postul de Înalt
Reprezentant pentru PESC urma să se unească cu cel de Comisar al Afacerilor Externe, creând
astfel funcţia de Ministru al Uniunii pentru Afaceri Externe, care urma să deţină şi funcţia de
vicepreşedinte al Comisiei. Proiectul de Constituţie al Uniunii îşi propunea să mărească
cooperarea în domeniul PESC şi reflecta dorinţa UE de a demonstra credibilitatea politicii sale
externe şi de securitate şi de a-şi asuma rolul de actor important în configuraţia internaţională 198.
Deşi trebuia ratificat la 1 noiembrie 2006, reticenţa şi rezervele unor state în faţa prevederilor şi
provocărilor îndrăzneţe propuse prin proiectul de Constituţie, au făcut ca procesul de ratificare să
fie tergiversat.
Ca urmare, negocierile dintre statele membre reunite în cadrul unei Conferinţe
Interguvernamentale, la lucrările căruia au participat Comisia Europeană şi Parlamentul
European, s-au scontat cu semnarea la 13 decembrie 2007 a Tratatului de la Lisabona, denumit şi
Tratatul de Reformă, care consemnează mare parte din prevederile propuse prin proiectul de
Constituţie. Cu toate că Tratatul de la Lisabona a adus modificări considerabile în dezvoltarea
PESA şi a reorganizat cadrul instituţional al acesteia, Uniunea nu poate fi considerată un actor în
materie de securitate şi apărare, în măsura în care îi lipseşte o cultură strategică coezivă 199.
Până la Tratatul de la Nisa, competenţele UE în relaţiile externe au fost divizate între
competenţele Comunităţii Europene şi pilonii interguvernamentali, ceea ce a creat probleme
datorită faptului că responsabilităţile între diferiţi actori nu erau clar definite şi demarcate, iar
lipsa transparenţei, caracterul profund birocratic şi competiţiile instituţionale au reprezentat

197
Stan Petrescu, op. cit., pp.58-60.
198
Maria Lorca, “The Reform Treaty: Its impact on The Common Foreign ans Security Policy”, în Miami- Florida
European Centre for Excellence, Vol. 4, Nr. 17, 2007, p.5.
199
Vasilis Margaras, „Common Security and Defence Policy and the Lisbon Treaty Fudge: No common strategic
culture, no major progress”, în European Foreign Policy Network, Working Paper, Nr. 28, 2010, pp. 9-10; Cf.,
Simon Sweeney, „Analysing European Security and Defence Policy: not much defence and little security, so what is
it?”, Edinburgh, Paper presented at the Political Studies Association Conference, 29 March- 1st April. 2010, p.4.

53
impedimente în conturarea unor politici externe coerente200. Ca urmare, Tratatul de la Lisabona
vine să amendeze tratatele anterioare şi îşi propune să asigure, prin prevederile şi noile dezvoltări
insitituţionale, coeziunea şi eficienţa imperios necesare. Toate aceste modificări la nivelul
arhitecturii instituţionale au avut un impact important şi asupra domeniului PESC-PESA.

Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru Afaceri Externe şi Politica de Securitate

Membrii Convenţiei Europene care au elaborat textul proiectului de Constituţie au propus
constituirea funcţiei de ministru de externe al UE 201, propunere care va fi realizată prin Tratatul
de Reformă, conform căruia este introdusă funcţia de Înalt Reprezentant al Uniunii pentru
Afaceri Externe şi Politica de Securitate202. Acesta are rolul de a asigura vizibilitatea acţiunii
externe a UE între Comisie şi Consiliu, conform Art. 9E.4, respectiv coerenţa între instituţiile şi
statele membre ale Uniunii, prin instituirea unei funcţii care combină sarcinile Înaltului
Reprezentant pentru PESC şi ale Comisarului pentru Relaţii Externe 203.
Înaltul Reprezentat pentru PESC va fi şi vicepreşedinte al Comisiei Europene 204 şi, aşa
cum este prevăzut la Art. 13.a.3, va dispune de un serviciu diplomatic european, fiind sprijinit în
acţiunile sale de către Serviciul European de Acţiune Externă (EEAS) 205, constituit din personal
al Secretariatului General al Consiliului, membrii ai Comisiei, respectiv membrii ai serviciului
diplomatic naţional. Strânsa cooperare dintre Înaltul Reprezentat şi EEAS va conferi astfel un
statut ambasadorial cadrului instituţional al UE 206.
Conform Art. 28.B.(2) al Tratatului, ÎR va acţiona sub autoritatea Consiliului şi va fi în
strânsă cooperare cu Comitetul Politic şi de Securitate, CPS rămânând însă principalul
organism de gestionare a misiunilor PESA207. Tratatul de la Lisabona prevede clar faptul că noua
funcţie creată „nu va interfera cu responsabilităţile statelor membre în ceea ce priveşte
formularea şi implementarea politicilor externe”, însă precizează de asemenea că, sub autoritatea
Consiliului şi în strânsă colaborare cu CPS, Înaltul Reprezentant va asigura coordonarea

200
Ibidem.
201
William Wallace, op.cit, p. 454.
202
Maria Lorca, op. cit., p.6.
203
Sophie Dagand, “The impact of the Lisbon Treaty on CFSP and ESDP”, în International Security Information
Service, European Security Review, Nr. 37, 2007, p.2.
204
Maria Lorca, op.cit.
205
Vasilis Margaras, op. cit., p.2.
206
Christian Mölling, “ESDP after Lisbon: More coherent and capable?”, în Center of Security Studies, Zurich, Vol.
3, Nr. 28, 2008, p.2.
207
“Tratatul de la Lisabona de modificare a Tratatului privind Uniunea Europeană şi a Tratatului de instituire a
Comunităţii Europene, Lisabona, 13 Dec, 2007”, Art. 28B (2), în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, 2007/C,
306/36, 17.12.2007, accesibil online la http://eur-lex.europa.eu .

54
aspectelor militare şi civile ale operaţiunilor sub egida UE, ceea ce denotă faptul că ÎR îşi asumă
un rol mai important în domeniul PESA208.
În ceea ce priveşte competenţele Comisiei şi ale Parlamentului European, prevederile
tratatului nu conferă noi competenţe Comisiei pentru a iniţia decizii în domeniul PESC şi nu
creşte rolul Parlamentului European (Declaraţia 14). Cu toate acestea, Parlamentul va fi informat
despre principalele aspecte şi decizii în domeniul PESC- PESA, conform Art. 21a şi vor fi luate
în considerare şi opiniile sale în materie de politică de securitate şi apărare. În ceea ce priveşte
Comisia, dacă până acum era deplin asociată în domeniul PESC şi putea face propuneri către
Consiliu, prin Tratatul de la Lisabona, conform Art. 18.4, pierde aceste drepturi şi rămâne
asociată doar cu ÎR209.
În ciuda intenţiilor de a asigura o mai bună eficienţă şi coerenţă a UE, inovaţiile
instituţionale aduse prin Tratatul de Reformă ar putea dimpotrivă să adâncească caracterul
birocratic al PESC- PESA, ba mai mult, deşi noua arhitectură instituţională în domeniul PESA
reflectă echilibrul intern al UE, ar putea eşua în a asigura un răspuns rapid şi eficient
provocărilor geopolitice210.

Cooperarea Permanentă Structurată

O altă modificare adusă prin Tratatul de la Lisabona este introducerea mecanismului de
Cooperarea Permanentă Structurată (Art. 28E), concepută pentru a permite tuturor statelor
membre să-şi dezvolte capabilităţile în materie de apărare a forţelor multinaţionale 211. Astfel,
statele vor cooperar prin punerea în comun şi armonizarea resurselor în materie de securitate şi
apărare. Conform tratatului, Agenţia Europeană pentru Apărare (EDA), organizaţie a Consiliului
Uniunii Europene, înfiinţată în anul 2004 în baza Art. I.41.3 şi sub autoritatea Consiliului, cu
scopul de a sprijini ţările membre în vederea îmbunătăţirii capabilităţilor europene de apărare
pentru susţinerea operaţiunilor de gestiune a crizelor şi pentru susţinerea PESA 212, devine parte
a Tratatului de Reformă. Recunoaşterea legală a EDA în tratatul de la Lisabona, la Art. 28D, s-a
făcut din considerentul de a se evalua angajamentele statelor membre în Cooperarea Permanentă
Structurată şi de a oferi un impuls în dezvoltarea capabilităţilor operaţionale ale UE.

208
Stan Petrescu, op. cit., p.99.
209
Sophie Dagand, op. cit., p.4.
210
Vasilis Margaras, op. cit.; Cf., Christian Mölling, op.cit.
211
Antonio Missiroli, Gerrard Quille, “The impact of Lisbon Treaty on ESDP”, în Policy Department External
Policies, Briefing Paper, 2008, p.15.
212
Stan Petrescu, op. cit.

55
 În practică, rolul Cooperării Permanente Structurate este de a reduce duplicaţiile şi de a
conferi un caracter unitar capabilităţilor europene de apărare, o cooperare strânsă în acest sens
putând chiar conduce la definirea unei doctrine comune. Cu toate acestea, este imperativ
necesară trasarea criteriilor şi a obiectivelor acestei cooperări pentru ca aceasta să producă
efectele dorite şi pentru a se realiza o sincronizare a activităţilor şi a creşterii implicării statelor
membre în întărirea capabilităţilor militare ale UE213.
Introducerea conceptului de Cooperare Permanentă Structurată prin Tratatul de la
Lisabona este un element cu carcater inovator, în măsura în care permite coloborarea strânsă
între statele doritoare să colaboreze în chestiunile de securitate, însă aplicabilitatea acestui
mecanism depinde de voinţa şi de angajamentul statelor.

Redefinirea sarcinilor de tip Petersberg

Tratatul de la Lisabona aduce modificări şi în domeniul apărării, PESA fiind redenumită
în Politica Comună de Securitate şi Apărare, ceea ce denotă imperativul de a dezvolta o forţă
militară europeană214. Cu toate acestea, tratatul face în continuare referire la NATO ca garant al
securităţii statelor membre215. În plus, prevederile Art. 17 ale TUE referitor la „implementarea
unei politici comune de apărare”, care va „duce la o apărare comună, după cum va decide
Consiliul European în unanimitate”, continuă să se regăsească şi în Tratatul de Reformă, la Art.
28.A.2216.
Redefinirea sarcinilor Petersberg prin Art. 28B.(1) al Tratatului de la Lisabona-
operaţiuni de dezarmare, acţiuni umanitare şi de salvare, acţiuni de asistenţă şi consiliere
militară, acţiuni de prevenire a conflictelor şi impunere a păcii, operaţiuni de gestiune a crizelor,
respectiv acţiuni de stabilizare post-conflict şi menţinere a păcii, reprezintă un consens strategic
important la care ajung statele membre ale UE217, însă, problema interpretărilor distincte a
priorităţilor şi idealurilor statelor în materie de securitate şi apărare reprezintă un impediment
considerabil în dezvoltarea PESA. Schimbările instituţionale aduse prin Tratatul de Reformă în
domeniul PESA denotă progresul lent al UE în sfera apărării şi, deşi această „arhitectură
incompletă” a funcţionat eficient în cazul proiectelor minore ale PESA de gestionare a crizelor,

213
Vasilis Margaras, op. cit., p.3.
214
Christian Mölling, op.cit, p.3.
215
Simon Sweeney, op.cit. , pp. 18-19.
216
Sophie Dagand, op. cit., p. 4.
217
“Tratatul de la Lisabona de modificare a Tratatului privind Uniunea Europeană şi a Tratatului de instituire a
Comunităţii Europene, Lisabona, 13 Dec, 2007”, Art. 28B. (1), în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, 2007/C,
306/35, 17.12.2007.

56
este necesară o dezvoltare deplină a instituţiilor militare şi politice ale UE, pentru a putea
răspunde eficient unor provocări geopolitice majore218.
Alte două inovaţii importante sunt introduse prin Tratatul de la Lisabona: clauza de
apărare mutuală (Art. 28.A.7), respectiv clauza de solidaritate. Clauza de apărare mutuală se
referă la faptul că, în cazul în care un stat membru devine victima unei agresiuni armate, fără a
prejudicia neutralitatea statelor sau relaţiile cu NATO, statele membre se vor angaja să îi ofere
ajutor şi asistenţă „by all means in their power”. Clauza de solidaritate reprezintă un mecanism
nou de asistenţă în cazul în care un stat membru devine obiectul unui atac teorist sau unui
dezastru natural sau provocat de om219.

Extinderea votului majoritar calificat

Deşi Tratatul de la Lisabona păstrează caracterul interguvernamental al deciziilor în
relaţiile cu PESC-PESA, au fost introduse o serie de prevederi, care extind folosirea votului
majoritar calificat. Conform Art. 15b.2(i), statele pot adopta o decizie la propunerea Înaltului
Reprezentant în baza votului majoritar calificat, iar la Art. 15b.3 se prevede că statele pot extinde
folosirea votului majoritar calificat în chestiuni ce privesc politica de apărare (denumită
prevedere passerele), pe baza votului unanim al statelor în Consiliul European 220. Principiul
abţinerii contructive este amendat, tratatul precizând că o decizie poate fi luată dacă nu depăşeşte
1/3 din numărul total al voturilor, care acum trebuie să conţină şi cel puţin 1/3 din numărul
populaţiei Uniunii221. De asemenea, votul majoritar calificat poate fi folosit şi pentru stabilirea
unei cooperări permanente structurate (Art.28.E.3), precum şi în deciziile pentru finanţarea unei
misiuni politice de apărare (Art. 28.3)222.

Concluzii
Problema eficienţei cu care se confruntă UE în domeniul securităţii şi apărării nu se
datorează arhitecturii instituţionale incomplete, ci lipsei unei atitutdini proactive, vizavi de
dezvoltarea proiectului european de apărare, atitudine care, aşa cum argumentează Margaras într-
o manieră constructivistă, se datorează viziunilor şi tradiţiilor diferite ale statelor în materie de
apărare, a intereselor geopolitice divergente dintre europeişti şi atlantişti. În ciuda inovaţiilor

218
Vasilis Margaras, op.cit., p.4.
219
“Tratatul de la Lisabona de modificare a Tratatului privind Uniunea Europeană şi a Tratatului de instituire a
Comunităţii Europene, Lisabona, 13 Dec, 2007”, Secţiunea 2: Dispoziţii privind Politica de Securitate şi Apărare
Comună, Art. 28. A. (7), 2007/C, 306/35, 17.12.2007.
220
Ibidem, Art. 15.b.2.(i), 2007/C, 306/28-29, 17.12.2007.
221
Ibidem, Art. 15.b.3, 2007/C, 306/29, 17.12.2007.
222
Sophie Dagand, op. cit. p.4.

57
instituţionale aduse prin Tratatul de la Lisabona pentru a spori eficienţa şi coeziunea Uniunii în
sfera apărării, Uniunea Europeană nu va putea răspunde eficient provocărilor, decât dacă
dobândeşte o cultură strategică. Progresul PESA este condiţionat de necesitatea existenţei unei
dorinţe politice solide a statelor membre şi a unui angajament consistent al acestora în
dezvoltarea capabilităţilor PESA, pentru ca UE să-şi poată asuma un rol important pe scena
internaţională223.

CAPITOLUL IV- RELA IAăIESA-PESAăÎNTREăCOMPLEMENTARITATEăŞIăă

COMPETI IE

Introducere
Încheierea Războiului Rece şi a rivalităţilor dintre Uniunea Sovietică şi Statele Unite au
determinat Alianţa Nord-Atlantică să-şi asume noi tipuri de misiuni pe scena internaţională,
conservând în acelaşi timp scopul original al Alianţei de apărare colectivă. Paralel, de la
începutul anilor 1990, Uniunea Europeană începe de asemenea să-şi asume competenţe şi
responsabilităţi în ceea ce priveşte Politica Externă de Securitate Comună, respectiv Politica
Europeană de Securitate şi Apărare 224.
În ciuda abordărilor şi percepţiilor distincte, atât Uniunea Europeană, cât şi NATO, îşi
concentrează orizonturile asupra chestiunilor de securitate şi asupra asumării de operaţiuni şi
misiuni de gestiune a crizelor. Mai mult, 21 dintre cei 28 membri ai NATO sunt şi membri ai
Uniunii Europeni225. Aşadar, relaţia de complementaritate şi competiţie existentă între cele două
organizaţii este esenţială, în măsura în care UE şi NATO sunt considerate a fi “elementele cheie
ale contextului instituţional” în cadrul căreia s-a dezvoltat Politica Europeană de Securitate şi
Apărare226.
Nu doar că cele două organizaţii sunt constituie în cea mai mare parte din aceleaşi state
membre şi se bazează practic pe aceleaşi resurse, dar mai mult decât atât, ambele organizaţii au
obiective comune în materie de securitate în arhitectura internaţională şi se raportează la un set

223
Vasilis Margaras, op. cit., pp. 9-10.
224
Niels Lachmann, “NATO-CSDP-EU Relations: Sketching The Map of a Community of Practice”, în Centre for
International Peace and Security Studies (CIPSS), Working Paper, Nr. 34, 2010, p.6.
225
Austria, Cipru, Finlanda, Irlanda, Letonia, Malta, Suedia sunt membri ai Uniunii Europene, dar nu şi membri ai
NATO.
226
Michael Merlingen, Rosa Ostrauskaite, European and Security Defence Policy…, p.6.

58
comun de valori. Cu toate acestea, tocmai această suprapunere determină declanşarea
competitivităţii în relaţia dintre UE şi NATO 227.

IV.1- UEOă“punteădeăleg tur ”ăîntreăUEăşiăNATO

Până la sfârşitul anilor 1990, relaţia dintre UE şi NATO nu exista, ca şi cînd cele două
organizaţii “trăiau pe planete diferite” 228. Aşa cum am văzut în capitolele anterioare, UEO şi UE
şi-au armonizat activitatea în sfera securităţii şi apărării o dată cu Tratatul de la Maastrischt, care
consacra UEO ca “braţul înarmat al UE” şi căreia îi revenea responsabilitatea de a elabora şi
implementa deciziile şi acţiunile Uniunii în materie de apărare 229. Relaţiile administrative şi
operaţionale dintre UEO şi NATO au fost stabilite ca urmare a Consiliului Nord-Atlantic de la
Bruxelles de la 1994- care sprijinea consolidarea Identităţii Europene de Securitate şi Apărare în
cadrul NATO prin punerea la dispoziţia UEO a capabilităţilor militare NATO pentru susţinerea
de operaţiuni de tip Petersberg de către aliaţii europeni şi prin crearea instrumentului CJTF
pentru consolidarea relaţiei dintre cele două instituţii230, respectiv prin Consiliul Nord-Atlantic
de la Berlin din 1996, care operaţionalizează cele două concepte adoptate anterior şi care
definineşte o serie de aranjamente practice UEO-NATO231.
Aranjamentele Bruxelles- Berlin demonstrază că Washington este dispus să accepte
evoluţia europeană în materie de apărare, în măsura în care aceasta nu se dovedeşte a fi prea
independentă de NATO. Atitudinea Statelor Unite cu privire la PESA a fost şi continuă să fie
marcată de ambivalenţă, întrucât Statele Unite nu au reuşit să stabilească o poziţie faţă de PESA-
dacă este în complementaritate sau în competiţie cu NATO. În principiu, SUA doreşte un
partener european puternic pentru a întâmpina noile provocări de securitate, majoritatea
provenite din afara graniţelor Europei. Aşa se explică de ce spre sfârşitul anilor 1990, fiind tot
mai preocupată de consecinţele unei dezvoltării autonome în materie de securitate şi apărare de
către aliaţii europeni, NATO a fost rezervată în a pune la dispoziţia UE capacităţile sale pentru
susţinerea de operaţiuni autonome 232.

227
Niels Lachmann, op.cit.
228
George Robertson statement, apud Martin Reichard, op.cit., Cap. 4, Nota 2, p.121.
229
“Treaty on European Union (The Maastricht Treaty), Maastricht, 7 February 1992”, Titlul V, Art. J.4.2, în
Christopher Hill, Karen E. Smith. (Eds.), op. cit., p. 155.
230
Jolyon Howorth, “European Integration and Defence….”, p. 24.
231
Martin Reichard, op.cit., p. 121.
232
F. Stephen Larrabee, ” The United States and the European Security and Defence Policy: Odl Fears and New
Approaches”, articol reprodus în Strategic Yearbook 2006, European Security and Defence Policy: A European
Challenge, Rand Corporation, 2006, p. 171.

59
 Temerile exacerbate că PESA ar putea rivala şi slăbi NATO 233 se reflectă în reacţia
Statelor Unite la hotărârile luate de către Marea Britanie şi Franţa la Consiliul European de la
Saint- Malo din 1998, care achiesau asupra dezvoltării de către UE a unei capacităţi autonome de
acţiune. Deşi SUA încuraja formal îndreptarea politicii UE către dezvoltarea de capacităţi
militare susţinute intern, existau totuşi temeri cu privire la pericolul unei eventuale provocări a
supremaţiei NATO de către UE. La întâlnirea semianuală a NATO a miniştrilor de externe din
acelaşi an, secretarul de stat american, Madeleine Albright reaminteşte suportul SUA pentru
dezvoltarea unei Identităţi Europene de Securitate şi Apărare „în cadrul” NATO şi sprijină
iniţiativa europenilor de a-şi dezvolta capabilităţile. Pentru a evita însă dublarea NATO,
secretarul de stat stabileşte principiul celor „trei D”: “Cheia pentru o iniţiativă de succes este [ca
UE] să se concentreze asupra capabilităţilor militare practice. Orice iniţiativă trebuie să evite
decuplarea Alianţei de la luarea deciziilor prin deconectarea IESA de NATO, să evite
duplicarea eforturilor existente şi să evite discriminarea împotriva non-membrilor UE”234.
Primul “D”, Deconectarea, se referă la idea de acţiune autonomă a aliaţilor, însă în baza
principiului “separabil, dar nu separat”, redefinind practic cuvântul “autonom” din Declaraţia de
la Saint- Malo. Astfel, SUA se angaja să sprijine aliaţii europeni pentru susţinerea de operaţiuni
autonome de gestiune de criză, însă în baza deciziilor adoptate la Bruxelles- Berlin, adică făcând
posibil apelul UEO la capabilităţile NATO şi prin dezvoltarea Identităţii Europene de Securitate
şi Apărare în cadrul Alianţei235.
Cel de-al doilea “D”, Decouplarea, relevă îngrijorarea americanilor suscitată de
deconectarea acestora faţă de Alianţă sau a eforturilor europene de apărare faţă de cele
coordonate de NATO, în ciuda numărului mic de acţiuni pe care aliaţii europeni le-ar putea
desfăşura. Cu alte cuvinte, cele două concepte relevă credinţa americanilor că nu este necesară o
duplicare inutilă a capabilităţilor deja existente în cadrul NATO, reiterând practic îngrijorările
administraţiei Bush ca urmare a dezvoltării Eurocorpurilor franco-germane236.
Statele vest-europene sunt conştiente de faptul că istoria securităţii şi cooperării europene
în materie de apărare nu poate fi independentă de SUA, care a asigurat securitatea europeană
prin intermediul contribuţiilor sale politice şi financiare. Ca atare, orice aranjament în materie de
securitate şi apărare a europenilor nu poate fi operaţionalizat fără a lua în considerare menajarea

233
Pentru o explicaţie detaliată vezi F. Stephen Larrabee, op.cit., pp. 171-174.
234
“Madeleine K. Albright, US Secretary of State, 'The Right Balance Will Secure NATO's Future', Financial
Times, 7 December 1998”, în Maartje Rutten, op.cit., pp. 10-13 (Vezi Anexa II.2.).
235
Robert E. Hunter, op.cit., p. 34.
236
Stanley Sloan, NATO, The European Union, and The Atlantic Community- The Transatlantic Bargain
Challenged, Second Edition, United States of America, Rowdman and Littlefield Publisher, Inc., 2005, p. 191.

60
intereselor americanilor. În plus, SUA nu ar fi de acord cu niciun plan care ar putea să ameninţe
interesele sale vitale în Europa. În perioada Războiului Rece, datorită supremaţiei militare şi
politice, americanii au dominat NATO, impunându-se ca un hegemon în cadrul Alianţei şi chiar
şi după finalizarea războiului, SUA continuă să-şi preserve supremaţia în Europa datorită
conjucturii istorice şi a incapacităţii militare a Uniunii. Ca atare, SUA nu dorea să se angajeze
sau să sprijine aranjamente, care ar putea să destabilizeze existenţa sa şi să slăbească
parteneriatul cu europenii, care reprezenta punctul central al politicii sale naţionale şi de
securitate237.
Cel de-al treilea “D”, Discriminarea, se referă la nediscriminarea aliaţilor NATO, non-
membri UE: Canada, Islanda, Norvegia, Turcia, Republica Cehă, Ungaria, inclusiv SUA, care nu
erau încă membri ai Uniunii. În ciuda faptului că aranjamentele Berlin- Bruxelles specificau
dezvoltarea IESA în cadrul NATO cu participarea deplină a tuturor aliaţilor europeni, iar la
Maastricht se stabileşte că non-membrii UE ai NATO pot lua parte la anumite activităţi ale UEO,
inclusiv de planificare şi posibilitatea acestora de a se asocia Celulii de Planificare stabilite prin
Declaraţia de la Petersberg, se punea totuşi problema dacă acestea pot lua parte la acţiunile
militare conduse de UEO 238
. În plus, se punea de asemenea problema în ce circumstanţe statele
membre UEO sau UE, fără a exclude NATO sau alte state aliate, pot desfăşura acţiuni militare
sub sigla IESA şi făcând apel la capabilităţile NATO, în contextul dezideratului european de a
desfăşura acţiuni autonome 239.
Aşadar, SUA era îngrijorată că sentimentele de alienare ale statelor non-UE membre
NATO ar putea crea tensiuni în cadrul acesteia şi implicit ar putea ameninţa coeziunea politică a
acesteia. Aceste temeri au fost transfigurate în politica “Yes, But…” a administraţiei Clinton, în
ceea ce priveşte aranjamentele europene de securitate şi apărare. În realitate, Washingtonul este,
în ciuda unor voci negative, pentru dezvoltarea unei Politici Europene de Securitate şi Apărare,
însă americanii nu vor să împartă leadership-ul politic cu UE, motiv pentru care sunt rezervaţi
faţă de o creştere a puterii politice şi a influenţei europenilor şi sunt mai degrabă orientaţi către o
mai mai implicare a Uniunii în materie de apărare, din perspectiva resurselor şi capabilităţilor 240.

237
Robert E. Hunter, op. cit., p. 35.
238
Jolyon Howorth, “Saint-Malo Plus Five…”, op.cit., pp. 8-9.
239
Robert E. Hunter, op. cit. , pp. 37-38.
240
Stanley Sloan, NATO, The European Union, and The Atlantic Community- The Transatlantic Bargain
Challenged, p. 191; Pentru o explicaţie completă a Politicii Administraţiei Clinton“Yes…But”; (în continuare se
citează Sloan, NATO, The European Union…) Vezi şi Stanley Sloan, “United States and The European Defence”, în
Institute for Security Studies- Western European Union, Paris, Chaillot Paper, Nr. 39, 2000, Cap. “A 'yes…but' US
approach”, pp. 3-19.

61
 Cu alte cuvinte, cei trei „D” au servit ca o garanţie a NATO la dreptul de prioritate şi
implicit menţinerea intactă a influenţei SUA în problemele de securitate europene 241.
Tot în această privinţă, delegatul Secretarului de Stat, Strobe Talbott, a descris foarte bine
poziţia Americii într-o discuţie purtată la Institutul Regal al Afacerilor Internaţionale din Londra
în 1999: „[SUA] nu doreşte să vadă PESA dezvoltându-se mai întâi în cadrul NATO, ca mai apoi
să se depărteze de NATO şi în sfârşit să se dezvolte separat de NATO, de vreme ce aceasta ar
determina ca PESA iniţial să devină un duplicat ce ar evolua în final într-un competitor”242. Pe
de altă parte, în decembrie, acelaşi an, preşedintele francez declara că “Uniunea Europeană
trebuie să fie capabilă să acţioneze singură, fie utilizând propriile forţe, fie apelând la
capabilităţile NATO. [UE] trebuie să aibă propriile aranjamente pentru furnizarea de consultanţă,
analiză şi conducere militară, care în prezent îi lipsesc” 243.

Concluzii
Aşadar UEO trebuie privită ca o punte de legătură între UE şi NATO 244, a cărei bază a
fost pusă o dată cu Declaraţia UEO de la 1996, ataşată Tratatului de la Amsterdam, conform
căreia UE ar putea face apel la resursele de planificare ale UEO 245. Practic, UE era scoasă din
discuţiile legate de arhitectura europeană de securitate, deşi Declaraţia UEO din 1996 punea deja
problema unei posibile cooperări UE-NATO, chestiune care dobândeşte relevanţă o dată cu
preluarea de către UE a operaţiunilor de tip Petersberg, prin încorporarea acestora în Tratatul de
la Amsterdam şi deci, implicit dobândirea de către UE a competenţelor de gestionare a
crizelor 246. Deşi cooperarea UEO-NATO implica în mod indirect şi o cooperare a Uniunii cu
Organizaţia Nord-Atlantică şi în ciuda imperativelor europene de a-şi dezvolta capacitatea de

241
Nicole Gnesotto (Ed.), “EU Security and Defence Policy – The first five years (1999-2004)”, Paris, în Institute
for Security Studies, European Union, 2004, p. 23.
242
“Speech by Strobe Talbot, Us Deputy Secretary of State 'America's Stake in a Strong Europe', London 7 October
1999”, Remarks at Royal Institute of International Affairs Conference on the future of NATO, în Maartje Tutten, op.
cit., p. 56 (Vezi Anexa II.2.).
243
Speech by Jacques Chirac at the Hearing Before the Committee of International Relations, House of
Representatives, 106th Congress, 1st Session, 10 November 1999, apud Trevor Salmon, „The European Security
and Defence Policy: Built on Rocks or Sand?”, în European Foreign Affairs Review, Nr. 10, 2005, pp. 362- 363.
244
Akan Malici, op. cit., p. 11; Cf. Jolyon Howorth, “Saint-Malo Plus Five…”, p.19; Michael Merlingen, Rosa
Ostrauskaite, European and Security Defence Policy- An Implementation Perspective, p.6.
245
“Treaty of Amsterdam amending the Treaty on European Union, the Treaties establishing the European
Communities and certain related acts- Declarations adopted by the Conference, 3.Declaration relating to Western
European Union”, JOC, 97/ C, 340/ 01, Art. J.7, 22 Iulie 1997, accesibil online la
http://eur-lex.europa.eu/en/treaties/dat/11997D/tif/JOC_1997_340__1_EN_0005.pdf.
246
Martin Reichard, op.cit, pp. 121-122.

62
acţiune autonomă de NATO, se ajunge gradual la concluzia că o cooperare între cele două
instituţii este pe termen lung inevitabilă 247.

IV.2- Aranjamentele Berlin Plus - Cooperarea UE- NATO

Ca urmare a Summitului de la Saint- Malo, ritmul negocierilor în ceea ce priveşte

definirea naturii relaţiei dintre UEO şi NATO au culminat cu Summitul NATO de la
Washington, aprilie 1999, care “recunoaşte rezolvarea Uniunii Europene de a avea capacitate
autonomă de acţiune”, astfel încât să poată lua decizii şi aproba acţiuni militare acolo unde
“Alianţa ca întreg nu este implicată”248 şi reafirmă, în baza deciziilor luate la Berlin 1966,
dezvoltarea Identităţii Europene de Securitate şi Apărare în cadrul NATO. Acest proces va
necesita o strânsă cooperare între NATO şi UEO şi “dacă şi când este cazul, UE”. În acest sens,
aliaţii vor pune ,“on a case by case and by consensus”, la dispoziţie capabilităţile pentru
operaţiuni în care Alianţa nu este militar angajată, sub controlul politic şi sub direcţia strategică a
UEO sau “dacă se decide altfel, luând în considerare deplina participare a tuturor aliaţilor
europeni, dacă ei îşi doresc asta”249. Sunt determinaţi ca deciziile luate la Berlin, inclusiv
conceptul de utilizare separabilă, dar nu separată a capilităţilor NATO pentru operaţiuni conduse
de UEO, să fie în continuare dezvoltate.250
Comunicatul Summitului reafirmă de asemenea susţinerea dezvoltării unei Politici
Europene de Securitate şi Apărare, aşa cum s-a decis prin Tratatul de la Amsterdam şi ulterior la
Saint- Malo, întrucât asumarea de către europeni a unui rol sporit va contribuir la creşterea
vitalităţii NATO. În acest sens, relaţia NATO- UE se exprimă prin consultaţii mutuale, cooperare
şi transparenţă, în baza mecanismelor deja existente între NATO şi UEO. Mai mult, conform
aliaţilor, dezvoltarea unei Politici Externe şi de Securitate Comună în cadrul UE include
dezvoltarea progresivă a unei politicii comune de apărare, proces în care trebuie să fie implicaţi
toţi aliaţii europeni şi care va fi compatibilă cu politica de securitate şi apărare comună
dezvoltată în cadrul NATO. Ca atare, un pas important va fi integrarea Operaţiunilor de tip
Petersberg în cadrul TUE şi dezvoltarea unei relaţii instituţionale cu UEO 251.

247
Ibidem.
248
“North Atlantic Council summit Washington, DC, 24 April 1999”, Paragraf 9, în Maartje Rutten, op. cit., p.22.
249
“The Alliance Strategic Concept, North Atlantic Council in Washington, DC, 23-14 Aprilie 1999”, în Ibidem,
Part. III, Paragraf 30, pp. 29-30.
250
“North Atlantic Council summit Washington, DC, 24 April 1999”, Paragraf 9, Pct. e), în Ibidem, p.22.
251
“The Alliance Strategic Concept, North Atlantic Council in Washington, DC, 23-14 Aprilie 1999”, Paragraf 17,
în Ibidem, p. 27.

63
 Tratatul de la Washington salută de asemenea determinarea membrilor UE şi a altor aliaţi
europeni de a face paşi progresivi înspre întărirea capacităţilor de apărare, evitând duplicările
inutile şi îşi ia angajamentul de a acorda importanţă majoră pentru implicarea deplină a statelor
non-UE membre NATO în operaţiuni de gestiune a crizelor252.
Acest nou tip de aranjament între NATO şi UE, cunoscut sub denumirea de Berlin Plus,
instrument al cooperării NATO- UE prin permiterea Uniunii Europene să acceseze bunurile şi
capabilităţile NATO pentru operaţiile sub sigla IESA, reafirmă preeminenţa NATO în ceea ce
priveşte acţiunile militare, subliniază faptul că nu sunt necesare duplicările inutile şi în acelaşi
timp reintrospectează principiul capabilităţilor militare “separat, dar nu separabil”. În acelaşi
timp, Tratatul de la Washington reafirmă angajamentul aliaţilor de a face demersuri imediate
pentru angajarea aliaţilor non-UE în operaţiuni sub sigla IESA şi subliniază în repetate rânduri că
UE va acţiona doar acolo unde forţele militare NATO nu sunt angajate.
Pe de altă parte, NATO achiesează asupra noţiunii de “acţiune autonomă”a UE, fără însă
a preciza cu exactitate la ce se referă şi, în acelaşi timp, reduce posibilitatea subminării NATO,
prin introducerea sintagmelor “asigurarea”- asigurarea accesului la planificarea NATO,
respectiv, “probabilitatea” accesului la capabilităţile NATO253: “Accesul asigurat al UE la
capabilităţile de planificare ale NATO, pentru a fi capabilă să contribuie la planificarea
operaţiunilor conduse de UE; [şi]...probabilitatea disponibilităţii UE la capabilităţile şi resursele
comune pre-identificate ale NATO, pentru utilizarea lor în operaţiunile conduse de UE”254.
Dezbaterile asupra acestor chestiuni, stabilite prin Tratatul de la Washington, s-au
intensificat o dată cu Consiliul European de la Cologne, iunie 1999 a şefilor de stat şi de guvern
ai statelor, care, având în vedere experienţa din Kosovo, reflectă mai puţin dorinţa europenilor de
a fi capabili de a face mai mult în materie de securitate şi apărare, ci mai degrabă relevă
dezideratul acestora de a avea un cuvânt important de spus în deciziile care se iau cu implicaţii în
securitate şi acţiuni militare, chiar şi în cadrul NATO255.
Concluziile Preşedinţiei Consiliului European de la Cologne, aduc în prim-plan
problematica Politicii Europene de Securitate şi Apărare şi subliniază necesitatea Consiliului
European de a avea acapacitatea de a lua decizii cu privire la gama completă a sarcinilor de
prevenire şi gestionare a crizelor, definite ca Operaţiuni de tip Petersberg prin Tratatul de la
Amsterdam. Cu alte cuvinte, Uniunea Europeană trebuie să aibă capacitatea de acţiune

252
Ibidem.
253
Robert E. Hunter, op. cit., p. 55.
254
“North Atlantic Council summit Washington, DC, 24 April 1999”, Paragraf 10, în Maartje Rutten, op. cit., p. 23.
255
Robert E. Hunter, op.cit., p. 56.

64
autonomă, dublată de forţe militare credibile, pentru a putea răspunde crizelor internaţionale, fără
însă a prejudicia acţiunile NATO 256.
Din acest punct de vedere, Uniunea Europeană începuse să distingă între două tipuri de
operaţiuni militare: cele care necesitau apelul la resursele şi capabilităţile NATO, respectiv
misiunile de o intensitate mai mică, sub conducerea autonomă a UE, care nu necesită recurs la
capabilităţile NATO257. La Consiliul European de la Cologne, Uniunea continuă să facă diferenţa
între viitoarele operaţiuni atonome, care ar putea face recurs la structurile de comandă naţionale,
respectiv cele care fac apel la resursele NATO258.
Ca urmare, formularea Summit-ul de la Cologne a fost destul de departe de limbajul
comunicatului NATO. La Cologne, accentul cade pe “asigurarea accesului UE la capabilităţile
de planificare ale NATO ” pentru susţinerea de operaţiuni sub egida Uniunii şi asupra
“probabilităţii disponibilităţii” acestor capabilităţi, pentru desfăşurarea de către UE de acţiuni de
tip Petersberg259. În plus, cuvintele care exprimau supremaţia NATO sunt absente, nu existau
prevederi referitoare la consolidarea IESA- PESA în cadrul NATO şi de asemenea nu se făcea
referire la acţiunile unde NATO nu este implicată sau la protejarea acţiunilor Alianţei.
Declaraţia Summitului de la Cologne încurajează rezultatele adoptate în cadrul Consiliului
Nord-Atlantic de la Washington referitor la suportul acordat Uniunii în procesul de asumarea a
responsabilităţilor în materie de securitate şi apărare, precum şi confirmarea credinţei aliaţilor că
dezvoltarea rolului UE în managementul crizelor şi prevenirea conflictelor va contribui la
vitalitatea şi renaşterea Alianţei. În acest sens, implementarea acestui proces lansat de Uniunea
Europeană va presupune dezvoltarea de consultaţii mutuale, cooperare şi transparenţă între
Uniune şi NATO 260.
Mai mult, deşi se face totuşi referire la implicarea aliaţilor non-UE în operaţiunile
conduse de UE- se afirma dorinţa ca “membrii NATO, la fel ca şi statele neutre sau membrii UE
non-NATO să participe deplin şi pe picior de egalitate la operaţiunile conduse de UE…[şi în
acelaşi timp, UE] va înlesni punerea în practică de aranjamente care să permită aliaţilor europeni
non-UE şi partenerilor UE să ia parte în cea mai mare măsură” 261
, expresia „unde Alianţa ca

256
“Cologne European Council, June 3–4, 1999”, Anexa III, Paragraf 1, în Maartje Rutten, op. cit., p.41.
257
Alexander Moens, op.cit., p.31.
258
Martin Reichard, op. cit., pp. 278-279.
259
“Cologne European Council, June 3–4, 1999”, Anexa III, Paragraf 4, în Maartje Rutten, op. cit., p.42.
260
Ibidem, Paragraf 3, p.41.
261
Ibidem.

65
întreg nu est implicată” este înlocuită cu o frază mult mai puţin restrictivă- „fără a aduce
atingere acţiunilor NATO” 262.
Toate aceaste chestiuni nu erau compatibile cu principiul american “NATO first”,
conform căruia Alianţa ar trebui să aibă în orice conflict dreptul la preemţiune, fapt care a
generat reacţii la Washington263. Ca urmare, Administraţia Clinton a fost alarmată şi a pornit
demersuri diplomatice susţinute, pentru a pune presiune asupra statelor membrele UE în sensul
modificării formulărilor Summit-ului de la Cologne264.
Summitul de la Cologne nu doar că a determinat reacţii de partea americanilor în privinţa
priorităţii NATO, dar a generat şi sentimente de scepticism referitor la Politica Europeană de
Securitate şi Apărare, sentimente care au fost suscitate de o serie de factori: 1) antagonismul
reprezentat de ceea ce s-a propus la Berlin 1996 şi post- Berlin, respectiv modul de a percepe şi
înţelege prevederile şi deciziile adoptate- într-adevăr administraţia americană au fost acuzată de
eforturi ineficiente în ceea ce priveşte angajamentul acesteia în a se asigura de buna interpretare
a deciziilor luate; 2) temerile exacerbate de supremaţia NATO şi dezideratul aliaţilor de a-şi
dezvolta capabilităţile militare şi chiar utilizare acestora în afara Europei; 3) atitudinea
Congresului American faţă de disproporţionalitatea în materie de resurse şi capabilităţi militare
angajate în conflictul din Kosovo, între aliaţii europeni şi SUA 265; 4) respectiv relativa tendinţă a
europenilor, în special Franţa, de a eroda influenţa politică şi strategică a Statelor Unite în
Europa266.
Ca atare, Congresul American adoptă în noiembrie 1999 o rezoluţie, care conţine
angajamente proeminente în problemele IESA, aducând în prim-plan problema deficienţelelor
capabilităţilor Alianţei şi imperativul asumării echitabile a cheltuielilor de apărare atât de partea
NATO, cât şi de partea aliaţilor europeni. Conform acesteia, pentru a putea preserva solidaritatea
şi eficienţa pe care Organizaţia Nord- Atlantică şi le-a asumat de-a lungul existenţei sale, este
imperios necesar ca “aranjamentele de securitate pe care Uniunea le dezvoltă sub sigla PESC să
fie complementare şi nu să dubleze eforturile şi instituţiile NATO, să fie strâns legate de Alianţă
şi nu decuplate de structurile NATO [şi, nu în ultimul rând], să asigure participarea deplină a
tuturor aliaţilor europeni şi nu să discrimineze pe aliaţii non-UE” 267.

262
Ibidem, Anexa III, Paragraf 1, p.41.
263
Robert E. Hunter, op. cit., p.18.
264
Alexander Moens, op.cit., p.31.
265
Robert E. Hunter, op. cit., p.59.
266
Ibidem, p. 58.
267
Karen Donfried, Paul Gallis, “European Security: The Debate in NATO and the European Union: U.S.
Perspectives”, în CRS Report to Congress, April 25, 2000.

66
 Mai mult decât atât, Senatul american adoptă o rezoluţie mult mai intransigentă şi directă,
care din nou “recunoaşte rezolvarea Uniunii Europene de a avea capacitate autonomă de
acţiune”, astfel încât să poată lua decizii şi aproba acţiuni militare acolo unde “Alianţa ca întreg
nu este implicată”, dar care în acelaşi timp etala, într-o manieră foarte concisă, opt standarde
(care reflectau în realitate temerile americanilor) pe care aliaţii europeni trebuia să le urmeze 268.
Astfel, conform rezoluţiei adoptată unanim de către Senat, 1) UE va acţiona autonom în
operaţiuni de gestiune a crizelor “doar după ce” NATO a refuzat să se implice în acea misiune;
2) cheia unei Identităţi Europene de Securitate şi Apărare vibrante în cadrul NATO este
îmbunătăţirea capabilităţilor militare ale europenilor şi nu dezvoltarea de noi instituţii în afara
Alianţei, 3) iar eşecul europenilor în a-şi asuma obiectivele în materie de apărare conform
Iniţiativei Capabilităţilor de Apărare vor duce la diminuarea asumării sprijinului faţă de NATO
de către SUA; 4) aliaţii europeni trebuie să-şi asume resursele necesare pentru upgradarea
capabilităţilor acestora în sensul susţinerii de operaţiuni pe termen lung şi participarea alături de
SUA în conflicte de mare intensitate, chiar şi în afara Europei; 5) membrii NATO non-UE nu
trebuie să fie discriminaţi, ci trebuie să fie implicaţi deplin în chestiunile europene de securitate;
6) Uniunea nu trebuie să promoveze o perspectivă strategică care să intre în conflict cu cea
pomovată de NATO; 7) nu este necesară duplicarea inutilă a resurselor şi capabilităţilor NATO;
8) implementarea prevederilor Summitului de la Cologne nu trebuie să afecteze declinul
resurselor militare cu care aliaţii europeni contribuie în cadrul NATO 269.
Aşadar, atât prevederile rezoluţiei adoptate de către Congres, cât şi acest catalog riguros
cu privire la ce ar trebui sau nu să facă IESA- PESA, elaborat de către Senat, ambele ilustrează
mesajul clar adresat de către americani aliaţilor europeni în privinţa modului de implementare a
Politicii Europene de Securiatate şi Apărare şi asumarea de către Uniunea Europeană a unor
responsabilităţi sporite în materie de securitate şi apărar, fără să antagonizeze SUA, ci
dimpotrivă, să evolueze în armonie cu Identitatea Europeană de Securitate şi Apărare dezvoltată
în cadrul NATO270.

268
Robert E. Hunter, op. cit., p. 61.
269
Karen Donfried, Paul Gallis, op.cit.
270
Ibidem, p. 26.

67
 IV.3- Cooperarea UE-NATOădup ăSummitulădeălaăHelsinki

IV.3.1- Summitul de la Helsinki, decembrie 1999

În decembrie 1999, Summit-ul de la Helsinki a încercat să rezolve orice ambiguitate

privind relaţia dintre UE- NATO şi proiectul european de contrucţie a unei Politici Europene de
Securitate şi Apărare în cadrul UE, prin declararea faptului că Uniunea Europeană „nu îşi
propune crearea unei armate europene”, ci dimpotrivă. Statele membre ale Uniunii reiterează
dezideratul de a-şi “dezvolta capacitatea de acţiune autonomă şi de a lua decizii “unde NATO nu
este implicată”, de a lansa şi conduce operaţiuni militare sub egida UE, ca răspuns la crizele
internaţionale”, însă acest proces „va evita duplicarea inutilă”. De asemenea, aliaţii europeni
continuă să reafirme faptul că problemele referitoare la apărarea colectivă rămân în continuare
parte a responsabilităţii NATO, iar Alianţa “nu va fi dublată şi nu se va confrunta cu competiţia
unor noi aranjamente ale Uniunii” 271.
În ciuda acestor afirmaţii, acest lucru nu înseamnă neapărat că NATO îşi va asuma rolul
de pivot ca şi organizaţie de securitate în Europa. Scenariul care exacerbează îngrijorarea
americanilor este că Europa ar putea deveni în timp capabilă să conducă autonom acţiuni
militare, chiar fără să invite SUA să se implice, ceea ce ar putea conduce la o decuplare faţă de
Alianţă şi implicit o decuplare a supremaţiei SUA în NATO 272.
Cu toate că, pe de o parte, ar fi un avantaj pentru SUA ca Europa să fie capabilă să-şi
asume responsabilităţi sporite în materie de securitate şi apărare, în măsura în care americanii nu
ar mai fi nevoiţi să facă faţă singuri crizelor de pe scena internaţională, pe term lung o Europă
mai puternică ar putea avea implicaţii puternice, întrucât conjugarea influenţei economice şi
politice cu cea militară ar putea transforma Uniunea într-un rival puternic al SUA. Obiectivele de
securitate ale Uniunii se vor suprapune cu cele ale NATO, dar nu vor fi identice cu cele ale SUA,
ceea ce înseamnă că o Europă mai puternică nu va fi compatibilă în totalitate cu politica
americanilor 273.
Speranţa SUA de clarificare o dată cu Summitul de la Helsinki a disputei referitor la
divergenţa existentă între textul de la Washington, respectiv cel de la Cologne, părea să fie atinsă
o dată cu Raportul Preşedinţiei şi Concluziile Preşedinţiei Finlandei, care statuau “deplina
consultare, cooperare şi transparenţă între UE şi NATO…[şi] dialog necesar, consultare şi

271
Stanley Sloan, NATO, The European Union…, p. 193.
272
Peter van Ham, “European' s New Defense Ambitions: Implications for NATO, the US, and Russia”, în The
George C. Marshall European Center for Security Studies, The Marshall Center Papers, Nr.1, 2000, p. 21.
273
Ibidem, p. 22.

68
cooperare cu NATO şi membrii săi non-UE. [statele convin de asemenea să definească]
aranjamentele necesare care [vor permite] …membrilor NATO europeni, non-UE şi a altor state
interesate să contribuie la gestiunea de crize militare sub egida UE” 274.
În ciuda acestei aparente soluţionări a antagonismului creat între Alianţă şi Uniune,
Summitul de la Helsinki a eşuat în a elimina preocupările şi îngrijorările americanilor 275.
Uniunea se angaja să asigure “dialogul, consultarea şi cooperarea” , însă doar “cu respectarea
deplină a autonomiei decizionale a UE”276. De asemenea, “statele membre NATO, dar
nemembre UE pot participa, dacă vor” la operaţiunile autonome UE, după ce “Consiliul a decis
lansarea unei operaţiuni”, iar statele care doresc să se implice cu “forţe militare semnificative” în
operaţiunile conduse de UE, vor avea “aceleaşi drepturi şi obligaţii ca şi statele membre
participante, la conducerea zi de zi a acestor operaţiuni”. Cu toate acestea însă, dreptul statelor
aliate non-membre UE de a participa era condiţionată doar la operaţiunile care “fac recurs la
resursele şi capabilităţile NATO”. În cazul “operaţiunilor în care Uniunea Europeană nu face
apel la capabilităţile NATO”, statele membre NATO non-UE pot partcipa doar în urma unei
invitaţii “la decizia Consiliului”, iar finalizarea unei operaţiuni se va face de asemenea în baza
deciziei Consiliului 277.
Imediat după Summitul de la Helsinki Delegatul Secretarului de Stat, Strobe Talbott,
declara că “nu trebuie să existe confuzie în privinţa poziţiei Americii faţă de o Europă mai
puternică. Nu suntem împotrivă; nu sunt ambivalenţi; nu suntem îngrijoraţi; suntem pentru.
Vrem să vedem o Europă care să poată acţiona efectiv prin intermediul Alianţei sau, dacă NATO
nu este angajată, de una singură” 278.
În realitate, dezbaterile transatlantice în ceea ce priveşte reorganizarea politicii europene
de securitate şi proiectul de apărare pe care UE îl iniţiase, s-au intensificat şi mai mult 279
.
Începând cu Helsinki, dezbaterile în Atlantic s-au purtat asupra chestiunii dacă europenii « se
subscriu principiului “unde NATO este angajată ca întreg”» 280, principiu care reprezintă parte
intrinsecă a intereselor de securitate americane şi care defineşte viziunea SUA faţă de
angajamentul şi rolul asumat de către europeni în acţiunile cu implicaţii militare.

274
“Helsinki European Council, Presidency Conclusions, December 10–11, 1999”, Paragrap II: “Common European
Policy on Security and Defence”, Pct. 28, în Maartje Rutten, op. cit., p.82.
275
Robert E. Hunter, op. cit., p. 96.
276
“Helsinki European Council, Presidency Conclusions, December 10–11, 1999”, Annex 1 to Annex IV,
“Consultation and Cooperation with Non-EU Countries and with NATO”, în Maartje Rutten, op. cit., p.88.
277
Ibidem.
278
“US Deputy Secretary of State Strobe Talbott, Speech to the North Atlantic Council, Brussels, December 15,
1999”, apud Peter van Ham, op. cit., p.22.
279
Peter van Ham, op. cit.
280
Robert E. Hunter, op. cit., p. 69.

69
 Pe de altă parte, la Consiliul Ministerial de la Florenţa din mai 2000, NATO reiterează
necesitatea “consultării multuale efective, a cooperării şi transparenţei” în ceea ce priveşte
relaţiile UE, respectiv NATO şi subliniază “importanţa…implicării aliaţilor europeni non-UE în
structurile pe care Uniunea le înfiinţează 281”. În privinţa aranjamentelor pentru accesul Uniunii
Europene la capabilităţile de planificare ale Alianţei, NATO convine ca acestea să fie “assured”,
însă accesul la capabilităţile şi resursele colective ale NATO va fi “[of] ready [nature]”282.
Ulterior, la Summitul de la Feira din iunie 2000, Consiliul European propune o serie de
proceduri cu privire la cazurile în care UE face recurs la capabilităţilor NATO, proceduri care
vor purta denumirea de Aranjamentele Berlin Plus. Cuvântul “Plus” demonstrează că problema
în relaţia stabilită între Uniune şi NATO nu se rezumă doar la simplul transfer către Uniune al
relaţiei NATO-UEO- aşa cum s-a stabilit la Berlin 1996. Pentru a fi capabilă să decidă
independent, în special în momente de criză, Uniunea solicită “asigurarea” accesului la
facilităţile opraţionale ale NATO, în cazul în care Alianţa decide să nu se angajeze în
operaţiune283.

IV.3.2- Consiliul European de la Nisa, decembrie 2000

În baza deciziilor adoptate la Helsinki şi Feira, la Consiliul European de la Nisa din

decembrie 2000, Uniunea Europeană elaborează propuneri referitor la recursul acesteia la
capabilităţile NATO şi reafirmă participarea statelor membre NATO non-UE, precum şi a
candidaţilor la aderarea Uniunii, în faza pre-operaţională a misiunilor de gestiune de criză, caz în
care “dialogul şi consultaţiile vor fi intensificate la toate nivele…pentru a se asigura că
potenţialele state care vor contribui la aceste operaţiuni sunt informate despre intenţiile UE, în
special privind implicaţiile militare”. Aceste consultaţii vor fi intensificate în cazul operaţiunilor
de planificare care necesită recurs la capabilităţile NATO, înaintea adoptării unei decizii de către
Consiliu în acest sens284.
În faza operaţională a misiunilor de management a crizelor conduse de UE, “membrii
NATO non-UE vor participa dacă vor, în cazul operaţiunilor cu recurs la capabilităţilor NATO”,
iar în cazul operaţiunilor autonome sub egida UE, care nu fac apel la resursele Alianţei, aceste

281
“NATO Florence Ministerial, 24 May 2000”, Paragraf 29, în Martin Reichard, op. cit., p. 279.
282
Ibidem, Paragraf 27. p. 279.
283
Martin Reichard, op. cit., p. 280.
284
“European Council Nice , Presidency Conclusions”, Annex VI to Annex VI, Paragraf III, Pct. (A), CP 47, în
Maartje Rutten, op. cit., p. 201.

70
state “vor fi invitate să participe….la decizia Consiliului”. În cazul celorlalte state, care sunt
candidate la UE, deci non-NATO, ele “vor putea fi de asemenea invitate de Consiliu să participe
la operaţiunile conduse de UE, o dată ce Consiliul a decis lansarea unei astfel de misiuni” 285.
Aceiaşi distincţie între operaţiunile UE “cu resursele NATO”, respectiv misiunile
autonome “fără resursele NATO” se face şi la nivelul planificării operaţiunilor: în primul caz se
va face apel la organismele de planificare ale Alianţei, iar în cel de-al doilea caz, se va face
recurs la structurile strategice europene 286.
Mai mult, dispoziţiile privind modalităţile de consultare şi cooperare NATO-UE reafirmă
principiile directoare ale relaţiei dintre cele două organizaţii, aşa cum s-a stabilit la Summitul de
la Feira, dar vine cu completarea că “UE speră la o reacţie favorabilă din partea NATO, astfel
încât aceste aranjamente [ permanente de cooperare şi consultare] să fie implementate într-o
manieră reciproc satisfăcătoare”287. În acest sens, Uniunea evidenţiază “importanţa pe care o
acordă faptului de a fi capabilă, atunci când este necesar, să facă uz de accesul asigurat la
capacităţile de planificare ale NATO şi la prezumţia de disponibilitate a activelor şi
capabilităţilor” şi semnalează de asemenea, faptul că va face apel la „ procedurile de planificare
existente, inclusiv, dacă este cazul, la cele ale NATO” 288
. Pentru operaţiunile care fac recurs la
efectivele NATO, aliaţii non-UE vor putea fi implicaţi în procedurile de planificare, conform
procedurilor NATO, iar în cazul celor autonome conduse de UE, aliaţii non-UE, care sunt
invitaţi să ia parte, „pot trimite ofiţeri de legătură...pentru schimbul informaţional privind
planificarea operaţională”289.
Aşadar, această formulare a suscitat înrijorări atât de partea americanilor, dar şi de partea
altor state care erau îngrijorate de coerenţa relaţiei dintre NATO şi UE, întrucât acest lucru
însemna clar că planificarea operaţională era condiţionată de tipul de operaţiune întreprinsă- sub
egida UE sau de către NATO şi indiferent dacă făcea sau nu apel la reursele Alianţei. Din
punctul de vedere al americanilor, procesul ar fi trebuit să fie invers: mai întâi ar trebui să se facă
o planificare comună, apoi să se decidă dacă în operaţiune se angajează NATO sau Uniunea şi
ulterior dacă se va face sau nu recurs la efectivele Alianţei290. Această chestiune privind locul de

285
Ibidem, pp. 201-202.
286
Martin Reichard, op. cit. p.282.
287
“European Council Nice , Presidency Conclusions”, Annex VI to IV, CP 47, în Maartje Rutten, op. cit., pp. 203–
204.
288
Ibidem; se referă la Comitetul Politic şi de Securitate, Consiliul Nord- Atlantic, Comitetele Militare ale NATO şi
UE, Grupul Politic Militar al NATO, Grupul Politic de Coordonare al NATO.
289
Ibidem, Annex VI to IV, Paragraf III, CP 47, p. 202.
290
Robert E. Hunter, op. cit., p. 112.

71
realizarea a planificării operaţionale putea să creeze impedimente serioase în ceea ce priveşte
luarea deciziilor în baza principiului reciproc agreat „unde NATO ca întreg nu este angajată” 291.
SUA era conştientă de diferenţele pe care aliaţii europeni le făceau, pentru că practic,
prevederile Concluziilor Preşedinţiei Consiliului European de la Nisa reliefau “discriminarea”
care se făcea între membrii NATO- care “vor fi invitaţi”, respectiv non-membrii NATO- care
“pot fi invitaţi” să ia parte la operaţiunile conduse de către Uniunea Europeană, la fel ca şi în
cazul Summitului de la Helsinki292. Aceast antagonism UE-NATO, creionat de dinainte de Nisa,
dar întărit prin prevederile Consiliului European de la Nisa, a fost dublat de declaraţia
preşedintelui francez Jacques Chirac, care sublinia că forţele militare propuse ca obiectiv pentru
anul 2003 prin Headline Goal trebuie să fie “independente de structurile militare ale NATO”,
însă ulterior, la presiunile britanicilor, va declara că “eforturile europenilor sunt în sensul
complementării” Alianţei293.

IV.3.3- Implementarea Aranjamentelor Berlin Plus, decembrie 2002

În ciuda rezultatelor modeste ale parateneriatului strategic dintre NATO şi Uniunea

Europeană şi suprapunerii intereselor celor două organizaţii294, atât europenii, cât şi aliaţii au
încercat să stabilească o relaţie de cooperare şi complementaritate. Încă de la conceperea Politicii
Europene de Securitate şi Apărare, Uniunea Europeană a subliniat că rolul acesteia este de a
permite europenilor să ia decizii şi să conducă operaţiuni militare acolo “unde NATO ca întreg”
nu este angajată şi că nu intenţionează să “uzurpe” rolul NATO în materie de apărare colectivă.
La rândul său, NATO îşi asumă dorinţa de a sprijini dezvoltarea PESA, în măsura în care aceasta
rămâne strâns legată de Alianţă, nu va rivaliza sau duplica structurile şi resursele NATO şi dacă
nu slăbeşte alianţa transatlantică, sprijin care se naşte din credinţa susţinătorilor PESA că o
Europă cu capabilităţi militare va aduce beneficii şi Alianţei 295
. Cu toate acestea, dezideratul
europenilor de a-şi asuma responsabilităţi sporite în asigurarea securităţii pe scena internaţională
a suscitat îngrijorarea americanilor şi teama că Politica Europeană de Securitate şi Apărare,

291
Ibidem.
292
Martin Reichard, op. cit., p. 282.
293
Robert E. Hunter, op. cit., p.115.
294
Marcin Terlikowski, “EU-NATO Partnership and Its Prospects”, în Polish Institute of International Affairs, Nr.
105 (181), July 19, 2010, p. 329.
295
Kristin Archick, Derek E. Mix, “The European Union: Questions and Answers”, în Congressional Research
Service Report for Congress, RS2137, May 4, 2011, p.6.

72
dezvoltată în cadrul UE, va rivaliza cu Identitatea Europeană de Securitate şi Apărare,
concepută în cadrul NATO.
Procesul de negocieri privind relaţiile dintre Uniunea Europeană şi NATO se va canaliza
prin adoptarea la 16 decembrie 2002 a unei declaraţii, prin care cele două organizaţii converg
asupra parteneriatul strategic de cooperare în managementul crizelor. Finalizate pe 11 martie
2003, în baza Summitului de la Berlin 1996, care punea bazele cooperării NATO cu europenii
prin raportarea la UEO, aranjamentele de permanentă cooperare UE- NATO, Berlin Plus296,
oferă Uniunii posibilitaea de a se angaja limitat în gestionarea crizelor în “ apropiata vecinătate ,
reprezentând un element esenţial în redefinirea relaţiilor dintre UE şi NATO”297 .
Acest acord permite Uniunii să conducă operaţiuni autonome de manangement a crizelor
şi accesul la capabilităţile militare şi resursele de planificare ale NATO, fiind conceput pentru a
asigura o mai bună cooperare a europenilor cu aliaţii săi şi pentru a preveni o inutilă duplicare a
resurselor europene de apărare298. Operaţiunile de peacekeeping din Macedonia şi Bosnia, din
2003 şi 2004, care s-au purtat sub sigla PESA şi în baza aranjamentelor adoptate la Berlin Plus,
demonstrează intenţiile de a corobora şi de a-şi conjuga interesele şi activităţile, atât de partea
europenilor, cât şi de partea aliaţilor, precum şi dorinţa acestora de a-şi armoniza şi
complementariza relaţiile299.
Este însă esenţial de reliefat faptul că aceste aranjamente au fost pregătite ca urmare a
unor îndelungi negocieri de ambele părţi, motiv pentru care se aştepta ca ele să fie concretizate
printr-un tratat internaţional300. În ciuda acestui fapt, textul complet al aranjamentelor Berlin Plus
nu este un document public şi nu a fost ratificat de parlamentele naţionale ale statelor 301, ci este o
decizie formală clasificată a Consiliului Nord-Atlantic, bazată pe schimbul de scrisori dintre
Înaltul Reprezentant pentru PESC, Javier Solana, respectiv Secretarul General al NATO, George
Robertson302.
Conform declaraţiei Berlin Plus, Uniunea Europeană şi NATO “salută parteneriatul
strategic” stabilit între cele două în materie de management al crizelor, “fondat în baza valorilor
comune şi a indivizibilităţii securităţii ” şi “reafirmă [faptul că] NATO continuă să rămână

296
European Security and Defence Assembley, Assembley of Western European Union, “The EU-NATO Berlin
Plus Agreements”, Fact Sheet, Nr.14, Nov. 2009, accesibil online la http://www.assembly-
weu.org/en/documents/Fact%20sheets/14E_Fact_Sheet_Berlin_Plus.pdf?PHPSESSID=f3137d60 .
297
Martin Reichard, op. cit., p. 273.
298
Kristin Archick, Derek E. Mix, op. cit., p.6.
299
“The EU-NATO Berlin Plus Agreements”, op. cit.
300
Martin Reichard, op. cit., p.273.
301
“The EU-NATO Berlin Plus Agreements”, op. cit.
302
Martin Reichard, op. cit., p. 274.

73
fundamentul apărării colective”, precum şi rolul pe care NATO trebuie în continuare să şi-l
asume în prevenirea conflictelor303.
În ceea ce priveşte Politica Europeană de Securitate şi Apărare, NATO îşi asumă
angajamentul să o susţină, întrucât asumarea de către “UE a unui rol puternic” va contribui la
“vitalitatea Alianţei”, scopul acesteia fiind “de a adăuga instrumentelor deje existente la
dispoziţia UE pentru managementul crizelor şi prevenirea conflictelor…capacitatea UE de a
conduce operaţiuni de gestiune de criză, inclusiv operaţiuni militare, unde NATO ca întreg nu
este angajată”304.
Astfel, în baza prevederilor declaraţiei Berlin Plus, relaţia dintre Uniunea Europeană şi
NATO se va fonda pe baza următoarelor principii: 1) parteneriat, 2) consultare efectivă mutuală,
dialog, cooperare şi transparenţă, 3) egalitate în ceea ce priveşte autinomia de decizie şi
interesele Uniunii, repectiv ale NATO, 4) respect pentru interesele statelor membre ale Uniunii
Europene şi ale NATO, 5) respect faţă de principiile Cartei ONU, respectiv 6) dezvoltare
coerentă, transparentă şi mutuală a capabilităţilor militare comune ale celor două organizaţii 305.
În acest sens, Uniunea Europeană va asigura “deplina implicare a membrilor NATO non-
UE în Politica Europeană de Securitate şi Apărare” prin implementarea “aranjamentelor
relevante de la Nisa”, în timp ce NATO va “sprijini PESA în concordanţă cu deciziile relevante
de la Washington”, oferindu-i Uniunii “printre altele şi în special, accesul asigurat la
capabilităţile de planificare ale NATO”306.

Aşadar, începând cu 16 decembrie 2002, Uniunea Europeană poate desfăşura acţiuni

autonome, bazându-se pe accesul asigurat la resursele şi capabilităţile de planificare ale NATO.
Este însă interesant de remarcat faptul că sintagma “printre altele şi în special” subliniază că
celelate capabilităţi ale NATO, altele decât facilităţile de planificare, cum ar fi resursele militare
fizice, rămân în continuare să fie asigurate de către NATO de la caz la caz307.

303
EU-NATO Declaration on ESDP, Press Release, Bruxelles, (2002)142, 16 Dec. 2002, accesibil online la
http://www.nato.int/docu/pr/2002/p02-142e.htm .
304
Ibidem.
305
Ibidem.
306
Ibidem.
307
Martin Reichard, op. cit., p. 275.

74
 CONCLUZII

Regresul rivalităţilor provocate de Războiul Rece la sfârşitul anilor 1980 şi apariţia

conflictelor regionale în Orientul Mijlociu şi Balcani, experienţa dependenţei extensive faţă de
capabilităţile NATO în conflictele din fosta Iugoslavie au determinat statele europene să
conştientizeze necesitatea dezvoltării propriilor capabilităţi militare. Această chestiune a fost
exacerbată mai ales de criza din Kosovo, care a reprezentat “apelul de trezire” al europenilor, în
măsura în care a demonstrat gapul dintre capabilităţile UE şi cele ale NATO şi implicit lipsa
unităţii politice şi incapacitatea Uniunii de a răspunde corespunzător provocărilor de pe scena
internaţională. Toate acestea au fost factori care au constrâns adâncirea procesului de integrare
europeană în sfera politicii de securitate şi apărare.
Pe lângă acestea se adaogă şi atitudinea de saturaţie a SUA faţă de necesitatea de a face
faţă singură provocărilor existente şi presiunea acestora faţă de aliaţii europeni de a-şi asuma un
rol mai coerent în chestiunile de securitate şi apărare. Îngrijorările din Congresul american faţă
de asimetria capabilităţilor militare dintre aliaţii europeni şi NATO au atras la rândul lor
incertitudinea faţă de durabilitatea angajamentului SUA în problemele europene.
Aşadar, sfârşitul Războiului Rece şi efectele modificărilor geopolitice de pe scena
internaţională, revirimentul integraţionismului european generat de Actului Unic European şi
limitările CPE au fost impulsul conştientizării necesităţii consolidării unor structuri politice de
securitate şi apărare solide. Acest proiect a fost susţinut în special de Franţa şi Germania, care au
considerat că drumul spre o unificare economică şi monetară trebuie să fie dublat de o uniune
politică, al cărui element central era PESC şi care avea să umple vacuum-ul provocat de criza
comunistă.
Astfel, politica externă de securitatate europeană, deşi stabilită ca urmare a fondării
Cooperării Politice Europene încă din perioada anilor 1970, este fundamentată prin Tratatul de la
Maastricht, care extinde cooperarea în materie de securitate de la aspectele economice şi politice
ale securităţii, care intrau sub incidenţa CPE, conform Actului Unic European, până la toate
aspectele de politică externă legate de securitate şi deschide posibilitatea dezvoltării unei apărări
europene. Deşi propunea revoluţionarea politicii externe, cu toate acestea, tratatul distinge între
rolul PESC- în materie de securitate, respectiv cel al UEO- braţul înarmat al UE, căreia îi revine
sarcina de a elabora şi implementa deciziile şi acţiunile Uniunii care au implicaţii în apărare.
Această diferenţiere care se face între cele două concepte- securitate şi apărare, se
datorează compromisului între statele care doreau să transforme UEO în instrumentul de apărare

75
al Uniunii, respectiv cei care care doreau ca UEO să rămână un actor civil, iar NATO să-şi
menţină în continuare statutul de garant în problemele de apărare.
Ulterior, prin Tratatul de la Amsterdam, Uniunea Europeană poate folosi instrumente
militare pentru susţinerea de operaţiuni Petersberg, prin includerea acestora în tratat. Cu toate
acestea, UEO va lua în continuare decizii cu implicaţii în apărare, ceea ce denotă din nou
compromisul între cei ca Marea Britanie, care doreau menţinerea status-quo-ului de la
Maastricht, respectiv cei ca Franţa, care doreau ca Uniunea să aibă autoritate directă asupra
UEO.
Schimbările aduse prin Tratatul de la Amsterdam nu au fost semnificative, întrucât
statele europene, în ciuda experienţei din Iugoslavia, nu se mai simţeau ameninţate nici
economic, dar nici din punct de vedere al securităţii, motiv pentru care au preferat mai mult un
caracter interguvernamental în ceea ce priveşte PESC. La toate acestea se adaogă şi aparentul
eşec al PESC în primii săi ani de existenţă şi dificultăţile cu care s-a confruntat ca urmare a
problemelor din Irak, Bosnia, Orientul Mijlociu, care au avut un impact important şi de aici şi
lipsa entuziasmului şi pesimismul în ceea ce priveşte succesul integrării în sfera apărării.
Aşa cum am văzut şi în capitolele anterioare, după Războiul Rece şi până la sfârşitul
anilor 1990, nu s-au făcut eforturi semnificative în privinţa agregării componentei de apărare
procesului de integrare europeană. Acest lucru se explică prin prisma poziţiilor divergente ale
europeniştilor, respectiv ale atlantiştilor. Pe de o parte Germania, care balansa între atlantişti şi
europeişti, susţinea asumarea de către UE a unui rol semnificativ în materie de apărare, în timp
ce Franţa era de acord cu întărirea rolului UEO ca prim-pas în dezvoltarea unei politici de
apărare a UE, iar pe de altă parte, era poziţia Marii Britanii, care nu vroia să dubleze NATO şi
care era mai mult pentru conturarea unei identităţi europene de apărare în cadrul acesteia. Ca
atare, eforturile de a îmbunătăţi rolul UE în sfera securităţii şi apărării s-au concretizat tocmai
graţie relaţiilor bilaterale din Franţa şi Germania, respectiv dintre Franţa şi Marea Britanie.
În Marea Britanie, noul guvern labourist, mai puţin eurosceptic decât predecesorii săi
conservatorişti, vedea transfomarea UE întru-un actor militar ca formă de întărire a relaţiei
transatlantice şi propulsare a NATO. La polul opus, Franţa a interpretat acţiunile înterprinse la
Saint-Malo nu ca o manieră de a salva NATO, ci mai degrabă ca un prim pas în emanciparea UE
în problemele de securitate în ceea ce priveşte dependenţa excesivă faţă de Organizaţia Nord-
Atlantică, de a egala NATO şi de a contrabalansa SUA. Aşadar, angajamentul ferm al Uniunii în
sfera securităţii şi dorinţa acesteia de a deveni o voce importantă în asigurarea păcii şi apărării
internaţionale se explică şi din perspectiva poziţiilor şi intereselor celor “trei importanţi jucători”,

76
care converg asupra necesităţii asumării de către Uniune a unei capacităţi de acţiune autonomă,
care să fie susţinută de forţe militare.
Acest lucru este demonstrat şi de arhitectura instituţională creată în urma deciziilor
adoptate la Summitul de la Cologne, drept cadru de dezvoltare a PESA, care nu a reprezentat o
revoluţie, aşa cum propunea preşedintele francez, Jacques Chirac, dar care cu siguranţă a fost
mult mai ambiţioasă decât îşi doreau britanicii. Apărarea europeană apărea nici ca fiind exclusiv
legată de relaţia transatlantică, nici ca un instrument al puterii militare europene, ci mai degrabă
ca o “a treia opţiune”. Acest aspect reiese din faptul că structura instituţională este constituită ca
un mix între două şabloane: cel al PESA şi cel al NATO, instituţiile militare şi politice ale UE
fiind în practică o copie fidelă după modelul celor nord-atlantice.
Deşi Consiliul European de la Helsinki a decis dezvoltarea unei forţe militare europene
până în 2003, cu toate acestea, nu se poate vorbi despre o “apărare comună”, pentru că UE nu-şi
propune constituirea unei armate europene şi oricât de autonomă şi independentă ar fi PESA în
teorie, NATO va continua să reprezinte baza apărării colective şi să joace un rol important în
gestiunea crizelor. Ca urmare a obiectivelor europene în materie de apărare propuse la
Conferinţa de la Helsinki în 1999, Lordul Lobertson a declarat că “it doesn’t matter what the fine
print says, the reality of the European force is that it will be connected to NATO” 308.
Până la sfârşitul anilor 1990, relaţia dintre UE şi NATO nu exista. Aşa cum am văzut, o
dată cu reactivarea UEO, aceasta şi-a armonizat activitatea în sfera securităţii şi apărării alături
de UE, o dată cu Tratatul de la Maastrischt, care consacra UEO ca “braţul înarmat” al acesteia şi
căreia îi revenea responsabilitatea de a elabora şi implementa deciziile şi acţiunile Uniunii în
materie de apărare. Pe de altă parte, relaţiile dintre UEO şi NATO au fost stabilite ca urmare a
Consiliului Nord-Atlantic de la Bruxelles de la 1994- care sprijinea consolidarea Identităţii
Europene de Securitate şi Apărare în cadrul NATO prin punerea la dispoziţia UEO a
capabilităţilor militare NATO pentru susţinerea de operaţiuni de tip Petersberg de către aliaţii
europeni şi prin crearea instrumentului CJTF pentru consolidarea relaţiei dintre cele două
instituţii, respectiv prin Consiliul Nord-Atlantic de la Berlin din 1996, care operaţionalizează
cele două concepte adoptate anterior (IESA şi CJTF) şi care definineşte o serie de aranajamente
practice UEO-NATO. Practic, NATO începea să-şi asume un rol din ce în ce mai mare în
securitatea europeană, fapt demonstrat de lansarea IESA, ca o încercare a Alianţei de a se asigura

308
Declaraţie a Lordului Robertson, în The Today programme, BBC Radio 4, 27 February 2001, apud Mark Oakes,
op. cit., p. 49.

77
că va continua să fie garantul securităţii în Europa chiar şi după finalizarea Războiului Rece şi a
dispariţiei pericolului sovietic.
Aşadar, UEO trebuie privită ca o punte de legătură între UE şi NATO. Deşi cooperarea
UEO-NATO implica în mod indirect şi o cooperare a Uniunii cu Organizaţia Nord-Atlantică şi
în ciuda imperativelor europene de a-şi dezvolta capacitatea de acţiune autonomă de NATO, prin
intermediul UEO, se ajunge gradual la concluzia că o cooperare între cele două instituţii este
inevitabilă. Lipsa dialogului NATO-UE rezidă, pe de o parte, din teama suscitată de francezi că
un dialog direct cu NATO ar putea duce la interferarea SUA în politica Uniunii, iar pe de altă
parte, la rândul său NATO nu era de acord cu un dialog direct decât în condiţiile reintrării
Franţei în structurile integrate ale Alianţei.
Aranjamentele Bruxelles-Berlin demonstrază că Washington este dispus să accepte
evoluţia europeană în materie de apărare, în măsura în care aceasta nu se dovedeşte a fi prea
independentă de NATO, pe principiul separat, dar nu separabil. Atitudinea Statelor Unite cu
privire la PESA este marcată de ambivalenţă, întrucât Statele Unite nu au reuşit să stabilească o
poziţie faţă de PESA- dacă este în complementaritate sau în competiţie cu NATO şi Identitatea
Europeană de Securitate şi Apărare. În principiu, SUA dorea un partener european puternic
pentru a întâmpina noile provocări de securitate, dezvoltarea IESA reprezentând o manieră de a
împărţi, între UEO şi NATO, responsabilităţile în materie de securitate.
Cu alte cuvinte, cooperarea dintre UEO-NATO şi lansarea IESA în cadrul NATO a avut
un impact dublu, atât asupra NATO, prin întărirea pilonului european al Alianţei, dar şi asupra
europenilor, în măsura în care ambiţiile acestora de a- şi asuma responsabilităţi în materie de
securitate şi apărare au condus la dezvoltarea altor două concepte, PESC-PESA, separate de
NATO însă.
Aşa se explică de ce spre sfârşitul anilor 1990, Alianţa devine tot mai preocupată de
consecinţele unei dezvoltării autonome în materie de securitate şi apărare de către aliaţii
europeni, lucru demonstrat de faptul că NATO a fost iniţial rezervată în a pune la dispoziţia UE
capacităţile sale pentru susţinerea de operaţiuni autonome.
Agregarea unei politici europene de apărare în cadrul Uniunii Europene are un efect
ambivalent în ceea ce priveşte atitudinea SUA: pe de o parte, ar fi un avantaj ca Europa să fie
capabilă să-şi asume responsabilităţi sporite în materie de securitate şi apărare, în măsura în care
americanii nu ar mai fi nevoiţi să facă faţă singuri crizelor de pe scena internaţională, însă pe de
altă parte, o Europă mai puternică ar putea avea implicaţii puternice, întrucât conjugarea
influenţei economice şi politice cu cea militară ar putea transforma Uniunea într-un rival
puternic al SUA. Temerile suscitate de NATO sunt că obiectivele de securitate ale Uniunii se vor

78
suprapune cu cele ale NATO, dar nu vor fi identice cu cele ale SUA, ceea ce înseamnă că o
Europă mai puternică nu va fi compatibilă în totalitate cu politica americanilor.
În ciuda fricţiunilor şi a relaţiei oximoronice marcată de complementaritate şi competiţie,
atât NATO, cât şi Uniunea Europeană au făcut efortui pentru a echilibra cooperarea dintre
acestea, lucru demonstrat prin Consiliul Nord-Atlantic de la Washington, care, evaziv, făcea
trimitere la posibilitatea Uniunii de a face apel la capabilităţile militare ale Alianţei, relaţie
întărită ulterior prin Aranjamentele Berlin Plus, prin care UE îi este asigurat accesul la resursele
NATO, pentru a putea susţine operaţiuni autonome. Cu toate acestea, chiar şi Aranjamentele
Berlin Plus fac diferenţa între capabilităţile de planificare, la care Uniunea are acces asigurat,
respectiv capabilităţile militare fizice, pe care Alianţa continua să i le pună la dispoziţie de la caz
la caz.
Deşi PESA poate fi considerată o instituţie a Războiului Rece, rezultanta ambiţiilor
europene de a transforma Uniunea într-un important actor de securitate pe scena internaţională,
în ciuda instituţionalizării acestui proiect şi chiar dotării cu instrumente militare, prin
Summiturile de la Cologne şi Helsinki şi indiferent de cât de autonomă s-ar dori PESA a fi în
practică, dezvoltarea unei relaţii durabile şi eficiente de securitate între UE şi NATO este
esenţială şi ineluctabilă. Aşa cum am văzut, Aranjamentele Berlin Plus demonstrează dependenţa
Uniunii de resursele şi capabilităţile miltare, iar Tratatul de la Lisabona, în ciuda unor inovaţii,
cum ar fi introducerea clauzelor de solidaritate şi de apărare mutuală, respectiv redefinirea
sarcinilor Petersberg sau mai mult, eşecul ratificării proiectului de Constituţie, toate acestea
demonstrează faptul că progresul PESA este condiţionat de necesitatea existenţei unei dorinţe
politice solide a statelor membre şi a unui angajament consistent al acestora în dezvoltarea
capabilităţilor PESA, pentru ca UE să-şi poată asuma un rol important pe scena internaţională.
În ceea ce privește relația UE-NATO, este clar că Uniunea Europeană are nevoie de
NATO, iar NATO are nevoie de Uniunea Europeană. Uniunea Europeană nu va putea fi
niciodată puternică fără un NATO puternic, iar NATO nu va putea fi niciodată puternic fără o
Uniune Europeană puternică.
În ceea ce priveşte explicaţia coagulării indentităţii de apărare europeană,
conform realiştilor, redefinirea politicii externe europene este rezultanta balanţei de putere, ca o
tendinţă a europenilor de a contrabalansa SUA, în contextul emergenţei acesteia după finalizarea
celui de- al doilea Război Mondial. Această teorie oferă un răspuns relevant în contextul
Războiului Rece, însă nu explică de ce procesul de integrare a continuat şi după finalizarea
acestuia şi nici de ce Uniunea ar dori să balanseze SUA, în condiţiile în care aceastea au asigurat
umbrela de securitate pentru europeni şi, mai mult, cu care cooperează în cadrul NATO.

79
 Liberal-interguvernamentaliştii completează teoriile realiste, argumentând că, într-adevăr,
progresul constructului european se datorează bipolarităţii în arhitectura de securitate, iar
evoluţia integraţionsimului şi după finalizarea Războiului Rece este argumentată din perspectiva
preferinţelor actorilor domestici, care au stimulat dezvoltarea componentei de securitate
europeană.
La polul opus, constructiviştii au criticat teoriile clasice pentru că nu pot explica multe
fenomene, ei punând accentul pe preferinţele şi interesele exogene ale indivizilor şi statelor. Este
adevărat că interesele şi relaţiile bilaterale între Franţa şi Marea Britanie, respectiv Franţa şi
Germania au contribuit semnificativ la avansarea integraţionismului european, dar este la fel de
evident că acesta nu este un factor determinant de coagulare a politicilor statelor membre.
Neofuncţionaliştii au explicat evoluţia procesului de integrare europeană în termenii unui
proces gradual, susţinut de progresul constructului economic- spill-over al integraţionsimului
economic, însă nici această teorie nu explică în ansamblu militarizarea Europei şi de asemenea
nu poate explica de ce, timp de peste 40 de ani, evoluţia integrării europene a cunoscut o
perioadă de stagnare, urmând că aceasta să fie reluată abia la sfârşitul anilor 1990.
Este cert însă că ideea unei unităţi politice şi a dezvoltării unei componente europene de
apărare nu a fost inventată la sfârşitul Războiului Rece. Proiectul PESC- PESA este un fenomen
fără precedent, iar teoriile clasice ale relaţiilor internaţionale oferă explicaţii pertinente şi pliabile
perioadelor istorice în care au fost elaborate, în care Uniunea era considerată a fi un actor civil,
însă în contextul emergenţei graduale a procesului de intergrare europeană şi a fasonării
identităţii şi politicii europene de apărare, aceste teorii devin anacronice şi incapabile să aducă
explicaţii complete pentru dezvoltarea componentei militare europene.
În concluzie, evoluţia politicii europene de securitate este rezultanta unui cumul de
factori: pe de o parte este efectul de spill-over, întrucât cooperarea europeană de apărare nu s-ar
fi putut dezvolta fără a avea precedente integraţioniste, efectul şocurile exogene, în speţă crizele
post-Războiul Rece, precum şi interesele celor „trei importanţi”: Franţa, Marea Britanie,
respectiv Germania, ale căror interese s-au cristalizat la Summitul de la Saint-Malo.

80
ANEXE

I. Tratate, documente oficiale

I.1.- Treaty on European Union (The Maastricht Treaty), 7 February 1992

I.2.- Joint Declaration Issued at British- French Summit, Saint- Malo, France, 3-4
December 1998
I.3.- North Atlantic Council in Washington D. C., The Washington Declaration, 23-24
Apr. 1999
I.4.- Helsinki European Council, Presidency Conclusions, , 10-11 December 1999
I.5.- UE- NATO Declaration on ESDO: Berlin Plus Agreements, 16 December 2002

II. Discursuri
II.1.- Speech by Madeleine K. Albright, US Secretary of State,”The Right Balance Will
Secure NATO's Future”, Financial Times, 7 December 1998
II.2.- Speech by Strobe Talbot, Us Deputy Secretary of State „America's Stake in a
Strong Europe, London 7 October 1999”, Remarks at Royal Institute of International
Affairs Conference on the future of NATO

81
ANEXA I. 1.

TREATY ON EUROPEAN UNION

(February, 1992)

TITLE V : PROVISIONS ON A COMMON FOREIGN AND SECURITY POLICY

Article 17

1. The common foreign and security policy shall include all questions relating to the security of
the Union, including the progressive framing of a common defence policy, which might lead to a
common defence, should the European Council so decide. It shall in that case recommend to the
Member States the adoption of such a decision in accordance with their respective constitutional
requirements.
The policy of the Union in accordance with this Article shall not prejudice the specific character
of the security and defence policy of certain Member States and shall respect the obligations of
certain Member States, which see their common defence realised in the North Atlantic Treaty
Organisation (NATO), under the North Atlantic Treaty and be compatible with the common
security and defence policy established within that framework.
The progressive framing of a common defence policy will be supported, as Member States
consider appropriate, by cooperation between them in the field of armaments.
2. Questions referred to in this Article shall include humanitarian and rescue tasks, peacekeeping
tasks and tasks of combat forces in crisis management, including peacemaking.
3. Decisions having defence implications dealt with under this Article shall be taken without
prejudice to the policies and obligations referred to in paragraph 1, second subparagraph.
4. The provisions of this Article shall not prevent the development of closer cooperation between
two or more Member States on a bilateral level, in the framework of the Western European
Union (WEU) and NATO, provided such cooperation does not run counter to or impede that
provided for in this title.
5. With a view to furthering the objectives of this Article, the provisions of this Article will be
reviewed in accordance with Article 48.

Sursa: Portalul Uniunii Europene, accesibil online la

http://eur-lex.europa.eu/en/treaties

82
ANEXA I.2.

JOINT DECLARATION ISSUED AT THE BRITISH-FRENCH

SUMMIT, SAINT-MALO, FRANCE, 3-4 DECEMBER 1998

The Heads of State and Government of France and the United Kingdom are agreed that:

1. The European Union needs to be in a position to play its full role on the international stage.
This means making a reality of the Treaty of Amsterdam, which will provide the essential basis
for action by the Union. It will be important to achieve full and rapid implementation of the
Amsterdam provisions on CFSP. This includes the responsibility of the European Council to
decide on the progressive framing of a common defence policy in the framework of CFSP. The
Council must be able to take decisions on an intergovernmental basis, covering the whole range
of activity set out in Title V of the Treaty of European Union.
2. To this end, the Union must have the capacity for autonomous action, backed up by credible
military forces, the meeans to decide to use them, and a readiness to do so, in order to respond to
international crises. In pursuing our objective, the collective defence commitments to which
member states subscribe (set out in Article 5 of the Washington
Treaty, Article V of the Brussels Treaty) must be maintained. In strengthening the solidarity
between the member states of the European Union, in order that Europe can make its voice heard
in world affairs, while acting in conformity with our respective obligations in NATO, we are
contributing to the vitality of a modernised Atlantic Alliance which is the foundation of the
collective defence of its members. Europeans will operate within the institutional framework of
the European Union (European Council, General Affairs Council, and meetings of Defence
Ministers). The reinforcement of European solidarity must take into account the various
positions of European states. The different situations of countries in relation to NATO must
be respected.
3. In order for the European Union to take decisions and approve military action where the
Alliance as a whole is not engaged, the Union must be given appropriate structures and a
capacity for analysis of situations, sources of intelligence, and a capability for relevant strategic
planning, without unnecessary duplication, taking account of the existing assets of the WEU and
the evolution of its relations with the EU. In this regard, the European Union will also need to

83
have recourse to suitable military means (European capabilities pre-designated within NATO’s
European pillar or national or multinational European means outside the NATO framework).
4. Europe needs strengthened armed forces that can react rapidly to the new risks, and which are
supported by a strong and competitive European defence industry and technology.
5. We are determined to unite in our efforts to enable the European Union to give concrete
expression to these objectives.

Sursa: EU Institute for Security Studies, February 2000, accesibil online la

http://www.consilium.europa.eu/uedocs/cmsUpload/French-British

84
 ANEXA I.3.

THE WASHINGTON DECLARATION

Signed and issued by the Heads of State and Government participating in the meeting of
the North Atlantic Council in Washington D.C.
(23 Apr. 1999 – 24 Apr. 1999)

1. We, the Heads of State and Government of the member countries of the North Atlantic
Alliance, declare for a new century our mutual commitment to defend our people, our territory
and our liberty, founded on democracy, human rights and the rule of law. The world has changed
dramatically over the last half century, but our common values and security interests remain the
same.
2. At this anniversary summit, we affirm our determination to continue advancing these
goals, building on the habits of trust and co-operation we have developed over fifty years.
Collective defence remains the core purpose of NATO. We affirm our commitment to promote
peace, stability and freedom.
3. We pay tribute to the men and women who have served our Alliance and who have
advanced the cause of freedom. To honour them and to build a better future, we will contribute
to building a stronger and broader Euro-Atlantic community of democracies - a community
where human rights and fundamental freedoms are upheld; where borders are increasingly open
to people, ideas and commerce; where war becomes unthinkable.
4. We reaffirm our faith, as stated in the North Atlantic Treaty, in the purposes and
principles of the Charter of the United Nations and reiterate our desire to live in peace with all
nations, and to settle any international dispute by peaceful means.
5. We must be as effective in the future in dealing with new challenges as we were in the
past. We are charting NATO's course as we enter the 21st century: an Alliance committed to
collective defence, capable of addressing current and future risks to our security, strengthened by
and open to new members, and working together with other institutions, Partners and
Mediterranean Dialogue countries in a mutually reinforcing way to enhance Euro-Atlantic
security and stability.

85
6. NATO embodies the vital partnership between Europe and North America. We welcome
the further impetus that has been given to the strengthening of European defence capabilities to
enable the European Allies to act more effectively together, thus reinforcing the transatlantic
partnership.
7. We remain determined to stand firm against those who violate human rights, wage war
and conquer territory. We will maintain both the political solidarity and the military forces
necessary to protect our nations and to meet the security challenges of the next century. We
pledge to improve our defence capabilities to fulfill the full range of the Alliance's 2lst century
missions. We will continue to build confidence and security through arms control, disarmament
and non-proliferation measures. We reiterate our condemnation of terrorism and our
determination to protect ourselves against this scourge.
8. Our Alliance remains open to all European democracies, regardless of geography, willing
and able to meet the responsibilities of membership, and whose inclusion would enhance overall
security and stability in Europe. NATO is an essential pillar of a wider community of shared
values and shared responsibility. Working together, Allies and Partners, including Russia and
Ukraine, are developing their cooperation and erasing the divisions imposed by the Cold War to
help to build a Europe whole and free, where security and prosperity are shared and indivisible.
9. Fifty years after NATO's creation, the destinies of North America and Europe remain
inseparable. When we act together, we safeguard our freedom and security and enhance stability
more effectively than any of us could alone. Now, and for the century about to begin, we declare
as the fundamental objectives of this Alliance enduring peace, security and liberty for all people
of Europe and North America.

Sursa: NATO, Press Release, NAC-S(99) 063, accesibil online la

http://www.nato.int/cps/en/natolive/official_texts_27445.htm?mode=pressrelease

86
ANEXA I.4.

HELSINKI EUROPEAN COUNCIL

10 AND 11 DECEMBER 1999
PRESIDENCY CONCLUSIONS

II. COMMON EUROPEAN POLICY ON SECURITY AND DEFENCE

25. The European Council adopts the two Presidency progress reports (see Annex IV) on
developing the Union's military and nonmilitary crisis management capability as part of a
strengthened common European policy on security and defence.
26. The Union will contribute to international peace and security in accordance with the
principles of the United Nations Charter.
The Union recognises the primary responsibility of the United Nations Security Council for the
maintenance of international peace and security.
27. The European Council underlines its determination to develop an autonomous capacity to
take decisions and, where NATO as a whole is not engaged, to launch and conduct EU-led
military operations in response to international crises. This process will
avoid unnecessary duplication and does not imply the creation of a European army.
28. Building on the guidelines established at the Cologne European Council and on the basis of
the Presidency's reports, the European Council has agreed in particular the following:
− cooperating voluntarily in EU-led operations, Member States must be able, by 2003, to deploy
within 60 days and sustain for at least 1 year military forces of up to 50,000-60,000 persons
capable of the full range of Petersberg tasks;
− new political and military bodies and structures will be established within the Council to
enable the Union to ensure the necessary political guidance and strategic direction to such
operations, while respecting the single institutional framework;
− modalities will be developed for full consultation, cooperation and transparency between the
EU and NATO, taking into account the needs of all EU Member States;

87
− appropriate arrangements will be defined that would allow, while respecting the Union's
decision-making autonomy, nonEU European NATO members and other interested States to
contribute to EU military crisis management;
− a non-military crisis management mechanism will be established to coordinate and make more
effective the various civilian means and resources, in parallel with the military ones, at the
disposal of the Union and the Member States.
29. The European Council asks the incoming Presidency, together with the Secretary-
General/High Representative, to carry work forward in the General Affairs Council on all
aspects of the reports as a matter of priority, including conflict prevention and a committee for
civilian crisis management. The incoming Presidency is invited to draw up a first progress report
to the European Council and an overall report to be presented to the Feira European Council
containing appropriate recommendations and proposals, as well as an indication of whether or
not Treaty amendment is judged necessary. The General Affairs Council is invited to begin
implementing these decisions by establishing as of March 2000 the agreed interim bodies and
arrangements within the Council, in accordance with the current Treaty provisions.

Anexa IV: PRESIDENCY REPORTS TO THE HELSINKI EUROPEAN COUNCIL ON

"STRENGTHENING THE COMMON EUROPEAN POLICY ON SECURITY AND
DEFENCE" AND ON "NON-MILITARYCRISIS MANAGEMENT OF THE EUROPEAN
UNION"
The Presidency has responded as a matter of priority to the mandate given by the Cologne
European Council to strengthen the common European policy on security and defence by taking
the work forward in military and non-military aspects of crisis management. The work has been
based on the provisions of the Treaty on European Union and the guiding principles agreed at
Cologne, which have been reaffirmed by the Member States.
Work has yielded two separate progress reports to the European Council, which are intended to
be complementary. The reports propose concrete measures and provide guidance for further
work to take the necessary decisions by the end of the year 2000 towards the objectives set at
Cologne. During the Portuguese Presidency, consideration will be given as to whether or not
Treaty amendment is judged necessary.
To assume their responsibilities across the full range of conflict prevention and crisis
management tasks defined in the EU Treaty, the Petersberg tasks, the Member States have
decided to develop more effective military capabilities and establish new political and military
structures for these tasks. In this connection, the objective is for the Union to have an

88
autonomous capacity to take decisions and, where NATO as a whole is not engaged, to launch
and then to conduct EU-led military operations in response to international crises.
Also in order to assume these responsibilities, the Union will improve and make more effective
use of resources in civilian crisis management in which the Union and the Members States
already have considerable experience. Special attention will be given to a rapid reaction
capability.
All these measures will be taken in support of the Common Foreign and Security Policy and they
will reinforce and extend the Union's comprehensive external role. With the enhancement and
concertation of military and civilian crisis response tools, the Union will be able to resort to the
whole range of instruments from diplomatic activity, humanitarian assistance and economic
measures to civilian policing and military crisis management operations.
NATO remains the foundation of the collective defence of its members, and will continue to
have an important role in crisis management.
The development of the common European policy on security and defence will take place
without prejudice to the commitments under Article 5 of the Washington Treaty and Article V of
the Brussels Treaty, which will be preserved for the Member States party to these Treaties. Nor
shall the development of the common European policy on security and defence prejudice the
specific character of the security and defence policy of certain Member States.
Further steps will be taken to ensure full mutual consultation, cooperation and transparency
between the EU and NATO. The Union will contribute to international peace and security in
accordance with the principles of the United Nations Charter. The Union recognises the primary
responsibility of the United Nations Security Council for the maintenance of international peace
and security. Following up the principles and objectives of the OSCE Charter for European
Security, the Union will cooperate with the UN, the OSCE, the Council of Europe and other
international organisations in a mutually reinforcing manner in stability promotion, early
warning, conflict prevention, crisis management and post-conflict reconstruction.

Sursa: Consiliul Uniunii Europene, accesibil online la

http://www.consilium.europa.eu/uedocs/cmsUpload/Helsinki%20European%20Council-
Presidency%20conclusions.pdf

89
ANEXA I.5.

EU-NATO Declaration on ESDP

(16 December 2002)

THE EUROPEAN UNION AND THE NORTH ATLANTIC TREATY

ORGANISATION,

 Welcome the strategic partnership established between the European Union and NATO
in crisis management, founded on our shared values, the indivisibility of our security and
our determination to tackle the challenges of the new Century;
 Welcome the continued important role of NATO in crisis management and conflict
prevention, and reaffirm that NATO remains the foundation of the collective defence of
its members;
 Welcome the European Security and Defence Policy (ESDP), whose purpose is to add to
the range of instruments already at the European Union’s disposal for crisis management
and conflict prevention in support of the Common Foreign and Security Policy, the
capacity to conduct EU-led crisis management operations, including military operations
where NATO as a whole is not engaged;
 Reaffirm that a stronger European role will help contribute to the vitality of the Alliance,
specifically in the field of crisis management;
 Reaffirm their determination to strengthen their capabilities;

Declare that the relationship between the European Union and NATO will be founded on the
following principles:

 Partnership: ensuring that the crisis management activities of the two organisations are
mutually reinforcing, while recognising that the European Union and NATO are
organisations of a different nature;
 Effective mutual consultation, dialogue, cooperation and transparency;
 Equality and due regard for the decision-making autonomy and interests of the European
Union and NATO;
 Respect for the interests of the Member States of the European Union and NATO;
 Respect for the principles of the Charter of the United Nations, which underlie the Treaty
on European Union and the Washington Treaty, in order to provide one of the

90
 indispensable foundations for a stable Euro-Atlantic security environment, based on the
commitment to the peaceful resolution of disputes, in which no country would be able to
intimidate or coerce any other through the threat or use of force, and also based on
respect for treaty rights and obligations as well as refraining from unilateral actions;
 Coherent, transparent and mutually reinforcing development of the military capability
requirements common to the two organisations;

To this end:

 The European Union is ensuring the fullest possible involvement of non-EU European
members of NATO within ESDP, implementing the relevant Nice arrangements, as set
out in the letter from the EU High Representative on 13 December 2002;
 NATO is supporting ESDP in accordance with the relevant Washington Summit
decisions, and is giving the European Union, inter alia and in particular, assured access to
NATO’s planning capabilities, as set out in the NAC decisions on 13 December 2002;
 Both organisations have recognised the need for arrangements to ensure the coherent,
transparent and mutually reinforcing development of the capability requirements
common to the two organisations, with a spirit of openness

Sursa: EU-NATO Declaration on ESDP, NATO Press Release, Bruxelles, (2002)142, 16 Dec.
2002; accesibil online la http://www.nato.int/docu/pr/2002/p02-142e.htm

91
ANEXA II.1.

92
93
Sursa: “Madeleine K. Albright, US Secretary of State, 'The Right Balance Will Secure NATO's
Future', Financial Times, 7 December 1998”, în Maartje Rutten, „From Saint-Malo to Nice: core
documents”, în Institute for Security Studies- Western European Union, Paris, Chaillot Paper,
Nr. 47, 2001, pp. 10-13.
94
ANEXA II.2.

95
96
97
98
Sursa: “Speech by Strobe Talbot, Us Deputy Secretary of State 'America's Stake in a Strong
Europe', London 7 October 1999”, Remarks at Royal Institute of International Affairs
Conference on the future of NATO, în Maartje Rutten, „From Saint-Malo to Nice: core
documents”, în Institute for Security Studies- Western European Union, Paris, Chaillot Paper,
Nr. 47, 2001, p. 56.

99
BIBLIOGRAFIE

I. Documente, memorii, jurnale

A Secure Europe in a better world- European Security Strategy, Brussels, 12 December 2008
accesibil online la http://www.consilium.europa.eu/showpage.aspx?id=266&lang=EN.
Council of the European Union, European Union Military Committee (EUMC).
accesibil online la http://consilium.europa.eu/eeas/security-defence/csdp-structure.
EU-NATO Declaration on ESDP, NATO Press Release, Bruxelles, (2002)142, 16 Dec. 2002;
accesibil online la http://www.nato.int/docu/pr/2002/p02-142e.htm.
European Defence Agency, Capabilities development plan,
accesibil online la http://www.eda.europa.eu/Strategies/Capabilities.
European Security and Defence Assembley, Assembley of Western European Union, The EU-
NATO Berlin Plus Agreements, Fact Sheet, Nr. 14, Nov. 2009, accesibil online la
http://www.assembly- weu.org/en/documents.

Haine, Jean- Yves, “From Laeken to Copenhagen: European defence core documents”, Vol. III,
în Institute for Security Studies, European Union, Paris, Chaillot Paper, Nr. 57, Febr.
2003.
Hill, Christopher; Smith, Karen E., (Ed.), European Foreign Policy: Key Documents, London
and New York, Routledge -Taylor and Francis Group, 2003.
Joint Declaration issued at the british-french summit, Saint-Malo, France, 3-4 Decembre 1998,
Instute for Security Studies, February 2000.
Rutten, Maartje, „From Saint-Malo to Nice: core documents”, în Institute for Security Studies-
Western European Union, Paris, Chaillot Paper, Nr. 47, 2001.
Treaty on European Union- Consolidated Version, 2001.
accesibil online la http://eur-lex.europa.eu/en/treaties/dat/12002M/htm.
Treaty of Amsterdam amending the Treaty on European Union, the Treaties establishing the
European Communities and certain related acts- Declarations adopted by the
Conference, 3.Declaration relating to Western European Union, JOC, 97/ C, 340/ 01,
Art. J.7, 22 Iulie 1997.
accesibil online la http://eur-lex.europa.eu/en/treaties

100
Tratatul de la Lisabona de modificare a Tratatului privind Uniunea Europeană şi a Tratatului
de instituire a Comunităţii Europene, Lisabona, 13 Dec, 2007, în Jurnalul Oficial al
Uniunii Europene, 2007/C, 306/01, 17.12.2007.
accesibil online la http://eur-lex.europa.eu

Wim, Eekelen van, General Rapporteur, “EU, WEU and NATO: Towards a European Security
and Defence Identity November 1999”, Draft Final Report, în NATO Parliamentary
Assembly, Sub-Committee on Transatlantic Defence and Security Co-operation,
Committee Reports, AU 200, DSC/TC (01) 4, International Secretariat, 23 August 2001.

accesibil online la
http://natopa.ibicenter.net/archivedpub/comrep/1999/as257dscdc-e.asp#2

II.ăLucr riăspeciale

Bono, Giovanna, European Security and Defence Policy: Theoretical approaches, the Nice
Ssummit and hot issues, Reasearch and Training Network: Bridging the accountability
gap in European Security and Defence Policy (ESDP) and Democracy, 2002.
Cameron, Fraser, The Foreign and Security Policy of European Union: Past, Present and the
Future, Sheffield Academic Press, 1999.

Cameron, Fraser; Quille, Gerard, “ESDP- The State of Play”, în European Policy Centre,
Working paper, Nr. 11, September 2004.

Cameron, Fraser; Quille, Gerrard, “The Future of CFSP”, în European Policy Centre, EPC
Working Paper, Nr. 11, 2004.
Cameron, Fraser, An introduction to European Foreign Policy, London and New York,
Routledge, 2007.

Carlsnaes, Walter; Steve Smith, European Foreign Policy: The EC and changing perspectives in
Europe, London, Sage Publications, 1994.

Clase, Nicola, “US logic of ambiguity toward European Security and Defence”, în Weatherhead
Center for International Affairs, Harvard University, June 2000.
Cornish, Paul; Edwards, Geoffrey, “Beyond the EU/ NATO Dichotomy: The Beginning of a
European Strategic Culture”, în International Affairs- Royal Institute of International
Affairs 1944-, Vol. 77, Nr. 3, Iulie 2001.

101
Dagand, Sophie, “The impact of the Lisbon Treaty on CFSP and ESDP”, în International
Security Information Service, European Security Review, Nr. 37, 2007.
Dehousse, Franklin, “After Amsterdam: A Report on the Common Foreign and Security Policy
of the European Union”, în European Journal of International Law, Nr. 9, 1998.
Deighton, Anne, “The European Defence and Security Policy”, Oxford, în Blackwell
Publishers, JCMS, Vol. 40, Nr. 4, 2002.
Donfried, Karen; Gallis, Paul, “European Security: The Debate in NATO and the European
Union:U.S. Perspectives”, în CRS Report to Congress, April 25, 2000.
Gnesotto, Nicole (Ed.), EU Security and Defence Policy – The first five years (1999-2004), Paris,
în Institute for Security Studies, European Union, 2004.

Ham, van Peter, “European' s New Defense Ambitions: Implications for NATO, the US, and
Russia”, The George C. Marshall European Center for Security Studies, The Marshall
Center Papers, Nr.1, 2000 .
Heisbourg, Francois, “European Defence: Making it work”, în Institute for Security Studies,
Western European Union, Paris, Chaillot Paper, Nr. 42, September 2000.

Hoffmann, Stanley, “Towards a Common European Foreign and Security Policy?”, în Journal
of Common Market Studies, Vol. 38, Nr.2, 2000.

Howorth, Jolyon, “European Integration and Defence: The Ultimate Challenge?”, Paris, în
WEU Institute for Security Studies, Chaillot Paper 43, 2000.

Howorth, Jolyon, Keeler, John T. S., Defending Europe: The EU, NATO and the Quest for
European Autonomy, New York, Palgrave- Macmillan, 2003.

Howorth, Jolyon, “Saint-Malo Plus Five- An Interim Assessment of ESDP”, în Groupement

d'Etudes et de Recherches Notre Europe, Policy Paper, Nr. 7, Nov. 2003.

Hunter, Robert E., The European Security and Defence Policy NATO's Companion or
Competitor ?, Santa Monica, Rand Corporation, National Defence Research Institute,
2002.
Jones, Seth G., „The European Union and the Security Dilemma”, în Security Studies, 1556-
1852, Vol. 13, Nr.3, 2003.
Kupchan, Charles; Kupchan, Clifford, „Concerts, Collective Security and the Future of Europe”,
în International Security, Vol. 16, Nr.1, 1991.
Kupchan, Charles A., “In Defence of European Defence: An American Perspective”, în Survival,
Vol. 42, Nr. 2, 2000.

102
Lachmann, Niels, “NATO-CSDP-EU Relations: Sketching The Map of a Community of
Practice”, în Centre for International Peace and Security Studies (CIPSS), Working
Paper, Nr. 34, 2010.
Larrabee, F. Stephen, ” The United States and the European Security and Defence Policy: Odl
Fears and New Approaches”, articol reprodus în Strategic Yearbook 2006, European
Security and Defence Policy: A European Challenge, Rand Corporation, 2006.
Lorca, Maria, “The Reform Treaty: Its impact on The Common Foreign ans Security Policy”, în
Miami- Florida European Centre for Excellence, Vol. 4, Nr. 17, 2007.
Maganza, Giorgio, “The Treaty of Amsterdam’s Changes to the Common Foreign and Security
Policy Chapter and an Overview of the Opening Enlargement Process”, în Fordham
International Law Journal, Vol. 22, Issue 6, Art. 12, 1998.
Malici, Akan, The search for a Common European Foreign and Security Policy- Leaders,
cognitions, and questions of institutional viability, New York, Palgrave Macmillan, 2008.

Margaras, Vasilis, „Common Security and Defence Policy and the Lisbon Treaty Fudge: No
common strategic culture, no major progress”, în European Foreign Policy Network,
Working Paper, Nr. 28, 2010.

Merand, Frederic, European Defence Policy: Beyond the Nation State, New York, Oxford
University Press, 2008.
Merlingen, Michel; Ostrauskaite, Rasa, European Union Peacebuilding and Policing-
Governance and The European Security and Defence Policy, London and New York,
Routledge-Taylor and Francis Group, 2006.
Merlingen, Michael; Ostrauskaite, Rasa, European and Security Defence Policy- An
Implementation Perspective, London and New York, Routledge-Taylor and Francis
Group, 2008.
Miller, Vaughne, “The Treaty of Nice and the Future of Europe”, în House of Commons
Research- International Affairs and Defence Section, Research Paper, Nr. 01/49, 2001.
Missiroli, Antonio; Quille, Gerrard, “The impact of Lisbon Treaty on ESDP”, în Policy
Department External Policies, Briefing Paper, 2008.
Mölling, Christian, “ESDP after Lisbon: More coherent and capable?”, în Center of Security
Studies, Zurich, Vol. 3, Nr. 28, 2008.
Moravcsik, Andrew, ”Negotiating the Single European Act: national interests and conventional
statecraft in the European Community”, în International Organization, Vol. 45, Nr.1,
1991.

103
Moravcsik, Andrew, The Choice for Europe: Social Purpose and State Power from Messina to
Maastricht, Ithaca, Cornell University Press, 1998.
Mureşan, Liviu (Coord.); Pop, Adrian; Bonciu, Florin, “Politica Europeană de Securitate şi
Apărare - element de influenţare a acţiunilor României în domeniul politicii de securitate
şi apărare’’, în Institutul European din România- Studii de impact (PAIS II) , Studiul
Nr.4, Bucureşti, 2004.
Nutall, Simon, “The CFSP at Maastricht- Old friend or enemy ?”, Bruges, în CIS/LSE and
College of Europe, 1997.
Oakes, Mark, European Security and Defence Policy: Nice and Beyond, în House of Commons
Library- International Affairs and Defence Section, Research Paper, Nr. 01/50, 2001.

Pape, Robert A.,"Soft Balancing against the United States", International Security, Vol. 30,
2005.

Peters, Ingo, „ESDP as a Transatlantic Issue: Problems of Mutual Ambiguity”, în International

Studies Review, Vol. 6, Nr. 3, Sep., 2004.
Peterson, John; Sjursen, Helene, (Ed.), A Common Foreign Policy for Europe? Competing
visions on CFSP, London and New York, Routledge, Taylor and Francis e-Library, 2005.
Petrescu, Stan, Apărarea şi Securitatea Europeană, Bucureşti, Ed. Militară, 2006.

Philipps, Sören, „The Birth of the European Union: Challenging the Myth of the Civilian Power
Narrative”, în Historical Social Research, Vol. 34, Nr. 2, 2009.

Pohl, Benjamin, Explaining ESDP: A Liberal Approach, Riga, Paper presented at the Fourth
Pan-European Conference on EU Politics- ECPR Standing Group on the European
Union, Riga, University of Latvia, 25-27 September, 2008.
Posen, Barry, “European Union Security and Defence Policy: Response to Unipolarity”, în
Security Studies, Vol. 15, Nr. 2, 2006.
Reichard, Martin, The UE-NATO Relationship- A Legal and Political Perspective, Hampshire,
Ashgate Publishing Company, 2006.
Rieker, Pernille, “Eu Security Policy: Contrasting Rationalism ans Social Constructivism”, în
Norwegian Institute of International Affairs, Working Paper, Nr. 659, 2004.
Rodrigues, José Noronha M.A, “European Common Foreign and Security Policy”, în European
Scientific Journal, Vol. 10, UDC, No. 327.36 (4-672EU), March 2011.
Salmon, Trevor, „The European Security and Defence Policy: Built on Rocks or Sand?”, în
European Foreign Affairs Review, Nr. 10, 2005.

104
Sloan, Stanley, “United States and The European Defence”, în Institute for Security Studies-
Western European Union, Paris, Chaillot Paper, Nr. 39, 2000.
Sloan, Stanley, NATO, The European Union, and The Atlantic Community- The Transatlantic
Bargain Challenged, Second Edition, United States of America, Rowdman and Littlefield
Publisher, Inc., 2005.

Sweeney, Simon, Analysing European Security and Defence Policy: not much defence and little
security, so what is it?, Edinburgh, Paper presented at the Political Studies Association
Conference, 29 March- 1st April, 2010.

Taylor, Alistair H., „The European Union, the ESDP, and the question of Turkey”, în MA
Political Science, 2005.
Terlikowski, Marcin, “EU-NATO Partnership and Its Prospects”, în Polish Institute of
International Affairs, Nr. 105 (181), July 19, 2010.
Urwin, Derek, The Community of Europe: A History of European Integration since 1945,
Second Edition, London and New York, Longman, 1995.
Wessel, Ramses A., “The state of affairs in EU Security and Defence Policy: The Breakthrough
in The Treaty of Nice”, în Journal of Conflict and Security Law, Vol. 8, Nr. 2, Oxford
University Press, 2003.
White, Brian, Understanding European Foreign Policy, New York, Palgrave Macmillan, 2001.

Winn, Neil, „CFSP, ESDP, and the Future of European Security: Whither NATO?”, în The
Brown Journal of World Affairs, Vol. IX, Issue 2, 2003.
Yost, David S., “ The NATO Capabilities Gap and the European Union”, în Survival, Vol. 42,
Nr. 4, 2001.

III. Lucr riăgenerale

Archick, Kristin; Mix, Derek E., “The European Union: Questions and Answers”, în
Congressional Research Service, May 4, 2011.
Art, Robert J., “Why Western Europenan Union needs the United States and NATO?”, în
Political Science Quarterly, Vol. 111, Nr. 1, Spring, 1996.
Art, Robert J.; Brooks, Stephen G. (Eds.), "Corespondence- Striking the Balance", în
International Security, Vol. 30, Nr.3, 2005-2006.
Baker, James, The politics of diplomacy: Revolution, war and peace, 1989–1992, New York,
G.P. Putnam’s Sons, 1995

105
Bodenheimer, Susane, „The 'Political Union' Debate in Europe: A Case Study in
Intergovernmental Diplomacy”, în International Organization, Vol. 21, Nr.1, 1967.
Cebec, Münevver, “A Delicate Process of Participation: The question of participation of WEU
Associate Members in decision-making for EU-led Petersberg operations, with special
reference to Turkey”, în Western European Union Institut d’Etudes de Securite,
Ocasional Paper, Nr. 10, Nov. 1999.
Deighton, Anne, Western European Union 1954-1997: Defense, Security, Integration, European
Interdependence Research Unit, Oxford, 1997.
Fontaine, Pascal, Construcţia europeană de la 1945 până în zilele noastre, Traducere de Mihaela
Gafiţescu, Institutul European, 1998
Forman, Nigel, Review to Robert Bloes, Le " Plan Fouchet " et le probleme de l'Europe
Politique, Brussels- College of Europe, 1970, în Royal Institute of International Affairs
1944-, Vol. 47, Nr. 1 Ian 1971.

Forsberg, Tuomas, “Integration Theories, Theory development and European Security and
Defence Policy”, Porto, în Departement of Political Science and International Relations,
2010.

Frankel, Benjamin (Ed.), Realism: Restatements and Renewal, London, Frank Cass and
Company, 1996.
Kahn, Sylvain, Geopolitica Uniunii Europene, Traducere de Gabriela Şiclovan, Bucureşti,
Codex, 2008.
Keohane, Robert O., Neorealism and its critics, New York, Columbia University Press, 1986.
Keohane, Robert O. ; Nye, Joseph S., Power and Interdependence: World Politics in Transition,
Boston, Little Brown and Company, 1997.
Moravcsik, Andrew, “Is Something Rotten in the State of Denamrk? Constructivism and
European Integration”, în Journal of European Public Policy, Vol. 6, Nr. 4, 1999.

Nuenlist, Christian; Locher, Anna (Eds.), “Transatlantic Relations at stake. Aspects of NATO,
1956-1972”, în Zurcher Beitrage Zur Sicherheitspolitik, Nr. 78, 2006.

Pollack, Marck, “International Relations Theory and European Integration”, în Robert Schuman
Centre for Advanced Studies, Research Paper, Nr. 55, 2000.

Urwin, Derek, A Political History Of Western Europe since 1945, Fifth Edition, London And
New Yor, Longman, 1997.

106
Wallace, Helen; Wallace, William, Pollack, Mark, Policy-Making in the European Union , 5th
Edition, New York, Oxford University Press, 2005, Cap.17.
Waltz, Kenneth, Theory of International Politics, Massachusetts, Addison- Wesley Publishing
Company, 1997.
Wendt, Alexander, "On institution and causation in International Relations", în Review of
International Studies, Nr. 24, 1998.

Zorgbibe, Charles, Construţia Europeană. Trecut, Prezent, Viitor, Traducere din limba franceză
Speranţa Dumitru, Bucureşti, Editura Trei, 1998.

IV. Instrumente de lucru

Dinan, Desmond, (Ed.), Encyclopedia of the European Union, Basingstoke, Macmillan,

Updated version, 2000.
NATO Handbook, Brussels, Office of Information and Press NATO, 2001.
Miroiu, Andrei (coord.), Manual de Relaţii Internaţionale, Bucureşti, Editura Polirom, 2006.
Watts, Duncan, The European Union, Edinburgh, Edinburgh University Press, 2008.

V. Surse Internet

Consiliul Uniunii Europene http://www.consilium.europa.eu

Portalul Navigatorului European http://www.ena.lu
Portalul Uniunii Europene http://eur-lex.europa.eu
Portalul NATO http://www.nato.int

107