Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Operatiuni
ONU
de
Participarea la Parteneriatul pentru Pace
mentinere
pacii
Dupa retragerea fortei UNAVEM, in iunie-august 1997, o subunitate de infanterie (156 militari) a
fost mentinuta in Angola, cu rol de Forta de Reactie Rapida (ROMRRF), avand misiunea sa
asigure securitatea personalului ONU, pe timpul transformarii misiunii de verificare (UNAVEM) in
misiune de observare (MONUA), potrivit rezolutiei Consiliului de Securitate. In continuare, 138
militari romani, dintre cei 156, au fost mentinuti in Angola, in Regiunea de nord-est (Saurimo), ca
forta cu misiuni speciale (Task Force) - ROMMTF, pana la decizia Consiliului de Securitate, de
retragere a misiunii, la 28 februarie 1999. Ulterior (aprilie 1999), aceasta subunitate a fost
redislocata la Luanda unde a asigurat securitatea personalului si patrimoniului ONU din Angola,
pe timpul lichidarii tehnice a MONUA. La 26 august 1999, incheindu-si misiunea, contingentul
romanesc a fost repatriat.
In iunie 1998, Romania a debutat si in participarea cu ofiteri de politie civila la operatiuni
de mentinere a pacii, prin desfasurarea unui grup de 10 politisti la Forta Internationala de
Politie (IPTF) din cadrul Misiunea ONU din Bosnia-Hertegovina (UNMIBH).
In decembrie 1998, respectiv martie 1999, contingentul romanesc de politie IPTF/UNMIBH a fost
completat cu inca 10 ofiteri, ajungand la 20 oameni, din care doi au fost detasati, in iunie 1999, la
Forta de Politie aprobata de Consiliul de Securitate pentru Misiunea de Administratie Interimara a
ONU in Kosovo (UN PK/UNMIK), la care, in iulie 1999, a mai fost desfasurat un grup de 24
politisti, totalul ajungand la 26 oameni si un ofiter militar (MApN) de legatura intre UNMIK si Forta
NATO-OSCE din Kosovo (KFOR). In august si noiembrie 1999, ONU a solicitat ca Romania sa
mai desfasoare 44 ofiteri de politie UNMIK, astfel ca totalul contingentului romanesc de politisti
din Kosovo sa ajunga la 70. Un prim grup de 21 ofiteri a fost selectionat si pregatit de catre
MI/IGP. In decembrie 1999, 20 dintre acestia au completat grupul de politisti romani din Kosovo.
In octombrie-noiembrie 1999, MApN a desfasurat 5 Ofiteri de Legatura la Misiunea
Natiunilor Unite de Observare in R.D.Congo (MONUC). La cererea ONU pentru aceasta
misiune au mai fost oferiti 10 ofiteri, observatori militari. Dintre acestia, pana in prezent,
au fost desfasurati 12 - ultimii la 22 mai 2000.
La 23 septembrie 1998, Romania a devenit al 18-lea stat membru ONU, dintre cele 80
care au aderat la Sistemul Aranjamentelor de Forte de Mentinere a Pacii in Asteptare
(UN Stand-by Arrangements), care a semnat Memorandumul de Intelegere cu Natiunile
Unite in acest domeniu. Ulterior (3 decembrie 1999), a devenit membru deplin al
SHIRBRIG (Brigada Multinationala cu Capacitate de Lupta Ridicata a Fortelor ONU in
Total forte, 110 ofiteri militari si ofiteri de politie civila precum si 9 experti civili, din categoria
personal platit direct si integral de Natiunile Unite. Acest nivel situeaza Romania pe locul 43 in
lista celor 89 state contributoare la Operatiunile ONU de Pace. Din zona noastra geografica ne
depasesc: Polonia, locul 9 cu peste 1075 personal desfasurat; Ungaria, locul 30, cu 171. Cu toate
ca numarul actual de romani desfasurati in operatiuni de mentinere a pacii este destul de mic,
contributiile anterioare la operatiuni de anvergura (ex. Somalia si Angola) au conferit deja
Romaniei o excelenta vizibilitate si prestigiu in cadrul sistemului Natiunilor Unite.
Misiunile de mentinere a pacii si umanitare la care Romania a participat au scos in evidenta:
sporirea credibilitatii in ceea ce priveste potentialul de care dispune tara noastra in
participarea la astfel de misiuni;
confirmarea faptului ca Romania este un participant activ la procesul de mentinere a pacii
si a securitatii pe plan mondial si constituie un generator de securitate la nivel regional si
subregional;
capacitatea de care a dat dovada personalul participant la astfel de misiuni prin insusirea
si aplicarea procedurilor standard de operare ONU si profesionalismul dovedit in cadrul
diferitelor comandamente;
capacitatea unitatilor si personalului participant de a duce actiuni militare in cadru
multinational, in conditii geopolitice si de relief, altele decat cele caracteristice teritoriului
national;
capacitatea participantilor de a se adapta rapid la reguli si traditii locale, specifice zonei si
misiunilor;
cresterea gradului de responsabilitate in randul militarilor pentru desfasurarea actiunilor
in conditii de stres si independenta;
fiabilitatea tehnicii militare de productie autohtona in conditii meteorologice si de relief
diferite.