UNIVERSITATEA "PETRU MAIOR"

TÂRGU MUREȘ
FACULTATEA DE ŞTIINŢE ECONOMICE, JURIDICE ŞI
ADMINISTRATIVE
SPECIALIZAREA: MASTERAT PROFESIONAL
EUROPEAN DE ADMINISTRAŢIE PUBLICĂ

Noile reglementări de securitate în

privința manifestărilor teroriste

Profesor:
CHILEA Dragoș
Masterand:
Avram-Raisa Hortensia
Anul I

Târgu Mureș
2018
 CUPRINS

CAPITOLUL I – Aspecte definitorii ale terorismului contemporan.............1

1.1. Noțiuni, concepte și definiți privind terorismul...................................................................1
1.2. Caracteristicile generale ale organizațiilor teroriste contemporane.....................................2

CAPITOLUL II – Probleme de reglementări juridice....................................7

2.1. Cadrul juridic internațional pentru combaterea terorismului..............................................7
2.1.1. Strategia globală de luptă împotriva terorismului...........................................................8
2.1.2. Convenția Europenă pentru reprimarea terorismului......................................................9
2.1.3. Convenția Europeană cu privire la prevenirea terorismului (Convenţia nr.
196/2005)...................................................................................................................................9
2.1.4. Strategia Uniunii Europene de combatere a terorismului..............................................10
2.2. Cadrul juridic național pentru combaterea terorismului....................................................12
2.2.1. Legea nr. 535/2004........................................................................................................12

CAPITOLUL III – Reglementări de securitate aeronautică.........................13

3.1. Legislația în domeniul securității aeronautice....................................................................13
3.1.1. Legislația internațională.................................................................................................13
3.1.2. Legislația națională........................................................................................................15
3.1.3. Reguli de securitate ale aviației civile aplicabile în cadrul Aeroportului Internațional
Henry Coandă București...........................................................................................................16

BIBLIOGRAFIE...............................................................................................19
 CAPITOLUL I – Aspecte definitorii ale terorismului contemporan

Terorismul nu are o definiție unanim acceptată, datorită complexității sale și a modului

în care este perceput din punct de vedere cultural, politic și social. Așadar, există o serie întreagă
de definiții ale acestui concept din perspectiva dreptului național și internațional, din
perspectiva dicționarelor și din perspectiva diverșilor autori în literatura de specialitate.

1.1. Noțiuni, concepte și definiții privind terorismul

În Oxford Dictionary of English găsim mai multe definiții ale acestui concept,respectiv
ca fiind guvernarea prin intimidare, precum partidul aflat la putere în Franța în timpul revoluției
dintre anii 1789-1794, denumit și sistemul de teroare; încadrarea în muncă a metodelor de
intimidare; terorizare sau o stare de a fi terorizat. Definiția este atât de largă, încât se aplică la
aproape orice acțiune care sperie, respectiv terorizează. În privința teroristului, ca termen
politic, acesta a fost aplicat, în primul rând, la agenții și partizanii Revoluției Franceze, la
tribunalele revoluționare din timpul regimului de teroare și, în al doilea rând, la oricine a
încercat să își impună opiniile printr-un sistem de intimidare, precum cel aplicat membrilor
uneia dintre societățile revoluționare extremiste în Rusia. Această definiție subliniază în mod
clar celelalte caracteristici fundamentale ale terorismului, respectiv că este planificat, calculat
și, într-adevăr, sistematic.1
Dictionary of Terrorism explică faptul că terorismul reprezintă o amenințare directă
pentru democrațiile din toată lumea și pentru drepturile omului. Cu alte cuvinte, este o crimă și
trebuie tratată ca atare de către forțele globale de combatere a terorismului (Serviciile de
Informații, Armata și Poliția). În privința combaterii terorismului, a existat puțină voință în
democrații pentru a răspunde cu forța, până la evenimentele din 11 septembrie 2001.
Terorismul, în cele din urmă, este o problemă umană, producând victime, refugiați și persoane
fără adăpost.2
Bruce Hoffman, director al Centrului pentru Studii de Securitate de la Universitatea
Georgetown, specialist în studiul terorismului și combaterea acestuia, prezintă în cartea sa,
Inside Terrorism, mai multe aspecte în definirea conceptului. În primul rând, afirmă că mass-
media descrie bombardarea unei clădiri, asasinarea unui șef de stat sau masacrul civililor de
către o unitate militară ca fiind consecințe ale terorismului. Practic, orice act deosebit de violent
îndreptat împotriva societății este etichetat, în mod frecvent, drept terorism. În al doilea rând,
autorul afirmă că terorismul este, în mod fundamental și inerent, politic și conexat cu puterea,
respectiv exercitarea, achiziționarea sau utilizarea puterii în realizarea unei schimbări politice.
Prin urmare, terorismul este violența sau amenințarea îndreptată în exercitarea unui serviciu cu
un scop politic.3

1
Angus Stevenson, Oxford Dictionary of English, (a 3-a ediție), Oxford University Press, Oxford, 2010, p. 1836
2
John Richard Thackrah, Dictionary of Terrorism, Ed, Routledge, Londra, 2004, pp. 245-246
3
Bruce Hoffman, Inside Terrorism (revised and expanded edition), ColumbiaUniversity Press, New York, 2006,
pp. 1-5

1
 Brynjar Lia, istoric norvegian și profesor de Studii ale Orientului Mijlociu, la
Universitatea din Oslo și, totodată, cercetător al terorismului internațional, definește terorismul
din mai multe puncte de vedere, în cartea sa, Globalisation and The Future of Terrorism:
Patterns and Predictions.
În primul rând, democrații folosesc acest termen în discursurile politice pentru a
delegitima inamicii, în timp ce grupările teroriste evită termeni pentru a descrie activitățile lor,
preferând să folosească etichete cu încărcătură mai pozitivă, precum celule revoluționare,
gherile urbane, luptători islamici, etc. Unul dintre grupurile evreiești din Palestina din 1940,
Lehi4, pare să fie ultimul grup care s-a descris a fi terorist. Terorismul, conotat pozitiv, nu a
dispărut în totalitate din ideologiile radicale. Spre exemplu, ideologi islamiști radicali
contemporani, precum Hamoud al Aqla al Shuebi, au citat versetul din Coran5, care îndeamnă
credincioșii să își adune forța și să provoace teamă asupra inamicilor lui Dumnezeu (Allah), să
fie baza teologică care este legitimată, sancționată și ordonată de Dumnezeu.
În al doilea rând, studierea terorismului ca un caz izolat de violența politică și războiul
civil este problematică. Terorismul și conflictele armate sunt conexate, iar variatele explicații
ale victimelor pot ajuta la înțelegerea cauzelor terorismului. În anumite conflicte armate,
violența își asumă forma terorismului, iar în altele, terorismul este doar un subordonat tactic. În
alte conflicte, terorismul are loc ca răspuns sau produs extra-teritorial.6

1.2. Caracteristicile generale ale organizațiilor teroriste contemporane

În articolul Terorismul, elaborat de Centrul de Studii Strategice de Securitate din cadrul

Academiei de Înalte Studii Militare a Ministerului Apărării Naționale, organizațiile teroriste
sunt definite ca fiind un fenomen specific în perioada dinamicii evoluției societății,
comportându-se ca un soi de viruși sociali, caracterizați prin acțiuni și reacții violente dar și
imprevizibile.
Din punct de vedere al anomaliei sociale, organizațiile teroriste reprezintă modalități de
exprimare organizată și comună a volenței, de selectare a indivizilor violenți sau predispuși la
violență, din varii motive dar și de gruparea lor pe motivații și sisteme de reacție. Aceste
organizații sunt numeroase, diversificate, extrem de violente și îmbracă tot spectrul de structuri,
forme și procedee de terorizare a lumii. Unele dunt create ad-hoc, pentru câteva misiuni, uneori
chiar pentru o singură acțiune de amploare, după care dispar, iar altele sunt create pe trermen

4
Jewish Defence Organisation: Lohamei Herut Yisrael (Lehi) http://www.jewishvirtuallibrary.org/lohamei-
herut-yisrael-lehi Accesat la data de 27.12.2017
5
Abdel Haleem, The Quran, Oxford World’s Classics, Oxford University Press, Oxford, 2005, capitolul 2,
versetul 193 http://www.kaskas.com/home/wp-content/uploads/2013/11/Quran-Abdel-Haleem-Translation-1.pdf
Accesat la data de 27.12.2017
6
Brynjar Lia, Globalisation and The Future of Terrorism: Patterns and Predictions, Routledge, Londra, 2005,
pp. 25-36

2
lung, urmărind scopuri și obiective ample, pentru realizarea cărora acționează prin orice
mijloace și prin procedee nelimitate.7
Cele mai multe dintre organizațiile teroriste contemporane nu stunt un produs al stării
de haos, ci au apărut mai ales în timpul Războiului Rece și sunt un produs al acestuia, rsepectiv
o prelungire a efectelor confruntărilor latente de atunci într-un mediu complex de insecuritate
și teroare. Din punct de vedere al resurselor de finanțare, aceste organizații se împart în
organizații teroriste finanțate de stat, de anumite cercuri de interese, fundații, corporații sau
organizații care se autofinanțează din traficul de droguri, criminalitate, spargeri de bănci, jafuri
și alte activități de acest gen. În privința surselor și resurselor, acestea pot fi internaționale,
naționale, regionale, locale sau accidentale, iar ca natură pot fi financiare, economice, tehnice
și științifice, umane, religioase, etc. Iar în ceea ce privește gradul de implicare în terorismul
internațional, statele pot fi împărțite în state-sponsor și state-teroriste dar acest gen de clasificare
este unul mai complex.8
La sfârșitul anilor 1970, terorismul era considerat ca o infracționalitate, nu un război sau
act politic, iar pe fondul Războiului Rece și al luptei pe toate fronturile între sistemele occidental
și comunist, s-a avut mare grijă în privința separării actelor teroriste de acțiunile politice
propriu-zise, indiferent de legitimitatea lor. Atacurile din Statele Unite ale Americii de la 11
septembrie 2001 au schimbat, fără îndoială, viziunea asupra terorismului. Prin acestea, politica
lumii a fost dominată de hotărârea Statelor Unite și a coaliției formată, de a eradica terorismul
din lume, iar atenția s-a îndreptat asupra necesității depistării rețelelor mondiale teroriste.
Astfel, terorismul evoluat de la actele de înspăimântare a populației până la ceea ce este astăzi
numit război terorist, a afectat și afectează întreaga lume, într-un mod sau altul și este un
fenomen complex, având cauze profunde, care țin de funcționarea societății, de relațiile dintre
individ, grup și societate.9
Potrivit lui Ely Karmon, printre cele mai cunoscute și importante organizații teroriste
ale acestui secol sunt E.T.A. în Europa și Al-Qaeda și ISIS (Statul Islamic din Irak și Siria) în
Orientul Mijlociu.
E.T.A. (Euskadi ta Askatasuna) din Regiunea Bască sau Țara Bascilor, Spania, s-a
autodefinit drept o mișcare de eliberare națională, încadrată în terorismul de tip naționalist-
separatist. Aceasta s-a consolidat pe ideologia naționalistă bască, bazată pe necesitatea unității
naționale, aderarea la credința catolică sau centralitatea limbii basce, sursa problemei fiind
ocupația și dominația spaniolă și contradicția celor două culturi. La începutul anilor 1950,
forțele republicane spaniole, inclusiv conducerea Partidului Naționalist Basc, care a aderat la
guvernul republican în exil din Franța, au abandonat speranțele de schimbare a regimului
dictatorial al lui Franco, care era susținut de forțele aliate victorioase. PNB a organizat o
rezistență activă împotriva dictaturii, iar secțiunea de tineret a partidului a participat, în
principiu, la difuzarea propagandei prin activități culturale și promovarea limbii basce. În 1959,
a fost înființată noua organizație E.T.A., care în următorii ani s-a distanțat de PNB și, ulterior,
a stabilit un braț militar, reprezentând o politică strategică. În 1961, un val de greve din Spania

7
Terorismul. Dimensiune geopolitică și geostrategică. Războiul terorist. Războiul împotriva terorismului.,
Centrul de Studii Strategice de Securitate, ACADEMIA DE ÎNALTE STUDII MILITARE, STATUL MAJOR
GENERAL, MINISTERUL APĂRĂRII NAȚIONALE, București, 2002, p.51
8
Ibidem, p.52
9
Ibidem, pp. 20-22

3
au condus la represiuni și arestări, iar unii lideri ai E.T.A. s-au mutat în Franța, unde au înființat
celule secrete. Din 1975, după moartea lui Franco, a început cea mai sângeroasă perioadă
provocată de organizație, care a numărat 650 de victime până în 1992. În urma atentatelor de la
Madrid din 2004, revendicate de către organizația teroristă Al-Qaeda, Prim-ministrul Spaniei
din acea perioadă, Jose Maria Aznar, a învinut E.T.A. pentru atacuri din mai multe motive. Deși
E.T.A. a anunțat încetarea permanentă a focului în martie 2006, a mai efectuat două atentate cu
bombă asupra Aeroportul din Madrid în decembrie 2006 și asupra unui vehicul al Gărzii Civile
în Mallorca în iulie 2009. După o serie de arestări ale liderilor organizației, E.T.A. a declarat
încetarea generală și permanentă a focului în ianuarie 2011.10
Organizația Al-Qaeda (Baza), s-a dezvoltat din infrastructura civilă și socială a
grupurilor afgane, numită Oficiul pentru Servicii (Maktab al-Khidamat), care a luptat împotriva
invaziei Uniunii Sovietice între 1980-1989, oferind inițial baza religioasă, culturală și socială
pentru luptători (mujahedini) și ulterior luptând pentru radicalizarea și mobilizarea
musulmanilor care au respins până atunci mesajul transmis, organizația fiind încadrată în
terorismul de matrice religioasă. După 1989, cel care a înființat acest oficiu a fost asasinat, iar
succesorul său a devenit Osama bin Laden, urmând ca oficiul să se schimbe în organizație, sub
numele de Al-Qaeda. Nucleul organizației a constat în câteva asociații adepte lui Bin Laden
încă de la început și de numărul mare al militanților individuali care s-au alăturat lui Bin Laden
pentru a primi un refugiu sigur, antrenament și finanțare. Un alt element al organizației au fost
grupurile islamice militante din toată lumea conexate în diferite moduri cu Bin Laden sau
asociații lui dar care nu erau neapărat conduse de aceștia. De asemenea, la consolidarea Al-
Qaeda a contribuit foarte mult faptul că au fost implicați numeroși tineri musulmani, cu o bună
educație sau care proveneau din familii înstărite, împărtășind aceeași ideologie și obiective cu
organizația. Dușmanul organizației a devenit SUA, considerată sursa îmbolnăvirii lumii arabe,
din cauza suportului pentru Israel și pentru dictaturile corupte ale Orientului Mijlociu. Totodată,
cea mai importantă caracteristică a organizației este dimensiunea transnațională, prin care se
diferențiază de alte organizații teroriste, fiindcă a transces granițele statului-națiune și și-a
urmărit propriile interese dincolo de granițe.11
După o creștere rapidă și cucerire teritorială concomitentă, așa-numitul Stat Islamic, de
asemenea cunoscut sub numele de ISIS (Statul Islamic din Irak și Siria), ISIL (Statul Islamic
din Irak și Wa-Sham sau Levant), sau prin abrevierea sa arabă, Da'esh, a preluat conducerea
operațională și conducerea globală a mișcării jihadiste, eclipsând Al-Qaeda. Ca un scurt
rezumat al formării organizației, trebuie menționat faptul că gruparea a fost înfiinţată în 1999,
de un jihadist iordanian, Abu Musab al-Zarqawi, iar în 2004, s-a aliat cu Al-Qaeda şi au avut
împreună un singur scop, respectiv lupta împotriva ocupaţiei americane. În 2006, jihadiştii
anunţau un Stat Islamic în Irak, în 2010 a devenit lider al organizației irakianul Abu Bakr al-
Baghdadi, iar în 2013, Statul Islamic se extindea în Siria şi anunţa formarea Statului Islamic în
Irak şi Siria. Un an mai târziu, ISIS s-a rupt de Al-Qaeda şi a proclamat un califat care să se
întindă din Siria până în Irak, perioadă în care a început să devină cunoscută la nivel mondial.
Un factor important care a contribuit la dezvoltarea ISIS în ceea ce a devenit azi este faptul că,
la sfârșitul anului 2011, trupele americane s-au retras din Irak. Deși în prezent organizația nu
mai este formată din sute de mii de persoane, mai exact 280.000, în perioada 2013-2014, înainte

10
Ely Karmon, Coalitions between terrorist organizations – Revolutionaries, nationalists and islamists,
Martinus Nijfoff Publishers, Leiden/Boston, 2005 pp. 217-234
11
Ibidem, pp. 320-323

4
de capturarea orașului Mosul, cu doar 30.000 de combatanți, ISIS continuă în prezent să
controleze o mare parte a teritoriului în Irak și Siria și să comită atentate la nivel mondial, de o
asemenea cruzime, încât au fost criticate chiar de către Al-Qaeda, pe care a și detronat-o din
perspectiva puterii și influenței. Dimensiunea transnațională a grupării, la fel ca și în cazul Al-
Qaeda, a condus, din păcate, la succesul multor atentate teroriste în întreaga lume, de-a lungul
anilor.12
Potrivit lui C.J.M. Drake, ideologia joacă un rol crucial în selectarea obiectivelor
teroriste. Aceasta furnizează teroriștilor un motiv inițial de acțiune și o prismă prin care ei văd
evenimentele și acțiunile altor persoane. Ideologia permite teroriștilor să își justifice violența,
oferind o gamă de obiective legitime și un mijloc prin care teroriștii încearcă să justifice
atacurile, atât pentru lumea exterioară, cât și pentru ei.13
În privința E.T.A., potrivit lui Anthony D. Smith, ideologiile naționaliste au obiective
bine definite ale regulii de sine colective, unificării teritoriale și identității culturale și, deseori,
un program politic și cultural bine determinat pentru obținerea acestor obiective. Elementele de
bază ale acestei ideologii sunt constituirea națiunii și setul de idei la care majoritatea
naționaliștilor aderă, respectiv că lumea este divizată în națiuni și fiecare are propriul caracter,
istorie și destin, unica sursă a puterii politice este națiunea, loialitatea pentru națiune este
prioritară și fiecare națiune trebuie să fie autonomă, pentru o pace și justiție globală.14
În privința Al-Qaeda și ISIS, potrivit lui John A. Turner, în ideologia religioasă termenul
terorism este înțeles ca violența asimetrică, motivată politic. O categorie specifică este
salafismul, în care se circumscrie jihadismul, legat de grupările sunnite. Jihadismul mai este
cunoscut sub numele unor diverși termeni precum terorism islamic sau fascism islamic și este
înțeles ca reprezentatul celor care iau o poziție în ceea ce privește respectul pentru scrierile
sacre în forma lor cea mai literală și angajamentul absolut pentru respectarea acestora. Această
ideologie conține un format definit pentru o ordine politică, care unifică popoarele islamice și
le guvernează printr-o autoritate religioasă legitimă și, de asemenea, promovează violența în
toate formele sale, ca mijloc pentru atingerea obiectivelor. Astfel, jihadiștii detestă modernitatea
și resping democrația, toleranța și diversitatea. O analiză sumară a particularităților religiei
islamice evidențiază o lipsă a drepturilor celui credincios în relație cu supremaţia şi puterea
absolută ce aparţin lui Allah. Datoria omului este să se supună voinţei lui Allah, iar viaţa
fiecăruia este predestinată şi nimic nu va veni şi nu se va întâmpla dacă nu a fost scris de Allah.
Cu toate astea, Al-Qaeda și Statul Islamic luptă una împotriva celelalte, atât în Siria și
Irak, cât și în Afganistan, deoarece ideologia celor două mișcări jihadiaste au evoluat în direcții
diferite. Al-Qaeda nu a căutat niciodată instaurarea unui califat concret, real, pe teren și liderii
organizației provin din familii foarte instărite și sunt, in general, foarte educați. De cealaltă
parte, ISIS recutează pe oricine, inclusiv mii de tineri occidentali, dintre care foarte mulți, dacă
nu chiar o majoritate, sunt foști deținuți trecuți prin închisorile Franței, Belgiei sau Marii
Britanii. Totodată, Al-Qaeda este foarte ierarhizată, cu o structură piramidală în vârful căreia
se află liderul suprem, respectiv Ben Laden (anterior) și Ayman al-Zawahiri (astăzi). ISIS, deși

12
Fawaz A. Gerges, ISIS, A History, Princeton University Press, Princeton and Oxford, New Jersey, 2016, pp.
17-18
13
C.J.M. Drake, The Role of Ideology in Terrorists Target Selection, Terrorism and Political Violence, Vol. 10,
No.2, FRANK CASS, Londra, 1998, pp.53-54
14
Anthony D. Smith, Nationalism: Theory, Ideology, History, (a 2-a ediție), Polity Press, Cambridge, 2010, pp.
24-42

5
se supune, la rândul său, autorității supreme a „califului” al-Baghdadi, lasă însă mână liberă
celulelor și încurajează improvizația celor care vor să comită acte teroriste individuale, în
special în țările occidentale.15
Printre cele mai importante atentate (după numărul persoanelor ucise) care au avut loc
după cele din 2001, care a îngenunchiat SUA, se numără atentatul de la Moscova din 2002,
când cehi musulmani au ținut aproape 1.000 de oameni ostatici în condiții îngrozitoare, într-un
teatru (129 persoane ucise și alte 150 rănite); în 2003, în Rusia, Mozdok, un musulman comite
un atac cu bombă sinucigaș într-un spital (50 persoane ucise și alte 100 rănite); în 2004, la
Madrid, 13 bărbați afiliați organizației teroriste Al-Qaeda au amplasat 10 bombe în 4 trenuri de
călători, în timpul orelor de vârf (191 persoane ucise și alte 1.741 rănite); în 2005, la Londra a
avut loc un alt masacru terorist, datorită islamicilor care au amplasat mai multe bombe atât în
3 trenuri de metrou dar și într-un autobuz (52 persoane ucise și alte 750 rănite); în 2006, în
Anglia, Blackburn, un musulman cu principii conservatoare și-a incendiat membrii familiei
datorită preocupării că aceștia au devenit prea occidentali (toți cei 5 membri ai familiei au
murit); iar în 2007, în Rusia, Kabardino-Bal, militanții islamici au capturat, legat și împușcat 9
deținuți (vânători, civili) într-o zonă împădurită.16
În 2008, în Rusia, Vladikavkaz, o femeie a comis un atentat sinucigaș într-o stație de
autobuz (11 persoane ucise și alte 40 rănite); în 2009, în Rusia, Bologoye, teroriști islamici au
deraiat un tren datorită unei bombe (26 persoane ucise și alte 96 rănite); în 2010, la Moscova,
o femeie a comis un atac sinucigaș cu bombă la metrou (38 persoane ucise și alte 102 rănite);
în 2011, aceeași locație, 2 bărbați comit atentate sinucigașe cu bombă într-un aeroport (37
persoane ucise și alte 150 rănite); în 2012, în Bulgaria, Burgas, un bărbat a comis un atentat
sinucigaș cu bombă într-un autobuz care transporta turiști israelieni (7 persoane ucise și alte 30
rănite); în 2013, în Rusia, Volgograd, o femeie a comis un atentat sinucigaș cu bombă într-o
stație de tren (18 persoane ucise și alte 51 rănite); în 2014, în Turcia, Border, un grup Al-Qaeda
a detonat o bombă într-un garaj (43 persoane ucise și alte 94 rănite); în 2015, la Paris, teroriștii
islamici au deschis focul și au comis un atentat în timpul unui concert într-o sală de muzică (89
persoane ucise și alte 322 rănite); în 2016, la Bruxelle, 2 bărbați au comis atentate sinucigașe
cu bombă la aeroport (14 persoane ucise și alte 92 rănite), la Istanbul, 3 bărbați au comis atentate
sinucigașe cu bombă la aeroport (44 persoane ucise și alte 239 rănite), la Nisa, un migrant
musulman a masacrat 86 persoane și a rănit alte 202 cu un camion, iar la Berlin, un alt bărbat a
masacrat 11 persoane și a rănit alte 48 când a intrat cu un camion într-un târg de Crăciun; în
ianuarie 2017, la Istanbul, un bărbat a masacrat 39 persoane și a rănit alte 69 deschizând focul
într-un club, chiar în noaptea de Revelion, în martie, la Londra, un musulman a intrat cu o
mașină pe London Bridge, doborând pietonii și forțându-i pe alții să se arunce în apă, înainte
de a înjunghia mortal un ofițer de poliție (5 persoane ucise și alte 29 rănite), în mai, la
Manchester, un bărbat a comis un atentat sinucigaș cu bombă la un concert (22 persoane ucise
și alte 119 rănite), iar în august, la Barcelona, un musulman a intrat cu mașina într-o zonă
pietonală, doborând zeci de persoane (14 persoane ucise și alte 130 rănite).17

15
John A. Turner, Religious Ideology and the roots of the global jihad. Salafi Jihadism and International Order.,
Palgrave McMillan, New York, 2014, pp. 11-26
16
https://www.thereligionofpeace.com/attacks/europe-attacks.aspx Accesat la data de 28.12.2017
17
Ibidem, Accesat la data de 28.12.2017

6
 CAPITOLUL II – Probleme de reglementări juridice

Din perspectiva juridică, schimbările în definirea terorismului au pus în evidență

limitele dreptului internațional și s-a impus ideea potrivit căreia definirea terorismului ar trebui
făcută prin raportare la actul terorist în sine şi nu prin raportare la grupuri care au o identitate
etnică, religioasă sau socio-demografică. Actul terorist este proiectat astfel încât pagubele
produse să creeze un impact social cât mai mare, să genereze vizibilitate, iar urmările acestuia
să inducă grupului ţintă, pe termen îndelungat, sentimente de vulnerabilitate, durere fizică şi
psihică, insecuritate politică, teamă, neputinţă, revoltă socială, precum şi să mobilizeze atenţia
unor ţinte secundare astfel încât acestea să formuleze la rândul lor solicitări adresate mediului
politic.
Schimbările produse în fenomenul terorist impun regândirea modului de prevenirie și
combatere a acestuia, atât la nivel naţional, cât şi internaţional dar şi realizarea unui cadru
juridic adecvat, care să permită materializarea deciziilor politico-militare ale statelor cu
respectarea drepturilor fundamentale ale omului.

2.1. Cadrul juridic internațional pentru combaterea terorismului

După 11 septembrie 2001, una dintre cele mai mari provocări pentru ordinea de drept
internaţională este terorismul internaţional şi modul în care statele, dar şi ceilalţi actori ai
relaţiilor internaţionale, înţeleg să răspundă la acest fenomen. Războiul împotriva terorismului
a adâncit mult dilema în privința justulului echilibru dintre nevoia de securitate la nivel
internaţional şi securitatea cetăţenilor, ca obligaţie a statelor, iar politica mondială împotriva
terorismului este încă marcată de întrebări cu privire la privarea de libertate, folosirea torturii,
statutul teroriştilor, nevoia constituirii unor instanţe de judecată specializate, etc.18
Începând cu anul 1963, Comunitatea Internaţională, sub protecția Organizației
Națiunilor Unite, a elaborat 19 instrumente legale internaţionale împotriva terorismului, care,
împreună cu Rezoluţiile Consiliului de Securitate al ONU, reprezintă cadrul legal internaţional
împotriva terorismului. Implementarea tuturor acestor Convenţii, Protocoale şi Rezoluţii se
realizează în conformitate cu Strategia globală de luptă împotriva terorismului.
Cele 19 instrumente internaționale împotriva terorismului sunt Convenţia referitoare la
infracţiuni şi la anumite alte activităţi săvârşite la bordul aeronavelor din 14 septembrie 1963;
Convenţia pentru reprimarea capturării ilicite de aeronave din 16 decembrie 1970; Convenţia
pentru reprimarea actelor ilicite îndreptate contra siguranţei aviaţiei civile din 23 septembrie
1971; Protocolul pentru reprimarea actelor ilicite de violenţă în aeroporturile care deservesc
aviaţia civilă internaţională, suplimentar la Convenţia pentru reprimarea actelor ilicite
îndreptate contra siguranţei aviaţiei civile din 24 februarie 1988; Convenţia pentru reprimarea
actelor ilicite referitoare la aviaţia civilă internaţională din 10 septembrie 2010; Protocolul
suplimentar la Convenţia pentru reprimarea actelor ilicite referitoare la aviaţia civilă

18
https://www.juridice.ro/540113/manifestari-ale-terorismului-in-epoca-globalizarii.html Accesat la data de
02.01.2018

7
internaţională din 10 septembrie 2010; Protocolul de modificare a Convenţiei referitoare la
infracţiuni şi la anumite alte activităţi săvârşite la bordul aeronavelor din 4 aprilie 2014;
Convenţia privind prevenirea şi sancţionarea infracţiunilor contra persoanelor care se bucură
de protecţie internaţională, inclusiv agenţii diplomatici din 14 decembrie 1973; Convenţia
internaţională contra luării de ostatici din 17 decembrie 1979; Convenţia privind protecţia fizică
a materialelor nucleare din 26 octombrie 1979; Amendament la Convenţia privind protecţia
fizică a materialelor nucleare, în cadrul Conferinţei de la Viena, 4-8 iulie 2005; Convenţia
pentru reprimarea actelor ilicite împotriva siguranţei navigaţiei maritime din 10 martie 1988;
Protocolul Convenţiei pentru reprimarea actelor ilicite împotriva siguranţei navigaţiei maritime
din 14 octombrie 2005; Protocolul pentru reprimarea actelor ilicite împotriva siguranţei
platformelor fixe situate pe platoul continental din 10 martie 1988; Protocolul din 2005 la
Protocolul pentru reprimarea actelor ilicite împotriva siguranţei platformelor fixe situate pe
platoul continental din 14 octombrie 2005; Convenţia cu privire la marcajul explozibililor
plastici şi în folie în scopul detectării din 1 martie 1991; Convenţia internaţională pentru
reprimarea atentatelor teroriste cu explozibili din 15 decembrie 1997; Convenţia internaţională
privind reprimarea finanţării terorismului din 9 decembrie 1999; și Convenţia internaţională
privind reprimarea actelor de terorism nuclear din 13 aprilie 2005.19 După cum se poate observa,
7 dintre cele 19 instrumente țin de domeniul securității aeronautice, deoarece este frecvent
mediul în care sunt organizate atentate teroriste, din varii motive.

2.1.1. Strategia globală de luptă împotriva terorismului

Strategia globală de luptă împotriva terorismului a fost aprobată de către Adunarea

Generală a ONU la 8 septembrie 2006, prin Rezoluţia A/RES/60/288, iar aceasta este un
instrument global unic de sporire a eforturilor naționale, regionale și internaționale de
combatere a terorismului.
Cei patru piloni care stau la baza Strategiei sunt Abordarea condiților favorabile
răspândirii terorismului; Prevenirea și combaterea terorismului; Construirea capacității
statelor și consolidarea rolului ONU; și Asigurarea drepturilor omului și a statului de drept.
Strategia este transpusă în practică printr-un plan de acţiuni care cuprinde măsuri de
combatere şi prevenire a săvârşirii actelor teroriste și conform acesteia, combaterea terorismului
presupune desfăşurarea unor acţiuni diverse şi complexe care includ atât antiterorismul cât şi
contra-terorismul. Antiterorismul reprezintă măsuri ofensive pentru a preveni, descuraja şi a
răspunde la actele teroriste, în vreme ce contra-terorismul reprezintă măsurile defensive în
vederea reducerii vulnerabilităţilor la actele teroriste. Acest fapt evidenţiază faptul că activitatea
de combatere a terorismului nu comportă o soluţionare exclusiv militară, ci trebuie avute în
vedere mijloace militare coroborate cu mijloace juridice, economico-financiare, politico-
diplomatice, etc.20

19
http://www.un.org/en/index.html Accesat la data de 02.01.2018
20
https://www.un.org/counterterrorism/ctitf/en/un-global-counter-terrorism-strategy Accesat la data de
02.01.2018

8
 2.1.2. Convenția Europenă pentru reprimarea terorismului

Unul dintre obiectivele majore ale Consiliului Europei, care este independent de
Uniunea Europeană, este căutarea soluţiilor pentru reprimarea terorismului. Astfel, la data de
27 ianuarie 1977, la Strasbourg, a fost adoptată Convenția Europeană pentru Reprimarea
Terorismului, care a intrat în vigoare la 4 august 1978. Prin aceasta sunt enumerate infracţiunile
care reprezintă acte de terorism (deturnarea aeronavelor, răpirea și luarea de ostatici, utilizarea
de bombe, grenade, rachete, etc.), menţionându-se faptul că extrădarea reprezintă un mijloc
eficace pentru ca autorii unor astfel de acte să nu scape de urmărire şi de pedeapsă.
În urma adoptării, toate tratatele şi acordurile de extrădare încheiate între statele
contractante, inclusiv Convenţia Europeană de Extrădare, au fost modificate în privinţa
dispoziţiilor care erau incompatibile cu cele cuprinse în noua Convenţie.21

2.1.3. Convenția Europeană cu privire la prevenirea terorismului

(Convenţia nr. 196/2005)

În 2003, a fost creat un comitet interguvernamental, respectiv Comitetul Experţilor în

Terorism (CODEXTER), care are rolul de a urmări implementarea instrumentelor legale
împotriva terorismului şi de a asigura coordonarea activităţilor Consiliului Europei în privinţa
combaterii terorismului.
CODEXTER a redactat şi a supus spre aprobare Convenţia Europeană cu privire la
prevenirea terorismului, fiind semnată la Varşovia, la data de 16 mai 2005 și denumită în cele
din urmă Convenţia nr. 196/2005. Scopul acesteia este de a îmbunătăţi eforturile părţilor
semnatare în prevenirea terorismului, prin măsurile care pot fi luate la nivel naţional, dar şi prin
intermediul cooperării internaţionale, în contextul existenţei unui cadru juridic guvernat de
tratate multilaterale sau bilaterale, dar şi de alte acorduri încheiate de către părţi.
Acţiunile întreprinse de Consiliului Europei prin intermediul CODEXTER sunt
fundamentate pe ideea de bază potrivit căreia orice lege penală sau altă măsură va fi luată cu
deplina respectare a drepturilor omului şi cu respectarea regulilor statului de drept, având ca
scop final stimularea cooperării internaţionale în vederea aducerii teroriştilor în faţa justiţiei.
Pentru aceasta, Consiliul Europei a adoptat, la 19 mai 2015, un Protocol adiţional la Convenţia
nr. 196/2005, generat de nevoia de reglementare suplimentară cu privire la fenomenul
luptătorilor străini și, de asemenea, a fost adoptat un Plan de Acţiune cu privire la lupta
împotriva extremismului violent şi radicalizării care conduc la terorism.
Prin Protocolul adiţional sunt definite sintagme precum „participare în asociere sau
grup” în scopul comiterii de acte teroriste, „pregătirea pentru terorism”, „călătorie în afara
graniţelor” în scopul terorismului, „finanţarea călătoriei în afara graniţelor” în scopul
terorismului, „organizarea şi facilitarea călătoriei în afara graniţelor” în scopul terorismului.

21
https://www.coe.int/en/web/conventions/full-list/-/conventions/treaty/090 Accesat la data de 02.01.2018

9
Astfel, se instituie obligația părților semnatare Convenției de a defini și asigura incriminarea
prin legile naţionale a faptelor definite în Protocolul adiţional.
Planul de Acţiune a fost destinat să acopere perioada 2015-2017 şi a avut două mari
obiective, respectiv consolidarea cadrului juridic care reglementează terorismul şi extremismul
violent; și prevenirea şi lupta împotriva radicalizării terorismului prin măsuri concrete în
sectorul public şi în mod particular în şcoli, închisori şi prin intermediul internetului. Cu privire
la primul obiectiv, măsurile concrete propuse de Plan au fost semnarea şi ratificarea de către
statele membre, dar şi statele vecine, a instrumentelor legale adoptate de către Consiliul
Europei; elaborarea unor recomandări noi cu privire la teroriştii care acţionează individual; şi
diseminarea jurisprudenţei Curții Europene a Drepturilor Omului. Cel de-al doilea obiectiv este
fundamentat pe ideea esenţială potrivit căreia o cultură democratică se poate realiza numai prin
educaţie, astfel încât să poată fi contracarate mesajele extremiste ale teroriştilor care pretind
legitimitate prin afirmarea unor misiuni de natură religioasă.
O deosebită atenție a fost acordată faptului că radicalizarea fenomenului terorismului îşi
are originea şi în recrutarea adepţilor în închisori, aceştia fiind în mod primar expuşi unor
abordări radicale şi violente determinate de condiţiile de încarcerare dar și faptul că internetul
oferă, la rândul său, premisele pentru radicalizare, în contextul în care sunt diseminate mesaje
fundamentate pe ură, în toate formele ei de manifestare, mesaje care au un mare impact
emoţional, în special asupra tinerilor.22

2.1.4. Strategia Uniunii Europene de combatere a terorismului

În ceea ce privește Uniunea Europeană, Consiliul European a adoptat, la data de 30

noiembrie 2005, la Bruxelle, Strategia Uniunii Europene de combatere a terorismului, care
vizează combaterea terorismului la nivel mondial cu respectarea drepturilor omului şi creşterea
siguranţei în Europa, în scopul asigurării unui spaţiu de libertate, securitate şi justiţie pentru
cetăţenii Europei.
Această Strategie porneşte de la înţelegerea faptului că se poate vorbi de securitatea
Uniunii Europene numai în contextul în care combaterea terorismului se realizează la nivel
mondial, pe baza unei cooperări, atât cu ţări terţe, cât şi cu organizaţiile internaţionale şi
regionale. Cooperarea se realizează prin dialoguri politice la nivel înalt, adoptarea unor clauze,
acorduri de cooperare sau realizarea unor proiecte specifice de consolidare a capacităţii şi
asistenţei acordate unor ţări strategice.
Strategia este axată pe patru piloni principali, respectiv, Prevenirea, Protecţia,
Urmărirea şi Răspunsul. Primul pilon, Prevenirea, a condus la adoptarea unei Strategii a
Uniunii Europene pentru combaterea radicalizării și recrutării în scopuri teroriste, fiind
revizuită în luna iunie 2014 de către Consiliul European, datorită fenomenului persoanelor care
acţionează singure (Lupii Singuratici)23 şi a luptătorilor străini, dar şi de modul în care teroriştii
au început să valorifice spaţiul cibernetic. Al doilea pilon, Protecția, reprezintă protecţia

22
https://www.coe.int/en/web/conventions/full-list/-/conventions/treaty/196 Accesat la data de 02.01.2018
23
http://foreignpolicy.com/2017/05/23/the-islamic-state-and-the-end-of-lone-wolf-terrorism/ Accesat la data de
02.01.2018

10
cetăţenilor, a infrastructurilor critice şi reducerea vulnerabilităţii la atacurile teroriste, iar
direcțiile de acțiune sunt protejarea frontierelor externe, îmbunătăţirea securităţii
transporturilor, protejarea ţintelor strategice şi reducerea vulnerabilităţii infrastructurilor critice.
Al treilea pilon,Urmărirea, are în vedere combaterea capacităţii de planificare şi organizare a
organizaţiilor teroriste, dar şi aducerea teroriştilor în faţa justiţiei, iar direcțiile de acțiune sunt
consolidarea capacităţilor naţionale de luptă împotriva terorismului, îmbunătăţirea cooperării
practice şi schimbului de informaţii, în special prin intermediul Europol şi Eurojust, abordarea
chestiunii finanţării terorismului şi dejucarea mijloacelor de organizare a atacurilor şi a
mijloacelor de comunicare a organizaţiilor teroriste. În cele din urmă, al patrulea pilon,
Răspunsul, are în vedere pregătirea gestionării şi reducerii la minimum a consecinţelor unui
atac terorist.24
În 2004, Consiliul European a adoptat o declaraţie privind combaterea terorismului, ca
urmare a atacurilor teroriste comise la Madrid, iar prin respectiva declaraţie a fost creat postul
de coordonator pentru lupta împotriva terorismului. Din 19 septembrie 2007, această funcție
este deținută de către Gilles de Kerchove, fiind responsabil de coordonarea activităților
Consiliului European care vizează combaterea terorismului; prezentarea unor recomandări în
materie de politici și propunerea unor domenii prioritare de acțiune către Consiliu, pe baza
analizei amenințărilor și a rapoartelor întocmite de Centrul de analiză a informațiilor al UE și
de Europol; monitorizarea îndeaproape a punerii în aplicare a Strategiei UE de combatere a
terorismului; menținerea unei viziuni de ansamblu asupra tuturor instrumentelor aflate la
dispoziția Uniunii Europene, în vederea transmiterii unor rapoarte periodice Consiliului și
pentru a da curs în mod eficace deciziilor Consiliului; asigurarea faptului că UE joacă un rol
activ în lupta împotriva terorismului; și îmbunătățirea comunicării dintre UE și țările terțe în
acest domeniu. Cele mai recente domenii de activitate în care s-a concretizat activitatea
coordonatorului pentru lupta împotriva terorismului sunt cele conexate la luptătorii străini și
repatriați, cooperatrea internațională și monitorizarea instrumentelor existente. În 2014, în
cadrul orientărilor strategice privind justiția și afacerile interne, Consiliul European a reafirmat
rolul important al coordonatorului în lupta împotriva terorismului.25

2.2. Cadrul juridic național pentru combaterea terorismului

Pintre principalele amenințări la adresa României, conform Strategiei Naționale de

Apărare a Țării pentru perioada 2015-2019, este terorismul, reprezentat ca o ameninţare
persistentă, cu forme de manifestare dificil de anticipat şi contracarat, inclusiv din perspectiva
identificării şi destructurării fluxurilor de recrutare şi finanţare a acestor activităţi, iar
contingentele naţionale care participă la misiuni externe sunt expuse riscurilor şi ameninţărilor
generate de acţiunile forţelor, organizaţiilor şi grupărilor teroriste.26

24
https://register.consilium.europa.eu/doc/srv?l=EN&f=ST%2014469%202005%20REV%204 Accesat la data
de 02.01.2018
25
http://www.consilium.europa.eu/ro/policies/fight-against-terrorism/counter-terrorism-coordinator/ Accesat la
data de 02.01.2018
26
Strategia Națională de Apărare a Țării pentru perioada 2015-2019, Administrația Prezidențială, București,
2015, p.14

11
 Cadrul juridic național pentru combaterea terorismului este reprezentat de Legea nr.
535 din 2004.

2.2.1. Legea nr. 535/2004

Legea din România cu privire la combaterea terorismului definește terorismul ca

reprezentând ansamblul de acțiuni și/sau amenințări care prezintă pericol public și afectează
securitatea națională, fiind săvârșite premeditat de entități teroriste, motivate de concepții și
atitudini extremiste, ostile față de alte entități, împotriva cărora acționează prin modalități
violente și/sau distructive și au ca scop realizarea unor obiective specifice, de natură politică.
Articolul 32 din lege defineşte ca acte de terorism comunicarea de informaţii false, care pune
în pericol siguranţa zborului sau navigaţiei unei nave ori aeronave; nerespectarea regimului
armelor şi muniţiilor, a regimului materialelor nucleare şi al altor materii radioactive, precum
şi nerespectarea regimului materiilor explozive; atentatul care pune în pericol securitatea
naţională, atentatul contra unei colectivităţi şi actele de diversiune; etc.27
Autoritatea naţională în prevenirea şi combaterea terorismului este Serviciul Român de
Informații, având o o responsabilitate complexă, care necesită măsuri şi acţiuni concertate
precum culegerea de informaţii, analiza multisursă, monitorizarea, intervenţia
anti/contrateroristă, cooperarea cu instituţiile şi autorităţile publice care fac parte din Sistemul
Naţional de Prevenire şi Combatere a Terorismului (SNPCT), precum Serviciul de Informații
Externe, Ministerul Administraţiei şi Internelor, Ministerul Apărării Naţionale, Ministerul
Afacerilor Externe, etc; dar şi cooperarea cu partenerii internaționali.
Misiunea SRI este de a proteja România de ameninţarea teroristă, iar obiectivul este
identificarea şi eliminarea vulnerabilităţilor şi a factorilor de risc, dejucarea intenţiilor şi
planurilor entităţilor teroriste şi, nu în ultimul rând, împiedicarea importului de problematică
teroristă din zonele de conflict către România şi spaţiul european. Pentru îndeplinirea acestei
misiuni, își unesc eforturile trei departamente distincte, respectiv Departamentul dedicat
culegerii de informaţii, care asigură monitorizarea constantă şi analiza riscurilor teroriste la
nivel naţional şi în raport cu evoluţia globală a fenomenului terorist; Brigada Antiteroristă, care
asigură misiuni de intervenţie antiteroristă (prevenire), prin măsuri specifice de securitate
diplomatică la obiectivele aflate în responsabilitatea SRI, securitatea zborurilor operatorilor
aerieni înmatriculaţi în România, control de securitate pe toate cele 16 aeroporturi ale aviaţiei
civile existente în ţară şi de intervenții pirotehnice la obiectivele aflate în responsabilitate
permanentă sau temporară; și misiuni de intervenţie contrateroristă (combatere), prin măsuri
tactice şi/sau pirotehnice la nivel naţional; și Centrul de Coordonare Operativă Antiteroristă
(CCOA), care constituie interfaţa SRI cu instituţiile şi autorităţile naţionale ce fac parte din
SNPCT. Într-o situaţie de criză teroristă, acesta asigură, logistic şi operaţional, funcţionarea
Centrului Naţional de Acţiune Antiteroristă (CNAA), structură activată ad-hoc pentru
soluţionarea situaţiei de criză teroristă.28

27
Legea nr. 535 din 25 noiembrie 2004 (actualizată până la data de 22 noiembrie 2016) cu privire la combaterea
terorismului, Emitent – PARLAMENTUL ROMÂNIEI
28
https://www.sri.ro/prevenirea-si-combaterea-terorismului Accesat la data de 02.01.2018

12
 CAPITOLUL III – Reglementări de securitate aeronautică

După cum am menționat în capitolul II, dintre cele 19 instrumente care reprezintă cadrul
legal internaţional împotriva terorismului, 7 dintre acestea țin de domeniul securității
aeronautice, deoarece este frecvent mediul în care sunt organizate atentate teroriste, din varii
motive.

3.1. Legislația în domeniul securității aeronautice

3.1.1. Legislația internațională

La nivelul Uniunii Europene, în cadrul legislației internaționale pentru securitatea

aviației civile și facilități aeronautice, există patru regulamente și o directivă.
Primul regulament, Regulamentul (CE) nr. 300/2008 al Parlamentului European şi al
Consiliului, a fost consolidat în 11 martie 2008 și privește norme comune în domeniul securității
aviației civile, precum definiții ca „aviație civilă”,care înseamnă orice operațiune de transport
aeriaă efectuată de o aeronavă civilă, „securitate aeronautică”, care înseamnă combinarea
măsurilor și resurselor umane și materiale, menite să protejeze aviația civilă împotriva actelor
de intervenție ilicită care pun în pericol securitatea aviației civile, „articole interzise”, care
înseamnă arme, explozivi sau alte dispozitive, articole sau substanțe periculoase care pot fi
folosite pentru a comite un act de intervenție ilicită care pune în pericol securitatea aviației
civile, etc; sau măsuri generale care vizează metodele de control de securitate, categoriile de
articole care pot fi interzise, criteriile de recrutare a personalului și metodele de instruire, etc.;
sau controlul de securitate al pasagerilor și al bagajelor de mână, spre exemplu că toți pasagerii
care se află la plecare, în transfer sau în tranzit, precum și bagajele lor de mână sunt supuși unui
control de securitate pentru a se preveni introducerea unor articole interzise în zonele de
securitate cu acces restricționat și la bordul aeronavei.29
Al doilea regulament, Regulamentul (UE) nr. 1254/2009 al Comisiei Europene, a fost
consolidat în 18 decembrie 2009 și privește stabilirea criteriilor care să permită statelor membre
să deroge de la standardele de bază comune în domeniul securităţii aviaţiei civile şi să adopte
măsuri de securitate alternative, precum asigurea unui nivel adecvat de protecție pe baza unei
evaluări locale a riscurilor la aeroporturi sau în zone demarcate ale aeroporturilor, unde traficul
este limitat la categorii precum aeronave cu o masă maximă la decolare mai mică de 15.000
kilograme; zboruri operate de transportatori aerieni, de fabricanți de aeronave sau de societăți
de întreținere, care nu implică transportul de pasageri și bagaje sau de marfă și poștă; sau zboruri
cu aeronave cu o masă maximă la decolare mai mică de 45.500 kilograme pentru transportul
propriilor angajați și al pasagerilor neplătitori sau al bunurilor, ca sprijin pentru derularea
activităților companiei.30

29
http://www.caa.ro/media/docs/H_1.1._a_Regulamentul_(CE)_nr._300-2008.pdf Accesat la data de 03.01.2018
30
http://www.caa.ro/media/docs/H_1.2._Regulamentul_(UE)_nr._1254-2009_al_Comisiei.pdf Accesat la data
de 03.01.2018

13
 Al treilea regulament, Regulamentul (UE) nr. 72/2010 al Comisiei Europene, a fost
consolidat în 26 ianuarie 2010 și privește stabilirea procedurilor de efectuare a inspecțiilor
Comisiei în domeniul securității aeronautice, precum criterii de calificare pentru inspectorii
Comisiei care trebuie să aibă experiența teoretică și practică relevantă și să fi absolvit cu succes
un curs de formare asigurată de serviciile Comisiei; efectuarea inspecțiilor care se bazează pe
culegerea sistematică de informații utilizând tehnici precum observații, verificări, sau interviuri;
sau efectuarea raportului de inspecție, la care se aplică clasificări precum conform în totalitate,
conform, dar sunt de dorit îmbunătățiri, neconform, etc.31
Al patrulea regulament, Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/1998 al
Comisiei, a fost consolidat în 5 noiembrie 2015 și privește stabilirea măsurilor detaliate de
implementare a standardelor de bază comune în domeniul securității aviației, precum zonele de
securitate cu acces restricționat care includ o parte a unui aeroport la care au acces pasagerii
care pleacă și care au fost supuși controlului de securitate, o parte a unui aeroport prin care pot
să treacă sau în care pot fi păstrate bagajele de cală care urmează să plece și care au fost supuse
controlului de securitate, cu excepția cazului în care este vorba despre bagaje securizate și o
parte a unui aeroport destinată pentru parcarea unei aeronave în vederea îmbarcării sau
încărcării acesteia; părțile critice ale zonelor de securitate cu acces restricționat care includ toate
părțile unui aeroport la care au acces pasagerii care pleacă și care au fost supuși controlului de
securitate și toate părțile unui aeroport prin care pot să treacă sau în care pot fi păstrate bagajele
de cală care urmează să plece și care au fost supuse controlului de securitate, cu excepția cazului
în care este vorba despre bagaje securizate; sau accesul în zona de operațiuni aeriene care poate
fi autorizat numai dacă persoanele sau vehiculele au un motiv întemeiat să se afle în această
zonă, precum tururile de aeroport cu ghid, efectuate sub escorta unor persoane autorizate.32
Ultimul act normativ, Directiva (UE) 2016/1148 a Parlamentului European și a
Consiliului, a fost consolidată în 6 iulie 2016 și privește măsuri pentru un nivel comun ridicat
de securitate a rețelelor și a sistemelor informatice în Uniune, precum definiții ca „securitatea
rețelelor și a sistemelor informatice”, care înseamnă capacitatea unei rețele și a unui sistem
informatic de a rezista, la un nivel de încredere dat, oricărei acțiuni care compromite
disponibilitatea, autenticitatea, integritatea sau confidențialitatea datelor stocate sau transmise
sau prelucrate ori a serviciilor conexe oferite de rețeaua sau de sistemele informatice respective
sau accesibile prin intermediul acestora, „strategie națională privind securitatea rețelelor și a
sistemelor informatice”, care înseamnă un cadru care furnizează obiective și priorități strategice
privind securitatea rețelelor și a sistemelor informatice la nivel național, „incident”, care
înseamnă orice eveniment care are un efect real negativ asupra securității rețelelor și a
sistemelor informatice, etc; desemnarea autorităților competente la nivel național și punctul
unic de contact, respectiv că fiecare stat membru desemnează una sau mai multe autorități
competente la nivel național privind securitatea rețelelor și a sistemelor informatice; sau
stabilirea unui grup de cooperare, pentru a sprijini și pentru a facilita cooperarea strategică și
schimbul de informații între statele membre, pentru a consolida încrederea și în vederea
obținerii unui nivel comun ridicat de securitate a rețelelor și a sistemelor informatice în
Uniune.33

31
http://www.caa.ro/media/docs/Regulamentul_(UE)_nr._72_-_2010_al_Comisiei.pdf Accesat la data de
03.01.2018
32
http://www.caa.ro/media/docs/R1998_per_2015_RO.pdf Accesat la data de 03.01.2018
33
http://www.caa.ro/media/docs/Directiva_1148_per_2016_RO.pdf Accesat la data de 03.01.2018

14
 3.1.2. Legislația națională

În cadrul legislației naționale pentru securitatea aviației civile și facilități aeronautice,

există șapte acte normative.
Primul act normativ, Ordonanța Guvernului nr. 17/2011, privește controlul calităţii în
domeniul securităţii aviaţiei civile, precum termeni și expresii ca Convenţia de la Chicago, care
reprezintă Convenţia privind aviaţia civilă internaţională, semnată la Chicago la data de 7
decembrie 1944, la care România a aderat prin Decretul de Stat, OACI, care înseamnă
Organizaţia Aviaţiei Civile Internaţionale, CEAC, care înseamnă Conferinţa Europeană a
Aviaţiei Civile, etc; atribuțiile Ministerului Transporturilor şi Infrastructurii, ca asigurarea
condiţiilor de exercitare în România, în securitatea aviaţiei civile, a competenţelor Comisiei cu
privire la inspecţiile Comisiei în domeniul securităţii aeronautice; sau că persoanele certificate
ca auditori de securitate a aviaţiei civile sunt evidenţiate în Tabelul auditorilor de securitate a
aviaţiei civile, care este făcut public şi actualizat de autoritatea competentă, prin structura cu
responsabilităţi în domeniul securităţii aviaţiei civile.34
Al doilea act normativ, Ordinul Ministrului Transporturilor şi Infrastructurii nr.
326/2012, privește aprobarea Programului naţional de pregătire în domeniul securităţii aviaţiei
civile – PNPSA.35
Al treilea act normativ, Ordinul Ministrului Transporturilor şi Infrastructurii nr.
879/2009, privește aprobarea Metodologiei de executare a procedurilor de control al calităţii în
domeniul securităţii aviaţiei civile.36
Al patrulea act normativ, Ordinul Ministrului Transporturilor nr. 1547/2013, privește
delegarea de competenţă şi desemnarea Regiei Autonome “Autoritatea Aeronautică Civilă
Română” ca organism tehnic specializat pentru exercitarea unor atribuţii ce revin autorităţii
competente în domeniul securităţii aviaţiei civile, la nivel naţional, precum şi pentru stabilirea
unor măsuri necesare realizării acestei delegări de competenţe.37
Al cincilea act normativ, Hotărârea Guvernului nr. 842/2015, privește stabilirea unor
contravenţii în domeniul securităţii aviaţiei civile, precum şi pentru aprobarea modelului
procesului-verbal de constatare a contravenţiilor şi aplicare a sancţiunilor contravenţionale, de
exemplu constituirea unor contravenţii în cazul împiedicării intenţionate a activităţilor de
monitorizare a conformităţii desfăşurate de un auditor de securitate a aviaţiei civile sau
incapacitatea ori refuzul structurii care face obiectul activităţii de monitorizare a conformităţii
de a furniza informaţiile solicitate de un auditor de securitate a aviaţiei civile; contravențiile
acestea se sancționează, după caz, cu o amendă între 3.000 și 10.000 de lei; sau că Autoritatea
Aeronautică Civilă Română poate dispune modificarea, suspendarea sau revocarea
documentelor de certificare/autorizare emise pe numele structurii supuse activităţii de

34
http://www.caa.ro/media/docs/H_2.1.b._O.G._17-2011_CONS_01.01.2014.pdf Accesat la data de 03.01.2018
35
http://www.caa.ro/media/docs/H_2.3.a_OMTI_326-2012.pdf Accesat la data de 03.01.2018
36
http://www.caa.ro/media/docs/Ordin_nr._879_din_2009.html Accesat la data de 03.01.2018
37
http://www.caa.ro/media/docs/H_2.5._OMTI_1547-2013.pdf Accesat la data de 03.01.2018

15
monitorizare a conformităţii, dacă situaţia o impune, în conformitate cu reglementările
aplicabile în vigoare.38
Al șaselea act normativ, Ordinul Ministrului Transporturilor nr. 365/2016, privește
stabilirea personalului împuternicit să constate contravenţiile şi să aplice amenzile prevăzute de
Hotărârea Guvernului nr. 842/2015 privind stabilirea unor contravenţii în domeniul securităţii
aviaţiei civile, precum şi pentru aprobarea modelului procesului-verbal de constatare a
contravenţiilor şi aplicare a sancţiunilor contravenţionale.39
Ultimul act normativ, Ordinul Ministrului Transporturilor nr. 1613/2014, privește
aprobarea Programului naţional de control al calităţii în domeniul securităţii aviaţiei civile -
PNCC-SECA.40

3.1.3. Reguli de securitate ale aviației civile aplicabile în cadrul Aeroportului

Internațional Henry Coandă București

În domeniul securității aviației civile, România, ca stat membru al Uniunii Europene,

aplică standardele de bază comune, stabilite la nivel comunitar. În vederea aplicării măsurilor
de securitate, concomitent cu asigurarea condițiilor optime pentru procesarea pasagerilor,
Compania Națională Aeroporturi București are un puternic parteneriat cu instituțiile și
autoritățile publice cu responsabilități în domeniul securității aeronautice, precum Serviciul
Român de Informații, Poliția de Frontieră, Birou Vamal, Poliția Transporturi Aeriene,
Jandarmeria Română, etc.
Deși pasagerii sunt familiarizați cu formalitățile parcurse în cadrul procesului de
îmbarcare, de la înregistrarea la check-in și până la îmbarcarea în aeronavă, trebuie menționat
faptul că la aeroport sunt aplicate și alte măsuri de securitate pentru asigurarea securității
pasagerilor.
Pasagerii care utilizează terminalele pentru îmbarcarea în aeronave parcurg o serie de
formalități, precum controlul biletelor, controlul de securitate, efectuarea formalităților de ieșire
din țară, iar personalul de securitate al aeroportului asigură atât respectarea măsurilor de
securitate aplicate cât și suport pentru pasageri privind aspectele legate de securitatea
aeroportuară.
În actualul context internațional de securitate, Compania Națională Aeroporturi
București recomandă pasagerilor să depună toate diligenţele pentru prezentarea la aeroport în
timp util în vederea efectuării tuturor formalităţilor premergătoare zborului, respectiv check-in,
verificarea biletelor, control de securitate, control de frontieră, control vamal, etc., iar pasagerii
sunt în exclusivitate răspunzători de pierderea cursei în cazul neprezentării în timp util la
aeroport pentru parcurgerea formalităților.

38
http://www.caa.ro/media/docs/HG_842_2015.pdf Accesat la data de 03.01.2018
39
http://www.caa.ro/media/docs/OMT_361_2016.pdf Accesat la data de 03.01.2018
40
http://www.caa.ro/media/docs/Ordin_1613_2014.pdf Accesat la data de 03.01.2018

16
 În privința controlului de securitate al pasagerilor și al bagajelor acestora, pasagerii nu
trebuie să accepte să transporte în bagajele proprii, sub niciun motiv, obiecte sau pachete de la
alte persoane, indiferent de natura relațiilor cu acestea și, de asemenea, trebuie să evite
transportul obiectelor de valoare în bagajul de cală și, cel mai importnat, lăsarea bagajelor
nesupravegheate în zonele publice ale aeroportului este interzisă, acsetea putând fi considerate
suspecte și pot fi chiar distruse din rațiuni de securitate. Accesul în zona filtrelor de control de
securitate este permis doar posesorilor unei cărți de îmbarcare valabile și numai după verificarea
acesteia de personalul de securitate al operatorului de aeroport. La filtrele de control de
securitate, pasagerii sunt obligați să respecte indicațiile operatorilor de securitate, iar în vederea
parcurgerii controlului de securitate pasagerii trebuie să-și scoată haina, cureaua, ceasul, să
golească conținutul buzunarelor, să le pună în tava de plastic special destinată și să le prezinte
separat pentru controlul de securitate (operatorii de securitate pot solicita pasagerului să înlăture
și alte elemente de îmbrăcăminte sau alte obiecte, dacă este cazul). Înainte de parcurgerea
controlului de securitate, computerele portabile, tabletele și alte aparate electrice de mari
dimensiuni trebuie scoase din bagajele de mână și prezentate separat pentru controlul de
securitate. Iar înainte de efectuarea controlului de securitate, lichidele, aerosolii și gelurile
trebuie scoase din bagajele de mână și supuse controlului de securitate separat de celelalte
articole din bagajele de mână.
Printre articolele interzise la îmbarcare se numără pistoale, arme de foc sau alte
dispozitive care lansează proiectile, care pot fi utilizate sau par că pot fi utilizate pentru a cauza
vătămări grave prin lansarea de proiectile; dispozitive cu efect paralizant, concepute special
pentru a paraliza sau a imobiliza; obiecte cu vârf ascuțit sau cu muchie ascuțită, care pot fi
utilizate pentru a cauza vătămări grave; unelte de lucru, care pot fi utilizate atât pentru a
cauza vătămări grave, cât și pentru a pune în pericol siguranța aeronavei; instrumente
contondente, care pot fi utilizate pentru a cauza vătămări grave atunci când sunt folosite
pentru a lovi; și substanțe și dispozitive explozive și incendiare, care pot fi utilizate sau care
par că pot fi utilizate pentru a cauza vătămări grave sau care pot pune în pericol siguranța aero­
navei. Pot fi acordate și exceptări, precum mâncarea pentru bebeluși sau lichide achiziționate
în zona de securitate cu acces restricționat din punctele de vânzare supuse procedurilor de
securitate aprobate în cadrul Programului de securitate al aeroportului.41

BIBLIOGRAFIE

41
http://www.bucharestairports.ro/ro/pasageri/reguli-de-securitate-a-aviatiei-civile-aplicabile-la-cnab-aihcb
Accesat la data de 03.012018

17
Literatura de specialitate:
1. Anthony D. Smith, Nationalism: Theory, Ideology, History, (a 2-a ediție), Polity Press,
Cambridge, 2010
2. Bruce Hoffman, Inside Terrorism (revised and expanded edition), ColumbiaUniversity
Press, New York, 2006
3. Brynjar Lia, Globalisation and The Future of Terrorism: Patterns and Predictions,
Routledge, Londra, 2005
4. C.J.M. Drake, The Role of Ideology in Terrorists Target Selection, Terrorism and
Political Violence, Vol. 10, No.2, FRANK CASS, Londra, 1998
5. Ely Karmon, Coalitions between terrorist organizations – Revolutionaries,
nationalists and islamists, Martinus Nijfoff Publishers, Leiden/Boston, 2005
6. Fawaz A. Gerges, ISIS, A History, Princeton University Press, Princeton and Oxford,
New Jersey, 2016
7. John A. Turner, Religious Ideology and the roots of the global jihad. Salafi Jihadism
and International Order., Palgrave McMillan, New York, 2014
Dicționare:
1. Angus Stevenson, Oxford Dictionary of English, (a 3-a ediție), Oxford University
Press, Oxford, 2010
2. John Richard Thackrah, Dictionary of Terrorism, Ed, Routledge, Londra, 2004
Legislație:
1. Terorismul. Dimensiune geopolitică și geostrategică. Războiul terorist. Războiul
împotriva terorismului., Centrul de Studii Strategice de Securitate, ACADEMIA DE
ÎNALTE STUDII MILITARE, STATUL MAJOR GENERAL, MINISTERUL
APĂRĂRII NAȚIONALE, București, 2002
2. Strategia Națională de Apărare a Țării pentru perioada 2015-2019, Administrația
Prezidențială, București, 2015
3. Legea nr. 535 din 25 noiembrie 2004 (actualizată până la data de 22 noiembrie 2016)
cu privire la combaterea terorismului, Emitent – PARLAMENTUL ROMÂNIEI
Surse electronice (Site-uri Web):
1. http://www.jewishvirtuallibrary.org/lohamei-herut-yisrael-lehi
2. http://www.kaskas.com/home/wp-content/uploads/2013/11/Quran-Abdel-Haleem-
Translation-1.pdf
3. https://www.thereligionofpeace.com/attacks/europe-attacks.aspx
4. https://www.juridice.ro/540113/manifestari-ale-terorismului-in-epoca-
globalizarii.html
5. http://www.un.org/en/index.html
6. https://www.un.org/counterterrorism/ctitf/en/un-global-counter-terrorism-strategy
7. https://www.coe.int/en/web/conventions/full-list/-/conventions/treaty/090
8. https://www.coe.int/en/web/conventions/full-list/-/conventions/treaty/196
9. http://foreignpolicy.com/2017/05/23/the-islamic-state-and-the-end-of-lone-wolf-
terrorism/
10. https://register.consilium.europa.eu/doc/srv?l=EN&f=ST%2014469%202005%20RE
V%204

18
11. http://www.consilium.europa.eu/ro/policies/fight-against-terrorism/counter-terrorism-
coordinator/
12. https://www.sri.ro/prevenirea-si-combaterea-terorismului
13. http://www.caa.ro/media/docs/H_1.1._a_Regulamentul_(CE)_nr._300-2008.pdf
14. http://www.caa.ro/media/docs/H_1.2._Regulamentul_(UE)_nr._1254-
2009_al_Comisiei.pdf
15. http://www.caa.ro/media/docs/Regulamentul_(UE)_nr._72_-_2010_al_Comisiei.pdf
16. http://www.caa.ro/media/docs/R1998_per_2015_RO.pdf
17. http://www.caa.ro/media/docs/Directiva_1148_per_2016_RO.pdf
18. http://www.caa.ro/media/docs/H_2.1.b._O.G._17-2011_CONS_01.01.2014.pdf
19. http://www.caa.ro/media/docs/H_2.3.a_OMTI_326-2012.pdf
20. http://www.caa.ro/media/docs/Ordin_nr._879_din_2009.html
21. http://www.caa.ro/media/docs/H_2.5._OMTI_1547-2013.pdf
22. http://www.caa.ro/media/docs/HG_842_2015.pdf
23. http://www.caa.ro/media/docs/OMT_361_2016.pdf
24. http://www.caa.ro/media/docs/Ordin_1613_2014.pdf
25. http://www.bucharestairports.ro/ro/pasageri/reguli-de-securitate-a-aviatiei-civile-
aplicabile-la-cnab-aihcb

19