UNIVERSITATEA DE STAT DIN REPUBLICA MOLDOVA

FACULTATEA RELAȚII INTERNAȚIONALE, ȘTIINȚE POLITICE ȘI

ADMINISTRATIVE

DEPARTAMENTUL RELAȚII INTERNAȚIONALE

Referat

„Implicațiile procesului de globalizare asupra securităţii

internaţionale și sistemelor de state”

Autor: ROTARENCO Angela, grupa 301 RI

Cordonator: BUSUNCIAN Tatiana, dr. conf. univ.

STERCUL Natalia, dr. conf. univ.

ILASCIUC Andrei, asistent univ.

ROTARI Natalia, asistent univ.

Chișinău 2022
 Planul cercetării:

1. Introducere.........................................................................................................................3
2. Abordarea teoretico-metodologică a conceptelor de bază a
cercetării .........................5
3. Aspecte teoretice și practice ale implicațiilor procesului de globalizare asupra
securităţii internaţionale și sistemelor de
state................................................................7
4. Transformările mediului de securitate și impactul acestora asupra sistemelor de
state ...................................................................................................................................1
3
5. Noul sistem de securitate internațională în contextul schimbărilor la nivelul statelor,
sistemelor regionale și
internaționale .............................................................................15
6. Rolul securității internaționale în transformarea sistemelor de state și perspectiva
evoluției acestora .............................................................................................................17
7. Concluzii și recomandări ................................................................................................21
8. Bibliografie ......................................................................................................................23
 1. Introducere
Actualitatea și importanța problemei abordate
Problema securității este un clasic în sistemul politic Westfalian al lumii. Încă din
momentul înființării, statul a fost preocupat de păstrarea suveranității, adică de securitatea sa
națională, înțeleasă de la bun început, în primul rând, ca prevenirea agresiunii externe. În
condițiile moderne, acest concept include și aspecte legate de pericolul destabilizarii interne. În
legătură cu interdependența în creștere a lumii, problema este dezvoltată în continuare în cadrul
securității regionale și al securității internaționale.
Studiul securității internaționale din perspectiva proceselor de integrare şi globalizare, cu
toate şansele şi oportunitățile pe care acestea le aduc, dar şi cu atât de numeroase sfidări impuse,
este o necesitate care a obligat mulți cercetători ai domeniului să-i acorde un vast spațiu de
investigație. Printre cele mai stringente provocări contemporane la adresa mediului internațional
de securitate pot fi enumerate mai multe, dintre care, în primul rând, amenințările ce derivă din
procesele globalizării.
Globalizarea este fenomenul cu cea mai puternică dezvoltare la nivel mondial şi cu efect
negativ asupra mediului contemporan de securitate, care a cunoscut o amploare deosebită după
Războiul Rece, când s-a produs ruperea barierelor ideologice, culturale, politice, economice şi
tehnologice dintre Vest şi Est, dar şi expansiunea principiilor de liberalizare a pieţei de capital.
Prin procesele care le incumbă şi, pentru viitor, globalizarea va genera tensiuni multiple
care vor influenţa, nu întotdeauna pozitiv, mediul internaţional de securitate. Fragmentarea şi
integrarea, localizarea şi internaţionalizarea, centralizarea şi descentralizarea sunt doar câteva
dintre situaţiile care pot genera insecuritate. Astfel că globalizarea nu este numai un drum direct
şi uşor către pace şi stabilitate, fenomenul în derulare putând crea şi multe momente care să
ameninţe securitatea existentă la anumite niveluri şi perioade de timp.
Globalizarea este un catalizator al multor provocări, iar efectele sale se resimt pentru că
au adus în centrul atenţiei comunitățiii internaționale probleme precum armele convenţionale,
corupţia, comunicaţiile, finanţele globale, comerţul internaţional, conflictele interstatale,
sănătatea, drepturile omului, comunicarea globală, conservarea naturii, armele nucleare,
biologice şi chimice, poluarea, refugiaţii, migraţia, traficul de ființe umane, traficul de droguri,
crima organizată transfrontalieră şi, nu în ultimul rând, terorismul. Toate aceste amenințări

3
transnaţionale, profitând de permeabilitatea frontierelor, şi-au majorat şansele de a se propaga la
scară planetară, generând noi amenințări, care se configurează cu o viteză şi o reacție
nemaipomenită. Datorită procesului de globalizare, acestea se transformă în vulnerabilități de o
nouă dimensiune, astfel încât este greu de determinat dacă provin de la actori statali sau
nonstatali.
Manifestată prin accentuarea interdependenţelor multiple dintre state, precum şi prin
liberalizarea fluxurilor mondiale de mărfuri, servicii, capital şi informaţii, globalizarea a făcut ca
riscurile interne şi externe să se poată genera şi potenţa în mod reciproc. Pe fundalul unei creşteri
a gradului de complexitate şi de impredictibilitate al ameninţărilor internaţionale, îmbunătăţirea
mediului de securitate internaţional impune ca măsurile interne de management al crizelor să fie
mai bine coordonate, iar schimbul de informaţii strategice între statele implicate să se producă în
timp real.
Globalizarea surselor de amenințare determină, în cele din urmă, noua natură a
conflictelor, care sunt mai degrabă amenințări la adresa informațiilor şi mediului înconjurător
decât conflicte pur militare.

Scopului cercetării – determinarea implicațiilor procesului de globalizare asupra

securităţii internaţionale și sistemelor de state

Obiectivele cercetării:
 descrierea abordării teoretico-metodologice a conceptelor de bază a cercetării
 analiza aspectelor teoretice și practice a implicațiilor procesului de globalizare
asupra securităţii internaţionale și sistemelor de state
 evidențierea transformărilor mediului de securitate și impactul acestora asupra
sistemelor de state
 proiectarea noului sistem de securitate interațională în contextul schimbărilor la
nivelul statelor, sistemelor regionale și internaționale
 argumentarea propriei poziții privind rolul securității internaționale în
transformarea sistemelor de state și descrierea perspectivei evoluției acestora

Cuvintele cheie – sisteme internaționale, securitate internațională, globalizare, mediul de

securitate.

4
 2. Abordarea teoretico-metodologică a conceptelor de bază a cercetării
Conceptul de securitate se referă la nevoile universale de bază ale omului, comunitățile și
instituțiile pe care le formează. Gânditorul politic și filozoful materialist englez T. Hobbes a fost
unul dintre primii care a atras atenția asupra rolului decisiv al statului în asigurarea securității. În
teoria sa asupra puterii politice, a statului și a dreptului, el a considerat statul ca rezultat al unui
acord între cetățeni care își limitau în mod voluntar drepturile și libertatea în favoarea statului, a
cărui sarcină este să asigure pacea și securitatea. Realizarea unui astfel de acord a pus capăt stării
de „război al tuturor împotriva tuturor”.1
O interpretare extinsă a conceptului de securitate în sens general înseamnă:
— securitatea față de provocări, riscuri, pericole și amenințări sau lipsa acestora;
— un sistem de relaţii între subiecţii vieţii publice, care să asigure condiţii favorabile
funcţionării şi dezvoltării acestora;
— starea obiectului în care nu i se poate cauza pagubă sau vătămare semnificativă;
— starea de existență stabilă a unui obiect, în care probabilitatea unei modificări
nedorite a oricăror caracteristici activității sale vitale este mică;
— nivelul acceptabil de pericol (grad acceptabil de protecție împotriva
amenințărilor), în funcție de costul limitării acțiunii factorilor care inițiază
pericolul;
— proprietatea unui obiect care îi caracterizează capacitatea de a nu provoca daune
sau vătămări semnificative altor obiecte.2
Cu toate acestea, cu toată lărgimea acoperirii, definițiile de mai sus nu oferă o imagine
completă a conceptului de securitate internațională, care ar trebui să reflecte activitățile
subiecților dreptului internațional într-un domeniu specific al relațiilor publice – domeniul de
securitate, prin care participanții săi caută să-și asigure și să-și protejeze valorile și interesele
naționale fie prin dialog, persuasiune, fie prin competiție, amenințări și violență.
Securitatea internațională este o stare a relațiilor internaționale care exclude încălcarea
păcii mondiale sau crearea unei amenințări la adresa securității popoarelor, statelor, asociațiilor
1
А. В. Торкунов. Современные международные отношения. 2012
2
Rugină G. Redimensionarea mediului de securitate. Sesiunea anuală de comunicări ştiințifice. Bucureşti: Ed.
Universităţii Naționale de Apărare „Carol I”, 2010.

5
interstatale sub orice formă. Componentele sale principale sunt politice, economice, militare, de
mediu și alte tipuri de securitate. Securitatea internațională poate fi globală (universală) sau
regională (europeană, Asia-Pacific, Orientul Mijlociu etc.).3
În condițiile moderne, conceptului de securitate i se pot atribui diferite sensuri normative:
securitate colectivă, internațională (globală), regională, statală, militară, securitate națională și
componentele sale - spirituale, economice, de mediu, informaționale. Astfel, conținutul
conceptului de securitate depinde de contextul în care este utilizat. Din punct de vedere istoric,
conceptul de securitate internațională folosit în practica actuală a fost consacrat oficial în
documentele ONU.
Sistemul relațiilor internaționale (ordinea internațională) este o formă specifică istorică,
stabilă de organizare politică a relațiilor internaționale, care este fixată în tratate și acorduri și
reflectă atât echilibrul de forțe, cât și specificul relațiilor dintre statele cuprinse în sistem. Statele
suverane sunt subiectele principale ale sistemelor internaționale. În noua ordine mondială, care
se formează după prăbușirea de la începutul anilor 80-90 ai sec. XX-lea ai sistemului bipolar
global al Relațiilor Internaționale, actorii nestatali ai politicii mondiale încep să joace un rol
independent din ce în ce mai mare.4
Locul de conducere în sistemul relațiilor internaționale este ocupat de cele mai puternice
state - așa-numitele mari puteri. Acestea îndeplinesc câteva condiții – un puternic potențial
politic, economic și militar al statului, un înalt nivel de dezvoltare culturală, spirituală și morală a
poporului său. Aceste condiții obligatorii nu sunt doar o garanție a stabilității sale interne, ci
reflectă și principalele tendințe ale dezvoltării mondiale. Precondițiile obiective, de regulă,
necesare pentru ca un stat să dobândească statutul de mare putere sunt factorii geopolitici:
dimensiunea teritoriului, populația, poziția geografică favorabilă, accesul la mare, clima
favorabilă, bogăția resurselor naturale.5
Baza sistemului de relații internaționale și principalul factor al existenței sale stabile este
raportul de putere, înțeles ca raportul dintre potențialele militare, ponderea politică și influența
statelor incluse în sistem, în primul rând marile puteri, la un anumit moment istoric în timp.
Fiecare sistem de relații internaționale există atâta timp cât corelația (echilibrul) forțelor fixate în
el nu contrazice noile realități istorice. În cazul dat o nouă realitate este amplificarea procesului

3
Busuncean T. Securitatea Intrnațională: Suport de curs, Chișinău: CEP USM, 2021, 138 p.
4
Понятие системы международных отношений и ее основные характеристики.
https://studfile.net/preview/3859529/ (accesat 03.12.2022)
5
Ioniță L. Provocări la adresa mediului contemporan de securitate. Materialele conferinței ştiințifice internaționale
din 22-23 noiembrie 2012. Bucureşti: Ed. Universităţii Naționale de Apărare „Carol I”, 2012.

6
de globalizare, care presupune extinderea și complicarea interconexiunilor și interdependențelor
statelor, formarea unei lumi integrale.
O mai bună înțelegere a esenței fenomenului globalizării va permite identificarea mai
multor forme fundamentale de manifestare a acestuia:
În sfera politică:
 creșterea numărului de organizații și mișcări internaționale guvernamentale și
neguvernamentale;
 slăbirea rigidității frontierelor de stat, care facilitează libertatea de circulație a
cetățenilor, a mărfurilor și serviciilor, a capitalului etc.
În sfera economică:
 unificarea economiilor naționale, aducând beneficii țărilor care ocupă cele mai
puternice poziții competitive în economia mondială;
 liberalizarea comerțului;
 limitarea politicii de protecţionism;
 introducerea unui sistem de standarde socio-economice mondiale;
 rolul crescând al corporațiilor transnaționale, construindu-și strategia economică
în conformitate cu legile pieței mondiale;
 dezvoltarea progresului tehnic și tehnologic, care crește dependența omului de
tehnologie;
În sfera socio-culturală:
 trecerea funcției de integrare la mass-media;
 diseminarea realizărilor științei, tehnologiei, culturii în întreaga lume;
 procese de standardizare în domeniul educaţiei, artei, limbii, stilului de viaţă etc. 6
Globalizarea poartă riscul dezordinei globale, a cărei natură se află în însăși esența
globalizării: subordonarea lumii unor principii comune de dezvoltare, o singură voință, dorința
de a trece de la diferențe la identitate. Astfel, procesul de globalizare este foarte controversat,
dând naștere unui complex de probleme sociale interconectate. 7

3. Aspecte teoretice și practice ale implicațiilor procesului de globalizare asupra

securităţii internaţionale și sistemelor de state.

6
Afanas N. Asigurarea securității naționale în contextul globalizării, IRIM, 2008, p. 45-49.
7
Implicațiile globalizării asupra securităţii naționale. Bucureşti, 2005. Editura Universităţii Naţionale de Apărare
„Carol I” ISBN 973-663-260-1, p. 25

7
 Termenul „globalizare” a căpătat o conotație emoțională pronunțată. Unii cred că acesta
este un proces benefic care are o importanță cheie pentru dezvoltarea economiei mondiale în
viitor și că este inevitabil și ireversibil. Alții o tratează cu ostilitate, chiar cu teamă, crezând că
globalizarea duce la o creștere a inegalității între țări și în interiorul acestora, creează o
amenințare cu creșterea șomajului și scăderea nivelului de trai și servește drept frână pentru
progresul social.
Globalizarea oferă oportunități extraordinare pentru o dezvoltare cu adevărat globală, dar
ritmul răspândirii sale este inegal. Procesul de integrare în economia mondială are loc mai rapid
în unele țări decât în altele. Țările care au reușit să realizeze integrarea înregistrează rate mai
mari de creștere și de reducere a sărăciei. Fenomenul dat a devenit un aspect important al
sistemului mondial, una dintre cele mai influente forțe care determină cursul ulterior al
dezvoltării planetei noastre.
Fără îndoială, globalizarea conține atât aspecte pozitive, cât și negative. Printre
beneficiile globalizării subliniez:
 Globalizarea a intensificat concurența internațională. Concurența și extinderea
pieței conduc la o adâncire a specializării și a diviziunii internaționale a muncii,
care, la rândul lor, stimulează creșterea producției nu doar la nivel național, ci și la
nivel mondial.
 Un alt avantaj al globalizării îl reprezintă economiile de scară, care pot duce la
reduceri de costuri și de prețuri și, prin urmare, la o creștere economică susținută.
 Beneficiile globalizării sunt, de asemenea, legate de beneficiile comerțului pe o
bază reciproc avantajoasă.
 Globalizarea poate duce la câștiguri de productivitate ca urmare a raționalizării
globale a producției și a răspândirii tehnologiei avansate.8
În general, beneficiile globalizării fac posibil ca toți partenerii să își îmbunătățească
poziția, care vor putea crește producția, salariile și standardele de trai. Rezultatul final al
globalizării ar trebui să fie o sporire generală a prosperității mondiale.
Globalizarea aduce nu numai beneficii, ci și consecințe negative sau potențiale probleme:
 Una dintre problemele principale este legată de întrebarea cine beneficiază de pe
urma globalizării. Distribuirea nedreaptă a beneficiilor globalizării dă naștere
amenințării conflictelor la nivel regional, național și internațional.
 A doua problemă este legată de potențiala instabilitate regională sau globală din
cauza interdependenței economiilor naționale la nivel global. Fluctuațiile
8
Busuncean T. Securitatea Internațională: Suport de curs, Chișinău: CEP USM, 2021, 138 p.

8
 economice locale sau crizele dintr-o țară pot avea consecințe regionale sau chiar
globale.
 Al treilea set de probleme provocate de globalizare provine din teama că controlul
economiilor țărilor individuale se poate muta de la guvernele suverane către alte
mâini, inclusiv cele mai puternice state, corporații multinaționale sau globale și
organizații internaționale. Din această cauză, unii văd globalizarea ca pe o
încercare de a submina suveranitatea națională.9
Globalizarea este, de asemenea, asociată cu mitul că amenință bunăstarea socială a unor
țări, dar alți factori, precum politica fiscală și tendințele demografice, au o influență mult mai
mare în acest domeniu. În ambele cazuri, globalizarea este de obicei folosită pentru a justifica
eșecurile politicilor naționale ale anumitor state.
Este important de menționat că aspectele economice sunt doar o componentă a
rezultatelor globalizării, care are consecințe non-economice, cu riscuri uriașe, costuri potențiale
și chiar posibilitatea de catastrofă. Un astfel de domeniu este sectorul de securitate, unde
procesele de globalizare pot duce la conflicte. Un alt domeniu sunt crizele politice care se pot
dezvolta de la evenimente locale la evenimente de amploare, iar dacă nu sunt eliminate la timp,
atunci duc la o catastrofă.
Rezultatul „net” al globalizării, având în vedere toate plusurile și minusurile ei, depinde
în mod decisiv de natura sistemului mondial. Dacă lumea este cuprinsă de conflicte, atunci
globalizarea va avea aparent consecințe absolut negative. În schimb, dacă lumea tinde spre
cooperare, globalizarea va aduce numai rezultate pozitive. Sarcina, așadar, este de a crea un
sistem mondial nou în contextul intensificării proceselor de globalizare care să facă posibilă
extragerea efectului pozitiv maxim din globalizare, reducând în același timp costurile la
minimum. La baza unui astfel de sistem poate fi cooperarea între țări și inovațiile dinamice în
acest domeniu, inclusiv formarea de noi instituții internaționale.10
În schimb, dacă mecanismele şi instituţiile internaţionale existente, până la realizarea unei
globalizări depline, vor acţiona asimetric, iar aranjamentele de securitate vor rămâne şi mai
departe atât insuficiente cât şi vulnerabile la toate schimbările mediului internaţional, atunci
dezvoltarea unor noi structuri de securitate va impune întărirea instrumentelor de cooperare
regională pentru a reduce sau chiar a anula ameninţările existente şi a le preveni pe cele în curs
de apariţie. Din această perspectivă, alianţele şi înţelegerile regionale vor rămâne trăsături ale
politicii internaţionale viitoare, chiar dacă ele se vor adapta noilor circumstanţe.
9
Busuncean T. Securitatea Internațională: Suport de curs, Chișinău: CEP USM, 2021, 138 p.
10
Rugină G. Redimensionarea mediului de securitate. Sesiunea anuală de comunicări ştiințifice. Bucureşti: Ed.
Universităţii Naționale de Apărare „Carol I”, 2010.

9
 Amenințările terorismului internațional sunt o provocare majoră a mediului
contemporan de securitate, care a devenit principala ameninţare a lumii civilizate după
evenimentele din 11 septembrie 2001. Anume perioada de după 2001 a fost diferită de cea
anterioară şi prin faptul că principalul fenomen în planul securității, contracararea terorismului, a
cuprins întreaga lume, a devenit o preocupare majoră pentru întreg sistem internațional şi a
produs schimbări profunde în cadrul mediului de securitate. 11 Deşi este greu de acceptat de către
lumea civilizată, fenomenul terorist, care este unul dintre cele mai complexe şi, totodată, cele
mai complicate ale lumii contemporane cu influenţe accentuate asupra mediului de securitate, a
devenit o realitate cu implicaţii globale greu de prevenit şi gestionat. El nu se mai prezintă doar
ca un gest criminal mărunt produs în disperare de cauză la o anumită evoluţie a sistemului social.
Acum el
s-a consacrat ca o acţiune îndreptată împotriva ordinii de drept, deosebit de violentă, desfăşurată
în afara şi contra normelor internaţionale.
Au constituit întotdeauna o preocupare prioritară pentru organismele internaţionale cu
atribuţii în domeniul securităţii și amenințările proliferării armelor. Asocierea însă, în ultimul
timp, cu actorii statali sau nonstatali care sprijină sau practică terorismul a promovat fenomenul
în fruntea listei provocărilor mediului contemporan de securitate. Cu adevărat, proliferarea
armelor, în special a celor de distrugere în masă, reprezintă o altă ameninţare contemporană
serioasă la adresa păcii şi securităţii ţărilor şi popoarelor lumii.12
Riscurile deosebite, determinate de acest tip de ameninţare, rezidă din faptul că, prin
intermediul armelor de distrugere în masă, un grup criminal sau terorist de cele mai mici
dimensiuni poate provoca pierderi care anterior nu puteau fi cauzate decât de armate ale unor
state naţionale. În contextul actual, armele de distrugere în masă şi sistemele de armament
convenţional ultramodern pot constitui o ameninţare majoră la adresa securităţii internaţionale,
dacă ajung în posesia unor actori statali precum Coreea de Nord sau Iranul, care le-ar putea
utiliza împotriva lumii pașnice.
Amenințările crimei organizate reprezintă o realitate la adresa securităţii naţionale a
multor state, precum şi la adresa securităţii internaţionale, deoarece organizaţiile criminale şi-au
extins puterea şi influenţa prin creşterea traficului ilegal de persoane, bunuri, armament, droguri,
bani, astfel bugetul acestor organizaţii devenind adesea mai mare decât cel al guvernelor care se
confruntă cu acestea.13 Transformările din economia globală şi politica internaţională de după

11
Прокаева О.Н. Влияние процессов глобализации на проблему национальной идентичности //
Инновационная наука. 2016. № 5-3. С. 65–67.
12
Ibidem
13
Ibidem

10
Războiul Rece au dat un impuls puternic activităţii criminale şi au consolidat organizaţiile
acesteia. Mai mult decât atât, activitatea acestor organizaţii criminale a căpătat un caracter
transfrontalier, prin utilizarea regulilor de management specifice companiilor multinaţionale,
prin stabilirea unor relaţii cu oficialităţi şi lideri politici corupţi, prin alianţe strategice cu alte
reţele criminale şi, prin urmare, aceste organizaţii au devenit foarte puternice punând în pericol
funcţionarea şi legitimitatea aparatului de stat din unele ţări.
Crima organizată ameninţă lumea în care trăim prin traficul de droguri, traficul de fiinţe
umane, imigraţia ilegală şi traficul ilegal de arme mici, iar legăturile dintre terorismul
internaţional şi crima organizată au devenit evidente. Mai mult decât atât, existenţa unor structuri
statale slabe în unele părţi ale globului (Somalia, Liberia, Afganistan, Bosnia şi Herţegovina,
Serbia şi Muntenegru, Kosovo etc.), caracterizate de conflictele civile şi accesul la arme au
determinat, la fel, amplificarea şi întărirea poziţiilor crimei organizate. Privită la scară planetară,
infracţionalitatea transfrontalieră ar putea deveni instrument politic şi vector de dominaţie şi
control pe areale importante. 14
Deşi numărul şi amploarea conflictelor care au la origine dispute teritoriale a scăzut, s-au
amplificat şi diversificat modalităţile de rezolvare prin forţă a divergenţelor de natură etnică şi
religioasă.15 Recrudescenţa fenomenelor etnice şi religioase are multiple conotaţii istorice,
culturale şi economice. Spre deosebire de mişcările etnice, mişcările religioase extremiste tind să
aibă caracter universal, considerând că opiniile pe care le exprimă trebuie să fie însuşite de toţi
credincioşii propriei religii.
Aceste mişcări extremiste au caracter exclusivist şi resping orice opţiuni contrare celor pe
care le promovează, atât cele teologice cât şi cele politice sau în legătură cu ordinea socială. În
plan practic, aceasta înseamnă că în societăţile în care asemenea opinii sunt predominante, orice
individ care nu este un adept sau un credincios este considerat un cetăţean de altă categorie. În
plus, ele au un caracter militant activ, utilizând cu uşurinţă mijloace coercitive. Amploarea
acestor amenințări, în ultimele două decenii şi jumătate, a demonstrat că lumea actuală nu
dispune de suficiente mijloacele necesare gestionării unor conflicte care au la bază divergenţe pe
teme etnice sau religioase. În această perioadă, s-a intensificat conflictul arabo-israelian, s-au
produs conflicte în unele state din Africa, au izbucnit conflictele interetnice din fostul spaţiu
iugoslav, în unele republici din fosta URSS, sunt în derulare conflictele în Orientul Apropiat şi
Mijlociu, iar violenţele generate de exacerbarea radicalismului islamic au cunoscut o dezvoltare
fără precedent.
14
Afanas N. Asigurarea securității naționale în contextul globalizării, IRIM, 2008, p. 45-49.
15
Прокаева О.Н. Влияние процессов глобализации на проблему национальной идентичности //
Инновационная наука. 2016. № 5-3. С. 65–67.

11
 Problemele majore ale populaţiei și amenințările expansiunii demografice cum ar fi
sărăcia, foametea, degradarea educaţiei, bolile şi epidemiile contagioase s-au intensificat în
anumite zone ale lumii, în pofida evoluţiei ştiinţei, a dezvoltării tehnologice şi a eforturilor
comunităţii internaţionale de a le soluţiona.16 Principala problemă a globului este tendinţa de
creştere ritmică a populaţiei, care se manifestă cu pregnanţă în China, India, Asia de Sud-Est,
Orientul Apropiat şi Mijlociu.
Expansiunea demografică cu urmări economice, şocuri politice şi militare, se
intersectează cu îmbătrânirea şi reducerea populaţiei în Federația Rusă şi chiar în SUA şi UE, iar
suprapopularea unor ţări şi regiuni, coroborată cu accentuarea sărăciei în spaţiile respective,
alimentează valurile de imigranţi ce ameninţă să inunde, nu numai statele UE, dar şi SUA.
Riscurile biologice, deseori subestimate, sunt extrem de agresive. Previziunile experţilor
identifică riscuri biologice noi şi tot mai numeroase, dezvoltând în progresie pericolul la adresa
mediului de securitate. Cele mai emergente riscuri se referă la epidemiile globale cu agenţi
patogeni contagioşi noi, a căror viteză şi amploare de răspândire pe plan mondial este de câteva
ore şi care pot declanşa oricând o pandemie, iar deşeurile, de la cele mai simple, rezultate din
activitatea cotidiană socială, până la cele deosebit de toxice atât din punctul de vedere al
conţinutului, cât şi al volumului enorm pe care-l necesită pentru depozitare, dar şi pentru
neutralizare, care extind zona de alarmă pentru modificarea dimensiunii mediului de securitate al
secolului al XXI-lea.
Dacă ne referim la amenințările conflictelor regionale, atunci acestea subminează
fundamentele securităţii şi stabilităţii în zonă sau regiune şi creează precondiţii pentru terorism şi
crimă organizată, precum şi distrugerea speranţei şi disperarea care pot contribui indirect la
proliferarea armei de distrugere în masă. Conflictul presupune confruntarea între diverse grupuri
sociale, societăţi sau state în tendinţa de a realiza interesele contradictorii şi, în acest sens,
izbucnirea acestora este o realitate, cu care ne confruntăm. Impactul conflictelor este unul
dezastruos pentru că provoacă dezordine şi destabilizare, societatea care-i antrenată nu este
capabilă să asigure pacea şi ordinea socială, confruntările sunt violente şi deseori se aplică forţa.
Ca şi consecințe ale conflictelor sunt considerate pierderile morale, materiale sau chiar
umane în proporţii mari, care pun în pericol viaţa şi sănătatea oamenilor, periclitează luarea unor
decizii urgente şi de însemnătate deosebită şi care pot genera instabilitate în regiune.
Labilitatea perioadei de tranziţie, pe care o parcurgem până la realizarea unui sistem de
securitate stabil, se va răsfrânge şi asupra următorilor ani. Motoarele principale ale instabilităţii

16
Прокаева О.Н. Влияние процессов глобализации на проблему национальной идентичности //
Инновационная наука. 2016. № 5-3. С. 65–67.

12
vor rămâne aceleaşi, iar instrumentele, pregătirea, bugetele disponibile, cooperarea între agenţii
apar astfel nu numai ca insuficiente, dar uneori inadecvate faţă de riscurile vechi şi noile
provocări la adresa securităţii naţionale şi internaţionale. Chiar şi amestecul de politici şi strategii
incoerente şi ezitante în domeniul securităţii, propuse şi dezvoltate de actorii internaţionali şi
instituţiile specializate, nu va putea modifica spre bine aspectul actual al mediului de securitate.
De aceea, factorii de decizie, instituțiile internaționale și toate statele în ansamblu sunt
chemate să dea răspuns noilor provocări. Drept urmare, viitoarea agendă ar trebui să fie
fundamentată pe noi modalităţi de abordare a riscurilor asimetrice şi neconvenţionale, înglobând
noi tipuri de solidaritate internaţională în care interesele şi obiectivele de securitate ale statelor
pot fi realizate doar prin cooperare internaţională, bazată pe forme de acţiune conjugată ale
tuturor celor care împărtăşesc interesele şi valorile comune.
4. Transformările mediului de securitate și impactul acestora asupra sistemelor de
state
Un factor care a influențat regândirea problemelor de securitate a fost revoluția în
domeniul noilor tehnologii. Acest lucru a condus la înțelegerea faptului că nu este suficient să
construiești concepte de securitate bazate pe faptul că amenințarea poate veni doar dintr-un alt
stat sau
dintr-un grup al acestora. La sfârșitul secolului al XX-lea, mulți cercetători, inclusiv cei care
aderă la viziuni realiste, care se caracterizează printr-un accent pe aspectele militare și pe
interacțiunea interstatală, au început să vorbească despre creșterea unor astfel de factori în
asigurarea securității naționale, cum ar fi educația, dezvoltarea tehnologii de ultimă generație,
creșterea puterii economice, lupta împotriva răspândirii drogurilor, SIDA etc. 17
În prezent, discuțiile continuă cu privire la corelarea factorilor militaro-politici, pe de o
parte, și a factorilor socio-economici, de mediu, informaționali și tehnologici, pe de altă parte.
Susținătorii unei abordări „ample” a problemelor de securitate subliniază rolul tot mai mare al
factorilor economici și de altă natură. Adversarii lor obiectează: în acest caz, problema securității
este „încețoșată” de multe alte aspecte existente în relațiile internaționale și politica mondială.
Astăzi se fac presupuneri cu privire la necesitatea introducerii unui nou termen – „securitate
globală”. Acest lucru se explică prin faptul că termenul „securitate internațională” a subliniat
în mod tradițional în primul rând, și uneori exclusiv, relațiile de securitate dintre state. Având în
vedere faptul că în condițiile interacțiunii și interdependenței globale de astăzi, alături de statele,
actorii nestatali devin din ce în ce mai activi actori, ar trebui să vorbim despre securitatea globală

17
Afanas N. Asigurarea securității naționale în contextul globalizării, IRIM, 2008, p. 45-49.

13
ca sferă de asigurare a intereselor vitale ale întregii omeniri în agregat – state, grupuri de state,
„actori din afara suveranității”, inclusiv indivizi.18
Sfera securității globale este mai largă decât sfera securității internaționale tradiționale,
dacă aceasta din urmă este înțeleasă doar ca securitate în relațiile dintre state. În prezent, sfera
securității internaționale și naționale este unul dintre domeniile cheie de activitate ale oricărui
stat, subiect al luptei politice interne, în atenția societății civile și a cercetării științifice. Natura
multifactorială a sferei securității internaționale în momentul actual necesită un studiu
cuprinzător care combină anumite cunoștințe din diverse domenii ale științei militare, relațiilor
internaționale și politicii mondiale și dreptului internațional.
Conținutul proceselor pe termen lung și la scară largă din domeniul securității
internaționale afectează structura sau arhitectura interacțiunii acestora - setul de actori, ierarhia și
mecanismele organizaționale ale acestora. Caracteristicile structurii, la rândul lor, au un impact
asupra naturii dezvoltării conținutului sistemului - procesele de securitate internațională.
Funcționarea sistemului este determinată atât de procesele care au loc într-un mediu extern mai
larg, în acest caz în politica mondială globală și relațiile internaționale, cât și de legile interne ale
existenței și dezvoltării sistemului însuși. Adesea conceptul de sistem internațional de securitate
este înțeles ca o procedură de interacțiune pașnică a statelor convenită de către participanți și
consacrată în instrumente juridice internaționale pentru a contracara amenințările comune la
scara lumii întregi sau a regiunilor individuale.19
În secolul XXI a luat contur un nou set calitativ de amenințări prioritare la adresa
securității internaționale. Amenințările „vechi”, care decurg din rivalitatea directă, în primul
rând între statele cele mai puternice din punct de vedere militar și alianțele lor au început să se
estompeze în fundal. Se poate susține că cele mai multe dintre „vechile” amenințări de astăzi
sunt într-o „stare latentă”. „Noile” amenințări de astăzi includ o triadă care include terorismul
internațional, proliferarea armelor de distrugere în masă și a mijloacelor lor de transport, precum
și conflictele armate interne. 20
Transformările globale ale securității internaționale se reflectă din ce în ce mai mult în
complexele securității regionale, dar manifestarea lor în diferite regiuni ale lumii nu este aceeași.
Procesele regionale sunt influențate de politica principalelor puteri ale lumii proiectată din
exterior. Istoria demonstrează că probabilitatea conflictelor armate este invers proporțională cu
18
Дериглазова Л. Проблемы обеспечения международной безопасности после окончания «Холодной войны»
https://core.ac.uk/download/pdf/287465156.pdf (accesat 04.12.2022)
19
Дериглазова Л. Проблемы обеспечения международной безопасности после окончания «Холодной войны»
https://core.ac.uk/download/pdf/287465156.pdf (accesat 04.12.2022)
20
Busuncean T. Securitatea Internațională: Suport de curs, Chișinău: CEP USM, 2021, 138 p.

14
distanța dintre ele, ceea ce se reflectă în formula „amenințările se depășesc cel mai ușor pe
distanțe scurte”. Globalizarea și revoluția științifică și tehnologică au redus semnificativ
semnificația acestei prevederi, dar nu au desființat-o complet.
5. Noul sistem de securitate internațională în contextul schimbărilor la nivelul statelor,
sistemelor regionale și internaționale
Amploarea globală și caracterul radical al schimbărilor care au loc în zilele noastre în
domeniile politice, economice, spirituale ale vieții comunității mondiale, în domeniul securității
militare ne permit să propunem o presupunere cu privire la formarea unui nou sistem al relațiilor
și securității internaționale, diferite de cele care au funcționat în ultimul secol și în multe privințe
chiar de atunci din sistemul clasic Westfalian.
În ultimul timp, sunt prezente tot mai des idei pesimiste despre faptul că noua situație
internațională este mai puțin stabilă, previzibilă și chiar mai periculoasă decât în deceniile
precedente. Într-adevăr, contrastele puternice ale Războiului Rece sunt mai clare decât
multitudinea de nuanțe ale noilor relații internaționale. În plus, Războiul Rece este deja un lucru
al trecutului, o epocă care a devenit obiectul unui studiu fără grabă al istoricilor, iar un nou
sistem tocmai iese la iveală, iar dezvoltarea lui nu poate fi prezisă.
Noul sistem de securitate internațională este o componentă limitată și derivată a unui
sistem mai larg și mai complex de relații internaționale în stadiul actual. Până la sfârșitul
primului deceniu al secolului XXI s-au format principalele structuri de susținere ale noului
sistem de relații internaționale, deși structura de conducere, unele detalii și dinamica acestui
sistem sunt încă în proces de dezvoltare și perfecționare.21
Majoritatea cercetătorilor în relațiile internaționale sunt de acord că cele mai
semnificative tendințe, sau megatendințe, ale noii etape a relațiilor internaționale sunt
globalizarea, progresul semnificativ către democratizarea spațiului politic mondial, un nou val de
revoluție științifică și tehnologică, intruziunea rapidă în spațiul de interacțiune mondială a
actorilor nestatali, schimbarea funcțiilor și echilibrul forțelor statelor. Aceste schimbări au avut
un impact semnificativ asupra tuturor domeniilor de interacțiune globală, inclusiv în spațiul
securității internaționale. În același timp, este important de reținut că sistemul de securitate
internațională, ca și alte sisteme funcționale de interacțiune mondială, de exemplu, economic,
social, ideologic, are o anumită autonomie și propriile caracteristici specifice.
În acest caz, înțelegem sistemul de securitate internațională ca o pluralitate de elemente
care interacționează între ele și formează un anumit fenomen integral. Sfârșitul Războiului Rece
21
Ватаман А. Формирование новой системы международных отношений и непризнанные государства в:
Власть, 2015 с.44-47 https://cyberleninka.ru/article/n/formirovanie-novoy-sistemy-mezhdunarodnyh-otnosheniy-i-
nepriznannye-gosudarstva/viewer (accesat 02.12.2022)

15
nu a desființat competitivitatea și competiția între state, ci a redus semnificativ gradul de
confruntare în relațiile dintre majoritatea acestora.
Un nou factor calitativ care influențează relațiile dintre state și securitatea internațională a
devenit o creștere bruscă a interconexiunii și interdependenței lumii sub influența globalizării.
Astăzi, declanșarea unui război între state mari din punct de vedere economic este mai probabil
ca înainte să ducă la o criză economică regională și chiar globală și, în cele din urmă, să
submineze economia inițiatorului unui astfel de conflict. Pe de altă parte, devine din ce în ce mai
dificil pentru state să decidă să lanseze lovituri militare împotriva economiilor în care investițiile
mari sunt făcute de proprii cetățeni și corporații. Cu alte cuvinte, în contextul globalizării,
amenințarea de anihilare nucleară reciprocă care există de mai bine de jumătate de secol este
completată de provocarea anihilării economice reciproce în cazul războaielor.
Un alt element al noului sistem de securitate internațională este ieșirea în prim-plan a
unor amenințări și provocări netradiționale de natură militară și civilă, reprezentând o amenințare
la adresa intereselor și valorilor vitale ale marii majorități a statelor. Conceptul de „comunitate
mondială” dintr-o metaforă se transformă într-o realitate practică a relațiilor internaționale.
Toate acestea creează oportunități și impun statelor să-și limiteze interesele și aspirațiile
naționale egoiste în favoarea unirii eforturilor colective pentru a se proteja de aceste pericole
comune. Prin urmare, se poate presupune că, împreună cu păstrarea sferei concurenței
interstatale vechi de secole în relațiile internaționale, a existat o extindere semnificativă a zonei
de interese.22
Această schimbare s-a manifestat pe deplin în sfera securității internaționale, inclusiv în
dimensiunea sa militară. După o reducere fără precedent a armamentului și a forțelor armate
după sfârșitul Războiului Rece, majoritatea statelor lumii continuă să își modernizeze forțele
armate. Judecând după componența și natura lor, majoritatea capacităților militare naționale sunt
încă menite să descurajeze sau să conducă lupte armate tradiționale cu alte state, dar de-a lungul
timpului, din ce în ce mai multe dintre ele sunt reorientate pentru a respinge amenințările
netradiționale comune comunității mondiale.
Fenomenul de invazie pe scară largă a actorilor nestatali în aproape toate sferele politicii
mondiale a devenit una dintre principalele noi caracteristici ale stadiului actual al sistemului
internațional. Acest fenomen s-a manifestat cel mai dramatic în domeniul securității
internaționale. Astăzi, în marea majoritate a conflictelor armate, cel puțin una dintre părțile în
conflict sunt actori nestatali - teroriști, extremiști înarmați, separatiști sau alte grupuri armate
22
Ватаман А. Формирование новой системы международных отношений и непризнанные государства в:
Власть, 2015 с.44-47 https://cyberleninka.ru/article/n/formirovanie-novoy-sistemy-mezhdunarodnyh-otnosheniy-i-
nepriznannye-gosudarstva/viewer (accesat 02.12.2022)

16
antiguvernamentale, pirați, traficanți de droguri, furnizori ilegali de arme. Toți acești purtători de
amenințări au jucat un anumit rol în diferite etape ale istoriei lumii, dar pătrunderea lor pe scară
largă în sfera securității internaționale în stadiul actual este un fenomen unic. Acesta se explică
prin faptul că procesele de globalizare au înzestrat aceste amenințări cu capacitatea depășirii
frontierelor de stat.
De-a lungul istoriei, problemele de război și pace, și apoi securitatea militară
internațională, au fost percepute ca subiect de „politică înaltă”. Odată cu sfârșitul Războiului
Rece, o serie de probleme non-militare încep treptat să pună problemele militare în fruntea
agendei relațiilor internaționale și, uneori, le depășesc în relevanță și atenție din partea statelor,
organizațiilor internaționale și alți participanți la nivel mondial. Extinderea domeniului securității
internaționale, care este doar o parte a sistemului de relații internaționale, a căpătat noi forme la
etapa actuală prin completarea problemelor militare anterior dominante cu probleme non-
militare.23
Un aspect important al noului sistem de relații internaționale este problema dezvoltării
durabile. Una dintre fațetele acestei probleme este sarcina de a conserva mediul și de a
contracara schimbările climatice sub influența factorilor antropici. În dicționarul relațiilor
internaționale apare un nou concept – „securitatea mediului”. O creștere semnificativă a
prețurilor petrolului și gazelor, necesitatea dezvoltării surselor alternative de energie,
consecințele grave ale unei posibile închideri a principalelor rute mondiale de aprovizionare cu
petrol, contradicțiile dintre țările importatoare și exportatoare de hidrocarburi, precum și
probabilitatea unei lupte pentru materii prime, inclusiv cu utilizarea forțelor armate — toate
acestea au format fenomenul de „securitate energetică”. Accidentele de la centralele nucleare,
în primul rând la Cernobîl și Fukushima, alte dezastre provocate de om, au actualizat problema
„securității tehnologice”. 24

6. Rolul securității internaționale în transformarea sistemelor de state și perspectiva

evoluției acestora
Printre mijloacele de asigurare a securității internaționale, un loc aparte i se acordă creării
unui sistem de securitate colectivă - măsuri comune ale statelor din întreaga lume sau dintr-o
anumită zonă geografică, pentru prevenirea și eliminarea amenințării la adresa păcii și suprimării
actelor de agresiune. Al doilea moment important este prezența unității organizaționale a statelor
23
Маркарян В.Р., Молчан А.С. Факторы устойчивого развития региональных социально-экономических
систем в условиях глобализации экономического пространства // Политематический сетевой электронный
научный журнал Кубанского государственного аграрного университета. 2014. № 95. С. 1011–1020.
http://ej.kubagro.ru/2014/01/pdf/37.pdf (accesat 04.12.2022)
24
Ibidem

17
participante la sistem. Aceasta este, fie o organizație care acționează ca o formă „clasică” de
securitate colectivă (ONU), fie o altă expresie a unității, înființarea unor organisme consultative
sau de coordonare (Mișcarea Nealiniată).
Schimbările rapide în sistemul de relații internaționale au provocat confuzie. Au început
să se ivească din ce în ce mai multe previziuni alarmiste. În funcție de situația politică în diferite
etape de cooperare și confruntare între principalii jucători mondiali, acest lucru a însemnat
lucruri diferite. În unele cazuri, s-a pus accent pe securitate egală. În altele, pe păstrarea
configurației existente a relațiilor internaționale și a status quo-ului stabilit.
Conform politicii practice și a doctrinelor de politică externă ale principalilor actori
mondiali, fiecare dintre aceștia este adaptat la conceptul de securitate globală în conformitate cu
interesele lor naționale. Ei sunt sceptici cu privire la modul în care aceste concepte sunt
interpretate și percepute de alții. Mai mult, ei fac tot ce le stă în putere pentru a înlocui
înțelegerea general acceptabilă a securității cuprinzătoare cu una care le este benefică, rezultatul
fiind deplorabil. Sunt cheltuite forțe și mijloace enorme pentru consolidarea securității. Cu toate
acestea, situația de securitate continuă să se deterioreze. Preferința acordată de principalii
jucători ai lumii pentru acțiunea unilaterală nu face decât să înrăutățească și mai mult o situație
deja sumbră.25
Se pare că stadiul actual în evoluția relațiilor internaționale este în concordanță cu
înțelegerea securității globale ca implicând avansarea și trasnformarea simultană pe diferite căi
principale ale sistemului și securității internaționale. Acestea includ:
- aprofundarea cooperării internaționale în soluționarea problemelor globale;
- consolidarea soft-security;
- introducerea unui punct de cotitură în soluționarea conflictelor internaționale,
incluzând atât cele aflate în faza acută, cât și cele latente sau înghețate;
- crearea unor mecanisme pentru menținerea unui echilibru dinamic între
satisfacerea nevoilor de menținere a status quo-ului și introducerea de schimbări și
inovații în ordinea mondială inerțială și în dreptul internațional.26
Nimic nu oferă motive pentru evaluări mai condescendente ale perspectivelor de
rezolvare a altor probleme globale. Poluarea planetei cu tot felul de deșeuri și emisii continuă
într-un ritm rapid, iar criza alimentară globală a fost înăbușită doar pentru scurt timp. Condițiile

25
Самыгин С.И., Верещагина А.В., Рачипа А.В. Финансовая безопасность государства в условиях
экономической глобализации: специфика рисков и угроз // Гуманитарий Юга России. 2016. Т. 17. № 1. C.
169–177.
26
Ibidem

18
prealabile pentru agravarea ei nu au dispărut, condamnând din nou milioane de oameni la
foamete și dispariție.
În general, omenirea pierde fără rușine războiul împotriva epidemilor, traficului de
droguri și terorismului internațional. Se dovedește că pur și simplu nu are ce să se opună acestei
urgii a secolului nostru, pierzând teren nu numai în ceea ce privește politica practică, ci și în
sfera spirituală. Umanitatea și chiar unele dintre cele mai prospere țări nu numai că nu se
îndreaptă spre rezolvarea problemelor globale, dar chiar par să se miște în direcția opusă.
Odată cu consolidarea securității dure, situația nu este mai bună. Complezența NATO și a
UE și a statelor lor membre seamănă mai mult cu „autohipnoza” sau pură auto-înșelăciune,
continuând cursa înarmărilor calitative și cantitative. Tehnologia rachetelor se răspândește pe
întreaga planetă. În general, sistemul de neproliferare a armelor nucleare începe să provoace din
ce în ce mai multe critici. Se dovedește că, de fapt, servește doar ca paravan pentru includerea
spontană a tot mai multor state în clubul puterilor nucleare, mai mult, ceea ce este deosebit de
periculos, predispus la radicalism, instabil și imprevizibil.27
Reacția principalilor jucători mondiali în această situație este șocantă. În loc să lase
deoparte toate diferențele care îi împart, să-și unească forțele și să ridice obstacole de netrecut în
calea prăbușirii complete a regimului de neproliferare și să implice întreaga lume în procesul de
dezarmare nucleară, ei aleg să creeze segmente de un scut global împotriva unui atac cu rachete
nucleare.
Există o singură alternativă rezonabilă. În primul rând, consolidarea sistemului global de
securitate colectivă bazat pe Națiunile Unite. În al doilea rând, adăugarea sa organică pe întreaga
planetă cu sisteme de securitate inclusive de acoperire regională. În al treilea rând, furnizarea de
garanții reale de securitate țărilor și regiunilor care au nevoie de acest lucru de la principalii
jucători mondiali. 28
Nici situația în curs de dezvoltare cu furnizarea de securitate soft nu este inspiratoare.
Crima organizată a căpătat un caracter internațional în întreaga lume. Sindicatele criminalității
sunt împletite și interacționează strâns. Criminalitatea preia controlul asupra celor mai multe
detalii ale afacerilor private, alimentează terorismul de rețea, radicalismul, separatismul. Calea
de ieșire din această situație este, de asemenea, dureros de evidentă. Principalii jucători mondiali
trebuie să depășească conflictele politice. Discrepanțele în evaluarea naturii infractorilor ar trebui
lăsate în trecut. Alături de dogmele ideologice ale epocii, conform cărora asigurarea securității
blânde este o chestiune pur internă a statelor și este incompatibilă cu utilizarea reală fie a
27
Дериглазова Л. Проблемы обеспечения международной безопасности после окончания «Холодной войны»
https://core.ac.uk/download/pdf/287465156.pdf (accesat 04.12.2022)
28
Ibidem

19
suveranității statale, fie a naționale, la fel și idei complet insuportabile că unele țări, sau teritorii
sau regimuri poartă vină pentru tot, pentru că sunt angajați în exportul de criminalitate.
Cooperarea internațională cea mai largă, atotcuprinzătoare și incluzivă în combaterea
crimei organizate trebuie să fie recunoscută ca o prioritate și prevăzută cu un cadru legal și
instituțional adecvat. Este important ca munca echipelor internaționale de investigație,
investigarea comună a crimelor și urmărirea penală internațională a suspecților să devină o
practică de rutină.
Situația securității internaționale este afectată și în ceea ce privește soluționarea multor
alte conflicte interne și internaționale de lungă durată din Asia, Africa și America Latină, zeci de
dispute teritoriale, etnice, religioase așteaptând încă să fie rezolvate. Ele afectează și îngrelează
relațiile chiar și între marile puteri ale lumii. În plus, de-a lungul anilor au apărut noi focare de
tensiune, s-au maturizat noi conflicte și contradicții acute. În consecință, avem nevoie de un
sistem de măsuri gândit, profund eșalonat, care să vizeze detensionarea treptată a celor mai
periculoase și a tuturor celorlalte conflicte interstatale și interne care au impact asupra sitemului
internațional. Însăși posibilitatea dezvoltării și implementării acestuia depinde de disponibilitatea
statelor de a crește brusc, într-un ordin de mărime, intensitatea și eficacitatea cooperării
internaționale care vizează găsirea unei soluții.29
Cea mai gravă este situație se observă în materia adaptării ordinii mondiale și a
sistemului actual de reglementare la schimbarea echilibrului de forțe din lume și la noile nevoi
ale dezvoltării mondiale, provocate de fenomenul globalizării. Epoca actuală este foarte diferită
de tot ce a cunoscut omenirea în trecut. Structurile, instituțiile, procedurile și mecanismele
stabilite, precum și dreptul internațional actual, care rămâne nucleul sistemului de reglementare,
sunt setate la parametri temporari care nu mai convin situației actuale. 30
Astfel, indiferent de ce componentă a securității internaționale cuprinzătoare o luăm și ce
impact are aceasta asupra sistemului relațiilor internaționale, se dovedește că este necesară o
cooperare internațională mult mai activă, onestă, decentă și intenționată pentru a merge pe toate
căile desemnate ale consolidării acesteia. Opinia publică mondială trebuie să perceapă
necesitatea unei cooperări internaționale incluzive, nediscriminatorii, pentru a asigura securitatea

29
Дериглазова Л. Проблемы обеспечения международной безопасности после окончания «Холодной войны»
https://core.ac.uk/download/pdf/287465156.pdf (accesat 04.12.2022)
30
Торкунов А. Современные международные отношения. 2012

20
internațională cuprinzătoare ca valoare absolută, ca ceva absolut necesar, ca un imperativ care
prevalează asupra tuturor.

7. Concluzii și recomandări
Pe măsură ce globalizarea a avansat, a existat o îmbunătățire semnificativă a condițiilor
de viață în aproape toate țările. Procedând astfel, însă, cele mai izbitoare câștiguri au fost
înregistrate de economiile avansate și puține de țările în curs de dezvoltare. Decalajul tot mai
mare dintre potențialul din țările cu venituri mari și cele cu venituri mici este un motiv de
îngrijorare. De asemenea, este profund deranjant faptul că un număr semnificativ dintre locuitorii
lumii trăiesc în sărăcie extremă. Cu toate acestea, ar fi eronat să ajungem la concluzia că
globalizarea este cauza acestui decalaj sau că nu se poate face nimic pentru a remedia această
situație. Dimpotrivă, țările cu venituri mici nu au reușit să se integreze în economia mondială la
fel de repede ca alte țări, parțial din cauza politicilor alese de ei și parțial din cauza unor factori
de necontrolat. Nicio țară, în special cele mai sărace, nu își poate permite să rămână izolată de
economia mondială. Fiecare țară ar trebui să depună eforturi pentru a reduce sărăcia.
Comunitatea internațională trebuie să încerce prin consolidarea sistemului financiar
internațional, prin comerț și asistență să ajute țările cele mai sărace în eforturile lor de a se
integra în economia mondială, de a obține o creștere mai rapidă și de a reduce sărăcia. Aceasta
este modalitatea de a asigura accesul la beneficiile globalizării pentru toți oamenii din toate
țările.
Scopul general al unei astfel de strategii ar trebui să fie de a face globalizarea
responsabilă din punct de vedere social, pentru a se asigura că toate popoarele au acces la
beneficiile acesteia. Omenirea este destul de capabilă să creeze sau să consolideze mecanisme
capabile să mențină stabilitatea strategică, să prevină conflictele regionale majore, să limiteze
escaladarea fluctuațiilor financiare și economice obișnuite în crize catastrofale, să prezică
posibile „șocuri” și să mobilizeze rapid resursele pentru eliminarea consecințelor acestora.
Este esențial important să se bazeze o astfel de strategie pe principii morale și etice
împărtășite de toți membrii comunității mondiale și, mai ales, pe ideea de solidaritate socială
umană. Însuși procesul de dezvoltare a unei astfel de strategii ar trebui să fie de natură larg
reprezentativă, colectivă, luând în considerare abordările și pozițiile atât ale statelor individuale,
cât și ale asociațiilor regionale de conducere, cu Națiunile Unite jucând rolul principal.
Se poate spune fără exagerare că modul în care comunitatea mondială alege să-și asigure
securitatea în contextul globalizării va determina viitorul planetei noastre în următoarele decenii.
Este necesar ca imperativul acțiunilor de solidaritate în fața pericolelor comune să prevalaze

21
asupra reflexului singurătății egoiste și umanitatea să facă o alegere în favoarea unei ordini
mondiale democratice multipolare care să garanteze o dezvoltare progresivă și securitate egală
pentru toate statele.
Realitățile lumii contemporane mărturisesc că securitatea internațională are un caracter
multifațet și cuprinzător, securitatea unui stat este legată de securitatea comunității mondiale în
ansamblu, la nivel global.
Astăzi putem afirma că procesul de formare a sistemului global de securitate a început și
decurge cu succes, sistemul dat având un șir de caracteristici, cum ar fi:
- global, întrucât provocările moderne reprezintă un pericol planetar, iar
răspunsurile la acestea trebuie date tot la nivel global;
- cuprinzătoar în sfera de aplicare, deoarece fiecare dintre amenințările actuale
poartă un potențial distructiv colosal, astfel încât toate aceste probleme, fără
excepție, ar trebui să fie în sfera de aplicare a sistemului;
- asigurarea adoptării unor decizii complexe, deoarece există adesea o relație directă
între noile amenințări și provocări;
- universal în ceea ce privește componența participanților, deoarece amenințările
actuale sunt îndreptate împotriva securității și bunăstării tuturor membrilor
comunității mondiale în ansamblu și a fiecăruia în mod individual.
În cele din urmă, sistemul creat ar trebui să devină un standard de legalitate
internațională, deoarece puterea sa se bazează pe principiile și normele dreptului internațional, în
primul rând Carta ONU.
În principiu, există două modalități posibile de a rezolva problemele de securitate în era
globalizării.
1. Prima este calea acțiunii unilaterale. Susținătorii unei astfel de alegeri reflectă, de
regulă, opiniile predominante în statele conducătoare ale Occidentului. Esența
raționamentului lor este că amploarea problemelor generate de globalizare este de
așa natură încât nici măcar resursele combinate ale țărilor dezvoltate nu sunt
suficiente pentru a le rezolva.
Se pare că un astfel de răspuns la provocările timpului nostru este inacceptabil fie din
motive etice, fie pur pragmatice. Momeala acțiunii unilaterale pentru a maximiza beneficiile
globalizării și pentru a proteja împotriva consecințelor sale negative provoacă creșterea
rivalității, nerespectarea dreptului internațional și a instituțiilor multilaterale. O astfel de cale
poate oferi beneficii pe termen scurt, dar daunele vor fi pe termen lung – pericolul zguduirii

22
bazelor ordinii juridice internaționale, pierderea controlului asupra dezvoltării politicii mondiale
și răspândirea cursei înarmărilor.
2. O altă modalitate este căutarea colectivă a unei soluții la două probleme
interdependente. Prima și urgentă este protejarea de amenințările și riscurile tot
mai mari de natură politică, economică, criminală și teroristă. A doua este
dezvoltarea unei strategii de gestionare a globalizării pentru a extinde impactul
pozitiv al acesteia asupra tuturor popoarelor, și nu doar asupra unui cerc restrâns
de „aleși”.
Cheia pentru găsirea de soluții eficiente la problemele de securitate este văzută în crearea
unui sistem global de combatere a amenințărilor și provocărilor moderne. Un astfel de sistem ar
trebui conceput pentru a rezolva probleme reale de securitate, pentru a răspunde intereselor vitale
ale fiecărui stat și pentru a asigura stabilitatea internațională și dezvoltarea durabilă pe termen
lung.

8. Bibliografie
1. Alexandrescu G. Amenințări la adresa securității. Bucureşti: Ed. Universității
Naționale de Apărare „Carol I”, 2004. p.51-62
2. Afanas N. Asigurarea securității naționale în contextul globalizării, IRIM, 2008, p. 45-
49.
3. Busuncean T. Securitatea Internațională: Suport de curs, Chișinău: CEP USM, 2021,
138 p.
4. Busuncian T. Rolul statului în asigurarea securității internaționale. Chisinau.
Materialele mesei rotunde cu participare internațională: ”Current issues in Moldova s
Domestic and Foreign Affairs: European Integration, Security and Reintegration
Policy”. În: Revista History & Politics. Chișinău, 2019. p. 25-34
5. Busuncian T., Busuncian E. Организованная преступность и терроризм - область
применения и международный фактор сотрудничества спецслужб. In:
Moldoscopie, Universitatea de Stat din Moldova, Chisinau 2016, nr. 1 (LXXII), p.
138-147.http://uspee.md/wpcontent/uploads/2016/10/MOLDOSCOPIE_PROBLEME
_DE_ANALIZA_POLITICA_PARTE A-72.pdf (accesat 04.12.2022)
6. Ciobanu M. Vulnerabilități, riscuri şi amenințări la adresa securității mondiale la
început de mileniu (I). Revista Constelații Ieşene, anul III, nr. 1 (9), martie 2008. Iaşi:
Ed. Organizația de Tineret a Despărțământului ASTRA „Mihail Kogălniceanu”, 2008.
7. Ioniță L. Provocări la adresa mediului contemporan de securitate. Materialele
conferinței ştiințifice internaționale din 22-23 noiembrie 2012. Bucureşti: Ed.
Universităţii Naționale de Apărare „Carol I”, 2012.
8. Implicațiile globalizării asupra securităţii naționale. Bucureşti, 2005. Editura
Universităţii Naţionale de Apărare „Carol I” ISBN 973-663-260-1, p. 25
9. Juc V. Edificarea relațiilor internaționale post război rece: Aspecte teoretico-
metodologice și replieri geostrategice. Chișinău, 2011, pp. 180-184
http://iiesp.asm.md/wpcontent/uploads/2012/05/Victor-Juc.pdf (accesat 04.12.2022)
10. Moștoflei C., Duțu P., Sarcinschi A. Studii de Securitate și apărare. Volumul 2 pag. 14
http://cssas.unap.ro/ro/pdf_carti/ssa2.pdf (accesat 04.12.2022)

23
11. Rugină G. Redimensionarea mediului de securitate. Sesiunea anuală de comunicări
ştiințifice. Bucureşti: Ed. Universităţii Naționale de Apărare „Carol I”, 2010.
12. Ватаман А. Формирование новой системы международных отношений и
непризнанные государства в: Власть, 2015 с.44-47
https://cyberleninka.ru/article/n/formirovanie-novoy-sistemy-mezhdunarodnyh-
otnosheniy-i-nepriznannye-gosudarstva/viewer (accesat 02.12.2022)
13. Верещагина А.В., Самыгин С.И., Имгрунт С.И. Цивилизационная безопасность
современного мира в условиях актуализации цивилизационной идентичности:
социальная утопия или перспективная реальность? // Гуманитарные, социально-
экономические и общественные науки. 2016. № 6-7. С. 38–43.
14. Дериглазова Л. Проблемы обеспечения международной безопасности после
окончания «Холодной войны» https://core.ac.uk/download/pdf/287465156.pdf
(accesat 04.12.2022)
15. Кулагин, В.М. Международная безопасность/ В.М. Кулагин. – М.: Аспект Пресс,
2006. 234 c.
16. Маркарян В.Р., Молчан А.С. Факторы устойчивого развития региональных
социально-экономических систем в условиях глобализации экономического
пространства // Политематический сетевой электронный научный журнал
Кубанского государственного аграрного университета. 2014. № 95. С. 1011–
1020. http://ej.kubagro.ru/2014/01/pdf/37.pdf (accesat 04.12.2022)
17. Накашидзе Б.Д. Наднациональность в международном праве и государственный
суверенитет: вопросы совместимости // Государственное управление.
Электронный вестник. 2016. № 58. С. 177–193.
http://e-journal.spa.msu.ru/uploads/vestnik/2016/vipusk__58._oktjabr_2016_g./
pravovie_i_polititcheskie_aspekti_upravlenija/nakashidze.pdf (accesat 04.12.2022)
18. Прокаева О.Н. Влияние процессов глобализации на проблему национальной
идентичности // Инновационная наука. 2016. № 5-3. С. 65–67.
19. Понятие системы международных отношений и ее основные характеристики.
https://studfile.net/preview/3859529/ (accesat 03.12.2022)
20. Самыгин С.И., Верещагина А.В., Рачипа А.В. Финансовая безопасность
государства в условиях экономической глобализации: специфика рисков и
угроз // Гуманитарий Юга России. 2016. Т. 17. № 1. C. 169–177.
21. Торкунов А. Современные международные отношения. 2012, 345 c.

24