UNIVERSITATEA „DUNĂREA DE JOS” DIN GALAȚI

FACULTATEA TRANSFRONTALIERĂ
PROGRAMUL: RELAȚII INTERNAȚIONALE ȘI STUDII EUROPENE

APROB:__________
ŞEF DEPARTAMENT: TOMA MONICA-ALEXANDRA,
dr., lector. univ.

Numele, prenumele studentului (ei) Saiadov Artur

Data: 13 februarie 2023
EXAMINATOR: Corlăteanu Silvia, dr., conf. univ.
Grupa: RISE ( Cahul)

EVALUARE FINALĂ
DISCIPLINA: Istoria integrării europene
GRUPA: RISE II Chișinău + Cahul + Ismail

Testul nr.1
I. Definiţi noţiunile: 15 p.
1. Hanse (explicați rolul hanselor) – Asociatie sau companie comerciala din evul mediu

2. Proiect pentru o pace perpetuă –este o lucrare de filosofie politică scrisă de Immanuel Kant
în 1795

3. Declaraţia drepturilor omului şi cetăţeanului din 26 august 1789 – este carta fundamentală
prin care la data de 26 august 1789 au fost puse, în Franța, bazele democrației moderne.

4. Liga Națiunilor–Societatea Națiunilor sau Liga Națiunilor a fost o instituție internațională.

Scopul ei principal a fost prezervarea păcii și prevenirea conflictelor armate

5. Mişcarea paneuropeană – este cea mai veche mișcare de unificare Europeană.

II. Indicaţi: 10 p.
1. Începuturile construcției europene (cei mai importanți pași întreprinși)
–1949 Crearea Nato
–Crearea Consiliului Europei 1949
–Infiintarea Comunitatii Europene a Carbunelui si Otelului 1951
–Tratatul de la Roma 1957
2. Principalele acte și demersuri în vederea constituirii Consiliului Europei
–Summitul European de la Paris 1974
–Actul Unic 1986
–Tratatul de la Maastricht 1992
–
III. Precizați trăsăturile caracteristice, formele, atribuțiile Pieței Comune și a
E.U.R.A.T.O.M. 10p.

Piața unică europeană, piața internă sau piața comună este o piață unică care urmărește să
garanteze libera circulație a bunurilor, capitalului, serviciilor și forței de muncă - „cele patru
libertăți” - în cadrul Uniunii Europene. Piața cuprinde cele 27 de state membre ale UE și a fost
extinsă, cu excepții, la Islanda, Liechtenstein și Norvegia prin Acordul privind Spațiul Economic
European, Elveția prin tratate bilaterale și Regatul Unit pe durata perioadei sale de tranziție. așa
cum este specificat în acordul de retragere Brexit.
La 25 martie 1957, au fost semnate două tratate – Tratatul de instituire a Comunității Economice
Europene (CEE) şi Tratatul de instituire a Comunității Europene a Energiei Atomice (CEEA sau
Euratom). Printre principalele obiective ale Tratatului Euratom se numără:
 promovarea cercetării şi răspândirea informațiilor tehnice;
 stabilirea unor standarde uniforme de siguranță în vederea protejării publicului şi a
lucrătorilor din domeniu;
 facilitarea cercetării;
 garantarea faptului că materialele nucleare civile nu sunt redirecționate către alte scopuri,
în special în scop militar.
IV. Argumentați necesitatea și dezvăluiți esența procesului „de la „Cei Nouă” la „Cei
Doisprezece”. 10 p.
_____________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________

V. Precizați importanța Tratatului de la Roma 10 p.

 Tratatul a instituit Comunitatea Economică Europeană (CEE), care a reunit șase țări
(Belgia, Germania, Franța, Italia, Luxemburg și Țările de Jos), pentru a acționa în
vederea integrării și a creșterii economice prin intermediul comerțului.
 Acesta a creat o piață comună bazată pe libera circulație a:
1. bunurilor;
2. persoanelor;
3. serviciilor;
4. capitalurilor.
 Tratatul a fost semnat în paralel cu un al doilea tratat, de instituire a Comunității
Europene a Energiei Atomice (Euratom).
 Tratatul de la Roma a fost modificat de mai multe ori, iar în prezent este denumit Tratatul
privind funcționarea Uniunii Europene.
VI. A. Apreciați însemnătatea științei și a cursului Istoria Integrării Europene 5 p.
Aceasta carte are importanta deosibita mai ales in contextul actual cand Republica Moldova a
obtinut statutul de tara condidat sa aplicam cunostintele din cursul dat pentru a ne integra cat mai
curand in UE
VI.B. Apreciați importanța lucrării pe care ați prezentat-o în calitate de recenzie asupra
sursei bibliografice studiate în cadrul cursului Istoria Integrării Europene. 5 p.

În aceste împrejurări studierea corporaţiilor transnaţionale este de o importanţă majoră pentru

mediul economic autohton, aflat în plin proces de schimbare, integrare social-economică şi poate
servi ca reală sursă de inspiraţie şi fundamentare a orientării şi a strategiilor companiilor
naţionale. Apreciem că o astfel de orientare concretizează, în esenţă, unul dintre obiectivele
asumate de mediul de afaceri din România în perioada integrării, care implică accelerarea
procesului de adaptare a companiilor autohtone la evoluţiile din societatea europeană.

VII. Redactați un mini-eseu (1 pagină) la tema referatului pe care l-ați prezentat. Indicați
cele mai importante momente. Indicați obiectivele trasate în referat și concluziile personale
asupra procesului/fenomenului analizat în referat: 35p.

La nivelul cel mai teoretic, securitatea colectivă presupunea în trecut o vagă „ideologie de
solidaritate”, care este criticată de E.H. Carr drept o prezumţie falsă a „armoniei de interese”,
prin care conceptul de „bun comun” recunoscut de către statele civilizate va înlocui interesele
naţionale egoiste. În acest sens, securitatea colectivă reprezintă o întoarcere parţială la principiul
medieval jus ad bellum.
Fundamentul oricărui sistem de securitate colectivă sunt cel puţin trei obligaţii ale statelor
participante:
1. să nu aplice forţa sau ameninţarea cu forţa;
2. să soluţioneze diferendele apărute exclusiv prin mijloace paşnice;
3. să coopereze activ cu scopul de a înlătura orice încercare de a perturba pacea
internaţională.
Abramo Fimo Kenneth Organski, în 1960, a enumerat cinci ipoteze de bază care stau la baza
teoriei securității colective:
1. Într-un conflict armat, statele membre vor putea să convină asupra națiunii care este
agresorul.
2. Toate statele membre sunt, de asemenea, angajate să constrângă agresiunea, indiferent de
originea acesteia.
3. Toate statele membre au aceeași libertate de acțiune și capacitate de a se alătura
procedurilor împotriva agresorului.
4. Puterea cumulată a membrilor cooperanți ai Alianței pentru securitate colectivă va fi
suficientă pentru a învinge puterea agresorului.
5. Având în vedere amenințarea reprezentată de puterea colectivă a națiunilor unei coaliții
colective de securitate, națiunea agresoare își va modifica politicile sau, dacă nu doresc să facă
acest lucru, va fi înfrântă.
Mai mult ca atât, termenul „securitate colectivă” denotă un sistem de garanţii mutuale creat
pentru a promova securitatea şi alte scopuri comune care unesc membrii acesteia. Un sistem
operativ de securitate colectivă este în general bazat pe două cerinţe interdependente:
1. cerinţa ca statele să-şi rezolve diferendele internaţionale pe cale paşnică prin aşa mijloace
cum sunt: mijloacele judiciare, medierea, concilierea;
2. orice stat care evită să utilizeze mijloacele indicate mai sus, devine subiect al sancţionării
colective de către alţi membri prin aplicarea anumitor sancţiuni.
În fapt, aceste trăsături derivă din funcţiile securităţii colective:
Funcţia disuasivă care presupune că atunci când sistemul funcţionează el opreşte partenerii să
recurgă la violenţa armată, deoarece aceasta va fi din start soldată cu eşec, prin urmare
recurgerea la război devine iraţională.
Funcţia preventivă - în caz de ameninţare contra păcii, partenerii vor acţiona pentru a dezamorsa
tensiunile prin negocieri sau alte mijloace paşnice, or problema securităţii colective reprezintă, în
sens larg, problema asigurării păcii şi prevenirii războiului.
Funcţia coercitivă (reparatorie) – în caz de atentare la pace sau încălcarea păcii internaţionale, ce
reprezintă în sine un eşec al sistemului, securitatea colectivă este pusă în faţa sarcinii de a-şi
repara propriile lacune. Aceasta va presupune reacţionarea prin toate mijloacele, inclusiv
utilizarea forţei armate.
Sistemul de securitate colectivă reprezintă prin sine un ansamblul articulat de norme juridice, de
instituţii şi mecanisme, care pot fi reduse, în opinia unor autori la următoarele:
1. principiile fundamentale a dreptului internaţional public, cum ar fi interzicerea aplicării
forţei sau ameninţării cu aplicarea forţei, soluţionarea paşnică a diferendelor internaţionale,
egalitatea suverană a statelor, integritatea teritorială, neamestecul în treburile interne ale unui
stat;
2. procedurile de soluţionare paşnică a diferendelor;
3. acţiunile colective pentru prevenirea şi înlăturarea ameninţărilor la pacea internaţională,
violarea păcii, precum şi pentru prevenirea actelor de agresiune;
4. atribuţiile Adunării Generale şi Consiliului de Securitate a ONU în examinarea
chestiunilor legate de dezarmare şi limitarea înarmărilor;
5. neangajarea şi neutralitatea;
6. măsurile de încredere;
1. statelor membre.

Concluzie:
După cel de al doilea război mondial a fost înființată în 1949 prin Tratatul Atlanticului de Nord,
semnat la Washington, D.C. pe 4 aprilie 1949, Organizația Tratatului Atlanticului de Nord
(NATO), cu obiectivul principal de a pune în aplicare un sistem comun de apărare împotriva
unui atac provenit din exterior. Fac referire la această organizație deoarece în urma înființări, pe
teritoriul țărilor membre nu a avut loc nici un conflict militar sau război. Aceasta se datorează
securității colective ale acestor state membre împotriva unii agresor asupra unui membru. Din
acest motiv tot mai multe țări își doresc să adere în componența NATO, fapt ce este foarte greu
realizabil. Avem la moment exemplul Finlandei și Suediei care pentru a fi acceptate au nevoie de
votul Turciei (comform statutului NATO orice decizie se ia cu votul unanim a statelor membre),
vot ce va fi cu greutate oferit în contextul în care observăm cu toții că Turcia este un prieten bun
al Federației Ruse care a și început acest război împotriva Ucrainei cu pretextul că nu va admite
să adere la NATO și astfel punându-și granițile în pericol.
Securitatea colectivă oferă statelor membre dintr-o anumită organizație să facă economii în
domeniul militar și totodată să crească economic, fapt care se datorează siguranței pe care o are,
siguranță pe care o va simți fiecare investitor în acea țară. Ca urmare putem zice cu siguranță că
beneficii în securitate colectivă sunt mult mai multe.
BAREM:
Nota 10 9 8 7 6 5 4 3-2
Puncte 91-100 81-90 71-80 66-70 61-65 51-60 41-50 0-40