LA EXAMEN NU SE CERE MEMORAREA NUMERELOR ARTICOLELOR SI ZILELOR/LUNILOR

PRIMUL CURS

Tematica:

⁃ Elementele introductive de DIP.

⁃ Istoricul aparitiei comunitatilor europene si dezvoltarea lor.

⁃ Extinderea cantitativa a Comunitatilor Europene si, ulterior, a UE.

⁃ Crize si esecuri ale constructiei comunitare/unionale.

⁃ Pilonii UE.

⁃ Personalitatea juridica a UE, valorile si obiectivele UE.

⁃ Structura institutionala a UE: organizare si functionare.

⁃ Izvoarele DUE si aplicabilitatea DUE in dreptul intern al statelor membre

Bibliografie:

⁃ Cursul de amfiteatru si seminare

⁃ Caiet de seminar DUE sinteze si aplicatii practice

⁃ Tratatele fundamentale UE si Constitutia Romaniei

⁃ Manualul UE Fuerea + DUE si specificitatea acestuia Dumitrascu

Din manuale:

Dumitrascu:

1. Pg 78-107: aplicabilitatea DUE in dr intern

2. Pg 107-195: izvoarele

3. Pg 195-215: aplicarea DUE in dr romanesc

Fuerea:

1. Pg 13-38 si pg 102-227
 CURS COMPLET DUE I
ELEMENTE INTRODUCTIVE SI DELIMITARI CONCEPTUALE

NOTIUNI DE DIP

Organizatiile internationale sunt: nonguvernamentale (partile nu sunt state) sau

interguvernamentale (partile sunt state).

ELEMENTELE CONSTITUTIVE ale unei organizatii internationale interguvernamentale:

- Partile (state): cel putin 3.

- Acord de vointa liber si neviciat.
- Act constitutiv/nascator al organizatiei, indiferent de denumirea sa.

Prin actul constitutiv sunt exprimate:

1. Scopul si obiectivul organizatiei

2. Domeniile in care actioneaza organizatia
3. O structura interna
4. Sediul
5. Sistemul de vot si decizional
6. Forma de colaborare intre reprezentantii statelor:
o Cooperare, in organizatiile internationale clasice.
Tratatele trebuie ratificate de fiecare stat, iar tratatele se aplica cu puterea de lege a
actului de ratificare
o Integrare, in organizatiile supranationale.
Odata ce organizatia s-a creat, actele ulterioare adoptate de organizatie devin parte
din dreptul intern in mod automat, neavand nevoie de ratificare.
7. Corespunderea cu regulile de drept international public

Din toate cele enumerate rezulta PERSONALITATEA JURIDICA.

Personalitatea juridica inseamna capacitatea de a avea drepturi si a asuma obligatii.

Astfel, in mod legal entitatea devine subiect de DIP, distinct de cei care au creat entitatea, in sensul
ca statele parti sunt subiecte primare sau originare de drept, iar entitatea este subiect derivat, dar
distinct.

- Subiectele primare au drepturi si obligatii nelimitate , capacitate de folosinta generala

- Subiectele derivate au capacitate de folosinta specializata , doar privind domeniul lor.

CLASIFICAREA ORGANIZATIILOR INTERGUVERNAMENTALE

CRITERII:

1. Motivul aparitiei:
- Mentinerea pacii in sensul necesitatii prevenirii razboiului sau al reglementarii regulilor
de razboi
- Interdependentele care apar in procesul de dezvoltare a natiunilor, in sensul ca statele
isi dau seama ca, din diferite puncte de vedere, le este mai bine sa se ascoieze decat sa
opereze singure
 - Dimensiunile noilor probleme cu care se confrunta societatea internationala, care
determina necesitatea unui tratament global al acestora, precum saracia.

2. Compozitia organizatiei:
- Organizatii universale: doar ONU, cu 191 de parti
- Organizatii regionale: regionale semideschise si regionale inchise.
Exemplu inchis: Uniunea Vamala Benelux.

3. Domeniul de activitate:
- Organizatii politice
- Organizatii economice
- Organizatii militare
- Organizatii tehnice/tehnologice

SAU

- Organizatii generale
- Organizatii specializate.

4. Modalitatea de colaborare:
- Organizatii clasice de cooperare
- Organizatii de integrare/supranationale.
O consecinta a acestei clasificari este ca si structura interna a organizatiei difera in functie de aceasta,
putand sa fie:

- Tripartita (Adunare Generala, secretariat si organe executiv), specifica celor clasice de

cooperare
- Atipica (de la caz la caz), specifica celor de integrare. Aici, regulile se aseamna, doar ca
actele votate au aplicabilitate directa in dreptul intern.

CURS 2

CONTEXTUL ISTORIC AL APARITEI COMUNITATILOR EUROPENE DUPA WW2 SI ISTORICUL COMPLET

AL APARITIEI COMUNITATILOR.

„Context” = organizatiile care existau dupa WW2 in Europa si pe care Comunitatile Europele
le puteau considera exemple.

La sfarsitul WW2, Europa era distrusa, caracterizata de ceea ce Churchill numea Cortina de fier.
Ideea unei astfel de forme de cooperare a venit in sprijinul consolidarii pacii.
Totodata, se urmarea si consolidarea economica in raport cu SUA si RUSIA.

Initial a aparut OECE (Organizatia Europeana de Cooperare Economica in 1948), ca urmare a

initiativei americanilor concretizată prin Planul Marshall din 1947, prin care investeau aproximativ 13
miliarde de dolari pentru reconstructia statelor ex-beligerante europene. Scopul era gestionarea
economica si financiara a acestui ajutor în comun.

In 1960, la aceasta organizatie aderau Canada si SUA, ducand la urmatoarele schimbari:

 OECE isi schimba numele in OECD

 Odata cu denumirea, scopul se schimba si el, devenind ajutorarea tarilor din lumea a 3-a.
 VEST EST

1947 1949 - 1991

Planul Marshall CAEM + CAER/COMECON
1948 Consiliul de Asistenta Economica Mutuala
OECE Consiliul de Ajutor Economic Reciproc
Organizatia Europeana de Cooperare
Economica

1960
OECD
Organizatia pentru Cooperare si Dezvoltare
Economica

1948
UO
Uniunea Occidentala
1954
UEO
Unirea Europei Occidentale

1948
Uniunea Vamala Benelux

1949 1955 - 1991

NATO Pactul de la Varsovia
Organizatia Atlanticului de Nord
(cu tot cu art. 5 privind autoapararea)

1949
Consiliul Europei

1952
CECO
1957/1958
CEE + CEEA/EURATOM
Comunitatea Economica Europeana
Comunitatea Europeana a Energiei Atomice

1960/1961 1991 – prezent

AELS CSI
Asociatia Europeana a Liberului Schimb Comunitatea Statelor Independente
Exista si o organizatie care are parti atat din partea de vest, cat si din est, anume Conferinta pentru
Securitate si Cooperare din Europa. In 1975, CSCE nu era organizatie internationala propriu-zisa.
Totusi, peste 20 de ani, in 1995, ea devine devine organizatie internationala propriu-zisa, motiv
pentru care numele ei devine OSCE, care exista si astazi.

ISTORICUL CONCRET AL APARITIEI COMUNITATILOR EUROPENE

Un prim pas catre formarea Comunitatilor Europene clasice a fost Planul/Declaratia lui Schumann,
din 9 mai 1950, redactat de Jean Monnet si de colaboratorii sai.

Planul a fost un proiect politic, nu juridic, iar din el rezulta urmatoarele idei si concluzii:

- Laitmotivul declaratiei este pacea.

- Este abandonata schema traditionala a cooperarii economice intre state, propunandu-se
o formula noua, numita integrare (supranationalism), in care statele transfera unele
competente proprii și în domenii bine delimitate către o entitate supranatională, creata
prin vointa lor suverana.
- Apare un proces cu totul nou in relatiile internationale, anume exercitarea (in anumite
domenii) comuna a suverantitatii.
Pana la CECO exista dogma indivizibilitatii suveranitatii, statul exercitand intreaga
suveranitate in plan intern.
Propunerea lui Monnet era divizibilitatea suveranitatii in anumite domenii.

- O Europa integrata nu se va construi ca urmare a unui plan unic, ci prin planuri concrete
care vor realiza o integrare consolidată.
Aceasta viziune este denumita efectul bulgărelui de zapada.
- Guvernul francez propune ca productia franco-germana de carbune si otel sa fie plasata
sub incidenta unei autoritati supreme comune denumita Inalta Autoritate (echivalentul
Comisiei Europene de azi, desi parea mai mult un Consiliu de Ministri), in cadrul unei
organizatii deschise si altor state europene.
- Cu timpul, supranationalizarea se va extinde de la carbune si otel la alte domenii.
- Monnet promoveaza o integrare sectoriala, adica pe un domeniu unic, in dauna integrarii
globale; o integrare economica, in dauna integrarii politice.
- Scopul pe termen lung: crearea unei federatii europene si a unei solidaritati reale.

CECO

Obiectiv: pacea.
Mijloace: cooperarea in ce priveste carbunele si otelul.
Carbunele si otelul erau principalele materiale din care se facea armament.

Date istorice:

- Semnare: 1951, Paris

- Parti: Franta, Germania, Italia, Benelux
- Vigoare: 1952
- Expirare: 2002 (50 ani)
CEE si CEEA

Imediat dupa crearea CECO, ideea integrarii a fost apreciata si s-a dorit extinderea ei la alte doua
domenii, dorindu-se crearea CPE si CEA, in domeniile militar, respectiv politic (Planul Rene Pleven).
Ele au esuat din cauza prematuritatii conceptelor, in 1953.

Ulterior, la Conferinta de la Messina (Italia), statele Benelux au facut un memorandum ca, pe

modelul CECO, sa se infiinteze o noua organizatie care sa acopere majoritatea domeniilor.
Memorandumul a fost aprobat in 1955, capatand numele "Raportul Spaak".
Rezultatul a fost CEE, Comunitatea Economica Europeana.

In 1957 a avut loc semnarea la Roma de catre aceleasi sase state membre a doua noi tratate de
infiintare de organizatii:

- CEE, unde avem integrare globala dpdv al domeniilor, nu doar sectoriala.

Ulterior a devenit Comunitatea Europeana, ca urmare a unor noi ambitii.
Astazi, Uniunea Europeana a inglobat CEE/CE. (CEEA CE INTELEGEM NOI PRIN
COMUNITATILE EUROPENE)

- CEEA/EURATOM, referitor la energia atomica.

Aceasta organizatie e pastrata pana in prezent.

Aceste doua organizatii au fost infiintate pe termen nelimitat, nu ca CECO, pe 50 de ani.

CURS 3

EXTINDEREA COMUNITATII EUROPENE SI A UNIUNII EUROPENE

Structura:

- Valurile extinderii.
- Conditiile de aderare la UE si de retragere din UE (art 49 si 50 din TUE). Etapele procesului de
aderare raportate la Romania.
- Viitorul extinderii. Candidati si potential candidati.
- UE si restul lumii.

VALURILE EXTINDERII: MODIFICARI CANTITATIVE

VALUL DIN 1973

EUROPA CELOR 9

Din 1952 pana in 1973 am avut CECO, CEE SI EURATOM in care, timp de 21 de ani, doar cele sase
state fondatoare au fost membre.

Ca un prim val de extindere, au candidat la aderare urmatoarele state: Marea Britanie, Irlanda,
Danemarca si Norvegia.
MAREA BRITANIE

Etape:

1. 1961

MB depune pentru prima data candidatura sa adere in CEE, dupa ce au vazut ca, de fapt, CEE este
chiar o organizatie buna.

Franta (prin Charles de Gaulle) s-a opus din cauza faptului ca MB era in relatii cu SUA si urma sa fie un
membru dificil, cautand sa-si negocieze un regim privilegiat (MB avea tot felul de cereri contrare ideii
de integrare).

2. 1967

Are loc un nou refuz al candidaturii MB.

3. 1969

A avut loc o Conferinta prin care s-a luat decizia ca organizatiile sa isi deschida portile si pentru alte
state (ca urmare a faptului ca Charles de Gaulle a murit si a fost inlocuit).

4. 1970

Negocierile de aderare cu MB au debutat.

5. 1972

Se semneaza actul de aderare, urmand a fi ratificat de statele membre plus MB.

6. 1973

Intra in vigoare.

Semnificatia si urmarile aderarii MB la UE:

- A condus la cresterea importantei la nivel international a CE, MB avand o economie stabila,

o democratie constitutionala de calibru.
- Cresterea credibilitatii CE pe plan international.
- Incercari permanente ale MB de a isi renegocia conditiile de aderare (in domeniul agricol si
bugetar-comunitar).
- Modificarea datelor lingvistice, introducandu-se engleza ca limba oficiala a CE, MB
solicitand ca toate actele in vigoare si jurisprudenta Curtii sa fie traduse in engleza (un efort
mare).

In 2016, MB depunde cerere de retragere din UE.

DANEMARCA

La acea vreme, parte din Danemarca era si Groenlanda.

In calitate de provincie daneza, participa la procesul de extindere, intrand cu Danemarca in UE.

Groenlanda obtine statutul de Teritoriu Autonom atasat Coroanei Daneze in 1979.

Groenlanda are, astfel, dreptul sa organizeze un referendum pentru a decide daca sa ramana in
Comunitatile Europene sau nu, asa cum si face in 1982.
Rezultatul a fost negativ, dorind sa se retraga, motivul fiind apropierea de Canada si SUA, cu care
avea acorduri foarte avantajoase privind pescuitul si comertul, care trebuiau limitate ca efect al
apartenentei la CE.

A fost primul caz de retragere din CE, la vremea aceea neexistand articolul privitor la retragere.
Astfel, retragerea a fost improvizata prin proceduri de DIP.

IRLANDA

Impactul intrarii ei nu a fost major, fiind o tara mica, agricola, dar efectul aderarii ei a fost ca
ansamblul statelor membre a devenit mai putin omogen.

Irlanda devine beneficiara unor fonduri speciale de dezvoltare comunitara pe anumite paliere. Acest
precedent pregateste Comunitatile pentru experiente viitoare similare de ajutorare cu fonduri
comunitare, precum Spania si Grecia.

NORVEGIA

Desi a negociat impreuna cu celelalte state membre intrarea in Comunitati, prin referendum,
Norvegia a decis sa nu ratifice tratatul de aderare. Motivul a fost similar cu cel al Groenlandei, in
sensul ca, la vremea aceea, productia de pește din Norvegia era jumatate din productia de pește din
toate celelalte sase state membre la un loc, nedorind sa piarda din mana deciziile privind acest
domeniu. Norvegia a ramas in AELS, din care face parte pana si astazi.

VALUL DIN 1981

EUROPA CELOR 10

GRECIA

Grecia era intr-o situatie si mai grea decat cea in care fusese Irlanda.
Era o tanara democratie cu mari probleme economice.

Grecia a primit, in premiera la nivel european, aviz negativ din partea Comisiei.

Totusi, valoarea avizului Comisiei a fost si este consultativ, deci nu obliga la o decizie de respingere
a aderarii.

Autoritatile Europene au decis, pe motive politice, sa primeasca Grecia.

Motivul a stat in faptul ca in anii 1980, Comunitatea urmarea sa se reorganizeze. Astfel, odata cu
aderarea Greciei, Comunitatile Europene se indreapta spre sudul european, Grecia devenind si ea
beneficara a solidaritatii europene prin fondurile comunitare, ca Irlanda.

Prin extinderea cu acest stat, Comunitatea isi creaza o noua imagine la nivel international, de pol
democratic si prosper, capabil sa se deschida unor state care ies dintr-o perioada de dictatura si de
izolare diplomatica si care aspira la modernizarea economiilor lor, care erau foarte protejate si slab
dezvoltate.

Astfel, CEE devine mai reprezentativa pentru continentul european, nu doar economic, ci si uman,
politic si cultural. (Cand vorbim de Comunitate, ne referim la CEE/CE).
 VALUL DIN 1986
EUROPA CELOR 12

SPANIA SI PORTUGALIA

Pana in 1975, Spania era condusa in mod totalitar de Franco.

Odata cu moartea lui Franco, regimul comunist s-a relaxat.
La fel era si in Portugalia.

Pentru aceste state, negocierile au fost foarte lungi si dificile.

Au fost si perioade de tranzitie intre 7 si 10 ani pentru armonizare.

Efect negativ al aderarii: productie excedentara de vin, citrice.

Totodata, acordurile lor comericale incheiate cu alte state erau incompatibile si s-au modificat.

Din acest punct se simte mai puternic dificultatea in dezvoltarea legislativa comunitara.

Tot in acest an, Turcia incepe negocierile de aderare.

In 1987, Maroc depune cerere de aderare la Comunitati, dar a fost respinsa, deoarece nu facea parte
din continent.

1990
TOT 12

Acest moment este important deoarece, ca urmare a caderii zidului de la Berlin, Germania se
reintregeste. S-a considerat mereu ca Germania a fost doar un stat, deci juridic nu a mai fost
nevoie de o noua aderare.

VALUL DIN 1995

EUROPA CELOR 15

AUSTRIA, FINLANDA, SUEDIA, NORVEGIA*

Norvegienii tot nu au vrut.

Aceasta a fost ultima extindere de tip clasic a CE, inainte de impunerea pregatirilor prealabile
aderarii.

Aceasta extindere nu a adus un impact negativ, statele acestea avand o dezvoltare foarte buna.

VALUL DIN 2004

EUROPA CELOR PREA MULTI

(Ungaria, Polonia), (Estonia, Letonia, Lituania), (Cehia, Slovacia, Slovenia), (Cipru si Malta).

Din acest moment, pregatirile prealabile aderarii erau obligatorii.

 VALUL DIN 2007
EUROPA NOASTRA, A TUTUROR

ROMANIA SI BULGARIA.

2013
EUROPA CU CROATIA

CROATIA

2015, Islanda isi retrage candidatura.

PREZENT

UE - 28 state membre.
AELS - Islanda, Norvegia, Liechtenstein si Elvetia.

Primele trei din AELS (fara Elvetia) + statele UE au un acord din 1992 incheiat la Porto, denumit
Acordul privind Spatiul Economic European, cu 31 state parti.
Acest SEE este doar un spatiu, nu o organizatie.
O parte din legislatia comuna UE este, prin acest acord, extinsa la cele trei.
Din acest motiv, In unele texte legislative apare mentiunea "text aplicabil si pentru SEE".

CURSUL 4

CONDITIILE SI PROCESUL ADERARII LA UE (49 TUE)

Cand vine vorba ca un stat sa adere la UE, pornim mereu de la articolele 2 si 49 din TUE.
Art. 2: Uniunea se întemeiază pe valorile respectării demnității umane, libertății, democrației,
egalității, statului de drept, precum și pe respectarea drepturilor omului, inclusiv a drepturilor
persoanelor care aparțin minorităților. Aceste valori sunt comune statelor membre într-o societate
caracterizată prin pluralism, nediscriminare, toleranță, justiție, solidaritate și egalitate între femei și
bărbați.

Art. 49: Orice stat european care respectă valorile prevăzute la articolul 2 și care se angajează să le
promoveze poate solicita să devină membru al Uniunii. Parlamentul European și parlamentele
naționale sunt informate cu privire la această cerere. Statul solicitant adresează cererea sa Consiliului,
care se pronunță în unanimitate după consultarea Comisiei și după aprobarea Parlamentului
European, care se pronunță cu majoritatea membrilor din care este constituit. Criteriile de eligibilitate
aprobate de Consiliul European se iau în considerare.
Condițiile admiterii și adaptările impuse de aceasta tratatelor pe care se întemeiază Uniunea fac
obiectul unui acord între statele membre și statul solicitant. Acest acord se supune ratificării de către
toate statele contractante, în conformitate cu normele lor constituționale.

Articolul 2 enumera in prima teza valorile UE.

Articolul 2 descrie in a doua teza societatea ideala/tip in care valorile din prima teza pot sa prospere.
Din acest motiv, nu prea se pot incalca „valorile” din teza 2 fara a incalca valorile din teza 1.
Articolul 49 prevede PROCEDURA CONCRETA DE ADERARE, iar din acesta se desprind urmatoarele
idei:

- Orice tara/stat european poate depune cererea de aderare la UE daca respecta valorile UE
(art. 2) și daca se angajeaza sa le promoveze.

- Cererea de aderare (scrisoarea in care statul asociat isi exprima oficial intentia de a adera la Comunitati/UE)
se adreseaza Consiliului, care se pronunta cu unanimitate, adica toate statele membre trebuie sa
fie de acord cu aderarea.
Trebuie primite in prealabil 2 documente:
 Aprobarea Parlamentului European (avizul conform cu majoritatea
membrilor) - aici discutam de un vot politic;
 Avizul Comisiei (consultativ) - aici discutam de un vot obiectiv-valoric.

- Negocierile urmeaza dupa ce se aproba cererea de aderare.

Discutam, de fapt, de o achiesare, intrucat nu se mai pune problema de derogari si regimuri
preferentiale.
Negocierile privesc conditiile admiterii in UE.

- Adaptarile la TUE si TFUE si negocierile pe conditiile de aderare se trec in acordul mixt de

aderare, care este un tratat international izvor de drept incheiat intre statele membre UE si
statul tert care doreste sa adere, dar si intre UE ca organizatie si statul tert.
Dupa ce se semneaza, e ratificat in toate statele membre si in statul tert.
Consiliul European e o institutie in care sefii de stat (uneori asistati de sefii de
guvern) se intalnesc si iau decizii la nivel macro.

Inainte de 2009, noua tara adera la toate Comunitatile, iar incepand cu 1993, in tratatul de aderare
se precizeaza expres ca statul adera la organizatie, dar se obliga sa adere politic si la celelalte
domenii noi de reglementare.
Dupa 2009, tarile care adera, adera direct la UE, aceasta capatand o personalitate juridica distincta.

O tara poate sa devina membra daca indeplineste urmatoarele CRITERII DE ADERARE, stabilite de
Consiliul European:

 Criterii politice, constand in dispunerea de institutii stabile care sa garanteze:

o democratia
o statul de drept
o respectarea drepturilor omului
+
o preconditia apartenentei la Consiliul Europei.
 Criterii economice:
o economie de piata functionala
o sa poata face fata presiunii concurentiale si fortelor pietei din UE.
 Criterii Juridice:
o sa accepte legislatia si jurisprudenta UE
o sa imbratiseze obiectivele majore care tin de uniunea politica, economica si
monetara (UEM).

ETAPELE PROCESULUI DE ADERARE

(fiecare etapa implica aprobarea tuturor statelor membre)
 1. Aprobarea cererii statului tert conform articolului 49 si oferirea perspectivei aderarii.
2. Statul tert devine oficial candidat la aderare (Statutul de candidat presupune ca in curand se stabileste
data negocierilor).
3. Statul tert candidat demareaza negocierile de aderare, proces care implica in concret
reformele necesare aderarii a fi aduse legislatiei UE in vigoare si legislatiei interne a tertului.
4. Aderarea in baza unui tratat, dupa finalizara reformelor necesare si cu acordul tuturor
statelor membre.
Etape incheierii tratului de aderare sunt:
a. Redactarea
b. Adoptarea de catre Parlamentul European cu aviz conform
c. Semnarea in cadrul Consiliului de catre statele membre si de catre viitorul stat
membru, pe baza avizului Comisiei
d. Ratificarea de catre fiecare stat membru.

Inainte de declansarea procedurilor din articolul 49, trebuie sa preexiste o relatie economica, in
forma unui ACORD, care poate sa fie:

- De asociere: este vorba de un simplu acord

- European de asociere: este vorba de un acord in care este mentionata expres posibilitatea
aderarii la UE
- De stabilitate si asociere: este vorba de un acord in care este mentionata expres posibilitatea
si oferita perspectiva potentiala a aderarii, iar statul tert primeste si sprijin constand in fonduri si
ghidaj.

PARCURSUL ADERARII ROMANIEI

ACORDUL

In cazul Romaniei, etapa asta a avut loc la 1993, avand acord european de asociere mixt, adica
incheiat intre:

 Comunitatile Europene si Romania

 Statele membre ale Comunitatilor si Romania

Semnarea acordului in Consiliu a avut loc la 1 februarie 1993.

A fost ratificat si a intrat in vigoare la 1 februarie 1995, Romania devenind stat asociat.

CEREREA DE ADERARE

In cazul Romaniei, cererea a fost depusa la Comunitati la 22.6.1995.

AVIZUL CONFORM AL PARLAMENTULUI + AVIZUL CONSULTATIV AL COMISIEI

APROBAREA CERERII SI ACORDAREA STATUTULUI DE CANDIDAT DE CATRE CONSILIU

Trebuie reamintit faptul ca aici este vorba de un vot politic.

In cazul Romaniei, Consiliul European de la Luxembourg din decembrie 1997 a hotarat acordarea
statutului de candidat Romaniei, dar si altor state.

DESFASURAREA PROPRIU-ZISA A NEGOCIERILOR

Negocierile au fost purtate de catre si sub controlul si verificarea Comisiei Europene.

La aceste negocieri, toata legislatia UE e impartita pe capitole, se ia fiecare capitol in parte si se

compara cu dreptul national al statului candidat pentru descoperirea eventualelor incompatibilitati.
Problema este ca statul tert este tentat sa dea pur si simplu un copy-paste legislatiei UE in legislatia
interna. Dupa ce da copy-paste, statul intra in UE si se confrunta cu regula care spune ca nu ai voie sa
transformi in drept intern dreptul UE. Din acest motiv, Romania a trebuit sa caute toata legislatia UE
integrata in dreptul intern si sa o abroge.

In cazul Romaniei, Consiliul European de la Helsinki hotaraste inceperea concomitenta a negocierilor

cu toate statele candidate la acea vreme, inclusiv Romania, in decembrie 1999 (2000).

INCHEIEREA NEGOCIERILOR

In cazul Romaniei, aceasta etapa a avut loc la 1 decembrie 2004.

INCHIEIREA TRATATULUI DE ADERARE CU MONITORIZAREA PERMANENTA A CONSILIULUI

In cazul Romaniei, aceasta etapa a avut loc in 2005 la Luxembourg.

INTRAREA IN VIGOARE A TRATATULUI DE ADERARE

In cazul Romaniei, intrarea in vigoare a tratatului de aderare (oficializarea statutului de membru UE)
a avut loc la 1 ianuarie 2007.
Din acest punct se aplica eventualele perioade de tranzitie negociate.

RETRAGEREA DIN UE (ART. 50 TUE)

ART. 50
(1) Orice stat membru poate hotărî, în conformitate cu normele sale constituționale, să se retragă din
Uniune.
(2) Statul membru care hotărăște să se retragă notifică intenția sa Consiliului European. În baza
orientărilor Consiliului European, Uniunea negociază și încheie cu acest stat un acord care stabilește
condițiile de retragere, ținând seama de cadrul viitoarelor sale relații cu Uniunea. Acest acord se
negociază în conformitate cu articolul 218 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii
Europene. Acesta se încheie în numele Uniunii de către Consiliu, care hotărăște cu majoritate calificată,
după aprobarea Parlamentului European.
(3) Tratatele încetează s ă se aplice statului în cauză de la data intrării în vigoare a acordului de
retragere sau, în absența unui astfel de acord, după doi ani de la notificarea prevăzută la alineatul (2),
cu excepția cazului în care Consiliul European, în acord cu statul membru în cauză, hotărăște în
unanimitate să proroge acest termen.
(4) În înțelesul alineatelor (2) și (3), membrul care reprezintă în cadrul Consiliului European și al
Consiliului statul membru care se retrage nu participă nici la dezbaterile și nici la adoptarea deciziilor
Consiliului European și ale Consiliului care privesc statul în cauză. Majoritatea calificată se definește în
 conformitate cu articolul 238 alineatul (3) litera (b) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene.
(5) În cazul în care statul care s-a retras din Uniune depune o nouă cerere de aderare, această cerere
se supune procedurii prevăzute la articolul 49.

VIITORUL EXTINDERII

Statele candidate actual:

- Albania
- Macedonia
- Muntenegru
- Serbia
- Turcia.

Statele potential candidate actual:

- Bosnia-Hertegovina
- Kosovo.

UNIUNEA SI RESTUL LUMII

Politica de vecinatate:

- Exista din 2004

- Priveste 16 tari
- Scop: UE doreste sa evite o linie de demarcatie intre ea si restul lumii, adica vrea sa aiba
context de cooperare cu vecinii

Asocierea cu tarile si teritoriile de peste mare (OST):

- Art. 198-204 TFUE

- Priveste 26 tari
- Are la baza acorduri de asociere
- Acestor zone nu li se aplica in totalitate dreptul Uniunii, dar li se aplica prevederi selecte
precum participarea la alegerile din Parlamentul European.
- „E un fel de SEE.”

- A nu se confunda cu RUP (regiunile extraperiferice), care se refera la 9 insule care apartin

Spaniei, Frantei, etc.
Aceste insule fac parte din teritoriul vamal al UE, apartin UE, li se aplica aproape integral dreptul UE.
Pentru detalii, vezi articolul 349 din TFUE.

Asocierea cu statele ACP (Africa-Caraibe-Pacific):

- Acordul de la Cotonou
- Politica comerciala comuna
(comert cu terti doar de catre UE in numele tuturor membrilor, nu separat)

Spatiul Economic European

CURSURILE 5 SI 6

CRIZE SI ESECURI ALE CONSTRUCTIEI COMUNITARE/UNIONALE

ENUMERARE:

1955 Planurile Pleven Comunitatea Politica

Europeana si Comunitatea
Europeana de Aparare.
1961-1963 Cererile de aderare ale Raspunsul a fost negativ.
Marii Britanii
1961 Planul Fouchet A constat intr-o uniune politica
esuata.
1965-1966 Compromisul de la Politica scaunului gol a Frantei.
Luxembourg
1982 Desfacerea Groenlandei
+
Refuzul Norvegiei
1994 Compromisul de la Ioannina
1994 Compromisul de la Oslo
1999 Demisia in bloc a Comisiei Grave nereguli si neglijente.
condusa de Jaques Santer
2005 Esecul Constitutiei Uniunii Dupa ani si ani s-au gandit sa
Europene; faca o reforma majora in
dreptul material al UE, dorind
sa faca o Constitutie, insa 90%
din continutul acestui proiect
se regasea si se regaseste
oricum in Tratatele UE.
Esecul a fost cauzat de
denumire actului, intrucat
ducea cu gandul la o reala
federalizare, chestiune care a
deranjat.
2014 Avizul consultativ (nr. 2/2013)
al CJUE cu privire la aderarea
UE la CEDO
2016-2017 Decizia de retragere a MB
(BREXIT)
2017 Propunerea Comisiei pentru Cartile Albe sunt acte prin care
Cartea Alba a Europei cu Mai se propun idei si solutii, prin
Multe Viteze supunerea la opinia publica,
urmand a se transforma in
Carti Verzi, dupa ce s-au luat in
calcul toate parerile.

COMPROMISUL DE LA LUXEMBOURG SI POLITICA SCAUNULUI GOL

Aceasta politica practicata in perioada iulie 65 - ianuarie 66 a constat in faptul ca Franta a refuzat sa-
si ocupe locul in Consiliu, care la acea vreme reprezenta puterea legislativa, prin reprezentantul sau.
Efectul acestei practici, unanimitatea fiind o necesitate pentru functionare, era imposibilitatea
functionarii Consiliului.

Pana in 1965, tratatele prevedau ca se va pastra unanimitatea in adoptarea actelor cu caracter

legislativ la nivel Comunitar pentru a se da statelor confortul psihic al dreptului de veto, daca s-ar
propune ceva neconvenabil.
Speranta era ca statele sa se armonizeze ca interese.

Totusi, s-a ajuns sa se doreasca trecerea la majoritate, intrucat era necesara pentru adaptarile
rapide care trebuiau facute in conjuncturile ce urmau sa se formeze.

Franta nu a reactionat prea bine la aceasta idee, intrucat prima decizie care urma sa se ia cu
majoritate era in domeniul agricol, care de interes pentru Franta.
Propunerea era ca bugetul din agricultura al Comunitatilor sa nu mai fie alcatuit din contributii fixe
si directe ale tututror statelor membre, ci tocmai din profitul rezultat din activitatea agricola a
statelor membre. In loc sa dea statele o taxa, bugetul agricol se autosustinea, pe scurt.
Franta era cel mai mare producator agricol al Comunitatilor, urmand sa suporte greul acestei
schimbari.

In aceste conditii, Franta nu a dorit aceasta trecere la majoritate.

Toate celelalte state erau in favoarea acestei treceri, dar Franta a zis ca nu mai participa la Consiliu,
exercitand veto prin neparticipare.

Compromisul a urmarit sa rezolve aceasta situatie, cuprinzand urmatoarele idei:

- Consiliul trebuie, cand e vorba de interese foarte importante ale unuia sau mai multor state
membre, sa faca tot posibilul pentru a ajunge intr-un interval rezonabil la o solutie care sa poata
sa fie adoptata de toti membrii Consiliului, fara sa se aduca atingere nici intereselor nationale,
nici interesului Comunitar.
- Franta adauga fata de aceasta formulare ca aranjamentul trebuie sa semnifice ca, in caz de
divergente, discutiile din Consiliu trebuie sa continue pana cand unanimitatea este realizata.

Este usor de constatat caracterul vag al documentului, lipsit fiind de solutii clare.
Compromisul a fost, de fapt, o mascarada.
Franta pur si simplu a imbracat juridic dreptul de veto.

Dezavantajele majore privind acest act/compromis au fost urmatorele:

- Nu prevede concret ce se intampla cand negocierea dintre state esueaza.

- Nu se prevad criterii precise care sa determine care sunt interesele foarte importante ale
statelor membre asupra carora trebuie realizat un compromis, aprecierea fiind lasata la
latitudinea fiecarui stat membru.
- Nu se precizeaza ce inseamna interval rezonabil, in sensul ca nu se dau minime si maxime.

Concluzii privind acest compromis:

- Presupune recunoasterea de facto a dreptului de veto

- Nu a modificat propriu-zis tratatele
- Regula de jure aplicabila a majoritatii a ramas in vigoare, chiar daca de facto a fost
suspendata.
DEPASIRIEA CRIZELOR SI ESECURILOR / EXTINDEREA CALITATIVA A COMUNITATILOR

Exemple:

1. Memorandumul statelor Benelux de dinaintea raportului Spaak, 1955

2. Dupa esecul de la inceput cu integrarea politica si militara, a fost dat raportul Spaak din 56
3. Raportul Vedel din 1972
4. Raportul Comisiei din 1975
5. Raportul Tindemans din 1975
6. Raportul Celor 3 Intelepti din 1979;

Rezultatul reflectiilor: texte de drept pozitiv care revizuiesc si/sau dezvolta tratatele
fondatoare/constitutive/institutive.
(Art 148 din CR alege notiunea de tratate constitutive.)

SCHEMA ENUMERATIVA SI DESCRIPTIVA

(pentru examen conteaza anul intrarii in vigoare)

Semnare / vigoare Precizari Precizari Denumire

1951 / 1952 Actele cele mai CECO Tratatul de la Paris
importante A durat 50 de ani
1957 / 1958 CEE CEEA Tratatele de la Roma
1967 Fuziunarea executivelor: Tratatul de la
Consiliul si Comisia Bruxelles

1970 Despre competentele Acesta e primul tratat Tratatul de la

bugetare ale care da competenta Luxembourg
Parlamentului European Parlamentului European
in stabilirea bugetului
1975 Se infiinteaza Curtea de Continua reglementarea Tratatul de la
Conturi puterilor Parlamentului Bruxelles
European in materie de
Buget
Tratatele de la 1970 si 1975 sunt cunoscute ca Tratatele Bugetare
1976 Se reglementeaza Actul din 1976
alegerea Parlamentului
European
prin vot universal
1986 / 1987 Actul Unic European
1992 / 1993 Uniunea Europeana cu CEE devine CE. Tratatul de la
cei trei piloni: Denumirea organizatiei
Maastricht privind
a) Pilonul Comunitar reflecta continutul tratatelor
care o reglementeaza, care nu Uniunea Europeana
(integrare);
b) Pilonul Politicii Externe si de mai aveau de ceva timp strict (TUE)
Securitate Comuna (PESC); elemente de economie.
c) Pilonul Justitiei si Afacerilor
Interne (JAI).
PESC si JAI sunt
introduse prin TUE.
1997 / 1999 JAI devine Cooperarea CPJMP este JAI – VAI, Tratatul de la
Politieneasca si adica JAI fara: Amsterdam
Judecatoreasca in - vize
Materie Penala (CPJMP) - azil
- imigrare
2000 Carta Drepturilor
 Fundamentale
2001 / 2003 CECO expira Modificari institutionale Tratatul de la Nisa
2007 / 2009 UE devine organizatie Mai exista: Tratatul de la
internationala cu - UE si EURATOM Lisabona
personalitate juridica, - TUE (reglementeaza
deci pilonii sunt PESC si principiile
desfiintati de iure.
generale UE),
- TFUE (reglementeaza
fostii piloni 2 SI 3)
- Carta Drepturilor
A DOUA JUMATATE DIN CURSUL 6 SI CURSUL 7 - PILONII UE
PERSONALITATEA JURIDICA A UE
VALORILE, OBIECTIVELE SI MISIUNILE UE

Totul incepe cu art. 1 TUE.

Art.1 (ex-articolul 1 TUE)

Prin prezentul tratat, ÎNALTELE PĂRȚI CONTRACTANTE instituie între ele o UNIUNE EUROPEANĂ,
denumită în continuare „Uniune”, căreia statele membre îi atribuie competențe pentru realizarea
obiectivelor lor comune.

Prezentul tratat marchează o nouă etapă în procesul de creare a unei uniuni tot mai profunde între
popoarele Europei, în cadrul căreia deciziile se iau cu respectarea deplină a principiului transparenței
și cât mai aproape cu putință de cetățeni.

Uniunea se întemeiază pe prezentul tratat și pe Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene

(denumite în continuare „tratatele”). Aceste două tratate au aceeași valoare juridică. Uniunea se
substituie Comunității Europene și îi succedă acesteia.

Cu privire la acest articol, trebuie facute urmatoarele precizari:

Paragraful 1
 Se creaza UE.
 Statele membre ii cedeaza competente.
 Competentele se cedeaza pentru indeplinirea scopului.
Paragraful 2
 Uniunea e mai profunda deoarece se duce in domenii noi de integrare, dar si datorita
uniformizarii legislative. 
 Actele legislative UE trebuie luate in mod transparent.
 Principiul subsidiaritatii. 
Paragraful 3
 TUE si TFUE sunt pe picior de egalitate, TFUE fiind ca un fel de parte speciala a TUE.
 UE este succesorul de drept international al Comunitatilor Europene.

Initial, aceasta parte a materiei se studia in anul 3, in stransa legatura cu competentele UE.
Totusi, se va studia acum, intrucat prezinta un interes fundamental in viziunea asupra UE, in special in viziunea asupra DUE
material. 

Dupa Lisabona, UE dobandeste de jure personalitate juridica si impartirea pe piloni e oficial

desfiintata, desi PESC isi pastreaza partial specificul si separatia fizica. 

Inainte de Lisabona, incepand cu Maastricht, UE avea personalitate juridica doar de facto, nu de

jure.

In ce priveste personalitatea juridica a UE:

 fundamentul juridic este art. 47 TUE
 fundamentul politic este declaratia 24.

Art. 47 TUE
Uniunea are personalitate juridică.

Mai exista o serie de acte, precum protocoale cu putere legislativa egala, dar si alte declaratii. 
Odata cu personalitatea juridica, UE poate avea drepturi si isi poate asuma obligatii.

Concluzii:
1. UE devine un nou subiect de DIP.
2. Personalitatea e proprie organizatiei, distincta de membri.
3. UE poate adopta acte legislative in numele ei, poate incheia acorduri internationale in
numele ei, poate adopta buget, poate semna contracte, poate avea reprezentante
diplomatice.
4. Dobandirea personalitatii juridice a fost rezultatul unei cerinte cu privire la stabilirea clara a
statutului juridic al UE pe plan international si intern. 
5. Ca o consecinta a dobandirii p.j., este ameliorata perceptia UE la nivel international. 
6. P.j. ofera cetatenilor o identitate in raport cu UE si contribuie la corectarea
disfunctionalitatilor care decurgeau din impartirea pe piloni. 

In ce priveste valorile, obiectivele si misiunile UE, art. 2 si 3 din TUE sunt graitoare.

Art. 2
Uniunea se întemeiază pe valorile respectării demnității umane, libertății, democrației, egalității,
statului de drept, precum și pe respectarea drepturilor omului, inclusiv a drepturilor persoanelor care
aparțin minorităților. Aceste valori sunt comune statelor membre într-o societate caracterizată prin
pluralism, nediscriminare, toleranță, justiție, solidaritate și egalitate între femei și bărbați.

Art. 3 (ex-articolul 2 TUE)

(1) Uniunea urmărește să promoveze pacea, valorile sale și bunăstarea popoarelor sale.
(2) Uniunea oferă cetățenilor săi un spațiu de libertate, securitate și justiție, fără frontiere interne, în
interiorul căruia este asigurată libera circulație a persoanelor, în corelare cu măsuri adecvate privind
controlul la frontierele externe, dreptul de azil, imigrarea, precum și prevenirea criminalității și
combaterea acestui fenomen.
(3) Uniunea instituie o piață internă. Aceasta acționează pentru dezvoltarea durabilă a Europei,
întemeiată pe o creștere economică echilibrată și pe stabilitatea prețurilor, pe o economie socială de
piață cu grad ridicat de competitivitate, care tinde spre ocuparea deplină a forței de muncă și spre
progres social, precum și pe un nivel înalt de protecție și de îmbunătățire a calității mediului. Aceasta
promovează progresul științific și tehnic.
Uniunea combate excluziunea socială și discriminările și promovează justiția și protecția sociale,
egalitatea între femei și bărbați, solidaritatea între generații și protecția drepturilor copilului.
Aceasta promovează coeziunea economică, socială și teritorială, precum și solidaritatea între statele
membre.
Uniunea respectă bogăția diversității sale culturale și lingvistice și veghează la protejarea și
dezvoltarea patrimoniului cultural european.
(4) Uniunea instituie o uniune economică și monetară a cărei monedă este euro.
(5) În relațiile sale cu restul comunității internaționale, Uniunea își afirmă și promovează valorile și
interesele și contribuie la protecția cetățenilor săi. Aceasta contribuie la pacea, securitatea,
dezvoltarea durabilă a planetei, solidaritatea și respectul reciproc între popoare, comerțul liber și
echitabil, eliminarea sărăciei și protecția drepturilor omului și, în special, a drepturilor copilului,
precum și la respectarea strictă și dezvoltarea dreptului internațional, inclusiv respectarea principiilor
Cartei Organizației Națiunilor Unite.
(6) Uniunea își urmărește obiectivele prin mijloace corespunzătoare, în funcție de competențele care îi
sunt atribuite prin tratate.

Aceasta gradare nu e intamplatoare:

 Valorile sunt cele care influenteaza tot ce inseamna concretul/materialul DUE, adica sunt
ceva extrem de general.
  Obiectivele deja incep sa presupuna concretul si materialul, insa intr-un mod destul de
general. Astfel, prin tratatele fundamentale se stabilesc aceste obiective, prin impartirea de
competente. Altfel spus, obiectivele sunt un concret macro.
 Misiunile sunt un concept mai nou, care apare in apx. 25 de locuri in cele doua tratate
fundamentale. In engleza ele se traduc prin "task". Misiunea se traducea, astfel, cel mai bine,
prin "sarcina". Misiunile sunt un concret micro, avute de fiecare institutie tocmai pentru
indeplinirea obiectivelor.

Cand exista probleme cu interpretarea si stabilirea obiectivelor, ne intoarcem la valori. 

In privinta art. 2 si 3, trebuie facute urmatoarele precizari:

Art 2 (valori)
1. Fraza 1 enumera valorile comune statelor membre, in timp ce fraza 2 descrie societatea
ideala in care aceste valori sporesc.
Fraza 1 (conținut) -> Fraza 2 (formă).
2. Articolul este conceput foarte operational. 
3. Se coroboreaza cu prima fraza a art. 49 TUE.
4. Se coroboreaza cu art. 7 TUE, zis si „butonul rosu”. 

Art. 3 (obiective)
 Obiectivele generale se gasesc in alin (1):
o Promovarea pacii;
o Promovarea valorilor sale;
o Contributia la bunastarea popoarelor. 

 Obiectivele specifice sunt ramificate in felul urmator:

o Obiective valabile pe plan infraeuropean:
 Spatiu de libertate, securitate si justitie, fara frontiere interne
(JAI, CPJMP, VAI, SLSJ)
 Piata interna pentru dezvoltarea durabilă a Europei
 Uniunea Economica si Monetara / UEM (un deziderat, dar foarte important).

o Obiective valabile pe plan extraeuropean:

 Intreg alineatul 5. 

 Alin. (6) precizeaza mijloacele corespunzatoare, care se concretizeaza in actele UE. 

Actele care nu sunt raportate la valori si obiective se dovedesc, de regula, ilegale. 

CURSUL 8
INSTITUIILE UE SI FUNCTIONAREA LOR

Functionarea UE este reflectarea valorilor ei.

Ca un prim reper legal in privinta functionarii UE, avem art. 10 din TUE.

Art. 10
(1) Funcționarea Uniunii se întemeiază pe principiul democrației reprezentative.
(2) Cetățenii sunt reprezentați direct, la nivelul Uniunii, în Parlamentul European.
 Statele membre sunt reprezentate în Consiliul European de șefii lor de stat sau de guvern și în Consiliu
de guvernele lor, care la rândul lor răspund în mod democratic fie în fața parlamentelor naționale, fie
în fața cetățenilor lor.
(3) Orice cetățean are dreptul de a participa la viața democratică a Uniunii. Deciziile se iau în mod cât
mai deschis și la un nivel cât mai apropiat posibil de cetățean.
(4) Partidele politice la nivel european contribuie la formarea conștiinței politice europene și la
exprimarea voinței cetățenilor Uniunii. 

Personalitatea juridica a UE ii este proprie si este, asa cum ne amintim, specializata, adica limitata
la valorile din art. 2. Totodata, ea este o personalitate juridica de drept international, adica UE isi
poate asuma drepturi si obligatii prin tratate.
Dupa o prima vedere a TFUE, putem spune ca este mai usor sa identificam domeniile in care UE nu
are nicio compententa decat invers. 

Cand vorbim de „structura institutionala a UE”, avem in vedere doua intelesuri:

1. Lato sensu: toata functionarea UE, de la cele mai inalte institutii la cele mai joase agentii,
inclusiv intregul aparat birocratic. 
2. Stricto sensu: acele entitati din ansamblul functional al UE care sunt desemnate expres de
tratate ca fiind institutii in art. 13 (1) TUE.
(Doar acest sens ne intereseaza pentru examen)

In conformitate cu sensul strict, avem 7 institutii:

1. Parlamentul European
2. Consiliul European
3. Consiliul
4. Comisia Europeana
5. CJUE
6. Banca Centrala Europeana
7. Curtea de Conturi.

PRECIZARI ISTORICE

Institutiile au existat inca de la inceput, sub anumite denumiri, insa de-a lungul timpului structura,
atributiile si competentele lor au suferit modificari. 

Pana la Lisabona, personalitatea juridica a Comunitatilor a fost distincta si diferita, insa si institutiile
au o existenta separata de a Comunitatilor, iar in prezent si fata de UE.

Pana in 1965, instituiile celor trei organizatii-comunitati au functionat separat:

- 1 Inalta Autoritate
- 3 Comisii
- 3 Consilii
Acestea aveau o activitate suprapusa.

In 1865 a fost semnat tratatul de la Bruxelles prin care s-au unit instituiile celor trei Comunitati:
- Inalta Autoritate + 3 Comisii = 1 Comisie.
- 3 Consilii = Consiliul de ministri. 

O alta tendinta istorica a fost ca Parlamentul European a dobandit cele mai multe puteri.
Daca prin '50 avea doar un rol consultativ, in timp a devenit institutie cu rol cobugetar si colegislativ. 
Aceasta tendinta s-a nascut din ingrijorarea ca nu e foarte democratica procedura prin Consilii
si Comisii, intrucat aceste institutii nu erau compuse prin vot democratic, adica prin votul direct al
cetatenilor. 

PRECIZARI CONCEPUTALE

In primul rand, se pune problema aplicarii la UE a principiilor specifice statului, cu atat mai mult cu
cat o buna parte din instituiile UE sunt politice prin natura lor.

Astfel, ne amintim de principiul separatiei puterilor in stat.

In sensul clasic avem putere legislativa, executiva si judecatoreasca.

Totusi, in timp, s-a ajuns la conceptul de echilibru si cocenzurare.

Acest principiu nu se aplica in sens pur institutiilor UE, neexistand o separatie totala !

Un exemplu graitor pleaca de la urmatoarele premise:

- Comisia are monopolul intiativei legislative, in principiu.
- Pachetul legislativ vine de la Comisie, Parlamentul doar aproba.
- Dreptul UE este executat cel mai mult nu de institutii, ci de statele membre.
Astfel, nu poate sa fie separatie totala intre legislativ si executiv daca numai executivul are putere
legislativa.

De altfel, majoritatea principiilor din stat nu se aplica la nivelul UE.

In locul lor avem Tratatele Fundamentale, regulamentele si jurisprudenta CJUE in baza Tratatelor
Fundamentale. Substanta actuala a tratatelor este chiar datorata intr-o buna masura jurispridentei
CJUE, intrucat nu au fost in forma asta de la bun inceput, la ele adaugandu-se odata cu ivirea unor
noi probleme legale.

Concluzie: nu facem analogie cu institutiile din dreptul intern. 

Desigur, orice organizatie guvernamentala trebuie sa aiba cel putin o Adunare Generala, un sistem
birocratic si un executiv, iar toate aceste institutii sunt, desigur, prezente in UE, pe langa multe, multe
altele. 

In al doilea rand, apare urmatoarea intrebare: este UE un stat? 

Evident ca nu. 

Totusi, ar putea transferul excesiv de competente de la state la UE sa afecteze suveranitatea

membrilor? Da, de exemplu in domeniul securitatii nationale sau in domeniul alegerilor. 

Art. 335 din TFUE e edificator, in schimb, pentru personalitatea juridica pe plan intern.

Art. 335 (ex-articolul 282 TCE)

În fiecare dintre statele membre, Uniunea are cea mai largă capacitate juridică recunoscută
persoanelor juridice de către legislațiile intern; Uniunea poate, în special, să dobândească sau să
înstrăineze bunuri mobile și imobile și poate sta în justiție. În acest scop, Uniunea este reprezentată de
Comisie. Cu toate acestea, Uniunea este reprezentată de fiecare instituție, în temeiul autonomiei lor
administrative, pentru chestiunile referitoare la funcționarea lor.
Asadar, UE poate instraina bunuri mobile si imobile si poate sta in justitie, iar institutiile UE, avand
autonomie, reprezinta UE pe chestiuni specifice.

O singura institutie are personalitate juridica expres prevazuta de TFUE:

„Banca Centrala Europeana”

Retinem, totusi, ca si „Banca Europeana de Investitii”, alaturi de „Agentii”, se bucura de

personalitate juridica.

Asta nu inseamna ca celelalte institutii nu intra in raporturi juridice. 

INSTITUTIILE, ORGANELE SI ORGANISMELE UE

Sediul materiei:

- Art. 13 si 19 TUE
- Art. 223 - 309 TFUE. 
- Anexe si protocoale: protocolul 6 in special. 

Notiunea de „institutie” = structura functionala din cadrul UE avand puterea de a adopta si incheia
acte juridice-scop, adica normative in sens larg.

Notiunea de „organ” = structura functionala din cadrul UE care nu are puterea de a adopta si incheia
acte juridice-scop.

Notiunea de „organism” = notiune fictiv-didactica prin care se desemneaza tot ce nu e nici institutie,
nici organ.

IERARHIA INSTITUTIONALA

INSTITUTII

1. Consiliul European

2. Parlament European, Consiliul si Comisia.

La Parlament includem si Ombudsmanul European.

3. Curtea de Justitie a Uniunii Europene.

4. Banca Centrala Europeana si Curtea de Conturi.

Banca Centrala are personalitate juridica distincta.

ORGANE

1. Comitetul Regiunilor
2. Comitetul Economic si Social.

In legatura cu primul retinem principiul proximitatii deciziei cu populatia.

In legatura cu ambele retinem ca au un rol consultativ bazat pe avize de oportunitate.

Al doilea nu trebuie confundat cu Consiliul Economic si Social al ONU.

Ele se dovedesc deosebit de utile atunci cand Comisia face drafturi de legislatie, intrucat ele sunt
contectate la viata reala, "de pe teren", astfel:

- Comitetul Regiunilor se pronunta pe oportunitatea drafturilor prin raportare la fiecare stat in

parte
- Comitetul Economic si Social se pronunta asupra oportunitatii economice si (securitatii)
sociale a drafturilor, in acest scop fiind compus din reprezentanti sindicali.
 
ORGANISME

1. Banca Europeana de Investitii

Ea este un organism financiar-bancar, cu rolul de a acorda si aloca fondurile UE diferitelor
proiecte pe care le considera fiabile.

2. Organisme Institutionale
Sunt in numar de 6.

3. Agentii
Sunt in numar de 40.

4. Organisme descentralizate in statele membre sau ale statelor membre cu atributii in UE

Primele trei se regasesc in cadrul UE, in timp ce organismele descentralizate se afla in cadrul statelor
membre. 

RELATIA INSTITUTIILOR IN PROCESUL LEGISLATIV SI EXECUTIV

Aceasta se poate rezuma prin urmatoarele idei:

- Comisia detine cvasi-monopol pentru initiativa legislativa generala si executiv.
- Consiliul si Parlamentul sunt pe picior de egalitate in ce priveste adoptarea.
- Cele doua Comitete au rol consultativ in privinta oportunitatii actelor.
- CJUE are rolul de a interpreta si de a asigura aplicarea legislatiei europene de catre fiecare
stat membru. 

Pe langa Comisie, atat Consiliul (PESC), cat si Banca Centrala pot propune acte legislative, dar doar in
domeniile specifice. 

DESCRIEREA INSTITUTIILOR: BAZE LEGALE, FUNCTIONARE, COMPONENTA SI ATRIBUTII

Sediul general al materiei: art. 13 din TUE.

Art. 13
(1) Uniunea dispune de un cadru instituțional care vizează promovarea valorilor sale, urmărirea
obiectivelor sale, susținerea intereselor sale, ale cetățenilor săi și ale statelor membre, precum și
asigurarea coerenței, a eficacității și a continuității politicilor și a acțiunilor sale.
Instituțiile Uniunii sunt:
— Parlamentul European;
— Consiliul European;
— Consiliul;
— Comisia Europeană (denumită în continuare „Comisia”);
— Curtea de Justiție a Uniunii Europene;
— Banca Centrală Europeană;
 — Curtea de Conturi.
(2) Fiecare instituție acționează în limitele atribuțiilor care îi sunt conferite prin tratate, în conformitate
cu procedurile, condițiile și scopurile prevăzute de acestea. Instituțiile cooperează unele cu altele în
mod loial.
(3) Dispozițiile referitoare la Banca Centrală Europeană și la Curtea de Conturi, precum și dispozițiile
detaliate referitoare la celelalte instituții figurează în Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene.
(4) Parlamentul European, Consiliul și Comisia sunt asistate de un Comitet Economic și Social și de un
Comitet al Regiunilor, care exercită funcții consultative.

PARLAMENTUL EUROPEAN

Baza legala

- Art. 14 din TUE

- Art. 223-234 TFUE

Generalitati

In vechea enumerare de la art. 13 nu era Parlamentul prima institutie enumerata. 

Astazi, in schimb, este, ca urmare a faptului ca este singura institutie aleasa democratic si direct de
catre
cetateni(i UE). Din aceasta decurge si legitimitatea de care se bucura.

Ca urmare a evolutiei sale de-a lungul timpului, Parlamentul European este in ziua de astazi o
institutie colegislativa si cobugetara, aflandu-se pe picior de egalitate cu Consiliul.

Parlamentul apara si reprezinta interesele cetatenilor europeni.

Este de remarcat optiunea terminologica de neutilizare a cuvantului „popoare” in locul cuvantului
„cetatenilor”. 
Cu alte cuvinte, in Parlament sunt reprezentati cetatenii europeni in bloc, nu cetatenii statelor
membre separati pe state. In acest sens, desi circumscriptia electorala este Romania, exista totusi o
singura lista, iar de votat poate sa voteze orice cetatean european cu domiciliu stabil in Romania. 

Spre deosebire de Parlamentul national, in ce priveste Parlamentul European nu exista un mecanism

al dizolvarii sau un mecanism al alegerilor anticipate.

In privinta sediilor, acestea se afla la Bruxelles, Strasbourg si Luxembourg.

Componenta

Membrii sai sunt alesi cu mandate de 5 ani, reinoibile, Romania inaintand un numar de 33 de
membri.
Acesti membri fac parte dintr-unul din grupurile politice ale Parlamentului.

Are un presedinte ales cu mandat de 2 ani ½ . 

Atributii, calitati si proceduri

Principala sa calitate este reprezentata de transparenta procedurilor. 

In ce priveste atributiile, retinem urmatoarele:

1. Numeste Ombudsmanul European
 2. Emite avize consultative nefacultative pe anumite acorduri internationale.
3. In anumite domenii, emite avize conforme.
4. Primeste petitii de la cetateni
5. Exercita controlul politic general
In acest sens, Comisia ii da un raport unic anual despre executare, operand descarcarea de
gestiune.
6. Participa la numirea/demiterea mebrilor altor organe. 

Ombudsmanul European

Are o baza legala distincta in:

- Art. 228 din TFUE
- Art. 41 si 43 din Carta drepturilor fundamentale

Fiind denumit si Mediatorul European, el investigheaza cazuri de administrare neproductiva sau

incorecta in care sunt implicate instituiile europene, la cererea celor vatamati sau interesati. Am
putea spune ca incearca sa gaseasca rezolvari de tipul „win-win” diferitelor probleme, in vederea
evitarii litigiilor cu caracter contencios.  
Cu titlu exemplificativ, am putea retine urmatoarele probleme cu care se ocupa:
- Intarzieri
- Refuz de acces la informatii
- Chestiuni de angajare de personal
- Relatii contractuale cu firme

Exista un Cod European al Bunei Conduite Administrative pe care-l foloseste pentru a investiga
caracterul legitim sau nelegitim al situatiilor cu care este confruntat, de la caz la caz.
El mai colaboreaza si cu SOLVIT, la nevoie.
Totodata, in vederea realizarii obiectivelor sale, are posibilitatea de a face petitii.

Totusi, retinem ca nu are voie sa „solutioneze” chestiuni de drept intern al statelor, nu reprezinta
un organ de apel si nici nu se poate pronunta asupra cazurilor de pe rolul CJUE. 

El este numit de Parlament si demis de CJUE.

CONSILIUL EUROPEAN

Trebuie retinuta de la bun inceput diferenta dintre:

- Consiliul European.
Acesta defineste principalele linii generale si valorile UE, dar nu are puteri legislative.

- Consiliul.
Consiliul este colegislativ si cobugetar.

- Consiliul Europei. 
Acesta se refera la drepturile omului.
 
Baza legala

- Art. 15 din TUE

- Art. 235 si 236 din TFUE
Generalitati

In primul rand, trebuie precizat caracterul esentialmente politic al acestei institutii.

Istoric, Consiliul European nu a existat decat incepand de prin anii 1960/1970, cand au inceput sa se
reuneasca (formal) sefii de stat. Ceva timp mai incolo, insa, a primit si o consacrare juridica.

Sediul sau este la Bruxelles.

Componenta

Consiliul European este alcatuit din sefi de stat sau de sefi de guvern, fiind o institutie politica.

Stabilirea in concret a reprezentantilor dinspre fiecare stat membru se face in functie de ordinea
intern-statala a fiecaruia.
Spre exemplu, in Olanda nu exista presedinte, doar sef de guvern, deci acesta va reprezenta Olanda
la nivelul Consiliului European. 
Altminteri, de regula, Constitutile statelor decid expres cine dintre seful de stat si seful de guvern se
ocupa. 

Este ales si un presedinte al Consiliului European, acesta avand un mandat de 2 ani ½ reinoibil o
singura data.

Presedintii tarilor si sefii de guvern pot sa fie asistati de anumiti ministri, in functie de subiectele de
pe ordinea de zi, iar pentru presedintele CE poate veni un specialist.
Acesti asistenti nu sunt considerati membri.

Tot in componenta sa intra si presedintele Comisiei Europene.

Ocazional, la lucrarile Consiliului European va participa si Inaltul Reprezentant PESC.

Atributii, calitati si proceduri

Ca principale atributii, retinem ca:

1. Adopta orientarile politice si prioritatile UE
2. Ofera impulsurile necesare dezvoltarii UE
3. Numeste Inaltul Reprezentant pentru PESC

Se poate observa faptul ca Consiliul European nu are atributii de ordin legislativ.

La nivel procedural, retinem ca deciziile in cadrul ei se iau prin consens, nu prin vot.

CONSILIUL

Baza legala

- Art. 16 din TUE

- Art. 237 – 243 din TFUE
- Protocolul 9
- Declaratia 7

Generalitati
Consiliul (fostul Consiliu de Ministri) este cealalta institutie colegislativa si cobugetara, insa in
anumite domenii este chiar exclusiv legislativa si bugetara.

Este important de retinut ca, fiind alcatuit din reprezentanti la nivel ministerial, Consiliul apara si
promoveaza interesele statelor membre, nu ale cetatenilor sau ale Uniunii.

Istoric, a fost infiintat in 1958, sub denumirea de Consiliul CEE.

Sediul sau este la Bruxelles.

Componenta

Pe de-o parte, alcatuirea sa pare destul de clara, fiind compus din reprezentanti la nivel ministerial
ai statelor, acestia avand mandate prealabile de a participa la lucrarile Consiliului.
Pe de alta parte, are o componenta ciudata, in sensul ca reprezentantii la nivel ministerial difera in
functie de subiectele discutate in Consiliu, pe baza specializarii fiecaruia.

Totodata, desi este o institutie unica, Consiliul este alcatuit din aproximativ 10 formatiuni, diferite in
functie de domenii.

Atributii, calitati si proceduri

 
In privinta atributiilor, retinem urmatoarele:
1. Coordoneaza politicile nationale ale statelor membre. 
2. Da mandat general cu linii directoare Comisiei pentru a negocia tratate internationale.
3. Semneaza acordurile internationale si tratatele negociale de Comisie.
4. Are intiativa legislativa pe politica externa comuna a UE. 
 
La nivel procedural, retinem urmatoarele aspecte:
1. Poate lua decizii doar cu cvorum de lucru.
2. Deciziile se iau prin vot cu majoritate, inclusiv dublu calificata, sau cu unanimitate.
3. Fiecare stat primeste un numar de voturi proportional cu puterea sa economica.
Romania are un numar de 14 voturi.
4. Incepand cu Lisabona, votarea actelor cu caracter legislativ se face in mod public, fiind
cunoscuta optiunea fiecarui stat membru.

COMISIA EUROPEANA

Baza legala

- Art. 17 din TUE

- Art. 244-250 din TFUE

Generalitati

Comisia poate sa fie privita ca un fel de „executiv+”, iar din acest motiv este considera institutia
protectoare a Tratatelor si un adevarat motor al integrarii.

Initiativa legislativa ii apartine aproape in intregime.

Retinem ca aceasta institutie reprezinta interesul general al UE.

Componenta

In ce priveste componenta, are 28 de comisari din state, unul per stat membru, fiecare avand
mandat de 5 ani, reinoibil. Fiecare membru are portofolii specializate de care se ocupa si de care
sunt responsabili. 

Criteriul selectiei este urmatorul: membrii sunt alesi pe baza competentelor lor generale si dintre
personalitatile cu toate garantiile de independenta. 

Mai are 1 presedinte si 7 vicepresedinti, dintre care unul e Inaltul Reprezentant PESC. 

Nu in ultimul rand, retinem ca mai are:

- Delegati in statele membre
- Birouri in statele terte

Atributii, calitati si proceduri

De la bun inceput trebuie retinute calitatile speciale ale Comisiei, acestea fiind:
- Independenta 

- Colegialitatea
Raspunderea e colegiala, in sensul ca daca un membru greseste, Comisia e demisa in bloc prin
motiune de cenzura in fata Parlamentului European, chiar daca exista mai nou mecanismul
demiterii individuale.
In acest sens a se vedea art. 17 (6) din TUE, coroborat cu art. 246 pg. 1 din TFUE.

Pentru ca o motiune de cenzura de cenzura sa fie adoptata, potrivit art. 234 TFUE, este necesara
o majoritate dublu calificata, in sensul ca se adopta cu o majoritate „de doua treimi din voturile
exprimate si de catre majoritatea membrilor care compun Parlamentul European”. Votul in
cadrul motiunii este public.

Daca motiunea trece, membrii Comisiei trebuie sa demisioneze colectiv, iar IRPESC trebuie si el sa
demisioneze din functia sale in Comisie.

Retinem mecanismul functiei reziduale, potrivit caruia membrii demisionari raman in functii si
continua sa gestioneze afacerile curente pana la inlocuirea lor in conformitate cu art. 17 din TUE.

Mandatul Comisiei nou-numite expira la data la care ar fi trebuit sa expire mandatul Comisiei
demisionare.

- Profesionalismul 

Comisia are o lista lunga de atributii, dintre care mentionam urmatoarele:

1. Gestioneaza politicile UE.

2. Reprezinta UE in relatiile externe, cu exceptia PESC, care e in sarcina Inaltului Relrezentant.
3. Supravegheaza si garanteaza respectarea legislatiei UE, adica supravegheaza statele
membre.
4. Gestioneaza relatiile cu cetatenii UE (Carti Albe si Carti Verzi)
5. Faciliteaza initiativa legislativa cetateneasca.
 6. Primeste plangeri de la cetateni.
7. Poate adopta acte nelegislative, adica acte delegate sau acte de executare.
8. Gestioneaza fondurile dispuse de la buget. 
9. Se ocupa de executarea bugetului, colaborand cu Curtea de Conturi in acest sens.
10. Gestioneaza politica de multilingvism si multiculturalism. 
11. Gestioneaza Serviciul de Interpretare si Traduceri si Serviciul de Publicatii. 
12. Gestioneaza SOLVIT.
13. Infiinteaza agentii executive. 
14. Supravegheaza respectarea drepturilor concurentei. 
15. Negociaza acorduri internationale, inclusiv de aderare, potrivit mandatului dat de Consiliu.
16. Da avize consultative in materie de aderare de noi state membre.
17. Gestioneaza relatiile interinstitutionale. 

CURTEA DE JUSTITIE A UNIUNII EUROPENE

Baza legala

- Art. 19 din TUE

- Art. 251-281 TFUE
- Regulamentele de procedura
- Protocolul 3 privind Statutul Curtii

Generalitati

CJUE este puterea judecatoreasca a UE, fiind in concret formata din Curtea de Justitie si din Tribunal.

Conform TUE, rolul esential al CJUE este asigurarea respectarii dreptului Uniunii in si prin
interpretarea, detinand monopolul atribtiei de interpretare, si aplicarea tratatelor. Monopolul
acesta este o necesitate in temeiul caracterului de integrare al UE, care necesita nu doar
uniformitatea actelor, ci si uniformitate in aplicarea lor.
Mai mult, aceasta uniformitate este esentiala si pentru libertatile de circulatie promovate de UE. 
 
Initial, Curtea dadea niste hotarari foarte grele de citit si inteles, asa cum am vazut la Van, Gend &
Loos, insa in prezent este apreciata pentru un limbaj curat si o argumentatie limpede.

Cu caracter de noutate, dosarele se pot trimite prin sistem electronic, prin asa zisul „Digital Toolbox”.
Mai mult, a fost dezvoltata si o aplicatie denumita Curia, disponibila pe AppStore si Google Play,
scopul ei fiind facilitarea accesului la acquis-ul legislativ european.

De asemenea, potrivit art. art. 257 din TFUE, se pot infiinta Tribunale Specializate, insa in prezent nu
exista astfel de instante. 

Componenta

Membrii CJ si ai Tribunalului sunt alesi dintre personalitatile care ofera toate garantiile de
independenta si care intrunesc conditiile cerute pentru exercitarea in tarile lor a celor mai inalte
functii jurisdictionale sau a caror competenta in calitate de jurisconsulti este recunoscuta. 

Spre exemplu, membrii ai CJUE ar putea sa devina doar judecatorii de la ICCJ si procurorii Parchetului
de pe langa ICCJ. In acelasi timp, doctrinarii recunoscuti la nivel european au si ei posibilitatea de a
accede la functia de membru al CJUE.
Retinem, potrivit Statutului CJUE, incompatibilitatea totala a functiei de membru al CJUE cu oricare
alta activitate profesionala.

In acelasi timp, potrivit art. 20 din Protocolului 7 privind privilegiile si imunitatile, membrii CJUE se
bucura de o imunitate deplina, precum si de scutirea de taxe vamale in interiorul Uniunii.

Nu in ultimul rand, potrivit art. 19 (4) din Protocolul 3, poate pleda in fata CJUE orice avocat capabil
potrivit legii interne sa o faca, deci inclusiv avocatul stagiar.

Atributii, calitati si proceduri

Potrivit art. 19 (3) TUE, CJUE solutioneaza:

- Diferende bazate pe dreptul UE. 
- Chestiuni de revocare sau de aplicare a regulamentelor si directivelor prin mecanismul
intrebarii preliminare.

Prin calitatea sa de institutie jurisdictionala si de unic interpretator al dreptului UE, CJUE emite
hotarari de judecata.
Hotararile de judecata sunt obligatorii, au autoritate de lucru judecat inter partes litigantes si, in
cazul CJ, au autoritate de lucru interpretat erga omnes, adica dincolo de litigiul care a determinat
interpretarea respectiva, partea aceea interpretata devenind obligatorie pentru toti.
Din acest motiv, a fost atribuit CJ apelativul de jurislateur, aceasta adaugand efectiv la lege. 

Indiferent de natura cauzei si de instanta, procedura ordinara presupune:

- O faza scrisa.
Aici se depun intampinarea, replica si duplica.

- O faza orala.
Aceasta faza este publica, iar partile nu au voie sa se apere singure, ci doar cu avocat.

- Deliberarea.
Aceasta etapa este secreta.

- Publicarea hotararii.
 
Nu in ultimul rand, retinem ca CJUE respecta principiul mutilingvismului total.
Traditional insa, limba folosita la lucru este franceza. 

Mai retinem, in conformitate cu art. 269 din TFUE, ca CJUE nu se poate pronunta asupra aspectelor
politice, ci exclusiv asupra aspectelor juridice.

Curtea de Justitie

Acestei componente a CJUE ii revine, in concret, rolul de monopol de interpretare a DUE. 

In acest sens, metodele de interpretare sunt cele clasice si cunoscute de la TGD, insa metoda
preferata este cea teleologica, care are la baza scopul si intentia emitentului actului, iar metoda
aproape niciodata folosita este cea gramaticala.

Din acest motiv, retinem ca jurisprudenta ei are calitatea de izvor nescris de drept, iar hotararile ei
nu sunt atacabile.
Curtea de Justitie judeca doua cateogorii de actiuni: 
1. Directe
In cazul acestora e folosita procedura descrisa mai sus.

Cu titlu de exemplu, trebuie mentionate urmatoarele tipuri de actiuni directe

 Actiunea in neindeplinirea obligatiilor de catre statele membre
Acestea apartin si sunt ridicate, de regula, de Comisia Europeana.
 Actiunea in anulare si exceptia in anulare
Acestea au ca scop anularea actelor neconforme cu Tratatele sau cu alte acte europene
superioare.
 Actiunea in carenta
Acestea sunt indreptate impotriva institutiilor care nu au facut ceva ce trebuia facut,
conform Tratatelor.

2. Trimiterile preliminare
In cazul acestora e folosita o procedura speciala, similara cu ridicarea unei exceptii de
neconstitutionalitate la CCR, diferenta fiind ca doar judecatorul poate decide daca face o
trimitere preliminara sau nu, nu partile procesului national.

Complete de judecata:
- Plen reunit
- 15 („Marea Camera”)
- 5
- 3

Alte roluri:
- Emite avize conforme cu privire la acorduri internationale
- Participa in comisiile organizate pentru demiterea membrilor diferitelor institutii.

In ce priveste componenta sa, Curtea de Justitie are:

- 28 de judecatori, unul per stat membru, cu mandate de 6 ani.
- 11 avocati generali, cu mandate de 6 ani.
Avocatii generali sunt acele persoane care in mod impartial si obiectiv, in litigii, isi spun parerea,
dar fara intentia de a apera o parte sau alta, fiind vorba de simple opinii calificate pe legislatie,
avand mai mult un rol de garant al calitatii actului de justitie. 
- 1 presedinte si 1 vicepresedinte cu mandate de 3 ani, reinoibile
- Grefieri

Tribunalul

A aparut in 1989, sub denumirea de „Tribunal de Prima Instanta”.

Tribunalul judeca, in principiu, urmatoarele actiuni:

- Actiuni intemeiate pe contracte incheiate de UE
- Actiuni introduse de persoane fizice si juridice
- Actiuni intentate de si impotriva personalului UE
- Actiuni prin care se doreste obtinerea unei despagubiri pentru prejudicii cauzate de
institutiile UE
- Actiuni de competenta
- Altele. 
Procedura de judecata este cea descrisa la „Atributii, calitati si proceduri”.

Complete de judecata:
- Plen reunit
- 15
- 5
- 3
- 1

Retinem ca hotararile Tribunului sunt atacabile.

In ce priveste componenta:
1. Tribunalul are „cel putin” un judecator pentru fiecare stat membru, tocmai din cauza
numeroaselor cauze. 
2. Prin regulament, de la 1 ianuarie 2016, Tribunalul are 47 de judecatori
3. Prin regulament, de la 1 septembire 2019 o sa fie 54 sau 56 de judecatori, 2 per stat. 

BANCA CENTRALA EUROPEANA

Aceasta institutie a fost creata odata cu moneda Euro, avand tocmai scopul de a o gestiona.
Aceasta institutie are o personalitate juridica proprie, fiindu-i necesara in vederea realizarii
misiunilor sale.

Asadar, are un rol important in Uniunea Economica si Monetara. 

Baza legala: art. 282-284 din TFUE

CURTEA DE CONTURI

Ea este o institutie financiara de control generalizat in vederea respectarii bugetelor.

In acest sens, ea colaboreaza strans cu Comisia Europeana si cu Parlamentul European, acestuia din
urma dandu-i rapoarte.

Pe scurt, Curtea de Conturi verifica cheltuirea banilor europeni.

Baza legala: art. 285-287 din TFUE

Cele descrise pana acum formeaza cadrul institutional in sens strict, relevant
pentru examen.
Cele descrise in continuare, alaturi de cele descrise pana acum, formeaza
cadrul institutional in sens lat.

ORGANISME INTERINSTITUTIONALE

Prin activitatea lor deservesc mai multe institutii.

Sunt in numar de 6:
 - Oficiul de Publicatii
Este cel care asigura publicarea Jurnalului Oficial al UE in toate limbile UE. 

- Oficiul European de Selectare a Personalului (EPSO)

A aparut in 2003.
Initial era divizat.

- Scoala Europeana de Administratie

A aparut in 2005.
Aici se specializeaza oamenii in administratie europeana. 

- Autoritatea Europeana pentru Protectia Datelor

A aparut in 2001.
Are grija ca institutiile europene sa respecte regulile de protectie a datelor cu caracter personal.

- Serviciul European de Actiune Externa (SEAE) 

A aparut odata cu Tratatul de la Lisabona.
Sustine Inaltul Reprezentant pentru PESC. 

- Institutul European pentru Administratie Publica (EIPA)

A aparut in 1981. 

AGENTIILE

Au personalitate juridica, sunt distincte si au ca rol punerea in aplicare a politicilor UE.

Sunt foarte multe si se impart in 4 categorii mari:

1. Descentralizate
Sunt create pe termen nedeterminat.

Exemple:
 Oficiul Comunitar pentru Soiuri de Plante
 FRONTEX
 EUROFOR
 Centrul de Traduceri
 EUROJUST

2. Pentru securitate si aparare comuna (PESA)

Sunt trei:
 Institutul pentru studii de securitate
 Agentia de aparare
 Centrul satelitar

3. Executive
Au fost infiintate de Comisia Europeana pentru o perioada limitata de timp, pentru a gestiona
sarcini legate de diferite proiecte si programe, cu sediul la Bruxelles sau la Luxembourg.

4. Ale EURATOM
Se ocupa de functionarea EURATOM.

Sunt doua:
  Agentia de Aprovizionare
 Intreprinderea Comuna de Dezvoltare a Energiei prin Fuziune

ENTITATILE DESCENTRALIZATE ALE UE IN CADRUL STATELOR MEMBRE SAU ALE STATELOR MEMBRE
IN CADRUL UE

- SOLVIT
Denumirea provine din englezescul „solve it”.
Este o entitate prezenta la nivelul fiecarui stat membru.
E gestionata de Ministerul de Externe al Romaniei.
Se ocupa de rezolvarea rapida a problemelor administrative si legale "de jos". 

- Reprezentanta Comisiei Europene in Romania

Comisia, fiind executivul UE, se asigura ca toate statele membre aplica efectiv DUE, tocmai prin
reprezentante in state. 

- Biroul de Informare a Parlamentului European

- INFOEUROPA
Este fosta delegatie a Comisiei Europene
Este un centru de informare.

- Reprezentanta Peramenenta a Romaniei la UE (RPRUE)

Are sediul la Bruxelles. 

In cadrul Ministerului Roman de Interne:

- Serviciul Contencios European
- Departamentul de Armonizare Legislativa (DAL) 
Prin acesta trec prealabil publicarii in M. Of. toate actele de transpunere a DUE, de la toate
ministerele. 
- Grupuri diverse de lucru

Remarcam proportiile aparent uriase ale acestui aparat birocratic.

Intr-adevar, aparantele nu inseala, in acest caz.  
Tocmai din acest motiv, este imposibil ca toate nelamuririle referitoare la
sistemul birocratic si insitutional si functionarea lor sa isi gaseasca solutia in
Tratatele Fundamentale, motiv pentru care nu de putine ori se recurge la
interpretare si la principii, interpretand normele in lumina principiilor.
PRINCIPII STRUCTURALE LEGATE DE ACTIVITATEA INSTITUIILOR UE

In continuarea celor spuse mai sus retinem, asadar, o serie de principii structurale legate de
activitatea instituiilor UE, care au fost chiar codificate. 

Acestea sunt:

PRINCIPIUL AUTONOMIEI INSTITUTIONALE 

Acest principiu se refera, in prima mansa, la o autonomie decizionala.

In concret, este dreptul fiecarei instituii de a functiona, in limitele Tratatelor, asa cum considera,
avand posibilitatea:
- Sa isi faca statut
- Sa isi angajeze personal
- Altele 

O aplicatiune a acestui principiu, coroborat cu acela al atribuirii de competenta, consta in faptul ca, in
interpretarea art. 9 din Protocolul 7 privind privilegiile si imunitatile UE, prin sintagma „sesiunilor
Parlamentului European” se va intelege exact si intotdeauna sensul promovat de Parlamentul
European, in sensul ca Parlamentul European are dreptul, daca doreste, sa isi stabileasca din punct
de vedere al procedurilor interne, o sesiune unica ce dureaza tot anul.

1. PRINCIPIUL ECHILIBRULUI INSTITUTIONAL

Acest principiu cuprinde doua aspecte:

- Stricto sensu, este vorba de faptul ca instituiile actioneaza in limita puterilor oferite de
tratate.  
- Lato sensu, este vorba de suma tuturor principiilor de functionare.

2. PRINCIPIUL ATRIBUIRII (STRICTE) DE COMPETENTA

Atribuirea de competenta are doua laturi:

- Pe de-o parte, statele atribuie Uniunii in ansamblul sau toate competentele necesare
indeplinirii obiectivelor ei, asa cum reiese din art. 1 TUE.
- Pe de cealalta parte, prin tratate si la un nivel micro, statele recunosc competente specifice
institutiilor UE.

In baza acestui principiu, instituiile nu isi pot aroga si nu pot ceda competente ce le-au fost acordate
prin Tratate.

Aceste trei principii numite pana acum sunt statice.

Din acest motiv, retinem urmatoarele doua:

3. PRINCIPIUL COLABORARII LOIALE INTE INSTITUTII SI INTRE STATE SI UE (4 (3))

Baza legala a acestui principiu este art. 4 (3) din TUE.

 Art. 4 TUE
(3) În temeiul principiului cooperării loiale, Uniunea și statele membre se respectă și se ajută reciproc în
îndeplinirea misiunilor care decurg din tratate.
Statele membre adoptă orice măsură generală sau specială pentru asigurarea îndeplinirii obligațiilor care decurg
din tratate sau care rezultă din actele instituțiilor Uniunii.
Statele membre facilitează îndeplinirea de către Uniune a misiunii sale și se abțin de la orice măsură care ar putea
pune în pericol realizarea obiectivelor Uniunii.

Acest principiu e necesar in zona in care tratatele nu satisfac intrebarile juridice privind functionarea
institutiilor. 
Acest principiu se poate manifesta prin permiterea instituiilor de a incheia acorduri
interinstitutionale obligatorii in limita atributiilor lor. 

O aplicatiune a acestui principiu sta in situatia adoptarii unui regulament care se impune prin urgenta
sa intr-o perioada in care Parlamentul European nu este in sesiune.
Indiferent de caracterul urgent al regulamentului, Consiliul va trebui sa respecte intreaga procedura
de adoptare legala a acestui act, fiind nevoit intotdeauna sa convoace Parlamentul European in
sesiune extraordinara sub sanctiunea nulitatii actului.

4. PRINCIPIUL TRANSPARENTEI DECIZIONALE 

Baza legala acestui principiu este art. 15 din TFUE. 

Art. 15 (ex-articolul 255 TCE)

(1) În scopul promovării unei bune guvernări și asigurării participării societății civile, instituțiile, organele, oficiile și
agențiile Uniunii acționează respectând în cel mai înalt grad principiul transparenței.
(2) Parlamentul European se întrunește în ședințe publice, de asemenea și Consiliul în cazul în care dezbate și
votează un proiect de act legislativ.
(3) Orice cetățean al Uniunii și orice persoană fizică sau juridică, care are reședința sau sediul statutar într-un stat
membru, are drept de acces la documentele instituțiilor, organelor, oficiilor și agențiilor Uniunii, indiferent de
suportul pe care se află aceste documente, sub rezerva principiilor și condițiilor care vor fi stabilite în conformitate
cu prezentul alineat.
Principiile generale și limitele care, din motive de interes public sau privat, reglementează exercitarea dreptului de
acces la documente, se stabilesc prin regulamente de către Parlamentul European și Consiliu, hotărând în
conformitate cu procedura legislativă ordinară.
Fiecare instituție, organ, oficiu sau agenție asigură transparența lucrărilor lor și elaborează, în regulamentul său
de procedură, dispoziții speciale privind accesul la propriile documente, în conformitate cu regulamentele
menționate la al doilea paragraf.
(4) Dispozițiile prezentului alineat se aplică Curții de Justiție a Uniunii Europene, Băncii Centrale Europene și Băncii
Europene de Investiții numai în cazul în care exercită funcții administrative.
(5) Parlamentul European și Consiliul asigură publicarea documentelor privind procedurile legislative în condițiile
prevăzute de regulamentele menționate la al doilea paragraf.

ORDINEA JURIDICA A UE
DELIMITARI ISTORICE SI CONCEPTUALE, CLASIFICARI, IERARHIE  

DELIMITARI ISTORICE SI CONCEPTUALE

Pentru a trata corespunzator aceasta parte a materiei, este necesar sa distingem intre doua perioade
de timp.

INAINTE DE TRATATUL DE LA LISABONA

In aceasta perioada aveam asa zisul „drept comunitar european”.

Aceasta notiune era utilizata in doua sensuri: 
- Sensul strict cuprindea:
 o Tratatele.
o Dreptul derivat.
Prin drept derivat intelegem actele adoptate de institutii, in concret cele din fostul pilon
1. 

- Sensul larg cuprindea:

o Sensul strict.
o Actele din fostii piloni 2 si 3.
o Alte acte izvoare care nu erau reglementate.
Acestea se refereau, de regula, la drepturile omului, la principiile generale, la
jurispridenta, etc. 

Tot in aceasta perioada se intalnea notiunea de „acquis comunitar”.

Acquis provine din limba franceza, unde inseamna „dobândire”.

Prin denumirea de acquis comunitar se sugereaza, pe scurt, ideea ireversibilitatii si nesepararii, in

sensul ca e vorba de un amalgam de acte la care daca te angajezi ca stat, esti obligat sa i te supui
integral si fara sa-l descompui. 

Acquis-ul comunitar cuprinde:

- Dreptul comunitar lato sensu
- Principiile si obiectivele politice ale UE 

DUPA TRATATUL DE LA LISABONA

Din acest punct, avem „dreptul UE„ zis si „dreptul unional”.

Si aceste notiuni erau utilizate in doua sensuri:
- Stricto sensu include:
o Tratatele Fundamentale
o Carta
o Dreptul derivat
o Fostul pilon 3
o PESC (care poate la fel de bine intra, potrivit unor opinii, exclusiv in lato sensu).

- Lato sensu include:

o Sensul strict
o Toate celelalte izvoare de drept specifice.

Tot incepand cu Lisabona, avem notiunea de „acquis unional”.

Din perspectiva evolutiei cantitative si calitative a acestui acquis, observam ca in 2010 erau
aproximativ 170000 de pagini de drept (izvoare de drept) in Jurnalul European.
Nu la mult timp dupa, acest numar s-a dublat, ajungandu-se prin 2013 la 340000 de pagini de
legislatie, facandu-si simtita prezenta un masiv spor cantitativ, insa discutam si despre un spor
calitativ. 

In orice caz, acquis-ul unional cuprinde:

- Dreptul unional lato sensu
- Obiectivele si misiunile pe termen lung is foarte lung
Retinem un principiu foarte important:
„principiul retinerii si ireversibilitatii acquis-ului”.
Acesta a prins valenta jurispridentiala.

CLASIFICAREA SI IERARHIA ACTELOR JURIDICE IN UE

Timp de multi ani nu s-a asumat in Uniune ideea ierarhizarii normelor, intrucat aceasta impune si o
ierarhie intre institutii, deci si intre puteri.

O astfel de ierarhie, in schimb, este foarte utila in caz de conflict legislativ.

Se poate retine totusi ca, din modul in care erau adoptate, se putea vorbi si in trecut de o ierarhie de
facto, dar nu era nicaieri expres mentionat acest lucru. 

Totusi, indirect, Curtea a impus o asa-zisa "ordonare logica" a actelor, fiind insa vorba de o
veritabila ierarhie. 

In timp au existat numeroase intitiative si solicitari ca aceste ordonari sa fie consacrate legal. 

In prezent, ierarhia concreta, asa cum reiese din jurisprudenta Curtii, este urmatoarea:

1. Dreptul primar/originar sau "blocul constitutional"

Autorii dreptului primarsunt creatorii organizatiei.

In aceasta categorie includem urmatoarele izvoare:

 Tratatele Constitutive
 Tratatele Modificatoare
 Tratatele de Aderare
 Protocoalele
 Carta

2. Principiile generale de drept

Aici intra 4 categorii mari de principii:
 De DIP
 De drept intern
 Strict de DUE
 Drepturile fundamentale ale omului

3. Acordurile internationale specializate

Este vorba de acele acorduri cu state terte sau organizatii internationale incheiate de Uniune
singura sau si cu state membre.

4. Dreptul derivat
Autorii dreptului derivat sunt institutiile UE.

Aici includem actele care deriva din competentele stabilite de Tratate institutiilor, acestea fiind la
randul lor subclasificate in:
 Acte obligatorii:
o Regulamente
o Directive
 o Decizii

 Acte facultative:
o Avizele
o Recomandarile

Dupa Lisabona, dreptul derivat se mai subclasifica in:

 Acte legislative
Este vorba de actele Consiliului si Parlamentului.

 Acte nelegislative
Este vorba de actele delegate si de punere in aplicare (facute de Comisia Europeana sau
de natiuni).

5. Dreptul complementar sau "soft law".

Aici intra, spre exemplu:
 Regulamentele de organizare interna
 Cartile albe
 Cartile verzi
 Tot felul de alte acte care nu sunt numite direct de tratate.

Altminteri, aici ar intra si jurisprudenta, dar jurisprudenta e impropriu numita soft law. Retinem
ca jurispridenta e mai potrivita la categoria de drept derivat.

O alta clasificare importanta este aceea care distinge intre:

 Dreptul scris
Include:
o Dreptul primar
o Dreptul derivat
o Acordurile internationale
o Dreptul complementar

 Dreptul nescris
Include:
o Principiile generale (chiar daca o parte din ele se regasesc in Tratate)
o Cutuma
o Jurisprudenta.

Cateva site-uri utile privind DUE:

 eur-lex
 eubookshop
 euopendataportal
 whoiswho
 cordis
 NLex

APLICABILITATEA DUE IN DREPTUL INTERN AL STATELOR MEMBRE

Sursa teoretica a acestei parti a materiei o reprezinta jurisprudenta CJUE, intrucat nu avem
reglementari exprese. 
Observam ca ordinea juridica a UE se apropie de un tipar sui generis, distantandu-se de DIP, dar si
de dreptul intern.

Astfel, remarcam trei caracteristici atipice de intercatiune intre DUE si dreptul intern, care il
deosebesc de DIP: 

Este vorba despre aplicabilitatea imediata, directa si prioritara a DUE in dreptul statelor membre.

1. APLICABILITATE IMEDIATA
Prin aceasta intelegem ca anumite izvoare ale DUE nu necesita preluare prin ratificare pentru a
patrunde in ordinea juridica interna a statelor membre.

Totusi, la tratatele fundamentale si la tratatele internationale care necesita si semnarea si

ratificarea de catre statele membre avem noie de semnare si ratificare. 

2. APLICABILITATE DIRECTA
Prin aceasta intelegem ca actele DUE sunt complete, in sensul ca nu necesita acte nationale de
punere de aplicare.

Toate actele din piramida, inclusiv tatatele fundamentale, beneficiaza de aplicabilitate directa,
cu exceptia directivelor, care au caracter specializat.

In concret, in continutul actelor UE gasim tot ce ne trebuie pentru a le aplica direct:

 Obiectivul si rezultatul dorit
 Forma si mijloacele procedurale

Terminologic, prin aplicare directa ne referim la intregul act. 

In privinta consecintelor acestei trasaturi, retinem ca normele juridice continute in actele cu

aplicabilitate directa aceste aceste presupun „efecte directe”.
Din acest motiv, actele se verifica norma cu norma, tocmai pentru ca actul trebuie sa fie de
aplicabilitate directa in integralitatea sa.
In acest sens ne reamintim de hotararea Van, Gend & Loos.  

Efectul direct al normelor are doua componente:

 Latura subiectiva
Este vorba de faptul ca fiecare norma din actul respectiv are capacitatea de a crea drepturi si
obligatii in patrimoniul destinatarului, acesta putand sa fie expres mentionat sau subinteles. 

 Latura obiectiva
Decurgand din latura subiectiva, este vorba de invocabilitatea pe orizontala, adica in litigii pe
picior de egalitate, si pe verticala, in ascendent sau in descendent, a drepturilor si obligatiilor
decurgand din efectul subiectiv. 

Retinem ca, la fel cum exista sansa sa gasim in directive norme de aplicabilitate directa, e valabil
si reversul, adica in mod exceptional sa gasim in regulamente norme de aplicabilitate indirecta. 

CJUE a retinut ca pentru ca o norma sa aiba calitatea de a produce efect direct, sunt necesare trei
conditii cumulative:
  Sa fie clara si precisa.
Din continutul ei sa fie clare drepturile si obligatiile relevante pentru destinatar. 

 Sa fie neconditionata.
Sa nu existe termene sau conditii.

 Sa fie perfecta.
Sa nu necesite acte nationale subsecvente. 

3. APLICABILITATE PRIORITARA
Prin aceasta intelegem prioritatea DUE raportata la dreptul intern al statelor membre.

In primul rand, prioritatea reprezinta o conditie esentiala ce rezulta din insasi esenta UE, care
presupune aplicarea uniforma a DUE, fara de care nu se poate realiza integrarea.

In acest sens, normele obligatorii din DUE au prioritate fata de orice tip de norma din dreptul
intern al statelor, inclusiv cele constitutionale, in caz de conflict. 

Afirmarea acestui principiu a fost facuta pentru prima data de CJUE in hotararea Costa c. Enel
din 1994.
A doua hotarare relevanta a fost Siemmenthal in 1977/78. 

Potrivit acestor hotarari, judecatorul national are obligatia de a nu aplica din proprie initiativa
orice dispozitie nationala contrara dreptului comunitar. 

Consecintele prioritatii:
 Imposibilitatea pentru state de a face sa prevaleze impotriva ordinii juridice a UE o
masura sau o norma ulterioara nationala 
 Impiedicarea formarii valabile de noi acte normative incompatibile cu normele DUE. 

Totodata, trebuie facuta distinctia terminologica intre prioritate si suprematie.

In toata jurispridenta Curtii nu gasim decat termenul prioritate, deoarece este mai putin
"agravant".
Suprematia a fost numita intr-o singura hotarare, foarte veche, cand prioritatea din franceza a
fost tradusa gresit in englezescul "supremacy". 

CONCLUZII IN PRIVINTA AUTONOMIEI ORDINII JURIDICE A UE

Retinem ca nicaieri in tratate nu apare formularea de ordine juridica autonoma.

De-a lungul timpului, insa, CJUE a incercat sa defineasca acest concept, existand o gradare istorica a
perceperii acestui concept:
1. 1963, Van, Gend & Loos: "este o noua ordine juridica de drept international".

2. 1964, Costa c. Enel: "spre deosebire de tratatele internationale obisnuite, tratatul CEE a
instituit o ordine juridica proprie, integrata in sistemul juridic al statelor membre din
momentul intrarii in vigoare a atratatului si care se impune instantelor nationale".

3. 1986, Les verts c. Parlamentul European: "CEE este bazata pe ordinea de drept, intrucat nici
statele membre si nici institutiile sale nu pot sa se sustraga de la controlul ce vizeaza
conformitatea actelor adoptate de acestea cu carta constitutionala de baza reprezentanta
 prin Tratat". 

Aceasta ultima hotarare pozitioneaza tratatele fundamentale nivelul unei Constitutii a

Comunitatilor si implicit instaureaza o gradare ierarhiva. 

IZVOARELE DREPTULUI UNIUNII EUROPENE

DREPTUL PRIMAR

Pe langa cele deja mentionate anterior, mai mentionam cateva idei.

Raportul dintre tratate:

- Tratele de aderare au efect substitutiv fata de tratele constitutive si modificatoare.
Efectul este acela ca obliga la respectarea lor.

- TUE si TFUE au aceeasi putere juridica, asa cum reiese din art. 1 al ambelor Tratate, deci n-ar
trebui sa intre in conflict. 

In principiu, dreptul primar:

- Necesita ratificare
- Se bucura de calitatea de efect direct a normelor
- Se bucura de calitatea de aplicabilitate directa si cea mai prioritara. 

PRINCIPIILE GENERALE DE DREPT

Avem cateva principii din DIP, dar ele nu sunt acceptate decat in masura compatibilitatii lor cu
specificul DUE. 

Incompatiblitatile pot sa fie:

- Partiale
Ex: principiului teritorialitatii in aplicarea tratelor nu e in intregime compatibil cu DUE,
intrucat exista acele regiuni de peste mare in care nu se aplica integral DUE.

- Totale
Ex: principiul reciprocitatii este exclus integral. 

Apoi mai avem principiile din dreptul intern, dintre care sunt aplicabile in DUE doar cateva principii
simple precum buna-credinta. 

Avem principii specifice de DUE, dintre care retinem:

- Libera circulatie
- Subsidiaritatea
- Recunoasterea reciprocoa a diplomelor 

Nu in ultimul rand, avem drepturile omului, asa cum decurg din Carta. 
Astazi, drepturile omului apar atat ca principii, dar si ca drept primar. 

DREPTUL DERIVAT

Baza legala: art 288 din TFUE.

 Art. 288 (ex-articolul 249 TCE)
Pentru exercitarea competențelor Uniunii, instituțiile adoptă regulamente, directive, decizii, recomandări și avize.

Regulamentul are aplicabilitate generală. Acesta este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în
fiecare stat membru.
Directiva este obligatorie pentru fiecare stat membru destinatar cu privire la rezultatul care trebuie atins, lăsând
autorităților naționale competența în ceea ce privește forma și mijloacele.
Decizia este obligatorie în toate elementele sale. În cazul în care se indică destinatarii, decizia este obligatorie
numai pentru aceștia.

Recomandările și avizele nu sunt obligatorii.

Actele ce compun dreptul derivat sunt cele emise de institutiile si organele UE, in baza Tratatelor. 

Retinem doua clasificari in ce priveste actele care compun dreptul derivat:

Prima clasificare distinge intre:

1. Acte obligatorii
Aici intra:
 Regulamentele
 Deciziile
 Avizele conforme

2. Acte facultative
Aici intra:
 Avizele consultative
 Recomandarile

A doua clasificare, valabila incepand cu Tratatul de la Lisabona, distinge intre:

1 Acte legislative
Aici intra:
 Regulamente
 Decizii
 Directive

2 Acte delegate
Aici intra:
 Regulamente delegate
 Decizii delegate
 Directive delegate

3 Acte de punere in aplicare

Aici intra:
 Regulamente de punere in aplicare
 Decizii de punere in aplicare
 Directive de punere in aplicare

Aceste categorii trebuie specificate in titlul actului obligatoriu. 

Delegate: Este vorba de ple adaugiri la actele pur legislative, nu sunt un drept complet nou. Comisia
adopta actele delegate
Punere in aplicare: Tot Comisia adopta ceste acte, atunci cand e nevoie. Se pot realiza si prin acte
nationale. 

Astfel, avem o punere in aplicare la nivelul UE prin Comisie sau la nivel national, prin transpunerea
directivelor incomplete sau prin implementarea regulamentelor si deciziilor. Implementarea priveste
acte care deja sunt complete si e necesara doar in acele situatii foarte rare, precum aceea in care e
necesara infiintarea unui organ care sa supravegheze punerea in aplicare. 

REGULAMENTUL

In primul rand, regulamentul se bucura de aplicabilitate generala, adica se adreseaza tuturor

statelor membre si potentialilor destinatari si se aplica in fiecare stat membru, potrivit cazului Van,
Gend & Loos.
Prin stat membru intelegem atat autoritati publice, cat si persoane fizice si juridice, adica
resortisantii sau particularii. 
Doar in acest sens putem spune ca regulamentul se asemana cu legea din dreptul intern. 

Totodata, el are caracter obligatoriu in toate elementele sale, intrucat are un continut normativ
complet, cuprinzand atat obiectivele, cat si mijloacele prin care trebuie atinse. 

De aceea retinem si caracterul de aplicabilitate directa al regulamentului.

Pe cale de consecinta, normele din cotinutul regulamentului au capacitatea de a avea efect direct,
in masura in care respecta cele trei conditii impuse de CJUE pentru aceasta.

In cazul regulamentului am putea discuta cel mult de implementare in statele membre, dar aceasta
nu se considera o veritabila procedura de punere in aplicare.

Pe langa toate astea, asa cum e firesc, regulamentul are aplicabilitate imediata si prioritara.

DECIZIA

In primul rand, decizia este obligatorie in toate elementele sale, la fel ca regulamentul.
Este, asadar, un act normativ complet, are aplicabilitate directa, iar normele ei au vocatia de a avea
efect direct.

Decizia are si ea aplicabilitate imediata si prioritara.

Si in cazul deciziei se poate discuta cel mult de implementare, la nevoie, in statele membre.

Totusi, spre deosebire de regulament, atunci cand se indica destinatarii, decizia este exclusiv
obligatorie pentru acestia. Cand apare cuvantul „destinatari” in decizie, suntem in prezenta unui act
individual. 

Caracterul individual poate sa prinda, in mare, doua forme, in sensul se pot viza:
1. Cateva state membre
2. Toate statele membre, dar doar cateva persoane din acestea, de regula operand intr-un
domeniu specializat comun, precum educatia. 

DIRECTIVA

Directiva este si ea obligatorie, insa obligativitatea este doar pentru statele destinatare, avand de
principiu un caracter individual.
Cu toate astea, in practica s-a dovedit ca exista si exceptii. 

Totodata, obligatorie la directiva este doar obtinerea rezultatului, atingerea obiectivului, fiind
lasata autoritatilor nationale competenta asupra procedurii si mijloacelor.
In acest sens, nu resortisantii sunt destinatarii, ci exclusiv autoritatile. 

In directiva este prevazut, asadar, doar rezultatul urmarit. 

Din acest motiv, statele pot fi trase la raspundere doar pentru neatingerea rezultatului in spiritul
directivei, nu pentru mijloacele folosite in masura in care obiectivul este atins.

De aceea, directiva are nevoie de punere in aplicare la nivel national, fiind un act incomplet din
punct de vedere normativ. 

Cu toate astea, directivele sunt insotite, de regula, de un termen de punere in aplicare. 

Daca directiva necesita punere in aplicare inseamna ca nu are aplicabilitate directa, deci normele
sale nu au vocatia de a avea efect direct. 
In privinta acestui aspect trebuie facute doua precizari:
1. CJUE nu a exclus ca pot exista (rar) norme din directiva cu efect direct, in baza indeplinirii
celor trei conditii.
2. CJUE a aratat ca, desi in teorie directiva nu se poate invoca direct de catre resortisanti
impotriva statului, atunci cand statul membru a depasit termenul de punere in aplicare sau
cand a transpus gresit directiva, se poate retine sub forma unei sanctiuni impotriva acestuia
un efect direct, vertical si exclusiv ascendent al directivelor impotriva autoritatilor
nationale, putand sa fie invocate direct si exclusiv de resortisanti impotriva acestora, dar
niciodata invers.
Este vorba de o asigurare a efectuarii utile.

Desi are un caracter incomplet, interpretarea actului trebuie sa fie conforma, in spiritul si litera lui,
atunci cand se pune in aplicare la nivel legislativ si jurisdictional. 

In acelasi timp, actul de transpunere trebuie sa aiba forta si natura juridica necesara functionarii
efective a directivei. 

Istoric vorbind, a fost o perioada in care transpunerea se facea diferit si se ajungea la practici si
interpretari diferite de la stat la stat. Din acest motiv, institutiile UE s-au sesizat si au pus accent pe
detalierea rezultatului atat de mult incat statele au acuzat ca directivele sunt de facto un
regulamente.
Ca raspuns, CJUE a spus pus statele in fata faptului implinit, aratand ca este de nepermis o aplicare si
o interpretare neuniforma.
Totusi, oricat de detaliat e rezultatul, transpunerea e necesara. 

ACTELE DELEGATE

A existat o lunga dezbatere despre caracterul nelegislativ al regulamentelor si deciziilor delegate. 

Retinem aceeasi ierarhie: regulamente, decizii si directive. 

In concret, prin ele se adauga la sau se modifica actele legislative preexistente, in mod neesential. 

Totodata, nu e necesar ca regulamentul, spre exemplu, sa se modifice prin regulament, in sensul ca

nu exista un principiu al simetriei actelor.
Comisia are competenta de a emite acte delegate.

ACTELE DE PUNERE IN APLICARE

Cu privire la acestea, pe langa faptul ca retinem aceeasi ierarhie a actelor, trebuia precizata doar
ideea de baza.

Atat actele legislative, cat si actele delegate pot sa fie puse in aplicare, iar aceasta este facuta de
statele membre pentru directive, indiferent de natura lor, sau de Comisie, pentru celelalte, prin
acte de punere in aplicare.

Trebuie precizat ca inclusiv in cazul directivelor de punere in aplicare ale Comisiei este necesar un act
de punere in aplicare la nivel national.