UNIVESITATEA DUNĂREA DE JOS, GALAȚI

FACULTATEA DE ȘTIINȚE JURIDICE, SOCIALE ȘI POLITICE

SPECIALIZAREA GUVERNANȚĂ ȘI COOPERARE TRANSFRONTALIERĂ ÎN
ADMINISTRAȚIA PUBLICĂ

PROIECT DE CERCETARE LA DISCIPLINA

Gestionarea Riscurilor Vamale la Frontierele Externe

Prof. Coord.,
Prof. Univ. Dr. Florin Tudor
Masterand,
Andreea Trifan
 UNIVERSITATEA ,,DUNĂREA DE JOS” GALAȚI
FACULTATEA DE ȘTIINȚE JURIDICE, SOCIALE ȘI POLITICE
SPECIALIZAREA GUVERNANȚĂ ȘI COOPERARE TRANSFRONTALIERĂ ÎN
ADMINISTRAȚIA PUBLICĂ

PROIECT DE CERCETARE
COOPERAREA ÎNTRE AUTORITĂȚI-ELEMENT CHEIE PENTRU REDUCEREA
RISCURILOR VAMALE ȘI LUPTA ÎMPOTRIVA FRAUDELOR. LIMITE.
COMPETENȚE. STRATEGII

Prof. Coord.,
Prof. Univ. Dr. Florin Tudor

Masterand,
Andreea Trifan

2
Cuprins
Introducere………………………………………………………………………………………………..4

Argument………………………………………………………………………………………………….5

Capitolul 1. Banii europeni- ,, la răscruce de interese”................................................................…….......6

1.1. Noțiuni generale privind Uniunea Europeană..........................................................................6

1.2 Comisia Europenă – centru de referință al Uniunii...................................................................7

1.3 Parchetul European...................................................................................................................7

1.4. Oficiul European de Luptă Antifraudă- OLAF........................................................................8
1.5 Departamentul pentru Lupta Antifraudă în România- DLAF.................................................10
Capitolul 2. Tipuri de fraude.....................................................................................................................11

2.1. Interesele financiare ale Uniunii Europene............................................................................11

2.2 Acțiunile de subminare și rezultatul acestora..........................................................................12
2.2.1 Spălarea banilor. Evaziune fiscală. Lipsă de armonizare a intereselor europene cu cele
naționale și a cooperării..............................................................................................................................14
2.2.2 Corupția- ,, boală administrativă„........................................................................................18
2.2.3 Taxele vamale și contrabanda..............................................................................................20
Capitolul 3. Strategii privind reducerea riscurilor vamale.........................................................................20
3.1 Situația actuală privind protejarea intereselor financiare........................................................20
Concluzii....................................................................................................................................................22
Bibliografie.................................................................................................................................................23

3
 Introducere

,, Cooperarea între autorități-element cheie pentru reducerea riscurilor vamale și lupta

împotriva fraudelor. Limite. Competențe. Strategii”, este un proiect de cercetare prin care se
urmăresc atât prevederile legislative, cât și tipurile de fraude, care aduc atingere bugetului
Uniunii, și care subminează bunăstarea generală, implicit, prejudiciază întreg spațiu unional (atât
pe cele active în schimbul de bunuri avut ca referință, cât și pe cele pasive față de acțiunea în
sine).

Abordarea acestei tematici este deosebit de importantă deoarece se constată tot mai multe
tipuri de fraude dezvoltate pe hibele din legislațiile statelor membre, iar Uniunea Europeană,
trebuie să ofere linii directoare în ceea ce privește bugetul din care susține dezvoltarea statelor
sale membre.

Deși mecanismele legislative menționate sunt implementate începând cu nivelul Uniunii,

trebuie precizat că în strânsa conlucrare cu instituțiile din statele membre, protejarea intereselor
financiare devine un succes.

Explicitarea termenilor, indentificarea principalelor instituții ale căror obiectiv este de

protejare a intereselor financiare, precum și a modalităților prin care acestea depistează fraudele,
sunt doar câteva din subtemele abordate.

Interesele financiare ale Uniunii Europene sunt în subsidiar, interesele tuturor statelor ce
fac parte din grupul Unional, astfel, urmărirea neîntreruptă a fraudelor reprezintă un efort
continuu, în care colaborarea și sancționarea acestora, este esențială.

4
 Argument

,,Cooperarea între autorități-element cheie pentru reducerea riscurilor vamale și lupta

împotriva fraudelor. Limite. Competențe. Strategii.” constituie un subiect sensibil intereselor
financiare, și destul de larg dezbătut în cercurile oficiale, motiv pentru care, pe marginea acestui
subiect există nenumărate păreri mai mult sau mai puțin documentate.

Conceptul generic de ,, fraudă” cunoaște tot mai multe înțelesuri, descoperind o evoluție
fulminantă în ceea ce privește fondurile financiare ale Uniunii cât și ale statele membre.
Necesitatea identificării acestora fraude, precum și eradicarea prevederilor declanșatoare
producerii acestora, este impusă de obligația progresului și dezvoltării unitare a întregului spațiu
european. Totodată, se naște datoria de a perfecționa legislația în vigoare cuprinzând prevederi
exprese și reglementând toate aspectele ce privesc interesele financiare, pentru a nu lăsa
descoperite situații ce pot duce la fraudarea bugetului Uniunii.

Cu cât acțiunea de depistare a fraudelor este promptă, cu atât propagarea și preluarea

modelului evazionist de către alții, este mai lentă și implicit benefică activității principalelor
ogranisme a căror obiectiv este buna- guvernanță fiscală.

În capitolele proiectului, se urmărește nu doar explicarea conceptelor de fraudă și

identificarea reglementării acestora în legislația europeană, ci se conturează o imagine de
ansamblu asupra complexității problematicii, și a eficienței măsurilor pe baza cărora se
realizează povești de succes.

5
Capitolul 1. Banii europeni- ,, la răscruce de interese”

1.1 Noțiuni generale privind Uniunea Europeană

Mințile luminate au concis după represiunile celui de -al Doilea Război Mondial, că este
absolut necesar eliminarea oricărui motiv politic ori economic, ce poate duce la declanșarea unei
alte confruntări internaționale.
Primi pași în conturarea Uniunii Europene s-au realizat prin ,, Planul Marshall” cunoscut
și sub denumirea de ,,Planul de reconstrucție al Europei”, al cărui autor a fost secretarul de stat
american George Marshall, constatând că se impune în mod imperios măsuri contra ,, foametei,
sărăciei, disperării și haosului”. Acest Plan punea la dispoziția spațiului european 12,5 miliarde
de dolari pentru perioada 1948- 1951 a cărui distribuire se afla în stricta coordonare a
Organizației pentru Cooperarea Economică Europeană ( OEEC), reprezentând prima acțiune
economică privind cooperarea în domeniu. Mai 1950 se constituie a fi momentul de înființare
oficială a Uniunii Europene de astăzi, Declarația Schuman este documentul care susține ideea
că ,,Europa nu va fi unită dintr-o dată sau pe baza unui singur plan, ci treptat prin realizări
concrete”, acestea cristalizându-se prin Tratatul de instituirea a Comunității Economice a
Cărbunelui și Oțelului1 , Tratele de la Roma2, Actul Unic European3, Tratatul de la Maastricht,
Tratatul de la Amsterdam, Tratatul de la Nisa, Tratatul de la Lisabona.
Uniunea Europeană de astăzi reprezintă o formă actualizată a democrației și a actelor sale
constitutive. Treptat, ,,a devenit un actor important pe scena mondială, a schimbat viețile a mai
mult de 450 milioane de europeni . Uniunea este totuși încă un puzzle și un mister pentru
majoritatea oamenilor, fiind mai mult decât o simplă organizație internațională obișnuită.”4 ( J.
McCormick, 2006, p.3) Deși ,, știm unde se află Europa pe hartă, întâmpinăm dificultăți când

1
Tratatul a fost încheiat pentru o perioadă de 50 de ani, fiind momentul reconciliant dintre Franța și Germania, și
care statua înființarea unor instituții precum Înalta Autoritate, Adunarea Comună, Consiliul de Miniștri, Curtea de
Justiție
2
Tratatul instituie o Comunitate Economică Europeană dar și Comunitatea Europeană a Energiei Atomice, țelul
documentului vizând crearea unei piețe comune care să permită realizarea unei uniuni vamale, libera circulație a
factorilor de producție și protecția liberei concurențe
3
Unicitatea decurge din faptul că un singur act regrupează modificările tratatelor privind Comunitățile Europene și
cuprinde prevederi referitoare la cooperarea politică
4
J., McCormick, Să înțelegem Uniunea Europeană, Editura Codesc, București, 2006, p.3

6
încercăm să delimităm granițele sale fizice și culturale și să clarificăm ce anume îi dă un
caracter distinct.5” (J. McComick, 2006, p. 39)
1.2 Comisia Europeană- centru de referință al Uniunii Europene

,, Comisia este organul executiv al Uniunii Europene”, ale cărei principale atribuții constau în
următoarele:
- ,, inițiază proiecte de legislație și le prezintă Parlamentului European și Consiliului
Uniunii;
- Aplică legislația Uniunii și execută bugetul dar și programele adoptate de către
Parlament și Consiliu;
- Acționează în calitate de gardian al Tratatului și împreună cu Curtea de Justiție asigură
aplicarea corespunzătoare a legislației;
- Reprezintă Uniunea Europeană în relațiile internaționale și negociază acorduri
internaționale, în special în domeniul comerțului și al cooperării”6. ( I. Bostan, 2010, p.
40)
Pe lângă ,,rolul de gardian al tratatelor”7, Comisia este autorizată să primească informații8 în
vederea realizării sarcinilor ce îi revin, distingându-se prerogativa de a ancheta 9, în vederea ,,
menținerii unui climat de încredere reciprocă”, în baza căruia există raționamentul că dacă ea
își ,,va îndeplini bine sarcinile, fiecare stat membru va putea fără rețineri să-și îndeplinească la
rândul său, toate obligațiile, știind că partenerii lui vor proceda în același fel, și că orice
încălcare a tratatelor nu va fi decât una provizorie.”10 ( S. V. Raepenbusch, 2011, p. 200)
Comisia Europeană se constituie a fi un element cheie în vederea protejării intereselor
financiare, deoarece, fiind asimilată unei puteri executive, pe linie descentralizatoare, impune
respectarea legislației în vigoare și urmărește îndeaproape eforturile depuse de statele membre în
acest sens. Chintesența activității este dată de faptul că, este construită, ca fiind nu doar un for
executiv, ci și unul de reglementare a abaterilor cu privire la prevederile impuse.

1.3 Parchetul European

5
J. McCormick, op.cit., p. 39
6
I. Bostan, Drept bugetar european, Editura Tipo Moldova, Iași, 2010, p. 41
7
Art. 17, Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene
8
Art. 337, Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene
9
S. V. Raepenbusch, Drept instituțional al Uniunii Europene, Editura Rosetti, București, 2011, p. 198
10
Ibidem, p. 200

7
 Justificarea instituirii Parchetului European amintește faptul că ,, fraudele care afectează
interesele financiare ale Uniunii Europene constituie o pierdere considerabilă pentru bugetul
său. Aceste fraude au adesea un caracter penal și transnațional și, pentru a fi combătute în mod
eficient, este necesară o abordare europeană coordonată.”11 ( M. Jean- Claud, 2018, p. 419)
Astfel, instituție independentă cu personalitate juridică, cu sediul la Luxemburg, va funcționa din
2020, înființat la decizia Consiliului12 având la bază criteriul necesității, cu votul de încredere al
Parlamentului, fiind conceput ca și organism ce reprezintă prelungirea Eurojust. Principalele
categorii de competențe invocă puterea acestuia de a ,, cerceta, de a urmări și de a trimite în
judecată, în caz de colaborare cu Europol, autorii și coautorii infracțiunilor care aduc atingere
intereselor financiare ale Uniunii Europene, exercitând în fața instanțelor competente acțiunea
publică în legătură cu acestea.”13

Structural, va fi compus din 2 nivele14, unul central și un ,,nivel descentralizat format din
procurori europeni”, prin intermediul cărora se vor investiga îndeosebi ,,fraudele care implică
fonduri europene de peste 100.000 euro dar și fraude transfrontaliere privind TVA-ul cu o
valoare minimă de 10.000 euro”15 (M. Jean- Claud, 2018, pp. 424- 425)

1.4 Oficiul European de Luptă Antifraudă- OLAF

,, Instituţie creată la iniţiativa Comisiei Europene, pe fondul necesităţii de a
coagula procesul de anchetă în domeniul finanţelor Uniunii, Oficiul de LuptăAntifraudă
– OLAF – este un instrument independent de anchetă, implicat în lupta antifraudă şi
împotriva altor activităţi ilegale.”16 ( I.M. Costea, 2006, p. 73) Actualmente, instituția este
predecesoarea Unității de Coordonare a Luptei Antifraudă înființată în 1988 dar a cărei imagine a
fost afectată de decizia Comisiei Santer17, fapt ce impunea o regândire a întregii scheme logistice
și tehnice a instituției, drept pentru care s-a recurs la crearea unei entități independente.
11
M. Jean- Claud, Parchetul European, articol publicat în Revista Pro Lege, Nr. 1/ 2018, p. 419
12
Regulamentul (UE) 1939/ 2017 al Consiliului de punere în aplicare a unei forme de cooperare consolidată în ceea
ce privește instituirea Parchetului European ( EPPO)
13
Art. 86, alin. 2) ,Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene
14
Art. 8, alin. 2), Regulamentul (UE) 1939/ 2017 al Consiliului de punere în aplicare a unei forme de cooperare
consolidată în ceea ce privește instituirea Parchetului European ( EPPO)
15
M. Jean- Claud, op.cit., pp. 424- 425
16
I. M. Costea, Protecția intereselor financiare ale Uniunii Europene, publicat în Analele Științifice ale
Universităţii Alexandru Ioan Cuza din Iași, seria Ştiinţe Juridice, Nr. 1/ 2006, p.73
17
La 15 martie 1999 o întreagă Comisie demisionează fiind suspectă de gestionare defectuoasă, nepotism și
favoritism, unde Edith Cresson în calitate de Comisar al Cercetării, Educării și Formării de la acea vreme, era
implicată într-o afacere cu salariați fictivi eveniment relatat la sursa https://www.lexpress.fr/informations/l-affaire-
cresson_632939.htmlaccesat11.06.2020ora19:28

8
 În concret, ,,misiunea OLAF este de a proteja interesele financiare ale Uniunii
Europene prin investigarea fraudei, corupției și a altor activități ilegale, de a detecta și
investiga probleme grave legate de îndeplinirea atribuțiilor profesionale de către
personalul instituțiilor Uniunii”18 ( O. A. Urda, 2016, p. 124)
Activitatea Oficiului European de Luptă Antifraudă ( OLAF), este cuprinsă în conținutul
Regulamentului nr. 883/ 2013 al Parlamentului European și al Consiliului privind investigațiile
efectuate de către OLAF19, Oficiul fiind înființat prin Decizia nr. 352/ 1999 a Comisiei Europene,
prin care i se atribuie competența de a demara investigații administrative privind fraudele, și
totodată ,, este dată de ansamblul activităţilor necesare pentru a salvgarda interesele
comunitare împotriva comportamentelor ilicite, susceptibile de a genera consecinţe de
natură administrativă sau penală”20 ( I.M. Costea, 2006, p. 73)
Concret, activitatea este direcționată pe trei paliere:
- ,, Protejează interesele financiare ale Uniunii Europene prin investigare fraudei, a
corupției și a altor activități ilegale;
- Detectează și investighează abaterile grave de la obligațiile profesionale ale membrilor
și angajaților instituțiilor și organismelor UE care ar putea conduce la declanșarea de
proceduri disciplinare sau penale;
- Sprijină instituțiile UE, în special Comisia Europeană, în elaborarea și punerea în
aplicare a legislației și a politicilor antifraudă”21. ( M. G. Teodorescu, 2016, p. 121)

Temeiul juridic al Oficiului face trimitere la prevederile Tratatului de la Lisabona unde

se stipulează că ,, Uniunea și statele membre combat frauda și orice altă activitate ilegală care
aduce atingere intereselor financiare ale Uniunii prin măsuri luate care descurajează fraudele
și oferă o protecție efectivă în statele membre, precum și în instituțiile, organele, oficiile și
agențiile Uniunii”22. Aspectul notabil ce pune în lumină importanța implementării unor măsuri
eficiente este susținut prin prevederea că ,, pentru a combate frauda care aduce atingere
intereselor financiare ale Uniunii, statele membre adoptă aceleași măsuri pe care le adoptă

18
O. A. Urda, Agenții și oficii europene pentru spațiul de libertate, securitate și justiție, publicat în Analele
Științifice ale Universităţii Alexandru Ioan Cuza din Iași, seria Ştiinţe Juridice, Nr. 1/ 2016, p. 124
19
Regulament prin care totodată se abrogă Regulamentul nr. 1073/ 1999 și Regulamentul nr. 1074/ 1999
20
I. M. Costea, op.cit., p.73
21
M. G. Teodorescu, Combaterea infracțiunilor de corupție la nivel național și european, Editura Pro Universitaria,
București, 2016, p. 121
22
Art. 325, alin. 1), Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene

9
pentru a combate frauda care aduce atingere propriilor lor interese financiare” 23 fapt ce
echivalează cu ,,unitate în diversitate” tocmai pentru a îngrădi faptele și actele ce pun în pericol
bugetul Uniunii Europene, loc din care importante resurse sunt redistribuite către
statele ,,membre în vederea diminuării diferențelor sociale și economice dintre regiuni, motiv
pentru care, oficiul furnizează statelor membre asistență din partea Comisiei pentru organizarea
unei cooperări strânse și periodice între autoritățile lor competente în vederea coordonării
acțiunilor acestora destinate să protejeze interesele financiare ale Uniunii împotriva fraudei.
Oficiul contribuie la elaborarea și dezvoltarea unor metode de prevenire și combatere a fraudei,
a corupției și a oricăror alte activități ilegale care afectează interesele financiare ale Uniunii.
Oficiul promovează și coordonează, împreună cu statele membre și între acestea, schimbul de
experiență operațională și de cele mai bune practici procedurale în domeniul protecției
intereselor financiare ale Uniunii și sprijină acțiunile comune de combatere a fraudei
întreprinse de către statele membre în mod voluntar”24.
Pe baza acestor considerente, se relevă principalele linii directoare în baza cărora Oficiul
funcționează îndeplinind rolul de instituție cu caracter asistent în vederea consolidării
cooperării permanente între Uniune și statele membre, inițiator și dezvoltator în domeniul
combaterii fraudelor.
Cazurile deschise de către OLAF, se încadrează în următoarele categorii:
- ,,Investigații interne: investigații cu caracter administrativ prin intermediul cărora se
cercetează în interiorul organismelor și instituțiilor Uniunii faptele ce contravin ordinii
instaurate de către dreptul european în domeniu;
- Investigații externe: investigații administrative desfășurate în afara organismelor pentru a
detecta frauda;
- Coordonare, prin care se facilitează schimbul de informații, se stabilesc contacte;
- Asistență juridică”25 , unde oficiul sprijină statul membru în desfășurarea unor anchete de
natură penală. ( M. G. Teodorescu, 2016, p. 122)
1.5 Departamentul pentru Lupta Antifraudă- DLAF
În calitate de stat membru, România trebuie să asigure un cadru normativ și instituțional
adecvat, în vederea utilizării eficiente a fondurilor provenite de la bugetul Uniunii Europene,

23
Art. 325, alin. 2), Tratatul privind funcțonarea Uniunii Europene
24
Art. 2, Regulamentul nr. 883/ 2013 privind investigațiile efectuate de Oficiul European de Luptă Antifraudă
25
M. G. Teodorescu, op.cit., p. 122

10
precum și a asigura o colectare corespunzătoare a taxelor și impozitelor ce vor constitui resurse
proprii la bugetul națiunii, astfel fiind înființat Departamentul pentru Lupta Antifraudă ,, în
scopul consolidării cadrului legal de luptă antifraudă și pentru a asigura o protecție adecvată a
intereselor financiare ale Uniunii Europene în România, prin Ordonanța de Urgență nr. 49/
2005 privind stabilirea unor măsuri de reorganizare în cadrul administrației publice centrale.”26
( P. Buneci, 2008, p. 117)
În calitate de instituție de contact cu OLAF, DLAF are următoarele atribuții:
- ,, asigură coordonarea luptei antifraudă și protejarea efectivă și echivalentă a
intereselor financiare ale Uniunii Europene în România;
- Elaborează și coordonează programe de perfecționare, stagii de pregătire și instruire în
domeniul luptei antifraudă;
- Asigură și facilitează cooperarea între instituțiile implicate în protecția intereselor
financiare ale Uniunii Europene în România, precum și între acestea și OLAF și
celelalte state membre ale Uniunii Euopene.” ( P. Buneci, 2008, p. 118)

Capitolul 2. Tipuri de fraude

2.1 Interesele financiare ale Uniunii Europene
Interesele financiare ale Uniunii Europene înseamnă ,,toate veniturile, cheltuielile și
activele care sunt colectate în, sau sunt datorate la bugetul Uniunii, ori bugetele instituțiilor,
organelor, oficiilor și agențiilor Uniunii înființate în temeiul tratatelor sau bugetele gestionate
sau monitorizate direct sau indirect de acestea.”27 Astfel, se constată necesitatea dezvoltării unor
mecanisme menite să instituie un rol protector în ceea ce privește bugetul Uniunii, în genere,
reprezentând o importantă sursă de finanțare din care se distribuie sume de bani către statele
membre, sub forma unor ajutoare în vederea propulsării și consolidării nu doar a relațiilor dintre
state, ci și a creșterii economice a regiunilor acestora.
Protecția intereselor financiare se realizează în primă instanță prin intermediul
prevederilor legale statuate expres în legislația europeană, însă este reglementat și un cadru cu
prevederi penale, prin care se urmăresc faptele, nu doar actele, ce încalcă buna gestiune
financiară la nivelul Uniunii. În baza acestor considerente, amintim că în materie penală,
26
P. Buneci, Ocrotirea prin mijloace penale și procesual penale a intereselor financiare ale Uniunii Europene,
Editura Pro Universitaria, București, 2008, p. 117
27
Art. 2, alin. a), Directiva Uniunii Europene nr. 1371/ 2017 privind combaterea fraudelor îndreptate împotriva
intereselor financiare ale Uniunii Europene prin mijloace de drept penal

11
funcționează ca un organism adiacent, Europolul, al cărui misiune este de a ,, susține și
consolida activitatea autorităților competente ale statelor membre și cooperarea acestora, pentru
prevenirea și combaterea criminalității grave care afectează două sau mai multe state membre, a
terorismului și a formelor de criminalitate ce aduc atingere unui interes comun care face obiectul
unei politici a Uniunii.”28 Activitatea acestuia se fundamentează pe ,,tehnicile clasice ale
asimilării și cooperării judicare, asigurând o coordonare la nivel comunitar a activității
specifice combaterii fraudei duse de autorităților statelor membre”29, aflându-se în directă
cooperare cu Eurojust, ale cărui competențe privesc stimularea și ameliorarea coordonării
investigațiilor și urmăririi diferitelor infracțiuni de către autorităților statelor membre 30. De
asemenea, facilitează asistența judiciară internațională și implementarea cererilor de extrădare.
( I. M. Costea, 2010, p. 248)
Nu în ultimul rând, există și Rețeaua Judiciară Europeană31, ce asigură asistență
statelor membre în procedurile de cooperare în materie penală, cu precădere în executarea
mandatului european de arestare, ,,cooperare ce are în vedere protejarea intereselor financiare
ale Uniunii Europene”32. ( I.M. Costea, 2010, pp. 249- 250)
,,Atunci când se aduce un prejudiciu intereselor financiare ale Uniunii, toți cetățenii, în
calitatea lor de contribuabili, devin victime, iar aplicarea politicilor Uniunii este pusă în
pericol. Protecția intereselor financiare ale UE împotriva fraudei și a corupției constituie o
prioritate pentru Comisie, iar Parlamentul European a solicitat în mod constant o sporire a
eficacității și a credibilității acesteia33”.
2.2. Acțiunile de subminare și rezultatul acestora
Protejarea intereselor financiare, indiferent că ne raportăm la spațiul Uniunii Europene
sau la spațiul României, cunoaște antagonism în societate, instituțiile fiind obligate continuu să
dezvolte mecanisme și funcții suplimentare în vederea restaurării ordinii fiscale . Astfel, apare
economia subterană ca răspuns al înverșunărilor de a contracara legalitatea și echilibrul social.
28
Art. 3, alin. 1), Regulamentul (UE) 794/2016 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 mai 2016 privind
Agenția Uniunii Europene pentru Cooperare în Materie de Aplicare a Legii (Europol)
29
I. M. Costea, op.cit., p.248
30
http://www.eurojust.europa.eu/Pages/languages/ro.aspxaccesat15.06.2020ora22:00
31
Creată prin Decizia- cadru 428/ 1998 JAI ( Justiție și Afaceri Interne), reglementată în prezent prin Decizia nr.
568/2009/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 18 iunie 2009 de modificare a Deciziei 2001/470/CE a
Consiliului de creare a unei Rețele Judiciare Europene în materie civilă și comercială
32
I. M. Costea, op.cit., pp. 249- 250
33
Comunicarea nr. 0293/ 2011 a Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic Social și
Comitetul Regiunilor privind protejarea intereselor financiare ale Uniunii Europene prin măsuri de drept penal și
investigații administrative. O politică integrată pentru a proteja banii contribuabililor

12
Semantic, economia subterană prezintă , ,,o latură autonomă ce se răsfrânge asupra activităților
economice legale prin natura lor dar subimpozitate, și o latură ocultă specifică
macrocriminalității de tip economico- financiar sub toate formele sale de manifestare” 34. ( D.
Pătroi, 2007, p.93)
,, Activitățile ilegale, evazioniste și necontabilizate sunt producătoare de valoare
adăugată și cuprind: producția și bunurile vândute și neînregistrate, producția și comerțul
cu droguri, prostituția, pornografia, jocurile de noroc fără licență, contrabanda, furturile,
producția și comerțul de produse culturale (filme pe orice suport, cărți, programe și
jocuri pe calculator) fără a fi înregistrate.”35 ( G. Pop, 2011, pp. 265- 266)
Definirea conceptului de economie subterană sau zona gri este dificil de realizat
deoarece cei ale căror intenții sunt îndreptate spre sfidarea legii, caută permanent modalități de a
se sustrage de la plata contribuțiilor ce cad în sarcina acestora potrivit legislației, și dezvoltă
concomitent mecanisme de ,,ocolire” , îngreunând sarcina autorităților de a depista și combate
prin prevederi legislative, cele mai subtile și complicate forme ale economiei ilegale.
Literatura de specialitate oferă ca și definiție completă a economiei subterane ,, asamblul
activităților economice ce se realizează la limita legilor penale, sociale, fiscale sau care scapă
(masiv) inventarierii conturilor naționale, or, cuprinde totalitatea activităților marfare și ne
marfare, neoficiale, legale și nelegale evazioniste, criminale, ale căror produs financiar-
monetar nu circulă prin sistemul bancar local și care este profitabilă pentru vânzător”36. ( G.
Pop, 2011, pp. 266- 267)
Pe de altă parte însă, în ceea ce privește definirea terminațiilor economiei subterane apar
și trei zone ale căror granițe sunt date de nivelul agravant ce se perpetuează în sistemul fiscal
dar și de gradul de legalitate existent într-un procent mai mult sau mai puțin, astfel, ,, zona
ilegală cuprinde frauda fiscală, zona gri invocă abuzul de drept, interpretabilitatea și
manipularea legilor fiscale la limita legalului și nu în ultimul rând, zona legală ce prevede
promovarea exonerărilor și facilităților fiscale, conform cadrului legal, eroarea involuntară,

34
D. Pătroi, Evaziunea fiscală între latura permisivă, aspectul contravețional și caracterul infracțional, Editura
Economică, București, 2007, p. 93
35
G. Pop, Economia subterană. Abordări conceptuale și forme de manifestare, Studias Universitas Vasile Goldiș,
Arad- Seria Științe Juridice, Nr. 2/ 2011, pp. 265- 266
36
Ibidem, pp. 266- 267

13
fără elementul intenționat, abstinența factorului muncă dar și respectarea legii37”. ( D. Pătroi,
2007, p. 125)

2.2.1 Spălarea banilor. Evaziune fiscală. Lipsă de armonizare a intereselor europene cu

cele naționale și a cooperării
Evaziunea fiscală se conturează ca fiind principala componentă a economiei subterane,
termenul de evaziune în concret, fiind sinonimul cuvântului să scape, iar dacă se face trimitere la
plațile datorate statului, evaziunea fiscală echivalează cu evitarea obligațiilor fiscale 38. ( V. Ros,
2009, p. 267)
Literatura de specialitate surprinde nuanțele terminologice privitoare la frauda fiscală,
astfel, conceptul de fraudă este ,, particularizat ca fraudă financiară , se impune a fi utilizat
pentru a desemna fenomenul de infracționalitate contra intereselor financiare ale Uniunii
Europene, distinctă de noțiunea de evaziune fiscală, desemnând parte din infracționalitatea
contra intereselor ale unui stat.”39 ( I. M. Costea, 2010, p. 234)
Într-o altă opinie, se afirmă că frauda reprezintă ,,un cancer al societății civile și politice, drept
pentru care aceasta poate fi artizanală prin care comportă o omisiune voluntară a
contribuabilului care uită să declare veniturile, cifra de afaceri sau alte beneficii, sau frauda
industrială ce implică o organizare și proceduri mai complexe și coordonate.” 40 ( G. Georghiu,
D. Clocotici, 1995, pp. 9-10)
Pe de altă parte însă, ,,evaziunea fiscală este rezultanta logică a defectelor și
inadvertențelor unei legislații imperfecte, a metodelor defectuoase de aplicare, precum și a unei
neprevederi și nepriceperii legiuitorului a cărui fiscalitate excesivă este tot atât de vinovată ca
și cei care îi provoacă prin aceasta la evaziune.”41 (D. D. Șaguna, M. Tofan, 2010, p. 230)
Astfel, evaziunea fiscală derivă din lipsa armonizării legislative, lăsând loc de interpretări
subiective prin care contribuabilii se pot sustrage de la plata dărilor ce le revin, potrivit
legislației. Pe baza acestor considerente s-a realizat o clasificare a evaziunii, astfel:

37
Ibidem, p. 125
38
V. Ros, Tax evasion in fiscal paradises, LESIJ – Lex ET Scientia International Journal, Nr. 2/ 2009, p. 267
39
I. M. Costea, Combaterea evaziunii fiscale și frauda comunitară, Editura C. H. Beck, București, 2010, p, 234
40
G. Gheorghiu, D. Clocotici, Evaziunea fiscală. Probleme juridice ale răspunderii contraveționale și penale,
Editura Lumina Lex, București, 1995, pp. 9- 10
41
D. D. Șaguna, M. Tofan, Drept financiar și fiscal european, Editura C.H. Beck, București, 2010, p. 230

14
 - Evaziunea fiscală poate fi legală ( tolerată), și ,, exprimă acțiunea contribuabililor de a
ocoli legea, recurgând la o combinație neprevăzută de legiuitor, și deci permisă prin
scăparea din vedere. Cele mai frecvente astfel de acțiuni sunt:
a) practica unor societăți comerciale de a investi o parte din profitul realizat în
achiziții de mașini, utilaje și echipamente tehnice pentru care statul le acordă
reduceri ale impozitului pe venit, măsură menită să stimuleze acumularea;
b) scăderea din venitul impozabil a cheltuielilor de protocol, reclamă și publicitate;
c) constituirea de fonduri de amortizare sau de rezervă într-un cunatum mai mare decât
cel justificat din punct de vedere economic, miscșorând în acest fel baza de
impozitare”42; ( D. A.P, Florescu, 2013, p.22)
- Evaziunea fiscală frauduloasă ,, reprezintă o infracțiune, și constă în acțiunea
contribuabilului care violează o prescripție legală cu scopul de a nu plăti impozitul
datorat” , acesta ,, fiind obligat să furnizeze date în sprijinul declarației sale, recurge la
disimularea obiectului impozabil, la subevaluarea cuantumului materiei impozabile.”43
( D. A.P, Florescu, 2013, p.23)
Privitor la conceptul de evaziune fiscală ilicită sau frauduloasă, se impune clarificarea noțiunii de
spălare a banilor, această activitate fiind ,,o operațiune indispensabilă și utilă oricăror activități
de reinserție a fondurilor financiare ilicite obținute de organizațiile criminale a căror scop este
în special de a dobândi într-o perioadă scurtă de timp, prin angreanarea unor resurse limitate,
importante fonduri financiare, care nu pot fi dobândite printr-o activitate comercială
considerată normală.”44 ( C. Voicu, 2010, pp. 36- 38) Desigur, nu trebuie pierdut din vedere
faptul că ,,spălătorii de bani, sunt de regulă specialiști sau experți cu înaltă calificare
profesională care fac parte dintr-un mecanism conceput să realizeze profit, dobândind în timp
abilitatea de a reuși să re- inserseze fondurile financiare ilicite în economia legală, prin
studierea legislațiilor de prevenire și combatere a activităților de spălare a banilor, prin
surprinderea modului de reacție pe care autoritățile de aplicare a legii îl au cu privire la acest
fenomen sau prin coruperea și atragerea în activități infracționale a unor înalți funcționari ai
entităților financiare sau judiciare.”45 ( C. Voicu, 2010, pp. 36- 38)
Necesitatea abordării acestor considerente, rezidă din următoarele:
- ,, Diminuarea capacității de autoreglare a raportului între nevoia de resurse finaciare și
gradul de realizare a veniturilor publice bugetare, ceea ce conduce la creșterea
deficitului bugetar;

42
D. A.P. Florescu, Evaziunea fiscală, Editura Universul Juridic, București, 2013, p. 22
43
D. A.P. op.cit., p. 23
44
C. Voicu, Securitatea financiară a Uniunii Europene în viziunea Tratatului de la Lisabona, Editura Pro
Universitaria, București, 2010, pp. 36- 38
45
Idem

15
 - Apariția pe piață a unor însemnate fonduri bănești provenind din neachitarea
obligațiilor fiscale care este de natură de a genera presiuni asupra monedei naționale,
concretizate în scăderea de cumpărare.46” ( M. Șt. Minea, C. F. Costaș, D. M. Ionescu
2006, p. 27)
Indiferent de spațiul de referință, modalitățile de evaziune fiscală se concretizează prin:
a) ,, Diminuarea bazei de impozitare sau solicitarea rambursărilor de TVA;
b) Frauda fiscală la regimul TVA
c) Ilegalități contabile;
d) Înregistrarea de cheltuieli fictive”.47 (C. Voicu, P.M. Marcoci, A. C. Voicu, 2012, pp.
156- 158)
Principala caracteristică a fenomenului de evaziune fiscală o reprezintă adaptabilitatea
prin intermediul căreia, sistemul se perfecționează continuu, fiind practic dintotdeauna o
modalitate activă și ingenioasă, cu un pas înaintea legilor fiscale, autoritățile însărcinate să
depisteze urmele evazioniste ,,strică averea indivizilor”48. ( V. Ros, 2009, p. 267)
Complexitatea fenomenului se datorează cumulării unor cauze, dintre care:
- Factorul psihologic ce denotă dorința contribuabilului de a nu plăti niciodată ceea ce nu poate
plăti, drept pentru care pentru cetățeanul mediu discuția cu autoritatea fiscală este un test de
capacitate, nu de onestitate, iar plata obligațiilor fiscale este văzută ca o dovadă a naivității, nu a
onestității;
- Suma excesivă a taxelor și impozitelor, care fac dificilă acceptarea sarcinii fiscale, unde
cunatumul excesiv de taxe și impozite afectează substanța averilor contribuabililor;
- Facilitățile fiscale pe care puterea politică le acordă anumitor agenți economici din motive care
nu țin de politica fiscală, ci de clientelismul politic, ( exemplu României, care în istoria
Ministerului de Finanțe Publice a avut un serviciu pentr organele scutite);
- Imperfecțiunile sistemului juridic, ambiguitatea și necorelarea sistemului de acte normative,
lipsa unei politici fiscale coerente și sub creșterea ratei inflației și a fenomenului de epuizare a
populației, golurile juridice încurajează comportamentul de evaziune și sunt un element care
promovează lipsa educație;
46
M. Șt. Minea, C. F. Costaș, D. M. Ionescu, Legea evaziunii fiscale. Comentarii și explicații, Editura C. H. Beck,
București, 2006, p. 27
47
C. Voicu, P.M. Marcoci, A. C. Voicu, Criminalitatea corporatistă între criza economico- financiară și frauda
transnațională. Curs Universitar, Editura Bibliotecha, Târgoviște, 2012, pp. 156- 158
48
V. Ros, op.cit., p. 267

16
- Imposibilitatea exterminării fenomenului, evaziunea poate fi limitată însă stoparea efectivă
este foarte greu de realizat;
- Transformarea fraudei în obligații fiscale pentru populație49, unde cetățenii de bună-
credință dezvoltă o aversiune justificată față de stat, deși aceștia își plătesc contribuțiile, organele
fiscale se dovedesc a fi nepregătite și nu iau măsuri imediate pentru obligarea celorlalte categorii
de cetățeni să își plătească dările.( V. Ros, 2009, pp. 269- 270)
De asemenea, literatura de specialitate prevede ca instrumente de măsurare a evaziunii
fiscale, două metode, și anume, metodele aproximative și metoda ce are la bază ancheta
asupra unui eșantion50 ( I. I. Hurloiu, 2009, p. 408). Astfel, metodele aproximative invocă
afirmația politică prin intermediul căreia se urmărește îndeosebi impactul asupra opiniei
publice, lansându-se ,,cifre speculative cu efect incantatoriu”, instrumentele economice (sunt
utilizate pentru a măsura frauda dar și a ,,economiei oculte”), instrumente sociologice ce au fost
elaborate pe baza statisticilor și se regăsesc sub forma anchetelor particulare care vizează cazuri
considerate mai expuse la evaziune. Metoda eșantionului desfășurată de exemplu prin controlul
fiscal, activitate ce se impune pentru a se dovedi supremațiea legii, control ce poate fi sumar
( formal, sau asupra pieselor dosarelor), aprofundat, sau de asemenea, metoda poate apela la
verificările contabile sau încrucișate. Cel mai eficace instrument de depistare a formelor
evazioniste s-a constatat că este bilanțul trezoreriei prin intermediul căreia, administrația poate
verifica dacă suma totală a mijloacelor de plăți în perioada exterminată este egală cu cea a
resurselor de care dispune contribuabilul cu disponibilitățile cheltuite, ori cu alte
cuvinte, ,,balanța trezoreriei este un mijloc pentru evaluarea venitului prezumat”51. ( I. I.
Hurloiu, 2009, pp. 409- 411)
Având în vedere cele menționate mai sus, sunt necesare precizări suplimentare, astfel
încât, se poate afirma faptul că, fenomenele evazioniste apar pe fondul lipsei de interes,
implicare, cooperare loială între instituțiile europene și cele din statele membre, având în vedere
practicarea unor standarde nu doar transparente, ci concrete, lipsite de echivoc, cu penalitățile
aferente, imediate. Într-adevăr, cooperarea presupune că absolut toate statele se află la același
nivel, cel puțin administrativ, au aparate de stat funcționale, meritocratice și performante cu
personalul și infrastructura administrativă aferentă, și că lucrurile sunt evaluate de la un nivel
49
V. Ros, op.cit., pp. 269- 270
50
I. I. Hurloiu, Instrumente de măsurare ale evaziunii fiscale, Studia Universitatis Vasile Goldiș, Arad, Seria Științe
Economice, Nr. 4/ 2009, p. 408
51
I. I. Hurloiu, op.cit., pp. 409- 411

17
comun. Această situație corespunde idealului, și nicidecum realității practice, astfel încât, de cele
mai multe ori, Uniunea când face un bilanț contabil, se regăsește în situția în care banii publici
sunt în alte ,,buzunare” decât ar trebui să fie legalmente.
La întrebarea firească, cum ar trebui să se evite apariția frecventă a acestei ingrate situații,
răspunsul stă în strategii. Bineînțeles, cooperarea trebuie să cunoască limitele aferente, și să
guverneze interesele dintre Uniune și statele membre, astfel încât una dintre limite poate fi dată
chiar de bariera socialo-economico-legislativă. Revenind la strategii, Uniunea ar trebui să
exercite un control mai strict și bine delimitat, astfel încât dă nu cadă în extrema încălcării bunei
guvernări, să pregătească agenții vamali ferm, temeinic și să reducă din imensul palier legislativ.
2.2.2 Corupția- ,, boală administrativă„
Protejarea intereselor financiare ale Uniunii Europene necesită o activitate permanentă de
supraveghere la respectarea legislației fiscale și anchetarea imediată a cazurilor ce subminează
cursul firesc al relațiilor dintre societate și instituții.
Corupția este reglementată în legislația europeană ca fiind infracțiune de tip pasiv sau
activ. Corupția pasivă ,,înseamnă acțiunea unui funcționar public care, în mod direct sau
printr-un intermediar, solicită sau primește avantaje de orice fel, pentru sine sau pentru o terță
parte, ori acceptă o promisiune referitoare la un astfel de avantaj pentru a acționa sau a se
abține de la a acționa în conformitate cu sarcinile sale sau în exercitarea atribuțiilor sale, într-
un mod care prejudiciază sau este susceptibil să prejudicieze interesele financiare ale Uniunii”,
iar corupția activă ,, înseamnă acțiunea unei persoane care, în mod direct sau printr-un
intermediar, promite, oferă sau acordă avantaje de orice fel unui funcționar public, pentru sine
sau pentru o terță parte, pentru a acționa sau a se abține de la a acționa în conformitate cu
sarcinile sale sau în exercitarea atribuțiilor sale, într-un mod care prejudiciază sau este
susceptibil să prejudicieze interesele financiare ale Uniunii”52.
Corupția a fost catalogată ca fiind drept ,,cea mai perfidă practică socială” ce datează
încă din antichitate, fapt ce justifică necesitatea conlucrării permanente a autorităților din statele
membre ale Uniunii Europene, de unde și înființarea Grupul Statelor împotriva Corupției
( Greco) sau ( Groupe d'États contre la corruption) , încă din anul 1999, a cărei misiune este de a
a lupta împotriva corupției prin monitorizarea respectării standardelor anticorupție ale

52
Art. 4, alin. 2), Directiva Uniunii Europene nr. 1371/ 2017 privind combaterea fraudelor îndreptate împotriva
intereselor financiare ale Uniunii Europene prin mijloace de drept penal

18
Consiliului Europei printr-un proces dinamic de evaluare reciprocă și de presiune colegială 53.
Înființat ca parte dintr-un Acord Parțial extins de 17 state membre ale Consiliului Europei, este
deschis și statelor non- europene ( Belarus și SUA), unde GRECO își monitorizează membrii în
mod egal.
În concret, ,,monitorizarea cuprinde o procedură de evaluare bazată în mare parte pe
informațiilr strânse prin chestionare și prin vizite la locație și o procedură de conformitate
creată să evalueze măsurile luate anterior de membrii săi pentru a implementa recomandările ce
reies în urma evaluăriilor GRECO.”54 ( M. G. Teodorescu, 2016, p. 42)
Modalitatea de lucru se realizează în cicluri, fiecare acoperind anume teme, asttfel:
- Prima rundă s-a ocupat de independența, specializarea și mijloacele organismelor
naționale angajate în prevenirea și lupta împotriva corupției;
- A doua rundă s-a axat pe identificarea, sechestrarea și confiscarea beneficiilor obținute în
urma faptelor de corupție;
- Cea de-a treia rundă de evaluare abordează incriminările discutate în Convenția de Drept
Penal55. ( M. G. Teodorescu, 2016, p. 44)
Punctele forte ale monitorizării constă în faptul că implementarea recomandărilor este
examinată în procedura de conformitate. Evaluarea modului în care s-a implementat o
recomandare, în mod satisfăcător, parțial sau nu a fost implementată deloc, se bazează pe un
raport de situație, însoțit de documente justificative, transmise de membrii supuși examinării
după 18 luni de la adoptarea raportului de evaluare.
Un document al cărui importanță este incontestabilă, este Convenția penală privind
Corupția56 al cărui conținut impune o serie de măsuri pe care statele membre trebuie să le
ratifice, în sensul și pentru controlarea factorilor de risc și a factorilor de progres, în ceea ce
înseamnă fisuri, sau chiar inadvertențe din partea statelor semnatare, în ceea ce privește
fenomenul corupției și controlul acestuia, astfel, statelor le este impus să aducă reforme
legislative în conformitate cu sistemul de drept intern, pentru a incrimina și a defini ca fiind
infracțiune situația în care o persoană, cu intenție, propune, oferă sau dă, direct ori indirect, orice

53
https://www.coe.int/en/web/greco/about-greco/what-is-grecoaccesat16.06.2020ora06:31
54
M. G. Teodorescu, op.cit., p. 42
55
Ibidem, p. 44
56
Adoptată prin Decizia Consiliului din 25 septembrie 2008 privind încheierea în numele Comunității Europene a
Convenției Organizației Națiunilor Unite împotriva Corupției, Nr. 801/ 2008

19
folos necuvenit unuia dintre agenții săi publici, pentru el, sau pentru altcineva, pentru ca acesta
să îndeplinească ori să se obțină de la îndeplinirea unui act în exercițiul funcțiilor sale.57
2.2.3 Taxele vamale și conceptul de contrabandă
,,Taxele vamale reprezintă un impozit indirect, perceput de către stat asupra mărfurilor
în momentul în care trec granițele vamale ale țărilor respective, în scopul importului, exportului
sau tranzitului acestor mărfuri”58. ( F. Tudor, 2009, p. 71)
Ca urmare a sustragerii de la plata taxelor vamale are loc comiterea unei fraude ce invocă
ca și modalitate de operare ,, trecerea clandestină peste frontieră a mărfurilor , fie în vederea
sustragerii de la plata obligațiilor vamale, fie a urmării faptului că mărfurile sunt prohibite. De
cele mai multe ori produsele pirat sau cele contrafăcute, sunt produse în state precum China,
India, și sunt introduse în țările membre ale Uniunii Europene prin contrabandă”59. (M. Pantea,
2012, p. 265)
Capitolul 3. Strategii privind reducerea riscurilor vamale
3.1 Situația actuală privind protejarea intereselor financiare
,, Principalele riscuri și amenințări infracționale cu care se confruntă în prezent Europa,
și anume, terorismul, formele grave de criminalitate ( criminalitatea organizată, traficul de
droguri, criminalitatea informatică), traficul de ființe umane, exploatarea sexuală a minorilor și
pornografia infantilă, infracționalitataea economică și corupția, traficul de armament și
criminalitatea transfrontalieră, se adaptează extrem de rapid la schimbările științifice și
tehnologice, în încercarea lor de a exploata în mod ilegal și de a submina valorile și
prosperitatea societăților deschise.”60 ( C. Voicu, 2010, p. 109)
În aceste condiții, Uniunea Europeană trebuie să demareze continuu acțiuni
multisecvențiale, și să protejeze bugetul , fiind nevoie de ,, o abordare vastă, flexibilă,
pragmatică și realistă, adaptată în permamență la realitate, care să țină seama de riscurile și de
amenințările care ar putea afecta în mod general cetățenii, și care să pună accent nu numai pe
infracționalitate, ci să ia în calcul riscurile de orice fel, care ar putea crea o problemă de
securitate.”61 ( C. Voicu, 2010, p. 111)

57
Art. 2, Convenția penală privind Corupția
58
F. Tudor, Fiscalitate. Metode și tehnici fiscale, Editura Galati University Press, Galați, 2009, p. 71
59
M. Pantea, Investigarea fraudelor. Curs Universitar, Volumul I, Editura Pro Universitaria, București, 2012, p. 265
60
C. Voicu, Securitatea financiară a Uniunii Europene în viziunea Tratatului de la Lisabona, Editura Pro
Universitaria, București, 2010, p. 109
61
Ibidem, p. 111

20
 Aspectele legate de protejarea intereselor financiare fac trimitere cu alte cuvinte, la
performanțele economico- financiare ale statelor membre, care dau practic consistența bugetului
Uniunii, constituindu-se totodată drept o prioritate atât pentru instituțiile europene cât și pentru
cele din cadrul statelor membre, deoarece colectarea unor venituri mai mici la buget produce ca
efect, implicit, alocarea de fonduri mai mici pentru diferite programe.
Potrivit legislației europene în vigoare, există următoarele categorii de fraude care aduc
atingere intereselor financiare ale Uniunii Europene: în legătură cu cheltuielile care nu sunt
aferente achizițiilor, orice acțiune sau inacțiune cu privire la utilizarea sau prezentarea de
declarații sau documente false, incorecte sau incomplete, având ca efect deturnarea sau reținerea
necuvenită de fonduri sau active de la bugetul Uniunii, ori de la bugetele gestionate de către
aceasta, nedivulgarea de informații cu încălcarea unei obligații specifice, utilizarea
necorespunzătoare a unor asfel de fonduri sau active; în legătură cu cheltuielile aferente
achizițiilor, cel puțin dacă este săvârșită pentru a obține un profit ilegal pentru autor sau altă
persoană; în legătură cu alte venituri decât cele obținute din propriile resurse TVA ori cu cele
obținute din propriile resurse TVA, orice acțiune sau inacțiune comisă în cadrul unor scheme
frauduloase cu caracter transfrontalier62.
Ca și instrument de luptă adoptat relativ recent împotriva fraudei și luptei fiscale, este
conceptul de bună guvenanță fiscală. ,, Promovarea unei bune guvernanțe fiscale presupune
acțiuni atât la nivelul Uniunii Europene, cât și la nivelul statelor membre. Astfel, că dacă buna
guvernanță în domeniul fiscal se va îmbunătăți în interiorul Uniunii Europene, statele membre
vor beneficia de aceasta63.” ( A. N. Drăgan, 2017, p. 94)

Concluzii
Protejarea intereselor financiare ale Uniunii Europene prin cooperare, necesită
mecanisme ce trebuie perfecționate continuu în vederea intervenției direct proporționate cu
prejudiciile create de către grupurile frauduloase. Deși acestea dezvoltă în paralel cu instituțiile
Uniunii, alte mecanisme de evitare a legalității, conlucrarea dintre statele membre, conduce la
stoparea în parte a fenomenului evazionist.
62
Art.3, alin. 2) Directiva Uniunii Europene nr. 1371/ 2017 privind combaterea fraudelor îndreptate împotriva
intereselor financiare ale Uniunii Europene prin mijloace de drept penal
63
A. N. Drăgan, Noile mijloace de luptă împotriva fraudei și evaziunii fiscale în cadrul Uniunii Europene și la nivel
național și internațional, articol publicat în revista Dreptul, Nr. 10/ 2017, pag. 94

21
 Actorii enumerați implicați au în vedere atât reglementări legislative cât și acțiuni
concrete, coroborate cu utilizarea noilor tehnologii, schimbul constant de informații și urmărirea
îndeaproape a punctelor de trecere vamală, fie ele rutiere sau aeriene, avându-se totodată în
vedere precedentele, în care evazioniștii au dat dovadă de ingeniozitate.
Deși fenomenele nu pot fi eradicate în totalitate, desfășurarea amplelor operațiuni
certifică un grad ridicat al conștientizării pericolelor în materia protejării intereselor financiare
ale Uniunii, fapt ce obligă statele membre să dezvolte concomitent instrumente legislative de
apărare a fondurilor și ajutoarelor europene, și să conlucreze cu instituțiile Uniunii în cele mai
profunde forme.
Cât privește cooperarea, trebuie menționat că la baza acesteia stă încrederea cetățenilor
europeni în ceea ce întreprinde UE, atât din punct de vedere administrativ, cât și legislativ.
Întrucât de cele mai multe ori există o contrarietate între prevederile europene și cele naționale,
funcționarii publici aplică defectuos legea, în dezacord cu ceea ce înseamnă reducere riscurilor,
aici, vamale, și lupta împotriva fraudelor.
Limitele și competențele sunt în directă legătură cu relațiile politice și diplomatice cu
statele membre UE, iar strategiile pot fi conturate doar prin continuitate în cooperare, efort
susținut simultan.
Se creează un cerc de tip cauză-efect, iar orice ,, verigă slabă” subminează protejarea
banilor europeni, a granițelor interne și externe ale UE, precum și bunăstarea generală.
În concluzie, este absolut imperios ca toate instituțiile europene, împreună cu mai marii
statelor membre să conchidă asupra unor politici și măsuri logice și oportune realității pentru a
dejuca orice formă sau tentativă de a fenta sistemul vamal.

Bibliografie
Cărți de specialitate
1. Costică Voicu, Petrică Mihail Marcoci, Adriana Camelia Voicu, Criminalitatea
corporatistă între criza economico- financiară și frauda transnațională. Curs
Universitar, Editura Bibliotecha, Târgoviște, 2012;

22
 2. Costică Voicu, Securitatea financiară a Uniunii Europene în viziunea Tratatului de la
Lisabona, Editura Pro Universitaria, București, 2010;
3. Dan Drosu Șaguna, Mihaela Tofan, Drept financiar și fiscal european, Editura C.H.
Beck, București, 2010;
4. Dragoș Pătroi, Evaziunea fiscală între latura permisivă, aspectul contravețional și
caracterul infracțional, Editura Economică, București, 2007;
5. Dumitru A.P. Florescu, Evaziunea fiscală, Editura Universul Juridic, București, 2013;
6. Florin Tudor, Fiscalitate. Metode și tehnici fiscale, Editura Galati University Press,
Galați, 2009;
7. Gheorghe Gheorghiu, Dorin Clocotici, Evaziunea fiscală. Probleme juridice ale
răspunderii contraveționale și penale, Editura Lumina Lex, București, 1995;
8. Ioana-Maria Costea, Combaterea evaziunii fiscale și frauda comunitară, Editura C. H.
Beck, București, 2010;
9. Ionel Bostan, Drept bugetar european, Editura Tipo Moldova, Iași, 2010;
10. John McComick, Să înțelegem Uniunea Europeană, Editura Codesc, București, 2006;
11. Marius Pantea, Investigarea fraudelor. Curs Universitar, Volumul I, Editura Pro
Universitaria, București, 2012;
12. Maria Georgiana Teodorescu, Combaterea infracțiunilor de corupție la nivel național și
european, Editura Pro Universitaria, București, 2016;
13. Mircea Ștefan Minea, Cosmin Flavius Costaș, Diana Maria Ionescu, Legea evaziunii
fiscale. Comentarii și explicații, Editura C. H. Beck, București, 2006;
14. Petre Buneci, Ocrotirea prin mijloace penale și procesual penale a intereselor financiare
ale Uniunii Europene, Editura Pro Universitaria, București, 2008;
15. Sean Van Raepenbusch, Drept instituțional al Uniunii Europene, Editura Rosetti, 2011;

Articole din reviste de specialitate

1. Ariana Nicoleta Drăgan, Noile mijloace de luptă împotriva fraudei și evaziunii fiscale în
cadrul Uniunii Europene și la nivel național și internațional, articol publicat în revista
Dreptul, Nr. 10/ 2017;

23
 2. Georgeta Pop, Economia subterană. Abordări conceptuale și forme de manifestare,
Studias Universitas Vasile Goldiș, Arad- Seria Științe Juridice, Nr. 2/ 2011;
3. Ion Iulian Hurloiu, Instrumente de măsurare ale evaziunii fiscale, Studia Universitatis
Vasile Goldiș, Arad, Seria Științe Economice, Nr. 4/ 2009;
4. Ioana Maria Costea, Protecția intereselor financiare ale Uniunii Europene, publicat în
Analele Științifice ale Universităţii Alexandru Ioan Cuza din Iași, seria Ştiinţe Juridice,
Nr. 1/ 2006;
5. Olga Andreea Urda, Agenții și oficii europene pentru spațiul de libertate, securitate și
justiție, publicat în Analele Științifice ale Universităţii Alexandru Ioan Cuza din Iași,
seria Ştiinţe Juridice, Nr. 1/ 2016;
6. Viorel Ros, Tax evasion in fiscal paradises, LESIJ – Lex ET Scientia International
Journal, Nr. 2/ 2009;
7. Marin Jean- Claud, Parchetul European, articol publicat în Revista Pro Lege, Nr. 1/
2018.
Legislație
1. Comunicarea nr. 0293/ 2011 a Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul
Economic Social și Comitetul Regiunilor privind protejarea intereselor financiare ale
Uniunii Europene prin măsuri de drept penal și investigații administrative. O politică
integrată pentru a proteja banii contribuabililor;
2. Convenția penală privind Corupția;
3. Directiva Uniunii Europene nr. 1371/ 2017 privind combaterea fraudelor îndreptate
împotriva intereselor financiare ale Uniunii Europene prin mijloace de drept penal;
4. Regulamentul ( UE) nr. 250/ 2014 al Parlamentului European și al Consiliului de
instituire a unui program în vederea promovării unor activități în domeniul protecției
intereselor financiare ale Uniunii Europene ( programul ,, Hercule III” ).
5. Regulamentul (UE) 1939/ 2017 al Consiliului de punere în aplicare a unei forme de
cooperare consolidată în ceea ce privește instituirea Parchetului European ( EPPO);
6. Regulamentul (UE) 794/2016 al Parlamentului European și al Consiliului privind Agenția
Uniunii Europene pentru Cooperare în Materie de Aplicare a Legii (Europol).
7. Regulamentul nr. 883/ 2013 privind investigațiile efectuate de Oficiul European de Luptă
Antifraudă;

24
 8. Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene;
Surse internet
1. http://www.eurojust.europa.eu/Pages/languages/ro.aspxaccesat15.06.2020ora22:00 ;
2. https://www.coe.int/en/web/greco/about-greco/what-is-grecoaccesat16.06.2020ora06:31;
3. https://www.lexpress.fr/informations/l-affaire-
cresson_632939.htmlaccesat11.06.2020ora19:28

25