Drept european și instituții europene

DREPT EUROPEAN ȘI INSTITUȚII

EUROPENE

1
Drept european și instituții europene

2
 Drept european și instituții europene

SCURT ISTORIC PRIVIND PROCESUL DE ASOCIERE A

STATELOR EUROPENE

I.1. PROCESUL ISTORIC DE ASOCIERE AL STATELOR DIN

EUROPA

Prin vocația sa culturală, spirituală și comercială, prin amplasarea sa

geografică, continentul nostru nu a fost niciodată un spațiu închis, un bastion
izolat de restul lumii. Încă din negurile antichității, statele și formațiunile
statale din Europa au arătat o vocație accentuată de universalitate prin
deschiderea economică, culturală și spirituală. Datorită mărilor
înconjurătoare, a fluviilor și a dezvoltării permanente a marilor rute
comerciale ale antichității, societatea europeană a dovedit aptitudini
comerciale care, au contribuit la dezvoltarea economiei și a societății în
ansamblu ei.. Situarea în zona temperată, bogăția resurselor naturale,
abundența suprafețelor agricole, deschiderea spre lumea exterioară prin căile
maritime și terestre și adâncirea diviziunii sociale a muncii a determinat o
apropiere permanentă a statelor și formațiunilor statale europene1.
Primele tentative de definire a raporturilor dintre anumite state
europene, pot fi identificate din antichitatea timpurie. Și primele forme de
asociere și alianță a statelor europene se pierd în negura timpului. Un mare
pas înainte în ceea ce privește apariția primelor normele juridice aferente
dreptului internațional public l-a reprezentat apariția primelor forme de

1
Progresul tehnic a fost unul din elementele importante care a condus la apariția surplusului în agricultură
și în domeniul meșteșugurilor practicate în acele vremuri. Surplusul a constituit baza dezvoltării
schimburilor comerciale.
3
 Drept european și instituții europene

alianțe politico-militare interstatale din antichitate. Încheierea unor astfel de

alianțe prin intermediul unor tratate sau acorduri s-a dovedit necesară pentru
soluționarea unor dispute existente la nivel internațional sau datorită
procesului de asociere a unor state care aveau un obiectiv comun 2. Mult mai
târziu, în epoca modernă, odată cu apariția primelor organizații
internaționale, normele juridice de drept internațional public devin mult mai
complexe reglementând situații juridice complexe. Din punctul de vedere al
dreptului internațional public, organizațiile internaționale nu sunt subiecte
primare de drept ci subiecte derivate, întrucât acestea nu își exercita
drepturile și obligațiile ce le revin în mod direct, dat fiind că nu posedă “o
voința proprie” ci sunt un cumul de voință pentru statele membre. În
prezentarea juridică de ansamblu a acestor subiecte derivate de drept, este
important de menționat Convenția de la Viena din anul 1969 care
menționează că organizațiile internaționale sunt „organizații
interguvernamentale”. O altă opinie demnă de menționat este opinia
comisiei de drept internațional, care a reliefat faptul că organizația
internațională poate fi apreciată drept „o asociere de mai multe state,
alcătuită printr-un tratat de drept internațional, care are o constitutie de sine
statatoare si o serie de organe comune si o personalitate juridică aparte în
raport cu cea a țărilor care o compun”.
Organizațiile internaționale nu sunt unul și același lucru cu țările
membre, deși regăsim unele elemente și trăsături juridice comune.
Organizațiile internaționale sunt constituite din aceleași elemente ca și

2
Obiectivele comune erau cel mai adesea legate de rute comune de transport terestru sau schimburi
comerciale între diferitele orașe sau târguri.
4
 Drept european și instituții europene

statele lumii – populație, teritoriu, “guvern” și prezintă unele din elemente

specifice independenței3.
Asocierea statelor și înființarea diferitelor organizații internaționale a
condus, odată cu trecerea timpului, la o integrare accentuată a acestora.
Procesul de integrare a determinat apariția organismelor “suprastatale” care
au capacitatea de a elabora norme juridice de drept internațional public pe
care fac parte în aceste organizații au obligația să le implementeze în
sistemele de drept naționale și apoi să le aplice la nivel național.
Organismele “suprastatale” au preluat din prerogativele statului independent
creând un raport special între sistemele naționale de drept și normele juridice
care alcătuiesc sistemul de drept internațional public. Există mai multe teorii
potrivit cărora, procesul de integrare nu are doar un caracter continuu și
permanent insa cel mai adesea nici nu poate fi verificat cu strictete de către
țările care compun organizația respectivă. Chiar dacă scopurile principale ale
organizației internaționale sunt stipulate în tratatele de constituire, în cele
mai multe cazuri factorii politico-juridici interni și externi determină o
integrare care trece cu mult peste scopurile initiale. Nu odată, de-a lungul
istoriei au existat organizații internaționale care au fost înființate pentru
anumite scopuri, și apoi, datorită procesului de integrare, organizația a
căpătat noi trăsături și atribuții și în alte “zone” decât cele prevăzute inițial în
tratatul de constituire. Mai mult, în epoca modernă odată cu progresul tehnic
accentuat, fenomenul globalizării și-a pus amprenta în mod direct pe
procesele de integrare regionale. Globalizarea comercială și de capital a

3
Organizațiile internaționale prezintă trăsături de oarecare suveranitate în exercitarea relațiilor
internaționale.
5
 Drept european și instituții europene

accentuat legăturile și conexiunile dintre statele membre ale unei organizații

internaționale și a favorizat apariția unei mulțimi de astfel de organizații
internaționale.
Între toate acestea, Uniunea Europeană reprezintă un prototip singular,
atât prin modalitatea practica de constituire cât și prin anvergura procesului
de integrare. Chiar dacă la început asocierea de țări avea exclusiv scopuri de
natura economică, odată cu trecerea timpului organizația internațională s-a
dezvoltat în mod spectaculos ajungându-se în ziua de astăzi la țeluri de cu
totul altă natură:
 asigurarea păcii la nivelul întregului continent și a valorilor sale
(respectul pentru demnitatea umană, libertate, democrație, egalitate,
domnia legii precum și respectarea drepturilor omului și ale
minorităților4), dar și asigurarea bunăstării cetățenilor săi.
 adoptarea de măsuri de natură politică, juridică și administrativă care
să transforme Europa într-un continent al libertății, securității și
dreptății pentru toți cetățenii acestui continent;
 întemeierea unei piețe interne comune în cadrul căreia libera
concurență să fie stimulată permanent și să nu fie îngrădită de bariere
vamale sau administrative;
 dezvoltarea economică de lungă durată bazată pe productivitatea
muncii crescută în mod permanent și pe crearea unei stabilități
financiare.

4
În acest sens, Parlamentul European, Consiliul și Comisia Europeană au adoptat în mod solemn Carta
drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.
6
 Drept european și instituții europene

 clădirea unei economii de piața competitivă, prin care să se elimine

treptat inflația și șomajul și să protejeze mediul înconjurător la cele
mai înalte standarde; Economia de piață reprezintă felul în care se
realizează activitatea economică sub forma economiei de schimb care
are la baza în primul rând raportul dintre cerere și ofertă iar prețurile
se constituie în mod liber. Economia de piață este “opusă” economiei
de comuniste de tip centralizat în care toate macro-procesele
economice erau “dirijate” de către stat. În cadrul economiei de piață,
producția, repartiția, schimbul și consumul se pot realiza pe baza
liberei inițiative5 iar dreptul la proprietate privată și inițiativă
economică privată este garantată prin lege.
 promovarea pe scară largă a principiilor pe baza cărora se sprijină prin
mecanisme de natura politică și juridică progresul științific și tehnic;
 prevenirea și lupta împotriva discriminării de orice fel, susținerea
principiilor aferente dreptății sociale și a protecției cetățenilor,
realizarea unei societăți echitabile prin promovarea drepturilor
fundamentale ale omului, așa cum reiese din Carta Universală a
Drepturilor Omului;
 promovarea principiilor democratice care să asigure o unitate socială
între cetățenii europeni.
 promovarea unor valori unanim recunoscute la nivel european care să
conducă la coeziunea popoarelor statelor membre și la adâncirea
procesului de integrare la toate nivelurile societății.
5
O economie descentralizată este definită de posibilitatea agenților economici independenți de a lua
propriile decizii, ghidați de mecanismele proprii ale pieții libere.
7
 Drept european și instituții europene

Fără a intra în detalii, încă de la începutul cristalizării Uniunii

Europene ca organizație internațională s-a constatat o serie de trăsături unice
în istorie. Coordonarea și complexitatea proceselor de integrare a țărilor
membre sunt fără precedent și îmbracă valențe unice.

I.2. FORME DE UNITATE POLITICĂ A STATELOR

EUROPENE EXISTENTE ÎNAINTE DE APARIȚIA UNIUNII
EUROPENE.
Se poate aprecia, fără riscul de a greși, că efortul statelor din Europa,
de a se apropia și de a se asocia într-o formă sau alta a avut loc în strânsă
legătura cu efortul comun de a evita războaiele. Pentru aceasta, liderii
statelor europene sau marii gânditori ai vremurilor, au avansat ideea
“construirii” unor federații de state sau unui mare stat european.
Încă din antichitate, conducătorii statelor grecești au căutat permanent
să întrețină dialogul politic și să încheie alianțe, inclusiv prin încheierea unor
căsătorii între diferitele familii regale, tocmai pentru a se evita războaiele
între cetățile-stat grecești6. Încheierea căsătoriilor între diferitele familii
legale a condus la apariția primelor forme de “uniune interstatale”. Între
marii gânditori ai antichității, Platon a fost primul care a susținut ideea păcii
prin înființarea unei de confederații la nivelul cetăților state grecești
pornindu-se de la comunitatea instituțiilor religioase și politice existente la
acea vreme. Potrivit acestuia, negocierea directă sau arbitrajul ar fi fost cele
mai bune modalități de rezolvare a diferendelor și neînțelegerilor existente

6
Cele mai cunoscute orașe stat din antichitate sunt Atena și Sparta, care și-au disputat printr-o serie de
războaie supremația asupra Greciei antice.
8
 Drept european și instituții europene

între statele grecești. Grecia antică a “inventat” pentru prima dată tipuri
aparte de organizare socială și politică, reguli de drept referitoare la
proprietatea privată, conducerea societății prin reprezentanți și a definit
libertatea cetățeanului. Odată cu dezvoltarea societății și a avântului
progresului tehnic a apărut cetatea-stat (denumită în limba greacă polis).
Cetatea-stat era practic o entitate administrativ-teritorială cu propriu
teritoriu, populație, reguli juridice și religioase care promova propria
economie7.
Ulterior, pentru prima dată în istorie, statele Europei au fost reunite
sub sceptrul Romei. Forța militară redutabilă a “cetății eterne” a reușit,
pentru prima dată în istorie să aducă statele europene sub regulile aceleiași
administrații. Din păcate, modul brutal în care s-a realizat această asociere și
lipsa de diplomație în relațiile cu popoarele supuse Romei au făcut ca
această „uniune” să existe doar în mod formal. Administrația unică română
nu servea la dezvoltarea ideilor generoase de integrare sau dezvoltare unitară
a popoarelor și statelor înglobate de imperiu ci la satisfacerea intereselor
economice și financiare ale aristrocrației și a împărăților români.
Unii gânditori, cu precădere francezi, consideră că statul carolingian
este cel care pune bazele primei unificări europene, prin Republica
Christiana din secolele XII-XIV, avându-se ca punct de plecare ideologia
creștină. Carol cel Mare a fost nu doar rege al francilor ci și stăpân al
Romei, al cărei protector se consideră în tandem cu Papa. Prin poziția sa
cheie, Carol cel Mare apare ca șef incontestabil al crestinătății și stăpân al

7
Viața publică și privată a grecilor din orașele-stat se desfășura în jurul ideii de cetate. Legăturile cu lumea
exterioară erau relativ reduse și se rezumau, cel mai adesea la schimburi comerciale.
9
 Drept european și instituții europene

occidentului european. La acea dată, lipsea doar titlul prin care să fie
recunoscut moștenitor de drept al împărăților romani. În data de 25
decembrie 800 în basilica Sf. Petru din Roma, Carol cel Mare a fost
proclamat Împărat al Romanilor și încoronat de Papa. Aceasta încoronare
imperială a marcat existența unui imperiu cu un șef unic care avea misiunea
să sprijine și să propage credința creștină, în condițiile în care Bizanțul era în
plin declin în acel moment, fiind măcinat de probleme de natură economică

I.3. UNELE TEORII ȘI CONCEPȚII FEDERALISTE

EUROPENE ÎN PERIOADA INTERBELICĂ

Ideile și teoriile federaliste iau o amploare fără precedent odată cu

înființarea Societății Națiunilor8 (Liga Națiunilor) care servea drept model
pentru mulți din teoreticienii perioadei interbelice. În perioada respectivă se
conturează două curente de idei de tip federalist. Pentru întâia dată
promotorii ideii de federalizare a Europei treceau la acțiune concretă, făcând
demersuri pe lângă guvernele statelor europene pentru integrarea țărilor în
plan economic, cultural, militar și politic.
Cele mai importante idei federaliste sunt ale contelui austriac Richard
Coudenhove-Kalergi9 și ale politicianului francez Aristide Briand10. Contele
8
Societatea Națiunilor sau Liga Națiunilor a fost o organizație interguvernamentală care a luat ființă în
urma Conferinței de Pace de la Paris care a pus capăt Primului Razboi Mondial și precursoare a
Organizației Națiunilor Unite.
9
Contele Richard Nikolaus von Coudenhove-Kalergi (1894- 1972) a fost un publicist, gânditor politic și
militant federalist de origine austriacă.
10
Aristide Briand (1862 – 1932) a fost un politician francez, care a ocupat în mai multe rânduri funcția de
prim ministru al Franței. În 1926, pentru ideile sale federaliste a fost răsplătit cu Premiul Nobel pentru
Pace.
10
 Drept european și instituții europene

austriac Richard Coudenhove-Kalergi a promovat idei federaliste bazate pe

reformarea economică, socială și politică a statelor europene. Proiectul
acestuia avea drept scop final înființarea Statelor Unite ale Europei, după
modelul panamerican. Contele Kalergi s-a remarcat prin susținerea
necesității apărării drepturilor fundamentale ale omului. Acesta a fost un
opozant redutabil al ideilor comuniste (bolșevice) care începuseră să fie din
ce în ce mai populare în Europa.
Cea de-a doua mare idee confederată i-a aparținut omului politic
francez Aristide Briand. Acesta, în anul 1929 supune dezbaterii Ligii
Națiunilor proiectul unei așa numite Uniuni Europene. Inițiativa ministrului
francez Briand11 urmărea discutarea și negocierea oricăror probleme de
interes European în cadrul unei confederații de state europene. În acest mod,
diferendele dintre state erau supuse dezbaterilor diplomatice și politice și se
înlăturau orice amenințări la adresa păcii în Europa. Această confederație
intitulată Uniunea Europeană ar fi trebuit să se înființeze treptat, în etape
successive. Liga Națiunilor trebuia să joace rolul de coordonator și
catalizator al acestui complex proiect politic.

Capitolul II
PRIMELE DEMERSURI ÎN ÎNFIINȚAREA
COMUNITĂȚILOR EUROPENE

11
La acea dată Aristide Briand îndeplinea funcția de ministru de externe al Republicii Franceze.
11
 Drept european și instituții europene

II.1. PLANUL MARSHALL12 ȘI GENEZA COMUNITĂȚILOR

EUROPENE
După finalizarea celui de-al doilea război mondial Europa era
devastată de distrugerile suferite și se afla într-o situație economico-
financiară critică. Instituțiile politice ale statelor europene erau aproape de
colaps iar cele două superputeri mondiale începuseră deja să își dispute
primul loc la nivel european. Statele Unite ale Americii își exprimaseră în
mod deschis dorința să își mențină influența politico-militară în special în
vestul continentului european. Un alt obiectiv declarat era acela de a stopa
ascensiunea comunismului in lume. Uniunea Republicilor Sovietice
Socialiste era preocupata de extinderea sferei sale de influență politică
concomitent cu instaurarea cât mai multor regimuri totalițăriste comuniste în
țările “bătrânului continent”. Situația politico-diplomatică existentă a
determinat importante modificări în plan politic și economic european.
Totodată, se înregistrează o serie de modificări semnificative în plan
diplomatic și juridic. Situația existentă determină țările europene să încheie
succesiv mai multe tratate, acorduri și înțelegeri. Relațiile politice și
diplomatice dintre S.U.A. și U.R.S.S. se deteriorează tot mai mult în
perioada 1947 – 1950 pe fondul luptei pentru dobândirea supremației
mondiale.

12
Pe 5 iunie 1947 secretarul de stat american George Marshall a anunțat lansarea unui vast program de
asistență economică destinat refacerii economiilor europene.
12
 Drept european și instituții europene

Președintele american Truman13 considera că statele europene

democratice din vestul Europei trebuie să rămână unite în fața pericolului
comunist și apreciază ca un ajutor economic ar fi în măsură să limiteze
expansiunea sovietică. Condițiile istorice menționate au determinat
coalizarea Europei occidentale, pentru a face față dominației și presiunii
exercitate de Uniunea Sovietică manifestate în special în estul Europei, acolo
unde „cizma sovietică” se făcea simțită din plin.

II. 2. STRUCTURI MILITARE ȘI POLITICE CARE AU APĂRUT

DUPĂ CEL DE-AL DOILEA RĂZBOI MONDIAL ȘI GENEZA
COMUNITĂȚILOR EUROPENE
Modul în care au apărut “comunitățile” europene trebuie înțeles în
contextul politico-economic existent după ce a luat sfârșit al doilea război
mondial. Apariția celor două super-puteri a determinat o “divizare” a
Europei în două și a condus la apariția unor tratate și acorduri internaționale
care au condus la apariția unor subiecte derivate de drept internațional
public. Practic, coagularea țărilor europene în jurul celor două super-puteri a
determinat înființarea unor organizații internaționale în domeniul militar,
economic si politic.
Astfel, în domeniul militar, s-au creat două organizații internaționale
care corespundeau celor două tipuri de orânduiri sociale – comunism și
capitalism.

13
Harry S. Truman (1884 - 1972) cel de-al treizeci și treilea președinte al Statelor Unite ale Americii (1945
- 1953), succedând în funcție după decesul președintelui Franklin D. Roosevelt. A fost considerat unul
dintre cei mai de seamă președinți americani.
13
 Drept european și instituții europene

Miniștrii de externe din țările “capitaliste” se reunesc la data de 4

aprilie 1949 și semnează protocolul de înființare al Tratatului Atlanticului
de Nord (N.A.T.O.)14. Tratatul cuprindea următoarele state - Belgia,
Canada, Danemarca, Franta, Islanda, Italia, Luxemburgul, Olanda,
Norvegia, Portugalia, Marea Britanie și S.U.A. Tratatatul încheiat a permis
înființarea unor structuri militare permanente (forțe militare terestre, aero și
navale) care aveau rolul de a apăra oricare din țările membre ale acestei
alianțe. Potrivit celor stipulate în tratat, pentru a fi acceptat în alianța un nou
stat trebuia să fie acceptat în mod unanim de toate celelalte state membre.
Fiecare stat în parte avea drept de veto, astfel încât oricare dintre aceste țări
se putea opune accederii unui nou stat în N.A.T.O. Scopul central al
N.A.T.O. era de a organiza apărarea comună a țărilor din partea de vest a
Europei. În alte cuvinte, dacă oricare stat membru ar fi fost atacat de un
inamic era necesară prin intervenția comună imediată a tuturor statelor
membre.

Capitolul nr. III

APARIȚIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE

III.1. APARIȚIA COMUNITĂȚII EUROPENE A CĂRBUNELUI ȘI

OȚELULUI (C.E.C.O.).
Apariția Consiliului Europei a constituit un motiv în plus și un imbold
suplimentar pentru politicienii care erau suporterii înființării comunităților și

14
Organizația Tratatului Atlanticului de Nord (abreviat NATO în engleză și OTAN în franceză și spaniolă)
este o alianță politico-militară. Actualmente cuprinde 19 state din Europa și America de Nord.
14
 Drept european și instituții europene

integrării europene. Oameni politici importanți, ca Robert Schuman15 și Jean

Monnet (Franța), Konrad Adenauer16 (Republica Federală Germană), Alcide
de Gasperi17 (Italia), Paul Henri Spaak (Belgia), Winston Churchill (Marea
Britanie) au intensificat acțiunile de integrare europeană. Acești “titani” ai
integrării europene au intensificat procesele de colaborare pe multiple
planuri - economic, politic și militar.

Personalitatea politică care a făcut primele demersuri în scopul

realizării unui nou tip de unitate europeană a fost Jean Monnet.

III. 2. APARIȚIA COMUNITĂȚII ECONOMICE EUROPENE

(C.E.E.) ȘI A COMUNITĂȚII EUROPENE A ENERGIEI ATOMICE
(C.E.E.A.)
Odată pornit procesul de integrare europeană nu se putea pune
problema stopării acestuia. În luna iunie 1955 miniștrii de externe ai celor
șase state membre ale C.E.C.O. puneau din nou în discuție crearea unei
Europe unite prin continuarea procesului de integrare. Deja primele rezultate
ale comunității create prin tratatul de înființare al CECO erau vizibile și
fiecare stat membru își dorea continuarea acestuia din cele mai diverse
motive.

15
Robert Schuman (1886 -1963) a fost un politician francez vestit pentru vederile sale federaliste, unul
dintre fondatorii Uniunii Europene.
16
Konrad Adenauer (1876 - 1967) a fost un politician creștin-democrat german, de profesie jurist, fost
cancelar al Germaniei care a reușit apropierea țării sale de Franța. A reușit în acest fel să contribuie la
crearea Comunităților Europene.
17
Alcide de Gasperi (1881 - 1954) a fost un om politic și jurnalist italian. A organizat lupta antifascistă în
timpul războiului și a fost de opt ori premier al Italiei. A reușit în acest fel să contribuie la crearea
Comunităților Europene.
15
 Drept european și instituții europene

Republica Federală Germania, țara care se aflase la originea

izbucnirii primului război mondial și care avea la finalul acestuia statutul de
învins dorea ca procesul de integrare să continue deoarece în acest mod
putea beneficia de reîntoarcerea în familia națiunilor europene. Exista și o
serie întreagă de rațiuni de ordin economico-financiar pentru care era
necesar să se continue procesul de integrare europeană. Sub aspect
economic, industria și productivitatea tipic germană făceau ca această țară să
fie exportatoare de mărfuri și produse. Pentru a continua creșterea
economică Republica Federală Germania avea nevoie de noi piețe de
desfacere, în care să nu se lovească de taxe vamale sau de practici
protecționiste. Germania încerca totodată să elimine decalajul existent între
diferitele sale landuri18 și să forțeze dezvoltarea regiunilor sale rămase în
urmă din punct de vedere economic, inclusiv să reducă rata ridicată a
șomajului.
Belgia se afla într-o situație economică oarecum asemănătoare cu cea
a Republicii Federale Germane, în sensul că dezvoltarea sa economică
depindea în mod direct de amplificarea exporturilor de oțel. Realizarea
acestui deziderat nu se putea face decât prin identificarea și “acapararea”
unor noi piețe de desfacere pentru mărfurile și produsele belgiene. Din nou
se punea problema că taxele vamale să fie desființate iar barierele de tip
protecționist să fie înlăturate.
Franța, care suferise un recul politic serios după cel de-al doilea
război mondial se arată preocupată de întărirea rolului său politic în zona
Europei occidentale dar și pe plan internațional. În plan economic,
18
Landul – este o unitate teritorială autonomă în organizarea administrativă a Republicii Federale Germane.
16
 Drept european și instituții europene

agricultura franceză, în plină dezvoltare avea nevoie de un spațiu economic

și comercial mult mai amplu. Erau căutate cu ardoare noi piețe de desfacere,
capabile să absoarbă producția din ce în ce mai mare a fermierilor francezi.
Italia, dorea să beneficieze de o piață comună mai ales pentru
valorificarea uriașului sau potențial turistic. Și agricultura italiană, care se
află în plină expansiune era în căutare de noi piețe de desfacere care să nu
impună niciun fel de bariere vamale în calea produselor italiene. În plan
industrial Italia suferise serioase daune în timpul războiului. Prin urmare,
refacerea industriei italiene solicită fonduri suplimentare externe. Iată de ce,
statul italian dorea să obțină credite avantajoase, cu dobânzi mici și pe
termen lung, de pe piața financiar-bancară europeană.
Luxemburg, dorea să compenseze capacitatea relativ redusă de apărare
și încerca prin procesul de integrare să își asigure securitatea politică și
economică. Între prioritățile de politică externă se află și încercarea de a
încheia un sistem de alianțe care să asigure independența micului stat
european.
Nu în ultimul rând, Olanda dorea ca prin continuarea procesului de
integrare europeană să poată continua și industrializarea și dezvoltarea
industriei sale navale. Prin crearea unei piețe unice europene autoritățile
olandeze sperau să asigure o piață de desfacere sigură pentru producția sa de
nave și echipament naval.
Având în vedere multitudinea de interese aflate în joc, era firesc ca
cele șase țări fondatoare ale C.E.C.O. să opteze pentru continuarea operei de
integrare europeană. Pentru aceasta, ca și prima dată, a fost vizat domeniul

17
 Drept european și instituții europene

economic, acolo unde dorința de profit era comună iar sensibilitățile

naționale nu erau atât de pregnante.

III. 3. PROCESUL PERMANENT ȘI IREVERSIBIL DE EXTINDERE

A UNIUNII EUROPENE
Așa cum am subliniat, formarea Uniunii Europene este rezultatul unui
proces de integrare și armonizare pe multiple planuri, care a început în anul
1951, cu șase țări europene - Belgia, Germania, Franța, Italia, Luxemburg și
Olanda. După șase valuri succesive de aderare, Uniunea Europeană număra
astăzi nu mai puțin de 28 de state membre. Privind retrospectiv, cele șapte
valuri de aderare au fost:
 Primul val de aderare - în anul 1973, a cuprins: Danemarca,
Irlanda și Marea Britanie;
 Al doilea val de aderare - în anul 1981 a cuprins Grecia;
 Al treilea val de aderare - în anul 1986 a cuprins: Spania și
Portugalia;
 Al patrulea val de aderare - în anul 1995 a cuprins: Austria,
Finlanda și Suedia;
 Al cincilea val de aderare - în anul 2004 a cuprins: Cipru,
Estonia, Letonia, Lituania, Malta, Polonia, Cehia, Slovacia,
Slovenia și Ungaria;
 Al șaselea val de aderare - în anul 2007 a cuprins: Bulgaria și
România;
 Al șaptelea val de aderare – în anul 2013 a cuprins Croația.
18
 Drept european și instituții europene

Scurta prezentare a situației din Uniunea Europeană de astăzi.

Dincolo de reglementările amănunțite prevăzute de către tratatele
succesive ulterioare care au modificat cele două Tratate de la Roma,

Capitolul nr. IV
TRATATELE MODIFICATOARE ȘI PERFECȚIONAREA
INSTITUȚIILOR COMUNITARE DE-A LUNGUL TIMPULUI

După adoptarea „Tratatului de la Paris” și a „Tratatelor de la Roma”,

statele europene membre ale comunităților europene au continuat evoluția și
dezvoltarea. Schimbările apărute în plan politic și economic în Europa anilor
50-90 au impus adaptarea și modificarea normelor juridice comune adoptate
cu ocazia primelor acorduri internaționale. De la momentul înființării
C.E.C.O. și până în zilele noastre, Uniunea Europeană și normele de drept
european au suferit o serie de modificări succesive. Cele mai importante
schimbări au fost aduse de așa numitele „tratate modificatoare”: Tratatul de
la Bruxelles, Actul unic european, Tratatul de la Maastricht asupra Uniunii
Europene, Acordul de la Schengen, Tratatul de la Amsterdam, Tratatul de la
Nisa și nu în ultimul rând Tratatul de la Lisabona.

IV.1. TRATATUL DE LA BRUXELLES19

19
Tratatul de la Bruxelles sau Tratatul de fuziune a fost semnat la data de 8 aprilie 1965 și a intrat în
vigoare la data de 1 iulie 1967. Mai este cunoscut și sub numele de „Tratatul ce a instituit un Consiliu unic
și o Comisie unică a Comunităților Europene”
19
 Drept european și instituții europene

Tratatul de la Bruxellles a rămas cunoscut în istorie sub denumirea de

“Tratatul de fuziune a executivului comunităților” și a avut un obiectiv
central, și anume constituirea unei piețe comune (unice) între țările
membre20. Deoarece, din motive politice și economice acest obiectiv se
dovedea a fi foarte greu de îndeplinit, s-a trecut la o strategie a “pașilor
mărunți”.

IV.2. ACORDUL SCHENGEN ȘI ÎNSEMNĂTATEA SA21

La sfârșitul anilor 70 și începutul anilor 80, la nivelul țărilor membre
ale Comunităților Europene existau discuții și polemici aprinse privind
libertatea de mișcare a cetățenilor statelor membre în spațiul comun
european.
Belgia, Republica Federală Germania, Franța, Luxemburgul și Olanda
au fost inițiatoarele unui acord internațional care va schimba definitiv modul
de acțiune și gândire la nivelul Comunităților Europene și va accelera
semnificativ procesul de integrare europeană, având efecte pozitive până în
zilele noastre22. Acordul comunitar care va asigura libera circulație a
persoanelor și a mărfurilor în interiorul Comunităților a fost semnat în 1985.

20
Florica Brașoveanu, Alexandru Petru Lisievici Brezeanu, The Schengen Agreement and the Free
Movement within the European Space, Ovidius University Annals, Economic Sciences Series Volume X,
2010, The International Conference Present Issues of Global Economy, Subsection On European
Integration, editia a VI-a, 21 – 22 mai 2010 Constanta.
21
Acordul de liberă circulație a fost semnat la 14 iunie 1985 în localitatea luxemburgheză Schengen.
Primele state care l-au implementat au fost Belgia, Franța, Germania, Luxemburg, Portugalia, Spania și
Olanda, care și-au deschis între ele granițele la 26 martie 1995.
22
Florica Brașoveanu, Alexandru Petru Lisievici Brezeanu, The Schengen Agreement and the Free
Movement within the European Space, Ovidius University Annals, Economic Sciences Series Volume X,
2010, The International Conference Present Issues of Global Economy, Subsection On European
Integration, editia a VI-a, 21 – 22 mai 2010 Constanta.
20
 Drept european și instituții europene

IV.3. APARIȚIA ACTULUI UNIC EUROPEAN DIN ANUL 1987

Progresul înregistrat în realizarea pieței unice europene a fost lent,

motiv pentru care se impuneau unele măsuri care să revigoreze procesul de
integrare europeană. În acest context, țările membre ale Comunității
europene au adoptat în anul 1987 Actul Unic European. Acest tratat
modificator a adus o serie de reglementări și norme juridice care asigurau
libera circulație a bunurilor, serviciilor, capitalurilor și persoanelor pe tot
cuprinsul Comunității europene.

IV.4. REVIZUIREA COMUNITĂȚILOR ADUSĂ DE TRATATUL DE

LA MAASTRICHT

Tratatul de la Maastricht, a intrat în vigoare la 1 ianuarie 1993 având

un obiectiv declarat îndrăzneț – integrarea europeană accentuată a țărilor
membre, printr-o serie de schimbări de natură politică în organizația
europeană. În plus, intrarea în vigoare a Tratatului de la Maastricht a
însemnat și extinderea comunităților europene prin aderarea în 1995 a
Austriei, Finlandei și Suediei. Acest acord este considerat ca o “nouă treaptă
pe calea înfăptuirii unei uniuni tot mai strânse a popoarelor Europei”.

IV.5. TRATATUL DE LA AMSTERDAM

Un alt moment important, pentru procesul de integrare europeană l-a

constituit adoptarea Tratatului de la Amsterdam adoptat în 1997 reprezintă,
21
 Drept european și instituții europene

un pas important în accentuarea integrării statelor membre și în realizarea

obiectivelor comune ale statelor membre. Tratatul de la Amsterdam a
modificat Tratatul de la Maastricht, nu l-a înlocuit. Scopul lui declarat a fost
de a asigura capacitatea de acțiune a Uniunii Europene în contextul unei
eventuale extinderi către estul Europei. Reforma profundă pe care o urmărea
a eșuat însă au avut unele schimbări notabile.
Tratatul de la Amsterdam aduce o serie de modificări și completări în
unele domenii de interes comunitar:

 sectorul locurilor de muncă;

 politica socială europeană comună;
 problema adoptării monedei unice (euro);
 problema securității cotidiene și lupta contra criminalității, prin
extinderea atribuțiilor EUROPOL;
 politici comune de sănătate publică;
 politici comune în domeniul protecției consumatorilor;
 instituirea de norme comune în ceea ce privește calitatea
mediului23;
 acțiuni coordonate împotriva combaterii discriminărilor;
 măsuri comune în domeniul învățământului, cercetării și culturii;
 promovarea sportului.

IV.6. TRATATUL DE LA LISABONA

23
Florica Iordache, “Mediul – o resursă ce trebuie protejată”, în Revista de studii şi cercetări sociale şi
juridice Ars Aequi, Ed. Bren, Bucureşti.
22
 Drept european și instituții europene

La 13 decembrie 2007, liderii Uniunii Europene au semnat Tratatul de

la Lisabona, tratat ce modifică Tratatul privind Uniunea Europeană și
Tratatele Comunităților Europene, fără a le înlocui. Tratatul asigură cadrul
legal și instrumentele juridice necesare pentru a răspunde asteptărilor
cetățenilor. Uniunea urmărește să promoveze pacea, valorile sale și
bunăstarea popoarelor sale.
Potrivit acestui ultim tratat modificator24, Uniunea Europeană este
chemată să asigure tuturor cetățenilor săi un spațiu de libertate, securitate și
justiție, fără a ține cont de granițele interne ale statelor membre. În interiorul
Uniunii Europene, grație normelor de drept european este asigurată libera
circulație a tuturor cetățenilor europeni, în contextul unor măsuri comune
speciale adoptate privind controlul la frontierele externe, migrația, dreptul de
azil și unele măsuri speciale privind prevenirea și combaterea criminalității
în ansamblul său.
Același Tratat de la Lisabona25 arată că Uniunea Europeană este
chemată să instituie o piață internă și acționează pentru dezvoltarea durabilă
a Europei, întemeiată pe o creștere economică echilibrată și pe stabilitatea
prețurilor, pe o economie socială de piață cu grad ridicat de competitivitate,
care tinde spre ocuparea deplină a forței de muncă și spre progres social.
Uniunea Europeană trebuie să instituie un set de norme juridice cu caracter
imperativ care să asigure un nivel înalt de protecție a calității mediului

24
Tratatul de la Lisabona de modificare a Tratatului privind Uniunea Europeană și a Tratatului de instituire
a Comunității Europene, încheiat la Lisabona (Portugalia) în data de 13 decembrie 2007.
25
Art 2 alin.3 din Tratatul de la Lisabona de modificare a Tratatului privind Uniunea Europeană și a
Tratatului de instituire a Comunității Europene.
23
 Drept european și instituții europene

înconjurător (măsuri juridice și administrative pentru protejarea aerului,

solului și apei)26.

Capitolul nr. V
ANALIZE DESPRE NATURA JURIDICĂ A UNIUNII EUROPENE

Apariția pentru prima dată în istorie a unei astfel de entități, a suscitat nu

doar un viu interes în rândul teoreticienilor, dar și o serie întreagă de
controverse legate de „catalogarea” acestei construcții juridice inedite. Între
cele mai vehiculate teorii juridice existente în acest moment în doctrina de
specialitate, treptat s-au impus patru. Conform acestora Uniunea Europeană
ar fi fie stat, federație de state, organizație internațională sau, în fine, o
uniune de state.

V.1. UNIUNEA EUROPEANĂ – STAT EUROPEAN.

Aceasta este teoria cel mai vehement atacată și respinsă la nivelul
teoreticienilor dreptului internațional și a specialiștilor din domeniu.

V.2. UNIUNEA EUROPEANĂ – FEDERAȚIE SAU

CONFEDERAȚIE.
Teoreticienii dreptului internațional care promovează această idee,
pornesc de la teoria că Uniunea Europeană se prezintă ca o federație din

26
Florica Brașoveanu, Constantin Anechitoae - “Aquatic environment pollution – research topic in the
globe project the evolution of geo – climatic factors on global, regional and local levels in Dobrogea” –
Contract 31 – 057 / 2007
24
 Drept european și instituții europene

multe puncte de vedere. Aceasta deoarece, în acordurile încheiate de-a

lungul timpului exista o prioritate declarată a dreptului european față de
normele de drept național
V.3. UNIUNEA EUROPEANĂ – ORGANIZAȚIE
INTERNAȚIONALĂ SUPRANAȚIONALĂ.
Potrivit multor teoreticieni din domeniul dreptului internațional
public, Uniunea Europeană, dat fiind că nu este subiect primar de drept
internațional public, poate fi apreciată în mod automat drept o organizație
internațională. Baza acestei teorii constă în ideea că Uniunea Europeană, a
fost înființată de statele membre ca o organizație internațională (ca subiect
derivat de drept internațional) și apoi, în urma intrării în vigoare a tratatelor
modificatoare a căpătat puteri “suprastatale”. După înființarea primelor
comunități europene, nu a mai existat o suveranitate absolută a statelor
membre. Instituțiile comunitare înființate au preluat părti din suveranitatea
statelor membre (în diferite domenii) și a început să le exercite de sine
stătător, manifestându-se ca o putere “suprastatală”. Această teorie este mai
mult decât discutabilă, dat fiind că manifestările de putere de sine stătătoare
sunt mai mult decât limitate.

V. 4. UNIUNEA EUROPEANĂ – UNIUNE DE STATE.

Pentru a înțelege această teorie, este important să amintim câteva
trăsături definitorii ale unei uniuni de state, așa cum rezultă din teoria
dreptului internațional public. Există în primul rând o uniune de state
personală, care se întemeiază pe existența unui șef de stat unic (rege, mare

25
 Drept european și instituții europene

duce, principe etc.), ca instituție de stat care coagulează în jurul său statele
care compun uniunea
V. 5. UNELE CONCLUZII FINALE
Toate teoriile menționate prezintă argumente pro și contra care fac
dificilă luarea unei decizii finale. Este de subliniat totuși că teoria potrivit
căreia Uniunea Europeană ar fi o uniune reală de state este cea mai aproape
de adevărul acestor zile. De fapt se poate trage concluzia că Uniunea este o
uniune reală de state, care are și unele trăsături originale. Încercarea de a
“plasa” Uniunea Europeană într-una din teoriile menționate este foarte
dificilă pentru că în istoria omenirii nu au mai existat structuri similare.
Tratatele modificatoare au făcut ca normele juridice de dreptul european să
fie unice iar Uniunea să devină o structură juridică originală, nemaiîntâlnită
vreodată în istoria dreptului internațional public.
Ca o părere personală, datorită globalizării, integrării accentuate și a
adâncirii diviziunii sociale a muncii, există o mare probabilitate ca această
uniune reală de state, în forma în care există acum să se îndrepte către o
federație a statelor europene27.

Capitolul nr. VI
INSTITUȚIILE EUROPENE ȘI ACTELE JURIDICE EMISE
DE ACESTEA

27
Adoptarea unei Constituții a Uniunii Europene ar lămuri definitiv multe din semnele de întrebare
existente la aceasta dată.
26
 Drept european și instituții europene

VI.1. NOȚIUNEA DREPTULUI COMUNITAR ȘI ORDINEA

JURIDICĂ COMUNITARĂ.

După momentul adoptării Tratatelor de la Paris și Roma și până în

ziua de astăzi, comunitățile europene s-au extins permanent, prin includerea
de noi state membre și prin sporirea complexității obiectivelor stabilite.
Ordinea juridică europeană actuală se datorează tratatelor modificatoare de
la Roma, Bruxelles, Maastricht, Amsterdam, Nisa și Lisabona, care au
schimbat mult regulile juridice dupa care funcționează astăzi Uniunea
Europeană și au inclus pe agenda acesteia multe domenii – juridic,
economic, politic, social, tehnologic, cultural, sportiv etc. Toate aceste
modificări, s-au datorat și apariției unor instituții juridice cu totul și cu totul
originale –cetățenia europeană, frontiera comună, frontiera externă, reguli
Schengen de control la frontiera externă etc. Toate aceste norme juridice
europene noi, au apărut și au instituit noi reguli în domeniile menționate
anterior și s-au impus în raport cu legislația natională a statelor membre, așa
încât, se poate vorbi de o veritabilă supremație a dreptului european față de
drept național, supremație care rezidă din acceptarea de către statele membre
a unor „atingeri” în ceea ce privește propria suveranitate. Practic, ori de câte
ori o normă juridică europeană „se impune” în fața normei naționale această
situație se datorează acceptării de către țările membre a deciziilor emise de
către diferite instituții și agenții europene. Dreptul european - include
normele juridice elaborate de instituțiile Uniunii Europene care
reglementează relațiile dintre țările membre sau între acestea și Uniunea
Europeană ca subiect de drept. Dreptul european nu înseamnă suma tuturor

27
 Drept european și instituții europene

normelor juridice existente la nivelul celor 28 de state membre ale Uniunii

Europene.

VI.2. ACTELE NORMATIVE EMISE DE INSTITUȚIILE

EUROPENE – regulamentul, directiva, decizia, recomandările și
avizele;
Actele juridice adoptate de către principalele instituții europene au
forme și denumiri diferite: regulamente, decizii și directive obligatorii,
respectiv recomandări și avize. Actele juridice elaborate de instituțiile
europene diferă în funcție de conținut și sectorul de activitate la care se
referă.
1. Regulamentul – este actul normativ adoptat de Comisia Europeană sau
de către Consiliul European.
2. Directiva – este un act juridic european adoptat de Comisia
Europeană sau de către Consiliul European.
3. Decizia – este un act normativ emis de către Comisia Europeană
sau de către Consiliul European.
4. Recomandările și avizele – sunt acte juridice de drept comunitar
emise de către diferite instituții europene.
Recomandarea este un act juridic european adoptat de către o
instituție europeană pentru a sugera un anumit gen de comportament juridic
pentru țările membre ale Uniunii Europene.
5. Alte acte normative comunitare

28
 Drept european și instituții europene

Au o importanță mult mai redusă și apar sub forma unor regulamente

de organizare și funcționare ale unor instituții comunitare. Spre exemplu,
regulamentul de organizare și funcționare al agenției europene FRONTEX
produce efecte juridice pentru agenții temporari europeni sau pentru experții
naționali care își desfășoară activitatea în cadrul acesteia.

VI.3. IZVOARELE NESCRISE DE DREPT EUROPEAN

Dreptul european, are o serie întreagă de izvoare scrise (tratatele de
bază, cele modificatoare, regulamentele, deciziile etc). Cu toate acestea,
dreptul european prezintă și o serie de izvoare nescrise - principiile de drept,
cutuma și jurisprudența. Ca în toate sistemele de drept și în cazul dreptului
european izvoarele scrise nu pot acoperi toate situațiile juridice care apar în
practică. Din acest motiv trebuie să se apeleze la izvoarele nescrise pentru a
completa “vidul” existent.
Cutuma ar putea fi izvor de Drept comunitar, fie sub forma unei
eventuale cutume care apare și se statornicește în timp la nivelul Uniunii
Europene și rămâne posibilă doar în sectoarele și domeniile care nu sunt
reglementate expres în dreptul primar și cel derivat.
Jurisprudența Curții de Justiție Europene a consacrat de-a lungul
timpului următoarele principii generale, care au fost astfel recunoscute ca
izvor nescris al dreptului comunitar :

- principiul eliminării discriminării și al egalității totale de tratament;

29
 Drept european și instituții europene

Capitolul nr. VII

ACORDURILE INTERNAȚIONALE ALE U.E.

VII. 1. ACORDURILE INTERNAȚIONALE ALE U.E. – IZVOR

DE DREPT COMUNITAR

Uniunea Europeană în acest moment este una dintre cele mai

importante organizații internaționale la nivel mondial. În acest context,
această organizație promovează permanent relațiile economice, sociale și
politice cu alte state și organizații internaționale. Pentru derularea acestor
relații s-a impus încheierea unor acorduri de drept internațional în diferite
domenii. Toate aceste acorduri au fost încheiate fie în mod direct de către
Uniunea Europeană, fie de către statele membre, în calitatea lor de
subiecte primare de drept internațional public.
Uniunea Europeană, prin instituțiile sale28, poate încheia acorduri,
înțelegeri sau memorandumuri de înțelegere internaționale cu alte state
sau organizații internaționale, aceste acorduri internaționale devenind
parte integrantă a dreptului european. Nu are importanță dacă aceste
acorduri vor avea calitate de drept primar sau drept derivat, ele vor deveni
componente active ale dreptului european.

VII. 2. ASISTENȚA REGIONALĂ – IZVOR DE DREPT

COMUNITAR

28
Comisia, Consiliul, Parlamentul dar și celelalte instituții europene pot încheia, în limita mandatelor
încredințate tratate și acorduri internaționale.
30
 Drept european și instituții europene

Un alt important izvor de drept european îl constituie asistența pe care

Uniunea Europeană o acordă diferitelor țări ale lumii.

Între cele mai importante activități de asistență regională amintim:

1. Asistenta acordata țărilor din Africa, Caraibe si Pacific.

Cooperarea cu țările din Africa Caraibe și Pacifica a început în anul

1963 și cuprinde nu mai puțin de 77 de state din această zonă.

Acest tip de asistență implică mai multe obiective:

 reducerea sărăciei la nivel regional și național;

 implicarea activă a societății civile în viața statului;

 promovarea dialogului politic ca unica modalitate de rezolvare a
disputelor;

 promovarea unor noi strategii de colaborare economică și comercială

la nivel regional și național;

 reforma piețelor financiar-bancare realizată prin intermediul Fondului

European de Dezvoltare și prin Banca Europeană de Investiții.

2. Acordurile generale încheiate cu statele mediteraneene și din

Orientul Mijlociu

Acorduri internaționale cu unele state din Asia și America Latină

3. Ajutorul umanitar oferit țărilor care au suferit de pe urma

4. Ajutorul alimentar acordat țărilor lumii a treia.

31
 Drept european și instituții europene

VII.3. PRIORITATEA NORMEI JURIDICE DE DREPT

EUROPEAN
Așa cum am subliniat în repetate rânduri, în analiza juridică a
dreptului european primar și a celui derivat, norma juridică de drept
european are prioritate în raport cu norma juridică de drept național.

Capitolul nr. VIII

INSTITUȚIILE EUROPENE

VIII.1. INSTITUȚIILE EUROPENE – PRINCIPII GENERALE DE

FUNCȚIONARE.

Există discuții între specialiștii dreptului internațional public privind

mențiunile care apar în tratate cu privire la instituțiile europene și organele
consultative ale Uniunii. Cu toate acestea trebuie menționat că principiile
generale de funcționare ale instituțiilor europene nu beneficiază de o
menționare clară în cadrul tratatelor29 care formează dreptul european
primar. Principiile generale de funcționare, rezulta cu precădere din
activitatea de interpretare a tratatelor inițiale sau a celor modificătoare 30 sau
din practica curentă a Curții Europene de Justiție.

29
Nici în cadrul tratatelor inițiale și nici în cadrul tratatelor modificatoare.
30
Florica Brașoveanu, Alexandru Petru Lisievici Brezeanu, The Schengen Agreement and the Free
Movement within the European, Ovidius University Annals, Economic Sciences Series Volume X, 2010,
The International Conference Present Issues of Global Economy, Subsection On European Integration,
editia a VI-a, 21 – 22 mai 2010 Constanta.
32
 Drept european și instituții europene

Principiul echilibrului instituțional – se referă la menținerea în

echilibru a raporturilor existente între instituțiile europene, prin separarea
puterilor la nivelul Uniunii Europene.

Principiul competențelor de atribuire – se referă la situația potrivit

căreia fiecare instituție trebuie să își exercite atribuțiile în stricta
conformitate cu normele juridice de drept European stipulate de tratatele
comunitare.

Principiul autonomiei instituțiilor europene – dă voie fiecărei instituții

și agenții europene să se organizeze în mod autonom în limitele legale
stabilite. Această autonomie funcțională nu trebuie să conducă la încălcarea
de către o instituție a atribuțiilor altor instituții europene sau să afecteze în
vreun mod statele membre.

Principiul cooperării loiale – impune desfășurarea unor relații bazate

pe onestitate și reglementări legale în relațiile care au loc între instituțiile
europene dar și la nivelul relațiilor existente între instituțiile europene și
statele membre ale Uniunii Europene.

VIII.2 PRINCIPALELE INSTITUȚII ȘI ORGANISME EUROPENE.

Instituțiile Uniunii Europene și modul general de organizare și
funcționare sunt stabilite prin tratatele constitutive, la care se adaugă
normele de drept derivate, care rezultă din regulamentele de organizare și
funcționare a acestor instituții și agenții.
La nivelul Uniunii Europene există două mari categorii de instituții și
organizații:
33
 Drept european și instituții europene

 instituțiile europene principale;

 instituții și agenții europene adiacente;
Curtea de Justiție – reprezintă garantul respectării ordinii juridice
stabilite de normele de drept principal sau derivat;
 Curtea de Conturi – reprezintă “controlorul” modalității în care se
folosesc resursele financiare;
 Consiliul European este organizația politică care precizează direcțiile
strategice de dezvoltare ale Uniunii Europene și definește orientările
și prioritățile politice generale.

Înaltul Reprezentant, care joacă rolul unui Ministru al Afacerilor

Externe în plan european este funcționarul european care conduce politica
externă și de securitate comună a Uniunii Europene.

VIII.3. CONSILIUL EUROPEAN – natura juridică; funcționare și rol;

Natura juridică a Consiliului European
La nivelul Uniunii Europene se iau o paletă largă de decizii, însă
trebuie precizat că indiferent de domeniul în care se iau aceste decizii ele
sunt în primul rând decizii politice. Consultările și negocierile politice care
au loc la nivelul țărilor membre, în vederea adoptării priorităților și
strategiilor privind Uniunea sau pentru eliminarea obstacolelor inerente
procesului de integrare, sunt extrem de utile. Consiliul European are o
menire clară – stabilirea priorităților politice generale a Uniunii Europene și

34
 Drept european și instituții europene

solutionarea politica a problemelor complexe sau sensibile care nu pot fi

rezolvate decât prin conlucrare la nivel înalt.
Funcționarea și rolul Consiliului European
Consiliul European are programate summit-uri bianuale sau ori de
câte ori este situația o impune, șefii de state sau de guverne ai statelor
membre, asistați de miniștrii de externe se reunesc pentru a dezbate
problemele importante ale Uniunii.

VIII.4. COMISIA EUROPEANĂ ȘI ROLUL ACESTEIA ÎN

UNIUNEA EUROPEANĂ
Structura. Numirea și demiterea din funcție a comisarilor
europeni.
Comisia Europeană este organul executiv al Uniunii Europene, ce
coordonează activitățile curente ale Uniunii, având din acest punct de vedere
atribuții oarecum similare unui guvern național.
1) Președintele Comisiei. Va fi desemnat de către Consiliu cu cel
puțin șase luni înainte de data începerii propriu-zise a mandatului său.
2) Cei doi vicepreședinți ai Comisiei Europene, sunt numiți de către
președintele acestei instituții, dintre comisarii europeni. Vicepreședinții
Comisiei Europene îndeplinesc în general sarcinile primite de la președinte
(Înaltul Reprezentant se ocupa mai ales de problematici legate de politica
externă) și atunci când este necesar, cei doi îl pot înlocui pe președinte.

Competențele și responsabilitățile Comisiei Europene

35
 Drept european și instituții europene

a) Responsabilitate legislativă.
Comisia Europeană are inițiative legislative de sine stătătoare sau în
cooperare cu Consiliul Uniunii Europene sau cu statele membre.
b) rolul de „gardian al tratatelor". Comisia Europeană are rolul de
veritabil “supraveghetor” al modului cum la nivelul Uniunii Europene
normele juridice de drept european sunt respectate de către instituțiile
europene sau de către țările membre.
.
c) rolul de organ executiv al Uniunii Europene. Comisia este
organul executiv al Uniunii, semănând mult cu un guvern național. Ea este
d) responsabilități de reprezentare. Comisia Europeană reprezintă
Uniunea Europeană în relațiile cu statele terțe (care nu sunt membre ale
Uniunii) dar și în raport cu alte organizații internaționale; în interiorul
Uniunii ea reprezintă interesul comunitar, în raport cu persoanele fizice sau
juridice, cu celelalte instituții comunitare sau cu statele membre.
VIII.5. CONSILIUL UNIUNII EUROPENE - structură;
funcționare; atribuții.
Consiliul Uniunii Europene (înainte de Maastricht, al Comunităților
Europene) este cunoscut astăzi și sub numele de Consiliul de miniștri. De la
capul locului, trebuie precizat faptul că există o clară distincție între
Consiliul European, care este alcătuit din șefii de stat și de guvern ai statelor
membre, instituție ce discută problemele de strategie viitoare ale Uniunii
europene pe când Consiliile Uniunii Europene sunt alcătuite din miniștrii de

36
 Drept european și instituții europene

resort din statele membre și sunt specializate, discută despre probleme

concrete.
Structura Consiliului Uniunii Europene
Consiliul Uniunii Europene este format din reprezentanții guvernelor
statelor membre și îsi are sediul la Bruxelles și Strasbourg și este parte a
“legislativului Uniunii Europene” și reprezintă guvernele țărilor membre
Funcționarea Consiliului Uniunii Europene
Consiliul general se întrunește lunar, pentru a asigura continuitatea
activității, necesară funcționării Uniunii Europene. Spre deosebire de
Consiliul european, care lucrează pe baze interguvernamentale, Consiliul
Uniunii Europene este o instituție europeană în adevăratul sens al cuvântului
(alături de Comisie, Parlament și Curtea de Justiție). Această instituție își
desfășoară activitatea în mod permanent având la bază principiile generale
de funcționare despre care am discutat anterior.
Responsabilitatile Consiliului Uniunii Europene în calitate de
instituție europeană:
1) responsabilități de natură legislativă.
2) responsabilități de politica externă și de securitate comună,
3) aprobarea bugetului Uniunii Europene, după analizarea proiectului
depus în prealabil de către Comisia Europeană. Aprobarea proiectului se
face în “parteneriat”cu Parlamentul European.
4) responsabilități în selecția și propunerea unor funcționari europeni
(Comitetul Economic și Social și Curtea de Conturi).

37
 Drept european și instituții europene

5) responsabilități în ceea ce privește coordonarea politicilor

economice și monetare ale Uniunii Europene.

VIII.6. COMITETUL REPREZENTANȚILOR PERMANENȚI

Comitetul reprezentanților permanenți de pe lângă Consiliul Uniunii
Europene mai este cunoscut și sub numele de COREPER este alcătuit din
experți naționali și funcționari din fiecare stat membru al Uniunii Europene.
COREPER este subordonat direct Consiliului Uniunii Europene consiliază și
ajută Consiliul în activitatea sa prin pregătirea lucrărilor acestuia și prin
punerea în practica a deciziilor acestuia. Comitetul reprezentanților
permanenți are și rolul de a asigura legătura dintre reprezentanții țărilor
membre și între reprezentanți și guvernul acestora.

Capitolul nr. IX
IX.1. PARLAMENTUL EUROPEAN – structura; atribuțiile;
funcționarea; desemnarea și statutul europarlamentarilor.

Inițial denumirea acestei instituții europene, prevăzută și de tratatele

institutive a fost „Adunarea generală" și în cursul anului 1962, s-a decis ca
instituția să se numească „Parlament European", deși la acea vreme a existat
o puternică opoziție exercitată de Consiliului Uniunii Europene, care nu
putea accepta să împartă funcția sa legislativă cu o altă instituție europeană.
Denumirea de „Parlament european" nu se suprapunea cu acest rol la

38
 Drept european și instituții europene

începuturi, dat fiind că tratatele institutive i-au conferit un rol preponderent

consultativ31.
Alcătuirea Parlamentului European
Parlamentul European este alcătuit din reprezentanții popoarelor
țărilor membre, respectiv din europarlamentari din cele 28 de state membre.
În acest moment numărul locurilor în Parlamentul European este de 732 și
acesta poate suferi unele ușoare modificări (România are un număr de 32 de
europarlamentari).
Parlamentarii Europeni sunt grupați, ca și în cazul parlamentelor
naționale în grupuri politice, în funcție de ideologia politică. Aceste grupuri
politice au un caracter multinational, în sensul că sunt alcătuite din
europarlamentari din diferite state membre.
Alegerea parlamentarilor europeni
Alegerea membrilor Parlamentului European se face prin vot
universal si direct, la nivelul Uniunii Europene pentru un mandat de 5 ani32.

Funcționarea Parlamentului European

Parlamentul European se întrunește lunar în sesiuni ordinare pentru o
perioadă de câte o săptămâna și în sesiuni extraordinare, atunci când trebuie
dezbătute și adoptate acte normative care reclamă urgența
Atribuțiile Parlamentului European

31
Parlamentul European are trei sedii: la Strasbourg, Bruxelles și Luxemburg.
32
În acest moment nu există niciun fel de norme juridice europene care să prevadă posibilitatea dizolvării
Parlamentului European înainte de termenul legal de 5 ani pentru care este ales de către cetăț enii Uniunii
Europene.
39
 Drept european și instituții europene

1. Atribuția legislativă, prin care în colaborare cu Consiliul Uniunii

Europene adoptă legislația europeană (directive, decizii etc).
2. Atribuții de natură bugetară. Parlamentul European și Consiliul
Uniunii Europene sunt organele bugetare ale Uniunii Europene, în sensul că
adoptă împreună bugetul Uniunii. Ca și procedură, Comisia Europeană
întocmește un proiect de buget care poate suferi modificări adoptate de către
Parlamentul European (în ceea ce privește cheltuielile bugetului) și de către
Consiliul European (în ceea ce privește veniturile bugetului).
3. Atribuția de control desfășurată asupra Comisiei Europene. Înainte
de numirea în funcție a comisarilor europeni, Parlamentul European
analizează în comisii specializate competența și cunoștințele comisarilor
propuși.

IX.2. CURTEA EUROPEANĂ DE JUSTITIE – rol; componență;

funcționare; competența;

Rolul Curții Europene de Justiție

A patra instituție comunitară, Curtea Europeană de Justiție, cu sediul
la Luxembourg, este cea care interpretează legislația europeană de așa
manieră încât să se asigure că aceasta se aplică în același mod în toate statele
membre ale Uniunii Europene33. Curtea Europeană de Justiție, rezolvă
eventualele litigii și diferendele juridice existente la un moment dat între
guvernele țărilor membre și instituţiile europene 34 sau eventualele cazuri de

33
www.europa.eu
34
Curtea Europeană de Justiție nu are competențe de natură penală ci doar administrative sau civile.
40
 Drept european și instituții europene

încălcare a drepturilor persoanelor fizice sau juridice de către o instituție sau

agentie europeană.
Alcătuirea Curții Europene de Justiție.
În acest moment, Curtea Europeană de Justiție este alcătuită din 28
judecători35, și este asistată de un număr de opt avocați generali care au
sarcina de a-și prezenta punctele de vedere cu privire la cazurile aduse în
fața Curtii, prin pledoarii publice imparțiale. Judecătorii, conform normelor
legale în vigoare sunt desemnați de Consiliul Uniunii Europene, la
propunerea țărilor membre, dintre persoanele „a căror independență este mai
presus de orice îndoială și care au pregătirea necesară numirii în cele mai
înalte funcții judecătorești în țările lor sau ocupă funcții de profesori
universitari cu o competență recunoscută”. Judecătorii36 și avocații generali
au un mandat de 6 ani care poate fi reînnoit. Avocații generali au atribuții
care ii apropie mai curând de atribuțiile procurorului decât de atribuțiile
apărătorilor. Judecătorii și avocații generali pot fi demiși cu votul unanim al
celorlalți membri ai Curții dacă se ajunge la concluzia că nu își mai pot
exercita atribuțiile pentru care au fost numiti, din diferite motive. Pentru
degrevarea Curții a fost înființat și Tribunalul de Prima Instanță, care se
ocupa de acțiunile demarate de persoane fizice, întreprinderi și anumite
organizații și de cazurile din domeniul concurenței.
Funcționarea Curții Europene de Justiție
Judecătorii Curții, aleg prin vot secret, un președinte, al cărui mandat
este de 3 ani și poate fi reînnoit după expirare. Președintele Curții este cel
35
Există câte un judecător al Curții din fiecare stat membru al Uniunii Europene.
36
Jumătate din judecătorii Curții sunt înlocuiți odată la trei ani pentru a se asigura coerența și continuitatea
activităților specifice.
41
 Drept european și instituții europene

care prezidează audierile și deliberările din camera de consiliu și de a

asigura conducerea activităților curente.

Competența Curții de Justiție

Curtea de Justiție îndeplinește o funcție jurisdictională și o funcție
consultativă, în funcție de ipostaza în care se află.
Capitolul nr. X
AGENȚIILE EUROPENE SPECIALIZATE

X.1. CURTEA EUROPEANĂ DE CONTURI – rol și structură.

Curtea Europeană de Conturi are sediul la Luxembourg, este una din
instituțiile europene mai puțin cunoscută, care verifică modul în care sunt
administrați și cheltuiți banii europeni. O altă atribuție stabilită de către
dreptul european este acea de a îmbunătăți gestiunea financiară europeană și
de a prezenta situații periodice cu privire la folosirea banilor europeni.
Pentru a verifica faptul că banii publici sunt cheltuiți în mod eficient, Curtea
de Conturi este abilitată să auditeze peridoc sau atunci când apreciază
necesar orice persoană fizică sau juridică care gestionează sau cheltuie
fonduri europene.
Componența Curții Europene de Conturi
Curtea este alcătuită din câte un reprezentant al fiecărui stat membru,
desemnat în această funcție pentru o durată de 6 ani, al cărui mandat poate fi
reînnoit.

42
 Drept european și instituții europene

X. 2. AGENȚIILE EUROPENE SPECIALIZATE ÎN ANUMITE

DOMENII DE ACTIVITATE

Pe langă principalele instituții și organisme europene, în perioada

anilor 90 au fost înființate o serie de agenții europene specializate în anumite
domenii de activitate:
1) Agentia Europeană pentru Protecția Mediului (E.E.A.), are sediul în
Danemarca în Copenhaga, și are drept principală sarcină furnizarea de
informații despre mediul înconjurător în vederea elaborării politicilor
adecvate de mediu la nivelul Uniunii Europene.
2) Centrul European pentru îmbunătățirea Pregătirii Profesionale
(C.E.D.E.F.O.P.), în Grecia la Salonic, are drept rol perfecționarea
pregătirii profesionale în Uniunea Europeană, prin programele sale
educative și de formare.
3) Agentia Europeană pentru Evaluarea Produselor Farmaceutice
(E.M.E.A.), cu sediul în Marea Britanie la Londra, verifica produsele
farmaceutice existente pe piata unică europeană, pentru protejarea
consumatorilor și a industriei farmaceutice.
4) Agentia Europeană pentru Siguranța și Protecția Muncii, cu sediul în
Irlanda la Bilbao, menține o bază de date și o rețea între bazele de
date naționale referitoare la protecția muncii.
5) Centrul de Traduceri pentru Organismele Uniunii Europene, situat în
Luxemburg, realizează traducerile în cele 24 de limbi oficiale ale
Uniunii Europene pentru instituțiile europene.

43
 Drept european și instituții europene

6) Biroul pentru Armonizarea Pieței Interne (O.H.I.M.) are drept

principală misiune înregistrarea mărcilor de comerț ale Uniunii Euro-
pene, promovând și protejând dreptul de proprietate intelectuală.

XI. GRILE PENTRU EXAMEN

1. Care a fost unul din factorii favorizatori ai apropierii dintre statele

evului mediu?
a. Apariția pieței comune de marfuri
b. Apariția rețelei de drumuri transeuropene
c. Apariția schimburilor dintre valute
d. Apariția instantelor de judecata comune
R-b
2. Care a fost cel mai important pas spre crearea unei Europe unite
conform gânditorului Immanuel Kant?
a. crearea unei burse europene de mărfuri în domeniul cărbunelui și
oțelului
b. crearea unei constițutii europene în baza unei conferințe internaționale
c. crearea unei piețe comune bazată pe o moneda unica
d. crearea unei confederații la nivel european bazată pe o constituție
comună

44
 Drept european și instituții europene

R–d
3. Care era ideea principală a carții contelui Kalergi, intitulată Pan-
Europa pentru realizarea unei Europe unite?
a. crearea unei forțe armate comune care să apere frontierele comune
ale Europei
b. crearea unei monede unice europene și înlăturarea barierelor
vamale
c. crearea unui Parlament European pentru discutarea și rezolvarea
diferendelor
d. o alianţă eternă pentru a asigura pacea europeană pe timp
nedeterminat
R–d
4. Care era ideea principală a premierului britanic Winston Churchill despre
un „Templu al Păcii Mondiale”?
a. crearea „Statelor Unite ale Europei”
b. crearea Comunității Europene a Cărbunelui și Oțelului
c. crearea monedei unice Euro
d. crearea Comisiei Europene
R–a
5. Care sunt principalele obiective ale Organizaţiei de Cooperare Economică
Europeană?
a. evitarea colapsului economic general al țărilor europene
b. consolidarea cooperarării economice europene prin reducerea taxelor
vamale

45
 Drept european și instituții europene

c. reducerea șomajului prin crearea de noi locuri de munca

d. întreruperea temporară a plații taxelor vamale în zona Europei de Vest
R – a, b, c
6. Care sunt țările care în anul 1951 au semnat la Paris tratatul de
înființare al C.E.C.O?
a. Franţa, Republica Federală Germania, Italia, Belgia, Olanda şi
Luxemburg
b. Franţa, Republica Federală Germania, Spania, Belgia, Olanda şi
Luxemburg
c. Franţa, Republica Federală Germania, Italia, Belgia, Olanda,
Luxemburg, Spania
d. Franţa, Republica Federală Germania, Italia, Belgia, Olanda,
Luxemburg, Marea Britanie
R–a
7. Care sunt instituțiile create în baza tratatului constitutiv al C.E.C.O.?
a. organismul legislativ, asigurat de Parlamentul European
b. organismul de control judiciar, asigurat de către Curtea de Justiţie
c. organismul de control, constituit din Adunarea Comună
d. executivul, care era compus din Înalta Autoritate
R – b, c, d

8. Stabiliți care din urmatoarele obiective erau stabilite de Tratatul de

înființare al C.E.C.O.?
a. amplificarea schimburilor între ţările membre

46
 Drept european și instituții europene

b. aprovizionarea regulată a pieţei comune

c. ameliorarea condiţiilor de muncă în domeniile vizate
d. exploatarea raţionala a zăcămintelor de carbune si fier
R –a, b, c, d
9. Care sunt principalele scopuri stabilite de Tratatele de la Roma?
a. asigurarea dezvoltării economice comunitare
b. ridicarea nivelului de trai al cetățenilor statelor membre
c. asigurarea dezideratului istoric de evitare a războiului
d. asigurarea apărării drepturilor şi libertăţilor democratice
R –a, b, c, d

10. Care sunt căile și procedeele de dezvoltare a energiei atomice stabilite de

Tratatul de la Roma privind Comunităţii Europene a Energiei Atomice?
a. obligativitatea împărtășirii cunoştinţelor tehnice
b. instituirea unui control comun strict asupra resurselor nucleare
c. construirea în comun a noi facilități și echipamente
d. elaborarea unor norme juridice imperative în domeniul securității
nucleare
R – a, b, c, d

11. Care este numarul de state care alcatuiesc Uniunea Europeana in ziua de
azi?
a. 26
b. 27

47
 Drept european și instituții europene

c. 28
d. 27 la care se adauga 3 tari candidate
R–c
12. Care din urmatoarele instituții europene sunt instituții principale de
coordonare și conducere a Uniunii Europene astăzi?
a. Comisia Europeana
b. Parlamentul European
c. Consiliul European
d. Curtea Europeană de Justiție
R – a, b, c, d
13. Care sunt principalele instituții care au aparut în urma Tratatului de la
Bruxelles?
a. Comisia Europeană
b. Parlamentul European
c. Consiliul European
d. Curtea Europeana de Justiție
R – a, c, d
14. Care sunt principalele elemente de noutate aduse de către Tratatul
Schengen?
a. asigurarea liberei circulaţii a persoanelor, a mărfurilor şi a
serviciilor
b. eliminarea obstacolele la trecerea frontierelor interioare
c. suprimarea controlul la frontierele comune
d. instituirea monedei unice europene - euro

48
 Drept european și instituții europene

R – a, b, c
15. Care este principala modificare adusă de către Actul Unic European?
a. stabilește votul majoritar pentru toate hotărârile necesare
realizării pieţei unice
b. stabileste reguli comune pentru eliminarea taxelor vamale
c. impune măsuri comune privind libera circulație a marfurilor
d. impune măsuri comune de reducere a șomajului prin crearea de
locuri de munca
R–a
16. Care este principala noutate adusă de Tratatul de la Maastricht?
a. instituirea cetățeniei europene
b. instituirea unei comunități vamale
c. instituirea frontierelor comune europene
d. instituirea agenției europene EUROPOL
R – a, d
17. Care este definiția principiului subsidiarității?
a. deciziile comunitare trebuie luate la nivelul cel mai apropiat de
cetăţean
b. sancțiunile de natură pecuniară se iau in mod subsidiar celor penale
c. pentru o perioadă moneda euro poate circula în paralel cu cea
națională în orice țară
d. interesele personale trebuie sa fie subsidiare binelui comnun european
R-a
18. Parlamentul European este compus din:

49
 Drept european și instituții europene

a. reprezentanții cetățenilor Uniunii Europene

b. reprezentanții statelor membre ale Uniunii Europene
c. reprezentanții guvernelor statelor membre ale Uniunii Europene
d. reprezentanții grupurilor Parlamentului European
R–a
19. Care sunt actele normative emise de instituțiile comunitare?
a. regulamentul
b. directiva
c. decizia
d. recomandările si avizele
R – a, b, c, d
20. Acordurile internaţionale ca sursă a dreptului comunitar sunt împartite în
mai multe categorii:
a. acorduri de asociere cu state care se pregătesc pentru aderarea la
Uniune
b. acorduri de cooperare cu state nemembre, încheiate de instituţiile
comunitare
c. acorduri comerciale cu grupări sau organizaţii internaţionale
d. acorduri militare cu state care impartasesc doctrina si obiectivele
Uniunii Europene
R - a, b, c
21. Care sunt principiile care stau la baza repartizării competenţelor între
instituţiile comunitare?
a. principiul competențelor de atribuire

50
 Drept european și instituții europene

b. principiul echilibrului instituțional

c. principiul autonomiei instituțiilor
d. principiul cooperării loiale
R – a, b, c, d
22. Care sunt principalele categoriile de instituții europene?
a. instituții europene principale
b. instituții si organe complementare
c. instituții europene politice
d. instituții europene economice
R – a, b
23. Care sunt principalele atribuții ale Președintelui Consiliului European?
a. prezidează și impulsionează lucrările Consiliului European
b. promulgă bugetul Uniunii Europene
c. prezintă Parlamentului European un raport după fiecare reuniune a
Consiliului European
d. asigură pregătirea și continuitatea lucrărilor Consiliului European
R – a, c, d
24. Care sunt principalele atribuțiuni ale Comisiei Europene?
a. atribuții legislative
b. atribuții de gardian al tratatelor
c. atribuția de organ executiv al Uniunii Europene
d. atribuții de reprezentare
R – a, b, c, d
25. Care sunt principalele atribuțiuni ale Consiliului Uniunii Europene?

51
 Drept european și instituții europene

a. atribuții legislative
b. atribuții de politica externă şi de securitate comună, justiție și afaceri
interne
c. atribuția de coordonare a politicilor economice ale Uniunii Europene
d. atribuția de aprobare a bugetului comunitar
R –a, b, c, d
26. Din câți membri este format Parlamentul European?
a. 786
b. 768
c. 687
d. 678
R–a
27. Care din urmatoarele grupuri sunt grupuri politice prezente în
Parlamentul European?
a. grupul liberal
b. grupul verzilor
c. grupul democratilor
d. grupul conservatorilor
R – a, b
28. Dat fiind că europarlamentarii au imunitate, aceștia nu pot fi:
a. demiși din funcții pe perioada manadatului
b. arestați sau urmariți judiciar pe teritoriul altui stat
c. impiedicați să voteze conform propriei dorințe
d. impiedicați să depună moțiuni de cenzură

52
 Drept european și instituții europene

R–b
29. Deciziile Parlamentului European poartă denumirea de:
a. decrete europene
b. decizii europene
c. rezoluții
d. legi europene
R– c
30. Care sunt atribuțiile principale ale Parlamentului European?
a. atribuția de supraveghere și control
b. atribuții legislative
c. atribuții bugetare
d. atribuții executive
R – a, b, c

31. Care este modalitatea de demitere în bloc a Comisiei Europene?

a. demiterea de catre Președintele Parlamentului European
b. demiterea de către Curtea Europeana de Justiție
c. demiterea de către Consiliul European
d. demiterea de către șefii de stat, în reuniune comună
R – niciuna
32. Care este procedura adoptării bugetului Uniunii Europene?
a. adoptarea de către Consiliul U.E., la propunerea Comisiei
Europene, cu avizul Parlamentului European

53
 Drept european și instituții europene

b. adoptarea de către Comisia Europeana în ședința comună cu

Parlamentul European
c. adoptarea de către Parlamentul European în ședinta comuna
d. adoptarea de către Parlamentele țărilor membre și apoi avizarea de
Comisia Europeana
R –a
33. Cum este alcatuită Curtea Europeană de Justiție?
a. 28 de judecători și 8 procurori generali.
b. 28 de procurori și 8 judecători generali.
c. 28 de judecători și 8 avocați generali.
d. 28 de judecători și 8 consilieri juridici.
R–c
34. Care sunt formațiunile de lucru ale Curții Europene de Justiție?
a. plenul și camerele civile și administrative
b. camerele civile
c. camerele administrative
d. plenul, marea cameră și camerele
R-c
35. Care sunt principalele funcții ale Curții Europene de Justiție?
a. jurisdicțională și consultativă
b. judiciară și administrativă
c. juridică și decizională
d. judiciară, administrativă și civilă
R–a

54
 Drept european și instituții europene

36. Care sunt principalele atribuții ale Curții Europene de Conturi?

a. control financiar, al managementul financiar al conducerilor
instituțiilor comunitare.
b. control financiar fiscal al băncilor europene
c. control financiar și administrativ asupra instituțiilor europene
d. control financiar și jurisdicțional asupra instituțiilor europene
R– a

55