LIBERA CIRCULAȚIE A MĂRFURILOR ÎN UNIUNEA

EUROPEANĂ
CUPRINS
Capitolul I - Noțiuni introductive privind Uniunea Europeană..............................................3
Capitolul al II-lea – Libera circulație a mărfurilor în spațiul european..................................7
2.1. Excepţiile legale de la libera circulaţie a mărfurilor..................................................11
Concluzii...............................................................................................................................12
BIBLIOGRAFIE..................................................................................................................13

2
Capitolul I - Noțiuni introductive privind Uniunea Europeană
Uniunea Europeană a fost creată pentru a se pune capăt numărului mare de războaie
sângeroase duse de țări vecine, care au culminat cu cel de-al Doilea Război Mondial.
Începând cu anul 1950, țările europene încep să se unească, din punct de vedere economic
și politic, în cadrul Comunității Europene a Cărbunelui și Oțelului, pentru a asigura o pace
durabilă. În 1957, Tratatul de la Roma pune bazele Comunității Economice Europene
(CEE), cunoscută și sub denumirea de „piața comună”.
Anii 1960 sunt benefici pe plan economic și datorită faptului că țările UE încetează
să mai aplice taxe vamale în cadrul schimburilor comerciale reciproce. Ele convin, în
aceeași perioadă, să exercite un control comun asupra producției de alimente. Întreaga
populație beneficiază, acum, de suficiente alimente și în curând se înregistrează chiar un
surplus de produse agricole. Odată cu căderea comunismului în Europa Centrală și de Est,
țările europene devin vecini și mai apropiați. În 1993, pieței unice i se adaugă cele „patru
libertăți”: libera circulație a mărfurilor, serviciilor, persoanelor și capitalurilor. În acest
deceniu s-au semnat încă două tratate: Tratatul de la Maastricht privind Uniunea Europeană
(1993) și Tratatul de la Amsterdam (1999).1
Ca urmare a unei activităţi politico – diplomatice, sub impulsul Franţei şi
Germaniei s-au realizat procese importante în direcţia unificării europene, care s-a
concretizat prin adoptarea la 25 martie 1957 a Tratatului de la Roma, care cuprinde de fapt
2 tratate :
- EUROATOMUL – prevede reglementarea în comun a producţiei materiei
nucleare, exploatarea în comun a mijloacelor de care dispun statele membre, un
schimb de informaţii şi un sistem comun de brevete şi invenţii;
- Tratatul privind Economia Europeană ( C.E.E.) – prevede următoarele libertăţi:
 libertatea de circulaţie a mărfurilor;
 libertatea de circulaţie a capitalurilor;
 libertatea de curculaţie a capitalurilor;
 libertatea de circulaţie a serviciilor.

1
https://europa.eu/european-union/about-eu/history_ro, accesat la data de 09.07.2021.

3
 Obiectivul Tratatului de la Roma a costat în realizarea unui spaţiu economic lărgit
în care întreprinderile celor 6 state semnatare ale acestui tratat puteau opera în condiţii de
concurenţă loială şi reală. Reuşita implementării Tratatului a demonstrat că obiectivele
fundamentale, respectiv diminuarea tuturor obstacolelor vamale şi crearea unei Uniuni
vamale a fost finalizată cu un an mai devreme.2
În ceea ce privește natura juridică a Comunităților europene, în literatura de
specialitate s-a pus întrebarea dacă acestea reprezintă o confederație sau o federație.
Referitor la ideea de confederație, concluzia a fost negativă, deoarece:
- Comunitățile nu au o politică externă și de apărare (aceasta s-a conturat mai tarziu,
dar nu există o armată permanentă a UE);
- Comunitățile au depășit acest stadiu, având propria lor monedă, precum și prin
luarea deciziilor cu majoritate de vot și prin sistemul lor instituțional, prin existența
unei Adunări alese de cetățenii europeni și prin raporturile directe pe care le întrețin
cu cetățenii statelor membre.3
Uniunea Europeana, ca realitate complexa economica, politica si juridica reprezinta o
constructie fara corespondent in regulile clasice ale dreptului, particularizandu-se printr-un
transfer sub conditie suspensiva a puterii de decizie de la stat la Uniunea Europeana, ceea
ce inseamna o limitare consimtita de catre state a puterii suverane in raport cu U.E.4
Scopul U.E. de realizare a unei piete unice si interne intre statele membre se
bazeaza pe realizarea, in timp, a liberei circulatii a fortelor de productie: produse,
persoane, capitaluri si servicii - acesta fiind principalul fundament al integrarii economice.
Integrarea economica este un proces complex, cu caracter interstatal si care priveste
domeniul politic, economic si social al statelor angajate in acest proces.5
Ca tehnica juridica, integrarea economica a depasit factorii de ineficienta pe care ii
contine dreptul tratatelor, ca parte integranta a dreptului international public, iar pe de alta
parte, reflecta tendinta manifestata in relatiile internationale, mai ales de natura economica,

2
Fuerea A.,Drept comunitar al afacerilor, Editura  Universul  Juridic,  Bucureşti,  2006, p. 58.
3
Manolache O., Tratat de drept comunitar, Editura C.H. Beck, 2006, p. 22.
4
B. Predescu, A.I. Dusca, Dreptul comunitar al afacerilor, Editura Universitaria, Craiova, 2002, p. 88.
5
Turculeanu A.L., Dușcă A.I., Drept comunitar al afacerilor, Editura Universul Juridic, 2010, p. 48.

4
de a se ajunge prin conventii internationale la un drept material uniform care sa
reglementeze raporturile dintre state in aceasta materie.
Prin competentele de care dispune, atributiile organelor proprii, raporturile dintre
acestea, raporturile dintre Uniune si statele membre, caracterele generale si principiile care
stau la baza constructiei comunitare, U.E. se deosebeste clar de restul organizatiilor
internationale. In acest sens, tratatele constitutive prevad instrumente de integrare de ordin
politic, economic si juridic:
- in locul votului cu unanimitate, care este expresia deplina a suveranitatii statului se
instituie regula votului cu majoritate calificata ce exprima vointa europeana adica
vointa statelor de a asigura integrarea si de a-si asuma raspunderea realizarii ei;
- actele Consiliului au de regula caracter obligatoriu si general, intocmai ca si legea
unui stat, nefiind necesara ratificarea pentru intrarea in vigoare;
- un sistem institutional, de drept si de finantare comunitar, caracterizat prin
numeroase particularitati, fac posibila integrarea economica cu efecte in plan social
si politic6
Comunitatile Europene au fost create pentru a realiza o piata unica intre ele, atat
sectoriala, cat si generalizata. Piata comuna reprezinta o arie geografica unica, substituita
diversitatii de piete nationale care au fuzionat si care este guvernata de aceleasi reguli ale
economiei de piata.7
Piata unica presupune:
- disparitia tuturor piedicilor in calea liberei circulatii a factorilor de productie cat si
aplicarea unor reguli de concurenta unice;
- suprimarea barierelor vamale si a tarifelor nationale, cat si aplicarea unui tarif
vamal comun in raporturile cu tertii;
- nu doar eliminarea drepturilor vamale, dar si a contingentarilor si a masurilor
protectioniste de orice fel, precum si eliminarea tuturor discriminarilor bazate pe
nationalitate.

6
B. Predescu, A.I. Dusca, op. citată, p. 89.
7
Manolache O., op. citată, p. 30.

5
Stabilirea unei piete unice calificata de Actul Unic European ca o piata interna este data de
cele patru libertati: libera circulatie a produselor, capitalurilor, serviciilor si persoanelor.
Asigurarea acestor libertati reprezinta - conform art. 2 CEE - mijlocul principal de atingere
a finalitatii tratatelor, anume dezvoltarea armonioasa, echilibrata si durabila a activitatii
economice in tarile U.E.
Pentru a atinge acest obiectiv, art. 3 CEE prevede o serie de mijloace dintre care
amintim:
- eliminarea intre statele membre a drepturilor de vama si a restrictiilor cantitative la
intrarea si la iesirea produselor, ca si a oricaror masuri echivalente;
- eliminarea intre statele membre a obstracolelor la libera circulatie a produselor,
capitalurilor, persoanelor si serviciilor;
- masuri corespunzatoare privind intrarea si circulatia persoanelor in interiorul pietei
unice;
- apropierea legislatiilor nationale in masura impusa de functionarea unei piete
comune.
Între 1999 și 2010, comerțul exterior al UE s-a dublat, reprezentând în prezent peste
30 % din produsul intern brut (PIB) al UE. UE răspunde de politica comercială a
ansamblului statelor membre și negociază acorduri în numele lor. Vorbind cu o singură
voce, UE are mult mai multă greutate în cadrul negocierilor comerciale internaționale decât
fiecare membru în parte.
UE inițiază negocieri pentru încheierea unor acorduri cu diferite țări sau grupări
regionale. Aceste acorduri asigură un acces reciproc avantajos atât pieței din UE, cât și
celor din țările în cauză. Companiile europene se pot extinde și pot importa mai ușor
materiile prime de care au nevoie pentru a-și fabrica produsele.
În plus, UE colaborează cu Organizația Mondială a Comerțului (OMC) pentru a
contribui la stabilirea normelor care reglementează comerțul mondial și pentru a elimina
obstacolele din calea comerțului dintre statele membre ale OMC.8
În concluzie, niunea Europeană este una dintre cele mai deschise economii din
lume. În același timp, ea reprezintă cea mai mare piață unică din lume. Liberul schimb între
8
https://europa.eu/european-union/topics/trade_ro, accesat la data de 09.07.2021.

6
statele membre a fost unul dintre principiile care au stat la baza creării UE. Uniunea luptă și
pentru deschiderea comerțului mondial.

Capitolul al II-lea – Libera circulație a mărfurilor în spațiul european

Libera circulaţie a mărfurilor constituie unul dintre elementele fundamentale ale
Comunităţii Europene. Scopul dispoziţiilor ce instituie aceste libertăţi este de a creea între
statele membre o piaţă unică, liberă de orice restricţii interne asupra comerţului, prezentând
o poziţie comercială unică în relaţiile cu state terţe. In vederea acestor deziderate, prin
Tratat s-a urmărit :
a. Realizarea unei uniuni vamale prin desfiinţarea între statele membre a taxelor
vamale asupra importurilor şi exporturilor, a taxelor de echivalent, precum şi
adoptarea de tarife comune cu statele terţe(o politică comercială comună);
b. Eliminarea între statele membre a restricţiilor cantitative la intrarea şi ieşirea
mărfurilor, ca şi a tuturor celorlalte mărfuri având un „efect echivalent”. Aceste
prevederi se aplică atât la produsele industriale cât şi la cele agricole orginare din
Comunitate sau produse în liberă practică.
Libera circulație a mărfurilor este unul dintre succesele proiectului european,
contribuind la construirea pieței interne de care benefi ciază în prezent cetățenii și
societățile comerciale europene și care se afl ă în centrul politicii Uniunii Europene. Piața
internă actuală facilitează comerțul cu produse în 27 de state membre, cu o populație totală
de peste 490 de milioane de locuitori. Aceasta oferă consumatorilor o gamă largă de
produse, permițându-le achiziționarea celei mai bune oferte disponibile.
În același timp, libera circulație a mărfurilor este benefi că pentru mediul de afaceri.
Aproximativ 75 % din schimburile comerciale din interiorul Uniunii Europene sunt
reprezentate de mărfuri. Piața unică europeană, creată în deceniile precedente, permite
societăților comerciale europene să creeze o platformă solidă într-un cadru deschis, divers
și competitiv. Această forță internă încurajează creșterea economică și crearea de locuri de
muncă în Uniunea Europeană și asigură societăților europene resursele necesare pentru a se
bucura de succes și pe alte piețe internaționale. Prin urmare, o piață internă funcțională

7
a mărfurilor constituie o  componentă esențială a  prosperității actuale și viitoare a Uniunii
Europene într-o economie globalizată.
Din punct de vedere juridic, libera circulație a mărfurilor a reprezentat un element-
cheie al creării și dezvoltării pieței interne. Este una dintre libertățile economice stabilite
prin Tratatul CE. Articolele 28-30 din Tratatul CE definesc domeniul de aplicare și
conținutul principiului prin interzicerea restricțiilor nejustifi cate împotriva comerțului din
interiorul Uniunii Europene. În prezent, piața internă depășește domeniul de aplicare al
acestor trei articole ale tratatului. Legislația armonizată în mai multe domenii a defi nit
piața internă, consacrând principiul liberei circulații a mărfurilor în termeni concreți, pentru
produse specifi ce. Cu toate acestea, funcția fundamentală a principiului din tratat, de punct
de sprijin și mecanism de siguranță pentru piața internă, rămâne neschimbată.9
Principalele dispoziții ale tratatului referitoare la libera circulație a mărfurilor sunt:
 articolul 34 TFUE, care se referă la importurile din interiorul UE și interzice
„restricțiile cantitative și oricare alte măsuri cu efect echivalent” între statele
membre;
 articolul 35 TFUE, care se referă la exporturile între state membre și interzice, de
asemenea, „restricțiile cantitative și oricare alte măsuri cu efect echivalent” și
 articolul 36 TFUE, care prevede derogări de la libertățile aferente pieței interne
stabilite prin articolele 34 și 35 TFUE, în cazurile justifi cate din anumite motive
specifice.
De asemenea, capitolul din tratat privind interzicerea restricțiilor cantitative între
statele membre conține, la articolul 37 TFUE, normele referitoare la adaptarea
monopolurilor de stat cu caracter comercial. Rolul acestuia în relație cu articolele 34-
36 TFUE va fi descris pe scurt la punctul 7 al prezentului ghid.
În lipsa unei definiţii legale, Curtea de Justiţie a Uniunii Europene a calificat taxele
cu efect echivalent ca fiind orice sarcini pecuniare, care, indiferent de mărimea, denumirea
sau modul de aplicare, sunt impuse unilateral asupra mărfurilor naţionale sau străine,
pentru că ele trec o frontieră.10
9
Comisia Europeană, Libera circulație a mărfurilor. Ghid de aplicare a prevederilor tratatului referitoare la
libera circulație a mărfurilor., Oficiul pentru Publicații al Uniunii Europene, 2010.
10
Manolache O., op. citată, p. 126.

8
 Taxele cu efect echivalent pot fi caracterizate prin următoarele trăsături specifice:
a. Au caracter pecuniar;
b. Sunt impuse în mod unilateral de către autoritățile statelor membre;
c. Sunt impuse mărfurilor în considerarea faptului că trec o frontieră.
Taxele cu efect echivalent taxelor vamale sunt interzise chiar dacă nu produc un
efect discriminatoriu. De asemenea sunt interzise indiferent de mărimea, denumirea sau
modul de aplicare a acestora, respectiv, indiferent de destinaţia pentru care au fost
instituite. Cu alte cuvinte, nu prezintă importanţă valoarea inferioară a taxei, denumirea sau
circumstanţele aplicării acestuia, atîta timp cît obligaţia pecuniară respectivă atrenând
sporirea costului mărfii, obstaculează libera circulaţie a mărfurilor.
Tratatul C.E.E. a prevăzut un calendar detaliat după care tarifele vamele trebuie să
fie progresiv eliminate într-un interval de 12 ani.Uniunea vamală a fost realizată odată cu
expirarea perioadei de tranziţie (iulie 1968). Statele care au aderat ulterior la Comunitate au
preluat măsurile de eliminare a taxelor vamale progresiv.
Taxele vamale reprezintă una dintre cele mai vechi forme de protecţie a comerţului
naţional, până în momentul în care a avut un efect de descurajare a comerţului. Nu este
surprinzător că au fost printre primele obstacole comerciale ridicate de TCE. Tratatul
interzice de asemenea, „taxele cu efect echivalent”, care, deşi nu poartă eticheta oficială a
taxelor vamale, au acelaşi efect de constrângere asupra comerţului.11
Prima obligaţie impusă de Tratat pentru a realiza:”dezarmarea vamală” între statele
membre fondatoare a fost de a nu introduce noi taxe vamale la importurile sau exporturile
şi a tuturor „taxelor cu efect echivalent” din alte state membre începând cu data intrării în
vigoare a tratatului. Termenul de „taxe cu efect echivalent” a fost interpretat de Curtea de
Justiţie ca incluzând şi orice sarcină pecuniară. Sarcina nu trebuie impusă la frontieră câtă
vreme este instituită pe motiv de import. Curtea de Justiţie a statuat că „toate taxele,
idiferent de modul lor de aplicare, care sunt impuse în mod unilateral asupra mărfurilor ce
traversează frontierele, fără a avea regimul strict al taxelor vamale, reprezintă taxe cu efect

11
B. Predescu, A.I. Dusca, op. citată, p. 104.

9
echivalent”.12 Orice obligaţie pecuniară, indiferent de mărimea, destinaţia şi modul de
aplicare, care este impusă în mod unilateral asupra mărfurilor autohtone sau străine, pentru
simplul motiv că acestesa traversează o frontieră, şi care nu este o taxă vamală în sensul
strict al cuvântului, este o „taxă cu efect echivalent”.
Nu pot fi considerate „taxe cu efect echivalent” următoarele categorii de taxe :
a. taxele care fac parte din sistemul general naţional de taxe ale unui stat membru,
în condiţiile în care acestea sunt aplicate fără discriminare tuturor mărfurilor străine sau
indigene;
b. taxele ce constituie contravaloarea unor servicii efectuate atunci când valoarea
taxei este proporţională cu serviciul respectiv;
c. taxele stabilite pe baza unei măsuri legislative comunitare pentru anumite servicii
efectuate, dar numai în anumite condiţii care trebuie cumulativ îndeplinite :
- taxele nu depăşesc valoarea serviciilor;
- măsurile de verificare şi taxele sunt uniforme şi obligatorii pe întreg teritoriul
Comunităţii;
- taxele sunt stabilite în interesul general al Comunităţii;
- serviciul asigurat este de natură să stimuleze libera circulaţie a mărfurilor.13
De asemenea, a fost interzisă mărirea taxelor vamale existente în comerţul cu
celelalte state membre, această regulă fiind cunoscută sub numele de regula „suspendării”.
Uniunea vamală implică şi adoptarea unui tarif vamal comun în relaţiile cu ţările
terţe Tariful vamal comun a fost adoptat prin Regulamentul 950/1968 al Consiluilui.
Incepând cu 1 ianuarie 1988 a fost stabilit un nou tarif integral, TARIC, care are în vedere
„Convenţia internaţională privind descrierea armonizată a mărfurilorşi sistemul de
codificare”.
Curtea de Justiţie a definit măsurile avănd „efect echivalent” cu cel al restricţiilor
cantitative, astfel : „toate regulile comerciale adoptate de statele membre care pot împiedica
direct sau indirect, actual sau potenţial, comerţul intracomunitar”.

12
Ibidem, p. 105.
13
Fuerea A, op. citată, p. 79.

10
Obstacolele în calea liberei circulaţii a mărfurilor, generate de diferenţele existente între
legile naţionale ale statelor membre, referitoare la producţia şi comercializarea unor
mărfuri, trebuie acceptate în vederea îndeplinirii unor condiţii obligatorii. Patru asemenea
cerinţe obligatorii pot fi introduse de legile naţionale :
a) măsuri de supraveghere fiscală;
b) măsuri care să asigure corectitudinea în relaţiile comerciale;
c) măsuri care să asigure protecţia consumatorilor;
d) măsuri care asigură protecţia valorilor social – culturale locale sau naţionale.14

2.1. Excepţiile legale de la libera circulaţie a mărfurilor

Într-o enumerare limitativă, de strictă interpretare, dispoziţiile art. 36 din Tratatul
privind funcţionarea U. E., redau motivele care pot legitima derogări de la principiul liberei
circulaţii a mărfurilor: dispoziţiile art. 34-35 nu se opun interdicţiilor sau restricţiilor la
import/export sau de tranzit justificate pe motive de morală publică, de ordine publică,
desiguranţă publică, de protecţie a sănătăţii şi a vieţii persoanelor şi animalelor sau
deconservare a plantelor, de protejare a unor bunuri din patrimoniul naţional cu valoare
artistică, istorică sau arheologică sau de protecţie a proprietăţii industriale şi comerciale.
În interpretarea acestor prevederi devin semnificative următoarele aspecte:
a) Domeniul de aplicare a limitărilor principiului, în sensul că motivele prevăzute de
art. 36, pot fi invocate doar cu referire la obstacolele de tarifare (restricţii cantitative
şi măsuri cucaracter echivalent), nu şi în cazul celor tarifare (taxe vamale la
import/export), respectiv taxe cu efect echivalent acestora;
b) Natura specifică a motivelor enumerate, în sensul că acestea nu au caracter
economic;
c) Cu referire la înţelesul noţiunilor enumerate în cuprinsul art. 36, fiecare stat
membru stabileşte, în funcţie de criterii valorice proprii, întinderea semnificațiilor
care legea să le atribuie acestora.

14
Potincu C., Potincu L., Dreptul Uniunii Europene, evolutie a dreptului comunitar. Interferente juridice si
economice in comertul din Romania, stat membru al Uniunii, Editura C.H. Beck, 2021, p. 236.

11
 Derogările justificate de motivele menţionate în cuprinsul art. 36 din Tratatul
privind funcţionarea U. E., sunt cunoscute în literatura juridică de specialitate sub
denumirea de excepţii legale.15
Prin interpretările organizate de Curtea de Justiție a U.E., s-a reținut ca derogările
de la libera circulație a mărfurilor pot avea un caracter justificat și prin raportare la alte
motiv în afara celor reglementate de art.36 din tratat. Ulterior, jurisprudența instanței
comunitare alărgit și mai mult cercul de aplicare a acestor extensii imperative, si anume:
1. Protecția producției cinematografice. Ex: legea franceză care instituia obligații
rulării timp de un an a filmelor în sălile de cinema, pentru ca abia ulterior să
poate fi vândute pe video-casete;
2. Protecția mediului înconjurător. Ex: legea daneză prin care sa instituit în sarcini
producatorilor de bere şi băuturi răcoritoare obligația de a asigura un sistem de
recuperare a ambalajului;
3. Protecția libertății de expresie si a pluralismului în domeniul presei. Ex:
Interdicțiacuprinsă în legea austriacă de a include în conținutul publicațiilor,
jocuri prin care cititorilor li s-ar oferi premii in bani.16

Concluzii
În prezent, piața internă depășește domeniul de aplicare al acestor trei articole
aletratatului. Legislația armonizată în mai multe domenii a definit piața internă, consacrând
principiul liberei circulații a mărfurilor în termeni concreți, pentru produse specifice. Cu
toate acestea, funcția fundamentală a principiului din tratat, de punct de sprijin și mecanism
desiguranță pentru piața internă, rămâne neschimbată.
În prezent, libera circulație a mărfurilor este reglementată de numeroase politici și
seintegrează armonios într -o piață internă responsabilă, care garantează accesul neîngrădit
la produse de calitate superioară și asigură un grad înalt de protecție al altor interese
publice.

15
Raportul Comprehensiv de Monitorizare 2005 România
16
Marin Voicu, Dreptul comunitar – Note de curs, Biblioteca Facultatii de Drept aUniversitatii ,,Spiru
Haret”, 2003, p. 99.

12
BIBLIOGRAFIE
Lucrări de specialitate:
- B. Predescu, A.I. Dusca, Dreptul comunitar al afacerilor, Editura Universitaria,
Craiova, 2002
- Comisia Europeană, Libera circulație a mărfurilor. Ghid de aplicare a
prevederilor tratatului referitoare la libera circulație a mărfurilor., Oficiul pentru
Publicații al Uniunii Europene, 2010
- Fuerea A.,Drept comunitar al afacerilor, Editura  Universul  Juridic,  Bucureşti, 
2006
- Manolache O., Tratat de drept comunitar, Editura C.H. Beck, 2006
- Marin Voicu, Dreptul comunitar – Note de curs, Biblioteca Facultatii de Drept
aUniversitatii ,,Spiru Haret”, 2003
- Potincu C., Potincu L., Dreptul Uniunii Europene, evolutie a dreptului comunitar.
Interferente juridice si economice in comertul din Romania, stat membru al
Uniunii, Editura C.H. Beck, 2021
- Raportul Comprehensiv de Monitorizare 2005 România
- Turculeanu A.L., Dușcă A.I., Drept comunitar al afacerilor, Editura Universul
Juridic, 2010
Site-uri:
- https://europa.eu/european-union/topics/trade_ro
- https://europa.eu/european-union/about-eu/history_ro

13