UNIVERSITATEA DIN PITEȘTI

FACULTATEA DE ȘTIINTE ECONOMICE ȘI DREPT

REFERAT
DREPT EUROPEAN
.
"CETĂȚENIA UNIUNII EUROPENE"

Prof.univ.Șerban Sorina

Studenți:
Aldoiu Alina Georgiana
Pătrașcu Alina

PITEȘTI
2023
CUPRINS

Introducere.................................................................................................................................... 2

1. NOTIUNEA DE CETATENIE A UNIUNII EUROPENE.....................................................2

2. REGLEMENTAREA CETATENIEI UNIUNII EUROPENE................................................3

3. CETATENIA UNIUNII EUROPENE SI CETATENIA NATIONALA............................... 4

4. DREPTURILE CETATEANULUI UNIUNII EUROPENE...................................................5

4.1. Dreptul la libera circulatie................................................................................................ 5

4.2. Dreptul de participare la alegerile publice.......................................................................6

4.2.1. Participarea la alegerile pentru Parlamentul European........................................7

4.2.2. Participarea la alegerile locale (municipale).........................................................7

4.3. Protectia asigurata de autoritatile diplomatice si consulare ale statelor membre........8

4.4. Dreptul de petitionare....................................................................................................... 9
4.5. "Plangerea" catre mediatorul european............................................................................9
4.6. Dreptul de a comunica cu institutiile si organele comunitare.......................................10
4.7. Dreptul la initiativa.......................................................................................................... 10

5. CONCLUZII............................................................................................................................ 11

Bibliografie..................................................................................................................................... 11

~1~
 Introducere
Inca de la instituirea sa prin Tratatul de la Maastricht, 1 cetatenia Uniunii Europene
dobandeste un rol esential in dezvoltarea actuala a procesului de integrare europeana. Potrivit
dispozitiilor comunitare, cetatenia europeana, ca obiectiv, se constituie intr-o ,, noua etapa a
procesului de realizare a unei Uniuni din ce 'in ce mai stranse 'intre popoarele Europei"2•
Ideea a prins contur abia 'in anii 1990. Pentru a favoriza simbioza dintre cetatenii
europeniisi institutiile comunitare dar si pentru a dezvolta o identitate europeana, Bruxelles-
ul a recurs la cetatenia europeana.
Conceptul cetateniei europene creaza o noua dimensiune pentru integrarea europeana
si subliniaza faptul ca Comunitatea i-a extins competentele sale dincolo de domeniul
economic si social. intr-adevar, pare nerealist sa construiești o Uniune politica rara a garanta
drepturi sociale si a impune unele obligatii asupra cetatenilor sai. TCE3 prevede faptul ca
unul dintre obiectivele Uniunea Europeana (abr. UE) este "sa consolideze protectia
drepturilor si intereselor resortisantilor statelor sale membre, prin introducerea cetateniei
europene"4.
Cetatenia Uniunii este o creatie unica a unei organizatii care iese s i ea din tiparele
clasice. Este vorba de prima cetatenie interdependenta de alte nationalitati. Cetatenia
comunitara isi are fundamentul 'in nationalitatile statelor membre pe care nu le 'inlocuie te, ci
se suprapune acestora si le completeaza5.
Creata prin Tratatul de la Maastricht 'in 1992 pentru a favoriza dezvoltarea unei
identitati europene 'intre 12 natiuni, conceptul este astazi adaptat noii realitati: 27 de natiuni,
reglementat si modificat de ultimul instrument de reforma- Tratatul de la Lisabona6.
Cetatenia Uniunii este un simbol al identitatii europene, la fel ca si drapelul european
adoptat 'in 19867. Imnul european adoptat 'in 19728, stabilirea Zilei UE la 9 mai pentru a
comemora Declaratia lui Shuman si crearea motto-ului pentru UE - ,,Unitate 'in diversitate"
sunt deasemea parti ale cetateniei.

1. NOTIUNEA DE CETATENIE A UNIUNII EUROPENE

Notiunea de cetatenie isi găsește originea in dreptul intern. Potrivit conceptiei

propuse de Aristotel, cetateanul se definea prin participarea la functiile judiciare si la cele
publice 'in general9.ln dreptul pozitiv, cetatenia desemneaza calitatea juridica ce permite
unei persoane sa ia parte la viata statului, bucurandu-se de drepturi civice si politice si
fiind supusa anumitor obligatii cum ar fl votul obligatoriu sau serviciul militar.
Sensul clasic al termenului, asa cum s-a format in cadrul statelor face referire la o
relatie politica si juridica directa 'intre cetatenii statelor membre si Uniune10•

1
Art. 17-22, partea II din Tratatul asupra Uniunii Europene
2
Augustin Fuerea, Drept comunitar al afacerilor, editia a II-a, revazuta si adaugita, ed. Universul Juridic,
Bucure$ti, 2006, pg.44
3
Tratatul institutind Comunitatea Europeana(abr.)
4
Alina Kaczorowska, European Union Law, Routledge Cavendish, Taylor & Francis Group, London And New
York, 2009, pg.591
5
A1i. 20 alin. (I) Tratatul privind functionarea Uniunii Europene, intrat in vigoare Ia data de I decembrie 2009
fost art. 17 Tratatul asupra Uniunii Europene
6
Tratat intrat in vigoare Ia data de I decembrie 2009
7
cele 12 stele de pe drapel raman oricare ar fi numarul statelor membre pentru ca reprezinta un ,,simbol al
perfectiunii"
8
Preludiul la Oda Bucuriei din a 9-a Simfonie, Beethoven
9
Voicu Marin, "Introducere in Dreptul European", ed. Universul Juridic, Bucure ti, 2007, pg! 10
10
Paul Magnette, Europa Politica, cetățenie, constituie, democrație, Institutul European, la i, 2003, pg. I 1.

~2~
 A fi cetățean al Uniunii, inseamna a fi membrul unei comunități politice noi. Tocmai
in termenii aceștia, inca din 1975, Comisia definea noțiunea de cetățenie comunitara. Ea
implica, pe de o parte, existenta unor instituii politice supranaționale rezultate din alegeri si,
pe de alta parte, existenta normelor juridice, si ele supranationale, care creau drepturi si
obligatii intre cetatenii statelor membre si entitatea supranationala.
Initiativa de a inscrie cetatenia Uniunii in Tratatul de la Maastricht, idee lansata la
Conferința Interguvernamentala din 1990-1991 de catre guvernul spaniol, prezenta conceptul
in aceeasi maniera. Un membru al guvernului spaniol afirma ca « ar fi ma bine sa se
procedeze ca si in cadrul statelor nationale, adica sa se defineasca in termeni juridici clari
drepturile si obligațiile indivizilor afectati de deciziile acestei puteri11 ».
Cetățenia Uniunii trebuia sa exprime apartenenta cetățenilor la o entitate noua, in
aceeași maniera in care dreptul national definește statutul individului in stat. Daca inițial
campul lexical al constuctiei comunitare era limitat la termenii salariat-consumator, prin
adaugarea termenului de cetățenie, se poate spune ca Europa a facut un salt calitativ prin care
isi depășește natura sa economica, pentru a deveni o entitate politica.
Dar Tratatul de la Maastricht nu a atins aceste ambitii. Mare parte din drepturile
incluse la titlul « cetatenia Uniunii » nu stabilesc o relație juridica directa intre cetatean si
Uniune. De exmplu, drepturile de circulatie si de rezidenta nu sunt opozabile Uniunii, ci
statelor membre. Acelasi lucru se poate spune despre dreptul de vot, ccaresi el privește
relațiile cetateanului cu statul, nu cu Uniunea. Numai dreptul de vot la alegerile europene,
dreptul de petiție Si de a face apel la mediatorul european stabilesc o relatie intre cetatean si
Uniune. Cetățenia Uniunii se inscrie mai mult ca intr-o dimensiune orizontala, intre popoarele
europene, decat intr-un raport vertical, intre cetateni si Uniune.
Printre drepturile special recunoscute cetatenilor figureaza drepturile speciale
inerente cetateniei important si care instituie o veritabila cetățenie politica. Dar se gasesc si
drepturi europene, cum ar fi liberul acces la un loc de munca intr-o fara aleasa si drepturi noi
care consacra largirea domeniului integrarii, dreptul la cultura, protecția mediului.

2. REGLEMENT AREA CETĂTENIEI UNIUNII EUROPENE

Tratatul de la Roma prevedea deja ca salariatii puteau sa se instaleze intr-un alt stat
decat eel de origine cu scopul de a ocupa un loc de munca si ca ei trebuiau sa beneficieze de
același tratament ca si naționalii statului in cauza. Acest principiu constituia « o prima forma,
embrionara si imperfecta, de cetățenie europeana care afecta drepturile cetățenilor in ceea ce
privește activitatea cea mai importanta a omului - munca ». Cetățenia era in aceasta forma,
un principiu care deschidea cetățeniile europene, unele spre altele, care facea posibil ca
« strainii » sa acceada la unele drepturi, alta data acordate numai nationalilor.
Deschiderea a fost graduala. Initial, Comunitatea Europeana a atribuit drepturi
indivizilor care erau cetateni activi ai piefei unice, adica salariati. Ulterior, formarea pietei
unice a conferit indivizilor considerați cetățenii pasivi, adica consumatorilor.
Tratatul de la Maastricht trebuia sa extinda si sa universalizeze aceasta logica a
egalității de tratament. Ea nu trebuia sa mai fie rezervata salariatului sau consumatorului, ci
trebuia extinsa la nivel de cetatean, oricare ar fi raportul sau cu piata.
Tratatul de la Maastrich introduce cetatenia europeana in scopul intaririi relatiei
existente intre Uniunea Europeana si cetatenii statelor membre, dar nu definește aceasta
notiune12.Tratatul se limiteaza sa prevada ca "este cetatean al Uniunii orice persoana care
are cetatenia unui stat membru" si ca "cetatenii Uniunii se bucura de drepturi si
sunt

11
Ibidem
12
Prevederile referitoare la cetatenie sunt curpinse 1n art. 17-22 TCE
~3~
supusi obligatiilor prevazute de prezentul tratat 13" (TCE, art. 17). S i paradoxal, insereaza
dispozitiile consacrate cetateniei Uniunii in Tratatul CE s i nu in Tratatul Uniunii Europene.
Angajamentul Uniunii a fost reafirmat, in mod oficial, in decembrie 2000, cand a fost
proclamata Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene. Preambulul Cartei face
cunoscut faptul ca "Uniunea situeaza persoana in centrul actiunii sale, instituind cetatenia
Uniunii Europene i creand un spatiu de libertate, securitate s i justitie." Acest document este
structurat in 6 capitole - Demnitatea, Libertatile, Egalitatea, Solidaritatea, Cetatenia si Justitia
- cuprinzand in total 54 de articole care definesc valorile fundamentale ale Uniunii Europene
i drepturile civile, politice, economice si sociale ale cetateanului european.
Rămâne un concept relativ slab care, chiar daca nu este semnificativ in practica, nu
afecteaza grav importanta cetateniei nationale14• In al doilea rand, cetatenia UE depinde de
detinerea sau, mai direct spus, se sprijina pe umerii cetateniei unui stat membru. Dreptul UE
nu reglementeaza conditiile in care statele membre acorda cetatenia, altfel decat solicitandu se
sa recunoasca cetatenia acordata corespunzator de alt stat membru. Prevederea care
mentioneaza obligatiile impuse cetatenilor UE par in mare retorice, din moment ce nu exista
obligatii evidente impuse de Tratat persoanelor.
In Tratatul de la Lisabona cetatenia este reglementata in Partea a II-a:
Nediscriminarea s i Cetatenia Uniunii, in articolele 20-25. Tratatul ajuta Uniunea Europeans.
sa serveasca mai bine intereselor cetatenilor si ofera dreptul acestora de a avea un cuvant de
spus in problemele europene prin intermediul noii Initiative a cetatenilor.

3. CETATENIA UNIUNII EUROPENE SI CETATENIA NATIONALA

Cetatenia Uniunii este distincta de cea nationala, pe care, conform formularii

Tratatului de la Amsterdam, o "completeaza si n-o inlocuieste", totusi, prin conditiile sale de
atribuire ea deriva, ca s i cetatenia nationala, din nationalitatea acordata de catre statele
membre.
Cetatenii statelor membre beneficiaza astfel de o dubla cetatenie. Astfel, un cetatean
francez este in acela i timp cetatean francez si cetatean European.
In principiu, cele 2 notiuni n-ar trebui sa se confunde. Cetatenia Uniunii este
reglementata de dreptul Uniunii Europene, in care-si găsește izvoarele, iar cetatenia nationala.
apartine exclusiv dreptului national.
Cetatenia Uniunii nu suprima nici unul dintre drepturile inerente cetateniei nationale.
Pur i simplu ea confera drepturi suplimentare care se exercita, fie la nivelul Uniunii, fie la
nivelul statelor membre. Cetatenia Uniunii este un corolar al nationalitatii unui stat
membru, "este cetatean al Uniunii Europene orice persoana avand cetatenia unui stat
membru".
Calitatea de cetatean al Uniunii este subordonata detinerii sau dobandirii cetateniei
unui stat membru. Rezulta ca revine dreptului national al fiecarui stat sa determine daca o
persoana are sau nu cetatenia sa. Aceasta solutie a fost expres confirmata prin Declaratia
privind cetatenia unui stat membru anexata Tratatului de la Maastrich, conform careia: "de
fiecare data cand TCE face referire la cetatenii statelor membre, problema de a ti daca o
persoana are cetatenia unui dintre statele membre se rezolva numai recurgandu-se la dreptul
national al statului vizat".
In ipoteza in care o persoana are mai multe cetatenii dintre care una ar fi a unui
stat nemebru al Uniunii, in ordinea juridica internationala, opozabilitatea cetateniei fata de
statele terte este subordonata existentei unei "legaturi efective intre persoana si stat". Dar

http://ec.europa.eu/youreurope/nav/ro/citizens/index.html
13

14
Paul Craig, Granne de Burca, Dreptul Uniunii Europene. Comentarii, jurisprudența si doctrina, ed IV, ed
Hamangiu, 2009, pg. I 055

~4~
Curtea de Justitie a Uniunii Europene (abr. Curtea) interzice unui alt stat membru "dreptul de
a restrange efectele atribuirii cetateniei unui alt stat membru 15. Curtea a pornit de la principiul
conform caruia dubla cetatenie este un fapt admis. Pluralitatea de cetatenii apare astfel ca
fiind conforma obiectivelor UE, caci evolutia spre o uniune tot mai stransa presupune o
atitudine permisiva fata de pluralitatea de cetatenii, care raman insa distincte16•

4. DREPTURILE CETATEANULUI UNIUNII EUROPENE

Dispozitiile inserate in cea de-a doua parte a TFUE 17 sub titlul "Nediscriminarea si
Cetatenia Uniunii" servesc drept ghid studiului statutului cetateanului european.
Textul art.20 proclama ca cetatenii Uniunii nu au numai drepturi, dar sunt supu i in
egala masura si unor obligatii, el se limiteaza in ceea ce prive te obligatiile sa trimita "la
indatoririle prevazute de prezentul tratat", fara sa le precizeze continutul.
Drepturile ce decurg din calitatea de cetatean european sunt:
• categoria drepturilor politice :
dreptul de vot si de a fi ales la alegerile locale,
dreptul de vot si de a fi ales la alegerile pentru Parlamentul European,
• categoria libertatilor cu caracter economic:
dreptul la libera circulatie si de sedere al cetatenilor europeni,
• categoria drepturilor-garantii:
dreptul de petitionare,
dreptul de a se adresa mediatorului european,
dreptul de protectie diplomatica si consulara.

4.1. Dreptul la libera circulatie

Orice cetatean al Uniunii are dreptul de libera circulatie si de sedere pe teritoriul

statelor membre 18.
Dreptul la libera circulatie a unui membru al familiei a unui resortisant UE nu este un
drept independent, ci deriva din dreptul conferit de cetatenia Uniunii, afara de cazul cand el
insusi are drepturi ca cetatean al unui stat membru. Un membru de familie a unui cetatean
european care este resortisant al unui stat tert nu- i poate exercita dreptul la libera circulatie
numai daca este facuta in paralel cu cetateanul european19•
Libera circulatie a persoanelor20 a existat inca de la infiintarea Comunitatii
Europene, in 1957. A fost introdus din punct de vedere economic, deoarece dreptul a fost
legat de statutul unei persoane in calitate de lucrator salariat si a fost parte a proiectului de
realizarea pietei comune, cu libera circulatie a capitalurilor, marfurilor si serviciilor.
Dreptul a fost apoi extins la lucratorii independenti si a prestatorilor de servicii. Membrilor
familiei li s-au recunoscut aacelesi drepturi. Apoi, acest drept a fost extins treptat pentru a
cuprinde toate categoriile de cetateni.
in 1992, Tratatul de la Maastricht a introdus conceptul de cetatenie a Uniunii
Europene, care confera fiecarui cetatean european si un drept fundamental personal la libera

15
Cazul Micheletti, din 7 iulie 1992, care privea libertatea de stabilire, C-369/90
16
Diaconu Ion, "Manualul de drept internațional public", ed Lumina Lex, 2007, pg 274
17
Abr. pentru Tratatul privind functionarea Uniunii Europene
18
art. 21 alin.(1),(fost art. 18) TFUE
19
Alina Kaczorowska, European Union law, Routledge Cavendish, Taylor & Francis Group, London And New
York, 2009, pg.597
20
http://ec.europa.eu/justice_home/fsj/citizenship/movement/fsj_citizenship_movement_en.htm, accesat 111 data
de 23 martie 2010.

~S~
circulatie si sedere :rara referire la o activitate economica. Tratatul de la Amsterdam, in
continuare, consolideaza drepturile legate de cetatenia Uniunii Europene prin integrarea
Conventiei Schengen in Tratat.

Tratatul de la Nisa a facilitat procesul legislativ, prin introducerea votului cu

majoritate calificata in procesul decizional al UE in materie de libera circulatie si sedere.
Noul cadru juridic si politic generat de cetatenia UE a permis cetatenilor europeni sa
Si exercite drepturile lor, si sa isi indeplineasca obligatiile care le revin in aceasta privinta,
prin crearea unui singur set de norme care reglementeaza libertatea de circulatie.
Cetatenii europeni au dreptul de a intra, de sedere si sa ramana pe teritoriul oricarui alt
stat membru pentru o perioada de pana la trei luni, pur si simplu prin prezentarea unui
pașaport valabil sau carte de identitate nationala: nici o alta formalitate nu este necesara. in
cazul in care intentioneaza sa ramana pentru o perioada mai mare de trei luni, trebuie sa fie
obtinut un permis de sedere. Conditiile de acordare a unui permis de sedere depinde de
statutul de cetatean (salariat sau persoana care desfășoară o activitate independenta, student,
pensionar sau persoana inactiva).
Orice cetatean poate desfășura activitati economice, fie ca persoana care desfășoară
activitati economice, deasemenea poate sa locuiasca intr-un stat membru :rara a desfășura o
activitate economica sau de a studia, drepturi recunoscute si membrilor de familie a
cetateanului european22.
De-a lungul anilor, Comisia a initiat o gama larga de masuri menite sa faca dreptul
la libera circulatie intr-o realitate practica. De exemplu, normele comunitare cu privire la
recunoa$terea calificarilor academice si profesionale pe teritoriul UE. Directiva
2004/38/CE adoptata de Parlamentul European si Consiliu la 29 aprilie 2004, la propunerea
Comisiei23 a fost menita sa depășească dificultatile aparute pana atunci, ingloband si
modificand reglementarile de pana atunci.
Dreptul la libera circulatie este un drept fundamental si personal, care este conferit
pentru fiecare cetatean al Uniunii Europene prin Tratat. Cu toate acestea, acest drept ar
putea fi restrictionat de catre statele membre din motive de ordine publica, securitate
publica sau sanatate publica. Legislatia UE prevede masuri de protectie si garantii in
scopul de a limita puterea discretionara a statelor membre in aceasta privinta si pentru a se
asigura ca dreptul fundamental la libera circulatie este protejat.

4.2. Dreptul de participare la alegerile publice.

Alegerile politice permit desemnarea membrilor, autoritatile chemate sa reprezinte

cetatenii in conducerea afacerilor publice. Participarea la aceste alegeri este rezervata in cea
mai mare masura cetatenilor proprii, conform dreptului national. Deschiderea pentru cetatenii
altor state membre, constituie un progres semnificativ catre realizarea uniunii politice, fie ca
este vorba de alegerile pentru Parlamentul European , fie ca este vorba de alegerile pentru

21
Hotararea din 12 Mai 1998, Martinez Sala, C-85/96 si Hotararea din 24 Noviembrie 1998, Bickel et Franz, C-
274/96.
22
Detalii cu privire la conditiile exercitarii acestor drepturi a se vedea pe site-ul
http://ec.europa.eu/justice_home/fsj/citizenship/movement/fsj_citizenship_movement_en.htm, accesat in data de
23 martie 20 I 0
23
COM (200 I) 257, in JOC 270 Edin 25 09 200 I

~6 ~
municipale, fapt ce depaseste cu mult masurile simbolice, ca drapelul Uniunii, imnul sau
pa aportul european24•

4.2.1. Participarea la alegerile pentru Parlamentul European.

Aceasta participare este de natura sa amelioreze calitatea reprezentarii cetatenilor

europeni de catre institutiile UE, deci contribuie la reducerea "deficitului democratic" de care
sufera acestea.
Principiul este ca orice cetatean al Uniunii care isi are re edinta intr-un stat membru si
care nu este resortisant al acestuia, are dreptul de a alege si de a fi ales la alegerile pentru
Parlamentul European in statul membru in care isi are reședința, in aceleași conditii ca si
resortisantii acelui stat25, el poate exercita acest drept daca indepline te conditiile impuse de
legislatia statului membru de resedinta pentru exercitarea dreptului de a alege i de a fi ales
pentru proprii cetateni, in special conditia de resedinta.
26
Alegerile pentru Parlamentul European se desfășoară in conformitate cu principiile
comune tuturor statelor membre ale UE27• Acestea au fost stabilite prin Decizia Consiliului
2002/772/CE (JO L 283, 28.10.2002, p. 1-4) care modifica Actului din 1976 $i care a intrat in
vigoare la 1 aprilie 2004. Membrii Parlamentului European sunt aalsi prin vot universal
direct. Fiecare stat membru decide cu privire la modul de alegere, dar urmeaza regulile
democratice identice in ceea ce privește varsta de vot de 18 ani, egalitatea dintre sexe si
secretul votului, precum si un numar de principii comune: sufragiu universal direct,
reprezentarea proportionala. Locurile sunt, ca regula generala, repartizate in mod proportional
cu populatia fiecarui stat membru, cu un maxim de 732 de membri in ansamblul sau (din
2014 - 750 de membru plus presedinte, conform T. Lisabona)28.
Partidele politice la nivel european contribuie la formarea unei conștiințe europene si
la exprimarea vointei politice a cetatenilor Uniunii (articolul 191 din Tratatul CE).
Regulamentul 2004/2003/EC privind partidele politice la nivel european a fost adoptat in
noiembrie 2003. Aceasta stabileste un cadru de finantare a partidelor politice europene de la
bugetul comunitar.

4.2.2. Participarea la alegerile locale (municipale)

Orice cetatean al Uniunii care isi are reședința intr-un stat membru si care nu este
resortisant al acestuia are dreptul de a alege si de a fi ales la alegerile locale din statul
membru in care isi are reședința in aceleasii conditii ca si resortisantii acelui stat29.

24
Marin Voicu, lntroducere in dreptul european, op.cit., pg.115
25
Art. 22, alin.(2), (ex-articolul 19 TCE) TFUE, iar Directiva 93/109 din 6 decembire 1993, adoptata de Consiliu a
definit modul de exercitare a acestor drepturi.
26
http://ec.europa.eu/justice_home/fsj/citizenship/political/fsj_citizenship_ vote_en.htm, accesat \'n data de 23
martie 2010
27
Acestea au fost stabilite prin Decizia Consiliului 2002/772/CE (JO L 283, 28.10.2002, p. 1-4.) care a
modificat Actul din 1976 i care a intrat \'n vigoare la I aprilie 2004.
28
Ca urmare a Cauzei "Matthews c. Regatul Unit" (C-145/04 , JO C 106, 30.4.2004, p. 43.), precurm si
adoptarea ulterioara de catre Regatul Unit a unei legislatii nationale, drepturile electorale la alegerile pentru
Parlarnentul European au fost extinse la Gibraltar. Acest Iucru a pennis electoratul din Gibraltar sa ia paiie la
aceste alegeri in rnai 2003. Pana atunci Spania pe convingerea ca noua legislatie din Regatul Unit a contrazis
Tratatul CE i anexa II la Actul din 1976 a introdus o actiune impotriva Regatului Unit in fata Curtii de Justitie,
În martie 2004.
29
A1i. 22 alin. (I), (fost art. 19) TFUE

~7 ~
 Importanta participarii la alegerile municipale o depășește pe cea a participarii la
alegerile europene in statul de resedinta. Pe de o parte, dreptul comunitar pare sa prefigureze
ceea ce ar putea fi conditia acordata cetatenilor straini de Uniunea Europeana. Pe de alta
parte, alegerile municipale difera fundamental de alegerile pentru Parlamentul European.
Acestea din urma privesc institutii care apartin ordinii juridice comunitare, deci exterioare
statului, in timp ce primele apratin institutiilor care constituie un element al puterii statale30•
Participarea cetatenilor altor state membre ale Uniunii pe care o consacra art.22
marchcaza un important progres al cetatcnici Uniunii.
in ceea ce priveste alegerile locale, legislatia UE31 trateaza cetatenii statelor membre
ale UE care traiesc intr-un alt stat membru decat al lor ca si cum ace tia sunt cetateni ai
statului membru in care ei traiesc. Cetatenii europeni au dreptul de a alege s i de a fi ales la
alegerile municipale in intreaga Uniune.
Autoritatile locale au un rol fundamental in dezvoltarea cetateniei Uniunii Europene,
fiind cele mai aproape de cetateni, aceasta este o realizare majora pentru democratia
europeana.
Spre deosebire de prevederile privind alegerile pentru Parlamentul European, exercitarea
dreptului de vot in Statul membru de re edinta nu antreneaza pierderea dreptului de vot si de
a fi ales in statul membru de origine decat daca acesta din urma a decis in acest sens.

4.3.Protectia asigurata de autoritatile diplomatice i consulare ale statelor membre Orice

cetatean al Uniunii beneficiaza, pe teritoriul unei tari terte in care nu este

reprezentat statul membru al carui resortisant este, de protectie din partea autoritatilor
diplomatice s i consulare ale oricarui stat membru, in acelea i conditii ca si cetatenii acelui
stat32. Acest drept este pus in aplicare de catre Decizia 95/552/CE a reprezentantilor
guvernelor statelor membre.
Protectia prevazuta de Tratat nu poate fi exercitata decat de autoritatile unui stat
membru. Ea nu se poate confunda cu aceea ceruta de un cetatean comunitar unei institutii
comunitare. Tratatul manifesta in mod indubitabil intentia statelor de a nu se dezinvesti de o
competenta atat de regulara, cat s i traditionala.
Atunci cand un cetatean UE cauta un astfel de ajutor, trebuie sa prezinte un pa aport
sau carte de identitate ca dovada a cetateniei. in cazul in care aceste documente au fost furate
sau pierdute, ambasada poate accepta o alta dovada a cetateniei.
in acordarea de asistenta3 , ambasadele lucreaza in stransa coordonare cu autoritatile
competente din statul membru al cetateanului. Ambasada va intreprinde masuri pentru a se
asigura ca cetateanul primeste acelasi standard de tratament, ca fiind unul dintre
resortisantilor sai, si va actiona in calitate de canal de comunicare intre cetatean s i statul
membru.
Protectia consulara este pusa in practica de catre consul s i nu de alti reprezentanti ai
statului. Conferintele de la Viena din 18 aprilie 1961, privind relatiile diplomatice i din 24
aprilie 1963 privind relatiile consulare fac referire la functia ce consta in protejarea
intereselor cetatenilor statului acreditar in limitele admise de dreptul international. Conventia

30
Marin Voicu, lntroducere in dreptul european, op.cit, pg.118
31
Directiva 94/80/CE,stabile te modalitatile de exercitare a dreptului de a alege i de a fi ales la alegerile locale
pentru cetatenii Uniunii care au re edinta intr-un stat membru in care nu sunt resortisanti
32
art. 23 din Tratatul privind functionarea Uniunii Europene. Acest drept este preluat in aceleași conditii, in art.
46 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene.
33
Aceasta poate acoperi: asistenta in caz de deces, asistenta in caz de accident sau de boala grava, asistenta in
cazuri de arest sau detentie, asistenta victimelor infractiunilor violente, ajutor s i repatrierea cetatenilor Uniunii
aflati in dificultate.

~8 ~
de la Viena prevede ca un stat poate sa exercite functiile consulare pentru un stat tert ( art.8),
deci aceasta protectie este conforma cu dispozitiile dreptului international. Tot in art.23
TFUE se dispune faptul ca Statele membre adopta dispozitiile necesare 1 angajeaza
negocierile internationale necesare in vederea asigurarii acestei protectii.

4.4. Dreptul de petitionare

Orice cetatean al Uniunii Europene sau rezident al unui stat membru are dreptul, in
mod individual sau in asociere cu alte persoane, sa adreseze petitii Parlamentului European in
legatura cu un subiect care face parte din domeniile de activitate ale Uniunii Europene si
care il priveste in mod direct.
Petitia poate consta intr-o cerere individuala, o plangere, o sesizare referitoare la
aplicarea dreptului comunitar sau un apel adresat Parlamentului European pentru a lua pozitie
intr-o anumita chestiune. Astfel de petitii ii ofera Parlamentului European posibilitatea de a
atrage atentia asupra oricarei incalcari a drepturilor unui cetatean european de catre un stat
membru, de catre autoritatile locale sau orice alta institutie.
Subiectul petitiei trebuie sa tina de domeniile de competenta sau de interes ale
Uniunii Europene, precum: drepturile, ca cetatean european, a a cum sunt stabilite in tratate,
aspecte legate de mediu, protectia consumatorului etc34.
Petitia va fi inaintata Comisiei pentru petitii, care are responsabilitatea de a gestiona
procesul de petitionare idea formula recomandari i concluzii referitoare la fiecare petitie
in parte. Comisia pentru petitii este compusa din 34 de membri si este condusa de un
presedinte si 4 vicepre edinti. Daca petitia tine de unul dintre domeniile de activitate
ale Uniunii Europene, aceasta este, de regula, declarata admisibila de catre Comisia pentru
petitii, care va decide apoi ce tip de masuri trebuie luate, in conformitate cu Regulamentul de
procedura. In cazul in care petitia nu se incadreaza in domeniile de activitate ale Uniunii
Europene, ea va fi declarata inadmisibila. Acest lucru se poate intampla din cauza faptului
ca subiectul tine, in mod evident, de responsabilitatea si competenta statelor membre.

4.5. "Plangerea" catre mediatorul european

Ombudsmanul European(sau mediatorul european), ales de Parlamentul European,

este imputernicit sa primeasca plangeri din partea oricarui cetatean al Uniunii sau a oricarei
persoane fizice sau juridice cu re edinta sau sediul social intr-un stat membru, care privesc
cazuri de administrare defectuoasa in activitatea institutiilor, organelor, oficiilor sau
agentiilor Uniunii, cu exceptia Curtii de Justitie a Uniunii Europene in exercitarea functiilor
acesteia. Acesta investigheaza aceste p l â n g e r i i s i întocmește un raport cu privire la
acestea.
Potrivit misiunii sale, Ombudsmanul efectueaza investigatiile pe care le considera
justificate, din proprie initiativa sau pe baza plangerilor care i-au fost adresate direct sau prin
intermediul unui membru al Parlamentului European, cu exceptia cazului in care pretinsele
fapte fac sau au facut obiectul unei proceduri judiciare. In cazul in care Ombudsmanul
constata un caz de administrare defectuoasa, acesta sesizeaza institutia, organul, oficiul sau
agentia in cauza, care dispune de un termen de trei luni pentru a-i comunica punctul sau de
vedere. Ombudsmanul transmite apoi un raport Parlamentului European si institutiei in cauza.
Persoana care a formulat plangerea este informata cu privire la rezultatul acestor investigatii.
Ombudsmanul este ales, dupa fiecare alegere a Parlamentului European, pe durata
legislaturii. Mandatul acestuia poate fi reinnoit.Ombudsmanul poate fi destituit de Curtea de

34
A se vedea pentru mai multe detalii pe site-ul Parlamentului European -
http://www.europarl.europa.eu/parliament/public/staticDisplay.do?id=49&1anguage=RO, accesat in data de 23

~9 ~
martie 2010

~ 10
~
Justitie, la plangerea Parlamentului European, in cazul in care nu mai îndeplinește conditiile
necesare exercitarii functiilor sale sau a comis o abatere grava.
Ombudsmanul isi exercita functiile in deplina independenta. in indeplinirea
indatoririlor sale, acesta nu solicita i nici nu accepta instructiuni din partea vreunui guvem,
institutie, organ, oficiu sau agentie. Pe durata exercitarii functiilor sale, Ombudsmanul nu
poate exercita nici o alta activitate profesionala, remunerata sau nu35.Ombudsmanul nu poate
investiga36:
• plangeri impotriva autoritatilor nationale, regionale sau locale din statele membre, nici
chiar in cazurile in care plangerile se refera la chestiuni privind UE. Exemple de astfel de
autoritati sunt ministerele, agentiile de stat i consiliile locale.
• activitatile tribunalelor nationale sau ale ombudsmanilor nationali. Ombudsmanul
European nu este un organ de apel impotriva deciziilor luate de aceste entitati.
• plangerile impotriva societatilor comerciale sau a persoanelor fizice.
Administrarea defectuoasa corespunde situatiilor in care o institutie nu actioneaza in
conformitate cu legile in vigoare, nu respecta principiile bunei administrari sau incalca
drepturile omului. Cateva exemple: nereguli administrative, incorectitudine, discriminare,
abuz de putere, lipsa de raspuns, nefurnizare de informatii, intarziere nejustificata.
Pentru a rezolva problema, este uneori suficient ca Ombudsmanul sa informeze pur si
simplu institutia in cauza despre plangerea primita. in cazul in care situatia nu este rezolvata
in mod satisfacator in cursul anchetei sale, Ombudsmanul incearca, in masura posibilului, sa
gaseasca o solutie amiabila care sa remedieze cazul de administrare defectuoasa si sa permita
obtinerea unui rezultat favorabil pentru autorul plangerii. Daca incercarea de conciliere
e ueaza, Ombudsmanul poate formula o serie de recomandari in vederea rezolvarii cazului. in
cazul in care institutia nu ii accepta recomandarile, acesta poate intocmi un raport special
adresat Parlamentului European.

4.6. Dreptul de a comunica cu institutiile si organele comunitare

0 inovatie a Tratatului de la Amsterdam este dispozitia art.21 al 3 nou TCE, conform

careia orice cetatean al Uniunii poate scrie oricarui organ sau institutii vizate de prezentul
articol sau de art. 7 : "intr-una din cele doua limbi oficiale ale Comunitatii" si sa primeasca
un raspuns "redactat in aceeasi limba".
Este vorba nu numai de un simplu drept de a scrie, libertate care de altfel nu are
nevoie de autorizare de a fi exercitata, dar de un drept la raspuns, a adar, de un drept la
comunicare cu intitutiile comunitare. Aceasta comunicare poate sa se refere la diverse
probleme, cerere de informatii, comunicare de informatii ca urmare a unei cerereri, de
exemplu, sesizand o infractiune adusa dreptului comunitar, reclamatii.

4.7. Dreptul de initiativa a cetatenilor

Tratatul prevede o noua Initiativa a cetatenilor37, prin care, cu un milion de semnaturi,

se poate cere Comisiei Europene sa inainteze noi propuneri de politici. Este unul dintre
scopurile Tratatului de la Lisabona, de a face din UE mai democratica, eficienta și
transparenta. Astfel, Tratatul ofera cetatenilor si parlamentelor nationale posibilitatea de a
aduce o contributie mai insemnata la ceea ce se intampla la nivel european i confera Europei
o voce mai puternica s i mai limpede in lume, protejand totodata interesele nationale.

35
Atiicolul 228 (ex-articolul I 95 TCE) Tratatul privind functionarea Uniunii Europene.
36
http://www.ombudsman.europa.eu/atyourservice/ataglance.faces#h I0
37
Art. 24 TFUE alin. I

~ 11
~
 5. CONCLUZII

Astfel, statutul de cetatean european cu toate drepturile s i obligatiile adiacente, este

accesibil oricarui roman, ceea ce trebuie sa ne determine a ne forma aceste competente de
baza, astfel incat fiecare dintre noi sa se poata realiza ca persoana libera s i autonoma, care
isi cunoate și își apara drepturile, dar isi asuma și responsabilitatile intr-o societate
europeana.
• Orice persoana care are cetatenia unui stat membru al Uniunii Europene este, in
consecinta, un cetatean al UE. Cetatenia Uniunii completeaza cetatenia nationala, fara a
il inlocui.
• Directiva 2004/38/CE privind dreptul cetatenilor Uniunii Europene si a membrilor
familiilor acestora la libera circulatie si sedere pe teritoriul reunese corpul legislativ
complex care exista in acest domeniu.
• Intr-o democratie, dreptul de vot este un drept fundamental al cetateanului. La nivel UE
acest drept este garantat.
• Cetatenilor europeni se pot adresa institutiilor Uniunii Europene prin Petitii, mijloc de a
obtine audiere formala la institutiile UE, si aducerea in atentia acestora in cazul incalcarii
sau punerea in aplicare incorecta a legislatiei UE. Cetatenii europeni se pot adresa, de
asemenea, la Mediatorului European in orice situatie de administrare defectuoasa de catre
institutiile sau organismele Uniunii.
• In cazul in care un cetatean al UE se afla intr-o tara din afara UE, unde statul sau de
origine nu este reprezentat de un oficiu consular permanent sau de o misiune diplomatica,
Cetateanul UE are dreptul sa solicite protectia consulara a oricarui alt stat membru al UE.
• Tratatul de la Lisabona ajuta UE sa serveasca mai bine intereselor cetatenilor s i ofera
acestora dreptul de a avea un cuvant de spus in problemele europene prin intermediul noii
Initiative a cetatenilor.

BIBLIOGRAFIE

1. Diaconu, Ion, Manualul de drept international public, ed. Lumina Lex, Bucure ti, 2007
2. Fuerea, Augustin, Drept comunitar al afacerilor, editia a II-a revazuta i adaugita, ed.
Universul Juridic ,Bucure ti, 2006.
3. Kaczorowska, Alina, European Union Law, Routledge Cavendish, Taylor & Francis Group,
London And New York, 2009
4. Magnette, Paul, Europa Politica, cetățenie, constituie, democrație, Institutul European, Ia i, 2003
5. Munteanu, Roxana, Drept european, ed. Oscar Print, Bucure ti, 1996
6. Paul Craig, Granne de Burca, Dreptul Uniunii Europene. Comentarii, jurisprudenfa ,}'i
doctrina, ed a IV-a, ed. Hamangiu, Bucure ti, 2009
7. Voicu, Marin, Introducere fn dreptul european, ed.Universul Juridic, Bucure ti, 2007

SURSE WEB:
1. www.europa.eu.int 3. www.ombudsman.europa.eu
2. www.petitiipe.ro 4. www.europarl.europa.eu

~ 12
~