ControlFinanciar SuportCursOnline-1

Lect. univ. dr.
Mihaela Iuliana Dumitru
CONTROL FINANCIAR
Suport de curs
pentru
Învăţământul Frecvenţă Redusă
Specializarea Contabilitate şi Informatică de Gestiune

Anul III
Universitatea din Piteşti

Facultatea de Ştiinţe Economice ŞI Drept
Anul universitar 2018-2019
Semestrul I
1
2
Acest curs de CONTROL FINANCIAR este destinat studenţilor
Facultăţii de Ştiinţe Economice şi Drept a Universitatăţii din Piteşti,
specializarea Contabilitate şi Informatică de Gestiune, anul al III-lea.
• Numărul de credite: 4
• Numărul de ore de studiu individual: 28
• Numărul de ore de pregătire tutorială: 14
• Forma de finalizare: Verificare, semestrul I
Ponderea notei la examen 10%

Structura Ponderea notei la lucrarea de control 20%
notei Activitatea la orele de pregătire tutorială 30%
Tema de casă 40%
Obiectivele cursului:
 dezvoltarea capacităţii de analiză şi sinteză a studenţilor

 formarea deprinderilor de identificare, selectare şi utilizare a
informaţiilor utilizate în controlul financiar al firmei, atât cu caracter
specific, cât şi general
 dezvoltarea capacităţii de interpretare a informaţiilor financiar-
contabile
 formarea deprinderilor de utilizare a unor modele şi metode specifice
controlului financiar pe baza unor studii de caz
3
CUPRINS
U.Î. p.
Unitatea de învăţare 1: Definirea şi clasificarea controlului financiar (2 ore) 5
Unitatea de învăţare 2: Sfera de acţiune şi obiectivele controlului financiar (2 ore) 12
Unitatea de învăţare 3: Funcţiile controlului financiar (2 ore) 17
Unitatea de învăţare 4: Organizarea şi exercitarea activităţii de control financiar al 22
statului în sfera de acţiune a legislativului (3 ore)
Unitatea de învăţare 5: Organizarea şi exercitarea activităţii de control financiar al 32
statului în sfera de acţiune a executivului (3 ore)
Unitatea de învăţare 6: Organizarea şi exercitarea controlului financiar propriu (3 ore) 41
Unitatea de învăţare 7: Programarea activităţii de control financiar (2 ore) 50
Unitatea de învăţare 8: Pregătirea acţiunii de control financiar (2 ore) 55
Unitatea de învăţare 9: Efectuarea controlului financiar (3 ore) 61
Unitatea de învăţare 10 : Întocmirea actelor de control (3 ore) 71
Unitatea de învăţare 11: Valorificarea constatărilor rezultate din evaluarea controlului 77
financiar (3 ore)
4
Unitatea de învăţare 1
DEFINIREA ŞI CLASIFICAREA CONTROLULUI FINANCIAR
 Cuprinsul unităţii de învăţare 1:
1.1. Definirea controlului financiar

1.2. Clasificarea controlului financiar
 Obiectivele temei:
 Să înţeleagă corect conţinutul controlului financiar
 Să cunoască principalele noţiuni privind controlul
financiar
 Să cunoască principalele forme ale controlului financiar
 Timpul alocat temei: 2 ore
 Bibliografia recomandată:
1. S. Domnişoru, Control financiar contabil şi expertiză contabilă, Editura
Sitech, Craiova, 2006
2. P. Popeangă, G. Popeangă, Control financiar şi fiscal, Editura CECCAR,
Bucureşti, 2007
5
1.1. Definirea controlului financiar
Modul concret de manifestare a unei activitaţi ce se desfăşoară în

cadrul instituţionalizat al unui sistem economic, determinat ca rezultat al
comparării stării acesteia, la un moment dat, cu prevederile prin care a fost
definită, este realizat prin instrumente pe care statul sau persoane cu
atribuţii de conducere în cadrul entităţilor economice le instituie la diferitele
niveluri ale structurilor acestora, pe baza competenţelor legale ce revin
fiecăruia în propriul domeniu de activitate.
Statul, indiferent de forma de organizare a acestuia, şi-a creat, din
cele mai vechi timpuri, sisteme de control, în special de controlul financiar,
ale căror principale obiective au constat, în majoritatea cazurilor, din activităţi
de urmărire a modului de realizare a obligaţiilor financiare ale populaţiei faţă
de instituţiile sale.
Primii paşi în activitatea de control financiar au fost destul de
discreţi, deoarece în această perioadă, deşi fusese instituită noţiunea de
buget, sub forma vistieriei, gestiunea bunurilor acesteia se făcea prin
întocmirea unor liste de evidenţă atât pentru încasări, cât şi pentru
cheltuielile efectuate de domnitor si funcţionarii domneşti, documente care
erau prezentate sfatului boierilor.
Astfel de documente care faceau referire la modul de utilizare a
veniturilor si cheltuielilor Ţarii sunt cunoscute sub denumirea de codice si se
regăsesc pentru prima dată la sfârsitul secolului XVII-lea, pe timpul
domnitorului Ţării Româneşti Constantin Brâncoveanu (1694-1714).
Abia la sfârşitul secolului al XVIII-lea au avut loc primele încercări de
organizare a sistemului fiscal, constând în stabilirea unei dări unice, care
trebuia plătită la anumite termene fixate dinainte pentru fiecare comunitate
în parte.
Sistemul, cunoscut sub denumirea de ruptură sau ruptoare, avea la
bază o înţelegere între vistierie şi contribuabili, constituiţi în grupuri, asupra
mărimii obligaţiilor fiscale, ca şi a termenelor la care acestea urmau a fi
vărsate.
Controlul financiar este o activitate de larg interes social, deosebit de
utilă şi necesară pentru practica economica şi socială, care presupun
nenumărate probleme teoretice, organizatorice şi metodologice.
Controlul financiar se defineşte ca fiind acţiunea de determinare a

unor adevăruri privind starea, proiecţia unor activităţi economice care
urmează a se efetua sau starea celor care au fost efectuate, prin compararea
modului efectiv de manifestare al acestora cu prevederile sau normele legale
prin care au fost definite şi instituţionalizate, în vederea preîntâmpinarii sau
depistării şi remedierii eventualelor abateri de la aceste prevederi şi norme.
6
1.2. Clasificarea controlului financiar
Clasificarea activităţii de control, în diferitele sale forme, în

calitatea acesteia de principală pârghie a actului de conducere, se realizează
în general după mai multe criterii, dintre care cele mai importante sunt
domeniul în care aceasta se exercită, conţinutul, obiectivele, sfera de
cuprindere şi altele.
Controlul activităţilor realizate în domeniul economic se exercită prin
forme specifice, cum sunt controlul bancar, controlul vamal, controlul
financiar, controlul calităţii produselor şi serviciilor şi altele.
Clasificarea activităţii de control financiar se realizează, de asemenea,
dupa mai multe criterii specifice acesteia, dintre care se menţionează:
- momentul efectuării verificării faţă de momentul desfăşuurarii
activităţii controlate;
- structurile care îl exercită, aparţinând diferitelor sfere ale societăţii
româneşti, legislativă sau executivă;
- alte criterii:
• volumul documentelor şi/sau al operaţiunilor controlate;
• durata şi intensitatea verificării.
În funcţie de aceste criterii, controlul financiar îmbracă forme distincte
care, deşi se deosebesc prin rol, funcţii, sferă de activitate şi obiectivele
stabilite, prin prevederile legale sau pe care şi le propun conducătorii de
activităţi economice, toate au un scop comun, şi anume acela al determinării
modului de manifestare, la un moment dat, a unor fenomene, procese sau
activităţi economice faţă de un sistem determinat de criterii prestabilite.
Dacă luăm în considerare specificul controlului financiar putem vorbi
despre următoarele criterii cu caracter specific:
1. momentul efectuării verificării faţă de momentul desfăşurării

activităţii controlate;
- control financiar preventiv
- control financiar operativ curent
- control financiar ulterior
1. control financiar preventiv

Definiţie – determinarea stării unor operaţiuni cu caracter economic,
pe baza documentaţiei financiar-contabile existente, prin compararea cu
normalitatea legală.
Caracteristici:
- se exercită anterior desfăşurării oricăror operaţiuni cu caracter
economic sau introducerii oricăror documente în circuitul economic;
- scopul este identificarea şi eliminarea operaţiunilor ce ar putea
perturba buna desfăşurare a proceselor economice;
7
- ajută la eficientizarea managementului economic;
- se organizează de către compartimentul financiar-contabil.
Activitatea poate fi exercitată de structurile proprii ale entităţii sau de
organele statului specializate în astfel de acţiuni.
2. control financiar operativ curent

Definiţie: determinarea stării unor operaţiuni cu caracter economic,
normalitatea legală a situaţiei existente, fie în momentul derulării, fie pe tot
parcursul derulării acestora.
Caracteristici:
- se exercită concomitent cu desfăşurarea oricăror operaţiuni cu
caracter economic;
- se exercită pe toată durata desfăşurării operaţiunilor sau procesului;
- se realizează de către personal calificat.
Activitatea de control financiar operativ, prin specificul său va
identifica chiar din faza de desfăşurare eventualele disfuncţionalităţi şi deci şi
momentul cel mai indicat efectuării corecţiilor necesare.
3. control financiar ulterior

Definiţie: determinarea stării unor operaţiuni cu caracter economic,
normalitatea legală a situaţiei stabilite iniţial.
Caracteristici:
- se exercită după desfăşurarea oricăror operaţiuni cu caracter
economic;
- rezultatele vizează remedierea abaterilor constatate ;
- se realizează de către organismele proprii dar şi de către
organismele statului.
De reţinut faptul că cele trei forme de control financiar se
influenţează, se condiţionează şi se completează reciproc.
2. structurile care îl exercită (structuri legislative sau executive);

- control financiar organizat şi exercitat de instituţii specializate ale
statului – controlul financiar al statului
- control financiar organizat şi exercitat de structurile proprii ale
entităţilor economice – controlul financiar propriu
1. control financiar organizat şi exercitat de instituţii specializate ale

statului – controlul financiar al statului
Definiţie. Activitatea de verificare financiară exercitată de către
structurile specializate ale statului organizate conform unor prevederi legale
proprii (regulamente proprii, Constituţia României, legea finanţelor publice).
8
Această activitate poate fi exercitată în toate cele trei forme:
preventiv, operativ-curent şi ulterior de către structuri distincte, cu statute şi
atribuţii proprii:
- în sfera de activitate a legislativului – Curtea de Conturi a României
care exercită control financiar ulterior extern şi funcţionează pe lângă
Parlamentul României;
- în sfera de activitate a executivului – Ministerul Finanţelor Publice;
La nivelul Ministerului Finanţelor Publice vorbim de control financiar
preventiv delegat, control financiar ulterior, inspecţii fiscale, control financiar
intern (structuri de audit public intern, structuri de control financiar preventiv
propriu), control financiar extern (structuri de control financiar preventiv
delegat, structuri de reglementare şi control ale activelor statului).
În subordinea directă a ministerului regăsim Agenţia Naţională de
Administrare Fiscală la nivelul căreia vom întâlni: control financiar intern
(structuri de audit public intern, structuri de control financiar preventiv
propriu), control financiar extern (control financiar ulterior, control fiscal,
investigaţii fiscale).
În cazul controlului la nivel national vorbim de: control economic,
control specific, control financiar.
La nivelul tuturor acestor structuri vom întâlni control financiar intern
(structuri de audit intern) şi control financiar extern (structuri de
specialitate).
2. control financiar organizat şi exercitat de structurile proprii ale
entităţilor economice – controlul financiar propriu
Definiţie: se organizează şi se exercită în cadrul unităţilor economice
pentru prevenirea şi /sau identificarea, iar ulterior rezolvarea unor abateri de
la prevederile legale existente.
Necesitatea acestuia vizează cunoaşterea în orice moment a stării
patrimoniale, recuperarea eventualelor prejudicii şi stabilirea răspunderii
pentru acestea. În funcţie de natura unităţii economice vom avea:
- control financiar propriu la nivelul agenţilor economici: control
financiar preventiv şi control financiar de gestiune;
- control financiar propriu la nivelul instituţiilor publice: control
financiar preventiv şi control financiar intern.
3. alte criterii - acestea ţin cont de maniera de exercitare a acţiunii

de verificare, nevoia de informare a factorilor de decizie:
a) volumul documentelor şi/sau al operaţiunilor controlate
- control financiar total
- control financiar prin sondaj
b) durata şi intensitatea verificării
- control financiar continuu
- control financiar periodic
9
1. volumul documentelor şi/sau al operaţiunilor controlate
- control financiar total – presupune verificarea tuturor documentelor
şi a activităţilor din perioada supusă analizei;
- control financiar prin sondaj – presupune verificarea celor mai
reprezentative documente şi activităţi din perioadele cele mai semnificative.
Aici este foarte importantă alegerea unui eşantion reprezentativ de
control, operaţiune care are la bază două principii:
- stabilirea tuturor operaţiunilor şi documentelor posibil de controlat;
- egalizarea şanselor pentru toate operaţiunile aferente din lotul
supus controlului.
2. durata şi intensitatea verificării
- control financiar continuu – se desfăşoară pe toată durata efectuării
operaţiunilor şi documentelor controlate, fără întrerupere.
- control financiar periodic – se desfăşoară la anumite intervale, fixe,
stabilite conform unor programe. Are caracter anunţat, de unde se poate
institui o anumită rutină, ceea ce poate conduce la rezultate mai slab
calitative şi uneori chiar nereale sau neconcludente.
 Teste de evaluare
a. Definiţi controlul financiar. (timp de lucru : 5 minute)

………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………
b. Enumeraţi criteriile de clasificare a controlului financiar. (timp de

lucru : 5 minute)
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
10
c. Prezentaţi formele de control financiar în raport de criteriile de clasificarer.
(timp de lucru : 10 minute)
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
Rezumat
Controlul financiar, prin rezultatele sale, reprezintă activitatea care
oferă cele mai importante surse de informaţii necesare desfăşurării acţiunii
de management general. Exercitată în condiţii de eficienţă, activitatea de
control financiar are ca principal efect furnizarea tuturor elementelor
necesare fundamentării unor decizii optime ce urmează a fi utilizate ca
pârghii ale statului sau ale conducătorului de activităţi economice la
realizarea obiectivelor din programele propuse.
Având în vedere aceste elemente, controlul financiar devine o
necesitate atunci când statul, prin instituţiile sale, este şi principalul sau
unicul coordonator sau realizator al activităţii economice ce se desfăşoară la
nivel national, regional sau sectorial, având în vedere că implicaţiile unei
eventuale gestiuni defectuase capată dimensiuni deosebite prin consecinţele
pe care această stare ar avea-o asupra întregului sistem economico-social ca
urmare a introducerii, în interiorul său, a unor elemente eronate cu efect
perturbator.
Controlul financiar împreună cu auditul financiar constituie deci
principalele elemente de susţinere a managementului unei entităţi
economice, prin dublul rol pe care îl realizează, atât de prevenire a unor
situaţii perturbatorii ale sistemului, cât şi de semnalare şi remediere a
abaterilor de la normele legale de reglementare a activităţilor derulate în
cadrul acestuia.
11
SFERA DE ACŢIUNE ŞI OBIECTIVELE CONTROLULUI
FINANCIAR
2.1. Sfera de acţiune a controlului financiar

2.2. Obiectivele controlului financiar
 Să cunoască sfera de acţiune a controlului financiar prin
prisma formelor sale de manifestare
 Să cunoască principalele obiective ale controlului
financiar
2. I. Bostan, Controlul financiar al afacerilor, Editura Universul Juridic, Bucureşti,
2010
12
2.1. Sfera de acţiune a controlului financiar
Controlul financiar cuprinde în sfera sa, sub aspect legal, teoretic şi

practic, problematica foarte complexă specifică domeniului economic şi
financiar în interacţiunea şi condiţionarea sa reciprocră cu domeniul tehnic-
tehnologic, juridic, etc. Controlul financiar cercetează viata economică la nivel
micro şi macroeconomic, privită prin prisma corectitudinii operaţiilor dar şi a
eficienţei cu care sunt gospodărite, utilizate şi cheltuite resursele materiale,
financiare şi umane.
Controlul financiar, aşa cum a fost definit, prin efectele de prevenire

sau reglare a unora dintre disfuncţionalităţile ce pot interveni, la un moment
dat, în activităţile desfăşurate în cadrul sistemelor economice este
instrumentul financiar-contabil, care serveşte, în primul rând intereselor
statului în realizarea politicii sale pe termen lung în domeniul economic.
În al doilea rând, controlul financiar contabil serveşte intereselor
agenţilor economici prin acţiunea de prevenire a situaţiilor de
disfuncţionalitate în procesul de gestionare a patrimoniului, ca şi de
remediere a unor abateri de la prevederile legale cu efecte perturbatorii în
activitatea acestora.
În al treilea rând, controlul financiar contabil serveşte celorlalţi
agenţi economici, parteneri, cărora le oferă informaţii exacte asupra stării
patrimoniului unitaţii economice la care se desfăşoară verificarea contribuind
la mediatizarea aspectelor pozitive sau negative, după caz, ale acesteia.
Prin raportarea la formele controlului financiar putem stabili în concret
componentele sferei generale a acţiunilor controlului financiar general:
1) ansamblul documentelor şi operaţiunilor din care derivă drepturi şi
obligaţii patrimoniale legate de o persoană fizică sau juridică, sau
faţă de organele statului.
Astfel la nivelul entităţilor economice sunt supuse controlului
operaţiunile legate de contracte, efectuarea de plăţi în lei şi/sau în valută,
înregistrarea veniturilor, cheltuielilor şi a rezultatelor, operaţiuni de creditare,
de investiţii sau orice alte operaţiuni stabilite de conducere.
La nivelul instituţiilor publice, ministerelor şi altor instituţii centrale
asimilate conduse de ordonatorii de credite vor fi supuse controlului
operaţiunile ce vizează creditarea bugetară, angajamentele cu terţii,
ordonanţarea cheltuielilor, operaţiuni privind bunurile proprietate publică şi
orice alte operaţiuni.
Documentele vizate de controlul financiar preventiv vor fi însoţite de
actele justificative corespunzătoare, vizate de personalul responsabil şi
aprobate de conducătorii de compartimente. Nici o operaţiune care nu este
vizată de către personalul împuternicit nu va fi înregistrată în evidenţele
financiar contabile.
13
2) ansamblul documentelor şi operaţiunilor întocmite şi realizate în
cadrul entităţii.
3) ansamblul operaţiunilor realizate de actorii sistemului economic.
Sintetizînd, sfera de acţiune a controlului financiar contabil, astefel

definit, este stabilită prin prevederile legale foarte exacte începând, aşa cum
s-a arătat, chiar cu legea fundamentală a statului, constituţia, şi este formată
atât din activităţile economice desfăşurate de către stat şi unităţile sale
administrativ teritoriale, în calitatea acestora de persoane juridice de drept
public, cât şi din cele realizate de agenţii economici cu capital privat.
Sfera de acţiune a controlului financiar contabil propriu, atât forma sa
preventivă cât şi de gestiune şi indiferent dacă unitatea economică este un
organism al statului (minister, prefecturi, alte organe centrale sau locale ale
puterii de stat), sau un agent economic cu capital de stat privat, cuprinde
toate activităţile legate de starea şi mişcarea patrimoniului propriu al
acestora.
2.2. Obiectivele controlului financiar
Există la nivel practic definite o serie de obiective cu caracter individual

care vizează:
1) va opri orice operaţiuni sau documente fără caracter legal, real,
necesar, oportun sau economicos şi eficient pentru a nu perturba activitatea
economică.
2) va urmări modul de respectare a legalităţii operaţiunilor privind

existenţa, integritatea şi păstrarea bunurilor de orice fel, utilizarea mijloacelor
materiale şi băneşti, recepţia şi inventarierea patrimoniului, conducerea
evidenţei contabile, realitatea datelor bilanţiere. Scopul său principal este de
a furniza datele necesare pentru realizarea procesului decizional.
3) - la nivelul instituţiilor publice se urmăreşte administrarea şi

utilizarea fondurilor existente, acordate de la buget sau proprii, îndeplinirea
la termen şi integrală a tuturor obligaţiilor financiare şi fiscale;
- la nivelul entităţilor economice se urmăreşte respectarea integrităţii
mijloacelor materiale şi băneşti, respectarea prevederilor legale privind
operaţiunile desfăşurate (bunuri, salarizare, cheltuieli, venituri etc).
Obiectivele generale de control financiar contabil organizate de stat

sunt stabilite prin prevederi legale şi se referă la stabilirea modului de folosire
a mijloacelor materiale şi băneşti aparţinând regiilor autonome, instituţiilor
publice şi asupra capitalului social al statului în scocietăţile comerciale.
14
În general obiectivele controlului financiar contabil, organizat de stat
vizează, în primul rând verificarea modului de utilizare a tuturor mijloacelor
financiare aflate în administrarea organelor centrale şi locale, ale puterii de
stat ca şi ale instituţii acestuia, precum şi de respectare a reglementărilor
financiar contabile în activitatea desfăşurată de către regii autonome,
societăţi comerciale şi alţi agenţi economici în legătură cu îndeplinirea
obligaţiilor acestora faţă de stat.
Obiectivele controlului financiar contabil organizat de către stat sunt
stabilite diferenţiat, pe fiecare unitate a statului cu atribuţii de control şi se
referă la modul de administrare şi utilizare a fondurilor acordate de la buget
pentru cheltuieli de funcţionare şi întreţinere sau a celor acordate pentru
utilizarea de investiţii de interes general sau pentru subvenţionarea unor
activităţi sau produse.
O altă categorie de obiective ale controlului financiar contabil de stat
se stabilesc în vederea verificării modului de formare şi utilizare a bugetului
de stat, bugetului asigurărilor sociale de stat şi bugetului unităţilor
administrativ teritoriale ca şi a fondurilor speciale şi a fondurilor de tezaur.
O altă categorie de obiective o formează cele ce vizează respectarea
normelor legale privind efectuarea înasărilor şi a vărsămintelor în
concordanţă cu rezultatele financiare ca şi cele privind realitatea datelor
înscrise în situaţiile financiare şi în conturile financiare de execuţie, precum şi
cele privind repartizarea profiturilor, inclusiv constituirea din acestea, a
fondurilor prevăzute de lege.
În ultimu rând, o altă categorie aparte de obiective ale controlului
financiar contabil o formează cele ce-şi propun verificarea dispoziţiilor legale
privind numirea sau alegerea administratorilor, comitetului de direcţie şi a
cenzorilor.
a. Care sunt componentele specifice sferei de acţiune a controlului

financiar. (timp de lucru : 10 minute)
………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………
……………………………………………………………………………………………………..
15
b. Enumeraţi obiectivele controlului financiar. (timp de lucru : 10
minute)
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
Rezumat
Sfera de acţiune a controlului financiar contabil, se stabileşte
conform prevederilor legale şi se referă la activităţile economice desfăşurate
de către stat şi unităţile sale administrativ teritoriale, în calitate de persoane
juridice de drept public, respectiv la cele realizate de agenţii economici cu
capital privat. Indiferent de forma de manifestare cuprinde toate activităţile
legate de starea şi mişcarea patrimoniului propriu al acestora.
Obiectivele controlului financiar contabil sunt stabilite de asemenea
conform prevederilor legale şi se referă la stabilirea modului de folosire a
mijloacelor materiale şi băneşti aparţinând regiilor autonome, instituţiilor
publice şi asupra capitalului social al statului în societăţile comerciale.
16
FUNCŢIILE CONTROLULUI FINANCIAR
3.1. Funcţia de cunoaştere şi evaluare

3.2. Funcţia de prevenire
3.3. Funcţia de îndrumare
3.4. Funcţia de constrângere
3.5. Funcţia de reglare
 Să cunoască structura funcţiilor specifice controlului
financiar
 Să cunoască conţinutul funcţiilor controlului financiar
 Să cunoască noile funcţii ale controlului financiar
2. V. Munteanu, Controlul financiar-contabil la întreprinderi şi instituţii publice –
teorie şi practică, Editura Universitaria, Bucureşti, 2012
17
Transpunerea în practică a activităţii de control financiar, în calitatea sa
se pârghie la dispoziţia conducătorului unei enităţi economice, pentru
realizarea obiectivelor acesteia, se realizează pe baza funcţiilor generale şi
specifice a căror manifestare reliefează şi caracterul acesteia.
Prin funcţiile sale, activitatea de control financiar depăşeşte calitatea de
instrument de lucru, de scop în sine, devenind un factor important de
creştere a calităţii sistemului în care este utilizată, prin cele trei elemente ale
acesteia: economicitatea, eficacitatea şi eficienţa operaţiunilor ce face
obiectul programelor proprii.
3.1. Funcţia de cunoaştere şi evaluare
Funcţia de cunoaştere şi evaluare a controlului financiar constă în

determinarea rezultatelor economice ale unei unităţi patrimoniale şi
evaluarea acestora prin raportarea la un sistem de criterii prestabilit, în
vederea determinării măsurilor de intrare în legalitate şi a întrebuinţării
activităţilor verificate.
Funcţia are atât acţiune preventivă, cât şi postoperativă, puse în
evidenţă prin stabilirea tendinţelor de abatere de la normele şi prevederile
legale în vigoare şi prin dispunerea măsurilor de desfăşurare a activităţii
economice în cadrul strict al acestora. Prin această funcţie, controlul financiar
se manifestă în primul rând ca factor de prevenire a elementelor
perturbatoare ale activităţii economice ulterioare, situaţie care ar necesita
decizii şi acţiuni de corecţie, ce implică importante costuri materiale şi de
timp.
Caracterul postoperativ al funcţiei de cunoaştere-evaluare a
controlului financiar se manifestă prin ansamblul informaţiilor referitoare la
activităţile economice supuse analizei, pe care această activitate le poate
furniza şi care constituie sursele principale de informaţii pentru
fundamentarea şi aplicarea deciziilor necesare remedierii abaterilor şi intrării
în regimul de legalitate. Prin funcţia de cunoaştere-evaluare se realizează
cunoaşterea exactă, continuă şi completă a fenomenelor, proceselor sau a
activităţilor supuse controlului financiar, care se constituie, în acest fel, în
principala sursă de informaţii necesare fundamentării, dispunerii şi urmăriri
decziilor.
3.2. Funcţia de prevenire
Funcţia de prevenire a controlului financiar constă, în special, în

efectul de preîntâmpinare a abaterilor de la prevederile legale sau de la
normele prin care a fost reglementată activitatea unei unităţi economice.
Acţiunea de prevenire a abaterilor este mult mai benefică desăşurării
în regim de eficienţă a unei activităţi economice decât acţiunea de corecţie
18
ulterioară, care implică mult mai multe costuri, atât materiale, cât şi de
muncă. Funcţia de prevenţie rezultă, în primul rând, din faptul că activitatea
de control financiar are menirea de a dirija activitatea economică prin
stabilirea obiectivelor majore ale acestia într-o ordine de priorotăţi logice,
raţionale şi privite din perspectiva realizării în condiţii care să asigure
calitatea şi rezultatele scontate.
3.3. Funcţia de îndrumare
Funcţia de îndrumare a controlului financiar constă în efectul

formativ-stimulativ şi de generalizare a experienţei pozitive, dobândite pe
parcursul şi ca urmare a desfăşurării activităţii de verificare, atât de cei ce o
execută, cât şi de muncă. Caracterul formativ al acţiunii de control este pus
în evidenţă de activitatea de îndrumare pe care controlorul financiar o
desfăşoară concomitent cu activitatea de verificare, în legătură atât cu unele
abateri constatate care pot fi remediate chiar în această perioadă, cât şi cu
modul de rezolvare, de către alţi operatori economici, a problemelor care au
generat aceste abateri.
3.4. Funcţia de constrângere
Funcţia de constrângere a controlului financiar rezultă din

prevederile legale în vigoare care reglementează obiectivele şi sfera de
acţiune ale acestei activităţi şi care se realizează prin complexul de măsuri
administrative, civile sau penale ce se propun sau se dispun în sarcina celor
vinovaţi de nerespectarea acestor norme, în raport cu gradul de implicare al
ficăruia. În cadrul competenţelor prevăzute de lege, măsurile de constrâgere
se stabilesc direct de către organele de control financiar sau, la propunerea
acestora, de către organele ierarhic superioare sau de către cele abilitate prin
prevederi legale să le aplice.
Deşi la o analiză mai sumară ar putea să rezulte că funcţiile de
îndrumare şi constrângere sunt în contradicţie, în realitate ambele acţionează
ca un tot unitar, dedicat scopului general, acela al realizării obiectivelor
controlului, subordonat agentului economic supus analizei, de realizare a
actului de conducere.
3.5. Funcţia de reglare
Funcţia de reglare a activităţii agentului economic controlat este

cea prin care se realizează eliminarea factorilor perturbatori în scopul
menţinerii echilibrului economic şi al asigurării funcţionalităţii activităţii
acestuia la parametrii proiectaţi.
19
În acest demers, un loc de primă importanţă îl deţine acţiunea de
prevenire a tendinţelor şi fenomenelor care reclamă decizii de corecţie, fapt
ce se asigură în primul rând printr-o activitate de perfecţionare continuă a
întregului proces economic, începând cu perfecţionarea activităţilor de
organizare şi conducere a întregului sistem. În afara acestor funcţii, pe care
le vom considera de bază, literatura de specialitate mai indică şi alte funcţii,
care rezultă din funcţiile generale şi din obiectivele şi natura activităţii de
control financiar, dintre care se menţionează :
- funcţia de măsurare a abaterilor planificate anticipat;
- funcţia de intervenţie în cadrul competenţelor stabilite, pentru
remedierea sau soluţionarea abaterilor constatate;
- funcţia de diagnosticare a erorilor financiare pe baza ecarturilor
simptomatice care afectează sau ameninţă activitatea agentului econonomic;
- funcţia de redresare a activităţii prin asigurarea coerenţei acţiunii
de control în raport cu obiectivele subiectului controlat;
- funcţia de revizuire a obiectivelor viitoare pe baza diagnosticului
financiar.
Aceste funcţii însoţesc în mod curent activitatea de control (atât cele
de bază cât şi cele asociate) şi asigură respectarea urmîătoarelor principii:
- principiul legalităţii – toate activităţile specifice controlului se
desfăşoară avându-se în vedere respectarea prevederilor
legislaţiei specifice aflate în vigoare;
- principiul obiectivităţii – toate activităţile care se realizează în
cadrul misiunilor de control, indiferent de modalitatea de
desfăşurare, sunt caracterizate prin imparţialitate, evitarea
oricăror categorii de conflicte de interese sau alte influenţe care ar
putea afecta în vreun fel judecata profesională a personalului de
control sau să denatureze concluziile stabilite în urma misiunii de
control;
- principiul responsabilităţii – stabileşte că întreg personalul care
exercită activităţi de control să răspundă pentru corectitudinea
constatărilor, dar şi pentru toate acţiunile derulate în exercitarea
misiunii de control în totalitate;
- principiul transparenţei – misiunile de control şi implicit activităţile
asociate acestora se vor realiza într-o manieră deschisă în care se
permite accesul liber şi neîngrădit la informaţii de interes public
(ca regulă generală), iar limitarea accesului la acestea va
reprezenta excepţia, dar în conformitate cu prevederile legislaţiei
specifice aflate în vigoare;
- principiul libertăţii şi respectării demnităţii umane – în exercitarea
activităţii de control trebuie respectate drepturile şi libertăţile
fundamentale legale a le omului;
în vederea asigurării caracterului impaţial şi independent al oricărei
misiuni de control, memebrii care fac parte dintr-o echipă de control pot să
20
efectueze misiuni de acest gen în cadrul entităţilor în care au fost cândva
încadraţi, dar nu mai devreme de împlinirea unui temren de trei ani de la
data încetîării raportului de serviciu în cadrul entităţilor respective.
a. Care sunt funcţiile specifice controlului financiar. (timp de lucru :

10 minute)
………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………
b. Enumeraţi noile funcţii ale controlului financiar. (timp de lucru :

10 minute)
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
c. Caracterizaţi funcţiile controlului financiar. (timp de lucru : 20

minute)
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
Rezumat
Din cele menţionate, se poate spune că pentru realizarea obiectivelor
generale ale unui sistem economic, indiferent de formă, funcţiile controlului
financiar, în calitatea acestuia de pârghie a managementului general, trebuie
să se perfecţioneze, să se completeze şi să se intercondiţioneze în
permanentă, pe măsura dezvoltării activităţii economice.
21
ORGANIZAREA ŞI EXERCITAREA ACTIVITĂŢII DE CONTROL
FINANCIAR AL STATULUI ÎN SFERA DE ACŢIUNE A
LEGISLATIVULUI
Curtea de Conturi a României
 Să cunoască modul în care statul exercită activitatea de
control
 Să cunoască operaţionalizarea controlului financiar de
către Curtea de Conturi a României
 Să cunoască activitatea exercitată în general de către
Curtea de Conturi
 Să cunoască structura Curţii de Conturi
 Să cunoască obiectivele Curţii de Conturi pe direcţia
controlului financiar
2. *** Legea nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de
Conturi, republicată în M. Of. al României nr. 282/29.04.2009
3. *** - Manualul de control financiar preventiv, Ministerul Finanţelor Publice,
2010, www.mfinante.ro
22
Activitatea de control financiar contabil organizată pe lângă Parlamentul
României este realizată de Curtea de Conturi a României.
Curtea de Conturi a României a fost reînfiinţată în anul 1992 printr-o
lege specială ca urmare înscrierii acestei sarcini în Constituţie, unde, la art.
139 se prevede ,,Curtea de Conturi execută controlul asupra modului de
formare, de administrare şi de întrebuinţare a resurselor financiare ale
statului’’.
Înalta Curte de Conturi a României a fost înfiinţată la data de 24
ianuarie/5 februarie 1864, dată la care domnitorul Alexandru Ioan Cuza a
promulgat legea pentru înfiinţarea acesteia ,,voind a da o garanţie mai
mult ţării despre dorinţa … ca întrebuinţarea banilor publici să fie
supusă unui control, pe cât de serios pe atât de neatârnat de orice
bănuieli de înrâurire din partea agenţilor însărcinaţi cu manipulaţia
statului”.
Competenţele de control ale Înaltei Curţi de Conturi, rezultate din
art.15 al legii din anul 1864 pentru înfiinţarea acestei prevedeau
,,cercetarea şi hotărârea socotelilor atingătoare de veniturile
tezaurului, casieriilor generale de judeţe, ale regiilor şi
administraţiilor contribuţiilor indirecte, precum şi cu încheierea
socotelilor atingătoare de cheltuieli făcute de toţi agenţii contabili”.
Înalta Curte de Conturi funcţiona cu o secţiune care avea drept
sarcină :
 examinarea şi controlul cheltuielilor ca şi cercetarea registrelor
datoriei publice şi a pensiilor;
Iar cea de-a doua secţiune se ocupa cu :
 cercetarea socotelilor de venituri şi credite, precum şi cu lichidarea
conturilor administrative generale, administraţiilor districtuale şi comunale;
Legea de organizare a Înaltei Curţi de Conturi promulgată în anul 1864,
a fost modificată de mai multe ori, mai întâi prin Decretul din 8 martie 1874,
prin care a fost extinsă competenţa acesteia, ca instanţă de jurisdicţie şi
asupra ,,conturilor de materii, valori şi materiale brute confecţionate şi de
consumaţie, precum şi asupra oricărei persoane, alta decât contabilul care,
fără autorizaţie legală, se amestecă în mânuirea banilor publici sau diferite
alte valori”.
O nouă organizare a Curţii de Conturi a fost aprobată prim promulgarea
Legii din 26-27 iulie 1923, prin care au fost aprobate modificări ce vizau atât
structura organizatorică cât şi competenţele de control şi jurisdicţionale ale
acesteia. În baza prevederilor acestei legi, Înalta Curte de Conturi a
funcţionat până în anul 1848 când, prin Decretul nr. 352 din 30 noiembrie,
Legea din 29 martie 1929 a fost abrogată.
Conform prevederilor Legii nr. 94 din 8 septembrie 1992, Curtea de
Conturi a fost definită ca organ suprem de control şi de jurisdicţie în
domeniul financiar.
23
Curtea de Conturi funcţionează pe lângă Parlamentul României, are
sediul în capitala ţării, iar în teritoriul îşi exercită funcţiile prin Camerele de
conturi judeţene.
Principalele modificări aduse Legii nr. 94 din 8 septembrie 1992 privind
organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi a României, în domeniul
controlului se referă la:
• eliminarea activităţii de control preventiv;
• restrângerea activităţii de control ulterior prin eliminarea din sfera
de activitate a acesteia a persoanelor juridice a care statul şi unităţile sale
administrative teritoriale participă cu mai puţin de 50% la formarea
capitalului social ca şi a celor care nu îşi îndeplinesc obligaţiile financiare
către stat.
Organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi a României are la bază
principiul independenţei conform căruia aceasta se supune numai legii,
programul său este independent şi în deplină autonomie, iar membrii săi se
bucură de inamovobilitate.
Curtea de Conturi a României, este formată dintr-un număr de 24 de
consilieri de conturi, aleşi de către Parlament pe baza principiului
independenţei. Curtea de Conturi a României este organizată pe secţii de
control şi jurisdicţie, colegii jurisdicţionale, camere de conturi judeţene şi
Secretariatul general. În cadrul Curţii de Conturi funcţionează Procurorul
general financiar şi procurorii financiari care îşi exercită atribuţiile pe lângă
Secţia de control ulterior, Secţia jurisdicţională, colegiile jurisdicţionale şi
camerele de conturi judeţene. Compartimentele funcţionale ale Curţii de
Conturi sunt organizate în cadrul Secretariatului general.
Secţia de control este compusă din consilieri de conturi şi din
controlori financiari, şi este condusă de către unul dintre consilieri care
îndeplineşte funcţia de preşedinte de secţie. Sfera activităţii realizată în
cadrul secţiei de control este formată din unităţile administrative teritoriale
ale statului, în calitate de persoane juridice de drept public, Banca Naţională
a României, regiile autonome, societăţilor comerciale la care statul, unităţile
administrative teritoriale, instituţiile publice sau regiile autonome, deţin
singure sau împreună integral sau mai mult de jumătate din capitalul social.
Conform prevederilor legale de înfiinţare controlul efectuat de Curtea
de Conturi poate fi extins şi la alte persoane juridice şi anume la cele care
beneficiază de garanţii guvernamentale pentru credite interne sau externe,
de subvenţii sau de alte forme de sprijin financiar din partea statului, precum
şi la cele care administrează, în baza unui contract de cesiune sau închiriere,
bunuri aparţinând domeniului public sau privat al statului.
Principalele obiective ale secţiei de control sunt de a efectua
verificarea conturilor de execuţie ale bugetului de stat, bugetului asigurărilor
sociale de stat, bugetelor locale, bugetelor fondurilor speciale şi ale fondurilor
de tezaur, precum şi al datoriei publice a statului.
24
Din punct de vedere structural Curtea de Conturi a României este
organizată pe divizii, iar în cadrul acestora pe direcţii funcţionale astfel:
Secţia jurisdicţională este instanţă de fond şi recurs, compusă din
consilieri de conturi şi condusă de către unul dintre aceştia, care îndeplineşte
funcţia de preşedinte de secţie. Secţia jurisdicţională judecă în primă instanţă
întâmpinările introduse împotriva deciziilor emise de către preşedinţii secţiilor
de control ale Curţii de Conturi, şi în primă şi ultimă instanţă conflictele de
competenţă între colegiile jurisdicţionale, precum şi cererile de strămutare a
cauzelor de la un colegiu jurisdicţional la altul.
Secţia jurisdicţională judecă în ultimă instanţă cererile de recurs
îndreptate împotriva încheierilor şi sentinţelor pronunţate de colegiile
jurisdicţionale, în calitate de instanţă de fond, ca şi recursurile în interesul
legii, declarate împotriva hotărârilor definitive ale colegiilor jurisdicţionale,
date în cazul plângerilor introduse împotriva încheierilor prin care au dispus
descărcarea din gestiune.
Colegiul jurisdicţional al Curţii de Conturi constituie instanţa de
fond, este compus din judecători financiari şi este condus de un preşedinte
de colegiu.
Colegiul jurisdicţional judecă şi hotărăşte, în primă instanţă cauze
privind plata de despăgubiri civile pentru pagube şi plata de amenzi, pentru
abateri cu caracter financiar comise de către administratori, gestionari sau
alte persoane supuse jurisdicţiei Curţii de Conturi.
Colegiul jurisdicţional mai judecă, tot în primă instanţă contestaţiile
făcute de administratori, gestionari sau de către alţi salariaţi împotriva actelor
de imputaţie pentru pagubele produse, în legătură cu formarea,
administrarea şi întrebunţarea resurselor financiare ale statului şi ale
sectorului public şi privat al statului.
Camerele de conturi judeţene sunt structuri locale care exercită
funcţiile de control ale Curţii de Conturi a României în unităţile administrativ-
teritoriale ale ţării. Camera de conturi judenţeană se compune din
compartimentul de control financiar, condus de un şef de compartiment în
structura căruia funcţionează controlori financiari, şi din Colegiul jurisdicţional
al Camerei, condus de un preşedinte de colegiu în cadrul căruia îşi
desfăşoară activitatea judecătorii financiari.
Colegiul jurisdicţional al Camerei de conturi judeţene, judecă în
primă instanţă cauza privind plata de despăgubiri civile pentru pagube şi
plata de amenzi pentru abateri cu caracter financiar la unităţi administrativ-
teritoriale şi instituţii publice de interes local, precum şi regiile autonome şi
societăţile comerciale cu capital majoritar sau integral de stat al căror sedii se
află în judeţul respectiv.
Procurorul general financiar şi procurorii financiari funcţionează
pe lângă Curtea de Conturi şi îşi exercită atribuţiile în concordanţă cu
sarcinile secţiilor de control, ale Colegiului jurisdicţional şi ale Camerei de
conturi judeţene. Secretariatul general al Curţii de Conturi este condus de un
25
secretar general, iar în structura sa funcţionează Direcţia studii, legislaţie,
metodologie şi documentare; Direcţia de informatică; Direcţia economică şi
administrativă, Serviciul resurselor umane; Serviciul relaţii externe şi protocol
şi Arhivă. Conducerea activităţilor desfăşurate de Curtea de Conturi este
realizată de Plen, Comitetul de conducere, preşedinte şi vicepreşedinţii numiţi
dintre consilierii de conturi.
Plenul Curţii de Conturi este format din cei 24 de consilieri de
conturi, membri ai Curţii de Conturi, îşi exercită atribuţiile numai dacă cel
puţin 2/3 din numărul membrilor săi sunt prezenţi iar hotărârile se adoptă cu
o majoritate de 3/4 din numărul celor prezenţi. Principalele atribuţii ale
Plenului Curţii de Conturi sunt de a aproba regulamentul de organizare şi
funcţionare al Curţii de Conturi şi a codului etic al profesiei, a statului de
funcţiuni şi programul de control financiar.
Comitetul de conducere este format din preşedinte şi vicepreşedinţii
Curţii de Conturi, preşedinţii de secţii şi cinci consilieri de conturi aleşi de
Plen, îşi exercită atribuţiile numai în prezenţa a cel puţin 2/3 din numărul
membrilor săi şi ia hotărâri cu o majoritate de cel puţin 3/4 din numărul celor
prezenţi.
Comitetul de conducere al Curţii de Conturi avizează organizarea şi
efectuarea acţiunilor de control solicitate prin hotărâri ale Camerei
Deputaţilor sau Senatului, sau a celor care nu au fost cuprinse în programul
anual de control aprobat de Plen. De asemenea, avizează înfiinţarea de către
Guvern sau ministere a unor organe de specialitate în structurile subordonate
acestora, aprobă lista cu posturile vacante din cadrul compartimentelor Curţii
de Conturi, posturile scoase la concurs şi condiţiile desfăşurării acestora şi
altele.
Preşedintele, vicepreşedinţii şi preşedinţii de secţii se numesc de către
Parlament, dintre consilierii de conturi aleşi de către aceştia. Personalul Curţii
de Conturi este format din consilieri de conturi, membri ai acesteia, controlori
financiari, judecători financiari, procurorul general financiar şi procurorii
financiari şi personalul de specialitate ( arhivari, grefieri, administratori etc).
Preşedintele reprezintă Curtea de Conturi şi asigură relaţiile acesteia cu
instituţiile şi autorităţile publice şi cu organismele naţionale şi internaţionale
de profil, coordonează activitatea instituţiei, convoacă şi prezintă şedinţele
plenului şi comitetului de conducere, numeşte şi revocă personalul Curţii de
Conturi, exercită acţiuni disciplinare pentru abateri ale judecătorilor financiari
şi procurorilor financiari şi aplică sancţiuni controlorilor financiari şi
personalului de specialitate.
În lipsa preşedintelui, atribuţiile acestuia se exercită de către unul
dintre vicepreşedinţii desemnat de către acesta. Dacă desemnarea nu este
posibilă atribuţiile preşedintelui se exercită de către cel mai în vârstă dintre
vicepreşedinţi.
Membrii Curţii de Conturi, în număr de 24, au calitatea de consilieri
de conturi, sunt numiţi pentru o perioadă de şase ani de către Parlamentul
26
României la propunerea Comisiei pentru buget, finanţe şi bănci a Camerei
Deputaţilor.
Condiţiile ce se cer îndeplinite de către o persoană pentru a candida la
funcţia de consilier de conturi, sunt studii superioare economice sau juridice,
vechime la minimum 15 ani în activităţi din domeniile economic sau juridic.
Înainte de a-şi începe mandatul membrii Curţii de Conturi depun în faţa
preşedinţilor celor două camere ale Parlamentului, Senatul şi Camera
Deputaţilor, un jurământ cu următorul text:
,, Jur să respect Constituţia şi celelalte legi ale ţării, să apăr interesele
României, ordinea de drept, drepturile şi libertăţile fundamentale ale
cetăţenilor, să-mi îndeplinesc cu onoare, conştiinţa şi fără părtinire atribuţiile
ce-mi revin ca membru al Curţii de Conturi.
Aşa să-mi ajute Dumnezeu”
Membrii Curţii de Conturi pe durata mandatului nu pot fi cercetaţi,

arestaţi sau trimişi în judecată penală sau contravenţională, decât la
solicitarea Procurorului general al României, cu aprobarea birourilor
permanente ale Camerelor Parlamentului, la propunerea comisiilor de
specialitate ale Senatului şi Camerei Deputaţilor.
Controlorii financiari sunt numiţi de preşedintele Curţii de Conturi pe
baza rezultatelor obţinute în urma concursului sau examenului de testare a
cunoştinţelor. După denumire, controlorilor financiari le este interzis să facă
parte din partide politice, să desfăşoare direct sau prin persoane interpuse
activităţi de comerţ, să participe la administrarea sau conducerea unor
societăţi comerciale sau civile şi să fie experţi sau arbitri desemnaţi de părţi
într-un arbitraj.
Funcţia de controlor financiar este incompatibilă cu orice altă funcţie
privată, cu excepţia celei didactice din învăţământul superior. Judecătorii
financiari şi procurorii financiari se numesc pe o durată de şase ani, de către
Preşedintele României, la propunerea Plenului Curţii de Conturi.
Membrii Curţii de Conturi, judecători financiari şi procurorii financiari
sunt obligaţi prin lege să îndeplinească funcţia încredinţată cu imparţialitate,
şi în respectul Constituţiei, să nu permită folosirea funcţiilor ce le deţin în
scop de reclamă comercială sau propagandă de orice fel so să-şi exprime
votul afirmativ sau negativ, abţinera de la vot nefiind permisă.
Membrii Curţii de Conturi, controlorilor financiari, judecătorilor financiari
şi procurorilor financiari le este interzis, prin lege, să facă parte din partidele
politice sau să desfăşoare activităţi publice cu caracter politic, să exercite
activtăţi de comerţ direct sau prin persoane interspuse, să participe la
administrarea sau conducerea unor activităţi comerciale sau civile, să fie
experţi sau arbitri desemnaţi de părţi într-un arbitraj.
CC îşi desfăşoară activitatea în mod autonom, în conformitate cu
dispoziţiile prevăzute în Constituţie şi în legea sa de organizare şi funcţionare.
27
În calitatea sa de instituţie supremă de audit, reprezintă România în
organizaţiile internaţionale din acest domeniu.
În unităţile administrativ-teritoriale, funcţiile CC se exercită prin
camerele de conturi judeţene şi a municipiului Bucureşti, structuri fără
personalitate juridică.
Conducerea CC se exercită de către Plenul acesteia, iar conducerea
executivă se exercită de către preşedinte, ajutat de doi vicepreşedinţi, care
sunt consilieri de conturi. Plenul CC se compune din membri, numiţi în
condiţiile legii de Parlament, care sunt consilieri de conturi.
În structura CC sunt cuprinse departamente, camere de conturi
judeţene şi a municipiului Bucureşti şi un Secretariat general.
Departamentele sunt conduse de către un consilier de conturi, care
îndeplineşte şi funcţia de şef de departament, numit de Plenul CC. În cadrul
departamentelor pot fi organizate direcţii, servicii, birouri şi compartimente
de specialitate.
Personalul de specialitate al CC are calitatea de auditor public extern.
Organizarea şi desfăşurarea activităţilor specifice CC, precum şi
valorificarea actelor rezultate din aceste activităţi, se efectuează potrivit
Regulamentului aprobat de Plenul CC.
În cadrul competenţelor prevăzute de lege, CC îşi exercită activităţile
specifice asupra următoarelor:
a) statul şi unităţile administrativ-teritoriale, în calitate de persoane
juridice de drept public, cu serviciile şi instituţiile lor publice, autonome sau
neautonome;
b) Banca Naţională a României;
c) regiile autonome;
d) societăţile comerciale la care statul, unităţile administrativ-teritoriale,
instituţiile publice sau regiile autonome deţin, singure sau împreună, integral
sau mai mult de jumătate din capitalul social;
e) organismele autonome de asigurări sociale sau de altă natură, care
gestionează bunuri, valori sau fonduri, într-un regim obligatoriu, în condiţiile
în care, prin lege sau prin statutele lor, se prevede acest lucru;
f) alte persoane care: beneficiază de garanţii guvernamentale pentru
credite, de subvenţii sau alte forme de sprijin financiar din partea statului, a
unităţilor administrativteritoriale, a altor instituţii publice; administrează, în
temeiul unui contract de concesiune sau închiriere, bunuri aparţinând
domeniului public sau privat al statului, ori al unităţilor administrativ-
teritoriale, administrează şi/sau utilizează fonduri publice, verificările urmând
a se efectua numai în legătură cu legalitatea administrării şi/sau utilizării
acestor fonduri;
CC exercita controlul execuţiei bugetului la: Camera Deputaţilor; Senat;
Administraţia Prezidenţială; Guvern; Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie; Curtea
Constituţională; Consiliul Legislativ şi Avocatul Poporului.
28
CC efectuează auditul financiar asupra următoarelor conturi de
execuţie:
a) contul general anual de execuţie a bugetului de stat;
b) contul anual de execuţie a bugetului asigurărilor sociale de stat;
c) conturile anuale de execuţie ale fondurilor speciale;
d) conturile anuale de execuţie ale bugetelor locale, ale municipiului
Bucureşti, ale judeţelor, ale sectoarelor municipiului Bucureşti, ale
municipiilor, oraşelor şi comunelor;
e) contul anual de execuţie a bugetului trezoreriei statului;
f) conturile anuale de execuţie ale bugetelor instituţiilor publice
autonome;
g) conturile anuale de execuţie ale bugetelor instituţiilor publice
finanţate integral sau parţial de la bugetul de stat, de la bugetul asigurărilor
sociale de stat, de la bugetele locale şi de la bugetele fondurilor speciale,
după caz;
h) conturile anuale de execuţie ale bugetelor instituţiilor publice
finanţate integral din venituri proprii;
i) contul general anual al datoriei publice a statului;
j) conturile anuale de execuţie a bugetului fondurilor externe
nerambursabile;
k) alte conturi de execuţie a unor bugete prevăzute de lege.
CC efectuează auditul performanţei utilizării resurselor financiare ale
statului şi ale sectorului public.
CC este singura autoritate abilitată să se pronunţe asupra datelor
înscrise în conturile de execuţie, menţionate anterior, prin certificarea
acurateţei şi fiabilităţii acestor date. În vederea îndeplinirii unor obligaţii în
domeniul auditului extern, ce revin României în calitate de stat membru al
Uniunii Europene, este organizată şi funcţionează Autoritatea de Audit
pentru fondurile nerambursabile acordate României de Uniunea Europeană.
Autoritatea de Audit este un organism independent, din punct de
vedere operaţional, faţă de CC şi faţă de celelalte autorităţi responsabile cu
gestionarea şi implementarea fondurilor comunitare nerambursabile. Ea are
structuri regionale, respectiv agenţii, autorităţi de management şi/sau
organisme intermediare care gestionează fondurile comunitare.
Autoritatea de Audit este singura autoritate naţională competentă să
efectueze audit public extern în conformitate cu legislaţia internaţională şi
naţională asupra fondurilor nerambursabile acordate României de UE.
Autoritatea de Audit este condusă de un preşedinte şi doi vicepreşedinţi
numiţi de către Parlament, dintre consilierii de conturi ai acesteia.
CC elaborează Raportul public anual pe care îl înaintează Parlamentului
şi care cuprinde observaţiile asupra conturilor de execuţie a bugetelor supuse
controlului său, concluziile degajate din controalele dispuse de Camera
Deputaţilor sau de către Senat, sau efectuate la regii autonome, societăţi
comerciale cu capital integral sau majoritar de stat şi la celelalte persoane
29
juridice supuse controlului acestei autorităţi, încălcările de lege constatate şi
măsurile de tragere la răspundere luate.
Camerele de conturi judeţene înaintează, la autorităţile publice
deliberative ale unităţilor administrativ-teritoriale, rapoartele anuale
referitoare la finanţele publice locale.
De asemenea, CC poate înainta Parlamentului, sau prin camerele de
conturi judeţene, autorităţilor publice deliberative ale unităţilor administrativ
teritoriale, rapoarte pe domeniile în care este competentă, ori de câte ori
consideră necesar.
a. Care sunt structurile specifice Curţii de Conturi. (timp de lucru :

10 minute)
………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………
b. Care sunt atribuţiile Curţii de Conturi. (timp de lucru : 20

minute)
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
c. Cum se exercită controlul financiar de către stat. (timp de lucru :

10 minute)
………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………
30
d. Cum se exercită controlul financiar de către Curtea de Conturi.
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
Rezumat
Curtea de Conturi (CC) exercită controlul asupra modului de formare,
de administrare şi de întrebuinţare a resurselor financiare ale statului şi ale
sectorului public. Funcţia de control a CC se realizează prin proceduri de
audit public extern, prevăzute în standardele proprii de audit, elaborate în
conformitate cu standardele de audit internaţionale, general acceptate.
Controlul exercitat de Curtea de Conturi, este un control financiar
ulterior extern asupra modului de formare, administrare şi întrebuinţare a
resurselor financiare ale statului şi ale sectorului public, precum şi asupra
modului de gestionare a patrimoniului public şi privat al statului şi al unităţilor
administrativ-teritoriale.
31
ORGANIZAREA ŞI EXERCITAREA ACTIVITĂŢII DE CONTROL
FINANCIAR AL STATULUI ÎN SFERA DE ACŢIUNE A
EXECUTIVULUI
5.1. Direcţia Generală Antifraudă Fiscală

5.2. Direcţia Generală a Vămilor
 Să cunoască structurile specifice controlului financiar din
sfera executivului
 Să cunoască atribuţiile specifice structurilor din sfera
executivului
 Să cunoască operaţionalizarea controlului financiar prin
Ministerul Finanţelor Publice şi organismele sale la nivel
local
 Să cunoască operaţionalizarea controlului financiar prin
Agenţia Naţională de Administrare Fiscală
 Să cunoască obiectivele controlului exercitat de către stat
1. *** OUG nr. 74/2013 privind unele măsuri pentru îmbunătăţirea şi
reorganizarea activităţii Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, precum şi
pentru modificarea şi completarea unor acte normative
2. *** Legea nr. 144/2014 pentru aprobarea Ordonanței de Urgență
a Guvernului nr. 74/2013 privind unele măsuri pentru îmbunătăţirea şi
reorganizarea activităţii Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, precum şi
pentru modificarea şi completarea unor acte normative
3. *** HG nr. 520/2013 privind organizarea şi funcţionarea Agenţiei
Naţionale de Administrare Fiscală
4. V. Munteanu, Controlul financiar-contabil la întreprinderi şi instituţii
publice – teorie şi practică, Editura Universitaria, Bucureşti, 2012
5. *** - Manualul de control financiar preventiv, Ministerul Finanţelor
Publice, 2010, www.mfinante.ro
32
În sfera de acţiune a executivului, activitatea de control financiar
contabil este organizată pe structuri distincte care funcţionează atât în cadrul
Ministerului Finanţelor Publice, ca organ central care are şi atribuţii de control
şi care pune în aplicare politica guvernamentală în domeniul financiar, cât şi
în cadrul guvernului însuşi.
Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, s-a reorganizat ca
urmare a fuziunii prin absorbţie şi preluarea activităţii Autorităţii Naţionale a
Vămilor şi prin preluarea activităţii Gărzii Financiare, instituţie publică care s-a
desfiinţat.
Preluarea personalului Autorităţii Naţionale a Vămilor în cadrul Agenţiei
sau în structurile subordonate, după caz, s-a realizat în limita numărului de
posturi aprobat, în condiţiile legii.
Personalul din cadrul Autorităţii Naţionale a Vămilor este încadrat pe
funcţii publice generale sau specifice, în limita numărului de posturi aprobat
pentru Agenţie - aparat propriu şi structuri subordonate, în condiţiile legii.
În cadrul Agenţiei s-a înfiinţat Direcţia generală antifraudă
fiscală, structură fără personalitate juridică, cu atribuţii de prevenire şi
combatere a actelor şi faptelor de evaziune fiscală şi fraudă fiscală şi vamală.
5.1. Direcţia Generală Antifraudă Fiscală
Direcţia Generală Antifraudă Fiscală este coordonată de un

vicepreşedinte, cu rang de subsecretar de stat, numit prin decizie a prim-
ministrului, şi condusă de un inspector general antifraudă, ajutat de
inspectori generali adjuncţi antifraudă.
În cadrul structurii centrale a Direcţiei generale antifraudă fiscală
funcţionează pe lângă structurile de prevenire şi control Direcţia de
combatere a fraudelor, care acordă suport tehnic de specialitate procurorului
în efectuarea urmăririi penale în cauzele având ca obiect infracţiuni
economico-financiare. În acest scop inspectorii antifraudă din cadrul acestei
direcţii sunt detaşaţi în cadrul parchetelor, în condiţiile legii, pe posturi de
specialişti.
În exercitarea atribuţiilor de serviciu, inspectorii antifraudă din cadrul
Direcţiei de combatere a fraudelor efectuează, din dispoziţia procurorului:
a) constatări tehnico-ştiinţifice, care constituie mijloace de probă, în
condiţiile legii;
b) investigaţii financiare în vederea indisponibilizării de bunuri;
c) orice alte verificări în materie fiscală dispuse de procuror.
Funcţiile utilizate de Direcţia generală antifraudă fiscală în realizarea
atribuţiilor stabilite de lege sunt funcţii publice specifice de inspector
antifraudă şi funcţii publice generale.
Personalul care ocupă funcţii publice de inspector antifraudă are
drepturi şi îndatoriri specifice de serviciu care se stabilesc prin statut special,
aprobat prin lege.
33
Personalul care ocupă funcţii publice de inspector antifraudă
beneficiază de toate drepturile prevăzute de lege pentru funcţionarii publici.
Prin hotărâre a Guvernului se vor stabili modul de constituire şi criteriile de
repartizare a unui fond de stimulente salariale pe seama sumelor atrase
suplimentar la bugetul de stat din activitatea desfăşurată.
Poate fi numită în funcţia de inspector antifraudă persoana care
îndeplineşte condiţiile prevăzute la alin. (5) “Numirea personalului
antifraudă se face pe bază de concurs sau examen, începând cu data intrării
în vigoare a hotărârii Guvernului prevăzute la art. 13 alin. (1) “Organizarea,
modul de funcţionare, numărul de posturi al Agenţiei, inclusiv cele aferente
structurii antifraudă, precum şi alte aspecte determinate de aplicarea
măsurilor de reorganizare prevăzute de prezenta ordonanţă de urgenţă se
reglementează prin hotărâre a Guvernului în termen de 30 de zile de la data
intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă.” , organizat potrivit
regulamentului aprobat prin hotărâre a Guvernului. Preşedintele şi
vicepreşedintele comisiilor de concurs sau de examen vor fi vicepreşedintele
Agenţiei care coordonează Direcţia generală antifraudă fiscală şi inspectorul
general antifraudă.”, şi alin.(7) Ocuparea funcţiilor publice în cadrul
structurii antifraudă se face cu respectarea următoarelor condiţii minime:
a) absolvirea de studii universitare de licenţă cu diplomă, respectiv
studii superioare, juridice sau economice, de lungă durată, cu diplomă de
licenţă ori echivalentă;
b) promovarea evaluărilor psihologice complexe, organizate prin
intermediul unităţilor specializate acreditate în condiţiile legii;
c) promovarea evaluărilor de integritate, inclusiv prin evaluarea
personalului Direcţiei generale antifraudă fiscală din punct de vedere
psihologic şi al comportamentului simulat, de către personal sau cabinete de
specialitate, autorizate în condiţiile legii.
Inspectorii antifraudă, cu excepţia celor din cadrul Direcţiei de
combatere a fraudelor, execută:
• operaţiuni de control curent;
Controlul curent se execută operativ şi inopinat, pe baza legitimaţiei de
control, a insignei şi a ordinului de serviciu permanent.
• operaţiuni de control tematic;
Controlul tematic se execută de către inspectorii antifraudă în baza
legitimaţiei de control, a insignei şi a ordinului de control tematic prin care se
stabilesc obiectivele de verificat, entităţile supuse controlului, perioada
asupra căreia se efectuează verificarea, durata şi momentul declanşării
controlului.
Personalul Agenţiei care ocupă funcţii publice de inspector antifraudă
poartă în timpul serviciului, uniformă, însemne distinctive, ecusoane şi, după
caz, armament şi alte mijloace tehnice utilizate ca mijloc individual de
apărare, protecţie şi comunicare, care se atribuie gratuit. Armamentul,
uniforma şi celelalte dotări prevăzute de prezenta hotărâre pot fi utilizate
34
numai în timpul exercitării atribuţiilor de serviciu, în condiţiile prevăzute în
regulamentul de organizare şi funcţionare. În anumite situaţii, în realizarea
atribuţiilor de serviciu, inspectorii antifraudă pot îmbrăca ţinuta civilă.
Personalul prevazut este în permanenţă la dispoziţia serviciului.
Dotarea cu armament se face în conformitate cu dispoziţiile legale
privind regimul armelor şi muniţiilor. Armamentul se poate asigura atât prin
achiziţii publice, cât şi prin redistribuire, cu titlu gratuit, de la alte instituţii
autorizate, pe baza protocoalelor încheiate în condiţiile legii, în măsura
disponibilităţilor, cu condiţia predării acestuia în perfectă stare fizică şi de
funcţionare tehnică şi fiabilitate.
Până la asigurarea condiţiilor materiale şi financiare pentru dotările
prevăzute precum şi până la expirarea duratei de serviciu a echipamentului,
personalul Direcţiei generale antifraudă fiscală utilizează dotările existente
sau alte echipamente puse la dispoziţie pe bază de redistribuire.
ANAF exercită atribuţii de control privind combaterea evaziunii fiscale
prin îmbunătăţirea eficienţei activităţii de inspecţie fiscală, combaterea
fraudei multinaţionale, controlul preţurilor de transfer şi combaterea fraudei
intracomunitare.
De asemenea, exercită atribuţii cu privire la prevenirea evaziunii în faza
de colectare prin îmbunătăţirea metodologiei de dispunere şi aducere la
îndeplinire în mod operativ a măsurilor asigurătorii; îmbunătăţirea colaborării
cu Ministerul Afacerilor Interne în vederea accesării bazei de date pentru
identificarea operativă a proprietăţilor imobiliare, precum şi a mijloacelor de
transport în scopul instituirii măsurilor asigurătorii sau executării, după caz şi
implementarea operaţiunii de poprire electronică a disponibilităţilor băneşti
aflate în conturile bancare deschise de debitori la băncile comerciale.
Direcţia Generală Antifraudă Fiscală (DGAF) exercită atribuţii de
prevenire şi combatere a actelor şi faptelor de evaziune fiscală şi vamală,
astfel:
a) efectuează controale în toate spaţiile în care se produc, se
depozitează sau se comercializează bunuri şi servicii ori se desfăşoară
activităţi care cad sub incidenţa actelor normative naţionale, inclusiv
transpuse din legislaţia comunitară, în vigoare cu privire la prevenirea,
descoperirea şi combaterea oricăror acte şi fapte care sunt interzise de
acestea;
b) verifică, în condiţiile legii, respectarea reglementărilor legale privind
circulaţia mărfurilor pe drumurile publice, pe căi ferate şi fluviale, în porturi,
gări, autogări, aeroporturi, interiorul zonelor libere, în vecinătatea unităţilor
vamale, antrepozite, precum şi în alte locuri în care se desfăşoară activităţi
economice;
c) verifică legalitatea activităţilor desfăşurate, existenţa şi autenticitatea
documentelor justificative în activităţile de producţie şi prestări de servicii ori
pe timpul transportului, depozitării şi comercializării bunurilor şi să aplice
sigilii pentru asigurarea integrităţii bunurilor;
35
d) dispune măsuri cu privire la confiscarea, în condiţiile legii, a
bunurilor a căror fabricaţie, depozitare, transport sau desfacere este ilicită,
precum şi a veniturilor realizate din activităţi comerciale ori prestări de
servicii nelegale şi să ridice documentele financiar‐contabile şi de altă natură
care pot servi la dovedirea contravenţiilor sau, după caz, a infracţiunilor;
e) dispune luarea măsurilor asigurătorii ori de câte ori există pericolul
ca debitorul să se sustragă de la urmărire sau să îşi ascundă, să îşi
înstrăineze ori să îşi risipească patrimoniul, iar dacă în desfăşurarea activităţii
specifice constată împrejurări privind săvârşirea unor fapte prevăzute de
legea penală în domeniul evaziunii fiscale, să sesizeze organele de urmărire
penală;
f) legitimează şi stabileşte identitatea administratorilor entităţilor
controlate, precum şi a oricăror persoane implicate în săvârşirea faptelor de
fraudă şi evaziune fiscală şi vamală constatate şi să solicite acestora explicaţii
scrise, după caz;
g) reţine documente, solicită copii certificate de pe documentele
originale, să preleveze probe, eşantioane, mostre şi alte asemenea
specimene şi să solicite efectuarea expertizelor tehnice necesare finalizării
actului de control;
h) constată contravenţiile şi aplică sancţiunile corespunzătoare, potrivit
competenţelor prevăzute de lege;
i) aplică măsurile prevăzute de normele legale, verifică din punct de
vedere fiscal, documentează, întocmeşte acte de control operativ planificat
sau inopinat privind rezultatele verificărilor, aplică măsurile prevăzute de
normele legale şi sesizează organele competente în vederea valorificării
constatărilor;
j) opreşte mijloacele de transport, în condiţiile legii, pentru verificarea
documentelor de însoţire a bunurilor şi a persoanelor transportate;
k) solicită, în condiţiile legii, date sau, după caz, documente, de la orice
entitate privată şi/sau publică, în scopul instrumentării şi fundamentării
constatărilor cu privire la săvârşirea unor fapte care contravin legislaţiei în
vigoare în domeniul financiar fiscal şi vamal;
l) efectuează verificări necesare prevenirii şi descoperirii faptelor de
fraudă, de evaziune fiscală şi vamală;
m) efectuează operaţiuni de control tematic.
În cadrul Direcţiei Generale Antifraudă Fiscală funcţionează, pe lângă
structurile de prevenire şi control şi Direcţia de combatere a fraudelor, care
acordă suport tehnic de specialitate procurorului în efectuarea urmăririi
penale în cauzele având ca obiect infracţiuni economico-financiare.
Inspectorii antifraudă, cu excepţia celor din cadrul Direcţiei de
combatere a fraudelor exercită următoarele operaţiuni de control:
a) operaţiuni de control curent, se execută operativ şi inopinat, pe baza
legitimaţiei de control, a insignei şi a ordinului de serviciu permanent;
36
b) operaţiuni de control tematic, se execută în baza legitimaţiei de
control, a insignei şi a ordinului de control tematic prin care se stabilesc
obiectivele de verificat, entităţile supuse controlului, perioada asupra căreia
se efectuează verificarea, durata şi momentul declanşării controlului.
Inspectorii antifraudă din cadrul Direcţiei de combatere a fraudelor
efectuează, din dispoziţia procurorului: constatări tehnico-ştiinţifice, care
constituie mijloace de probă, în condiţiile legii, investigaţii financiare în
vederea indisponibilizării de bunuri şi orice alte verificări în materie fiscală
dispuse de procuror.
5.2. Direcţia Generală a Vămilor
Direcţia Generală a Vămilor este condusă de un director general,

aflat în subordinea vicepreşedintelui Agenţiei care coordonează Direcţia
generală antifraudă fiscală. Vicepreşedintele Agenţiei care are în subordine
Direcţia generală a vămilor reprezintă autoritatea vamală în raporturile cu
autorităţile şi instituţiile publice, cu operatorii economici, cu celelalte
persoane juridice şi fizice, precum şi cu orice alte organisme din ţară sau din
străinătate şi răspunde în faţa preşedintelui Agenţiei sau a ministrului
finanţelor publice, după caz, pentru întreaga activitate a sistemului vamal.
Direcţia generală a vămilor coordonează, îndrumă şi controlează
activitatea direcţiilor regionale vamale, a birourilor vamale de interior şi a
birourilor vamale de frontieră. Birourile vamale de interior se organizeaza si
functioneaza in subordinea directiile regionale vamale .
Funcţiile publice de execuţie specifice utilizate în cadrul Agenţiei, pentru
birourile vamale de frontieră şi de interior sunt următoarele:
 funcţii publice de execuţie din clasa I: inspector vamal;
 funcţii publice de execuţie din clasa a II-a: agent vamal;
 funcţii publice de execuţie din clasa a III-a: controlor vamal.
Funcţiile publice specifice de conducere sunt:
 şef birou vamal;
 şef adjunct birou vamal;
 şef de tură.
H.G. nr.1523/2004 cuprinde Regulamentul privind modelul uniformei
de serviciu, însemnele distinctive şi accesoriile care însoţesc portul acesteia,
durata normată de utilizare, condiţiile de acordare şi personalul vamal care
beneficiază de uniformă.
Personalul din cadrul Agenţiei, care are calitatea de funcţionar public,
beneficiază de toate drepturile şi are obligaţiile prevăzute de Legea nr.
188/1999, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
Direcţia Generală a Vămilor (DGV) funcţionează ca direcţie generală în
cadrul ANAF, având ca principală misiune aplicarea politicii vamale şi în
domeniul accizelor.
DGV îndeplineşte, în principal, următoarele atribuţii:
37
a) aplică, în domeniul vamal şi pentru accize, măsurile specifice
rezultate din programele guvernamentale şi din reglementările vamale pentru
accize şi alte dispoziţii aplicabile mărfurilor aflate sub supraveghere vamală şi
fiscală;
b) urmăreşte şi supraveghează respectarea reglementărilor vamale pe
teritoriul ţării şi exercită controlul specific, potrivit legislaţiei în vigoare;
c) aplică prevederile Tarifului vamal şi altor acte normative referitoare
la acesta;
d) aplică prevederile legale prin care se transpun directivele CE privind
originea preferenţială şi nepreferenţială a mărfurilor şi elaborează
metodologii pentru aplicarea acestor reguli;
e) asigură aplicarea prevederilor cu caracter vamal din acordurile,
convenţiile şi tratatele internaţionale la care România este parte;
f) urmăreşte aplicarea corectă a regulilor generale de interpretare a
Nomenclaturii sistemului armonizat şi de evaluare în vamă a mărfurilor,
precum şi a prevederilor actelor normative referitoare la taxele vamale, taxa
pe valoarea adăugată, accize şi alte drepturi vamale;
g) acţionează pentru îndeplinirea programelor privind integrarea
vamală europeană;
h) verifică modul de declarare, de către titularul operaţiunii vamale sau
de către reprezentantul său, a drepturilor de import şi a altor drepturi legal
datorate, reprezentând impozite şi taxe care, potrivit legii, sunt în atribuţia
autorităţii vamale; încasează şi virează aceste drepturi; stabileşte diferenţele
şi asigură încasarea, rambursarea sau remiterea acestora;
i) controlează mijloacele de transport încărcate cu mărfuri de import,
export sau aflate în tranzit, precum şi bagajele însoţite ori neînsoţite ale
călătorilor care trec frontiera şi verifică legalitatea şi regimul vamal al
acestora; reţine, în vederea confiscării, mărfurile care fac obiectul unor
abateri de la legislaţia vamală;
j) efectuează investigaţii, supravegheri şi verificări, potrivit
reglementărilor legale în vigoare, în cazurile în care sunt semnalate situaţii de
încălcare a legislaţiei vamale de către persoanele fizice şi juridice; verifică
registre, corespondenţa şi alte forme de evidenţă, are dreptul de a cere
oricărei persoane fizice sau juridice să prezinte documentaţia şi informaţiile
privind operaţiile vamale;
k) exercită controlul ulterior, conform reglementărilor vamale;
l) organizează şi execută controlul respectării prevederilor legale privind
supravegherea mişcării produselor accizabile pe teritoriul naţional;
m) propune măsuri cu privire la îmbunătăţirea activităţii de colectare şi
încasare a accizelor şi de întărire a capacităţii de control, în închiderea
circuitelor mişcării produselor accizabile;
n) întreprinde măsurile speciale privind supravegherea producţiei,
importului şi circulaţiei produselor accizabile, conform prevederilor Codului
fiscal;
38
o) controlează, în condiţiile legii, mijloacele de transport încărcate sau
susceptibile a fi încărcate cu produse accizabile aflate în mişcare
intracomunitară, verifică îndeplinirea condiţiilor legale cu privire la circulaţia
intracomunitară de produse accizabile; verifică, în condiţiile legii, pe timp de
zi şi de noapte, clădiri, depozite, terenuri, sedii şi alte obiective şi poate
preleva probe, în vederea identificării şi expertizării produselor accizabile;
p) constată şi sancţionează faptele ce constituie contravenţii, potrivit
reglementărilor fiscale referitoare la regimul produselor accizabile şi reţine, în
vederea confiscării, mărfurile care fac obiectul contravenţiei;
q) efectuează investigaţii, supravegheri şi verificări, potrivit
reglementărilor în vigoare, în cazurile în care sunt semnalate situaţii de
încălcare a legislaţiei fiscale privind accizele;
r) efectuează inspecţia fiscală în domeniul produselor accizabile;
s) organizează şi aplică măsuri de supraveghere fiscală şi efectuează
controlul respectării prevederilor legale, naţionale şi comunitare, în cazul
deplasării pe teritoriul naţional a produselor accizabile;
t) îndeplineşte atribuţiile prevăzute de reglementările fiscale privind
procedura de gestionare a documentelor administrative de însoţire, întocmite
în cazul deplasării produselor accizabile în regim suspensiv etc.
a. Care sunt structurile cu atribuţii de control financiar din sfera

executivului. (timp de lucru : 10 minute)
………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………
b. Prezentaţi caracteristicile DGAF. (timp de lucru : 10 minute)
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
39
c. Prezentaţi caracteristicile DGV. (timp de lucru : 10 minute)
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
d. Cum se exercită controlul financiar de către Ministerul Finanţelor

Publice şi organismele sale la nivel local. (timp de lucru : 20
minute)
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
Rezumat
MFP funcţionează ca organ de specialitate al administraţiei publice
centrale, cu rol de sinteză, în subordinea Guvernului, aplicând Strategia şi
Programul de guvernare în domeniul finanţelor publice.
Agenţia Naţională de Administrare Fiscală (ANAF) este instituţie publică
cu personalitate juridică organizată ca organ de specialitate al administraţiei
publice centrale şi care funcţionează în subordinea MFP.
ANAF are misiunea de a asigura resursele pentru cheltuielile publice ale
societăţii prin colectarea şi administrarea eficace şi eficientă a impozitelor,
contribuţiilor şi a altor sume datorate bugetului general consolidat, precum şi
de a furniza informaţiile fiscale necesare conturării politicii economice a
Guvernului.
Ministerul Finanţelor Publice, ca organ central al puterii executive care
pune în practică programul guvernului în domeniul financiar, are ca principale
obiective administrarea generală a finanţelor publice, stimularea desfăşurării
activităţii economice pe criterii de eficienţă şi echilibru economic şi, nu în
ultimul rând, exercitarea, prin structurile specializare ale sale, controlului şi
supravegherii financiare a instituţiilor de stat, a regiilor autonome şi a
societăţilor comerciale. Astfel de instituţii specifice sunt DGAF şi DGV.
40
ORGANIZAREA ŞI EXERCITAREA CONTROLULUI FINANCIAR
PROPRIU
6.1. Controlul intern la instituţiile publice

6.2. Controlul intern la societăţi
 Să cunoască obiectivele organizării controlului intern la
entităţile economice
 Să cunoască modul de organizare şi exercitare a
controlului financiar la instituţiile publice
 Să cunoască modul de organizare şi exercitare a
controlului financiar la nivelul societăţilor
 Să cunoască activităţile specifice controlului financiar
propriu
 Să cunoască atribuţiile personalului implicat în exercitarea
controlului financiar propriu
1. I. Bostan, Controlul financiar al afacerilor, Editura Universul Juridic,
Bucureşti, 2010
2. I. Florea, I. C. Macovei, R. Florea, Controlul economic, financiar şi
gestionar, Editura CECCAR, Bucureşti, 2007
3. V. Munteanu, Controlul financiar-contabil la întreprinderi şi instituţii publice
– teorie şi practică, Editura Universitaria, Bucureşti, 2012
41
6.1. Controlul intern la instituţiile publice
Entitatea publică este reprezentată de autoritatea publică, instituţia

publică, compania/societatea naţională, regia autonomă, societatea
comercială la care statul sau o unitate administrativ-teritorială este acţionar
majoritar, cu personalitate juridică care utilizează/administrează fonduri
publice şi/sau patrimoniu public.
Fondurile publice reprezintă sumele alocate din bugetul de stat.
bugetele locale, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele fondurilor
speciale, bugetul trezoreriei statului, fondurile provenite din credite externe
contractate sau garantate de stat.
Analizând conceptul de control, constatăm că acesta este
un atribut al managementului, o funcţie a conducerii, un mijloc de
cunoaştere a realităţii şi de corectare a erorilor.
Sensul cel mai comun asociat controlului este acela de „verificare",
care frecvent se asociază cu activitatea de cunoaştere şi permite
managementului să coordoneze activităţile din cadrul organizaţiei într-un mod
cât mai economic şi eficient.
Controlul, din punct de vedere al misiunii sale este o componentă
intrinsecă a managementului, este o activitate umană specifică, care serveşte
atât conducerii, terţilor parteneri de afaceri cât şi autorităţilor publice şi chiar
populaţiei.
Controlul a evoluat şi evoluează continuu prin apariţia altor şi altor
tipologii de control, datorită mediului în care funcţionează şi care se află. la
rândul său. într-o continuă mişcare, prin perfecţionarea relaţiilor economice şi
permanenta evoluţie a economiei de piaţă.
Prin control intern este definit ansamblul formelor de control
exercitate la nivelul unei entităţi publice, inclusiv auditul intern, stabilite de
conducere în concordanţă cu obiectivele acesteia şi cu reglementările legale.
în vederea asigurării administrării fondurilor în mod economic, eticient şi
eficace.
Obiectivele generale ale controlului intern:
* realizarea, la un nivel corespunzător de calitate, a atribuţiilor
instituţiilor publice, stabilite în concordanţă cu propria lor misiune, în condiţii
de regularitate, eficacitate, economicitate şi eficienţă:
* protejarea fondurilor publice împotriva pierderilor datorate erorii,
risipei, abuzului sau fraudei;
* respectarea legii, a reglementărilor şi deciziilor conducerii;
* dezvoltarea şi întreţinerea unor sisteme de colectare, stocare,
prelucrare, actualizare şi difuzare a datelor şi informaţiilor financiare şi de
conducere, precum şi a unor sisteme şi proceduri de informare publică
adecvată prin rapoarte periodice.
42
Conducătorul instituţiei publice trebuie să asigure elaborarea,
aprobarea, aplicarea şi perfecţionarea structurilor organizatorice,
reglementărilor metodologice, procedurilor şi criteriilor de evaluare, pentru a
satisface cerinţele generale şi specifice de control intern.
Cerinţele generale şi specifice privind exercitarea controlului intern la
nivelul instituţiilor publice, sunt în principal, următoarele;
a) cerinţe generale
• asigurarea îndeplinirii obiectivelor generale prin evaluarea
sistematică şi menţinerea la un nivel considerai acceptabil a riscurilor asociate
structurilor, programelor, proiectelor sau operaţiunilor:
• asigurarea unei atitudini cooperante a personalului de conducere şi de
execuţie, acesta având obligaţia să răspundă în orice moment solicitărilor
conducerii şi să sprijine efectiv controlul intern;
• asigurarea integrităţii şi competenţei personalului de conducere şi de
execuţie, a cunoaşterii şi înţelegerii de către acesta a importanţei şi rolului
controlului intern;
• stabilirea obiectivelor specifice ale controlului intern, astfel încât acestea
să fie adecvate, cuprinzătoare, rezonabile şi integrate misiunii instituţiei şi
obiectivelor de ansamblu ale acesteia:
• supravegherea continuă de către personalul de conducere a tuturor
activităţilor şi îndeplinirea de către personalul de conducere a obligaţiei de
a acţiona corectiv, prompt şi responsabil ori de câte ori se constată
încălcări ale legalităţii şi regularităţii în efectuarea unor operaţiuni sau în
realizarea unor activităţi în mod neeconomic, ineficace sau ineficient.
b) cerinţe specifice:
• reflectarea în documente scrise a organizării controlului intern, a tuturor
operaţiunilor instituţiei şi a tuturor evenimentelor semnificative, precum şi
înregistrarea şi păstrarea în mod adecvat a documentelor, astfel încât
acestea să fie disponibile cu promptitudine pentru a fi examinate de către
cei în drept:
• înregistrarea de îndată şi în mod corect a tuturor operaţiunilor şi
evenimentelor semnificative;
• asigurarea aprobării şi efectuării operaţiunilor exclusiv de către persoane
special împuternicite în acest sens:
• separarea atribuţiilor privind efectuarea de operaţiuni între persoane, astfel
încât atribuţiile de aprobare, control şi înregistrare să fie. într-o măsură
adecvată. încredinţate unor persoane diferite:
• asigurarea unei conduceri competente la toate nivelurile;
• accesarea resurselor şi documentelor numai de către persoane îndreptăţite şi
responsabile în legătură cu utilizarea şi păstrarea lor.
6.2. Controlul intern la societăţi
Obiectivele controlului financiar de gestiune

43
Controlul financiar de gestiune, ca formă a controlului financiar propriu,
este controlul financiar ulterior care urmăreşte respectarea dispoziţiilor legale
cu privire la gestionarea şi gospodărirea mijloacelor materiale şi băneşti pe
baza documentelor înregistrate în evidenţa tehnico-operativă şi în
contabilitate.
Controlul financiar de gestiune are ca obiectiv principal, care se
detaliază în funcţie de specificul activităţii, respectarea normelor legale, cu
privire la:
* existenţa, integritatea, păstrarea şi paza bunurilor şi valorilor de orice
fel şi deţinute sub orice titlu;
* utilizarea valorilor materiale, declasarea şi casarea de bunuri;
* efectuarea. în numerar sau prin cont, a încasărilor şi plăţilor, în lei şi
valută, de orice natură, inclusiv a salariilor şi a reţinerilor din acestea şi a altor
obligaţii faţă de salariaţi;
* întocmirea şi circulaţia documentelor primare şi de evidenţă tehnic-
operativă şi contabilă.
Organizarea şi exercitarea controlului financiar de gestiune

Controlul financiar de gestiune se organizează la:
• ministere, departamente, alte organe centrale de stal şi organe locale,
pentru controlul patrimoniului propriu, veniturilor realizate şi cheltuielilor
efectuate de instituţiile de stat subordonate, din creditele bugetare alocate,
precum şi asupra legalităţii şi eficienţei cheltuielilor efectuate de către regiile
autonome din profilul lor de activitate:
• regii autonome, pentru controlul gestiunilor proprii, precum şi al uzinelor,
fabricilor, atelierelor, serviciilor, sucursalelor şi altor subunităţi din structura
lor organizatorică.
Controlul financiar de gestiune funcţionează în compartiment distinct în
subordinea directă a ordonatorului de credite ori a înlocuitorului de drept al
acestuia în cadrul ministerelor, departamentelor, altor organe centrale de stat
şi organe locale şi a directorului general în cazul regiilor autonome. Se
efectuează de salariaţii eu studii economice superioare sau medii în funcţie de
volumul şi complexitatea gestiunilor, încadraţi in compartimentul de control
cu sarcini exclusive de efectuare a controlului la termene şi în condiţii legale.
Normele legale în vigoare prevăd o serie de obligaţii şi răspunderi,
astfel: la cererea organelor de control financiar de gestiune, conducerile şi
salariaţii unităţilor supuse controlului au obligaţia:
* să pună la dispoziţie registrele, corespondenţa, actele, piesele
justificative şi alte documente necesare controlului;
* să prezinte pentru control valorile de orice fel pe care le gestionează
sau pe care le au în păstrare, care intră sub incidenţa controlului;
* să elibereze. în condiţii legale, documentele solicitate în original sau
copii certificate;
* să dea informaţii şi explicaţii verbale şi scrise în legătură cu
44
problemele care formează obiectul controlului:
* să semneze, eu sau tară obiecţii, actele de control şi sâ comunice la
termenele fixate modul de aplicare a măsurilor stabilite în urma controlului;
* să asigure sprijinul şi condiţiile necesare bunei desfăşurări a
controlului şi să-şi dea concursul pentru clarificarea constatărilor.
Constatarea acestor contravenţii şi aplicarea sancţiunilor se fac de
organele de control financiar de stat şi de organele de control financiar de
gestiune ale unităţilor la care se organizează şi exercită controlul financiar
propriu.
Organele de control financiar de gestiune consemnează constatările în
acte de control bilaterale (procese-verbale sau note de constatare), cu
indicarea prevederilor legale încălcate şi stabilirea exactă a consecinţelor
economice, financiare, patrimoniale, a persoanelor vinovate, precum şi a
măsurilor luate în timpul controlului şi a celor stabilite a se lua în continuare.
Pentru abaterile constatate se solicită note explicative scrise de la persoanele
vinovate şi se controlează apărările formulate.
Controlul financiar de gestiune se exercită cel puţin o dată pe an. în
cazul unităţilor şi gestiunilor materiale reduse ca volum, conducătorii unităţilor
pot aproba ca acestea să fie controlate la o perioadă mai mare de un an, dar
nu mai târziu de o dată la doi ani.
Controlul se efectuează în totalitate sau prin sondaj în raport de
volumul, valoarea şi natura bunurilor, tentaţiile şi posibilităţile de sustrageri,
condiţiile de păstrare şi gestionare, precum şi de frecvenţa abaterilor
constatate anterior, cuprinzându-se un număr reprezentativ de repere şi
documente care să permită tragerea unor concluzii temeinice asupra
respectării actelor normative din domeniul financiar, contabil şi gestionar. în
cazul constatării de pagube, controlul se extinde asupra întregii perioade în
care. legal, pot ti luate măsuri de recuperare a acestora şi de tragere la
răspundere a persoanelor vinovate.
Persoanele împuternicite să exercite controlul financiar de gestiune

trebuie să îndeplinească aceleaşi condiţii cerute de lege pentru cele
împuternicite să exercite controlul financiar preventiv.
Activitatea de control financiar de gestiune se desfăşoară pe baza
programelor de lucru semestriale întocmite de şeful compartimentului de
control financiar de gestiune şi aprobate de conducătorul în subordinea căruia
se află compartimentul. În program se nominalizează gestiunile şi activităţile
ce urmează a fi controlate, perioada supusă controlului şi cea stabilită pentru
efectuarea controlului şi organele care efectuează controlul.
Salariaţii împuterniciţi cu exercitarea controlului financiar de gestiune
răspund disciplinar, contravenţional sau penal în situaţiile în care;
* nu efectuează controlul conform programului de activitate aprobat;
* înscriu în actele de control date sau fapte ireale sau cu bună ştiinţă nu
conseamnează toate deficienţele constatate;
45
* lucrează cu superficialitate, nesemnalând încălcările de la normele
legale în vigoare constatate cu ocazia controlului şi nu stabilesc răspunderi
potrivit normelor legale;
* dispun, prin interpretarea sau aplicarea greşită a dispoziţiilor legale în
vigoare, măsuri care produc pagube:
* nu întocmesc şi nu înaintează conducătorului unităţii actele de control
la termenele stabilite:
* nu iau sau nu propun măsurile necesare pentru înlăturarea lipsurilor şi
abaterilor consemnate în actele de control şi tragerea la răspundere a celor
vinovaţi:
* nu îndeplinesc sau îndeplinesc superficial sarcinile ce le revin conform
normelor.
În legătură cu organizarea şi exercitarea controlului financiar de
gestiune constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă următoarele
fapte:
*neemiterea în termen a actelor administrative privind modul de
organizare şi exercitare a controlului financiar de gestiune;
* angajarea, menţinerea, trecerea în funcţia de organ de control
financiar de gestiune a unei persoane tară să se fi obţinui în prealabil de la
organele de poliţie relaţii scrise cu privire la antecedentele penale ale
acesteia;
* nesesizarea organelor competente, de către şeful compartimentului
de control financiar de gestiune, în cazul neluării măsurilor referitoare la
recuperarea pagubelor;
* nepunerea la dispoziţia organelor de control financiar de gestiune a
documentelor şi datelor necesare controlului:
* refuzul de a semna, cu sau fără obieefiuni, actele de control întocmite
de organele de control financiar de gestiune, precum şi de a da explicaţii
scrise la cererea acestor organe:
* neexecutarea în termenele stabilite a dispoziţiilor date ca urmare a
controlului efectuat de organele de control financiar de gestiune sau
comunicarea din culpă a unor date eronate în legătură cu executarea lor;
* nedispunerea măsurilor necesare pentru efectuarea cu prioritate, la
solicitarea instanţelor de judecată, parchetelor şi poliţiei a controlului financiar
de gestiune necesar stabilirii prejudiciilor care au condus la săvârşirea unor
fapte de natură penală.
Valorificarea constatărilor controlului financiar de gestiune

Activitatea de control financiar dc gestiune se urmăreşte de către şeful
compartimentului de control financiar de gestiune pe baza programului de
lucru semestrial. In acest scop se organizează o evidenţă simplă a actelor de
control încheiate, a altor acţiuni efectuate în afara programului aprobat,
precum şi a principalelor rezultate obţinute (plusuri în gestiune, pagube
constatate, sancţiuni aplicate etc).
46
Valorificarea constatărilor controlului financiar de gestiune are loc
conform următoarei proceduri:
a) pe baza actelor de control întocmite, şeful compartimentului de
control financiar de gestiune prezintă conducerii unităţii, in care funcţionează,
concluziile controlului efectuat împreună cu măsurile ce se propun a fi luate în
continuare în vederea înlăturării abaterilor şi tragerii la răspundere a celor
care au săvârşit nereguli, au produs pagube sau au comis infracţiuni;
b) în cadrul competenţei şi termenelor legale, conducătorii unităţilor iau
măsuri pentru aplicarea integrală şi la timp a măsurilor propuse, sancţionarea
persoanelor vinovate, recuperarea pagubelor şi înaintarea către procuratură a
actelor cuprinzând faptele penale:
c) la solicitarea instanţelor de judecată, parchetelor şi poliţiei,
conducătorii unităţilor dispun cu prioritate măsurile de control financiar de
gestiune, necesare pentru stabilirea prejudiciilor produse prin infracţiuni şi
clarificarea împrejurărilor care au condus la săvârşirea faptelor penale;
d) în situaţia in care conducătorul unităţii nu ia măsurile necesare, şeful
compartimentului controlului financiar de gestiune sesizează în scris. Consiliul
de administraţie al unităţii în care funcţionează, iar în cazurile privind
recuperarea pagubelor şi Direcţia controlului financiar de stat. care în funcţie
de situaţia concretă dispune măsurile legale ce se impun;
e) şeful compartimentului controlului financiar de gestiune participă la
şedinţele Consiliului de administraţie al unităţii unde funcţionează atunci când
se dezbat probleme financiare, contabile şi de control de gestiune. De
asemenea, el informează semestrial Consiliul de administraţie asupra
condiţiilor în care s-a realizat programul semestrial de control, constatările
tăcute şi măsurile luate şi propune luarea de măsuri. în continuare, pentru
aplicarea riguroasă a legislaţiei în domeniul financiar-contabil, de gestiune şi
control.
a. Care sunt obiectivele controlului financiar la instituţiile publice.

………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………
47
b. Care sunt obiectivele controlului financiar la societăţi. (timp de
lucru : 10 minute)
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
c. Prezentaţi organizarea controlului financiar la unităţile economice.

…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
d. Care sunt direcţiile de exercitare a controlului financiar propriu.

………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………
e. Cum se exercită controlul financiar la nivelul instituţiilor publice.

…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
48
f. Cum se exercită controlul financiar la nivelul societăţilor. (timp de
lucru : 20 minute)
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
Rezumat
Pentru desfăşurarea activităţii, unităţile patrimoniale - agenţi economici,
autorităţi sau instituţii publice - au nevoie de bunuri materiale, mijloace
băneşti şi orice alte valori a căror structură fizică este diferenţiată în raport cu
obiectul de activitate al fiecărei unităţi.
Indiferent de forma juridică a unităţilor patrimoniale şi de natura
proprietăţii asupra bunurilor şi valorilor, legea stabileşte o serie de reguli
general valabile cu privire la angajarea persoanelor cu atribuţii de serviciu
constând în primirea, păstrarea şi eliberarea de bunuri şi valori.
Practica dovedeşte că în acest domeniu, sunt frecvente cazuri de
gestionare ineficientă a activelor unităţilor patrimoniale, de lipsuri, delapidări,
pagube. O condiţie esenţială a înlăturării şi prevenirii unor asemenea situaţii
complexe şi vulnerabile o constituie cinstea, corectitudinea, buna-credinţă a
persoanelor care primesc, păstrează şi eliberează bunuri, bani şi valori, dar şi
aplicarea cu fermitate de către conducerile agenţilor economici, autorităţilor
sau instituţiilor publice a prevederilor iegale in vigoare cu privire la angajarea
gestionarilor şi constituirea de către aceştia a garanţiei în numerar şi
suplimentară.
Controlul reprezintă o analiză permanentă sau periodică a unei
activităţi, a unei situaţii pentru a urmări mersul ei şi pentru a lua măsuri de
îmbunătăţire. În acelaşi timp el semnifică o supraveghere continuă morală şi
materială, a unei situaţii.
Analizând în timp conceptul de control, constatăm că acesta
este un atribut al managementului, o funcţie a conducerii, un mijloc de
cunoaştere a realităţii şi de corectare a erorilor.
În concluzie, prin control intern este definit ansamblul formelor de
control exercitate la nivelul unei entităţi publice, inclusiv auditul intern,
stabilite de conducere în concordanţă cu obiectivele acesteia şi cu
reglementările legale, în vederea asigurării administrării fondurilor în mod
economic, eficient şi eficace.
49
PROGRAMAREA ACTIVITĂŢII DE CONTROL FINANCIAR
7.1. Elaborarea programului de control

7.2. Transmiterea programului de control unităţilor cu
atribuţii de control financiar contabil, subordonate
 Să cunoască etapele programării controlului financiar
 Să cunoască modul de elaborare a programului de
control
 Să cunoască procedura de transmitere a programului de
control
50
7.1. Elaborarea programului de control
Programarea activităţii de control financiar contabil rezultă din

necesitatea asigurării realizării în totalitate a obiectivelor ce revin unităţilor cu
sarcini în acest domeniu şi evitării repetării controalelor la aceeaşi agenţi
economici.
Programul de control este principalul instrument de lucru în baza
căruia, pe o perioadă determinată, structurile cu atribuţii de control financiar
contabil îşi desfăşoară întreaga activitate.
Programul de control este un document care conţine, nominalizate,
toate obiectivele generale privind activităţile ce urmează a fi cuprinse în
acţiunile de control financiar contabil, defalcate pe forme de control cu
precizarea termenelor la care urmează a fî finalizate, eventual a persoanelor
care-l execută precum şi a unităţilor economice ce urmează a face obiectul
verificării.
Odată stabilite, sarcinile cuprinse în programul de control ar putea fi
modificate doar ca urmare şi în funcţie de unele eventuale schimbări ale
obiectului de activitate al unităţilor economice verificate, modificări ce au avut
ca efect creşterea sau diminuarea plajei activităţilor şi a documentelor din
sfera acesteia.
Formele de control se stabilesc în funcţie de prevederile legale prin
care au fost stabilite, sfera şi obiectul de activitate ale unităţii cu atribuţii de
control financiar contabil şi, în cadrul acestora, de obiectivele propuse.
Controale tematice, pe obiective generale prestabilite, se realizează,
de obicei, de către organele de control ale statului prin acţiuni operativ
curente sau ulterioare desfăşurării operaţionale sau întocmirii documentelor
ce sunt supuse verificării financiar contabile.
Programul de control se elaborează în cadrul fiecărei unităţi cu
atribuţii de control financiar, se centralizează la nivelul structurii
coordonatoare, după care se aprobă de către conducerea acesteia şi, în formă
finală, se returnează unităţilor din subordine în vederea punerii în aplicare.
Astfel, la nivelul Curţii de Conturi a României, programul de control
se defalcă pe structuri de control. în baza prevederilor rezultate din legea
acesteia de organizare şi funcţionare iar în cadrul acestora pe obiectivele
specifice propuse de structurile sale. diviziile şi structurile teritoriale şi, în
această formă, se aprobă de organul de conducere al acesteia, Plenul Curţii
de Conturi.
La nivelul Ministerului Finanţelor Publice, Programul anual de control
financiar contabil, integrat Programului general de activitate al acestuia,
aprobat de Biroul Executiv, cuprinde principalele acţiuni de control ulterior ce
urmează a fi executate de structurile sale specializate. Direcţia generală de
51
îndrumare şi control fiscal şi Direcţia Antifraudă.
Direcţia generală de îndrumare şi control fiscal programează
activitatea proprie de control fiscal şi pentru aparatul de control fiscal
teritorial. În baza sarcinilor ce-i revin din prevederile legale, în legătură cu:
stabilirea, evidenţierea şi plata integrală şi la termen a obligaţiilor fiscale faţă
de bugetul de stat, organizarea şi conducerea evidenţelor contabile ale
contribuabililor, identificarea şi combaterea evaziunii fiscale, administrarea şi
gestionarea patrimoniului public şi privat al statului
Direcţia Antifraudă programează şi execută verificări operativ
curente, în cadrul acţiunilor ce rezultă din legea de organizare şi funcţionare a
acesteia precum şi acţiuni inopinate dar care, evident, având în vedere
caracterul lor special, nu sunt înscrise decât generic în programul de
activitate.
Unul din elementele importante de care trebuie să se ţină seama la
programarea formelor de verificare este posibilitatea combinării celor două
forme de control operativ curent şi ulterior. În vederea realizării cu rezultate
optime a tuturor obiectivelor înscrise în programul de control al acestor
structuri. Un alt element de care se ţine seama la programarea activităţii de
control financiar contabil este competenţa de exercitare a acestuia, stabilită
prin prevederi legale, abaterea de la acestea şi atribuirea altor competenţe
fiind posibile numai prin emiterea unor acte normative de aceeaşi valoare
juridică cu cele prin care a fost aprobată.
Stabilirea agenţilor economici la care urmează a se efectua controlul
se face ţinând seama de prevederile legale conform cărora un agent
economic poate fi controlat o singură dată, într-un an calendaristic, pe
obiective ce vizează sinceritatea situaţiilor financiare sau realitatea sumelor
datorate de acesta bugetului de stat. De asemenea, este necesar a se ţine
seama şi de faptul că acţiunile de control programate nu pot depăşi. conform
aceloraşi prevederi legale, durata maximă de trei luni, indiferent de tema
verificării şi perioada la care aceasta se referă.
La nivelul agenţilor economici, programul de desfăşurare a
controlului financiar contabil propriu se întocmeşte pentru toate formele de
control, preventiv şi de gestiune şi cuprinde principalele obiective generale ce
şi le propune conducerea administrativă să fie realizate pe parcursul unei
perioade determinate de timp. de obicei un an.
7.2. Transmiterea programului de control unităţilor cu

atribuţii de control financiar contabil, subordonate
Sarcinile rezultate din programul de control se desfăşoară pe

subunităţi care îşi elaborează propriul program. în care. obiectivele generale
sunt detaliate pe obiective specifice, proprii fiecăreia dintre aceste
componente structurale ale unităţii de bază.
52
Pentru fiecare obiectiv propriu se stabilesc atât persoanele care
exercită controlul cât şi termenele până la care se va finaliza acţiunea.
In cadrul competenţelor stabilite prin prevederi legale pentru fiecare
instituţie de control în parte, o atenţie deosebită se acordă alcătuirii echipelor
de controlori care urmează a efectua operaţiunea de verificare financiar
contabilă.
Echipele de verificare se constituie din controlori, pe cât posibil,
specializaţi pe tema şi obiectivele stabilite prin programul de verificare şi care
să aibă competenţa profesională care să le confere suportul teoretic necesar
realizării în bune condiţii a obiectivelor controlului.
Pentru fiecare unitate cu sarcini de control financiar contabil,
indiferent de nivelul acesteia, prevederile programului de control, odată
aprobate, constituie sarcina de serviciu obligatoriu de realizat.
Modalitatea de transpunere în practică a prevederilor întregului
program de control, de către unităţile cu sarcini în acest domeniu, se
realizează prin hotărâri ale Consiliilor de Administraţie ale acestora,
materializate prin decizii sau ordine scrise, emise în acest sens.
a. Care este continutul activităţii de programare a controlului financiar.

………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………
b. În ce constă elaborarea programului de control. (timp de lucru :

10 minute)
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
53
c. În ce constă transmiterea programului de control unităţilor cu atribuţii de
control financiar contabil. (timp de lucru : 10 minute)
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
Rezumat
Ca orice activitate umană care se destăşoară la anumite termene şi pe
perioade mai lungi sau mai scurte de timp şi activitatea de control financiar
contabil trebuie programată şi pregătită. Programarea activităţii de control
financiar contabil cuprinde atât stabilirea propriu-zisă a obiectivelor,
subiecţilor şi a termenelor de realizare cât şi transmiterea acestora către
unităţile cu atribuţii de control financiar contabil.
54
PREGĂTIREA ACŢIUNII DE CONTROL FINANCIAR
8.1. Stabilirea temelor controlului

8.2. Analiza generală a temelor controlului
8.3. Stabilirea principalelor obiective ale controlului. Tematica
de control financiar contabil
 Să cunoască etapele pregătirii acţiunii de control
financiar
 Să prezinte etapa de stabilire a temelor controlului
 Să prezinte etapa de analiză generală a temelor
controlului
 Să prezinte etapa de stabilire a principalelor obiective ale
controlului
55
8.1. Stabilirea temelor controlului
Sarcinile generale de control, aşa cum au fost stabilite prin

programe, se desfăşoară pe teme generale, iar în cadrul acestora, pe teme
distincte de control financiar cotabil.
Tema controlului se defineşte ca o exprimare sintetică a unei acţiuni
sau activităţi de verificare financiar contabilă care urmează a se desfăşura pe
baza unor obiective apriori stabilite şi aprobate de către conducerea unităţii
cu sarcini de control autorizată să o exercite.
Denumirea sau titlul temei controlului trebuie să fie sugestiv şi să
facă referire la câteva elemente caracteristice rezultate din obiectul verificării,
subiectul controlului, persoană fizică sau juridică la care se realizează
acţiunea şi. eventual, perioada din activitatea acesteia care face obiectul
controlului.
Temele controlului sunt stabilite în funcţie de necesităţile de
informare a unor factori de decizie. în legătură cu starea, la un moment dat a
unor fenomene, procese sau unor activităţi economice. Aceste necesităţi de
informare pot avea caracter permanent, determinat de programele de
management general şi, în cadrul acestora, de modul de luare şi aplicare a
deciziilor, sau caracter accidental determinat de unele perturbaţii ce pot
interveni în cursul desfăşurării unui proces economic şi ale căror cauze este
necesar a fi cunoscute iar efectele acestora reparate.
Caracterul permanent al necesităţii de informare prin control poate
îmbrăca la rândul său forma continuă sau forma periodică, aceasta din urmă
manifestându-se ia anumite date, de obicei fixe.
Manifestarea caracterului permanent al necesităţii de informare, în
cele două forme ale sale. continuă şi periodică, este concretizată în cele două
forme ale controlului ce urmează a fi exercitat în aceste cazuri, controlul
continuu şi controlul periodic.
Caracterul accidental al necesităţii de informare este, de obicei,
generat de apariţia unor situaţii neprevăzute în desfăşurarea fenomenelor,
proceselor sau activităţilor economice datorate unor abateri de la prevederile
legale ale personalului de execuţie sau de conducere implicat în realizarea
acestora.
In funcţie de aceste necesităţi de informare şi de caracterul acestora vor fi
stabilite şi temele controlului ce rezultă din sarcinile generale menţionate în
programele de control ale instituţiilor de verificare financiar contabilă.
8.2. Analiza generală a temelor controlului
Analiza generală a temelor controlului este unul din momentele
56
principale ale etapei pregătitoare a activităţii de control prealabila desfăşurării
acesteia, în care se efectuează două importante acţiuni de a căror realizare
depinde, în mare măsură, reuşita activităţii de control.
Prima dintre aceste acţiuni, aceea privind însuşirea elementelor
teoretice şi a prevederilor legale care reglementează activitatea ce face
obiectul acţiunii de control, este activitatea în care se realizează însuşirea, de
către controlor, a tuturor elementelor teoretice referitoare la tema dată. atât
cele stabilite prin legi cât şi cele înscrise în studii, publicaţii, recenzii sau în
literatura de specialitate din ţară sau chiar din străinătate.
Este necesar ca studierea şi însuşirea prevederilor legale referitoare
la tema controlului să fie efectuată de o manieră cât mai completă şi exactă
pentru a nu se crea posibilitatea unor interpretări, ale controlorului, generate
de necunoaşterea, cunoaşterea insuficientă sau superficială a acestora şi care
ar duce la evaluări eronate ale unor stări de fapt întâlnite la activităţile
controlate.
Documentarea asupra temei ce face obiectul controlului se
completează. în plus faţă de cele prevăzute de prevederile legale, cu
elemente teoretice consemnate în studiile şi articolele de specialitate cu
observaţia că. mai ales în această perioadă caracterizată printr-o abundenţă
de publicaţii, se impune ca autorii acestora să fie selectaţi cu mare grijă.
Cea de-a doua acţiune din cadrul acestei faze se referă la
cunoaşterea generală a principalelor elemente de organizare a unităţii sau a
tipului de unitate economică ce urmează a se controla.
Acţiunea constă din realizarea unei documentări prealabile la una din
unităţile cu profil similar celei la care se exercită controlul unde se urmăreşte
organizarea generală a acestuia, modul de stabilire şi de punere în aplicare a
deciziilor, competenţelor şi răspunderilor personalului de conducere şi
execuţie ca şi modul de organizare a evidenţelor tehnico-operative, financiare
şi contabile.
În activitatea de documentare se mai urmăresc, de asemenea,
modul de realizare a măsurilor stabilite prin eventualele acte de control
anterioare, efectuate la unităţile ce urmează a fi controlate, la organe tutelare
ale acestora, sau la alte unităţi, dar care au vizat şi activitatea acestora. Se
mai urmăresc, de asemenea, măsurile stabilite pe baza propriilor dări de
seamă şi, nu în ultimul rând. consultările controlorilor desemnaţi să efectueze
verificarea cu cadrele de conducere ale unităţilor sau subunităţilor acestora.
Determinarea şi însuşirea tuturor acestor elemente au drept scop de a pune
la dispoziţia celui care execută controlul un material cât mai complet de
informare privind atât condiţiile în care unitatea ce urmează a face obiectul
controlului îşi desfăşoară activitatea cât şi cadrul legal în care această
activitate trebuie să se deruleze.
57
8.3. Stabilirea principalelor obiective ale controlului. Tematica
de control financiar contabil
Principalele obiective pe baza cărora se desfăşoară activitatea de

control financiar contabil se stabilesc pornind, atât de la necesităţile de
informare permanentă sau accidentală la diferite niveluri de conducere, cât şi
de la sarcinile rezultate din prevederile legale care reglementează activitatea
ce face obiectul controlului, ca şi de la elementele de organizare ale unităţii
economice, subiect al verificării.
Ansamblul obiectivelor stabilite pentru fiecare temă de control în
parte formează tematica de control. Tematica de control este un instrument
practic de lucru pe baza căruia personalul specializat îşi desfăşoară activitatea
de control financiar contabil pe baza obiectivelor stabilite prin programul de
control. Documentul se întocmeşte de fiecare compartiment sau subunitate
ale unităţii care dispune şi organizează controlul financiar contabil şi se
aprobă de către conducătorul legal al acesteia.
Obiectivele de control sunt structurate pe activităţi, şi. în cadrul lor.
pe probleme distincte, iar formularea acestora se face de aşa manieră încât
sa răspundă tuturor necesităţilor de informare, indiferent de nivelul la care s-
a creat această necesitate.
în tematica de control, pe lângă obiectivele generale şi specifice
fiecărei teme. se mai înscriu informaţii, ce se adresează controlorului. în
legătură cu legislaţia suplimentară de consultat şi aprofundat, unele precizări
privind termenele şi modul de întocmire a actelor de control, precum şi.
eventual, numărul şi destinaţia acestora.
în legătură cu această ultimă informaţie, se face precizarea că
numărul şi destinaţia exemplarelor actelor de control prevăzute a se întocmi
este doar indicativ deoarece numai după terminarea controlului şi în funcţie
de natura abaterilor constatate, aceste elemente se vor putea stabili în mod
exact.
După aprobare, tematica de control devine document oficial de lucru
pe baza căruia se desfăşoară întreaga activitate de control financiar contabil,
pe tema stabilită, la agentul sau agenţii economici prevăzuţi prin programul
de verificare.
Se face menţiunea că obiectivele astfel stabilite la nivelul unităţii care a
dispus verificarea şi înscrise în tematica de control, nu sunt limitative, putând
şi trebuind să fie completate şi cu altele, noi. ce apar în timpul verificării, în
funcţie de condiţiile specifice întâlnite pe parcursul derulării acţiunii de
control.
58
a. Care este continutul pregătirii acţiunii de control financiar. (timp de

lucru : 10 minute)
………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………
b. Enumeraţi etapele pregătirii acţiunii de control financiar. (timp de

lucru : 10 minute)
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
c. Prezentaţi concret conţinutul etapelor pregătirii acţiunii de control

…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
Rezumat
Etapa în care se realizează pregătirea acţiunii de control financiar
contabil este, aşa cum o arată şi denumirea, elapa premergătoare efectuării
activităţii propriu-zise de verificare.
Acţiunea se realizează de către organele de control desemnate să
efectueze verificarea activităţii economice programate, atât la nivelul
59
instituţiei care dispune şi/sau efectuează controlul cât şi, în completare, la
nivelul subiectului ce urmează a fi controlat.
La nivelul instituţiei care disupune şi/sau efectuează controlul,
principalele momente ale acestei etape premergătoare constau în stabilirea
temei generale a controlului şi, în legătură cu acesta, cunoaşterea în amănunt
a tuturor elementelor teoretice şi a prevederilor legale referitoare la
procesele, activităţile sau fenomenele economice ce urmează a fi verificate,
aşa cum au fost stabilite prin norme legale.
Însuşirea, în amânunţire, a prevederilor legale ca şi a elementelor
teoretice care reglementează activitatea ce va fi supusă controlului, creează
premisele derulării în bune condiţii a acţiunii, conform obiectivelor programate
a se realiza prin acţiunea de verificare.
Tot în această etapă se stabilesc principalele elemente ale structurii
organizatorice aparţinând tipului de subiect ce urmează a fi controlat, dacă
acţiunea vizează efectuarea verificării la nivel regional sau naţional, sau a
subiectului însuşi, dacă acţiunea vizează un singur agent economic.
Corespunzător necesităţilor de informare şi în funcţie de prevederile
legale ce reglementează o activitate sau un fenomen economic, se stabilesc
principalele obiective ale controlului care, eventual, se completează cu altele
ce rezultă pe parcursul desfăşurării activităţii de verificare.
Pe baza tuturor acestor elemente, se decid atât formele de control ce
urmează a fi utilizate cât şi principalele surse de informaţii necesare
desfăşurării. în bune condiţii a acţiunii de verificare financiar contabilă.
60
EFECTUAREA CONTROLULUI FINANCIAR
9.1. Adaptarea obiectivelor tematice la condiţiile specifice ale

activităţii subiectului controlat
9.2. Stabilirea surselor de informare necesare efectuării
controlului
9.3. Selectarea şi aplicarea procedeelor şi a tehnicilor necesare
realizării controlului
9.4. Determinarea abaterilor şi a deficienţelor
9.5. Stabilirea răspunderii în sarcina persoanelor vinovate
 Să cunoască etapele efectuării controlului financiar
 Să prezinte etapa de adaptare a obiectivelor tematice la
condiţiile specifice ale activităţii subiectului controlat
 Să prezinte etapa de stabilire a surselor de informare
necesare efectuării controlului
 Să prezinte etapa de selectare şi aplicare a procedeelor şi
a tehnicilor necesare realizării controlului
 Să prezinte etapa de determinare a abaterilor şi a
deficienţelor
 Să prezinte etapa de stabilire a răspunderii în sarcina
persoanelor vinovate
61
9.1. Adaptarea obiectivelor tematice la condiţiile specifice ale
activităţii subiectului controlat
La nivelul unei instituţii centrale cu atribuţii de control financiar

contabil, acţiunile tematice de verificare a unor activităţi economice se
organizează astfel încât să includă agenţi economici din segmente cât mai
cuprinzătoare şi reprezentative din punctul de vedere al obiectivelor
programate şi consemnate în tematica de control. Excepţie de la această
regulă fac acţiunile dispuse ca urmare a primirii unor sesizări sau reclamaţii.
Toate aceste premise rămân valabile doar în contextul realizării
activităţii de control financiar contabil de către organele specializate ale
statului nu şi în cazul controlului propriu organizat de unităţile economice,
unde. acţiunea de verificare se va referi doar la patrimoniul propriu, indiferent
care ar fi tema şi obiectivele controlului.
Totuşi, şi în acest caz, în condiţiile actuale în care subunităţile unui
agent economic tind din ce în ce mai mult spre o anumită autonomie
economică, determinată de regulile economiei de piaţă, noţiunea de control
financiar contabil unidirecţional - un obiectiv şi o unitate - capătă tot mai
puţină aplicabilitate.
Se impune, deci ca şi în situaţia exercitării controlului propriu,
tematicile de control să fie cât mai ample din punctul de vedere al obiectivelor
şi să cuprindă toate subunităţile agentului economic în cadrul activităţii căruia
se desfăşoară verificarea financiar contabilă.
Pornind de la aceste elemente şi argumente şi având în vedere faptul
că fiecărui agent economic îi sunt proprii anumite particularităţi adaptarea
obiectivelor generale de control la aceste particularităţi apare ca o necesitate
pe deplin justificată.
Adaptarea obiectivelor tematice la condiţiile specifice ale activităţii
desfăşurate de unitatea economică, subiect al controlului, nu trebuie
înţeleasă. însă, în sensul modificării structurale a acestor obiective.
Activitatea de adaptare a obiectivelor, stabilite pentru situaţii
generale, la modul concret de derulare a procesului economic desfăşurat de
către subiectul controlat, presupune doar o eventuală ajustare a acestora la
maniera concretă în care unitatea economică efectuează o parte a
operaţiunilor sau întreaga sa activitate economică.
In acest timp, trebuie menţionat şi faptul că activitatea de adaptare a
obiectivelor tematice la condiţiile specifice ale fiecărui agent economic
verificat nu trebuie înţeleasă ca o acţiune absolut independentă de activitatea
de control financiar contabil, aceasta putându-se efectua. în anumite cazuri,
chiar în timpul sau pe măsura desfăşurării acţiunii de verificare financiar
62
contabilă. în funcţie de situaţiile concrete întâlnite.
9.2. Stabilirea surselor de informare necesare efectuării

controlului
Sursele de informare necesare desfăşurării controlului financiar

contabil sunt formate, în general, din ansamblul documentelor primare şi al
evidenţelor tehnico-operative, financiare şi contabile specifice activităţii
supusă verificării, definite şi aprobate prin prevederile legale.
Alte documente care se referă la activitatea supusă verificării, în
afara celor stabilite prin prevederile legale, pot fi luate în consideraţie ca
surse de informaţii de către organele de control doar cu titlu orientativ şi
numai dacă datele înscrise în acestea vor fi, ulterior, confirmate de alte
informaţii înregistrate în documentele oficiale.
Sistemul evidenţelor tehnico-operative, financiare şi contabile alături
de ansamblul documentelor primare, constituie principale surse de informaţii,
deosebit de importante ce cuprinde un complex de date necesare
utilizatorului atât prin conţinutul acestora, cât şi din documentele jusitificative,
primare sau centralizatoare, de care sunt însoţite în circuitul economic.
Importanţa deosebită a ansamblului documentelor primare şi a
sistemului evidenţelor tehnico-operative, financiare şi contabile pentru
realizarea activităţii de informare necesară exercitării controlului mai rezultă şi
din faptul că acestea conţin înregistrat ansamblul datelor care se referă la
starea patrimoniului unităţii economice, la un moment dat, ca şi modificările
acestuia pe perioade determinate de timp.
Faptul că evidenţele tehnico-operative, financiare şi contabile conţin
toate informaţiile referitoare la patrimoniul societăţii ca şi evoluţia, în timp, a
acestuia pune în evidenţă una din cele mai importante funcţii ale acestora şi
anume funcţia de sinteză.
Cu toată această complexitate a datelor conţinute, evidenţele
tehnico-operative financiare şi contabile nu sunt suficiente pentru realizarea
activităţii de informare a controlorului, fiind necesar ca acesta să-şi extindă
analiza şi asupra datelor înscrise în documente ce aparţin altor unităţi
economice, atât la cele cu care subiectul verificat se află în relaţii economice
ca şi la cele cu care se află în relaţii de subordonare sau ordonare.
Dintre aceste tipuri de evidenţe, tehnico-operativâ, financiară şi
contabilă, un rol deosebit în realizarea activităţii de informare pentru control,
în condiţii care să creeze premisele obţinerii de rezultate optime, la nivelul
obiectivelor stabilite, revine evidenţei contabile.
În cadrul acesteia, contabilitatea în partidă dublă, chiar prin procesul
metodologic după care se desfăşoară, constituie, ea însăşi, un permanent
mijloc de control reciproc al operaţiunilor ce fac obiectul său de activitate.
63
Realizarea activităţii de înregistrare a operaţiunilor economice în
evidenţa contabilă pune in evidenţă funcţia de control a acesteia.
Înregistrarea dalelor în evidenţa contabilă, prin utilizarea instrumentelor
specifice disciplinei, conturi, balanţele de conturi, corelaţii bilanţiere,
presupune realizarea şi a unei activităţi de control atât în ceea ce priveşte
realitatea şi legalitatea datelor, cât şi al eficienţei economice a acestor
operaţiuni.
Exercitarea acestui tip de control se realizează pe baza mai multor
obiective, dintre care, cel mai important se referă la aplicarea corectă a
doctrinei şi metodologiei contabile care, la rândul său, presupune realizarea
altor subobiective cum sunt efectuarea conducerii evidenţei contabile astfel
încât să asigure corecta reflectare în expresie bănească a patrimoniului,
evidenţierea exactă, corectă şi la timp a elementelor economice înscrise în
documentele justificative, asigurarea tuturor corelaţiilor între datele diferitelor
tipuri de evidenţe şi altele.
Prin această acţiune de control contabil se mai urmăresc, de
asemenea, activitatea structurilor organizatorice în cadrul cărora se realizează
evidenţele tehnico-operative, financiare şi contabile ca şi modul de realizare al
competenţelor, atribuţiilor, obligaţiilor şi al răspunderilor personalului de
conducere şi execuţie care lucrează în cadrul acestor structuri aparţinând
unităţii economice verificate.
Sintetizând cele prezentate, se poate concluziona că prin funcţiile de
sinteză şi de control contabil evidenţele tehnico-operative, financiare şi
contabile constituie una dintre cele mai importante surse de informaţii pentru
activitatea de verificare în domeniul economic.
Această caracteristică a evidenţelor tehnico-operative, financiară şi
contabilă se menţine atât în cazul prelucrării manuale a datelor ce le conţin
cât şi în acela al evidenţei automate a acestora, acţiune care, în condiţiile
dezvoltării tehnice actuale tinde să ocupe un loc tot mai important în
activitatea de gestionare a patrimoniului.
În legătură cu utilizarea modului de prelucrare automată a datelor
trebuie menţionat, totuşi, faptul că toate avantajele pe care le oferă această
activitate, rapiditate, operativitate, exactitatea calculelor, sunt condiţionate, în
mod decisiv, de realitatea, legalitatea şi exactitatea datelor de intrare care i
se furnizează, adică de calitatea informaţiilor consemnate în documentele
primare care se pun la dispoziţie pentru prelucrare.
Această condiţie este valabilă, de altfel, şi în situaţia prelucrării
manuale dar, în acest caz, informaţiile mai pot fi corectate în timp, pe
parcursul preluării acestora datorită elementului uman care este prezent pe
tot acest parcurs şi poate interveni operativ, fapt ce nu se întâmplă în cazul
prelucrării automate a informaţiilor.
Lipsa factorului uman în timpul prelucrării automate propriu-zise a
datelor şi, deci, imposibilitatea corectării din mers" a unora dintre acestea
face ca rezultatele acestei activităţi, dacă nu este foarte bine organizată, să
64
aibă efecte mult mai nocive decât cele care ar putea proveni din prelucrarea
manuală, tocmai datorită rapidităţii şi exactităţii pe care se contează şi
datorită cărora nu se mai apreciază ca necesare alte verificări.
Se impune, deci, ca la utilizarea evidenţelor tehnico-operative,
financiare şi contabile, ca surse de informare pentru control, este necesar a
se verifica foarte atent, prin sistemul de corelaţii proprii fiecărei activităţi, atât
legalitatea, realitatea şi exactitatea datelor primare, cât şi modul cum acestea
au fost agregate şi înregistrate.
9.3. Selectarea şi aplicarea procedeelor şi a tehnicilor necesare

realizării controlului
Procesul de cunoaştere a modului de manifestare a fenomenelor,

proceselor şi activităţilor se realizează prin procedee şi tehnici proprii fiecărei
discipline ce are ca obiective verificarea acestora.
Procedeul de control financiar contabil se defineşte ca un instrument
practic, utilizat în procesul de verificare economică, defăşurat de către
personalul cu atribuţii în acest domeniu. în scopul stabilirii unor adevăruri,
prin raportarea modului de efectuare a unor operaţiuni din activitatea unei
unităţi economice la un sistem de convenţii apriori stabilit.
Din definiţia de mai sus rezultă că, efectuarea controlului financiar
contabil necesită utilizarea unor procedee generale ca şi a altora, proprii
disciplinei, specifice acţiunilor ce se desfăşoară pe parcursul exercitării
activităţii de verificare a unor fenomene, procese sau activităţi economice. Ca
orice disciplină care are drept scop cercetarea modului concret, practic, de
realizare a unor acţiuni umane, controlul financiar contabil poate utiliza o
multitudine de procedee şi tehnici de anaiiză atât generaie, aparţinând aitor
discipline cât şi proprii metodei, sferei şi obiectului său de activitate. Din
această multitudine, considerăm că două procedee şi anume, controlul
documentar şi controlul faptic sunt specifice propriei maniere de exercitare a
controlului financiar contabil.
Concomitent cu aceste două procedee proprii, la realizarea
controlului financiar contabil se mai pot utiliza procedee aparţinând şi altor
discipline, înrudite cu acesta, sau mai puţin înrudite, cum sunt cele ale
finanţelor.
9.4. Determinarea abaterilor şi a deficienţelor
Activitatea de determinare a abaterilor de la prevederile legale ca şi

de stabilire a deficienţelor în efectuarea unor operaţiuni şi activităţi
economico-financiare trebuie să fie guvernată de principiul general al
prezumţiei de nevinovăţie, conform căruia, cei ce controlează sunt obligaţi să
dovedească vinovăţia şi nu cei controlaţi, nevinovăţia.
65
Stabilirea abaterilor şi a deficienţelor se realizează prin raportarea
activităţilor ce fac obiectul verificării, aşa cum au fost constatate de către
controlul financiar, la normele şi prevederile legale prin care acestea au fost
definite şi instituţionalizate.
Una din principalele condiţii ale realizării acestei activităţi este că
prevederile şi normele legale prin care au fost reglementate activităţile
economice şi financiare să fie foarte bine însuşite de către controlorul care
efectuează verificarea pentru a nu se crea posibiliatea unor interpretări, din
partea acestora, care ar duce la aprecieri şi evaluări eronate.
Odată stabilite, abaterile şi deficienţele constatate se aduc la
cunoştinţă persoanelor de conducere sau de execuţie, cărora li se solicită
explicaţii scrise în legătură cu împrejurările în care aceste operaţiuni au fost
efectuate şi înregistrate în evidenţele tehnico-operative, financiare şi
contabile.
Explicaţiile scrise prezentate de persoanele făcute răspunzătoare
sunt, în continuare, analizate de către controlorii cale le-au solicitat şi, în
funcţie de conţinutul acestora, sunt combătute cu argumente legale, reale şi
concrete sau sunt acceptate.
În cazul acceptării argumentelor prezentate în explicaţii scrise, felul
şi natura abaterilor ca şi ale răspunderilor, dacă se mai menţin, sunt
modificate şi pe baza acestor argumente.
Susţinerea de către controlul financiar contabil a abaterilor
constatate se face prin referire atât la textele de lege care au fost
nerespectate cât şi la documentele primare şi sau evidenţele tehnico-
operative, financiare şi contabile în care au fost înscrise operaţiuni ce au
generat aceste abateri.
La aceste elemente de susţinere a constatărilor sunt adăugate
explicaţiile scrise solicitate persoanelor prezumtiv vinovate de încălcarea
prevederilor legale, cu eventualele observaţii privind combaterea sau
acceptarea acestora.
Este necesar ca abaterile de la prevederile şi normele legale ca şi
deficienţele constatate să fie analizate, în aşa fel, încât să poată fi
individualizate, cât mai mult cu putinţă, pe fiecare persoană care se face
răspunzătoare de producerea acestora sau. dacă răspunderea are caracter
colectiv, asupra tuturor persoanelor vinovate.
9.5. Stabilirea răspunderii în sarcina persoanelor vinovate
Deşi stabilirea răspunderii în sarcina personalului vinovat de

nerespectarea prevederilor legale se poate realiza, aşa cum s-a arătat,
operativ, în timpul controlului, majoritatea constatărilor se reglementează
după încheierea acţiunii de verificare, datorită dreptului la contestare a
abaterilor, care, de cele mai multe ori, este valorificat de către persoanele
66
făcute răspunzătoare prin actele de control întocmite.
Răspunderea contravenţională se poate stabili şi aplica în timpul
controlului dacă prin săvârşirea contravenţiei nu s-a cauzat o pagubă şi nici
nu există bunuri materiale ce urmează a fi confiscate ca urmare a abaterii
săvârşite, dar numai dacă organele care efectuează controlul au acesta
competenţă.
În cazul în care contravenientul achită pe loc jumătate din minimul
amenzii prevăzută pentru abaterea constatată, în termen de 48 ore de la data
întocmirii procesului verbal, urmărirea în ceea ce priveşte plata amenzii
încetează.
Contravenientul poate face plângere la agentul constatator împotriva
procesului verbal de constatare şi sancţionare întocmit, în termen de 15 zile
de la data comunicării, iar dacă plângerea nu este admisă, iar contravenientul
nu achită amenda, actul de control va fi transmis organelor fiscale în raza
administrativă a cărora acesta domiciliază, în vederea executării silite.
Aşa cum s-a precizat, dreptul persoanei vinovate la contestarea
abaterii, ca şi felul şi natura acestora, plasează o parte din acţiunea de
valorificare a constatărilor controlului după terminarea acţiunii, caz în care
prin dispoziţii scrise ce se transmit conducerii unităţii verificate, se solicită
instituirea măsurilor de intrare in legalitate.
Deşi din punct de vedere al formei, dispoziţiile obligatorii ce urmează
a fi transmise unităţii controlate sunt diferite, funcţie de organul de control
care a efectuat verificarea, conţinutul acestora este, în general, acelaşi şi se
referă la unele dintre abateri consemnate în actele de control care urmează a
fi reglementate, de către unitatea verificată prin dispunerea măsurilor de
intrare în legalitate, în perioada post-control.
Cuantificarea pagubelor în vederea recuperării se face în baza
dreptului celui prejudiciat la o reparare materială fie de la cel care a săvârşit
fapta, fie de la cel obligat, potrivit legii, să răspundă pentru fapta cauzatoare
de producerea acestor pagube. Complexul de drepturi şi obligaţii care se nasc
în urma săvârşirii unor fapte ilicite şi cadrul de realizare în vederea creării
stabilităţii raporturilor sociale, formează răspunderea juridică.
Răspunderea juridică, ca element de realizare a funcţiei de
constrângere a activităţii de control financiar contabil, nu trebuie confundată
cu sancţiunea aplicată persoanei care a încălcat regulile de conduită dar, în
acelaşi timp, nici o formă de răspundere juridică nu poate fi concepută dacă
aceasta nu se întemeiază pe ideea de sancţiune juridică.
Natura răspunderii juridice este determinată, în mod hotărâtor, de
natura faptei ilicite care o generează şi care constituie temeiul obiectiv al
tragerii la răspundere a făptuitorului, fiind definită atât de normele juridice pe
care le încalcă, cât şi de gradul de pericol social al acesteia.
Răspunderea civilă definită ca raport de obligaţie în temeiul căruia
cei care au păgubit o persoană fizică sau juridică sunt obligaţi să repare
prejudiciul suferit de victimă, are ea finalitate satisfacerea intereselor
67
patrimoniale ale celui prejudiciat printr-o faptă ilicită.
În consecinţă, răspunderea civilă devine operantă numai dacă printr-
o faptă ilicită s-a cauzat o pagubă materială, deoarece prin natura sa, numai
aceasta, paguba materială, personifică ideea de reparaţie, crearea unui
dezavantaj material rămânând condiţia esenţială a stabilirii acestei
răspunderi.
Paguba constituie sursa obligaţiei de despăgubire în cazul în care a
fost săvârşită fapta ilicită şi culpabilă a debitorului sau prin fapta persoanelor
sau bunurilor de care acesta este chemat să răspundă.
Sancţiunea civilă aplicabilă autorului faptei ilicite păgubitoare constă,
în esenţă, în obligarea la o reparaţie, răspunderea având deci din acest punct
de vedere, caracter patrimonial prin scopul ce şi-l propune, acela de
înlăturare a consecinţelor păgubitoare suferite de victimă.
Răspunderea civilă se manifestă sub două forme, răspunderea civilă
delictuală şi răspunderea civilă contractuală, acestora fiindu-le specifice o
serie de particularităţi şi anume:
- răspunderea civilă delictuală este angajată în cazurile în care prin
condiţii ilicite se nesocoteşte obligaţia generală a oricărui membru al unei
societăţi de a nu păgubi pe un altul:
- răspunderea civilă contractuală se stabileşte ca urmare a unor
obligaţii izvorâte dintr-un contract preexistent între cel păgubit şi făptuitor,
deci a unor norme sociale.
Între cele două forme ale răspunderii civile există o serie de
deosebiri determinate de modul de stabilire a întinderii obligaţiei de raportare
a pagubei, astfel:
- în cazul răspunderii contractuale, întinderea obligaţiei de reparare a
pagubei se stabileşte pe baza clauzelor contractuale prin care părţile pot
conveni să mărească sau să restrângă cuantumul real al despăgubirilor sau
chiar să înscrie în contract clauze de neresponsabilitate;
- în cazul răspuderii civile delictuale, făptuitorul este ţinut să repare
atât daunele previzibile cât şi daunele ce erau imprevizibile în momentul
săvârşirii faptei ilicite, indiferent dacă acesta a acţionat cu intenţie sau numai
din imprudenţă sau neglijenţa.
Sub aspectul stabilirii culpei, particularităţile celor două forme de
răspundere civilă se manifestă, de asemenea, diferit.
Dacă în cazul răspunderii civile delictuale, pentru fapta ilicita victima
trebuie să dovedească culpa făptuitorului, în cazul răspunderii civile
contractuale, debitorul care nu îşi respectă obligaţiile contractuale este
considerat în culpă în virtutea unei prezumţii legale, care poate fi combătută
numai prin dovedirea forţei majore, a cazului fortuit sau a faptei de
neînlăturat aparţinând unui terţ.
Răspunderea civilă delictuala, se defineşte ca fiind „...orice faptă a
omului care cauzează altuia prejudicii şi îl obligă pe acela din a cărui greşeală
s-a ocazionat, a-l repara".
68
Angajarea răspunderii civile delictuale este determinată de realizarea
cumulativă a următoarelor condiţii:
- să fi fost săvârşită o faptă cu caracter ilicit;
- să existe un prejudiciu;
- între fapta ilicită şi prejudiciu să existe un raport de cauzalitate;
- autorul faptei să fi fost in culpă şi să fi avut capacitate delictuală în
momentui săvârşirii acesteia.
Caracterul ilicit al faptei este definit ca „....orice faptă a omului care
trebuie înţeleasă în sensul de activitate materială, adică de fapte comisive sau
omisive săvârşite cu intenţia de a cauza altuia un prejudiciu".
Conduita ilicită poate consta, deci, atât în săvârşirea unei fapte
interzise cât şi sau în omisiunea de a săvârşi o faptă impusă de lege.
Prejudiciul constituie atât condiţia răspunderii cât şi măsura acesteia,
în sensul că autorul răspunde numai în limita prejudiciului cauzat, care,
pentru a putea fi supus reparării trebuie să fie patrimonial, adică să poată fi
exprimat şi reparat în bani, să fie cert. nu îndoielnic sau ipotetic şi nereparat.
Raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită şi prejudiciu trebuie înţeles
în dublu sens, fapt ce presupune atât existenţa unui prejudiciu cauzat cât şi
răspunderea pentru producere a acestuia, răspundere care revine numai
persoanei care l-a cauzat şi ale cărei fapte se găsesc în legătură directă cu
prejudiciul produs.
Codul civil extinde răspunderea pentru prejudiciul cauzat şi la
„...persoanele pentru care suntem obligaţi a răspunde, persoanele prin a
căror activitate de conducere a unei instituţii erau obligate să le
supravegheze.
Culpa constă în atitudinea autorului faptei păgubitoare faţă de
acţiunea sau inacţiunea sa ca şi faţă de urmările acestora şi, deci nu este
definită în mod explicit. În Codul civil se precizează că tot ceea ce reprezintă
o greşeală, o imprudenţă sau o neglijenţă constituie temei legal de
răspundere, deci o culpă".
Din cele de mai sus rezultă concluzia că dacă o faptă săvârşită din
imprudenţă sau neglijenţă este o faptă culpabilă, cu atât mai mult o faptă
săvârşită cu intenţie va avea un asemenea caracter.
a. În ce constă efectuarea controlului financiar. (timp de lucru : 10

minute)
69
………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………
b. Enumeraţi etapele efectuării controlului financiar. (timp de lucru :

10 minute)
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
c. Prezentaţi concret conţinutul etapelor efectuării controlului financiar.

…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
Rezumat
Efectuarea propriu-zisă a activităţii de control financiar contabil este
o activitate complexă care presupune realizarea mai multor faze în care se
stabilesc sursele de informare necesare aplicării procedeelor şi a tehnicilor
specifice în funcţie de tema şi obiectivele propuse, precum şi de alte elemente
cu care controlorul se confruntă la faţa locului şi care nu au putut fi prevăzute
de la început.
Din compararea modului concret de realizare a activităţii ce face
obiectul controlului financiar contabil, cu prevederile şi normele legale prin
care aceasta a fost definită, utilizând procedee şi tehnice specifice, vor fi
determinate eventualele abateri şi deficienţe în activitatea unităţii verificate,
care urmează a fi remediate în vederea intrării acesteia în legalitate.
70
ÎNTOCMIREA ACTELOR DE CONTROL
10.1. Întocmirea actelor de control

10.2. Actele întocmite de structurile cu stribuţii de control
financiar
 Să cunoască conţinutul etapei privind întocmirea actelor
de control
 Să cunoască actele de control specifice
 Să cunoască modul de întocmire a actelor specifice
întocmite de structurile cu atribuţii de control financiar
 Să cunoască circuitul documentelor specifice întocmite de
structurile cu atribuţii de control financiar
 Să cunoască particularităţile informaţiilor cuprinse în
actele de control
4. I. Bostan, Controlul financiar al afacerilor, Editura Universul Juridic, Bucureşti,
2010
71
10.1. Întocmirea actelor de control
Principalele acte de control financiar contabil, care se întocmesc ca

urmare a constatării unor abateri de la prevederile legale sau de la alte norme
prin care activităţile verificate au fost definite şi instituţionalizate sunt
procesele verbale de control, procesele verbale de constatare şi sancţionare a
contravenţiilor, notele de constatare şi rapoartele de control.
Pentru a putea fi înscrise în actele de control abaterile şi deficienţele
trebuie să îndeplinească o serie de condiţii şi anume:
- să existe o prevedere sau o normă legală care nu a fost respectată
şi al cărei efect sunt;
- să se refere la activitatea controlată:
- să fie reale, adică să fie rezultat efectiv din acţiunea de control;
- să fie proprii, adică să fi fost constatate în exclusivitate, de către
controlorul care efectuează verificarea;
- să fie clare, precise, concrete şi exacte.
Împreună cu abaterile şi deficienţele constatate, în actele de control
se mai înscriu, în mod obligatoriu, prevederile legale care au fost
nerespectate, efectele în plan economic al acestor nerespectări, persoanele
răspunzătoare şi măsurile operative de remediere dispuse sau luate în timpul
controlului, în vederea intrării în legalitate.
Abaterile şi deficienţele se înscriu în ordinea obiectivelor din tematica
de control. În cazul în care la unul din obiective nu au fost constatate abateri
de la prevederile legale, în actul de control se vor face menţiuni exprese
asupra acestei situaţii, menţionând, totodată, toate documentele şi activităţile
verificate.
La procesele verbale de control se anexează documentele primare,
tabele, evidenţele tehnico-operative. financiare şi contabile, note explicative şi
alte acte necesare susţinerii abaterilor şi deficienţelor constatate de către
organele de control.
Documentele, evidenţele şi actele în care sunt consemnate
operaţiuni financiar contabile, necesare confirmării şi fundamentării
constatărilor se anexează în copie certificată de către organul de control şi
şeful compartimentului în cadrul căruia au fost întocmite.
Tabelele şi situaţiile explicative anexate la actele de control trebuie
să fie semnate de organele de control şi de reprezentanţii legali ai agentului
72
economic. În cazul în care există indicii că s-ar urmări sustragerea sau
distrugerea documentelor martor, ca şi în cazul abaterilor care conform legii
penale constituie infracţiuni, la procesele verbale de control se anexează
originalele acestora. În acest caz, agentului economic controlat i se lasă copii
confirmate de organul de control şi de conducerea acestuia, precum şi o
dovadă de ridicare a acestora.
În cazul formulării de obiecţiuni, acestea se analizează de către
controlorii care au efectuat verificarea şi, în funcţie de rezultat, se stabilesc
măsurile de valorificare a constatărilor contestate de către persoanele făcute
răspunzătoare sau de către conducătorii legali ai unităţii verificate.
În cazul în care unele dintre abateri constatate constituie, conform
prevederilor legale, contravenţii, iar persoana făcută vinovată nu-şi
recunoaşte vinovăţia, face obiecţiuni asupra acestora şi nu plăteşte amenda
stabilită, organele de control întocmesc procesc-verbale de constatare şi
sancţionare a contrravenţiilor, separat, numai pentru aceste abateri. Aceste
acte de control întocmite pe baza aceloraşi principii ca şi procesele verbale de
control, sunt remise organelor de drept, în vederea declanşării procedurii de
executare silită.
Dacă se constată abateri care, potrivit legii penale, constituie
infracţiuni, organele de control le consemnează în procese verbale separate,
documente care, după semnarea, cu sau fără obiecţii, de către persoanele
făcute răspunzătoare, se transmit organele de drept să dispună începerea
procedurii de cercetare penală a faptelor înscrise în acestea.
În aceste acte de control abaterile se consemnează aşa cum au fost
constatate, prin rapoarte la prevederile legale, fără alte referiri sau încadrări
în prevederile Codului de procedură penală.
Pe parcursul desfăşurării activităţii de control pot să apară situaţii în
care starea unor activităţi efectuate cu nerespectarea prevederilor legale să
nu mai poată fi conservată până la terminarea acţiunii de verificare. De
asemenea, la un moment dat, înainte de terminarea acţiunii de control poate
să apară necesitatea consemnării unui fenomen aşa cum se derulează în
momentul respectiv, deoarece reconstituirea sa ulterioară n-ar mai fi
relevantă sau posibilă.
Abaterile şi deficienţele consemnate în toate aceste tipuri de acte de
control trebuie să fie susţinute de documente primare şi situaţii tehnico-
operative, financiare şi contabile ca şi explicaţiile scrise ale persoanelor care
au efectuat sau au participat la efectuarea activităţilor constatate ca fiind
realizate fără respectarea prevederilor şi normelor legale în vigoare.
În cazul în care nu se constată abateri de la prevederile legale în
legătură cu tema şi obiectivele stabilite sau de altă natură, din domeniul
financiar contabil, nu se mai întocmesc acte de control bilaterale ci numai o
nota unilaterală în care controlorul prezintă numai documentele şi activităţile
controlate şi menţionează faptul că nu au fost depistate erori în întocmirea şi
realizarea acestora.
73
Astfel stabilite, prevederile legale nu stipulează şi obligativitatea
persoanelor controlate de a semna raportul întocmit de către controlorul
financiar, prin această omisiune putându-se ajunge la situaţia
neconstituţională, ca o persoană să fie vinovată şi răspunzătoare, pentru o
abatere de care nu a luat cunoştinţă.
10.2. Actele întocmite de structurile cu stribuţii de control

financiar
Rezultatele activităţii de control financiar contabil se înscriu în

procesele-verbale de control, documente care. după întocmire, se semnează
atât de către controlorii care au realizat verificarea cât şi de către persoanele
care au efectuat şi/sau condus activităţile consemnate în aceste documente
ea şi de ceie care, prin semnătură angajează patrimonial unitatea în procesul
economic.
Procesul verbal de control se compune din trei mari părţi. O primă
parte o formează preambulul procesului verbal de control care constă în
înscrierea datelor de identificare ale unităţii care organizează şi/sau exercită
controlul, datele de identificare ale controlorilor, datele de identificare ale
unităţii controlate şi a persoanelor care o reprezintă prin semnătură precum şi
câteva elemente privind perioada la care se referă controlul şi obiectivele
acestuia.
O a doua parte, cuprinsul procesului verbal, cuprinde ansamblul
abaterilor şi al deficienţelor constatate, al prevederilor legale nerespectate, al
persoanelor făcute răspunzătoare ca şi al unor măsuri de remediere stabilite
în timpul controlului.
Ultima parte, a treia, a procesului verbal de control conţine referiri la
numărul de exemplare în care a fost întocmit actul de control şi semnăturile
persoanelor care au efectuat controlul şi ale persoanelor care angajează
patrimonial, prin semnătură, unitatea controlată.
Procesele verbale de control în care sunt consemnate abateri care
atrag răspunderea materială sau penală se semnează pe fiecare filă de către
organele de control, de persoanele care se fac răspunzătoare, şi la sfârşit, de
către conducerea agentului economic controlat şi de eventualii martori în
prezenţa cărora a fost constatată abaterea.
Semnarea actelor de control este obligatorie şi poate fi realizată cu
sau fără obiecţiuni de către persoanele tăcute răspunzătoare pentru abaterile
şi deficienţele constatate şi consemnate în acestea de către controlorii care au
efectuat verificarea financiar contabilă.
În aceste situaţii, surprinderea acestor fenomene se face prin
întocmirea de către controlori a documentelor cunoscute sub denumirea de
note de constatare care sunt tot acte de control, cu aceeaşi valoare juridică
74
ca şi procesele-verbaie de control. Conţinutul notei de constatare se
valorifică, ca atare, sau odată cu valorificarea abaterilor consemnate în actul
de control întocmit în formă finală.
După paginare, şnuruire, sigilare şi înregistrare la unitatea
controlată, căreia i se va lăsa unul sau mai multe exemplare, actele de control
se depun la registratura structurii cu atribuţii de control împreună cu o notă
de prezentare. Întocmirea notei de prezentare este obligatorie, iar în
conţinutul său se menţionează, pe lângă unele consideraţii asupra abaterilor
consemnate, şi anumite precizări în legătură cu persoanele din afara unităţii
care, prin ordine sau decizii, au determinat abateri de la prevederile legale ale
unităţii controlate.
În nota de prezentare se mai înscriu, de asemenea, propunerile
privind continuarea controlului asupra altor activităţi decât cele care au făcut
obiectul verificării, precum şi propunerile de dispoziţii obligatorii ce urmează a
fi transmise unităţii controlate în vederea intrării acesteia în legalitate.
Tot în nota de prezentare se mai înscriu propunerile controlorilor
care au realizat verificarea în legătură cu stabilitatea răspunderii ca şi
propunerile de sancţionare administrativă. În conformitate cu prevederile
legale, a persoanelor făcute răspunzătoare, în actele de control, pentru
abaterile şi deficienţele constatate.
Separat de aceste acte de control, în baza prevederilor art. 35 din
Legea de organizare şi funcţionare a Curţii de Conturi a României "controlorii
financiari ai acesteia .....întocmesc rapoarte în care prezintă constatările şi
concluziile lor".
În cazuri de control a conturilor financiare de execuţie, efectuate în
vederea descărcării de gestiune a acestora, înscrierea abaterilor şi
deficienţelor se face într-un document numit raport intermediar care este
semnat atât de controlorul financiar cât şi de ordonatorul de credite care
gestionează activitatea controlată.
Raportul intermediar de control se întocmeşte în conformitate cu
prevederile privind realizarea proceselor verbale de control financiar contabil,
este semnat atât de controlorul financiar cât şi de ordonatorul de credite care
gestionează activitatea controlată şi are aceeaşi valoare juridică cu acestea.
Ulterior, pe baza constatărilor înscrise în acest document se
întocmeşte raportul de control prevăzut de Legea de organizare şi funcţionare
a Curţii de Conturi a României.
a. Care este continutul etapei de întocmire a actelor de control

75
………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………
b. Enumeraţi actele specifice controlului financiar. (timp de lucru :

10 minute)
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
c. Care sunt actele specifice întocmite de structurile cu atribuţii de

control financiar. (timp de lucru : 10 minute)
………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………
d. Cum se întocmesc actele specifice întocmite de structurile cu

atribuţii de control financiar. (timp de lucru : 20 minute)
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
Rezumat
Etapa întocmirii actelor de control reprezintă, în mod concret, o etapă
de concluzionare a desfăşurării în condiţii corespunzătoare a activităţii de
control financiar de către organismele abilitate, cu urmărirea respectării
76
obiectivelor economico-financiare de către managementul entităţii
comparativ cu normalitatea legală stabilită conform prevederilor legale
predefinite în domeniul de activitate, sau, la nivelul ramurii.
Actele întocmite de către structurile cu atribuţii de control reprezintă
punctul final în ceea ce priveşte exercitarea unei misiuni de control. În acest
punct se pot stabili elementele negative, cauzele acestora, precum şi modul
în care se vor soluţiona ulterior, prin soluţii practice concrete, cu aplicabilitate
generală sau specifică, toate aspectele negative constatate.
77
VALORIFICAREA CONSTATĂRILOR REZULTATE DIN
EVALUAREA CONTROLULUI FINANCIAR
Valorificarea constatărilor rezultate din evaluarea controlului

financiar
 Să cunoască conţinutul etapei privind valorificarea
constatărilor controlului financiar
 Să cunoască efectele acestei activităţii
 Să cunoască implicaţiile din partea entităţilor în realizarea
acestei etape
1. I. Bostan, Controlul financiar al afacerilor, Editura Universul Juridic,
Bucureşti, 2010
78
Raportată la momentul realizării, activitatea de valorificare a
constatărilor privind efectuarea defectuoasă a unor operaţiuni economice sau
prin nerespectarea prevederilor legale, se poate efectua chiar în timpul
controlului prin remedierea operativă a acestora sau după terminarea
verificării, prin aplicarea unui complex de măsuri tehnice şi organizatorice
care au drept scop instituirea stării de legalitate.
Valorificarea constatărilor în timpul controlului, se face prin
disputarea de către controlor a unor măsuri operative care să aibă ca rezultat
final refacerea operaţiunilor în conformitate cu prevederile legale prin care au
fost definite şi înregistrarea acestora, în noua formă în evidenţele tehnico-
operative financiare şi contabile în scopul intrării în legalitate.
Valorificarea constatărilor rezultate din activitatea de control
financiar contabil după încheierea acesteia se face pentru acele abateri care
din diferite motive, nu au putut fi reglementate pe parcursul verificării sau
natura acestora nu permite acest lucru.
Operaţia presupune emiterea de către conducătorul unităţii cu sarcini
de control financiar contabil a unor dispoziţii obligatorii care se transmit
conducătorului legal al unităţii controlate în scopul instituirii, de către acesta,
a măsurilor de intrare în legalitate pentru acele abateri de la prevederile
legale, care nu implică personalul controlat în răspundere civilă sau penală.
În cazul abaterilor care au generat prejudicii, valorificarea
constatărilor presupune o procedură complexă care urmăreşte recuperarea
suinelor datorate de la persoanele lăcute răspunzătoare în actul de control.
Tot după încheierea acţiunii de control se mai realizează şi
transmiterea către organele abilitate cu cercetarea faptelor penale a actelor
dc control în care au fost înscrise constatările ce constituie infracţiuni.
Recuperarea prejudiciului este activitatea de restituire în natură prin
readucerea bunului, obiect al pagubei în starea anterioară săvârşirii faptei
ilicite.
Dacă recuperarea în natură nu mai este posibilă, autorul faptei ilicite
este obligat la plata, către persoana prejudiciată a unei sume de bani
reprezentând echivalentul prejudiciului, acţiune care este cunoscută în
literatura de specialitate sub denumirea de despăgubire.
În funcţie de atitudinea autorului faţă de fapta ilicită cauzatoare de
prejudicii, culpa îmbracă forme diferite cum sunt intenţia directă sau indirectă
în care autorul doreşte sau îi este indiferent dacă acţiunea se realizează sau
uşurinţa - imprudenţa şi neglijenţa în care autorul nu doreşte ca acţiunea sa
să se producă sau, pur şi simplu, nu realizează şi nu prevede consecinţele
faptelor sale.
Aşa cum rezultă din definiţia răspunderii civile, satisfacerea
intereselor patrimoniale ale celui prejudiciat printr-o faptă ilicită, indiferent
care ar fi forma culpei autorului, se realizează prin obligarea acestuia la
recuperarea prejudiciului suferit de victimă.
Repararea prejudiciului se face în baza principiului recuperării
79
integrale care, în materie de răspundere civilă delictuală, presupune atât
repararea pierderii suferită de victimă cât şi a beneficiului de care aceasta a
fost lipsită.
Repararea în natură sau prin echivalent bănesc a unui prejudiciu
suferit sub forma unei pierderi concretizate în distrugerea sau degradarea
unor bunuri care prin destinaţia lor economică sau prin natura lor nu
produceau beneficiu, constituie recuperarea integrală a acestuia.
Repararea, indiferent de forma sa, poate fi realizată numai dacă în
prealabil, mărimea prejudiciului a fost măsurată şi evaluată corespunzător.
La evaluarea prejudiciului, atunci când repararea se face prin
echivalent bănesc, se iau în calcul despăgubirile ce urmează a fi stabilite în
raport de preţurile existente în momentul evaluării acestuia, cu respectarea
principiului reparării integrale, ceea ce presupune asigurarea, pentru victimă,
a unei stări patrimoniale identice cu cea avută înainte de a se produce fapta
ilicită al cărei efect este paguba.
În cazul distrugerii unor bunuri, victima are dreptul la o reparaţie
egală cu valoarea de înlocuire a acestora, la care se adaugă şi valoarea
nerealizată prin lipsa lor de utilizare. Atunci când câştigul are caracter bănesc
repararea trebuie să cuprindă şi beneficiul nerealizat calculat ca sumă a
dobânzilor neîncasate sau altor sume de natura acestora.
Recuperarea pagubelor se face prin obţinerea titlurilor executorii
asupra sumelor de încasat. Cele mai uzuale titluri executorii sunt
angajamentul de plată scris, decizia de imputare, dispoziţia judecătorească,
titlul executoriu notarial şi altele.
Valorificarea constatărilor consemnate în actele întocmite ca urmare
a efectuării controlului de către organele de control ale Ministerului Finanţelor
Publice sau controlul de gestiune se realizează, atât operativ, pe parcursul
verificării cât şi după încheierea acesteia.
Măsurile operative de remediere a abaterilor se dispun în timpul
controlului, în general, atunci când efectul acestora nu a determinat prejudicii
cantonându-se, în special, în domeniul contravenţional sau chiar penal dar
fără efecte în planul pagubei materiale.
Numai la sfârşitul controlului, după ce au fost epuizate toate
obiectivele acestuia, eventualele pagube materiale pot fi cuantificate la
adevărata lor dimensiune. Valorificarea abaterilor constatate ca urmare a
verificărilor efectuate de către organele de control ale Curţii de Conturi a
României deşi, în general, se încadrează în aceleaşi principii prezentate mai
sus, au câteva particularităţi determinate de specificul activităţii acestui organ
de control şi de jurisdicţie în domeniul financiar contabil.
80
a. Care este continutul etapei privind valorificarea constatărilor

controlului financiar. (timp de lucru : 10 minute)
………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………
b. Care sunt efectele practice corelate cu valorificarea constatărilor

controlului financiar. (timp de lucru : 10 minute)
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
c. Ce presupune în mod concret etapa valorificării constatărilor

controlului financiar la nivelul entităţilor. (timp de lucru : 20
minute)
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
Rezumat
Etapa în care se realizează valorificarea abaterilor şi a deficienţelor
constatate şi înscrise în actele de control, este cel puţin la fel de importantă
ca şi etapa de efectuare propriu-zisâ a controlului.
De modul cum sunt valorificate constatările efectuate în timpul
controlului, va depinde, în cea mai mare măsură, reuşita activităţii de
verificare atât din punctul de vedere al remedierii abaterilor şi deficienţelor. în
81
vederea asigurării condiţiilor pentru desfăşurarea, în limite legale, a
activităţilor economice cât şi în ceea ce priveşte recuperarea eventualelor
prejudicii materiale aduse patrimoniului public sau privat.
Tot prin activitatea de valorificare a abaterilor şl a deficientelor se
vor mai realiza de asemenea mobilizarea eventualelor rezerve existente în
activitatea economică controlată datorită faptului că nu făceau obiectul acelei
verificări sau se refereau la activităţi şi persoane care erau încadrate în alte
structuri decât cele ale agentului economic controlat.
82

ControlFinanciar SuportCursOnline-1

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

ControlFinanciar SuportCursOnline-1

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Lect. univ. dr.

Mihaela Iuliana Dumitru

Specializarea Contabilitate şi Informatică de Gestiune

Universitatea din Piteşti

Anul universitar 2018-2019

Ponderea notei la examen 10%

 dezvoltarea capacităţii de analiză şi sinteză a studenţilor

 Cuprinsul unităţii de învăţare 1:

1.1. Definirea controlului financiar

 Timpul alocat temei: 2 ore

Modul concret de manifestare a unei activitaţi ce se desfăşoară în

Controlul financiar se defineşte ca fiind acţiunea de determinare a

Clasificarea activităţii de control, în diferitele sale forme, în

1. momentul efectuării verificării faţă de momentul desfăşurării

1. control financiar preventiv

2. control financiar operativ curent

3. control financiar ulterior

2. structurile care îl exercită (structuri legislative sau executive);

1. control financiar organizat şi exercitat de instituţii specializate ale

3. alte criterii - acestea ţin cont de maniera de exercitare a acţiunii

a. Definiţi controlul financiar. (timp de lucru : 5 minute)

b. Enumeraţi criteriile de clasificare a controlului financiar. (timp de

 Cuprinsul unităţii de învăţare 2:

2.1. Sfera de acţiune a controlului financiar

 Timpul alocat temei: 2 ore

Controlul financiar cuprinde în sfera sa, sub aspect legal, teoretic şi

Controlul financiar, aşa cum a fost definit, prin efectele de prevenire

3) ansamblul operaţiunilor realizate de actorii sistemului economic.

Sintetizînd, sfera de acţiune a controlului financiar contabil, astefel

2.2. Obiectivele controlului financiar

Există la nivel practic definite o serie de obiective cu caracter individual

2) va urmări modul de respectare a legalităţii operaţiunilor privind

3) - la nivelul instituţiilor publice se urmăreşte administrarea şi

Obiectivele generale de control financiar contabil organizate de stat

a. Care sunt componentele specifice sferei de acţiune a controlului

 Cuprinsul unităţii de învăţare 3:

3.1. Funcţia de cunoaştere şi evaluare

 Timpul alocat temei: 2 ore

3.1. Funcţia de cunoaştere şi evaluare

Funcţia de cunoaştere şi evaluare a controlului financiar constă în

3.2. Funcţia de prevenire

Funcţia de prevenire a controlului financiar constă, în special, în

3.3. Funcţia de îndrumare

Funcţia de îndrumare a controlului financiar constă în efectul

3.4. Funcţia de constrângere

Funcţia de constrângere a controlului financiar rezultă din

3.5. Funcţia de reglare

Funcţia de reglare a activităţii agentului economic controlat este

a. Care sunt funcţiile specifice controlului financiar. (timp de lucru :

b. Enumeraţi noile funcţii ale controlului financiar. (timp de lucru :

c. Caracterizaţi funcţiile controlului financiar. (timp de lucru : 20

 Cuprinsul unităţii de învăţare 4:

Curtea de Conturi a României

 Timpul alocat temei: 3 ore

Membrii Curţii de Conturi pe durata mandatului nu pot fi cercetaţi,

a. Care sunt structurile specifice Curţii de Conturi. (timp de lucru :

b. Care sunt atribuţiile Curţii de Conturi. (timp de lucru : 20

c. Cum se exercită controlul financiar de către stat. (timp de lucru :

 Cuprinsul unităţii de învăţare 5:

5.1. Direcţia Generală Antifraudă Fiscală

 Timpul alocat temei: 3 ore

5.1. Direcţia Generală Antifraudă Fiscală

Direcţia Generală Antifraudă Fiscală este coordonată de un