UNIVERSITATEA SPIRU HARET

FACULTATEA DE STIINTE ECONIMICE BUCURESTI

Programul de studii universitare de masterat: CONTABILITATEA

AGENTILOR ECONOMICI SI A INSTITUTIILOR PUBLICE

ANUL UNIVERSITAR 2017-2018 (ANUL II,SEMESTRUL I)

Proiect pentru disciplina

CONTROL FINANCIAR-FISCAL SI EXPERTIZA CONTABILA

Conducător ştiinţific : Lacramioara Hurloiu

Student : Deca Andrei Octavian

BUCURESTI
2018
 CUPRINS

Capitolul I

1. Definirea , clasificarea , sfera de actiune , obiectivele si functiile controlului

financiar ................................................................................................................. 2

2. Clasificarea controlului dupa structurile care il exercita .............................. 4

3. Functiile controlului financiar .......................................................................... 8

4. Organizarea activitatii de control financiar .................................................... 8

5. Metodologia de exercitare a controlului financiar ....................................... 11

6. Determinarea abaterilor si deficientilor rezultate din activitatea de

control ................................................................................................................... 14

Capitolul II

1 . Controlul Fiscal ............................................................................................ 16

2. Drepturile si obligatiile contribuabililor ................................................... 21

Bibliografie ........................................................................................................... 22

1
Capitolul I

1. Definirea , clasificarea , sfera de actiune , obiectivele si functiile controlului

financiar

1.1 Definirea controlului financiar

Controlul financiar se defineste ca fiind actiunea de determinare a starii unor activitati econmice
reprezentate in documente financiare si contabile , prin raportarea acestor reprezentari la
prevederile legale prin care au fost definite.
Controlul financiar reprezinta mai mult decat o actiune de verificare si se exercita in scopul
remedierii unor abateri de la anumite prevederi legale.

1.2. Clasificarea controlului financiar

Exista mai multe criterii de clasificare a controlului financiar, printre care mentionam :
a) dupa momentul efectuarii
b) sfera de actiune
c) structurile care le exercita
d) alte criterii

a) După momentul efectuarii, controlul dinanciar îmbracă 3 forme :

1. control financiar preventiv
2. control financiar operativ-curent
3. control financiar ulterior

A. CONTROLUL FINANCIAR PREVENTIV –prezinta unele trasaturi caracteristice:

-se exercita inainte de efectuarea operatiunii sau activitatii economice
-are drept scop identificarea si eliminarea operatiunilor care ar putea perturba activitatea unitatii
economice
-contribuie la realizarea unui management eficient al activitatii desfasurat de unitate
-se organizeaza in cadrul compartimentului financiar contabil al unitatii economice
Functie de personalul desemnat sa-l efectueze, distingem :
Control financiar preventiv exercitat de structuri proprii de control ale unitatii
Control financiar preventiv exercitat de structuri specializate de control apartinand
statului

Obiectivul principal al controlului financiar preventiv este de a opri inainte de efectuare toate
documentele privind operatiuni care nu sunt legale ,reale , oportune, economicoase si eficiente ,
in faza de angajare si de plata respectiv incasare dupa caz ;

La nivelul societatii comerciale-pot fi supuse controlului financiar preventiv urmatoarele

operatiuni :

-incheierea contractelor sau comenzilor interne de aprovizionare sau celor ce au ca obiect

executarea de lucrari sau prestari de servicii
2
-efectuarea de plati in lei si/sau valuta pentru produsele aprovizionate , lucrarile executate sau
serviciile prestate
-efectuarea de plati privind salariile si alte drepturi de personal
-trecerea pe seama cheltuielilor a pierderilor sau daunelor aduse gestiunii unitatii care nu au fost
produse cu vinovatie.

La nivelul instituţiilor publice, ministere şi alte instituţii centrale, asimilate acestora conduse
de către de ordonatori de credite, principalele operaţiuni pentru care se stabilesc obiective de
control financiar preventiv sunt:
 Deschiderea, repartizarea şi modificarea creditelor bugetare;
 Ordonanţarea cheltuielilor;
 Angajamentele din care rezultă direct sau indirect obligaţii de plată către terţi;
 Concesionarea, închirierea, transferul, vanzarea şi schimbul bunurilor ce formează
patrimoniul instituţiilor publice;
 Alte operaţiuni stabilite de ordonatorul de credite ca şi conducător de instituţie publică.

Controlul financiar preventiv se efectuează de către conducătorul compartimentului

financiar contabil şi/sau de către o persoană împuternicită printr-o decizie a conducătorului
entităţii economice.

B. Controlul financiar operativ curent reprezintă activitatea de determinare a stării

unor operaţiuni economice reprezentate în documente financiare şi contabile prin raportarea
modului de manifestare a acestora în momentul efectuării sau pe măsura derulării activităţii.

Trăsături caracteristice:
- se exercită concomitent cu realizarea activităţilor şi operaţiilor economice controlate;
- se exercită pe toată durata desfăşurării activităţii economice;
- se realizează de către personal calificat încadrat într-o structură distinctă în directa
subordonare a conducătorului entităţii economice.

Obiectivele controlului financiar operativ curent:

Acestea constau în verificarea modului de respectare a prevederilor legale în legătură cu:

 existenţa, integritatea şi păstrarea bunurilor de orice fel;
 utilizarea mijloacelor materiale şi băneşti;
 efectuarea recepţiilor şi inventarierea bunurilor patrimoniale;
 modul de conducere al evidenţelor contabile;
 stabilirea realităţii datelor înscrise în situatiile finnciare anuale.

Controlul operativ curent se realizează prin operaţiuni inopinate sau acţiuni financiare stabilite
prin programele de activitate şi control ale entităţii economice şi se desfăşoară în principalele
locaţii în care au loc procesele economice:
 secţii de producţie;
 unităţi de desfacere;
 localuri;
 pieţe publice;
 depozite etc.

3
 C. Controlul financiar ulterior
Reprezintă activitatea de determinare a stării unor operaţiuni economice efectuate
reprezentate în documnte financiar- contabile prin raportare la prevederile şi normele legale
prin care au fost definite.

Trăsături caracteristice:
 Se exercită după efectuarea activităţilor şi/sau proceselor economice supuse acţiunilor de
verificare;
 Rezultatele constau în cele mai multe cazuri în remedierea unor abateri de la prevederile
şi normele legale de reglementare a activităţii economice supuse controlului;
 Se organizează şi se exercită atât de structuri din cadrul entităţii ecnomice cât şi prin
structuri specializate ale statului.

Obiectivele controlului financiar ulterior

a) La nivelul instituţiilor publice

 Modul de administrare şi utilizare a fondurilor acordate de le buget;

 Modul de utilizare a mijloacelor şi resurselor proprii ale instituţiilor publice;
 Îndeplinirea integrală şi la termen a tuturor obligaţiilor financiare şi fiscale
faţă de diferitele structuri.

b) La nivelul societăţilor comerciale

Obietivul principal al controlului financiar ulterior constă în stabilirea modului de gestionare a

mijloacelor materiale şi băneşti din patrimoniul fiecăreia dintre acestea în legătură cu:
 Integritatea mijloacelor materiale şi băneşti deţinute cu orice titlu;
 Respectarea prevederilor şi normelor legale privind:
I. Aprovizionarea, expediţia, transportul şi recepţia mijloacelor materiale;
II. Încadrarea şi salarizarea personalului de conducere şi execuţie;
III. Legalitatea, realitatea şi necesitatea cheltuielilor efectuate în numerar sau
prin alte mijloace de plată în lei sau în devize.

2. Clasificarea controlului dupa structurile care il exercita

A. Control financiar organizat si exercitat de institutiile specializate ale statului denumit

control financiar al statului.

B. Control financiar organizat si exercitat de catre structurile proprii apartinand entitatilor

economice denumit in continuare control financiar propriu.

A. Controlul financiar al statului.

Se defineste ca reprezentand activitatea de verificare financiara, exercitata de catre structurile

specializate ale statului organizate in acest scop pe baza de prevederi legale proprii. Chiar in
legea fundamentala care este Constitutia Romaniei adoptata in 1991 modificata si aprobata prin
4
Referendum National confirmat prin Legea 429/2003 Monitorul Oficial 787 din 31.10.2003 este
prevăzută activitatea de control financiar al statului.

Legea Finantelor Publice nr.72/12.07.1996 Monitorul Oficial 152/17.07.1996 prevede ca:

“activitatea privind finantele publice … cuprinde controlul asupra modului de folosire a
mijloacelor materiale si banesti apartinand regiilor autonome, institutiilor publice si asupra
capitalului social al statului in societatile comerciale”.

Controlul financiar al statului in functie de locul de exercitare este organizat in structuri

distincte:
a) in sfera de activitatea a legislativului, controlul financiar este organizat si exercitat de
Curtea de Conturi a Romaniei, institutie suprema de control financiar ulterior extern,
avand ca obiect verificarea modului de formare, administrare si intrebuintare a
resurselor financiare ale statului si ale sectorului public. La nivelul judetelor tarii
functioneaza camere de conturi judetene.

Curtea de Conturi a Romaniei functioneaza pe langa Parlamentul Romaniei si are atributii

stabilite prin legea proprie de organizare si functionare.
b) in sfera de activitate a executivului, controlul financiar e exercitat de catre structurile
specializate ale Ministerului Finantelor Publice si ale Autoritatii Nationale de Control.
In cadrul Ministerului Finantelor Publice, controlul financiar se exercita in baza prevederilor
legale proprii de organizare si functionare prin structuri specializate.(H.G. 1574/18.12.2003
Monitorul Oficial nr. 2 din 05.01.2004). Conform acestui act normativ, Ministerul Finantelor
Publice: “ indeplineste functia de autoritate de stat prin care se asigura exercitarea controlului
aplicarii unitare si respectarii reglementarilor legale in domeniul sau de activitate, precum si al
functionarii institutiilor care isi desfasoara activitatea in subordinea sau sub autoritatea sa”.
Realizarea de catre Ministerul Finantelor Publice a acestei functii se face prin structurile sale
specializate care exercita :
- controlul financiar preventiv delegat in scopul constituirii si utilizarii legale si eficiente a
fondurilor publice;
- controlul financiar ulterior privind utilizarea creditelor bugetare de catre institutiile
publice si a modului de conducere a activitatii financiare de catre agentii economici;
- inspectii fiscale privind respectarea legalitatii atat la nivelul aparatului propriu cat si la
nivelul celorlalte institutii publice.

B. Controlul financiar propriu.

Se defineste ca o forma a controlului financiar care se organizeaza si se exercita in cadrul
unitatilor economice in scopul prevenirii, depistarii si solutionarii efectelor unor abateri de la
prevederile si normele legale.
Necesitatea instituirii de catre unitatile economice a propriului sistem de control financiar
rezulta din obligatia:
a) cunoasterii de catre conducatorii unitatilor economice in orice moment si in detaliu a
starii gestiunii proprii;
b) recuperarii prejudiciilor si stabilirii raspunderilor pentru situatii care au afectat
integritatea sau corecta administrare a gestiunii.

Functie de natura unitatii economice in cadrul careia se organizeaza si se exercita, controlul

financiar propriu poate avea urmatoarele doua forme:

5
 B.1. Control financiar propriu organizat si exercitat in cadrul entitatilor economice denumit
control financiar al agentilor economici.

B.2. Control financiar propriu organizat si exercitat in cadrul institutiilor publice.

B.1. Controlul financiar al agentilor economici se exerciat la randul sau tot prin doua
forme:
B.1.1. Control financiar preventiv;
B.1.2. Control financiar de gestiume.

B.1.1. Controlul financiar preventiv al agentilor economici reprezinta o forma a

controlului financiar propriu care se efectueaza in scopul evitarii nerespectarii prevederilor legale
in vigoare ce ar genera efecte cu character perturbator asupra activitatii economice desfasurate de
catre entitatea economica. Aceasta forma a controlului financiar preventiv se exercita in special
asupra operatiunilor care reflecta drepturile si obligatiile patrimoniale aflate in faze de incasare si
respectiv de angajare sau de plata.

Principalele obiective ale controlului financiar preventiv se stabilesc in functie despecificul

activitatii fiecarui agent economic si constau in determinarea, legalitatii, realitatii, oportunitatii,
eficacitatii si eficientei anumitor categorii de operatiuni mai importante fiind:
- operatiuni din care deriva drepturi sau obligatii patrimoniale ale entitatii economice fata
de terti;
- operatiuni privind acordarea fondurilor de la buget si alte operatiuni similare cu caracter
financiar;
- operatiuni de creditare, finantare si efectuare de plati ( in lei si/sau in valuta) privind
activitatea de productie, investitii, comert, etc.
- trecrea pe seama cheltuielilor si a rezultatelor financiare sau pe seama fondurilor a
pierderilor, daunelor produse de calamitati si a altor daune aduse unitatii ce nu au fost
produse cu vinovatie.

Sfera de actiune a controlului financiar preventiv este formata din ansamblul activitatilor si
documentelor utilizate de entitatea economica si include atat activitatile de natura financiar-
contabila, cat si pe cele de natura tehnica si tehnologica ce au legatura cu rezultatul economic
final obtinut de agentul economic.

B.1.2. Controlul financiar de gestiune reprezinta o forma a controlului financiar propriu

care se efectueaza in vederea stabilirii modului de respectare a prevederilor legale cat si a
normelor interne cu privire la gestionarea de catre entitatea economica a mijloacelor materiale si
banesti.

Obiectivul principal al controlului financiar de gestiune consta in stabilirea integritatii

valorilor materiale si banesti din gestiune supuse verificarii. Realizarea practica a obiectivului
principal se efectueaza prin:
- verificarea existentei faptice a valorilor materiale si banesti;
- stabilirea exactitatii soldurilor scriptice;
- determinarea valorilor materiale fara miscare, cu miscare lenta, greu vandabile sau
deteriorate;
- verificarea exactitatii preturilor luate in calculul valorilor materiale ce fac obiectul
controlului;
6
 - verificarea respectarii prevederilor legale privind manipularea si paza valorilor materiale
ce fac obiectul controlului;
- verificarea conditiilor de angajare a gestionarilor si a modului de constituire si depunere a
garantiilor materiale de catre acestia;
- verificarea modului de respectare a normelor privind volumul si structura stocurilor
aprovizionate care sa corespunda nivelului productiei programate;
- verificarea modului de respectare a legalitatii si realitatii inregistrarii operatiunilor
consemnate in documentele primare s contabile;
- verificarea modului de gestionare a formularelor tipizate cu regim special;
- verificarea modului de calcul si incasare a contravalorii bunurilor distruse, degradate sau
deteriorate determinate de vinovatia unei persoane.

B.2. Controlul financiar in cadrul institutiilor publice.

In cadrul institutiilor publice se exercita de asemenea doua forme ale controlului:

B.2.1. Controlul financiar preventiv propriu.

B.2.2. Controlul financiar intern.

B2.1. Controlul financiar preventiv propriu reprezinta activitatea prin care se stabilesc
legalitatea si regularitatea operatiunilor efectuate pe seama fondurilor publice sau patrimoniului
public.

Obiectul principal al controlului financiar preventiv propriu la institutia publica îl reprezinta

stabilirea realitatii, legalitatii, regularitatii si incadrarii in limitele aprobate pentru urmatoarele
categorii de operatiuni:
- angajamente bugetare;
- deschiderea si repartizarea de credite principale;
- modificarea repartizarii pe trimester sip e subdiviziuni ale clasificatiei bugetare a
creditelor aprobate;
- ordonantarea cheltuielilor;
- efectuarea de incasari in numerar;
- vanzarea, gajarea, concesionarea sau inchirierea de bunuri din domeniul privat al statului.

7
 3. Functiile controlului financiar.

Controlul financiar prin functiile sale urmareste economicitatea, eficacitatea si eficienta

operatiunilor efectuate de entitatile economice.

1. Functia de cunoastere si evaluare a controlului financiar care consta in

determinarea rezultatelor economice ale unei entitati si evaluarea acestora prin raportarea la un
sistem de criterii prestabilit in vederea determinarii masurilor de intrare in legalitate si a
imbunatatirii activitatilor verificate.
Functia are atat actiune preventiva cat si post operativa, prin ea realizandu-se cunoasterea exacta,
reala, continua si completa a fenomenelor, proceselor si activitatilor supuse controlului financiar.

2. Functia de prevenire, respectiv preintampinarea abaterilor de la

prevederile legale sau de la normele prin care a fost reglementata activitatea unei entitati
economice.

3. Functia de indrumare a controlului financiar consta in efectul formativ-stimulativ si de

generalizare a experientei pozitive dobandite pe parcursul si ca urmare a desfasurarii activitatii
de verificare atat de cei care o executa, cat si de personalul unitatii controlate.

4. Functia de constrangere se realizeaza prin complexul de masuri administrative, civile sau

penale ce se propun sau se dispun in sarcina celor vinovati de nerespectarea prevederilor legale.

5. Functia de reglare a activitatii agentului economic controlat prin care se realizeaza

eliminarea factorilor perturbatori in scopul mentinerii echilibrului economic si al asigurarii
functionalitatii activitatii acesteia la parametrii proiectati.

4. Organizarea activitatii de control financiar

Activitatea de control financiar se imparte pe doua componente:

a) Activitatea de control financiar a statului
b) Activitatea de control financiar :
b.1 in sfera de activitate a executivului
b.2.la nivelul entitatii economice

a) Activitatea de control financiar al statului

Cea mai importanta structura de control a statului-pe langa Parlamentul Romaniei este
reprezentata de Curtea de Conturi a Romaniei (reinfiintata prin legea nr.94/8.09.92 MO
224/1992,modificata prin legea 204/1999 MO 646/30.12.99).
Atributiile Curtii De Conturi a Romaniei sunt urmatoarele:
 de a controla modul de formare,de administrare si de intrebuintare a resurselor financiare
ale statului si ale sectorului public;

8
  de a prezenta anual Parlamentului un raport asupra rezultatelor controlului contabilitatii
de gestiune ale bugetului public national din exercitiul bugetului expirat;
 de a efectua verificarea modului de gestionare a resurselor publice la cererea Camerei
Deputatiilor sau a Senatului;.
Curtea De Conturi functioneaza pe langa Parlamentul Romaniei si isi desfasoara acivitatea in
mod independent,pe baza prevederilor inscrise in Constitutie si in celelalte legi ale tarii. Are
sediul central in Bucuresti.

În unitatiile administrative-teritoriale atributiile acesteia sunt realizate de structurile subordinate,

respectiv Camerele de Conturi Judetene si a municipiului Bucuresti.
Curtea de Conturi are urmatoarea structura organizatorica:
 sectia de control financiar ulterior
 sectia jurisdictionala
 camere de conturi judetene si ale municipiului Bucuresti.

Sectia de control financiar ulterior

Entităţi verificate:
o Banca Naţională a României;
o Institutiile statului si unitatiilor administrative-teritoriale;
o Regiile autonome;
o Institutiile publice si societatile comerciale la care statul detine integral sau mai mult de
jumatate din capitalul social;
o Oraganismele autonome de asigurari sociale sau de alta natura,care gestioneaza
bunuri,valori, intr-un regim legal obligatoriu.
Din punct de vedere structural, sectia de control financiar ulterior este organizata in devizii
sectoriale conduse de catre un consilier de conturi;deviziile pot fi organizate in directii
functionale,servicii si birouri de specialitate.

Sectia jurisdictionala

Este compusa din consilieri de conturi,condusa de unul numit din randul acestora care
indeplineste functia de presedinte de sectie.
Sectia jurisdictionala este instanta de fond de recurs jurisdictional si de solutionare a recursului
in anulare.

Camerele de Conturi Judetene

Camerele de Conturi Judetene sunt stucturi locale care exercita functiile de control ale Curtii De
Conturi ale Romaniei in unitatiile administrative-teritoriale ale tarii.Acestea include Directia de
control financiar ulterior condusa de un director,un director adjunct,iar personalul executiv ia
numele de controlori financiari.

b) Activitatea de control financiar in sfera de actiune a executivului

Aceasta activitate este oraganizata in structuri distincte,care functioneaza in cadrul MFP,ca

organ central ce pune in aplicare politica guvernamentala in domeniul financiar si Autoritatea
Nationala de Control ca organ de specialitate a administratiei publice centrale.
9
 MFP esta intitutia publica organizata conform HG 1574/2003 (MO 2/5.0104) şi HG 403/2004
(MO 275/30.03.04).
MFP reprezinta oraganismul de specialitate al administratiei publice centrale, in subordinea
Guvernului, care aplica strategia si programul de guvernare in domeniul finante publice.
Obiectivele MFP sunt:
 Elaboarea stategiei de punere in aplicare a programului de guvernare in domeniul finante
publice;
 Elaborarea cadrului normative si institutional,necesar realizarii obiectivelor in domeniul
propriu de activitate;
 Elaborarea si implementarea politicii bugetare si fisale ale Guvernului;
 Administrarea veniturilor statului pe baza procedurilor de gestiune, colectare, control,
solutionare a litigiilor cu contribuabili;
 Administrarea datoriei publice a statului;
 Elaborarea cadrului legal in domeniul activitatii;
 Exercitarea controlului financiar public;
 Reprezentarea statului si a Guvernului Romaniei pe plan international.

MFP este organizat in urmatoarele unitati:

 Directii şi directii generale de specialitate

 Unitatea centrala de armonizare pentru auditul public intern
 Agentia nationala de administrare fiscala ANAF
 Agentia nationala de plati

ANAF exercita functia de control financiar in cele doua forme: control fiscal si
investitie fiscala. ANAF are urmatoarele atributii:
 Verificarea bazelor de impunere;
 Stabilirea legalitatii si conformitatii declaratiilor fiscale (cas, somaj, tva, impozit);
 Controlul exactitatii realizarii obligatiilor de catre contribuabil;
 Verificarea modului de respectare a prevederilor legislatiei fiscale si contabile;
 Stabilirea diferentelor obligatiilor de plata si a accesorilor acestora.

Corpul de Control al Guvernului a fost infiintat in baza HG 766/2003 (MO

497/9.07.03), se afla in subordinea ANC, ambele fiind subordonate direct primului
ministru.

La nivelul judetelor, activitatea ANAF este realizata prin Directiile Generale ale
Finantelor Publice Judetene si ale municipiului Bucuresti.

Organigrama directiei generale a finantelor publice

Directia gen a finantelor publice

Director executiv

Directia veniturilor statului Directia control fiscal

10
Director ex.adjunct Director ex.adjunct Director ex.adjunct Director ex.adjunct
Directia juridica&control de Directia admin-juridica resurse
Directia administrarii Directia control conflicte de interes umane
fiscaleDirectia generala de control
coordonare Subsecretar
Secretar de
destat
stat
servi servi serv serv serv serv serv serv Directiaserv
generala juridical&admin.
serv serv serv
 5. Metodologia de exercitare a controlului financiar

Sistemul metodologic de exercitare a controlului financiar

Se defineste ca ansamblu de activitati interdependente care prin utilizarea unor procedee si
tehnici specifice, are drept scop realizarea procesului de cunoastere a unui fenomen, a unui
proces sau a unei activitati economice prin raportare modului concret de manifestare a acestora
la prevederile legale, normele sau instructiunile prin care au fost definite.Etapele realizarii
controlului financiar pot fi structurate astfel:
1. Etapa programarii activitatii de control financiar
2. Etapa pregatirii actiunii de control financiar
3. Etapa efectuarii controlului financiar
4. Etapa intocmirii actelor de control
5. Etapa valorificarii constatarilor rezultate din efectuarea controlului financiar
1) Programarea activitatii de control financiar

Cuprinde pe de o parte stabilirea propriu-zisa a obiectivelor, a subiectilor si a termenelor de

realizare iar pe de alta parte repartizarea si transmiterea acestor informatii catre unitatile cu
atributii de control financiar.
Aceasta etapa poate fi structurata pe doua faze:
a) elaborarea programului de control
b) repartizarea acestui program pe unitatile cu atributi de control
2) Pregatirea actiunii de control financiar

Reprezinta o etapa premergatoare efectuarii activitaţii propriu-zise de verificare si se

realizeaza de catre organele de control desemnate sa efectueze verificarea activitatii
economice programate.

Etapa de pregatire a actiunii de control cuprinde:

a) stabilirea temelor controlului
b) analiza generala a temelor controlului
c) stabilirea principalelor obiective ale controlului (tematica de control financiar).

a) Tema controlului – reprezinta o exprimare sintetica a unei actiuni de verificare financiar-

contabila care se desfasoara pe baza unor obiective stabilite si aprobate de catre conducerea
unitatii cu sarcini de control.
Tema controlului este stabilita in functie de necesitatile de informare a unor factori de decizie
ce pot avea:
- caracter permanent – determinate de programele de management si de modul de luare si
aplicare a deciziilor;

11
 - caracter accidental – determinat de unele perturbatii ce pot interveni in cursul desfasurarii
unui proces economic si ale căror cauze este necesar a fi cunoscute iar efectele imediat
remediate.

b) Analiza generala a temelor controlului – reprezinta unul dintre momentele

principale ale etapei de pregatire a activitatii de control financiar, desfasurata
anterior acesteia si in cadrul careia se efectueaza doua importante actiuni:
1. Insusirea elementelor teoretice si a prevederilor legale care reglementeaza
activitatea ce face obiectul actiunii de control. In aceasta actiune controlul financiar
studiaza si isi insuseste toate elementele teoretice referitoare la tema data, respectiv atat
cele stabilite prin prevederi si norme legale cat si cele publicate in literatura de
specialitate, autohtona si chiar straina.
2. Cunoasterea generala a principalelor elemente de organizare a subiectului sau
tipului de subiect (entitate economică, activitate) ce urmeaza a se controla. Actiunea
consta in realizarea unei documentari prealabile la una din unitatile cu profil similar
celei la care urmeaza a se exercita controlul, unde se urmareste organizarea generala a
acesteia in legatura cu:
- modul de fundamentare, stabilire, punere in aplicare si urmarire a deciziilor;
- competentele si raspunsurile personalului de conducere si de executie;
- modul de organizare a evidentelor tehnico-opertive, financiare si contabile si
circuitul documentelor in unitatea respectiva.

c) Stabilirea obiectivelor controlului

Ansamblul temelor de control si al obiectivelor stabilite pentru fiecare dintre acestea
formeaza tematica controlului.

Tematica de control este un instrument practic de lucru si se elaboreaza de catre fiecare

compartiment sau structura a unitatii care dispune si /sau organizeaza controlul financiar si se
aproba de catre conducatorul unitatii. Dupa aprobare tematica de control devine documentul
oficial de lucru pe baza caruia se desfasoara activitatea de control financiar.

3) Efectuarea controlului financiar

Efectuarea propriu-zisa a controlului financiar se realizeaza prin comportarea starii reale la

un moment dat a unor activitati economice inregistrata in documentele financiar-contabile cu
prevederile legale prin care aceste activitati au fost definite.

Etapa efectuarii controlului financiar presupune parcurgerea urmatoarelor faze:

a. adoptarea obiectivelor tematice la conditiile specifice ale activitatii subiectului controlat ;

b. stabilirea resurselor de informare necesare efectuarii controlului. Sursele de informare
sunt formate in general din ansamblul documentelor primare si ale evidentelor tehnico-
operative, financiare si contabile specifice activitatii supuse verificarii definite si
aprobate prin prevederi legale.

Exercitarea acestui tip de control se realizeaza pe baza urmatoarelor obiective:

- conducerea evidentei contabile astfel incat sa asigure corecta reflectare in expresie

baneasca a patrimoniului entitatii economice
12
 - evidentierea exacta, corecta si la timp a elementelor economice inscrise in documentele
justificative
- asigurarea tuturor corelatiilor intre diversele tipuri de evidente conduse de entitatile
economice.

c. Selectarea si aplicarea procedeelor si tehnicilor necesare realizarii controlului

Doua sunt procedele mai reprezentative si specifice si anume:

1. Controlul documentar
2. Controlul faptic

A) Controlul documentar

Poate fi fefinit ca un complex de actiuni de verificare efectuate in scopul stabilirii

legalitatii si realitatii unor date sau unor operatiuni economice inregistrate in
documentele de evidenta ca si de verificare a calitatii intocmiri acestora.

Controlul documentelor utilizeaza cateva tehnici specifice cum ar fi:

a) Controlul cronologic – respectiv verificarea se realizeaza in ordinea emiterii si

inregistrarii documentelor in evidente;

b) Controlul invers-cronologic – asemanator cu primul cu deosebirea ca ordinea de

efectuare a verificarii este inverse.

c) Controlul sistematic – presupune mai intai gruparea documentelor pe grupe de

activitate distincte urmata de realizarea controlului cronologic sau invers-
cronologic.

d) Control reciproc – realizat in scopul stabilirii daca unele din informatiile comune
cu acelasi continut inscrise in documentele financiar-contabile sunt identice.

e) Controlul incrucisat – reprezentand o tehnica de control care se exercita atat la

unitatea emitenta a documentului cat si la partenerii acestuia avand ca scop
oprirea inainte de a produce efecte negative a unor activitati economice sau
financiare.

f) Investigatia – care se efectueaza atunci cand controlul financiar nu gaseste in

documente si evidentele verificate toate elementele care sa ateste efectuarea
corecta a operatiunilor contabile.
Investigatia este o actiune proprie de documentare a controlorului iar reusita
acesteia depinde in mod semnificativ de pregatirea profesionala a acestuia si nu in ultimul rand
de abilitatea cu care efectueaza verificarea.

g) Calculul de control – reprezentand o tehnica de refacere de catre controlorul

financiar pe baza datelor inregistrate in documente a unor calcule din care rezulta
o informatie ce face obiectul controlului.

13
 h) Analiza contabila – reprezinta o metoda si o tehnica de control utilizata pentru
furnizarea solutiei corecte de inregistrare in evidenta contabila a operatiunilor
economico-financiare.

B) Controlul faptic

Este procedeul ce consta in stabilirea existentei si miscari intr-o anumita perioada de timp
determinata a tuturor elementelor materiale si banesti dintr-o entitate economica.
Controlul faptic se reprezinta prin utilizarea mai multor tehnici printre care amintim:
- inventarierea
- expertiza tehnica si analiza de laborator
- inspectia fizica
- observarea directa

Inventarierea - reprezinta ansamblul de operatiuni care are drept scop constatarea existentei in
patrimoniul entitatii economice a tuturor elementelor de activ si de pasiv la un moment dat
(OMFP nr 1753 / 2004 privind inventarierea elementelor de activ si de pasiv).
Rezultatele inventarierii sunt in general probe foarte sigure pentru fundamentarea constatarilor
deoarece la stabilirea acestora au participat atat reprezentantii gestionari ai unitatii controlate,
revizorii de gestiune cat si controlorii financiari care efectueaza verificarea in cadrul careia s-a
dispus actiunea.

Expertiza – reprezinta un mijloc de proba privind controlul faptic, reglementată de Codul de

procedura civila. Poate fi dispusă de organul de jurisdictie (Judecatorie, Tribunal, Curte de Apel,
Curte Suprema de Justitie) sau de organele de cercetare (politie, parchet) in vederea stabilirii
unui adevar obiectiv necesar clarificarii unor stari de fapt, care necesita pregatire de specialitate
in domeniul stiintei, tehnicii, artei sau in alta specialitate şi pe care judecatorul nu o poseda.
Rezultatele expertizei sau analizelor de laborator constituie probe in sustinerea constatarilor, iar
fundamentarea acestor constatari pe baza expertizelor tehnice si/sau probelor de laborator va fi
efectuata numai de catre controlorul financiar in baza prevederilor legale in vigoare.

Observarea directa este o tehnica de control a carei realizare peresupune din partea controlorului
financiar deplasarea la fata locului pentru a constata el insusi modul de respectare a normelor si
prevederior legale care reglementeza obligatiile personalului controlat.

Inspectia fizica este tehnica prin care controlorul, in urma efectuarii actiunii de verificare
stabileste el insusi starea unui post de bilanţ la un moment dat prin confruntarea rezultatului
inspectei fizice cu datele inregistrate in evidenta contabila a entitatii controlate.

6. Determinarea abaterilor si deficientelor rezultate din activitatea de control

Se realizeaza prin raportarea activitatilor ce fac obiectul verificarii, asa cum au fost constatate de
catre controlorul financiar la normele si prevederile legale, prin care acestea au fost definite si
institutionalizate.
O data stabilite abaterile si deficientele constatate se aduc la cunostinta persoanelor de conducere
sau executie (in functie de natura abaterilor) carora li se solicita explicatii scrise in legatura cu

14
imprejurarile in care aceste operatiuni au fost efectuate si inregistrate in evidentele tehico-
operative, financiare si contabile.
Explicatiile scrise sunt in continuare analizate de catre controlorii care le-au solicitat si functie de
cotinutul acestora sunt combatute cu argumente legale, reale si concrete.

In stabilirea abaterilor si deficientelor trebuie cunoscut faptul ca activitatea de control financiar

este supusa actiunii unor anumite riscuri.

Riscul in activitatea de control poate fi definit ca posibilitatea aparitiei unei stari create de
influenta anumitor elemente ce ar putea determina controlul sa stabileasca o stare a unei activitati
economice care sa nu reflecte situatia reala a acesteia asa cum a fost inregistrata in documentele
financiare si contabile.
Din practica de control au fost identificate trei componente principale ale riscului in control si
anume:
- riscul inerent
- riscul de verificare si analiza
- riscul de nedepistare a abaterilor

Stabilirea raspunderilor in sarcina persoaneor vinovate

Majoritatea constatarilor controlorului financiar se valorifica dupa incheierea actiunii de
verificare, datorita dreptului de contestare a abaterilor din partea persoanelor raspunzatoare.

Raspunderea persoanelor poate fi contraventionala sau penala:

- raspunderea contraventionala se poate stabili si aplica daca prin savarsirea contraventiei nu s-
a cauzat paguba si nici nu exista bunuri materiale ce urmeaza a fi confiscate ca urmare a
abaterii savarsite.
Contraventiile se pot stabili si sanctiona in toate domeniile.
Sanctiunile contraventionale se impart in doua categorii, respctiv principale si complementare.
Sanctiunile principale cuprind:
-avertismentul
-amenda contraventionala
- prestarea unei activitati in folosul comunitatii

Sanctiuni contraventionale complementare cuprind:

-confiscarea bunurilor destinate, folosite sau rezultate din contraventii

-suspendarea sau anularea dupa caz a avizului, acordului sau autorizatiei de exercitare a unei
activitati
-inchiderea unitatii
-suspendarea activitatii agentului economic
-retragerea licentei sau avizului pentru anumite operatiuni ori pentru activitati de comert
exterior temporar sau definitiv .

15
Capitolul II

1 . Controlul Fiscal

 Ordonanta 70/28 aug. 1997 privind controlul fiscal aprobata prin Legea 64/1999,
M.O. 168/21 apr. 1999, abrogata prin ordonanta guvernului 92/2003.
 Ordonanta Guvernului 62/2002 aprobata prin Legea 49/21 ian. 2003, M.O. 54/30
ian. 2003.
 Ordonanta Guvernului 92/24.12.2003 este act care reglementeaza cu privire la
Codul de procedura fiscala, M.O. 941/29.12.2003
 Legea 571/2003 privind Codul Fiscal al Romaniei.

Definitie: Controlul fiscal cuprinde ansamblul activitatilor care au ca scop

verificarea realitatii declaratiilor, precum si verificarea corectitudinii si exactitatii
indeplinirii conform legii a obligatiilor fiscale de catre contribuabili. In categoria
contribuabili se cuprind persoanele fizice si juridice, romane si straine, precum si
asociatiile fara personalitate juridica carora le revin potrivit reglementarilor legale
obligatii fiscale.

Categoriile de obligatii fiscale:

1. obligatia de a declara bunurile si veniturile impozabile sau, dupa caz, impozitele
declarate;
2. obligatia de a calcula si de a inregistra in evidentele contabile si de plata, la termenele
legale, impozitele;
3. obligatia de a calcula si de a inregistra in evidentele contabile si de plata la termenele
legale, impozitele care se realizeaza prin stopaj la sursa;
4. orice alte obligatii legale care revin contribuabililor, persoane fizice sau juridice in
aplicarea legilor fiscale.

Impozitul: reprezinta suma datorata potrivit legii bugetului de stat si bugetele locale,
precum si orice alte sume care constituie venituri de natura fiscala a caror administrare
revine Ministerului Finantelor.
Controlul fiscal se exercita de catre organele de control fiscal din cadrul Ministerului
Finantelor Publice si ale unitatilor sale teritoriale, precum si de catre serviciile de
specialitate ale autoritatilor Administrative Publice Locale, denumite Organe de Control
Fiscal.

Drepturile si obligatiile organelor de control fiscal:

In exercitarea atributiilor ce le revin, organele de control fiscal, au dreptul:

16
 a) sa examineze orice inscrisuri, documente, registre sau evidente contabile ale
contribuabililor care pot fi relevante, pentru stabilirea corecta a impozitelor
datorate si pentru modul de respectare a obligatiilor fiscale de catre acestia;
b) sa solicite contribuabililor informatii, justificarile sau explicatiile referitoare la
declaratiile sau documentele depuse controlului. In cazul in care se solicitata
raspunsul in scris, contribuabilii sunt obligati sa furnizeze informatiile
respective in termen de 10 zile de la primirea solicitarii;
c) sa solicite prezenta contribuabililor sau a reprezentatilor legali ai acestora la
sediul organului de control fiscal: solicitarea se face in scris, si cuprinde in
mod obligatoriu data, ora si locul intalnirii, precum si scopul acesteia.
Solicitarea se comunica contribuabililor cu cel putin 15 zile, inaintea datei
fixate pentru intalnire;
d) sa faca constatari faptice cu privire la natura activitatilor producatoare de
venituri impozabile sau pentru identificarea bunurilor sau surselor impozabile;
e) sa primeasca copii de la orice inscris, document sau inregistrare contabila;
f) sa retina in scopul protejarii impotriva instrainarii sau distrugerii in schimbul
unei dovezi scrise si semnate de organul de control fiscal, orice document sau
orice element material care poate constitui o proba sau o dovada referitoare la
determinarea impozitelor datorate de catre contribuabili pe o perioada de
maxim 30 de zile (cu aprobarea conducerii Directiei Generale a Finantelor,
perioada poate fi prelungita pana la 90 de zile);
g) sa intre in prezenta contribuabilului sau altei persoane desemnate de
contribuabil, in orice incinta a sediului in care isi desfasoara activitatea
contribuabilul sau in locuri in care exista bunuri impozabile sau in care se
desfasoara activitate producatoare de venituri. Accesul este permis in cursul
programului normal de lucru al contribuabilului, iar in afara acestuia numai cu
autorizarea scrisa a conducerii organului de control fiscal si cu acordul
contribuabilului.
In caz de refuz al contribuabilului organul fiscal va solicita autorizarea instantei
judecatoresti competente, aplicandu-se dispozitiile codului pe procedura civila privind ordonanta
presedintiala.
In scopul determinat modului de respectare a obigatiilor fiscale ce revin contribuabililor
si a stabilirii exacte a impozitelor datorate, organele fiscale sunt in drept sa solicite informatii de
la:
 persoane fizice sau juridice care detin in pastrare sau administrare bunuri sau
sume de bani ale contribuabilului;
 organe ale administratiei publice centrale si locale, institutii publice sau de interes
public.
Organele fiscale au obligatia sa exercite controlul fiscal in asa fel incat sa afecteze cat
mai putin desfasurarea actiunilor curente ale contribuabililor. Pe intreaga durata a controlului
fiscal, organele fiscale au obligatia de a actiona cu profesionalism dovedind corectitudine si
obiectivitate in relatiile cu contribuabilii controlati si cu celelalte persoane cu care sunt in contact
pe parcursul indeplinirii atributiilor de serviciu.
Organul de control fiscal are obligatia sa emita contribuabilului cu cel putin 5 zile
lucratoare inainte de inceperea efectiva a actiunii de control fiscal-avizul de verificare (aviz de
inspectie fiscala). Pentru motive intemeiate, contribuabilul poate solicita modificarea datei de
incepere a controlului fiscal cu maximum 15 zile lucratoare, solicitare care se comunica in scris

17
conducerii organului de control fiscal, in termen de 5 zile lucratoare de la primirea avizului de
inspectie fiscala.

Aviz de inspectie fiscala (Anexa 1A la OMFP 1304/1.sep.2004,M.O. 828/8.sep.2004

Denumire contribuabil
Cod identificare fiscala
Domiciliu fiscal

Domnului Administrator/Director General,

Avem onoarea sa va informam ca incepand cu data de………...veti face obiectul unei

inspectii fiscale, avand ca obiective:
- verificarea ansamblului declaratiilor fiscale si/sau operatiunilor relevante pentru
inspectia fiscala, pentru:
a) impozitul…………....................................…., pe perioada…………
b) taxa……………………………………….……, pe perioada…….…..
c) contributii sociale………………………….…., pe perioada…..…….
d) alte venituri ale bugetului consolidat……….., pe perioada……,,….
- verificarea modului de organizare si conducere a evidentei fiscale.
\\
Tema nr. 8 DREPTURILE SI OBLIGATIILE CONTRIBUABILILOR

Pe durata controlului fiscal contribuabilii au dreptul:

 sa fie informati asupra desfasurarii controlului si asupra eventualelor situatii
neclare;
 sa fie solicitati pentru a furniza informatii, explicatii si justificari;
 sa fie asistati de persoane de specialitate (expert contabil, consultant fiscal);
 sa fie protejati pe linia secretului fiscal.
Obligatiile contribuabililor constau in aceea ca trebuie sa puna la dispozitia organelor
fiscale toate documentele tehnico-operative si contabile si orice fel de inscrisuri care stau la baza
calcularii corecte si in cuantumul legal al impozitelor datorate. Neprezentarea cu rea credinta a
documentelor cu ocazia controlului fiscal nu vor fi luate in considerare ulterior cu ocazia
solutionarii eventualelor obiectiuni, contestatii si plangeri impotriva actelor de control.
Contribuabilii care potrivit legii conduc contabilitatea proprie sunt obligati sa pastreze
evidentele contabile precum si documentele justicative in baza carora s-au facut inregistrarile
contabile pastrarii la sediul social declarat cu ocazia autorizarii si inregistrarii la organul fiscal
pana la implinirea termenului de prescriptie a dreptului organelor fiscale, de a stabili diferente de
impozite.
Masurile dispuse ca urmare a controlului fiscal pot fi contestate de catre contribuabili la
organul fiscal care a dispus controlul precum si la instanta de judecata competenta.
Controlul fiscal se desfasoara la sediul, domiciliul ori resedinta contribuabilului sau la
sediul organului fiscal, dupa caz.

Sanctiuni prevazute de legislatia fiscala:

Constituie contraventii (daca nu sunt savarsite in astfel de conditii incat potrivit legii sa
constituie infractiuni) urmatoarele fapte:

18
 a) nefurnizarea de catre contribuabil a informatiilor, justificarilor sau explicatiilor
solicitate de catre organelle fiscale;
b) neprezentarea contribuabililor sau a reprezentelor legali ai acestora la sediul
unitatii fiscale la ora, data si locul fixate, la solicitarea scrisa a organului fiscal;
c) refuzul contribuabilului de a permite accesul organului fiscal in sediul sau de
afaceri sau in oricare alte locuri in care exista bunuri impozabile sau in care acesta
desfasoara activitati producatoare de venituri in vederea exercitarii controlului
fiscal;
d) nefurnizarea de catre persoanele si institutiile controlate in termenul stabilit de
organele fiscale a informatiilor, actelor, evidentelor si datelor solicitate;
e) netinerea evidentelor contabile si a documentelor justificative la sediul social
declarat sau pastrarea acestora in conditii improprii desfasurarii controlului fiscal.

Cuantumul amenzilor:
 Pentru a) si b)-amenda de la 500 000-2 000 000;
 Pentru c) si d)-amenda de la 2 000 000-10 000 000;
 Pentru e)-amenda de la 1 000 000-10 000 000.

Procedura fiscala privind administrarea impozitelor si taxelor

Este prevazuta in Codul de procedura fiscala aprobat prin OG 92/2003 (M.O.

941/29.12.2003). Codul de procedura fiscala reprezinta baza de aplicare a tuturor legilor fiscale
speciale, care se adreseaza contribuabilului, asigurand:
 Crearea unui cadru unitar pentru procedura de impozitare la toate categoriile de
impozite;
 Degrevarea legislatiei fiscale speciale, de prevederile procedurale in esenta
identice, evitand in acest fel repetarea procedurilor in fiecare din aceste legi;
 Usurarea activitatii de administrare (inregistrare, declarare, colectare, control
fiscal si contecios administrativ) intrucat toate prevederile procedurale care se
utilizeaza in aceasta activitate sunt cuprinse intr-o singura lege.

Codul de procedura fiscala este structurat pe 11 titluri (capitole):

Titlul I : Dispozitii generale:
 sfera de aplicare a C.P.F.-se aplica pentru administrarea impozitelor si taxelor
datorate bugetului de stat, precum si pentru administrarea altor venituri bugetare;
 partile implicate in raportul juridic fiscal: statutul (institutia de control fiscal),
contribuabilul;
 principiile generale de conduita in administrarea impozitelor si taxelor:
a) dreptul contribuabilului de a fi ascultat-are in vedere evitarea luarii
unor decizii pripite din partea administratiei fiscale (usureaza elucidarea
unei stari de fapt reale si conduce la evitarea contestatiilor costisitoare din
punct de vedere al efortului si al timpului);
b) principiul prevalentei economicului asupra juridicului-conform caruia
atunci cand fiscul actioneaza in vederea stabilirii impozitului acesta
trebuie sa surprinda realitatea si nu aparenta. Astfel sunt impozitate toate
veniturile si valorile patrimoniale indiferent daca activitatile din care sunt
obtinute acestea indeplinesc sau nu cerintele legale;

19
 c) principiul proportionalitatii-ca organul fiscal in exercitarea dreptului
sau de apreciere sa actioneze rezonabil si echilibrat in toate actele si
deciziile sale asigurand o justa proportie intre scopul urmarit si mijloacele
utilizate pentru atingerea acestuia.
Titlul II : Dispozitii generale privind raportul de drept material fiscal: reglementeaza
categoriile de creante, nasterea si stingerea creantelor fiscale, creditorii si debitorii creantelor
fiscale, precum si notiunea de domiciliu fiscal.
Titlul III : Prevederi procedurale generale
Titlul IV : Inregistrarea fiscala si evidentele contabile si fiscale, cuprind reguli
procedurale specifice cu privire la inregistrarea fiscala a contribuabililor, si anume:
 categoriile de contribuabili care au obligatia de a se inregistra la organul fiscal;
 inregistrarea si scoaterea din evidenta a platitorilor de T.V.A.;
 organizarea de catre organul fiscal a evidentei contribuabililor in cadrul registrului
contribuabililor.
Titlul V : Declaratia fiscala care cuprinde reguli, elementele de noutate ale acesteia
vizand:
 eliminarea sistemului penalitatilor pentru sanctionarea nedepunerii la termenul
prevazut de lege a declaratiilor fiscale si sanctionarea contraventionala a acestei
fapte;
 posibilitatea redactarii de catre organul fiscal a declaratiilor fiscale, in situatia in
care din motive independente de vointa contribuabilului, acesta este in
imposibilitate de a scrie.
Titlul VI : Stabilirea impozitelor si taxelor:
 modul in care se stabilesc impozitele si taxele (fie prin declaratia fiscala a
contribuabililor sau prin decizia de impunere emisa de organul fiscal);
 forma si continutul deciziei de impunere;
 prescriptia dreptului de a stabili impozite si taxe (5 ani, cu exceptia cazului in care
obligatia fiscala rezulta din savarsirea unei fapte de evaziune fiscala, caz in care
prescriptia e de 10 ani).
Titlul VII : Inspectia fiscala reglementeaza:
 obiectul inspectiei fiscale;
 perioada supusa inspectiei (selectarea contribuabililor luati in inspectie, evaluarea
constatarilor inspectiei);
 raportul de control, care consemneaza rezultatele inspectiei fiscale. El sta la baza
deciziei de impunere, act administrativ care poate fi contestat de catre
contribuabili.
Titlul VIII : Colectarea creantelor fiscale: reglementeaza procedura de stingere a
creantelor fiscale, atat prin plata voluntara cat si prin executare silita.
Titlul IX : Solutionarea contestatiilor formulate impotriva actelor administrative fiscale:
reglementeaza procedura prin care contribuabilii se adreseaza administratiei fiscale pentru
solutionarea contestatiilor impotriva actelor administrative, care reglementeaza raporturi fiscale.
Titlul X : Sanctiuni: stabileste unele contraventii in materie fiscala si modul lor de
sanctionare.
Titlul XI : Dispozitii tranzitorii si finale.

 avizul de inspectie fiscala: documentul prin care organele de inspectie fiscala

instiinteaza contribuabilul in legatura cu inspectia fiscala care urmeaza sa se
efectueze la acesta. Se transmite contribuabilului inainte cu 30 de zile pentru
20
 marii contribuabili si cu 15 zile pentru ceilalti contribuabili, inainte de inceperea
efectuarii acesteia;
 ordin de serviciu: documentul prin care organele de inspectie fiscala sunt
imputernicite sa efectueze inspectia fiscala la contribuabilul nominalizat;
 nota explicativa: documentul prin care organele de inspectie fiscala pot solicita
explicatii scrise reprezentantului sau oricarui angajat al contribuabilului;
 invitatie: documentul prin care un contribuabil e invitat la sediul organului de
inspectie fiscala, in vederea efectuarii controlului;
 proces verbal: act de control intocmit de organele de inspectie fiscala;
 proces verbal de ridicare/restituire de inscrisuri: se completeaza de organele
de inspectie fiscala cu ocazia ridicarii/restituirii de documente;
 proces verbal de sigilare/desigilare: se intocmeste de catre organele de inspectie
fiscala in situatia in care exista indicii ca in locurile de productie, depozitare,
comercializare se gasesc bunuri sau produse a caror provenienta nu este legala, a
caror fabricatie e interzisa prin lege, se produc fara autorizatie;
 declaratie: intocmita si semnata de administratorul sau imputernicitul legal al
societatii din care rezulta:
1. s-au pus la dispozitia organelor de dispozitie fiscala toate documentele;
2. documentele puse la dispozitia organelor de inspectie fiscala au fost
restituite in totalitate la finalizarea inspectiei fiscale.

2. Drepturile si obligatiile contribuabililor

Principalele acte de control care se intocmesc sunt:

a)procese verbale de control
b)procese verbale de constatare si sanctionare a contraventiilor
c)note de constatare si rapoarte de control

Procesul verbal de control este documentul in care se inscrie rezultatul activitatii de control.
Dupa intocmirea procesului verbal de control se seneaza pe fiecare fila sau la sfarsit atat de
controlorii financiari cat si de persoanele cu atributiuni de conducere.
Procesul verbal de control se compune din trei parti:

a) Preambulul, in care se înscriu datele de identificare ale firmei, numele şi prenumele

conducatorilor precum si datele de identificare ale controlorilor ;

b) Cuprinsul procesului verbal format din ansamblul constatarilor organului de control,

prevederile legale nerespectate, persoanele raspunzatoare si masurile de remediere a
abaterilor ;

c) A treia parte contine referiri la numarul de exemplare in care a fost intocmit procesul verbal,
semnaturile persoanelor ce au efectuat controlul si ale persoanelor care reprezinta entitatea
economica .

21
La procesul verbal de control se anexeaza documente primare, tabele, evidente tehnico-
operative, financiare si contabile, notele explicative si alte acte necesare confirmarii si sustinerii
abaterilor si deficientelor constatate de persoanele cu atributii de control.

Semnarea actului de control este obligatorie cu sau fara obiectiuni facute de persoanele
raspunzatoare pentru abaterile si eficientele constatate.

In cazul formularii de obiectiuni acestea se semneaza de catre controlorii care au efectuat

verificarea si in functie de rezultat se stabilesc masurile de valorificare a constatarilor contestate
de catre persoanele raspunzatoare sau conducatorii legali ai unitatii verificate.

In termen de 15 zile de la data comunicarii procesului verbal de constatare a contraventiei si de

aplicare a sanctiunii se poate face plangere impotriva acestora la organul din care face parte
controlorul financiar.

Organul de control are obligatia sa emita un raspuns competent la contestatia facuta.

Contestatorul, in caz ca nu e satisfacut de raspunsul primit, se poate adresa judecatoriei in a carei
circumscriptie a fost facuta contraventia.

Bibliografie
1) Mircea Boulescu. Control financiar-fiscal. Editura FundaŃiei România de Mâine, Bucureşti,
2006.
2) Mircea Boulescu, Marcel GhiŃă. Expertiza contabilă. Editura Didactică şi Pedagogică,
Bucureşti, 2001.
3) Mircea Boulescu, Faut Cadâr. Sistemul de control financiar-fiscal şi de audit din România.
Editura Economică, Bucureşti, 2005.
4) Mircea Boulescu. Controlul TVA şi al accizelor armonizate. Editura Tribuna Economică,
Bucureşti, 2006.
5) Lăcrămioara Rodica Haiduc. ContribuŃia sistemului fiscal la prevenirea şi combaterea
evaziunii fiscale. Editura FundaŃiei România de Mâine, Bucureşti, 2004.
6) ***, Standardul profesional nr. 35: Expertizele contabile, ediŃia a III-a, revizuită, Editura
C.E.C.C.A.R., Bucureşti, 2009;
7) ***, Codul etic naŃional al profesioniştilor contabili, ediŃia a V-a, revizuită şi adăugită,
Editura C.E.C.C.A.R., Bucureşti, 2011, SecŃiunile 100-150 şi SecŃiunile 210-291

22
8) OrdonanŃa Guvernului nr. 65/1994 privind organizarea activităŃii de expertiză contabilă şi a
contabililor autorizati. MO nr. 243 din 30 august 1994, cu modificările ulterioare.
9) Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal. Publicată în M. Of. nr. 927 din 23 decembrie 2003,
cu modificările şi completările ulterioare.
10) Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal. Publicată în M. Of. nr. 688 din 10 septembrie 2015,
cu modificările şi completările ulterioare (în vigoare de la 01 ianurie 2016).
11) Ordinul Ministerului FinanŃelor Publice nr. 1.802/2014, pentru aprobarea Reglementărilor
contabile privind situaŃiile financiare anuale individuale şi situaŃiile financiare anuale
consolidate, M.Of. nr. 963 din 30 decembrie 2014, cu modificările şi completările ulterioare.
12) Ordinul Ministerului Finantelor Publice nr. 2.861/2009 pentru aprobarea Normelor privind
organizarea si efectuarea inventarierii elementelor de natura activelor, datoriilor si capitalurilor
proprii, Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 704 din 20 octombrie 2009, cu modificările
şi completările ulterioare
13) Ordinul Ministerul Economiei si Finantelor nr. 3512/2008, privind documentele financiar-
contabile, Monitorul Oficial, Partea I, nr. 870, din 23 decembrie 2008, cu modificările şi
completările ulterioare

23