Definirea conceptului de control financiar

Clasificare, surse de informații și metodologia de

exercitare a controlului financiar

Disciplina: Control financiar bancar

Specializare: Finanțe-Bănci

Coordonator științific: Studenți:

Lect.univ.dr Carmen Toderașcu Filip Maria-Mădălina

Lupu Dorina-Cristiana

Grupa: FB 33

Iași

2019-2020
Cuprins

Capitolul I Definirea conceptului de control financiar............................3

Capitolul II Clasificarea controlului financiar........................................6
Capitolul III Surse de informaţii pentru controlul financiar.................11
Capitolul IV Metodologia de exerciatare a controlului financiar.........18
Bibliografie.............................................................................................22

2
 Capitolul I Definirea conceptului de control financiar

Baza definiției acțiunii de control își are izvorul în expresia latină „contra rolus”. Expresia poate
fi tradusa: verificarea actului original după duplicatul ce se încredinţează în acest scop unei
personae specializate.

În literatura de specialitate găsim şi alte accepţiuni ale controlului, astfel:

· În accepţiune francofonă găsim controlul definit ca „o verificare , o inspecţie atentă a

corectitudinii unui act”.1

· În accepţiune anglo-saxonă “controlul este acţiunea de supraveghere a cuiva, a ceva, o

examinare minuţioasă sau puterea de a conduce, ca un instrument de reglementare a unui
mechanism”.2

Sensul cel mai comun asociat controlului este acela de “ verificare”.Verificarea este asociată cu
activitatea de cunoaştere, permiţând managementului să coordoneze activităţile din cadrul
organizaţiei într-un mod cât mai economic şi eficient.

Controlul financiar ține de domeniul economic, acesta definindu-se ca fiind acţiunea de

determinre a stării unor activităţi economice reprezentate în documente financiare şi contabile
prin raportarea acestor reprezentări la prevederile legale prin care au fost definite.

Analizând definiţia observam că această importantă activitate , control financiar, este mai mult
decât o acţiune de verificare determinate de o cerinţă a cunoaşterii stării unui anumit fenomen
economic şi practicată în scopul remedierii efectelor unor abateri.

Într-o manieră puţin mai simplă putem definii controlul ca fiind aprecierea în conformitate cu o
normă , un standard sau un model.

În sens larg controlul poate fi definit ca o activitate specifică oamenilor, ce se desfăşoară în mod
voluntar, aceasta urmărind întotdeauna un obiectiv, ce consta în verificarea şi analiza permanenta

1
Le Petit Larousse, Dictionnaire enciclopedique, Ed.Larousse,Paris,1975.
2
The New Merriam. Webster Dictionary, Merriam-Webster Inc. Publishers, Springfield, Massachusetts, 1989.

3
, periodica sau inopinanta a unor fenomene, procese, operaţiuni rezultate dintr-un sector, cu
scopul de a preîntâmpina şi a lichida eventualele neajunsuri.

În DEX găsim următoarea definiţie atribuită controlului: analiza permanenta sau periodică a unei
situaţii, activităţi etc. cu scopul de a urmării mersul ei şi pentru a lua măsuri de îmbunătăţire.
Tehnic vorbind controlul este procesul de comparare permanentă a situaţiei de fapt cu cea
programată şi , dacă este cazul corectarea acesteia, astfel încât rezultatele să fie conforme cu
obiectivele stabilite anticipat.

Din această definiție rezultă că noțiunea de control ar trebui să răspundă la următoarele cerințe:

· Să furnizeze informații cu privire la cunoașterea realității cercetate;

· Sugerarea de măsuri ce vizează corectarea realității în direcția dorită de cel ce a dispus

controlul;

· Luarea anumitor măsuri de către organele de control pentru a descuraja, îndrepta și

pedepsi producerea de abateri de la scopul prestabilit;

În lucrarea “Revizia Contabilă” de Bertrand Fain și Victor Faure se precizează faptul că

“controlul intern constă în organizarea rațională a contabilității și serviciului contabil, care
vizează prevenirea sau cel puțin descoperirea fără întârziere a erorilor și fraudelor”.3

După o analiză a noțiunii de control, observăm că acesta este un atribut al managementului, a

funcției de conducere , o cale de cunoaștere a realității și de îndreptare a erorilor.

Analizând noțiunea de control și luând în vedere contextual evolutiv al domeniului economic,

controlul financiar ar putea fi definit ca un raport dintre starea unor circumstanțe vizate la un
moment dat față de reglementările legale.

Ținând cont de cele de mai sus, conceptual de control financiar reprezintă datorită rezultatelor
sale, una din pârghiile economice generând informații managementului, pentru trei grupuri de
interes, respective:

· control pentru politicile economice și stat;

3
Fain, Bertrand, Faure, Victor, Revizia contabilă, București, 1948, apud Marcel Ghiță (și colaboratorii), Introducere
în teoria și practica auditului intern, Ed. Universitas XXI, Iași, 2004, p.29

4
 · pentru sine, pentru entități;

· controlul partenerilor pentru a spori încrederea reciprocă necesară desfășurării

tranzacțiilor.

Sintetizând conceptual de control financiar, ajungem la ideea că acesta verifică prin diferite
metode de comparare prevederile normative prevăzute în legi, ordine, norme metodologice,
hotărâri cu realitatea, oportunitatea legalitatea și eficiența operațiilor consemnate în documente
respective acte, stabilind abaterile, erorile, deficitele și lipsurile din activitatea economic-
financiară.

Ca obiect de cercetare, controlul financiar cuprinde în sfera sa:

· fenomenele, relațiile și procesele financiare;

· procesul de administrare și de gestionare a patrimoniului și efectele activității economico-

sociale;

· exclusive toate momentele, locurile și unitățile unde se administrează atât valori materiale
cât și bănești și se fac cheltuieli.

Cu alte cuvinte controlul financiar asigură buna funcționare a activității economice, deoarece
acționează organizat în vederea prevenirii erorilor, abaterilor, a deficitelor, creșterii eficienței,
cunoașterea procedeului de respectare a legalității cu un caracter economic și financiar, apărarea
patrimoniului statului, stabilirii răspunderii pentru pagube sau nerespectarea disciplinei de
gestiune.

5
 Capitolul II Clasificarea controlului financiar

Clasificarea activităţii de control în calitate de principala pârghie a actului de conducere, se

efectuează în general după mai multe criterii.

În domeniul economic controlul activităţilor se manifesta prin forme specific, cum sunt controlul
bancar, controlul financiar, controlul vamal, controlul calităţii produselor şi serviciilor etc.

Clasificarea controlului financiar se efectuează la rândul lui după o serie de criterii:

 Momentul exercitării ;

 Aria de cuprindere;

 Scopul urmărit ;
 Modalitățile de exercitare a controlului ;
 Din punctul de vedere al organelor de control.

În funcţie de criteriile enumerate mai sus, controlul financiar poate îmbrăca forme diferite care,
deşi se diferenţiază prin rol, sfera de activitate şi obiective stabilite ,funcţii, prin prevederi legale
pe care şi le propun conducătorii activităţilor economice, absolut toate au acelaşi scop, şi anume
determinarea modului de exercitare, la un moment dat, a unor fenomene, procese sau activităţi
economice faţă de un sistem definit de criterii prestabilite.

Clasificarea după momentul efectuării:

Din punct de vedere al momentului efectuării propriu-zise a activităţii de control financiar, se
clasifica în:

Ø Control financiar preventiv (anterior);

Ø Control financiar operativ curent (concomitant);

Ø Control financiar ulterioar (posterior).

6
 A. Controlul financiar preventiv este definit ca fiind o activitate de stabilire a stărilor unor
proiecte de operaţiuni economice, exemplificate în documente financiare şi contabile,
prin compararea lor cu prevederile legale prin care au fost definite.

Trăsăturile caracteristice controlului financiar preventive sunt următoarele:

Ø Este exercitat înainte de efectuarea acţiunii de verificare sau înainte de lansarea unui
document în procesul economic;

Ø Are drept obiectiv identificarea şi eliminarea operaţiunilor ce ar putea cauza perturbaţii în

activitatea entităţii economice;

Ø Ajută la săvârşirea unui management eficient al activităţii desfăşurate de entităţile

economice.

Principalul obiectiv al controlului financiar preventiv este de a stopa, înainte de efectuare, orice
document ce nu este legal, real, necesar, oportun şi eficient.

Sfera de acţiune a controlului financiar preventiv este alcătuită din ansamblul documentelor şi
operaţiunilor din care derivă drepturile şi obligaţiile patrimoniale pe care o unitate economică le
are către o persoană fizică sau juridică, şi faţă de instituţiile statului.

Din perspectiva organelor de control, controlul financiar poate fi:

B. Intern - controlul financiar preventiv fiind exercitat de personal propriu de control al
entităţii;

C. Extern – controlul financiar preventiv fiind exercitat de organe specializate de control

aparţinând statului.

D. Controlul financiar operativ curent (concomitent) este definit ca fiind activitatea de

stabilire a stării unor operaţiuni economice exemplificate în documente financiare şi
contabile prin raportarea modului de reprezentare a acestora ,în momentul efectuării sau
pe parcursul derulării în cadrul sistemului de referinţă, la prevederile şi normele legale
prin care ai fost definite.

7
Principalele caracteristici ale controlului financiar operativ curent sunt următoarele:

Ø Exercitarea concomitenta cu desfăşurarea activităţilor şi operaţiunilor economice

controlate;

Ø Se manifestă pe toată durata desfăşurării proceselor economice supuse acţiunii de

verificare, recunoscându-se ,atât în timp, cât şi în spaţiu, cu însăşi activitatea de
management general;

Ø Se execută de personal calificat încadrat într-o structură distinctă, în directă subordonare

a conducătorului entităţii economice.

Datorită rezultatelor sale, controlul financiar operativ curent, constituie una dintre cele mai
importante pârghii ale conducătorului activităţii economice, deoarece permite cunoaşterea , în
orice moment, cu exactitate a modului de realizare a sarcinilor din programele generale de
gestionare a patrimoniului.

Exercitarea controlului financiar operativ curent este de o mare importanţă, ce reiese din faptul
că cuprinde eventualele disfuncţionalităţi ale proceselor economice chiar în faza desfăşurării
acestora, cu alte cuvinte fix în momentul cel mai indicat efectuării corecţiilor.

În sfera de acţiune a controlului financiar operativ curent intra totalitatea documentelor şi

activităţilor întocmite şi executate în cadrul unităţilor patrimoniale, indiferent de specificul
acestora.

E. Controlul financiar ulterior reprezintă o activitate de determinare a stării unor

operaţiuni economice, exemplificate în documente contabile şi financiare, raportate la
prevederile şi normele legale.

Trăsăturile carateritice ale controlului financiar ulterior:

Ø Se exercita în urma efectuării activităţilor şi proceselor economice trecute prin acţiunea

de verificare;

Ø Rezultatele constau în remedierea unor abateri de la prevederile şi normele legale de

reglementare a activităţilor economice;

8
 Ø Organizarea şi exercitarea controlului se face atât în cadrul entităţii economice, cât şi
prin structure specializate ale statului.

Principalele obiective ale controlului financiar ulterior constau în stabilirea modului dea gestiona
mijloacele materiale şi băneşti din patrimoniul entităţii în legătură cu:

Ø Integrarea mijloacelor băneşti şi material obţinute cu orice titlu;

Ø Respectarea normelor şi prevederilor legale cu privire la aprovizionarea, expediţia,

transportul şi recepţia mijloacelor material;

Ø Respectarea prevederilor privind salarizarea personalului de conducere şi execuţie;

Ø Realitatea, legalitatea şi necesitatea cheltuielilor efectuate în numerar sau prin alte

mijloace

În funcție de aria de cuprindere avem :

 Control general
 Control parțial
 Control total
 Control prin sondaj
 Control combinat sau mixt

Controlul general sau de fond se caracterizează prin faptul ca cuprinde totalitatea acțiunilor
referitoare la activitatea economică şi financiară a întreprinderii, instituţiei sau organizaţiei
supuse verificării. Asta însemnă că nici un sector de activitate şi nici un grup de operaţiuni nu
rămân în afara controlului.

Controlul parţial se exercită numai asupra unor sectoare, activităţi sau grupuri de operaţii, care
formează o subdiviziune sau o funcţie a unităţii verificate (ex.: o secţie, atelier, depozit, magazie,
sau activitatea De desfacere, aprovizionare, investiţii, remunerarea muncii etc.). Este evident
Faptul că atât controlul general, cât şi cel parţial delimitează pe orizontală aria de Cuprindere şi
obiectivele acţiunilor de control.

9
Controlul financiar total presupune o verificare a tuturor documentelor şi a activităţilor ce fac
obiectul unei acţiuni, emise sau efectuate în perioda supusă analizei.

Controlul financiar prin sondaj presupune o verificare a celor mai representative documente şi
activităţi efectuate şi emise în perioadele cele mai semnificative şi de activitate maximă a unităţii
economice.

Controlul combinat este caracterizat de faptul că se folosesc concomitent formele de mai sus,
precum și combinarea cu forme ale controlului tehnic, juridic, administrativ, social.

În funcție de scopul urmărit controlul financiar se împarte în:

 Control tematic ;
 Control complex ;
 Controale repetate;
 Control sub forma de ancheta.

Controlul tematic urmărește aspecte concrete din activitatea entității controlate. Controlul
tematic se poate manifesta asupra unei singure întreprinderi sau a mai multor entități de același
fel.

Controlul tematic cercetează modul de aplicare a anumitor hotătâri ale consiliilor de

administrație, a normelor legale noi sau rezultatele unor sisteme perfecționate de conducere și
organizare.

Controlul complex se extinde pe o arie mai largă de probleme, ce depășesc de obicei cadrul
economico-financiar al unității. Obiectivele sunt extinse asupra aspectelor tehnice, sociale,
juridice sau chiar politice. Ex. nivelul tehnic al producției, productivitatea muncii, disciplina în
muncă, sistemul de recompense și sancțiuni ș.a.

Exercitarea acestui control necesită participarea unor specialiști din diverse domenii,
organizându-se așa-numitele “brigăzi mixte de control”.

Datorită sferei largi de cuprindere, eficiența controlului complex este mai mare, acesta permite
cunoașterea aprofundată a realităților, a factorilor care le influențează, dar și a cauzelor care le
generează.

10
Controalele repetate urmăresc evoluția unui fenomen sau al unui proces, a modificărilor
cantitative și calitative produse în starea acestuia, într-o perioadă determinată de timp.

Se efectuează de regulă atunci când rezultatele activităților sunt constant nesatisfăcătoare sau
atunci când se experimentează sisteme noi de organizare, gestiune, administrare și conducere. Se
exercită la o anumită perioadă de timp și se urmărește aceleași obiective și procese înregistrate
de la verificarea precedent.

Controlul sub formă de anchetă (împrejurări speciale) poate fi constituit de existența unor
sesizări și reclamații. Anchetele pleacă de la stările de lucru sesizate, presupuse sau constatate,
având obiectiv confirmarea sau infirmarea acestora.

În funcție de modalitățile de exerciatre:

 control faptic;
 control documentar.

Controlul faptic necesită verificarea la fața locului a operațiunilor economic-financiare a

existențelor de active și a stării calitative ale acestora, a stadiului în care se regăsesc anumite
procese. Principala formă prin care se execută este inventarierea, acesta se realizează prin
numărare, măsurare, cântărire și se urmărește în general să se determine stările calitative.

Controlul documentar – verificarea indirectă a proceselor și operațiunilor economice în

acte, acestea pot fi: documente centralizatoare și justificative, calcule periodice de sinteză
(balanțele de verificare sintetice și analitice, bilanțul și anexele sale etc.).

Acesta poate fi preventive, concomitant sau postoperative. Are un rol deosebit de important
într-o economie liberalizată, deoarece reconstituie modul de desfășurare a acțiunilor ce au
avut loc.

Din punct de vedere al poziției organelor de control:

 control din interiorul unei entități (intern);

 control financiar exercitat din afara entităților.

11
Controlul din interiorul unei enități – atribut al conducerii, exercitat obligatoriu în
cadrul fiecărei întreprinderi, organizații, instituții etc. Se realizează de către organele de
conducere sau de către șefii diferitelor departamente. poate fi preventive, operașional și
post-operativ. Are legături strânse cu funcția financiar contabilă.

Controlul financiar exercitat din afara unităților cuprinde verificările făcute și

informările cerute de organelle ierarhic superioare, diferite forme ale controlului bancar,
controlul exercitat de Curtea de Conturi, Ministerul Finanțelor și organele sale
specializate, precum și controlul inspecțiilor și inspectoarelor de profil.

12
 Capitolul III Surse de informaţii pentru controlul financiar

Evidența și controlul sunt esențiale în conducerea activităților economico-sociale bazate pe

criterii de profit. Evidența este o sinteză reală a activităților desfășurate, acestea fiind supuse
ulterior unui control, de aici rezultă faptul că sistemul de evidență reprezintă sursa principală de
informații pentru controlul financiar.

Controlul este unul corect atunci când sursele de informații sunt: reale, corecte, de calitate și
legale.

În sfera controlului se cuprind mai întâi obiectivele privind întocmirea documentelor primare
cu respectarea condițiilor de formă și conținut și în al doilea rând, organizarea și conducerea
evidenței tehnic-operative și contabile cu respectarea normelor metodologice.

Sursele de informații pot fi grupate astfel:

· sistemul de documente primare;

· sistemul de evidențe tehnic-operative și contabile;

· formularele cu regim special.

Pe lângă sursele sus menționate, care au cea mai largă utilizare în exercitarea controlului
financiar deoarece prin ele este reflectată întreaga activitate economică și financiară, sunt
utilizate și alte informații, precum: informații de ordine interioară, declarații, corespondență ele
fiind de real ajutor în descoperirea cauzelor unei erori, abateri, deficiențe etc.

Sistemul de documente primare

Documentele primare reprezintă sursele de informații atât pentru toate formele de evidență, cât și
pentru controlul financiar. Aceste documente au ca și caracteristică esențială reflectarea fidelă a
situației patrimoniale pe baza căreia se exercită controlul financiar de gestiune. Documentele
primare trebuie să îndeplinească anumite cerințe în ceea ce privește structura, circulația și
păstrarea lor.

13
Sistemul de evidențe tehnic-operative și contabile

Acest sistem de evidențe constituie o sursă și un mijloc prin care controlul se exercită permanent
asupra activității economico-financiare la diferite nivele ale structurii organizatorice din
economie.

Înregistrările contabile, situațiile contabile, registrele, bilanțul, contul de profit și pierdere etc.
sunt surse de informații foarte importante care fac posibilă exercitarea controlului financiar prin
reflectarea situației financiare reale și administrării patrimoniului agenților economici,
organizațiilor, instituțiilor, etc.

Pentru efectuarea unui control financiar eficient trebuie să se aibă în vedere și prezentarea
documentelor contabile, modul lor de întocmire, clasificarea și circulația lor.

1) Prezentarea documentelor contabile

Documentele contabile sunt acte prin care se înregistrează operațiile economice în momentul
și locul în care se efectuează, aceste înregistrări servind ca dovezi a realizării acestor operații și
ca bază a înregistrării lor în contabilitate.

Datorită documentelor contabile pot fi realizate:

· înregistrarea informațiilor;

· culegerea datelor;

· prelucrarea datelor sau informațiilor;

· circulația datelor;

· păstrarea datelor.

Datele contabile prezintă elemente caracteristice operațiilor consemnate, unele elemente fiind
obligatorii pentru ca reflectarea operațiilor să fie corect făcută. Elementele comune tuturor
documentelor economice sunt:

14
 · denumirea documentului;

· denumirea unităților emitente;

· adresa unităților emitente;

· numărul și data la care au fost întocmite documentele;

· părțile participante la operația economică;

· conținutul și justificarea efectuării operației economice;

· datele ce vizează cantitatea și valoarea aferentă operației economice;

· semnăturile părților participante;

· alte elemente.

Documentele au următoarele funcții:

· funcția de consemnare – presupune înregistrarea tuturor operațiilor efectuate;

· funcția de acte justificative;

· funcția de asigurare a integrității patrimoniului – pe baza ei se stabilesc drepturile și

obligațiile în ceea ce privește mișcările valorice ale patrimoniului;

· funcția de calcul – calcularea corectă a costului de producție cu ajutorul documentelor de

cheltuieli;

· funcția juridică – în cazul unor litigii, expertize, fraude, lipsuri, documentele servesc ca
bază în cercetarea organelor judiciare.

2) Întocmirea documentelor contabile

Documentele pot fi întocmite manual sau cu ajutorul mijloacelor tehnice. Ele pot îmbrăca mai
multe forme: documente cu coloane pentru răspunsuri sau documente sub formă de tabele.

15
 Greșelile din documente pot fi corectate doar dacă sunt respectate anumite reguli. Corectarea
trebuie făcută astfel încât să se vadă cu ușurință faptul că ea a fost realizată cu ocazia întocmirii
documentului. Corectarea greșelilor se face prin tăierea cu o linie astfel încât greșeala să poată fi
citită, după care deasupra ei se scrie textul său cifrele corect. Nu se admit corecturi pe
documentele de bancă și casă, acestea fiind anulate atunci când sunt făcute greșeli.

3) Clasificarea documentelor contabile

Documentele contabile pot fi clasificate după mai multe criterii:

a) După natura operațiilor, avem:

· documente care privesc activitatea financiar-contabilă;

· documente care privesc alte activități (documente privind activitatea de

cercetare, proiectare, investiții etc.).

b) După funcția pe care o îndeplinesc, avem:

· documente dispoziție – cu ajutorul lor se transmit ordine de a executa o

operație contabilă (dispoziția de plată, ordinul de plată, etc.);

· documente justificative – cuprind date cu privire la executarea operațiilor

contabile;

· documente mixte – cuprind date privind ordinul de execuție, dar și dovada

înfăptuirii ei.

c) După numărul operațiilor economice, se disting:

· documente singulare – cuprind date despre o singură operație contabilă;

· documente cumulative (centralizatoare) – cuprind date despre mai multe

operațiuni contabile de același fel.

16
d) După momentul întocmirii și rolul lor, documentele se împart în:

· documente primare – se întocmesc în momentul și la locul operațiilor;

· documente secundare – se întocmesc pe baza documentelor primare sau în

același timp cu ele.

e) După locul de întocmire și circulație:

· documente interne – se întocmesc în interiorul unităților patrimoniale;

· documente externe - se întocmesc în afara unităților patrimoniale.

f) După sfera de aplicare:

· documente generale sau comune – utilizate în toate unitățile patrimoniale;

· documente specifice – utilizate doar în anumite ramuri ale economiei.

g) După forma de prezentare:

· documente tipizate – sunt acele documente întocmite pe formulare tip, strict

determinate, a căror folosință este obligatorie;

· documente netipizate – sunt acele documente întocmite pe formulare specifice

fiecărei ramuri economice.

h) După regimul de tipărire și folosire a formulelor folosite la întocmirea documentelor,

avem:

17
 · documente întocmite pe formularele cu regim special – cuprinde documentele
cu caracter fiscal și bancar;

· documente întocmite pe formularele cu reglementări exprese de tipărire,

numerotare, folosire și justificare;

· documente întocmite pe formularele cu regim uzual – acestea sunt supuse

anumitor restricții privind tipărirea, numerotarea, folosirea și justificarea.

3) Circulația documentelor contabile

Circulația documentelor face referire la mișcarea acestora prin diferite verigi al unităților
patrimoniale de la intrarea în unitate și până la predarea lor în arhivă.

Circulația documentelor trebuie să respecte anumite condiții, printre care:

· documentele trebuie să circule pe căile cele mai scurte;

· mișcarea documentelor trebuie să fie continuă;

· rezolvarea problemelor de prelucrare a datelor trebuie să fie făcută completc și în timpul

alocat.

Organizarea circulației documentelor se realizează pe baza unor grafice de circulație, la

alcătuirea cărora se are în vedere anumite cerințe, precum:

· trebuie să cuprindă toate lucrările de evidență (de la întocmirea documentelor primare,

înregistrarea lor în contabilitatea și până la întocmirea lucrărilor de sinteză contabilă);

· să se stabilească lucrătorii care vor participa la realizarea și prelucrarea documentelor;

· trebuie să se asigure normele de întocmire a documentelor.

Înregistrările contabile reprezintă un mijloc eficient de control, atât timp cât se efectuează
imediat după desfășurarea operațiunilor economice sau financiare și pentru fiecare fază a
acesteia. Dacă privim astfel lucrurile putem considera controlul financiar ca pe un control

18
contabil, deoarece se exercită cu ajutorul mijloacelor contabilității, vizând legalitatea, realitatea
și eficiența operațiunilor.

Controlul contabil este controlul exercitat asupra realității, legalității și eficienței operațiunilor
și activităților economico-financiare.

Controlul financiar, asupra sistemului de evidențe tehnic-operative și contabile consemnate în

documente, are ca principal obiectiv verificarea organizării și conducerii contabilității care
trebuie să fie completă legală. reală, corectă și exactă.

Formularele cu regim special – un obiectiv special al controlului asupra documentelor

primare îl constituie modul de gestionare, utilizare și de evidență a formularelor cu regim special.

Prin utilizarea frauduloasă, abuzivă sau încălcând normele ce reglementează utilizarea unor
astfel de formulare, se poate ușura scoaterea din circuitul economic a unor valori materiale și
bănești. Tocmai pentru a se evita fraudele și pentru a preveni pagubele patrimoniului,
formularele cu regim special sunt supuse unui regim special de gestionare, utilizare și evidență,
și sunt supuse unui control documentar specific riguros.

Prin controlul acestor formulare se verifică dacă procurarea lor s-a realizat doar de la
furnizorii autorizați, și dacă cei care le gestionează îndeplinesc condițiile legale.

19
 Capitolul IV Metodologia de exerciatare a controlului financiar

Metodologia de exercitare a controlului financiar reprezintă modul de cercetare și acțiune,

procedeele și modalitățile de control în vederea prevenirii, constatării și înlăturării pagubelor din
avutul public său privat.4

Momentele esențiale ale controlului financiar sunt:

· cunoașterea situației stabilite;

· cunoașterea situației reale;

· determinarea abaterilor (prin compararea situației reale cu cea stabilită);

· realizarea unor concluzii, sugestii, propuneri și măsuri.

Comparația reprezintă momentul esențial al controlului, deoarece toate operațiunile sau

activitățile economico-financiare se cercetează nu numai în sine, ci în raport cu un criteriu
considerat ca bază pentru comparație, permițând tragerea unor concluzii.

Criteriile de comparație pot fi delimitate astfel:

· comparații în funcție de un criteriu prestabilit, aici fiind cuprins previziunile, normele,

sarcinile, legile etc.;

· comparații cu caracter special, care au în vedere alegerea variantei optime care să

confere eficiență maximă;

· comparații în timp, făcându-se comparație cu perioada precedentă.

Metodologia de control presupune:5

· formularea obiectivelor controlului;

· stabilirea formelor de control și organismele care vor verifica obiectivele stabilite;

4
S. Mihăescu, Controlul financiar pe înțelesul tuturor, Editura Sedcom Libris, Iași, 2004, p. 20
5
ibidem, p.21

20
 · identificarea surselor de informații pentru exercitarea controlului;

· aplicarea procedeelor și modalităților de control;

· întocmirea actelor de control;

· modalitățile de finalizare a acțiunii de control;

· măsurarea eficienței controlului vizând prevenirea și înlăturarea erorilor,

abaterilor, deficiențelor.

Din punct de vedere tehnic, organizarea activității de control se realizează în mai multe etape:

· pregătirea controlului;

· controlul propriu-zis;

· gruparea, sistematizarea și definitivarea constatărilor făcute;

· luarea măsurilor și urmărirea executării lor.

Etapa 1 – începe cu informarea și se termină cu întocmirea unui program de lucru al

organelor de control.

În această etapă au loc următoarele operațiuni:6

· constituirea echipei de control;

· desemnarea unui responsabil;

· documentarea, pentru a cunoaște problemele legate de activitatea unității care va fi

supusă controlului. Documentarea presupune studierea actelor de control anterioare,
analiza rapoartelor, dărilor de seamă, sesizărilor, etc., și studiul reglementărilor
specifice care vizează activitatea unității.

6
I. Bostan, Controlul financiar, Editura Polirom, Iași, 2000, pp. 44-45.

21
 De obicei, această etapă se realizează la sediul unității verificatoare și se încheie cu
instruirea echipei de control. Pentru a se fixa mai bine obiectivele și scopurile activității
de control se întocmește o tematică privind acțiunea de control, care cuprinde:

· sarcini și orientări cu caracter general;

· scopul acțiunii de control;

· caracterul acțiunii;

· obiectivele care trebuie urmărite;

· indicații tehnice – metodele, tehnicile și procedeele ce vor fi utilizate;

· modul de întocmire și remitere a actelor de control;

· modul de prezentare a măsurilor ;

· indicații în legătură cu analizarea problemelor legate de continuă perfecționare a

activității controlate.

Etapa II – constă în aplicarea procedeelor de control, cu ajutorul cărora vor fi identificate

erorile, abaterile, deficiențele din cadrul unității controlate la fiecare obiectiv supus controlului.

Etapa III – în această etapă sunt consemnate constatările făcute, constatări ce la sfârșitul
controlului vor fi sistematizate și folosite la redactarea documentelor de control.

Principalul document de control este procesul-verbal, în care sunt trecute în ordine toate
erorile, abaterile, deficiențele constatate. Redactarea procesului verbal trebuie să fie clară ,
concisă și documentată, bazată pe documente și calcule matematice.

Etapa IV- constă în definitivarea materialului realizat în urma constatărilor prevăzute în

procesul verbal.

Etapa V – în această etapă se realizează asigurarea măsurilor de remediere a tuturor

deficiențelor la care fac referire actele de control, acțiunea de control nu este considerată
încheiată dacă nu sunt înlăturat erorile constatate și nu se stabilesc căile îmbunătățirii practice a
activității economico-financiare.
22
 Bibliografie

1. C., Iațco, Sisteme comparate de control și audit, Editura Universității Alexandru Ioan
Cuza, Iași, 2005
2. Dr. P.,Popeangă, Dr. G.,Popeangă, Control financiar și fiscal, Editura CECCAR,
București, 2004
3. I., Bostan, Controlul financiar, Editura Polirom, Iași, 2000
4. V., Mihăescu, Controlul financiar în bănci, Editura Sedcom Libris, Iași, 2003
5. V., Mihăescu, Controlul financiar pe înțelesul tuturor, Editura Sedcom Libris, Iași, 2004

23