Sunteți pe pagina 1din 27

CONTROL FINANCIAR PREVENTIV

CUPRINS

Pag.

CAPITOLUL 1 Controlul financiar…………………………………........................3

1.1 Funcţiile controlului financiar…………………………………...........................4

1.2 Formele controlului financiar……………………………………........................5

CAPITOLUL 2 Controlul financiar preventiv……………………….......................7

2.1 Obiectul controlului financiar preventiv…………………...................................9

2.2 Metodologia de exercitare a controlului financiar preventiv..............................10

2.2.2 Noţiuni ale controlului financiar preventiv………………………...................10

2.2.2 Organizarea controlului financiar preventiv…………………….....................13

2.3 Exercitarea controlului financiar preventiv………………………......................16

2.4 Persoanele abilitate sau nu să exercite controlul financiar preventive................18

CAPITOLUL 3 Formele controlului financiar preventiv………………..................21

3.1 Controlul financiar preventiv propriu ………………………………….............22

3.2 Controlul financiar preventiv delegat…………………………………..............25

BIBLIOGRAFIE……………………………………………………………............27

1
CONTROLUL FINANCIAR

Controlul este funcţia managerială de măsurare şi corectare a performanţelor


activităţii subordonaţilor, pentru ca planurile şi obiectivele organizaţiei să fie realizate.
Controlul reprezintă acţiunea de stabilire a exactităţii operaţiunilor materiale, care se
efectuează anticipat executării acestora, concomitent sau la scurt interval de la desfăşurarea
operaţiunilor. Controlul constă în a verifica dacă totul a fost efectuat în conformitate cu
programul fixat, după ordinile date şi principiile stabilite. De asemenea, poate fi considerată o
acţiune de control, supravegherea sistematică şi continuă a unei activităţi. Controlul se poate
exercita personal sau cu ajutorul unor aparate speciale de control.
Controlul financiar - componentă a controlului economic are ca obiectivitate
cunoaşterea de către stat a modului cum sunt administrate mijloacele materiale şi financiare,
de către societăţile comerciale, publice, modul de realizare şi cheltuire a banului public,
urmăreşte asigurarea şi consolidarea echilibrului financiar, asigurarea eficienţei economico-
financiare, dezvoltarea economiei naţionale. Instrument al politicii financiare a statului,
controlul financiar reprezintă un mijloc de prevenire a faptelor ilegale, de identificare a
deficienţelor şi de stabilire a măsurilor necesare pentru restabilirea legalităţii. Controlul
financiar are sarcina de a preveni angajarea de cheltuieli fără o justificare economică, de a
asigura profit sporit în folosirea resurselor materiale, financiare şi de muncă.
Prin acţiunea de control financiar se stabileşte dacă activitatea economică şi financiară
este organizată şi se desfăşoară conform normelor, principiilor şi regulilor stabilite.
Cunoaşterea şi perfecţionarea activităţii economice şi financiare presupune o cale ştiinţifică
de cercetare şi acţiune, un sistem metodologic cu ajutorul căruia să se oglindească realitatea,
egalitatea şi eficienţa. Momentul esenţial al procesului de control îl constituie cunoaşterea.
Orice operaţie sau activitate economico-financiară se cercetează nu numai în sine, ci în raport
de un criteriu sau o bază de comparaţie. Criterii de comparaţie :
 comparaţii în funcţie de un criteriu prestabilit prin previziuni, norme, sarcini,
prognoze, scopuri
 comparaţii cu caracter special între variante de eficienţă cu cele realizate
 comparaţii în spaţiul extern: între secţiile de producţie
 comparaţii în timp : exemplul anul 2008 şi anul 2009

2
Toate comparaţiile pentru a fi reale trebuie să fie omogene, calculate şi exprimate
după o metodologie unitară. Metodologia de control utilizează atât pe căi şi modalităţi proprii
de acţiune, cât şi instrumente metodologice ale altor discipline ştiinţifice (analiza economică,
matematică contabilă, organizarea şi conducerea unităţii, drept, informatică, etc.).

1.1 FUNCŢIILE CONTROLULUI FINANCIAR

Controlul financiar îndeplineşte unele funcţii şi anume: funcţia de evaluare,


preventivă, de documentare recuperatorie şi o funcţie pedagogică.
1. Funcţia de evaluare. Cuprinde acte şi operaţiuni de estimare a situaţiei de facto,
comparative cu cea de juro, realizările obţinute în raport cu obiectivele şi scopurile
prestabilite. De asemenea, prin intermediul acestei funcţii, pe lângă constatarea stării reale, se
efectuează şi o apreciere a performanţelor unei acţiuni economice, precum şi a unor entităţi
organizate ca persoane juridice.
2. Funcţia preventivă. Constă într-o serie de măsuri luate de către organele de
control, în vederea evitării şi eliminării unor fraude, înainte de a se produce efectele negative
ale acestora, prin identificarea şi anularea cauzelor care le generează sau favorizează. Prin
această acţiune, controlul are sarcina de a opri actele şi operaţiunilor care nu sunt legale, în
faza de angajare a societăţii comerciale de consiliu de administraţie al acesteia. În acest sens,
acţiunea preventivă se manifestă înaintea emiterii actelor sau efectuării operaţiunilor, astfel
încât să se prevină eventualele prejudicii. Prin intermediul acestei funcţii, pe lângă legalitatea
actelor şi operaţiunilor se mai urmăreşte oportunitatea, necesitatea şi economicitatea acestora.
3. Funcţia de documentare. Permite cunoaşterea proceselor care au loc în
activitatea economică a rezultatelor activităţii din structurile economice, relevarea fraudelor şi
depistarea cauzelor acestora, precum şi identificarea acţiunilor eficiente pentru a fi
generalizate. Astfel, controlul participă nemijlocit la actul de conducere, furnizând date şi
informaţii pentru fundamentarea deciziilor economico-financiare.
4. Funcţia recuperatorie. Evidenţiază un aspect foarte important al controlului
financiar, deoarece ea nu se limitează la prevenirea şi aprecierea stării de fapt, dar acţionează
şi pentru descoperirea şi recuperarea pagubelor, precum şi pentru stabilirea, conform legii, a
răspunderii juridice. Pentru recuperarea prejudiciilor constatate, organele de control au
obligaţia de a stabili forma procedurală prin care urmează să se facă recuperarea, pentru
stabilirea integrităţii avutului public.

3
1.2. FORMELE CONTROLULUI FINANCIAR

Controlul, privit ca atribut principal al managementului, se manifestă sub forme


diferite, reflectând realitatea atât sub aspect general cât şi sub aspect particular, contribuind
astfel la realizarea funcţiei sale de reglare a situaţiei patrimoniale. .

În acest context, raportat numai la sfera de cuprindere, controlul activităţii economico-


sociale este cunoscut sub următoarele forme: control economic, control juridic, control
financiar, control tehnic, control contabil etc. .

Principalele forme de control prezentate, se deosebesc între ele atât prin funcţiile lor
sociale, dar şi prin conţinutul lor, având un rol deosebit în orientarea activităţii agenţilor
economici, în dezvoltarea acestor activităţi, dar şi în protejarea patrimoniului şi a creşterii
profitului. Formele de control nu trebuie privite izolat ca acţionând fiecare într-un sistem
închis, ci în interacţiunea lor, în completarea lor reciprocă, alcătuind împreună un sistem
complex şi integrat care acţionează ca un tot unitar asupra tuturor domeniilor de activitate
economico-socială.
Numai în acest mod controlul poate asigura realizarea de către agenţii economici a
unor rezultate financiare superioare, iar activitatea acestora să fie eficientă şi cu influenţe
sociale positive. .
Controlul financiar cuprinde în sfera sa: - fenomenele economico-financiare,
interacţiunile între acestea pe de o parte şi în relaţiile cu oamenii (salariaţii) pe de altă parte;

- administrarea şi întrebuinţarea patrimoniului rezultatele economico-financiare ale activităţii.

Scopul principal al controlului este acela de a: .


- preveni abaterile cu caracter financiar şi faptele cauzatoare de prejudicii;
- asigură integritatea patrimoniului; .
- asigură respectarea legalităţii şi a disciplinei financiare .
- stabileşte răspunderea pentru prejudiciile provocate; .
- contribuie la creşterea eficacităţii şi eficienţei economice. .
Controlul financiar este un control complex, urmărind modul în care se gestionează
patrimoniul, în care sunt utilizate resursele materiale, financiare şi umane, de a preveni

4
efectuarea de cheltuieli fără justificare fundamentată şi legală, precum şi imobilizarea de
mijloace şi asigurarea unui profit cât mai semnificativ.

5
Figura 1.
Clasificarea
controlului
financiar

6
CONTROLUL FINANCIAR PREVENTIV

Controlul financiar preventiv este activitatea prin care se verifcă legalitatea şi


regularitatea operaţiunilor efectuate pe seama fondurilor publice sau a patrimoniului public,
înainte de aprobarea acestora.
Controlul preventiv este un control specializat, care implică verificarea şi analiza
activităţii economice şi financiare sub aspectul legalităţii, oportunităţii, necesităţii actelor şi
operaţiunilor, a utilizării cu eficienţă a fondurilor materiale şi băneşti precum şi pentru
asigurarea integrităţii acestora. Prin acest control se urmăreşte să se prevină înregistrarea
fenomenelor negative şi disfuncţionalitatea în economie prin încalcarea dispoziţiilor legale.
De aceea acest control trebuie să acţioneze în vederea perfecţionării activităţii tehnologice şi
tehnico-economice, ca un factor primordial al creşterii eficienţei. El se realizează la toate
nivelele, contribuind la menţinerea ordinii şi disciplinei, la respectarea legalităţii, a
principiilor liberei iniţiative şi loialităţi. Controlul financiar preventiv se exercită de către
conducătorul compartimentului financiar-contabil.
Controlul financiar preventiv constă în verificarea sistematică a proiectelor de
operaţiuni incluse în sfera sa, din punct de vedere al:
• Legalităţii
• Regularităţii
• Încadrării în limitele creditelor bugetare stabilite potrivit legii.
În ţara noastră activitatea de exercitare a controlului financiar preventiv are o vechime
destul de mare şi în decursul timpului a înregistrat o serie de adaptări, atât în ce priveşte
conţinutul şi forma de executare cât şî sub raport organizatoric, în funcţie de schimbările şi
transformările intervenite în economie şi societate.
Pentru prima dată la noi în ţară, controlul preventiv a fost reglementat prin Legea
asupra contabilităţii publice şi asupra controlului bugetului şi patrimoniului public din 31
iulie 1929. La baza acestei reglementări a stat principiul după care controlul preventiv trebuie
să fie exercitat de către un personal specializat din afara unităţilor.
Potrivit acestui act normativ, controlul preventiv se efectua de Înalta Curte de Conturi,
organ suprem de control preventiv şi de gestiune asupra veniturilor şi cheltuielilor publice,

7
fiind exercitat de către consilieri-controlori ai angajării de cheltuieli, ce funcţionau pe lângă
fiecare minister, administraţie autonomă, regie publică comercială, aşezăminte de binefacere
şi asistenţă publică, precum şi pe lângă toate celelalte servicii şi întreprinderi publice ale căror
bugete erau sau nu votate de Adunarea deputaţilor.
Organele care exercitau controlul preventiv se pronunţau asupra legalităţii angajării de
cheltuieli şi a ordonanţelor de plată, asupra întrebuinţării creditelor în limitele alocaţiilor sau a
fondurilor şi creditelor aprobate, cât şi asupra recuperării pagubelor, aplicând viza de control
preventiv pe angajamentele sau ordonanţele de plată.
În situaţiile în care consilierul-controlor nu acorda această viză, se comunicau
ministrului motivele refuzului, iar în caz de divergenţă, documentele respective erau înaintate
prin intermediul Ministerului Finanţelor, la Înalta Curte de Conturi, care era în măsură să
decidă asupra operaţiunii. Deciziile Curţii puteau fi atacate de Consiliul de Miniştri.
Începând din anul 1948, controlul financiar a fost organizat în conformitate cu
structura şi organizarea economiei în cadrul unităţilor, cu menirea de a asigura respectarea
legilor, suferind în decursul timpului noi modificări.
În prezent controlul financiar preventiv este organizat în baza legii nr. 30/1991 cu
modificările ulterioare şi este adaptat cerinţelor impuse de compatibilizarea sa cu acquis-ul
comunitar în domeniu.
Controlul preventiv contribuie la folosirea cu maximum de eficienţă a mijloacelor
materiale şi disponibilităţilor băneşti, la întărirea ordinii şi creşterii răspunderii în angajarea şi
efectuarea cheltuielilor, la respectarea strictă a legislaţiei de gestiune, la preîntâmpinarea
oricărei forme de risipă şi a eventualelor deficienţe înainte de a se produce efecte negative.
Controlul financiar preventiv presupune implicarea atât a personalului cu funcţii
economice dar şi a personalului cu funcţii tehnice, datorită vizelor de compartiment privind
necesitatea desfăşurării operaţiunii economice pe care acest control le presupune.
Prin implicarea în activitatea economică şi a activelor tehnologice şi tehnice face ca
aceasta formă de control să devină mai eficientă, rezultatele financiare fiind în definitiv şi
consecinţa măsurilor tehnico-tehnologice.
Convergenţa eforturilor tehnico-tehnologice şi economice în acţiunea de creştere a
eficienţei economice a rezultatelor financiare se asigură începând din faza de concepţie cu
proiectarea, încheierea contractelor economice şi până la înregistrarea rezultatelor activităţilor
controlate.
De aceea, controlul financiar preventiv trebuie să acţioneze în vederea perfecţionării
activităţii tehnico-tehnologice ca factor esenţial al creşterii rezultatelor financiare.

8
2.1. OBIECTUL CONTROLULUI FINANCIAR PREVENTIV

Obiectul controlului financiar preventiv îl formează verificarea tuturor


proiectelor de operaţiuni cu incidenţa asupra angajării şi utilizării de fonduri publice,
verificarea urmărind legalitatea, regularitatea şi încadrarea în prevederile bugetare. Sunt astfel
de proiecte de operaţiuni cele care vizează angajamentele bugetare şi legale, efectuarea de
plăţi din fonduri publice, vănzarea, gajarea, concesionarea sau închirierea de bunuri din
domeniul privat al statului său al unităţilor administrative-teritoriale.
Controlul financiar preventiv, la instituţiile publice, la regiile autonome, la societăţile
comerciale la care statul sau o autoritate a administraţiei publice locale deţine mai mult de
70% din numărul voturilor în Adunarea Generală şi la societăţile comerciale care beneficiază
de drepturi exclusive sau speciale atribuite de către o instituţie publică, se organizează şi
exercită în concordanţă cu O.G. nr.l19/1999. Este recomandabil ca şi celelalte entităţi să-şi
organizeze controlul financiar preventiv în funcţie de prevederile acestui act normativ.
La instituţiile publice, fac obiectul controlului financiar preventiv proiectele de
operaţiuni (documentele prin care se urmăreşte efectuarea unor operaţiuni după aprobarea de
o autoritate competentă, potrivit legii) referitoare la:
• angajamentele legale şi bugetare;
♦ angajamentele legale sunt toate actele cu efect juridic din care reiese că ar
putea rezulta o obligaţie pe seama fondurilor publice sau a patrimoniului public;
♦ angajamentele bugetare sunt actele prin care o autoritate competentă, potrivit
legii afectează fondurile publice unei anumite destinaţii;
• deschiderea şi repartizarea de credite bugetare;
• modificarea repartizării pe trimestre şi pe subdiviziuni ale clasificaţiei bugetare a
creditelor aprobate, inclusiv prin virarea de credite;
• efectuarea de plăţi din fondurile publice;
• efectuarea de încasări în numerar;
• vânzarea, gajarea, concesionarea sau închirierea de bunuri din domeniul privat al
statului sau ale unităţilor administrativ-teritoriale;
• concesionarea sau închirierea de bunuri din domeniul public al statului;
• alte tipuri de operaţiuni stabilite prin ordin al Ministruiui Finanţelor Publice sau de
conducătorii instituţiilor publice.

9
Celelalte entităţi, altele decât instituţiile publice, cu ocazia stabilirii obiectului (sferei
de cuprindere) a controlului financiar preventiv pot să adapteze aceste obiective la specificul
lor, astfel:
 încheierea de contracte sau emiterea de comenzi pentru aprovizionări, desfaceri,
executări de lucrări si prestări de servicii;
 încasări în lei şi în valută, reprezentând contravaloarea produselor livrate, serviciilor
prestate, lucrărilor executate şi a altor drepturi, de la terţe persoane fizice şi juridice,
cu excepţia unor încasări de la populaţie (în comerţ, alimentaţie publică, servicii etc.);
 plăţi în lei şi în valută privind aprovizionări, prestări de servicii, executări de lucrări,
drepturile personalului, dividendele cuvenite acţionarilor sau asociaţilor, obligaţiile
faţă de bugetul naţional public şi fondurile speciale etc.
 gajarea, concesionarea sau închirierea de active patrirnoniaie;
 trecerea pe seama cheltuielilor a diferitelor categorii de pierderi sau daune
neimputabile;
 modificarea capitalului social;
 repartizarea rezultatului exerciţiului;
 alte tranzacţii sau operaţiuni stabilite de conducerea entităţii, în funcţie de specificul
activităţii şi competenţa personalului contabil.

2.2. METODOLOGIA DE EXERCITARE A CONTROLULUI


FINANCIAR PREVENTIV

2.2.1. NOŢIUNI ALE CONTROLULUI FINANCIAR PREVENTIV

Formă specializată a controlului financiar, controlul preventiv are rolul de a contribui


la folosirea cu maximum de eficienţă a tuturor resurselor materiale şi băneşti, la întărirea
ordinii în mânuirea şi gospodărirea fondurilor, creşterea răspunderii tuturor factorilor de
decizie din cadrul entităţilor publice şi private.
Controlul financiar preventiv este:
 control specializat care implică verificarea şi analiza activităţii economice şi
financiare sub aspectul legalităţii, oportunităţii şi economicităţii operaţiilor, folosirii
raţionale a mijloacelor materiale şi băneşti şi al apărării integrităţii proprietăţii.

10
 instrumentul specific al acţiunii de preîntâmpinare a deficienţelor, a operaţiilor
nelegale, nereale şi neeconomice, a neregulilor, a imobilizării fondurilor şi a păgubirii
patrimoniului administrat.
 control documentar, operaţiile supuse verificării se verifică pe baza documentelor
primare.
 control anticipat ceea ce-l distinge de celelalte forme de control: ierarhic operativ-
curent, controlul ulterior, controlul gestionar. Fiind un control prealabil, el este
preventiv prin excelenţă, în totalitatea sa.
Controlul financiar preventiv se organizează unitar, conform structurii de funcţionare
reflectată în organigrama proprie fiecărei entităţi economico-sociale.1
Se au în vedere următoarele elemente: volumul, complexitatea şi diversitatea
operaţiilor supuse controlului financiar preventiv, numărul persoanelor încadrate în unitate şi
mărimea fondului de salarii, gradul de mecanizare şi automatizare al întocmirii şi prelucrării
documentelor, amplasarea teritorială a compartimentelor în care se întocmesc documentele
etc.
La elaborarea proiectului ordinului sau deciziei privind organizarea şi exercitarea
controlului financiar preventiv participă efectiv toate compartimentele şi sectoarele care au
legătură cu acesta, specialişti, precum şi cadre din conducerea
unităţii.
Ordinele sau deciziile de organizare a controlului financiar preventiv cuprind:
 numele şi prenumele conducătorului compartimentului cu atribuţii financiar- contabile,
care exercită de drept controlul financiar preventiv, precum şi numele şi prenumele
persoanei care-l înlocuieşte pe perioada cât acesta lipseşte din unitate;
 numele şi prenumele persoanelor care sunt împuternicite să exercite controlul financiar
preventiv, funcţia acestora, precum şi operaţiile şi documentele repartizate lor spre
verificare;
 numele şi prenumele conducătorilor compartimentelor de specialitate sau înlocuitorilor
acestora care semnează documentele ce se prezintă la controlul financiar preventiv;
 obiectivele ce trebuie urmărite în cadrul exercitării controlului pentru fiecare operaţie şi
categorie de documente în parte, şi elementele din cuprinsul documentelor ce se

1
Legea nr. 84/2003 privind auditul intern şi controlul financiar preventiv

11
întocmesc şi se prelucrează cu ajutorul mijloacelor automatizate asupra cărora urmează să
se exercite controlul financiar preventiv;
 termenele maxime, diferenţiate pe operaţii în cadrul cărora urmează a se efectua
verificarea şi a se acorda viza de control financiar preventiv.
Aceste termene de verificare şi acordare a vizei vor fi stabilite astfel încât să se
asigure atât efectuarea operaţiilor în cel mai scurt timp, cât şi exercitarea acestui control în
mod aprofundat.
Ordinul sau decizia trebuie să cuprindă precizarea că documentele care conţin operaţii
supuse controlul financiar preventiv nu pot fi aprobate şi efectuate dacă în prealabil nu s-a
efectuat acest control asupra lor. Documentele care cuprind operaţii supuse controlul
financiar preventiv pentru care nu s-a acordat viza şi nu s-a dat aprobarea efectuării lor, nu
vor fi înregistrate în contabilitate, ci vor fi evidenţiate distinct.
Organizarea controlului financiar preventiv în cadrul unităţii nu constituie numai o
atribuţie şi obligaţie a conducătorului acesteia, ci reprezintă în acelaşi timp şi o obligaţie
expresă a contabilului şef, cât şi a Adunării Generale a Acţionarilor.
La analizarea activităţii de control financiar preventiv în cadrul Adunării Generale a
Acţionarilor se va avea în vedere, în principal, în ce măsură controlul financiar preventiv a
constituit un instrument al conducerii în luarea deciziilor, în cunoaşterea şi urmărirea
permanentă a modului de gospodărire a bunurilor materiale şi băneşti, în identificarea şi
mobilizarea rezervelor, în prevenirea, descoperirea şi recuperarea pagubelor materiale,
precum şi în tragerea la răspundere a celor vinovaţi pentru încălcarea dispoziţiilor legale.
De asemenea, se vor analiza cazurile concrete de refuz al vizei de control financiar
preventiv, modul de soluţionare al acestora, cauzele şi consecinţele economico-financiare,
precum şi măsurile ce au fost luate pentru prevenirea lor în viitor.
Totodată, vor fi prezentate cazurile de efectuare a unor operaţii care nu au fost legale,
necesare, oportune sau economicoase, reflectate în indicatorii economico- financiari negativi
cum sunt: cheltuielile neeconomicoase reprezentând pierderile din rebuturi, penalităţile pentru
nerespectarea disciplinei contractuale, locaţii, dobânzi penalizatoare plătite la credite restante,
imobilizări în stocuri supranormative, debitori, pagube materiale, depăşirea
necorespunzătoare a fondului de salarii, depăşirea cheltuielilor bugetare etc., produse din vina
conducătorilor compartimentelor de specialitate.
Cu ocazia acestor analize vor fi stabilite şi măsuri concrete atât pentru îmbunătăţirea
organizării şi exercitării controlul financiar preventiv în condiţiile legii, cât şi pentru tragerea
la răspundere a celor care au încălcat normele legale. În sinteză, putem afirma că controlul
12
financiar preventiv se organizează de către ordonatorii principali, secundari şi terţiari în
cadrul departamentelor, altor organe centrale de stat, prefecturi şi primăria municipiului
Bucureşti, instituţii de stat de subordonare centrală sau locală, precum şi de directorii generali
ai regiilor autonome şi societăţilor comerciale, precum şi organizaţii bancare, instituţii,
asociaţii cooperatiste etc. (indiferent de forma proprietăţii), alţi agenţi economici prin
compartimentul financiar-contabil.
Controlul financiar preventiv îşi are, de regulă, sediul în acest compartiment întrucât
acesta poate fi considerat ca un adevărat „filtru“ al tuturor operaţiunilor patrimoniale
reflectate în documentele justificative.

2.2.2. ORGANIZAREA CONTROLULUI FINANCIAR PREVENTIV

Controlul finnciar preventiv se organizează unitar, conform structurii de funcţionare


reflectată în organigrama proprie fiecărei entităţi economic-sociale.
Se au în vedere următoarele elemente: volumul, complexitatea şi diversitatea
operaţiuniilor supuse controlului financiar preventiv, numărul persoanelor încadrate în unitate
şi mărimea fondului de salarii, grdul de mecanizare şi automatizare al întocmirii şi prelucrării
documentelor, amplasarea teritorială a compartimentelor în care se întocmesc documentele,
etc.
La nivelul subunităţilor dispersate teritorial se poate organiza această formă de control
dacă:
 subunitatea respectivă are compartiment financiar-contabil propriu. Dacă
subunitatea nu este încadrată cu personal financiar-contabil propriu, această
formă de control se exercită la nivelul entităţii de care aparţine;
 subunitatea respectivă are relaţii patrimoniale nemijlocite (în nume propriu) cu
terţii.
Controlul financiar preventiv este un atribut al contabilului şef (directorului
economic). Controlul financiar preventiv delegat se exercită prin controlorii delegaţi ai
Ministerului Finanţelor Publice la nivelul ordonatorilor principali de credite bugetare.
Pentru asigurarea exercitării acestei forme de control cu fermitate şi exigenţă, pentru
asigurarea independentă persoanelor care exercită controlul financiar preventiv, normele
legale (O.G. nr.119/1999, art.l3(6) ) prevad ca, încadrarea contabilului şef din instituţiile
publice se face cu respectarea criteriilor şi condiţiilor unitare aprobate de Ministrul Finanţelor

13
Publice. Destituirea, suspendarea sau schimbarea din funcţie a contabilului şef se face numai
cu aprobarea ordonatorului de credite de la nivelul institutiei publice ierarhic superioare sau a
ordonatorului principal de credite, după caz. Prin statutul unor societăţi comerciale pe acţiuni
s-a stabilit ca numirea şi înlocuirea contabilului şef (directorului economic) se poate face
numai cu aprobarea Consiliului de Administraţie, la propunerea directorului general al
societăţii respective.
În funcţie de volumul şi complexitatea operaţiunilor ce se supun controlului financiar
preventiv şi în funcţie de amplasarea teritorială a compartimentelor în care au loc operaţiunile
sau se întocmesc documentele respective, la propunerea contabilului şef (directorului
economic) şi cu aprobarea conducătorului entităţii în cauză, autoritatea de exercitare a acestei
forme de control poate fi atribuită şi altor persoane din cadrul compartimentului financiar-
contabil, precizându-se limitele imputernicirilor acordate.
De regulă, controlul financiar preventiv se poate exercita de contabilul şef, înocuitorii
contabilului şef şi împuterniciţii acestuia.
Înlocuitorul contabilului şef exercită, de regulă, această formă de control numai dacă
contabilul şef lipseşte din entitate o perioadă de timp (concedii, deplasări sau alte situaţii în
care durata lipsei din entitate este suficient de mare).
Delegarea autorităţii de exercitare a controlului financiar preventiv către
împuterniciţii contabilului şef este o modalitate excepţională impusă de volumul şi
complexitatea operaţiunilor. Este recomandabil ca delegarea să se facă către un număr redus
de persoane, urmârindu-se specializarea acestora pe grupe de operaţiuni, tranzacţii, activităţi
sau acţiuni.
Delegarea autorităţii de control nu-1 degrevează pe contabiul şef de responsabilităţile
pe care le are în legatura cu organizarea şi buna funcţionare a acestei forme de control. Este
indicat ca anumite categorii de operaţiuni să nu fie delegate, să fie reţinute ca un atribut
exclusiv al contabilului şef (directorului economic).
Împuterniciţii contabilului şef (directorului economic) pot exercita controlul financiar
preventiv fie pe langă alte sarcini de serviciu, fie ca o sarcină exclusivă. Persoanele cărora li
se delegă competenţa de exercitare a acestei forme de control trebuie să îndeplinească,
cumulativ, doua grupe de condiţii:
• în primul rând, se cere îndeplinirea unor condiţii profesionale şi morale, respectiv să
aibă o bună pregatire profesională şi experienţă în activitatea financiar-contabilă şi să
nu aibă antecedentele penale prevazute de lege;

14
• în al doilea rând, se cere asigurarea independenţei persoanelor împuternicite faţa de
operatiunile care le-au fost repartizate în cadrul acestei forme de control. ,,Persoanele
care exercită controlul financiar preventiv propriu nu trebuie să fie implicate, prin
sarcini de serviciu, în efectuarea operaţiunilor supuse controlului financiar preventiv
propriu" 2
Pentru precizarea şi delimitarea sarcinilor si responsabilităţilor celor care exercită
controlul financiar preventiv, faţă de sarcinile şi responsabilităţile conducătorilor
compartimentelor de specialitate care iniţiază operaţiunea şi care certifică documentele
respective în prealabil, conducătorii entităţilor emit un ordin sau o decizie de organizare a
acestei forme de control.
Prin conţinutul acestui ordin sau decizii trebuie să se precizeze, pentru fiecare
operaţiune supusă controlului financiar preventiv, cel puţin următoarele:
• documentul în care se consemnează proiectul de operaţiuni:
• compartimentul care iniţiază operaţiunea şi conducătorul acestuia, care certifică, în
prealabil, prin semnatura sa legalitatea, necesitatea, realitatea, regularitatea şi
încadrarea în limitele valorice a operaţiunii consemnate în documentul
respectiv;
• numele, prenumele şi funcţia persoanei care exercită controlul financiar preventiv şi
obiectivele pe care aceasta le verifică şi pentru care răspunde;
• circuitul documentului respectiv, termenele de prezentare la viza de control financiar
preventiv şi de acordare a vizei;
• modul de soluţionare a eventualelor dezacorduri dintre personalul financiar-contabil
care a refuzat viza de control financiar preventiv şi conducătorii compartimentelor de
specialitate care au iniţiat şi certificat tranzacţiile sau operaţiunile r

2
Legea nr. 84/2003 privind auditul intern şi controlul financiar preventiv

15
Figura nr2. Ordin cu privire la controlul financiar preventiv.

2.3. EXERCITAREA CONTROLULUI FINANCIAR PREVENTIV

Se supun aprobării conducătorilor de întreprinderi numai documentele referitoare la


proiectele de operaţiuni care respectă în mod cumulativ cerinţele de legalitate şi regularitate
care au fost supuse în prealabil vizei de control financiar preventiv.
Documentele privind operaţiunile ce intră în sfera de cuprindere a controlului
financiar preventiv se prezintă la viză însotite de acte justificative corespunzătoare şi
certificate în prealabil de către conducătorii compartimentelor de specialitate care iniţiază
operaţiunea respectivă.
Documentele care se prezintă la viza de control financiar preventiv şi actele
justificative însoţitoare trebuie să cuprindă toate informaţiile necesare pentru a se aprecia
conformitatea, uneori şi performanţa, operaţiunilor consemnate în ele.
Conducătorii compartimentelor de specialitate care iniţiază operaţiunea respectivă sau
care întocmesc şi certifică aceste documente răspund pentru realitatea, regularitatea şi
legalitatea acestor operaţiuni şi documente. Obţinerea vizei de control financiar preventiv pe
documente care cuprind proiecte de operaţiuni care ulterior se dovedesc a fi nereale, indexate,

16
nelegale etc. nu exonerează de raspundere pe conducătorii compartimentelor de specialitate.
Persoanele care certifică documentele în prealabil şi persoanele care acordă viza de control
financiar preventiv au o răspundere solidară.
În cazul în care normele legale sau normele interne prevad avizarea operaţiunilor de
compartimentul juridic, documentele respective sunt prezentate la viza de control financiar
preventiv numai după ce ele au fost vizate de către compartimentul juridic. Contabilul şef
(directorul economic) şi celelalte persoane abilitate să exercite controlul financiar preventiv
pot cere avizul compartimentului juridic ori de căte ori consideră că acest aviz este necesar
pentru confirmarea legalităţii operaţiunii în cauză.
În anumite situaţii, prin dispoziţii sau ordine interne, se poate stabili ca documentele
care se supun controlului financiar preventiv să fie certificate în prealabil de conducătorii mai
multor compartimente, care atestă faptul că au fost respectate anumite decizii ale conducerii
sau anumite norme de ordin tehnic şi comercial specifice.
Asfel o comandă sau un contract de aprovizionare poate fi certificat în prealabil de
conducătorii compartirmentelor de aprovizionare, de producţie şi de desfacere, care atestă pe
propria lor răspundere că: neccesarul de aprovizionat a fost corect stabilit sortimentele
respective corespund din punct de vedere calitativ şi sorto-dimensional necesităţilor impuse
de procesul tehnologic; bunurile respective se încorporează în produse care au desfacerea
asigurată etc.
Acordarea vizei de control financiar preventiv nu reprezintă o operaţiune singulară
care începe şi se termină printr-o simplă semnătură. Exercitarea controlului financiar
preventiv presupune atât analiza şi verificarea sub aspectul formei şi al conţinutului
documentelor respective, cât şi acordarea propriu-zisă a vizei solicitate.
Persoanele abilitate să exercite controlul financiar preventiv au obligaţia să analizeze
operaţiunile şi tranzacţiile pentru care se solicită viza, să se documenteze temeinic,
consultându-se cu alţi specialişti din entitatea respectivă sau cu specialişti neutri, iar când este
posibil, să facă inspecţii la faţa locului pentru a verifica realitatea acestora.
Verificarea, sub aspectul formei şi al conţinutului, a documentelor supuse controlului
financiar preventiv este o activitate de natură material-tehnică care nu produce efecte juridice
prin ea însăşi. În schimb, acordarea vizei de control financiar preventiv este un act de natură
juridică şi, ca urmare, persoanele care acordă viza îşi asumă propria răspundere pentru
conformitatea, uneori şi performanţa, operaţiunilor respective.Conducătorii compartimentelor
de specialitate au obligaţia să solicite această viză şi să se supună deciziei celor care au
acordat sau au refuzat viza de control financiar preventiv.

17
Viza de control financiar preventiv se acordă prin semnarea documentelor respective
de catre persoanele investite cu competenţa exercitării acestei forme de control şi prin
aplicarea sigiliului personal.

2.4. PERSOANE ABILITATE SAU NU SA EXERCITE CONTROLUL


FINANCIAR PREVENTIV

În cadrul entităţilor economice, instituţiilor şi organizaţiilor, controlul financiar


preventiv se exercită de către trei categorii de persoane:3
- conducătorul compartimentului financiar-contabil sau de către contabilul şef.
- înlocuitorii acestora, pe perioada cât titularii lipsesc din unitate.
- persoane împuternicite.
Conducătorul unităţii are dreptul să aprobe la propunerea conducătorului
compartimentului financiar-contabil (director economic, contabil şef) ca exercitarea
controlului financiar preventiv să se facă de alte persoane din cadrul unităţii.
Cei în cauză trebuie să aibă atribuţii de natură financiar-contabilă, să fie buni
cunoscători ai activităţii economice din unitate. Exercitarea prin împuternicire a controlului
financiar preventiv se face printr-un număr cât mai redus de persoane.
În astfel de cazuri, operaţiile vor fi repartizate pe persoane, în scopul specializării
acestora şi deci a realizării cât mai complete a controlului. Este recomandabil ca anumite
operaţiuni să fie repartizate ca sarcină exclusivă a conducătorului compartimentului financiar-
contabil.
Persoanele împuternicite vor exercita controlul preventiv fie ca o atribuţie în plus pe
lângă celelalte îndatoriri de serviciu, fie ca o sarcină exclusivă, în funcţie de modul de
organizare al controlului în unitate.
Exercitarea controlului de persoane împuternicite este considerată în concepţia legii ca
o modalitate excepţională impusă de volumul şi complexitatea operaţiilor unităţii respective.
În asemenea cazuri, se vor avea în vedere şi unele elemente ca: diversitatea operaţiilor, gradul
de întocmire şi prelucrare automatizată a datelor, eventuala amplasare teritorială a
compartimentelor în care se întocmesc documentele ce trebuie supuse controlului preventiv.
În asemenea situaţii, în aplicarea prevederilor legii, conducătorul de unitate este obligat să ia

3
Sorin Mihăiescu –„ Control financiar bancar”, Ed Sed ComLibris, Iaşi, 2008

18
măsuri pentru instruirea temeinică şi permanentă a celor care exercită controlul financiar
preventiv, atrăgând în această acţiune de instruire persoane cu funcţii de răspundere din
cadrul unităţii, care au experienţă îndelungată în activităţi economico-financiare şi juridice.
Constituirea unor eventuale servicii sau birouri de controlul financiar preventiv se
face tot pe baza deciziei dată de conducătorul unităţii, fiind indicat să cuprindă aceleaşi
precizări şi date.
Organizarea controlul financiar preventiv prin servicii şi birouri specializate nu
degrevează pe conducătorul compartimentului financiar-contabil de sarcinile ce-i revin în
legătură cu îndrumarea şi verificarea serviciului sau biroului respectiv şi punerea la dispoziţia
acestuia a legislaţiei necesare în vederea exercitării controlului financiar preventiv în cele mai
bune condiţii. În aceste situaţii, conducătorul unităţii este obligat să asigure încadrarea
serviciilor sau birourilor de control financiar preventiv, cu cadre de specialitate economică,
tehnică sau juridică, având o pregătire profesională şi comportare corespunzătoare.
Persoanele din cadrul unităţii care exercită controlul financiar preventiv trebuie să
îndeplinească cumulativ următoarele condiţii cu caracter personal:
• să aibă pregătire profesională corespunzătoare şi experienţă în activitatea financiar-
contabilă;
• să corespundă din punct de vedere profesional, al cinstei şi corectitudinii
• să nu fi fost condamnate (chiar dacă au fost graţiate) pentru săvârşirea unor infracţiuni
prevăzute de lege; în cazul în care persoanele au fost reabilitate, se recomandă ca
acestora să nu li se încredinţeze sarcina de a exercita controlul financiar preventiv,
decât în urma consultării prealabile a Adunării Generale a Acţionarilor.
• să nu fi fost obligate la plata sau trecerea în proprietatea statului a unor bunuri
dobândite ilicit, potrivit dispoziţiilor legale în vigoare.
În ce priveşte persoanele care nu pot exercita controlul financiar preventiv, legea
cunoaşte două feluri de interdicţii: unele legate de calităţile personale şi altele impuse de
natura atribuţiilor celor în cauză.
Se interzice exercitarea controlul financiar preventiv de către acele persoane care au
participat la actul sau operaţia supusă controlului financiar preventiv sau la înregistrarea
acestuia în contabilitate. Interdicţia este justificată având în vedere că una şi aceeaşi persoană
nu poate participa la întocmirea unui act sau la efectuarea unei operaţiuni şi în acelaşi timp să
exercite controlul financiar preventiv asupra acestora sau să le poată înregistra în
contabilitate.

19
Dacă totuşi, prin excepţie, o asemenea viză de control preventiv a fost dată, ea este
considerată total nulă, iar actul sau operaţiunea respectivă va trebui supusă controlului
financiar preventiv unei persoane abilitate.
În cazul când operaţia sau actul în cauză au avut consecinţe păgubitoare, persoana
vinovată va fi obligată a le repara. În legătură cu exercitarea controlului financiar preventiv,
persoanele abilitate cu această activitate trebuie să respecte mai multe obligaţii.
Îndatoririle acestor persoane sunt fie legate direct şi nemijlocit de exercitarea propriu-
zisă a controlului, fie ulterioare acestei operaţii.
Astfel, în exercitarea controlului financiar preventiv, persoanele abilitate sunt obligate
a analiza temeinic legalitatea, necesitatea, oportunitatea şi economicitatea operaţiei sau
actului supus controlului. Ele trebuie să intervină operativ şi-n mod hotărât pentru a opri actul
sau operaţia necorespunzătoare spre a evita astfel, înainte de a se produce efectele lor
negative. În asemenea cazuri au obligaţia să nu vizeze pentru control financiar preventiv,
documentele care conţin operaţii ce nu sunt legale, necesare, oportune şi economicoase.
În concretizarea îndatoririi de ordin principal, aceea de a identifica factorii şi cauzele
care generează neajunsuri şi a găsi căile pentru evitarea acestora, persoanele împuternicite cu
exercitarea controlului financiar preventiv sunt obligate să informeze pe conducătorul
compartimentului financiar contabil despre deficienţele privind întocmirea şi prezentarea
documentaţiei la control de către
diferitele persoane din unitate (operaţii fără bază legală, calcule greşite, preţuri neegale, lipsă
de documentaţie, solicitări exagerate de fonduri, circulaţia defectuoasă a documentelor).
La rândul său, conducătorul compartimentului cu atribuţii financiar-contabile,
respectiv, contabilul şef, are obligaţia de a identifica cauzele producerii deficienţelor şi de a
informa conducerea unităţii despre aceste aspecte, propunând măsuri pentru evitarea lor şi
pentru sancţionarea celor vinovaţi, potrivit normelor legale. Conducătorul compartimentului
cu atribuţii financiar-contabile atunci când constată că se întocmesc şi se prezintă la control
financiar preventiv documente în care sunt consemnate operaţii fără bază legală, are datoria
de a lua sau a propune măsuri de sancţionare, conform legii.
În afara acestor obligaţii curente, legate de exercitarea uzuală, zi de zi a controlului
financiar preventiv, persoanele abilitate a-l efectua au şi o serie de îndatoriri ulterioare, cu
caracter mai general, spre a asigura pe viitor o mai bună gospodărire a mijloacelor materiale
din patrimoniul unităţii.

20
FORMELE CONTROLULUI FINANCIAR
PREVENTIV

În România există două modaliăţi de control financiar preventiv: propriu şi delegat.


Controlul financiar preventiv propriu este exercitat în toate entităţile publice de către
persoane autorizate ( de exemplu contabilul şef) şi vizează toate proiectele de operaţiuni din
acea unitate. Controlul financiar preventiv delegat este organizat şi exercitat de către
Ministerul Finanţelor Publice prin intermediul controlorilor delegaţi. Acest tip de control se
aplică doar ordonatorilor principali de credite, agenţiilor de implementare a fondurilor
PHARE, ISPA şi SAPARD şi altor instituţii publice cu grad ridicat de risc. Controlul
financiar preventiv se organizează şi se exercită de către autorităţi competente, în mod unitar,
potrivit prevederilor prezentei ordonanţe şi ale actelor normative emise în eplicarea acesteia.
Ministerul Finanţelor Publice organizează controlul financiar preventiv şi pentru
operaţiunile privind bugetul trezoreriei statului, operaţiunile privind datoria publică şi alte
operaţiuni specifice Ministerului Finanţelor Publice. Ministerul Finanţelor Publice va elabora
norme metodologice privind cadrul general al aribuţiilor şi exercitării controlului financiar
preventiv. De asemenea Ministerul Finanţelor Publice va aviza norme metodologice privind
organizarea şi exercitarea controlului financiar elaborat de ordonatorii principali de credite ai
bugetului de stat, ai bugetului asigurărilor sociale de stat, ai bugetului oricărui fond special
precum şi pentru operaţiunile Fondului naţional şi ale agenţiilor de implementare care
derulează fonduri comunitare. Ministerul Finanţelor Publice va coordona sistemul de
pregătire profesională a persoanelor desemnate să efectueze controlul financiar preventiv.
Persoanele în drept să exercite controlul financiar raspund potrivit legii, în raport de culpa lor,
pentru legalitatea, regularitatea şi încadrarea în limitele angajamentelor bugetare aprobate, în
privinţa operaţiunilor pentru care au acordat viza de control financiar preventiv.4
Controlul fianciar preventiv se execută asupra documentelor în care sunt consemnate
operaţiuni patrimoniale, înainte ca aceasta să devină acte juridice prin aprobarea lor de către
titularul de drept. Nu intră în sfera controlului financiar preventiv analiza şi certificarea
situaţiilor financiare precum şi verificarea operaţiunilor deja efectuate.

4
Legea 301/2002 publicată în Monitorul Oficial al României nr 629 /2002

21
Operaţiunile ce privesc acte juridice prin care se angajează patrimonial entitatea
publică se supun controlului financiar preventiv după avizarea lor de către compartimentele
de spescialitate juridic şi financiar-contabil.
Controlul financiar preventiv se organizează şi se exercită în două forme: controlul
financiar preventiv propriu şi controlul financiar preventiv delegat.

3.1. CONTROLUL FINANCIAR PREVENTIV PROPRIU

Controlul financiar preventiv propriu este controlul care are loc înainte de producerea
activităţii sau acţiunii şi are drept scop identificarea proiectelor de operaţiuni care nu respectă
condiţiile de legalitate sau regularitate sau, după caz, de încadrare în limitele şi destinaţia
creditelor bugetare şi de angajament şi prin a căror efectuare s-ar prejudicia patrimoniul
public sau fondurile publice.5
Instituţiile publice au obligaţia de a organiza controlul financiar preventiv propriu şi
evidenţa angajamentelor în cadrul compartimentului contabil. Conducătorul instituţiei publice
are obligaţia să stabilească proiectele de operaţiuni supuse controlului financiar preventiv
propriu, documentelor justificative şi circuitul acestora.
Persoanele care exercită acest tip de control preventiv sunt numite din cadrul
compartimentului financiar-contabil putând însa face parte şi din alte compartimente de
specialiatate. Persoanele respective trebuie să fie altele care efectuează operaţiunea supusă
vizei. Persoana desemnată să exercite activitatea de control financiar preventiv propriu nu
poate fi implicată, prin sarcinile de serviciu în efectuarea opearaţiunilor supuse controlului
financiar preventiv propriu.
Actul de numire cuprinde şi limitele de corespondenţă şi exercitarea controlului
financiar preventiv propriu. Persoanele desemnate să efectueze această activitate sunt altele
decât cele care iniţiază operaţiunea supusă vizei.
Evaluarea activităţii persoanei care exercită controlul financiar preventiv propriu se
face de către conducătorul entităţii publice cu acordul entităţii publice care a avizat numirea,
anual, prin calificative pe baza informaţiilor cuprinse în rapoartele auditului public intern şi în
rapoartele Curţii de Conturi unde este cazul.

5
Constantin Roman, Vasile Tabără, Aureliana Geta Roman – “Control financiar şi audit
public”, Bucureşti, 2007

22
La instituţiile publice la care se exercită funcţia de ordonator principal de credite al
bugetului de stat, bugetul asigurăilor sociale de stat, precum şi al bugetului oricărui fond
special, numirea se face de către conducătorul instituţiei, prin act de decizie internă, cu
acordul Ministerului Finanţelor Publice- Directia Generală de Control Financiar Preventiv.
La celelalte instituţii publice numirea persoanelor care urmează să exercite activitatea
de control financiar preventiv propriu se face prin decizia conducătorului acestuia, cu acordul
entităţii ierarhic superioare.
Suspendarea, schimbarea sau destituirea din activitatea de exercitare a atribuţiilor de
control financiar preventiv propriu se face prin act de decizie internă a conducătorului
entităţii publice, cu acordul entităţii publice ierarhic superioare.
Controlul financiar preventiv propriu se exercită prin viză, de către persoane din
cadrul compartimentului de specialitate desemnate în acest sens de către conducătorul
entităţii publice.
Persoanele desemnate pentru exerciatrea controlului financiar preventiv vor prelua
documentele şi vor proceda într-o primă etapă la verificarea formală a acestora cu privire la
completarea documentelor în concordaţă cu conţinutul acestora, existenţa semnăturilor
persoanelor autorizate, existenţa actelor justificative specifice operaţiunii prezentate la viză.
Dacă nu sunt respectate aceste cerinţe documentele sunt restituite, precizându-se motivele
restituirii.
După efecuarea controlului formal persoanele desemnate să exercite controlul
financiar preventiv înregistreaza documentele în Registrul privind operaţiunile prezentate în
viza de control financiar preventiv şi efectuează prin parcurgerea listei de verificare, contolul
operaţiunii din punct de vedere al legalităţii, regularităţii şi după caz al încadrarii în limitele şi
destinaţia creditelor bugetare şi/sau de angajament.

23
Figura 3 – Schema sinoptică privind organizarea şi exercitarea controlului financiar
preventiv propriu la entităţile publice
Emiterea ordinului – deciziei de organizare şi exercitare de către conducătorul
entităţii publice

Organizare Exercitare

Stabilirea
Transmiterea documentelor
obiectivel
persoanelor împuternicite cu
or
exercitarea CFP propriu de
Numirea
Verificarea formală de către
persoanel
CFP propriu privind :
or care
- completarea
exercită documentelor
certificare - existenţa semnăturilor
autorizate
a
operaţiilo Acceptarea
Returnarea documentelor la CFP
documente propriu
Desemna lor
rea emitentului Înregistrarea documentelor

persoanel cu în registrul privind

or care operaţiile prezentate la viza

exercită
Verificarea operaţiilor din punct de vedere al:
legalităţii, regularităţii, încadrării în creditele
bugetare sau de angajament

Acordarea vizei Refuzul vizei de CFP propriu

de CFP prin Motivarea refuzului


Înscrierea refuzului
aplicarea sigiliului
Interzis înregistrarea în în evidenţa
şi a semnăturii pe
contabilitate a operaţiilor proiectelor de
documentul ce se
refuzate la CFP propriu operaţiuni refuzate
arhivează la
la viza CFP

3.2. CONTOLUL FINANCIAR PREVENTIV DELEGAT

24
Până la apariţia Legii 84 din 2003 controlul financiar preventiv delegat s-a organizat
şi s-a exercitat numai la ordonatorii principali de credite. Conform acestei legi controlul
financiar preventiv delegat se exercită asupra proiectelor de operaţiuni ale ordonatorilor de
credite, deci inclusiv la unii ordonatori secundari şi terţiari precum şi la alte entităţi publice.
Prin ordin Ministerul Finanţelor Publice poate decide exercitarea controlului financiar
preventiv delegat şi asupra operaţiunilor finanţate sau cofinanţate de fondurile publice ale
unor ordonatori secundari sau terţiari de credite sau ale unor persoane juridice de drept privat,
dacă prin aceasta se derulează un volum ridicat de credite bugetare şi/sau de angajament sau
părţi semnificative din programele aprobate, iar operaţiunile presupun un grad ridicat de risc.
Numirea controlorilor delegaţi la entităţi publice la cere se organizează controlul
financiar preventiv delegat se face prin ordin al Ministrului Finanţelor Publice, la propunerea
controlorului fiananciar şef.
Evaluarea activităţii controlului delegat se face anual, prin calificative pe baza
informaţiilor cuprinse în rapoartele anuale privind activitatea controlorilor delegaţi, rapoartele
structurilor de audit intern ale Ministrului Finanţelor Publice şi rapoartele Curţii de Conturi.
Controlul financiar preventiv delegat se exercită asupra operaţiunilor ce intră în
componenţa sa numai după ce acestea au fost supuse controlului financiar preventiv propriu
(intern). Operaţiunile refuzate la viza de control financiar preventiv propriu nu mai sunt
supuse controlului financiar preventiv delegat.
Perioada maximă de control este de trei zile lucrătoare de la prezentarea operaţiunii
însoţită de toate documentele justificative şi informaţiile solicitate. Acestă perioadă se
suspendă de la informare în scris a ordonatorului de credite de către controlorul delegat, în
legatură cu interdicţia sa de a emite refuzul de viză, până la primirea răspunsului
ordonatorului de credit. Perioada de suspendare se aplică şi pentru intervalul necesar în
vederea formării opiniei neutre care să nu poată depăşi trei zile lucrătoare.
Dacă în urma parcurgerii procedurii de control se constată că cel puţin un element de
fond cuprins în lista de control nu este îndeplinit şi de esenţă operaţiunea nu îndeplineşte
condiţiile de legalitate, regularitate şi după caz de încadrare în limitele şi destinaţia creditelor
bugetare şi/sau de angajament, controlorul delegat comunică în scris ordonatorului de credite
motivul pentru care operaţiunea nu poate fi efectuată. Acest fapt se consemnează în registrul
privind operaţiunile prezentate la viza de control financiar preventiv delegat. O copie de pe
textul comunicării se transmite controlorului financiar şef.
Figura 4– Schema sinoptică privind organizarea şi exercitarea controlului

25
financiar preventiv delegat

Controlul financiar preventiv delegat pentru


proiectele de operaţiuni ce depăşesc o anumită
valoare

Organizat şi exercitat în cadrul Ministerului


Economiei si Finantelor prin controlori delegaţi

Corpul Controlorilor financiari delegaţi –


compartiment distinct în structura Ministerului
Finanţelor Publice

Acordare viză Intenţia de a refuza viza de CFP de către


controlorul delegat
Semnare

Informarea ordonatorului de credite şi


Transmiterea
insistenţa acestuia de a semna proiectul
proiectului de
de operaţiuni
operaţiuni vizat
de ordonatorul Analiză document sau propunere
de credite
Menţinerea refuzului de viză

Înregistrarea în
contabilitatea Analiza refuzului de viză de către comisie
entităţii Formularea opiniei Menţinerea refuzului

Comunicarea opiniei Înregistrare în evidenţe


neutre controlorului

26
1. Constantin Roman, Vasile Tabără, Aureliana Geta Roman – “Control financiar şi
audit public”, Bucureşti, 2007
2. Ion Florea, Ionela- Corina Macovei, Radu Florea – „Control economic financiar şi
gestionar”, Ed. CECCAR, Bucureşti, 2007
3. Legea 301/2002 publicată în Monitorul Oficial al României nr 629 /2002
4. Legea nr. 84/2003 privind auditul intern şi controlul financiar preventiv
5. Petru Popeangă, Gabriel Popeangă –„ Controlul financiar şi fiscal”, Ed. CECCAE,
Bucureşti, 2004
6. Sorin Mihăiescu –„ Control financiar bancar”, Ed Sed ComLibris, Iaşi, 2008
7. Sorin Mihăiescu – „Controlul financiar în firme, bănci, instituţii”. Ed. Sed ComLibris,
Iaşi, 2004

27