UNIVERISTATEA NAȚIONALĂ DE ȘTIINȚĂ ȘI TEHNOLOGIE POLITEHNICĂ

BUCUREȘTI
CENTRUL UNIVERSITAR PITEȘTI
FACULTATEA DE ȘTIINȚE ECONOMICE ȘI DREPT
MASTER- ADMINISTRAȚIE PUBLICĂ ÎN CONTEXTUL INTEGRĂRII EUROPENE l

ASPECTE PRIVIND FUNCȚIILE

CONTROLULUI FINANCIAR
 Noțiunea de “control” vine din limba latină-“contra rolul” ce înseamnă verificarea
actului original după duplicatul care e încredințat unei alte persoane.
Controlul financiar este mijlocul de prevenire a faptelor ilicite, de identificare a
deficiențelor, de stabilire a măsurilor necesare pentru restabilirea legalității.
În literatura de specialitate, “controlul financiar” reprezintă o componentă a
controlului economic, fiind acea activitate de verificare a actelor și operațiunilor referitoare la
modul de formare, administrare si întrebuințare a banului public ce aparține atât statului cât și
unităților administrativ teritoriale, în scopul eficientizării vieții social-economice și restabilirii
ordinii de drept astfel încălcate.
Controlul ca activitate de sine stătătoare este omniprezent în orice domeniu de
activitate, el nu se rezumă să constate numai manifestarea neajunsurilor ci se bazează pe
previziunea desfășurării activităţii, a posibilităților apariției deficiențelor şi anomaliilor.

Sfera de acțiune a controlului financiar propriu atât preventiv cât și de gestiune,

indiferent dacă unitatea economică este un organism al statului (minister, prefecturi, organe
centrale sau locale ale puterii de stat) sau un agent economic, cuprinde toate activitățile legate
de starea și mișcarea patrimoniului propriu al acestora, atât activitățile de natură financiar-
contabilă cât și activitățile tehnice, tehnologice etc, ce intervin în procesul economic și
influențează rezultatele financiare finale.

Controlul financiar cuprinde în sfera sa, sub aspect legal, teoretic și practic, o
problematică foarte complexă, specifică domeniului economic și financiar în interacțiunea și
condiționarea sa reciprocă cu domeniul tehnic-tehnologic, juridic, etc. Controlul financiar
cercetează viața economică la nivel micro și macroeconomic, privită prin prisma
corectitudinii operațiilor, dar și a eficienței cu care sunt gospodărite, utilizate și cheltuite
resursele materiale, financiare și umane. Gradul de dezvoltare economica-sociala, diversitatea
de activități și interrelațiile ce se stabilesc între acestea definesc conținutul controlului care
cuprinde in obiectul sau de activitate: modul de aplicare și îndeplinire a directivelor stabilite,
prevenirea si înlăturarea aspectelor negative și consolidarea celor pozitive, astfel încât, în
condițiile liberei inițiative, concurenței loiale si legalității, să se asigure creșterea profitului.

Obiectul controlului financiar constă în examinarea modului în care se realizează sau

s-a realizat programul fixat anticipat și a modului cum se respectă principiile stabilite, cu
scopul de a releva erorile, abaterile, lipsurile, deficiențele pentru a le remedia și evita în
viitor.

Controlul financiar cuprinde în sfera sa relațiile, fenomenele și procesele financiare,

procesul de administrare și gestionare a patrimoniului, rezultatele activității economica-
sociale, toate momentele, unitățile și locurile unde se gospodăresc valori materiale și bănești
și se fac cheltuieli.

Controlul financiar, ca cea mai importanta componentă a controlului economic,

urmărește o multitudine de obiective, se întinde și prezintă interes, de la cea mai mică unitate
producătoare de venit și până la ansamblul economiei naționale.
 Între obiectivele controlului financiar se pot enumera:

 Cunoașterea de către stat a modului cum sunt administrate mijloacele

materiale și financiare de către agenții economici cu capital parțial sau
integral de stat;

 Modul de realizare și cheltuire a banilor publici;

 Asigurarea echilibrului financiar;

 Asigurarea eficienței economica-financiare ca baza de dezvoltare a economiei

naționale;

 Cunoașterea și respectarea legislației cu caracter economic și financiar;

 Identificarea deficiențelor și luarea măsurilor necesare pentru restabilirea

legalității cu caracter economic și financiar;

 Stabilirea răspunderii pentru pagubele produse sau nerespectarea disciplinei

de gestiune;

 Prevenirea angajării de cheltuieli fără justificare economică și imobilizării de

mijloace economice, etc.

Controlul financiar ca proces complex și permanent este un important instrument al

politicii financiare al unui stat și urmărește buna funcționare a activităților economice.

Obiectivele controlului financiar indiferent din ce perspectivă sunt privite și urmărite,

pot fi sintetizate și concentrate în trei direcții și anume:

 Resursele financiare - sub aspectul constituirii, utilizării și echilibrului

financiar;

 Resursele materiale - sub aspectul gestionării, utilizării și eficienței

consumului acestora;

 Natura și volumul obligațiilor, din punct de vedere al corectei determinări,

evidențieri și mai ales onorării acestora către terți-beneficiari.

Dacă privim controlul ca funcție a managementului, constatăm că își realizează

obiectivele prin intermediul funcțiilor sale. Principalele funcții sunt:
 Funcția constatativă;
 Funcția constructivă;
 Funcția coercitivă.
Aceste funcții funcționează atât concomitent, cât și consecutiv, fiecare putând avea o
importanță mai mică sau mai mare, după cum controlul financiar este executat din interior
sau din afara unităților patrimoniale.
  Funcția constatativă oferă controlului posibilitatea să urmărească modul cum se
îndeplinesc obiectivele stabilite, să cunoască realitatea și pe această bază să analizeze
abaterile pe cauze și să propună măsuri pentru perfecționarea activităților controlate.

 Funcția constructivă dă posibilitatea conducerii să prevadă evoluția viitoare a

fenomenului, să prevină aspectele nedorite, să ia măsuri pentru perfecționarea
activităților controlate.

 Funcția coercitivă - pentru a asigura contribuția controlului la eliminarea și

prevenirea neregulilor, trage la răspundere pe cei care nu își îndeplinesc corespunzător
sarcinile față de entitatea în care lucrează, față de un buget sau alte persoane fizice sau
juridice.

Printre funcțiile controlului financiar mai există:

a) Funcția preventivă și de perfecționare, care se materializează în preîntâmpinarea

producerii unor deficiente sau pagube în desfășurarea activităților economica-
financiare, ceea ce presupune perfecționarea acestora. Prin prevenirea tendințelor și
fenomenelor care necesită decizii de corecții, se asigură perfecționarea modului de
gestionare a patrimoniului, de organizare și conducere a activității agentului
economic. Controlul are menirea de a orienta munca spre obiective majore, într-o
ordine de priorități raționale și de perspectivă, care să prevină și să înlăture risipa de
efort uman și material și să asigure eficiența economică și socială;

b) Funcția de constatare și de corectare, în cazul in care apar dereglări. Prin control

se urmărește modul în care se îndeplinesc deciziile conducerii referitoare la
funcționarea agentului economic și se asigură respectarea și apărarea intereselor
acestuia, echilibrul financiar între venituri și cheltuieli și se influențează favorabil
realizarea sarcinilor economice.

Pentru realizarea acestor funcții se utilizează procedee și tehnici specifice

controlului financiar cu ajutorul cărora se constată nereguli, deficiențe și abateri și se
valorifică constatările prin corectarea și aducerea la parametri de normalitate și legalitate a
situațiilor constatate. Ele au un profund caracter coercitiv pentru acei agenți economici
neloiali și neeficienți;

c) Funcția de cunoaștere și evaluare a situației existente la un moment dat, a

rezultatelor obținute la sfârșitul unei perioade de gestiune, a modului de desfășurare a
activității in condiții de normalitate, legalitate și eficiență și, totodată, de asigurare a
tuturor categoriilor de colaboratori de solvabilitatea respectivului agent economic.

Funcția de cunoaștere presupune o analiza riguroasa a tuturor neregulilor constatate

anticipat si a eventualelor tendințe negative in activitatea agenților economici. Ea se
completează cu funcția de evaluare a controlului financiar care, in condiții de realitate și
legalitate, stabilește și, în limita posibilităților, individualizează consecințele gestionare,
patrimoniale, financiare, bugetare, fiscale și sociale;
 d) Funcția educativă și stimulativă a tuturor participanților la realizarea procesului de
management. Prin realizarea celorlalte funcții ale controlului, dar mai ales prin cea de
corectare, controlul financiar capătă o funcție educațională, pentru perioadele viitoare,
pe baza rezultatelor obținute și a valorificării acestora. Având la baza principiul
potrivit căruia: ''chiar și controlul poate fi controlat', controlul contribuie la stimularea
tuturor factorilor ce iau parte la procesul managerial. In același timp, controlul
acționează ca forța pozitivă ce stimulează eforturile agențiilor economici pentru
depășirea situației critice și obținerea unor rezultate performante in viitor.

În același timp controlul financiar mai îndeplinește o serie de funcții particulare:

- funcţia de măsurare a posteriorii a ecarturilor (abaterilor planificate anticipat);

- funcţia de diagnosticare a erorilor financiare pe baza ecarturilor simptomatice

care afectează sau amenință activitatea agentului economic;

- funcţia de revizuire a obiectivelor sau previziunilor viitoare pe baza

diagnosticului financiar constatat;

- funcţia de a interveni în cadrul competenţelor date pentru redresarea sau

soluționarea problemelor firmei/instituției

- funcţia de reglementare a activităţii firmei, prin asigurarea coerenței acțiunii de

control în raport cu obiectivele firmei, focalizându-se asupra activităților în curs
de desfășurare;

- funcţia de pregătire a agentului economic pentru luarea deciziilor, pe baza

rezultatelor controlului a priorii;

- funcţia de învățare şi auto învățare a realităților pe care controlul le ridică în

permanență, prin acțiunea sa coercitivă, asupra pertinenței cadrului şi normelor
legale folosite.

Controlul financiar nu este limitat la o perioada de timp, ci este un proces continuu,

având caracter ciclic, orientat cu precădere către latura preventivă a abaterilor și deficiențelor,
iar dacă acestea s-au produs, determină luarea măsurilor coercitive adecvate fiecărui caz.
În cadrul controlului financiar ca funcție a managementului, se disting 4 etape care se
întrepătrund reciproc și presupun un proces aprofundat de cunoaștere.
Acest proces se fundamentează pe:
 cunoașterea situației stabilite (standarde, programe, sarcini, norme, prevederi legale,
scopuri, previziuni);
 percepția situației reale;
 compararea situației reale cu obiectivele și standardele stabilite inițial pentru
determinarea rezultatelor;
  identificarea cauzelor care au generat abaterile constatate astfel încât să facă posibilă
stabilirea concluziilor, a sugestiilor și propunerilor de măsuri aferente fiecărei situații
analizate.

Concluzii

Controlul financiar este un concept juridic și constă în puterea recunoscută a administrației

fiscale de a repara omisiunile, insuficiențele sau erorile de impozitare comise de către
contribuabili. Această putere a statului își are izvorul în Constituție: statul are dreptul de a-i
controla pe contribuabili pentru ca aceștia să nu fraudeze impozitul. Acest drept al statului
intră, adesea, in coliziune cu dreptul fundamental la libertate al cetățenilor și pune, între
altele, problema posibilelor încălcări a unor drepturi fundamentale și a fragilului echilibru
dintre drepturile statului și puterile sale, pe de o parte, și obligațiile contribuabililor și
drepturile lor fundamentale, pe de alta parte.
Prin control, in general, se înțelege analiza permanentă sau periodică a unei activități sau a
unei situații pentru a urmări mersul ei și pentru a lua măsuri de îmbunătățire. Controlul este
complexul de mijloace, metode și instituții coordonate de natură a preveni abaterile și a
stabili răspunderile pentru prejudiciile cauzate. Cât privește controlul financiar, acesta
presupune a se examina daca economia financiară a statului se desfășoară în conformitate cu
cerințele legale ale activității bugetare și fiscale și are ca obiectiv depistarea erorilor,
lipsurilor, deficiențelor, în scopul remedierii și evitării lor în viitor. Controlul financiar este
activitatea prin care se evită actele păgubitoare bunei administrații sau prin care se asigură
descoperirea lor cu rapiditate și siguranță.