Cuprins: Cap I:Conceptul de control financiar. 1.Obiectul si Formele controlului financiar. 2.

Sisteme de documente primare si evidenta tehnic-operativa si contabila-obiect si sursa de informare.

Cap II:Metodologia de exercitare a conrolului financiar. 1.Sistemul metodologic de control financiar.

Cap III:Procese si tehnici de control financiar. 1.Studiul general prealabil. 2.Controlul documentelor contabile. 3.Controlul faptic. 4.Controlul total si prin sondaj.

Cap IV: Bibliografie

Capitolul I CONCEPTUL DE CONTROL FINANCIAR

Scopul oricarui agent economic este acela de a obtine profit, dar cu respectarea cadrului legal stabilit de catre stat care prin instrumente juridice financiare exercita o interventie indirecta si globala asupra economiei de piata, o completeaza si sprijina, ii corecteaza esecurile si vegheaza asupra functionarii ei. O conditie esentiala a obtinerii profitului este informatia operativa si reala cu privire la patrimoniu, activiatatea economica si comerciala desfasurata si rezultatele acesteia-profit sau desfacere. In acest context, controlul este o functie eficienta si necesara conducerii care asigura cunoasterea si perfectionarea modului de gestionare a patrimoniului si de orientare, organizare si desfasurare a activitatii de productie, distributie si desfacere. In conditiile economiei de piata, controlul, ca formade cunoastere, are in vedere trei pozitii de interese economico-financiare:  Interesele agentilor economiei bazate pe profit;  Interesele tertilor agenti economici cu care se intra in colaborare;  Interesele statului; Prin control, conducerea isi asigura informarea dinamica, reala, preventiva, care indica valoarea concluziilor si calitatea deciziilor. Pentru obtinerea profitului maxim, controlul nu se rezuma numai la constatarea neajunsurilor, nu este numai concomitent si ulterior, ci contribuie si la prevenirea tendintelor si fenomenelor care necesita decizii de corectie in raport cu interesele economico-financiare ale agentilor economici si ale statului.

Controlul este un factor care contribuie la mentinerea activitatii in situatia normala, la solutionarea cu inteligenta si competenta a problemelor privind dezvoltarea si modernizarea economica si urmareste in principal functionarea unitatilor de productie la capacitate maxima, cu adevarat pe criterii de eficienta si rentabilitate.

1.1.Obiectul si formele controlului financiar

Obiectul controlului este de a releva erorile, abaterile, lipsurile, deficientele pentru a le remedia si de a le evita in viitor. Controlul financiar cuprinde in sfera sa relatiile, fenomenele si procesele financiare, procesul de administrare si gestionare a patrimoniului rezultatele activitatii economico-sociale; toate momentele, unitatile si locurile unde se gospodaresc valori materiale si banesti si se fac cheltuieli. Dupa timpul in care se exercita, raportat la momentul desfacerii activitatii sau efectuarii operatiilor ce se controleaza, controlul financiar poate fi:    Control financiar preventiv. Control concomitent sau operativ curent. Postoperativ sau ulterior.

Aceasta diferentiere in functie de momentul producerii operatiunilor controlate, face posibila delimitarea sarcinilor, obiectivelor, caracteristicilor si scopului fiecarei forme de control financiar si stabilirea organelor care il exercita.  Controlul financiar preventiv-este cel exercitat inainte de efectuarea operatiilor economico-financiare si are rolul de a preveni operatiile ilegale, neeconomicoase sau inoportune, contribuind la utilizarea cu eficienta maxima a mijloacelor materiale si banesti, la cresterea raspunderii in angajarea si efectuarea cheltuielilor, la respectarea legislatiei de gestiune si la preintampinarea risipei.

 Controlul concomitent sau operativ curent-este cel exercitat pe parcursul desfasurarilor operatiilor economico-financiare si are rolulu de a surprinde modul cum se gestioneaza patrimoniul si cum se indeplinesc sarcinile spre a se putea interveni operativ pentru dirijarea desfasurarii proceselor economico-financiare la parametrii eficienti. Acest control se suprapune cu activitatea de conducere, intrucat vizeaza operatiile in momentul desfasurarii acestora.  Controlul financiar ulterior sau postoperativ-este cel exercitat dupa desfasurarea operatiilor economico-financiare si se realizeaza, de regula, de organe de control specializate, avand rolul de a constata existnta si utilizarea rationala a elementelor patrimoniale, aplicarea legislatiei financiare, controlul cheltuielilor efectuate si a veniturilor realizate. Intre controlul financiar preventiv si cel ulterior exista relatii de conditionare, influentare si completare. Astfel, controlul financiar preventiv are menirea de a preintampina deficientele si pagubele in timp ce controlul ulterior constata pagubele sau lipsurile produse, identifica persoanele vinovate si stabileste actele normative incalcate si modalitatile de recuperare a prejudiciilor.

1.2.Sisteme de documente primare si evidenta tehnic-operativa si contabila-obiect si sursa de informatii pentru control

Evidenta si controlul sunt esentiale in conducerea activitatii economico-sociale bazata pe criterii de profit. Informatiile furnizate de documentatia primara, evidenta tehnic operativa si contabila ce reflecta intreaga activitate economica si financiara a unitatilor patrimoniale constituie baza exercitarii controlului. Controlul documentelor se refera la legalitate, necesitate, realitate, oportunitate si corectitudine a calculelor.

Legalitatea presupune incadrarea continutului unui document in prevederile actelor normative in vigoare, referitoare la genul respectiv de operatii. Neceitatea, consta in raportarea operatiilor consemnate in documente, la cerintele activitatii prezente si de perspectiva, ale agentului economic. Realitatea, presupune stabilirea existentei faptice a operatiilor consemnate in documente, in timp si spatiu, referitoare la miscarea valorilor materiale si banesti. Oportunitatea, stabileste in ce masura momentul infaptuirii a fost bine ales astfel incat rezultatul obtinut sa corespunda cat mai mult intereselor intreprinderii. Corectitudinea calculelor impune verificarea operatiunilor aritmetice in vederea identificarii erorilor, accidentale sau voite care pot altera continutul documentelor. Documentele primare sau justificative, ca dovezi scrise ale faptelor economice si financiare, constituie de regula surse de informare pentru toate formele evidentei. Totodata, documentele primare, in care operatiile economice si financiare se consemneaza la locul si in momentul efectuarii lor pentru informarea operativa a conducerii agentilor economici. Documentele trebuie sa indeplineasca anumite cerinte, atat in ceea ce priveste structura cat si circulatia in pastrarea lor, indiferent de mijloacele utilizate pentru intocmirea lor si prelucrarea datelor. De aceea fiecare document cu titlu de act justificativ pentru contabilitate si control trebuie sa contina in mod obligatoriu urmatoarele elemente: Denumirea documentului; Denumirea si sediul unitatii care il intocmeste; Codul fiscal al agentului economic; Numarul si data intocmirii; Mentionarea partilor care participala efecuarea operatiei respective; Datele cantitative si valorice ale operatiei efectuate; Semnaturile peroanelor rapunzatoare de efectuarea operatiilor; Semnaturile persoanelor care exercita control financiar preventiv. Un obiectiv important al controlului documentelor il constituie gestionarea, folosirea si evidenta formularelor cu regim special. Nomenclatorul formularelor cu regim special de getionare, foloire si evidenta cuprinde: factura fiscala, chitanta, dipozitia de livrare, aviz de receptie efectele de

comert(cambia,biletul la ordin), cecul de numerar, cecul de decontare din carnet cu limita de suma,etc. Controlul asupra gestionarii, folosirii si evidentierii formularelor cu regim special are ca obiectiv preintampinarea si descoperirea oricarei sustrageri a acestora pe tot parcursul gestionarii lor, astfel incat acestea sa nu poata fi folosite in scopuri frauduloase. In acest scop se au in vedere: procurarea numai de la frunizori autorizati; indeplinirea conditiilor legale de catre persoane numite, pentru gestionarea formularelor; cunoasterea cu exactitate a formularelor cu regim special intrate si a celor date in folosinta; eliberarea pe baza bonului de materiale cu indicare numerelor si seriilor formularelor; justificarea formularelor cu regim special(evidenta, stocul restituite, anulate). Evidenta tehnic-operativa si contabila reprezinta un mijloc de control permanent asura activitatii economico-financiare, o conditie necesara pentru asigurarea integritatii patrimoniului si cheltuirii cu eficienta a mijloacelor banesti si materiale. Inregistrarile contabile, registrele si situatiile contabile, bilantul si anexele sale, constituie elemente de baza a ordinii si disciplinei financiare deoarece face posibila cunoasterea si controlul situatiei financiare gestionate a agentilor economici. Inregistrarile contabile constituie prin ele insele un mijloc de control eficient, cu conditia sa se efectueze imediat ce s-a defasurat operatia economica sau financiara si pentru fiecare baza a acesteia. Deci, controlul contabil se refera la realiatea, legalitatea si eficienta operatiilor si activitatilor economico-financiare care se efectueaza cu ajutorul mijloacelor specifice contabilitatii: inregistrarii, conturi, balante de verificare, registrele de contabilitate, corelatii bilantiere.

Obiectivele esentiale ale acestui control sunt: y Conducerea evidentei tehnic operative la locurile de depozitare si de pe naturi de mijloace de materiale, evidentierea exacta, corecta si la timp a mijloacelor si a operatiunilor economico-financiare consemnate si documentele justificative. y Aplicarea corecta a metodologiei contabile. y Modul de organizare si conducere a evidentei contabile sintetice si analitice. y Corelatiile dintre evidenta tehnic-operativa, contabila si statistica, dintre evidenta contabila sintetica si analitica. y Structurarea organizatorica a compartimentului financiar contabil, sundiviziunile acetora: competenta si delimitarea sarcinilor. y Modul in care se realizeaza legaturile dintre compartimentul financiar contabil si celelalte compartimente. Conculzionand putem afirma ca principalele obiective ale controlului contabilitatii constau in:

     profit si pierdere.

Conducerea corecta si la zi a contabilitatii; Intocmirea documentelor justificative; Exactitatea si realitatea inregistrarilor contabile; Inventarea patrimoniului si valorificarea rezultatelor acesteia; Intocmirea balantelor de verificare bilantului contabil si a contului de

Cap II METODOLOGIA DE EXERCITARE A CONTULUI FINANCIAR

2.1.Sistemul metodologic de control financiar

Prin activitatea de control se stabileste daca activitatea economica si financiara este organizata si se desfasoara conform normelor, principiilor sau regulilor stabilite. Momentul esential al procesului de control il constituie comparatia. Criteriile de comparatie determina si natura acestor,astfel:  comparatie in functie de un criteriu prestabilit: previziuni, prognoze, sarcini, norme, scopuri, prevederi legale, standade.  comparatie cu caractere speciale: intre variante de eficienta a unor masuri sau solutii tehnico-stiintifice in vederea alegerii celei optime.  comparatii in spatiu spre exemplu intre unele ectii de productie.  comparatii in timp. Metodologic, controlul, ca proces de cunoastere si perfectionare a activitatii economicofinanciare si sociale impune: y y y y cunoasterea ituatiei stabilite prin norme, programe, prevederi legale, previxiuni; cunoasterea situatiei reale; determinarea abaterilor prin compararea situatiei reale cu cea stabilita; concluzii, propuneri si masuri.

Metodologia de control, presupune in functie de momentele enuntate anterior, o succesiune de actiuni dupa cum urmeaza: o Formularea obiectivelor controlului. o Delimitarea obiectivelor pe forme de control financiar(CFP, CFO,CFU). o Organele competente legal sa efectueze controlul aspra obiectivelor stabilite. o Sursele de informare pentru control(documente primare, evidenta tehnicooperativa si contabila). o Aplicarea procedeelor si modalitatilor de control cu ajutorul carora se realizeaza cunoasterea activitatii controlate. o Stabilirea actelor de control in care se inscriu constatarile. o Modalitati de finalizare si valorificare a actiunii de control.

o Stabilirea eficientei, controlului pe linia prevenirii, constatarii si inlantuirii abaterilor. Metodologia de control utilizeaza atat cai si modalitati proprii de cercetare i actiune, cat si instrumente metodologice ale altor disciline cum ar fi:analiza economico-financiara, matematica, contabilitatea, dreptul, informatica, finante, marketingul, managementul, etc. Metoda controlului financiar,evidentiaza ansamblul de principii, procedee si tehnici prin care se cerceteaza fenomenele si procesele economico-financiare, pentru a pune in evidenta o situatie, un adevar, in scopul cunoasterii acestora. Prin tehnica, modalitate sau instrument de control intelegem o categorie specifica unui domeniu restrans de activitate, care desemneaza mijlocul utilizat de organul de control in vederea rezolvarii problemelor care rezulta din prerogativele functiei sale. Sub aspect teoretic, dar si practic, metoda controlului financiar reprezinta modul de cercetare in actiune intr-un sistem de interconditionare reciproca a tuturor procedeelor, tehnicilor, instrumentelor si formelor de control, in vederea prevenirii, constatarii si inlantuirii eventualelor lipsuri, abateri sau deficiente in desfasurarea activitatii economico-financiare. Pe baza acetui sistem metodologic, metoda in sine, permite aprecierea starii economicofinaciare a agentului economic, sugereaza caile de eficienta a activitatii economice si financiare a frimei si influenteaza compartimentul si actiunile agentilor economici, inclusiv ale personalului acestora.

Cap III PROCEDEE SI TEHNICI DE CONTROL FINANCIAR

3.1.Studiul general prealabil

Pentru ca un control economico-financiar sa debuteze in conditii optime se impune ca o conditie sine que non, studierea in prealabil a structurii modului de organizare si functionare privind unitatea ce urmeaza a fi controlata. Aspectele structural organizatorice, luate in considerare inca de la inceput, vor usura cu mult munca ulterioara a organului de control, desfasurata in contextul detalierii fenomenelor ce se vor realiza in scopul ajungerii la o finalitate. Studierea generala prealabil a perimetrului faptic, economic si legislativ ajuta organul de control sa-si indrepte atentia catre acelediviziuni organizatorice in care se desfasoara fenomene negative.

3.2.Controlul documentelor contabile

Consta in examinarea documentelor primare, precum si a celor de prelucrare, inregistrare si de sinteza contabila. Realitatea, necesitatea, oportunitatea si legalitatea operatiilor economico-financiare supuse controlului sunt situatii pe care organul le poate cunoaste din verificarea formei si fondului documentelor primare. Intrucat documentatia primara si registrele contabile sunt expresia consemnarii, unor operatii economico-financiare deja infaptuite apreciem ca acest control are un caracter posterior chiar daca documentele primare e supun si unui control financiar preventiv, care are rolul de a impiedica derularea acestor operatii economico-financiare ce pot prejudicia intreprinderea.

3.2.1. Tehnici sau modalitati de control documentar-contabil.

Controlul documentelor vizeaza forma si fondul acestora, precum si exerctitatea calculelor continute si se exercita prin urmatoarele modalitati sau tehnici:        Controlul formal; Controlul sistematic sau pe probleme; Controlul calculelor; Controlul cronologic; Controlul invers cronologic; Controlul incrucisat; Controlul reciproc.

Controlul formal urmareste stabilirea autenticitatii documentelor, adica se verifica daca semnaturile apartin persoanelor autorizate sa dispuna efectuarea operatiei, daca formularele sunt cele desemnate prin acte normative si daca au fost completate toate rubricile continute. Controlul sistematic consta in gruparea documentelor pe probleme(operatii de casa, aprovionare, salarizare) apoi la verificarea lor in ordine cronologica si da poibilitatea sa se urmareaca cu mai multa atentie un obiectiv iar eventualitatea omisiunilor ste mai redusa si se pot stabili concluzii cu privire la fiecare problema in parte. Controlul calculelor are ca scop stabilirea utilizarii corecte a unor indicatori compusi in calcule precum si descoperirea erorilor de calcul. Controlul cronologic este cel efectuat in ordinea datelor de intocmire, inregitrare si indoariere a documentelor. Aceasta modalitate de control este simpla insa distribuie atentia organului de control aupra unui mare numar de operatiuni, necesita folosirea deodata a unui material legislativ bogat si duce la ingreunarea studierii succesive si aprofundate a fiecarui fel de operatiune. Se efectueaza usor insa nu permite urmarirea unei anumite situatii pas cu pas. Controlul invers cronologic este cel efectuat de la sfarsitul spre inceputul perioadei de control. Aceata modalitate de control se foloseste atunci cand se constata o neregula si trebuie stabilit momentul producerii ei sau sa se urmareasca procesul dezvoltarii operatiilor precedente si cele care au legatura cu abaterea respectiva. De asemenea, se utilizeaza atunci cand se constata anumite erori de inregistrare pentru identificarea carora este necesara verificarea document cu document sau pozitie cu pozitie a lucrarilor intocmite anterior. Controlul incrucisat este cel ce consta in confruntarea tuturor exemplarelor unui document, aflate la unitatea controlata cat si la alte unitati cu care aceasta a avut relatii comerciale. De plida se confrunta originalul facturii aflat la client cu copia ramasa la frunizor, copia chitantei ramasa la chitantier cu originalul aflat la platitor, datele din conturile Clienti si Debitori din cadrul

agentului economic verificat cu cel din conturile Furnizori si Creditori ale altor agenti economnici si invers. Pe langa confruntarea tuturor exemplarelor unui document, controlul incrucisat cuprinde si documente sau evidente diferite, din a caror confruntare se pot deprinde neconcordanta care priveste aceeasi operatie. Controlul reciproc este cel ce consta in confuntarea unor documente diferite ca forma, dar cu coninut identic, pentru aceleasi operatii sau operatii diferite insa legate reciproc:inregsitrarile din registrul de casa cu cele din extrasul de cont al bancii, documentele de transport cu factura furnizorului, date privind cantitatea, localitatea de expeditie. Investigatia reprezinta suplimentul de informatii obtinut de organul de control din partea celor controlate, atunci cand anumite situatii nu reies cu claritate din documentele si registrele avute la dispozitie. Comparatia consta in obtinerea acelorasi date dar din surse diferite, de exemplu: se compara soldul contului sintetic cu totalul soldurilor conturilor analitice, soldul final al anului precedent cu soldul initial al anului in curs, etc. Balanta sintetica de control contabil asigura verificarea respectarii principiului dublei inregistrari si cu ajutorul careia se obtine garantia exactitatii inregistrarilor efectuate in conturi si a intocmirii unor bilanturi reale si complete. Controlul exactitatii inregistrarii in conturi se efectueaza prin exitenta egalitatii permanente intre totalurile sintetice de control(SID=SIC; RLD=RLC; RTD=RTC; SFD=SFC). Cu ajutorul balantei sintetice de control contabil se semnaleaza inregistrarea gresita a unor operatii economice ca urmare a nerespectarii principiului dublei inregistrari, insumarea eronata a rulajelor sau stabilirea gresita a soldurilor dar nu si erorile care denatureaza insusi sensul inregistrarilor contabile. Acestea sunt: Omisiunile de inregitrare anumite operatii care nu a fost consemnate in registre care se pot decoperi fie prin controlul documentelor prin punctare, fie in urma unor reclamatii primite. Erorile de inregistrare din registrul jurnal se pot datora intocmirii de formule contabile gresite, inregistrarii unei operatii de doua ori atat in debit cat si in credit, inversarii formulei contabile sau intocmirii unei formule contabile corecte dar cu sume mai mari sau mai mici, atat cat si la credit. Erorile de compensatie sunt generate de trecerea in Cartea mare din Jurnal a unei sume in plus intr-o parte a contului si a unei sume in minus egala cu cea in plu in aceeasi parte a altui cont, astfel incat pe total cele doua categorii de erori se compenseaza.

Erorile de imputatie sunt generate de trecerea unor ume corecte din Jurnal in Cartea mare, dar in alte conturi decat cele continute in formula contabila. Erorile de imputatie si cele de compensatie se pot identifica cu ajutorul balantelor analitice de control, iar cele de inregistrare se pot descoperi cu balanta de control sah, care pe langa seriile de egalitati cuprinde si corespondenta conturilor.

3.2.2. Modalitati specifice de control documentar contabil Stabilirea stocului existent la data contrariului se insumeaza stocul stabilit la ultimul inventar(stoc initial) cu intrarile, iar din total se deduc iesirile de valori materiale, consemnate in documente. Stabilirea cantitatileo referitoare la unele evidente global valorice pe baza inventarelor si actelor de gestiune. Exemplu: in bonul de vanzare figureaza un pret unitar superior celui real al marfii vandute plusul incasat fiind insusit de gestionar. Pe baza formulei Stoc final=Stoc initial+Intrari-Iesiri se stabileste cantitativ stocul final. Acoperirea unor minusuri in gestiune produse in perioadele anteriaore prin depuneri superioare vanzarilor din perioada curenta. Depunerile superioare din periaoda curenta nu se justifica, intrucat unitatea nu pusese in vanzare marfuri mult solicitate si nici nu au fost evenimente care sa genereze vanzari masive. Se va controla volumul in perioada premergatoare a controlului. Efectuarea de control incrucisat.in cadrul a doua sau mai multe gestiuni are loc atunci cand se explica minusul de la gestiunea controlata, prin existenta unui plus la aceleasi articole, intr-o alta gestiune, la nivelul aceluiasi agent economic.

3.3. Controlul faptic

Procedeul de stabilire reala a existentei si miscarii mijloacelor materiale banesti si a desfasurarii activitatii economico-financiare si se exercita la locul de existenta a acestor mijloace avand ca obiectiv determinarea exacta a cantitatilor i valorilor existente, a starii in care se afla, a spatiului si modului de prelucrare, a respectarii legislatiei si in utilizarea lor. Principalele modalitati de control faptic sunt:

y y y y

Inventarierea; Expertiza tehnica si analiza de laborator; Observarea directa; Inspectia fizica.

Inventarierea reprezinta ansamblul operatiilor prin care se constata existenta tuturor elementelor de Activ si de Pasiv, cantitativ si valoric sau numai valoric dupa caz, existente in patrimoniul unitatii la data la care aceasta se efectueaza. Ca principala modaliate de control faptic, inventarierea este necesara, deoarece din cauze obiective sau subiective, in timpul gestionarii bunurilor, este posibil ca unele operatii sa nu fie consemnate in documente in momentul producerii lor si ca atare sa nu fie inregistrate in conturi, spre exemplu: unele bunuri isi depreciaza caracteristicile cantitative sau calitative ca rezultat al influentei factorilor naturali, neglijenta gestionarilor poate duce la disparitia unor bunuri, fara ca acestea sa fie consemnate in documente si inregistrate in conturi: ca urmare a greselilor de calcul si inregistrare datele inregistrate in conturi pot sa nu concorde cu realitatea. Expertiza tehnica si analiza de laborator se efectueaza de catre specialisti tehnicieni la soliciatarea organelor de control financiar in vederea stabilirii inregsitrarii valorilor materiale, realitatii unei operatii, calitatii unor produse, continutul unor lucari, volumul manoperei si cantitatile de materiale necesare pentru executarea lor. Exemplu:prin analiza de laborator se stabileste daca in componenta unui produs exista toate materialele eliberate din depozit iar prin expertiza tehnica se stabileste daca volumul unor lucrari efectuate corpunde manoperei platite. Observarea directa comporta urmarirea la fata locului a felului cum este organizata si efectuarea intr-un anumit sector: eficienta masurilor de paza a valorilor materiale si banesti(din depozite, casierii, etc), exactitatea operatiilor de cantarire si masurare a bunurilor intrate si iesite, pastrarea si miscarea documentelor cu regim special, cronometrarea de munca conform normelor de lucru. Inspectia fizica constata in examinarea activelor si a altor resurse, de exemplu controlul banilor in casa, a listelor de inventariere. Controlul faptic se intregeste cu cel al documentelor. In acest fel, prin control se stabileste atat modul de gestionare a mijloacelor materiale si banesti, cat si calitateainformatiilor cu privire la activitatea controlata.

3.4. Controlul total si prin sondaj

Controlul financiar se poate exercita total sau prin sondaj. Controlul total- cuprinde toate operatiile din cadrul obiectivelor tabilite si pe intreaga perioada supusa controlului. Ca urmare a faptului ca necesita un volum mare de munca, nu se poate aplica intotdeauna controlul total si de aceea in unele cazuri se utilizeaza controlul prin sondaj. Eficienta controlului prin sindaj depinde de alegerea perioadei, operatiilor si documentelor ce sunt supuse verificarii care dau posibilitatea generalizarii concluziilor si masurilor ce se impun. De multe ori rezultatele sondajelor determina extinderea controlului asupra tuturor operatiilor ajungandu-se astfel la controlul total. De asemenea, eficienta controlului depinde in mare masura de modul cum sunt alese reperele principale si de proportia operatiilor in fiecare reper si se refera atat la acele repere din cadrul gestiunilor materiale a caror evidenta se tine cantitativ si valoric pe fiecare material, produs, cat si la cele din cadrul cheltuielilor. La getiunile a caror evidenta anatlitica se tine global valoric, reperele nu se pot controla prin sondaj. Inventarierea totala- permite cunoasterea efectiva a realitatii si obtinerea unor concluzii exacte dar reclama timp indelungat, efort substantial si stoparea operatiunilor de primire si eliberare a bunurilor. Inventarierea prin sondaj este mai operativa dar are o precizie mai scazuta. Gradul de precizie al inventarierii prin sondaj este asigurat prin perfectionarea continua a tehnicilor de lucru astfel incat sondajul sa satisfaca tot mai mult cerintele unui control selectiv. Controlul prin sondaj- cuprinde numai o parte din operatiile si documentele dintr-un anumit sector, el se poate limita insa si la o parte din perioada de timp supusa controlului. Modalitatile de control se intrepatrund in forme variate i mujltiple cum sunt:  Controlul continuu sau permanent este cel care nu prezinta intreruperi in durata sau in intensitatea sa si cuprinde toate actele si bunurile ce constituie obiectivul sau.  Controlul simultan cel care are loc concomitent, se refera la mai multe obiective similare care pot fi substituite unul altuia, ca de exemplu. Controlul efectuat in acelasi timp la toti casierii unitatii sau asupra celor care gestioneaza aceleasi valori.

 Controlul complet atunci cand contituie un ansamblu de masuri legate intre ele cu scopul de a se obtine certitudinea ca justificarea operatiilor este exacta si completa.  Controlul progreiv este in acelasi timp si simultan si se exercita in cursul executarii lucrarilor pe masura desavarsirii lor.  Controlul periodic organizat in perioade regulate de timp si cuprinde totalitatea obiectivului sau a faptelor de controlat ca de exemplu controlul anual al socurilor. Controlul periodic include si controlul intermitent exceptional, sporadic, ocazional indicat in cazul cand intervine un risc sau necesitatea amenintatoare unui pericol.  Controlul direct este un control simultan si se aplica obiectivului ce se controleaza in timpul exercitarii activitatii.  Controlul executiei sau controlul de conducere este considerat ca fiind organizarea sistematica a supravegherii lucarilor. Controlul de conducere revine personalului superior(directorului pentru conducerea unitatii, sefilor de compartimente pentru conducerea sectoarelor respective) iar controlul de executie este ultimelor trepte ierarhice, sefilor ubalterni. Ca obiective ale controlului de executie pot fi enumerate urmatoarele: existenta concordantei datelor din jurnale si registrele contabile cu cele din fisele de conturi, intre adunarile din jurnale si fese de conturi, examinarea documentelor justificative, etc.