2.

FUNCŢIILE DE BAZĂ ŞI CLASIFICAREA

FORMELOR DE CONTROL FINANCIAR

Obiective specifice:
La sfârşitul capitolului, vei avea capacitatea:

 să argumentezi necesitatea controlului economico-financiar

 să explici funcţiile de bază ale controlului economico-financiar
 să utilizezi în mod adecvat diferite forme de control financiar
Timp mediu estimat pentru studiul individual: 3 ore
 Funcţiile de bază şi clasificarea formelor de control financiar

2.1. Funcţiile de bază ale controlului economico-financiar

Din punct de vedere teoretic, doctrinar, controlul economic-financiar asigură
îndeplinirea a cinci funcţii specifice, după cum urmează:
a) Funcţia de prevenire sau preventivă
Aceasta este cea mai importantă funcţie a controlului economic-financiar. în
condiţiile economiei de piaţă, raportul între descoperire, constatare şi prevenire
s-a schimbat în favoarea prevenirii, într-adevăr, putem afirma că principalul în
acţiunea de control nu este descoperirea şi sancţionarea abaterilor şi
neregulilor, ci prevenirea lor, împiedicând astfel producerea consecinţelor
acestora.
Funcţia de prevenire sau preventivă se materializează în preîntâmpinarea
producerii unor deficienţe sau încălcări ale disciplinei financiare. Lucrul acesta
este posibil prin identificarea din timp a factorilor sau a cauzelor generatoare
de rezultate negative şi contracararea lor prin măsuri sau contramăsuri
preliminare.
Caracterul preventiv al controlului este determinat de faptul că, analizând
activitatea desfăşurată în cadrul întreprinderii, în faza premergătoare realizării
ei, sesizează acţiunile cu rezultate negative şi intervine pentru a împiedica
producerea lor.

Sarcina de lucru 1
Explică în 10-15 rânduri în ce constă caracterul preventiv al controlului
economico-financiar.

Pentru a face eficientă activitatea de control, trebuie să se asigure un echilibru

între factorii prevenire-descoperire-constatare. Aceasta întrucât, punând accent
mai mult pe prevenire, unele organe de control pot scăpa din vedere necesitatea
descoperirii şi constatării, iar în situaţia inversă, activitatea preventivă este
neglijată, în sensul slăbirii intensităţii acesteia, punându-se pe primul plan doar
constatarea neregulilor. Aşadar oricât de mult s-ar pune accentul pe funcţia
preventivă, aceasta nu trebuie să împieteze cu nimic descoperirea abaterilor şi
neajunsurilor în activitatea economică.
Organizarea controlului are un rol important în intervenţia operativă, pentru
preîntâmpinarea unor neajunsuri, înlăturarea efectelor negative şi identificarea
cauzelor care le-au generat.

Controlul financiar 21
 Funcţiile de bază şi clasificarea formelor de control financiar

Deci, finalitatea controlului nu trebuie limitată doar la stabilirea măsurilor de

înlăturare a neregulilor, ci trebuie extinsă şi asupra măsurilor de îmbunătăţire în
viitor a activităţii verificate.

Sarcina de lucru 2
Rezumă într-un text de 15-20 rânduri finalitatea controlului economico-
financiar.

Funcţia de prevenire sau preventivă este dezvoltată şi aplicată eficient în

economia altor state. în acest scop, ţările europene s-au preocupat pentru
elaborarea unor noi strategii în domeniul politicilor penale şi ale celor
preventive, punând în acţiune programe naţionale-şi alocând în această direcţie
importante fonduri de susţinere.
Se pune accent pe prevenirea cu caracter fiscal, social, economic, educaţional,
precum şi a infracţiunilor şi contravenţiilor. Astfel, Recomandarea nr. 19 a
Comitetului Miniştrilor Statelor Membre ale Organizaţiei pentru prevenirea
Criminalităţii, adoptată în 1987, cu prilejul celei de a 410-a reuniuni a
delegaţiilor miniştrilor, propune guvernelor să creeze, să încurajeze şi să
susţină pe plan naţional, regional, local, organisme de prevenire a criminalităţii
economico-financiare, a marilor fraude fiscale.
Preocuparea constantă a statelor din Uniunea Europeană în prevenirea
fraudelor economic-financiare se materializează în crearea unor organisme
eficiente de contracarare a fenomenelor negative în domeniul economic. De
exemplu, în Franţa, exista Oficiul pentru Prevenirea şi Reprimarea Marii
Delincvenţe Financiare, iar în Anglia funcţionează Oficiul Fraudelor Grave,
care au importante sarcini în domeniul preventiv.
În România nu există încă organisme similare. Mai mult, şi cele existente până
la 31.12.1989 au fost neglijate sau tratate superficial, cu consecinţe vizibile în
sectorul financiar-bancar sau la societăţile comerciale cu capital majoritar de
stat reflectate, de altfel, şi în raportul Curţii de Conturi a României. Funcţia
preventivă a controlului trebuie să aibă la bază analiza cazuisticii financiar-
fiscale, pe baza căreia să se orienteze eficient munca controlorilor.
Având în vedere că prevenirea constituie fundamentul activităţii de control,
este necesară creşterea capacităţii de culegere, prelucrare şi înmagazinare a
caracteristicilor faptelor, ilicite de natură economică, ţinându-se cont de
rapiditatea cu care se succed marile fraude în domeniul fiscal-bancar,
impunându-se crearea unor concepte noi pe domenii de activitate care să se
integreze într-o strategie globală, la nivelul întregii economii naţionale.

Controlul financiar 22
 Funcţiile de bază şi clasificarea formelor de control financiar

Funcţia de prevenire, se realizează şi prin intermediul controlului financiar

propriu. Acest control se organizează şi funcţionează sub forma controlului
financiar preventiv şi a controlului financiar de gestiune, la toate nivelurile:
ministere, departamente, celelalte organe centrale de stat şi organe locale
(prefecturi, primării), regii autonome, societăţi comerciale, proprietate de stat,
mixtă sau privată. De asemenea, în societăţile comerciale, controlul financiar
se exercită şi de către comisia de cenzori, conform prevederilor legale.
Controlul financiar preventiv, ca formă a controlului financiar propriu revine,
conform legii, ca sarcină principală de control, compartimentului financiar-
contabil, condis de directorul financiar-economic, contabilul-şef sau altă
persoană îndreptăţită să ocupe un asemenea post. Scopul acestuia este să
preîntâmpine încălcarea dispoziţiilor legale şi producerea de pagube şi se
exercită asupra documentelor care conţin operaţiunile de utilizare a fondurilor
sau din care derivă drepturi şi obligaţii patrimoniale. Prin exercitarea lui se
urmăreşte, deci, prevenirea operaţiunilor ilegale, neeconomicoase, neoportune
sau neeficiente. Acest control se organizează de ordinatorii de credite
principali, secundari şi terţiari, precum şi de directorii generali ai regiilor
autonome, prin compartimentul financiar-contabil.
Controlul financiar de gestiune, ca formă a controlului financiar propriu, se
efectuează de salariaţi cu studii economice superioare sau medii, al căror
număr este în funcţie de volumul şi complexitatea gestiunilor, încadraţi în
compartimente de control financiar de gestiune, cu aprobarea conducerii
agenţilor economici şi având sarcini exclusive de efectuarea controlului la
termenele şi în condiţiile stabilite de lege.
Conform legii, obiectivele sale principale, se stabilesc în funcţie de specificul
activităţii. Aceste obiective urmăresc respectarea dispoziţiilor cu privire la:
 existenţa, integritatea, păstrarea, paza bunurilor şi valorilor de orice fel,
deţinute sub orice titlu;
 utilizarea valorilor materiale, declasarea şi casarea de bunuri;
 efectuarea în numerar sau prin cont a încasărilor şi plăţilor, inclusiv a
salariilor şi a reţinerilor din acestea şi a altor obligaţii faţă de salariaţi;
 întocmirea şi circulaţia documentelor primare şi de evidenţă tehnic-
operativă şi contabilă.
În întreprinderile mici, managerii pot aproba exercitarea controlului la o
perioadă mai mare de un an, cu toate că acesta se face, de regulă, cel puţin o
dată pe an.
În cazul constatării de pagube, controlul se extinde asupra întregii perioade în
care, legal, pot fi luate măsuri de recuperare, de tragere la răspundere a
persoanelor vinovate.
Analizând eficienţa activităţii de control preventiv sau a celui financiar de
gestiune este necesară o implicare a tuturor organismelor abilitate pentru
asigurarea eficienţei la nivel macro şi microeconomic. Prevenirea unor pagube
în economia naţională, care se pot produce prin: utilizarea neperformantă a

Controlul financiar 23
 Funcţiile de bază şi clasificarea formelor de control financiar

unor credite externe, decapitalizarea unor societăţi cu capital încă majoritar de

stat sau de interes naţional ori subevaluarea capitalurilor întreprinderilor în curs
de privatizare, constituie doar câteva necesităţi de intervenţie a organismelor
abilitate.

Sarcina de lucru 3
Enumeră şi comentează în 10-15 rânduri formele de control prin care se
realizează funcţia de prevenire a controlului economico-financiar.

b) Funcţia de reglare sau regulatorie

Prin intermediul funcţiei de reglare, controlul acţionează pe toată durata
desfăşurării unei activităţi şi se realizează prin adaptarea continuă a deciziilor
conducerii.
Funcţia de reglare urmăreşte coordonarea şi sincronizarea acţiunilor
individuale, adaptarea continuă a mijloacelor şi metodelor de lucru, astfel încât
realizările să fie cât mai apropiate de sarcinile prestabilite.
De asemenea, prin intermediul acestei funcţii se urmăreşte permanent stadiul
realizărilor şi abaterilor înregistrate în cadrul proceselor economice şi se
intervine cu măsuri pentru regularizarea activităţilor.
În funcţie de constatările făcute cu ocazia controlului, măsurile stabilite într-un
segment de activitate, acolo unde s-au constatat deficienţe, se pot extinde
asupra întregului sector sau/chiar la nivelul unei ramuri economice.
Funcţia de reglare este o consecinţă rezultată şi din necesitatea ca managerul să
cunoască în permanenţă situaţia financiară a societăţii, pentru a asigura
echilibrul între încasări şi plăţi sau pentru a folosi eficient fondurile
împrumutate, în scopul obţinerii unei rentabilităţi cât mai mari.
Pornind de la adevărul că această funcţie presupune menţinerea unei stări de
echilibru, prin metode sau măsuri ce conduc la o eficienţă sporită, reglarea
trebuie să stabilească rapoarte optime între factorii determinanţi, de exemplu,
corespondenţa dintre ofertă şi cerere, dintre cheltuieli şi venituri, dintre
circulaţia mărfurilor şi a banilor etc.
În perioada de tranziţie, echilibrul economic, obţinut ca efect al acţiunii
funcţiei de reglare, se verifică prin intermediul pieţei.
Evident, reglarea echilibrului economic şi financiar, la nivel microeconomic,
nu poate fi concepută decât în contextul asigurării cerinţelor gestiunii
economice, bazate pe menţinerea unui raport raţional între cerere şi ofertă. De
exemplu, nu putem produce mai mult decât ne permite piaţa, având în vedere
concurenţa sub aspectul preţului, calităţii, fiabilităţii etc.

Controlul financiar 24
 Funcţiile de bază şi clasificarea formelor de control financiar

Factorii determinanţi în reglarea echilibrului îi regăsim la nivel

microeconomic, într-o serie de indicatori precum: lichiditate, capacitate de
plată, rentabilitate, productivitate, care nu trebuie neglijaţi în activitatea de
control.

Sarcina de lucru 4
Enumeră şi comentează în 10-15 rânduri factorii determinanţi în
reglarea echilibrului economic la nivel microeconomic.

La nivelul societăţilor comerciale, funcţia de reglare intervine asupra factorilor

decizionali, evitând disfuncţiunile în activitatea economică. Această funcţie a
controlului are, deci, o importanţă semnificativă.
Asigurarea echilibrului financiar, ca obiect al funcţiei de reglare la nivelul
societăţilor, depinde în mare măsură şi de sistemul de finanţare şi creditare
instituit într-o etapă sau alta, la nivel microeconomic, prin participarea acestora
(autofinanţare), a băncilor private sau de stat (finanţare, alocare, împrumuturi),
la asigurarea fondurilor necesare, în raport cu cerinţele economice şi financiare.
Aceste proporţii variază în timp, de la o activitate la alta şi pot exprima modul
în care se condiţionează echilibrul financiar. Este oportună şi justificată
reglarea activităţii societăţilor prin constituirea fondurilor necesare activităţii
economice, prin autofinanţare, evitarea împrumuturilor bancare şi utilizarea
eficientă a acestora.
Din perspectiva acestei funcţii, controlul presupune pătrunderea în esenţa
activităţii controlate şi realizarea legăturii între desfăşurarea faptică a
proceselor economice şi normele care le reglementează, având menirea de a
înlătura cauzele care produc perturbaţii şi a regla astfel, din mers, activităţile
supuse controlului.
Aşadar, pentru a se realiza funcţia de reglare, este indicat ca plasarea
controlului să se facă cât mai aproape de fenomenul verificat, în timp şi spaţiu,
controlul efectuându-se pe bază de criterii şi norme legale şi prin metodologii
adecvate.
Totodată, controlul economic-financiar trebuie să contribuie la funcţionarea
normală a întreprinderii, în scopul respectării angajamentelor faţă de terţi sau
faţă de stat.

Controlul financiar 25
 Funcţiile de bază şi clasificarea formelor de control financiar

Sarcina de lucru 5
Argumentează în 10-15 rânduri importanţa funcţiei de reglare a
controlului economico-financiar.
.

с) Funcţia de corectare, sau corectivă

Atunci când abaterile de la normele, prestabilite depăşesc toleranţele admise,
când efectul este departe de scopul propus, când se încalcă principiile generale
ale politicii economice sau când metodele şi mijloacele utilizate sunt total
neadecvate, controlul economic-financiar îndeplineşte o funcţie de corectare
sau corectivă. Aceasta indică conducerii erorile comise, mărimea sau gravitatea
acestora şi propune căile de înlăturare a lor.
Spre deosebire de funcţia de reglare, care acţionează pe toată durata
desfăşurării unei activităţi şi se realizează prin adaptarea continuă a deciziilor
conducerii, funcţia corectivă intervine, de regulă, la încheierea unor etape,
cicluri sau faze şi se manifestă prin înlocuirea totală a deciziilor iniţiale. Din
acest punct de vedere, deciziile de corectare sunt, de fapt, decizii noi, având o
fundamentare mai realistă. Deciziile stabilite în urma activităţii de control se
pot lua atât în, faza de planificare a proceselor economice, cât şi în faza de
execuţie. Mai mult decât atât, misiunea controlului nu se consideră încheiată în
momentul adoptării deciziilor de corectare, ci abia după corelarea acestora cu
celelalte decizii ale conducerii, în conformitate cu actele normative în vigoare.
Este important ca, în cadrul funcţiei de corectare, deciziile elaborate de
conducerea societăţii comerciale să fie verificate în permanenţă, în timpul
derulării acţiunilor de control. Aşadar, acele decizii care nu mai corespund
trebuie să fie înlocuite cu alte decizii, care vor trebui, în continuare, urmărite,
sub aspectul viabilităţii lor. Totodată, se va urmări modul în care acestea au
fost comunicate, înţelese şi aplicate în practică de persoanele însărcinate cu
executarea lor.
În aplicarea funcţiei de corectare, trebuie să se pornească de la realitatea că
obiectivele firmei nu sunt fixe, rigide, deoarece în cadrul proceselor economice
acestea se pot schimba în raport cu necesităţile şi priorităţile pe. care le oferă
economia de piaţă. Cu alte cuvinte, normele care stau la baza activităţii
economice pot fi perfecţionate în raport cu cerinţele domeniului de aplicare,
fapt ce ar influenţa eficienţa rezultatelor.
În condiţiile economiei de piaţă, funcţia corectivă a controlului este importantă
şi pentru faptul că ajută agenţii economici în identificarea drumului spre
eficienţă şi rentabilitate. Funcţia corectivă a controlului determină şi o

Controlul financiar 26
 Funcţiile de bază şi clasificarea formelor de control financiar

sincronizare între politicile economice, de management, cu rigorile legislaţiei

economice. Este de remarcat că în această etapă pe care o parcurge economia
românească nu se poate vorbi de modele economice care să poată fi aplicate de
societăţile comerciale, context în care, funcţia corectivă caută în permanenţă să
formuleze soluţii noi, corespunzătoare problemelor apărute.
Este indicat ca remedierile stabilite .în cadrul acestei funcţii să fie consemnate
într-un plan de măsuri, întocmit de către conducerea societăţii împreună cu
organele de control, plan ce cuprinde: constatările făcute, responsabilii pentru
deficienţele sau pagubele produse, măsurile şi termenii de remediere.
Astfel, remedierile dispuse pot opera asupra unor norme ca:
 depozitarea, livrarea şi transportul produselor finite;
 recepţia cantitativă şi calitativă a mărfurilor;
 gestionarea valorilor materiale şi băneşti;
 reţetele de fabricaţie;
 desfăşurarea proceselor de producţie;
 respectarea consumurilor specifice şi înregistrarea corectă a randamentelor;
 evidenţierea corectă a pierderilor tehnologice pe fluxul de fabricaţie;
 valorificarea plusurilor şi recuperarea minusurilor de inventar.
Funcţia corectivă a controlului intervine nemijlocit în echilibrul financiar şi
economic al societăţii, prin măsurile de înlăturare a unor neajunsuri constatate,
care au generat nerealizarea eficienţei scontate. O astfel de măsură corectivă se
poate aplica, de exemplu, în cazul reconsiderării producţiei, în raport cu piaţa
de desfacere, prin prisma cunoaşterii nemijlocite a cerinţelor acesteia.

Sarcina de lucru 6
Comentează în 10-15 rânduri importanţa funcţiei de corectare, sau
corectivă a controlului economico-financiar.

d) Funcţia de certificare şi atestare

Această funcţie este determinată de condiţiile tranziţiei la o economie de piaţă
şi este legată direct de integrarea economiei naţionale în economia europeană.
Sistemul de contabilitate actual se inspiră din Planul contabil general francez,
se înscrie în directivele a IV-a şi a VII-a ale Comunităţii Economice Europene
şi se aliniază la standardele internaţionale, în special la Normele contabilităţii
internaţionale elaborate de IASC (International Accounting Standards
Comittee). Conceptual, noul sistem de contabilitate aplicat în România este
dualist. El se bazează pe concepţia organizării contabilităţii pe două paliere
intercorelate, respectiv, contabilitatea financiară sau generală şi contabilitatea

Controlul financiar 27
 Funcţiile de bază şi clasificarea formelor de control financiar

internă de gestiune sau analitică, denumită şi managerială. Contabilitatea, ca

instrument principal de cunoaştere, gestiune şi control al patrimoniului, trebuie
să asigure înregistrarea cronologică şi sistematică, prelucrarea, publicarea şi
păstrarea informaţiilor c,u privire la. situaţia patrimonială şi rezultatele
obţinute. De asemenea, asigură controlul operaţiilor patrimoniale, exactitatea
datelor contabile şi furnizarea informaţiilor necesare stabilirii patrimoniului
naţional, execuţiei bugetului public naţional precum şi întocmirii balanţelor
financiare şi a bilanţului pe ansamblul economiei naţionale.
Au apărut termeni, noi, organisme noi, care exercită controlul pe toate treptele
de organizare economic-financiară. În acest context, în Legea societăţilor
comerciale apare noţiunea de cenzor, a cărui obligaţie este să verifice dacă
bilanţul şi contul de profit şi pierdere sunt legal întocmite şi în concordanţă cu
registrele, dacă acestea din urmă sunt regulat ţinute şi dacă evaluarea
patrimoniului s-a făcut, conform regulilor stabilite pentru întocmirea bilanţului.
Semnificative sunt normele de închidere anuală a exerciţiilor financiare ale
Ministerului Finanţelor care, pentru verificarea bilanţului şi evaluarea
patrimoniului pun accent pe verificarea cenzorilor şi auditul financiar.
Normele legale privind verificarea şi certificarea bilanţului contabil, în baza
prevederii Legii contabilităţii, întăresc rolul controlului şi certificării bilanţului,
ca atribut al organelor autorizate legal şi independente în exprimarea opiniilor
responsabile.
Scopul unei astfel de certificări este o măsură de prevenire a denaturării
imaginii patrimoniului, a situaţiei financiare a rezultatelor obţinute de
întreprinderi.
Conceptul de audit financiar se aliniază cerinţelor Uniunii Europene şi, în
funcţie de structura funcţională a societăţilor din punct de vedere al proprietăţii,
s-a apreciat necesară considerarea acestuia ca audit legal şi contractual.
Actele normative elaborate în această perioadă, pe plan naţional, au izvorât din
necesitatea asigurării unui control la nivelul societăţilor, mai întâi cu capital de
stat şi apoi cu capital majoritar de stat sau privat.
În sectorul privat intervine auditul contractual, efectuat la cererea societăţilor,
prin experţi contabili, contabili autorizaţi sau societăţi de expertiză contabilă.
Aceste norme nu trebuie să devină limitative în faţa cerinţei unor societăţi
private de a li se efectua auditări interne sau externe, care să releve situaţia
unităţii şi perspectivele acesteia.
Desprindem din normele interne, adaptate la cerinţele Uniunii Europene, rolul
deosebit al certificării şi atestării bilanţului contabil în ce priveşte redarea cât
mai fidelă, clară şi completă a imaginii patrimoniului, a situaţiei financiare şi a
rezultatelor.
Funcţia controlului în verificarea şi certificarea bilanţului este oglindită clar în
obiectivele stabilite de normele şi mijloacele de realizare.

Controlul financiar 28
 Funcţiile de bază şi clasificarea formelor de control financiar

Diversele elemente privind perioada posterioară datei de închidere a

exerciţiului financiar sunt examinate de cenzor, expert contabil, contabil
autorizat, cu ocazia controlului conturilor lunare şi a balanţei de verificare.
De exemplu:
 Examinarea facturilor de cumpărări, de vânzări, a avizelor de expediţie sau a
notelor de intrare-recepţie ale perioadei posterioare închiderii exerciţiului,
pentru a verifica dacă operaţiile respective nu sunt aferente exerciţiului închis.
 Examinarea încasărilor posterioare închiderii, pentru a verifica recuperarea
creanţelor;
 Cercetarea facturilor de vânzare posterioare încheierii, pentru a se încredinţa
că stocurile nu sunt evaluate la o sumă superioară valorii lor de realizare sau
invers;
Aceste controale au obiective specifice şi cenzorul, expertul contabil sau
contabilul autorizat trebuie, o dată în plus, în faza finală a misiunii sale, să se
asigure că nu există evenimente semnificative, intervenite până la data
raportului său, care pot afecta bilanţul contabil al exerciţiului : controlat sau
care ar impune o informare a acţionarilor, asociaţilor sau terţilor, atunci când
aceste evenimente pot influenţa opiniile sau deciziile lor asupra întreprinderii.
Cercetarea evenimentelor posterioare se referă la elemente şi informaţii care nu
au fost verificate şi pot să nu fie încă cuprinse în bilanţul contabil.
În activitatea de control, cenzorii trebuie să aibă în vedere obiectivele stabilite
prin lege, aspectele din procesul decizional, pe toate fazele circuitului
economic, depistând elementele ce pot provoca o situaţie necorespunzătoare,
cum ar fi: blocajele economice şi financiare rezultate din producţia fără
desfacere asigurată, întârzieri în facturi şi în plata prestaţiilor, nerestituirile sau
întârzierile care, de cele mai multe ori, sunt consecinţe ale încălcării disciplinei
de producţie şi financiare.
Cenzorii trebuie să acorde o atenţie deosebită verificării modului de efectuare a
inventarierii,, ca premisă esenţială a realităţii patrimoniului, oglindită în
bilanţul contabil anual.
Cenzorii nu se pot limita la obiectivele generale formulate în lege; ei sunt
obligaţi să facă verificări pe obiective concrete şi să acorde atenţia cuvenită
legalităţii operaţiilor financiar-contabile. în caz contrar, sunt pasibili de a fi
răspunzători, alături de administratori, pentru neajunsurile în administrarea
patrimoniului şi încălcarea dispoziţiilor legale şi statutare.
Trebuie precizat că cenzorul, expertul contabil sau contabilul autorizat nu poate
fi considerat responsabil pentru evenimentele posterioare nerelevate, dacă
acestea i-au fost ascunse voluntar sau involuntar şi dacă el a folosit toate
mijloacele corespunzătoare de investigaţie.
Potrivit legislaţiei noastre, cenzorii sunt obligaţi să verifice dacă bilanţul şi
contul de profit şi pierdere sunt legal întocmite şi în concordanţă cu registrele,

Controlul financiar 29
 Funcţiile de bază şi clasificarea formelor de control financiar

dacă acestea din urmă sunt regulat ţinute şi dacă evaluarea patrimoniului s-a
făcut conform regulilor stabilite pentru întocmirea bilanţului.
Opinia formulată de cenzori în ce priveşte bilanţul şi contul „Profit şi pierdere”
trebuie fundamentată în verificările şi controalele efectuate periodic şi în mod
sistematic în tot cursul anului, potrivit programului de lucru adoptat. Aceasta
înseamnă analiza bilanţurilor, examinarea prin sondaj a întocmirii notelor
contabile sau înregistrărilor în registrul-jurnal, pentru aplicarea corectă a
planului de conturi şi a normelor metodologice. Despre activităţile enumerate
mai sus şi despre propunerile asupra bilanţului şi repartizării beneficiilor,
cenzorii vor face adunării generale un raport amănunţit.
Adunarea generală nu va putea aproba bilanţul şi contul de profit şi pierdere
dacă acestea nu sunt însoţite de raportul cenzorilor.
Aşadar, prin verificarea şi certificarea bilanţurilor contabile, se сonfirmă că
acestea dau o imagine fidelă, clară şi completă a patrimoniului, situaţiei
financiare şi a rezultatului exerciţiului. Bilanţul contabil poate fi certificat fără
rezerve, cu rezerve sau se refuză certificarea acestuia. Motivele certificării cu
rezerve sau refuzul de certificare se menţionează în raport.
Atunci când auditorul formulează în raportul său o opinie defavorabilă sau
completată cu rezerve, sau se află în imposibilitatea de a exprima o opinie, el
trebuie să enunţe în mod clar şi precis toate motivele care justifică decizia sa.

Sarcina de lucru 7
Descrie în 10-15 rânduri principalele caracteristici ale funcţia de
certificare şi atestare

e) Funcţia de prevedere sau previzională

Controlul economic-financiar îndeplineşte şi funcţia de prevedere, caracterizată
prin desfacerea tendinţelor sau evoluţiei fenomenelor economice viitoare.
Această funcţie are la bază constatările anterioare, din toate segmentele de
activitate, şi devine previzională prin măsurile pe care societatea este obligată
să le ia în scopul creşterii eficienţei economice.
Sub aspectul prezentat, finalitatea controlului nu trebuie limitată la stabilirea
măsurilor de corectare şi prevenire a abaterilor, ci extinsă şi asupra măsurilor
de îmbunătăţire a activităţii supuse controlului.
După orice activitate de reglare şi corectare se impune obligatoriu luarea
măsurilor de prevedere, astfel ca activităţile de perspectivă să se desfăşoare în
condiţiuni mai bune. Deci controlul nu înseamnă numai o acţiune retrospectivă
- îndreptată asupra a ceea ce a fost care, practic, înseamnă acţiuni, operaţiuni

Controlul financiar 30
 Funcţiile de bază şi clasificarea formelor de control financiar

încheiate ce se supun controlului, dar şi asupra viitorului; acest ultim aspect se

regăseşte destul de rar în viziunea organelor de control. Din acest punct de
vedere, este necesar ca în condiţiile economiei de piaţă să se pună un accent
deosebit pe funcţia previzională, prin cercetarea evoluţie societăţilor
comerciale şi a altor participanţi la viaţa economică.
În condiţiile contemporane, conducerea retrospectivă, întemeiată pe obişnuinţă
şi rutină, devine, din de în ce mai ineficace; se impune aşadar o conducere în
funcţie de viitor, deci o conducere prospectivă.
Controlul fiind un atribut al conducerii înseamnă că, dacă acceptăm conducerea
prospectivă, implicit şi controlul trebuie să tindă către o acţiune cu caracter
prospectiv. Cu alte cuvinte, controlul nu trebuie folosit doar pentru corectarea
trecutului sau prezentului, ci măsurile acestuia să aibă şi un caracter
previzional.
Funcţia previzională asigură identificarea cauzelor, deficienţelor şi a
elementelor necesare elaborării unei decizii mai bine fundamentate pentru
viitor. Controlul, indiferent de natura sa şi de problemele urmărite, trebuie să-şi
pună permanent întrebări şi să urmărească aspectele care să angajeze viitorul
societăţii, cum ar fi: cum va evolua situaţia sau activitatea respectivă, efectele
concurenţei, bonitatea partenerilor, cerinţele pieţei, activităţi ce se vor dezvolta,
eficienţa unor investiţii, modalităţi de creştere a profitului şi altele.
Eficienţa controlului se poate realiza doar când se dispun măsuri
corespunzătoare de contracarare a fenomenelor negative constatate. în cazul în
care aceste constatări, consemnate în acte, nu se finalizează în sensul
remedierii deficienţelor, controlul rămâne fără rezultat.
Sub aspectul eficienţei, controlul se apreciază şi în măsura în care a stimulat
aptitudinile şi inventivitatea managerului pe linia redresării situaţiei
economice. Apreciem că, pentru a fi eficient, controlul economic-finaciar
trebuie să fie, în acelaşi timp: un control unitar în întreaga economie; un
control unic şi regulat; un control complet şi complex; un control obiectiv şi
specializat şi, în fine, un control responsabil, eficient şi ferm.

Sarcina de lucru 8
Rezumă într-un text de 10-15 rânduri importanţa funcţiei de
prevedere sau previzională a controlului economic-finaciar
.

2.2. Clasificarea formelor de control financiar

Realizarea practică a funcţiilor de control impune exercitarea acestuia în
condiţii concrete de timp şi de loc, ceea ce determină diversificarea controlului

Controlul financiar 31
 Funcţiile de bază şi clasificarea formelor de control financiar

în funcţie de particularităţile domeniului de referinţă, de nivelul de competenţă,

de obiectivele urmărite etc.
Pe de altă parte există o diversitate de unităţi economico-sociale şi o mare
varietate a aspectelor ce caracterizează activitatea lor, de aceea trebuie să existe
mai multe forme de control economico-financiar şi acestea trebuie să fie
efectuate de diferite categorii de organe.
Formele controlului pot fi grupate din mai multe puncte de vedere:
 ale momentului exercitării;
 ale ariei de cuprindere;
 ale scopului urmărit;
 ale modalităţilor de executare;
 ale poziţiei organului de control.
1. În funcţie de momentul exercitării lui, controlul economico-financiar
poate fi:
 anterior (anticipat);
 concomitent;
 posterior (ulterior).
 Controlul anterior se exercită înainte de efectuarea operaţiilor economice
şi are ca scop prevenirea unor încălcări ale disciplinei financiare, a organizării
unor cheltuieli nelegale sau supradimensionării.
El se face practic prin analizarea documentelor de dispoziţie prin care se
contractează drepturile şi obligaţiile de natură patrimonială.
 Controlul concomitent - se exercită în timpul desfăşurării activităţii şi
operaţiunilor în cadrul unităţilor patrimoniale. Acest control se efectuează la
nivelul consiliilor de administraţie, la nivelul persoanelor cu funcţii de
conducere, dar şi a organelor de recepţie (de control al calităţii etc.).
O formă specifică a acestui tip de control este autocontrolul. Controlul
concomitent e şi controlul mutual/reciproc, exercitat în mod operativ între
membrii unui colectiv sau a unei formaţii care îndeplineşte sarcini comune ori
complementare.
 Controlul posterior se exercită după efectuarea operaţiilor economice
având ca suport datele din documentele de execuţie (evidenţa tehnic-
operativă).
Se face de regulă de organele specializate de control, având ca scop stabilirea şi
analizarea rezultatelor obţinute a situaţiei de fapt rezultate.

Sarcina de lucru 9
Rezumă într-un text de 10-15 rânduri formele de control

Controlul financiar 32
 Funcţiile de bază şi clasificarea formelor de control financiar

clasificate în funcţie de momentul exercitării lui.

2. În funcţie de aria de cuprindere, controlul economico-financiar este:

 control general;
 control parţial;
 control total;
 control prin sondaj;
 controlul combinat sau mixt.
Controlul general (de fond) se caracterizează prin aceea că acesta cuprinde
totalitatea actelor şi faptelor economice şi financiare ale unei întreprinderi sau
unităţi în general, deci nici un sector de activitate şi nici un grup de operaţii nu
rămân în afara controlului.
Spre deosebire de acesta, controlul parţial se exercită doar asupra unor
activităţi, sectoare sau operaţii care pot reprezenta o subdiviziune (secţie,
atelier etc.) sau-o funcţie a întreprinderii (aprovizionarea, desfacerea etc.).
Controlul general şi cel parţial delimitează pe orizontală aria de cuprindere a
controlului.
Controlul total va elimina pe verticală sarcinile, obiectivele controlului,
indicând profunzimea investigaţiilor, caracterul lor mai mult sau mai puţin
analitic. Astfel, la controlul total se supun verificările fără excepţie, toate actele
şi faptele ce caracterizează activitatea unui sector sau din toate sectoarele
întreprinderii.
Controlul prin sondaj se exercită doar asupra unor documente, operaţiuni,
bunuri gestionate, considerate ca fiind reprezentative pentru fenomenul
verificat.
Pe baza acestui control se poate formula o opinie de ordin general, dar
temeinicia concluziilor este influenţată în mare măsură de modul în care au fost
stabilite obiectivele şi alese eşantioanele de aceea se folosesc doar în anumite
situaţii (acest tip de control).
Controlul-combinat/mixt - se caracterizează prin folosirea concomitentă a
unora din formele descrise anterior, precum şi prin combinarea acestora cu
forme ale controlului tehnic, administrativ, juridic ş.a.

Controlul financiar 33
 Funcţiile de bază şi clasificarea formelor de control financiar

Sarcina de lucru 10
Enumeră în 10-15 rânduri principalele trăsături ale controlui general,
controlului parţial, controlului total, controlului prin sondaj şi
controlului combinat sau mixt.
.

3. În funcţie de scop, controlul poate fi:

 tematic;
 complex;
 repetat;
 sub formă de anchetă.
 Controlul tematic urmăreşte anumite aspecte concrete din viaţa unităţii
controlate. El se poate localiza la o singură unitate dar de obicei se face la mai
multe unităţi similare, situaţie în care se permite efectuarea de studii, analize
comparative.
El poate viza:
 modul de aplicare al unor decizii ale conducerii, a unor norme legale noi;
 rezultatul introducerii unor sisteme perfecţionate de conducere şi organizare.
Controlul complex urmăreşte o serie largă de probleme, depăşind adesea
cadrul activităţii economice şi financiare.
Obiectivele sale se pot extinde asupra aspectelor tehnice, sociale, juridice
(productivitatea muncii, nivelul tehnic, disciplina în muncă, motivaţia
personalului etc).
Controlul complex se desfăşoară de regulă cu participarea de specialişti din
diferite domenii ce formează brigăzi, echipe mixte de control ş.a.
Controlul repetat - apare atunci când trebuie urmărite evoluţia unui fenomen,
a schimbărilor calitative şi cantitative a produselor într-o anumită perioadă de
timp ş.a. La unităţile economice şi sociale controlul repetat apare de regulă
atunci când rezultatele sunt constant nesatisfăcătoare, când neregulile se
perpetuează, când se experimentează noi sisteme de organizare, administrare,
gestionare, informare etc.
Condiţiile de bază pentru acest tip de control sunt ca el să urmărească aceleaşi
obiective, indiferent dacă e efectuat de aceleaşi persoane sau de altă persoană.
Controlul anchetă - apare în împrejurimi speciale putând fi generat de
sesizări, reclamaţii, constatarea nesincerităţii unor documente, de apariţia de
lipsuri nejustificate în gestiuni etc.

Controlul financiar 34
 Funcţiile de bază şi clasificarea formelor de control financiar

Spre deosebire de celelalte forme de control, anchetele pleacă de la stări de

lucruri reclamate, sesizate, constatate, presupuse. Acestea vor trebui
confruntate cu stările de lucruri ideale şi cu situaţiile reale pentru, a stabili în ce
măsură se confirmă sau nu ce s-a sesizat.
Controlul anchetă se realizează prin contact direct cu persoanele implicate,
cărora li se solicită note cu explicaţii, declaraţii şi altele.
La anchetă pot participa şi alte categorii de organe (justiţie etc.)

Sarcina de lucru 11
Explică în 10-15 rânduri deosebirile între controlul tematic, controlul
complex, controlul repetat şi controlul sub formă de anchetă.

4. În funcţie de modul de exercitare, controlul poate fi:

- faptic
- documentar.
Controlul faptic se realizează prin verificarea la faţa locului a operaţiunilor
economice şi financiare, a existenţei unor active, a stării lor calitative, stadiului
în care se găsesc anumite procese, lucrări.
Principala formă a acestui control o reprezintă inventarierea care se face prin
măsurătoare, cântărire, numărare.
Urmăreşte în special determinarea stărilor cantitative.
Controlul documentar se realizează prin verificarea operaţiilor şi proceselor
economice consemnate în acte scrise care pot fi: documente justificative,
centralizatoare, evidenţe operative, conturi, fişe de cont, jurnale, registre
contabile, conturi anuale.
Importanţa acestui control decurge din faptul că documentele sunt foarte des
singurele mijloace de reconstituire al unor operaţii şi a condiţiilor de efectuare
a acestora.
5. În funcţie de poziţia organelor de control, avem:
control efectuat de organele din afara unităţii, şi anume;
control departamental (se efectuează de către organe faţă de care avem
raport de subordonare); .
controlul extradepartamental - nu există raport de subordonare.
La nivelul unităţii patrimoniale orice acţiuni de control se întrepătrund şi se
completează reciproc.

Sarcina de lucru 12
Controlul financiar 35
 Funcţiile de bază şi clasificarea formelor de control financiar

Rezumă într-un text de 15-20 rânduri asemănările şi deosebirile între

Controlul documentar şi control departamental.

Rezumat
Pentru a face eficientă activitatea de control, trebuie să se asigure un echilibru între
factorii prevenire-descoperire-constatare. Aceasta întrucât, punând accent mai mult pe
prevenire, unele organe de control pot scăpa din vedere necesitatea descoperirii şi
constatării, iar în situaţia inversă, activitatea preventivă este neglijată, în sensul slăbirii
intensităţii acesteia, punându-se pe primul plan doar constatarea neregulilor. Aşadar
oricât de mult s-ar pune accentul pe funcţia preventivă, aceasta nu trebuie să împieteze
cu nimic descoperirea abaterilor şi neajunsurilor în activitatea economică.

Concluzii
Organizarea controlului are un rol important în intervenţia operativă, pentru
preîntâmpinarea unor neajunsuri, înlăturarea efectelor negative şi identificarea
cauzelor care le-au generat.Deci, finalitatea controlului nu trebuie limitată doar
la stabilirea măsurilor de înlăturare a neregulilor, ci trebuie extinsă şi asupra
măsurilor de îmbunătăţire în viitor a activităţii verificate.

Teste de autoevaluare
1. În funcţie de aria de cuprindere, controlul financiar este:
a.control general si control parţial;
b.control total si control prin sondaj;
c.control combinat sau mixt, control general, control parţial, control total si
control prin sondaj.

2. Funcţiile de bază ale controlului economico-financiar sunt:

a. funcţia de prevenire si funcţia de corectare;
b. funcţia de reglare si funcţia de certificare şi atestare;
c. funcţia de prevedere, funcţia de prevenire, funcţia de corectare, funcţia de
reglare si funcţia de certificare şi atestare.

Controlul financiar 36
 Funcţiile de bază şi clasificarea formelor de control financiar

3. În funcţie de momentul exercitării lui, controlul economico-financiar

poate fi:
a. anterior (anticipat), concomitent si posterior (ulterior);
b. concomitent si posterior (ulterior);
c. anterior (anticipat) si concomitent.

4. Asigurarea integrităţii patrimoniului operatorului economic, precum şi

a bunurilor dindomeniul public şi privat al statului şi al unităţilor
administrativ-teritoriale aflate înadministrarea, în concesiunea sau în
închirierea acestora este un obiectiv al:
a. controlului financiar de gestiune;
b. controlului prin sondaj;
c. controlului posterior (ulterior.

5. În funcţie de scop, controlul poate fi:

a. tematic si complex;
b. repetat si sub formă de anchetă;
c. tematic, complex repetat si sub formă de anchetă.

6. În funcţie de modul de exercitare, controlul poate fi:

a. faptic si documentar;
b. repetat si sub formă de anchetă;
c. anterior (anticipat) si concomitent.

7. În funcţie de poziţia organelor de control, avem:

a. control departamental si controlul extradepartamental;
b. control prin sondaj;
c. control faptic si control documentar.

Controlul financiar 37
 Funcţiile de bază şi clasificarea formelor de control financiar

8. Controlul de fond se caracterizează prin aceea că acesta:

a. cuprinde totalitatea actelor şi faptelor economice şi financiare ale unei
întreprinderi sau unităţi în general, deci nici un sector de activitate şi nici un
grup de operaţii nu rămân în afara controlului;
b. se exercită doar asupra unor activităţi,sectoare sau operaţii care pot
reprezenta o subdiviziune (secţie, atelier etc.) sau-o funcţie a întreprinderii
(aprovizionarea, desfacerea etc.);
c. a si b.

Lucrare de verificare
Structuri şi modalităţi de organizare şi exercitare ale controlului financiar

Bibliografie minimală
Briciu, S.; Cãpușneanu, S.; Rof, L.M. & Topor, D. (2010). Contabilitatea și
controlul de gestiune. Instrumente de evaluare a performanței entitãții. Alba
Iulia: Editura Aeternitas.
Tabara, N. & Briciu, S. Coordonatori (2012). Actualitati si perspective in
contabilitate si control de gestiune. Iasi: Editura Tipo Moldova.
Ionescu, I. & Iacob, C. (2009). Control de gestiune. Craiova: Editura
Universitaria.
Zaharciuc, E. (2009). Contabilitatea de gestiune și control de gestiune.
București: Editura Pro Universitaria.
Greceanu- Cocoş, Virginia (2013). Politici contabile aplicabile instituţiilor
publice. Bucuresti: Editura Tribuna economică.
Bostan, I. (2010). Controlul financiar al afacerilor. Bucureşti: Universul
Juridic.
Florea, I; Chersan, I.C. & Florea, R. (2011). Controlul economic, financiar şi
gestionar. Ediţia a II-a, Bucureşti: Editura CECCAR.

Controlul financiar 38