CUPRINS:

INTRODUCERE………………………………….……………………………………………...pg.3

CAPITOLUL I: CONTROLUL FINANCIAR – PROPRIU: CONCEPT, OBIECTIVE , ROL ,

FUNCŢII, FORME……………………………………………………………………………….pg.5

1.1. Controlul – funcţie a managementului şi a gestiunii financiare…………………………pg.5

1.2. Controlul financiar propriu: obiective, rol , funcţii……………………………………....pg.6
1.3. Formele controlului financiar propriu…………………………………………………..pg.10
1.4. Sistemul de documente primare şi evidentă tehnic-operativă şi contabilă – surse de
informaţii pentru controlul financiar propriu………………………………………………..pg.15

CAPITOLUL II : TEHNICI ŞI PROCEDEE ALE CONTROLULUI FINANCIAR

PROPRIU…………………………………………………………………………………….....pg.18
2.1. Sistemul metodologic de control financiar propriu . Metoda controlului financiar……...pg.18

2.2 Procedee şi tehnici utilizate în activitatea de control financiar propriu…………………..pg.20

2.2.1. Studiul general prealabil…………………………………………………………….pg.20

2.2.2. Controlul documentar contabil……………………………………………………...pg.21

2.2.3. Controlul faptic…………………………………………………………………......pg.23

2.2.4. Controlul total sau prin sondaj……………………………………………………...pg.24

2.2.5. Analiza economico-financiară………………………………………………………pg.24

CAPITOLUL III : ORGANIZAREA ŞI EXERCITAREA CONTROLULUI FINANCIAR

PROPRIU………………………………………………………………………………………pg.26
3.1. Organizarea şi exercitarea controlului financiar preventiv…………………..……………pg.26

3.2. Organizarea şi exercitarea controlului financiar de gestiune……………………………..pg.35

CAPITOLUL IV: CAZURI PRACTICE DE ORGANIZARE ŞI EXERCITARE A

CONTROLULUI FINANCIAR PROPRIU LA SPITALUL JUDEŢEAN DE URGENŢĂ
SLOBOZIA.................................................................................................................................pg.41
4.1. Scurtă prezentare a instituţiei publice....................................................................................pg.41

1
4.2 Studiu de caz privind controlul financiar preventiv la SJU Slobozia……………………….pg.42

4.3 Studiu de caz privind controlul financiar de gestiune la SJU Slobozia……………………..pg.48

CAPITOLUL V: CONCLUZII ŞI PROPUNERI…………………………………………….pg.53

5.1 Constatări privind organizarea şi exercitarea controlului financiar preventiv şi de
gestiune………………………………………………………………………………………….pg.53
5.2 Posibilităţi de îmbunătăţire a sistemului de organizare şi exercitare a controlului financiar
preventiv şi de gestiune………………………………………………………………………….pg.55

BIBLIOGRAFIE……………………………………………………………………………….pg.57

ANEXE………………………………………………………………………………………...pg.59

2
 INTRODUCERE

În condiţiile globalizării, contabilitatea şi controlul financiar, evoluează în permanenţă,

pentru a putea răspunde nevoilor în continuă schimbare ale managementului conducerii eficiente a
fluxurilor economice.
Astfel apare necesitatea implementării unor variante optime ale dezvoltării controlului în
general şi a controlului financiar preventiv şi de gestiune în special, care să permită realizarea unor
activităţi de monitorizare a actului economic şi a înregistrării operaţiunilor patrimoniale care
angajează entitatea economică sau publică din toate punctele de vedere: etnic, social, investiţional,
comercial, economic; pentru atingerea target-ului final de maximizare a profitului şi a întăririi
poziţiei pe piaţa de capital şi pe piaţa afacerilor şi cucerirea altor pieţe de afaceri mai dezvoltate,
fără a neglija însă, principalul segment motoriu al desfăşurării acestor strategii, care este clientul,
consumatorul final şi nu în ultimul rând de a organiza aceste strategii şi activităţi mai bine; de a le
conserva pe cele pozitive şi de a preveni şi elimina apariţia unor elemente perturbatorii negative
generatoare de contravenţii şi infracţiuni economice, de evaziune fiscală şi gestiune frauduloasă,
patrimonială şi materială, care să limiteze şi chiar să întrerupă fluxul activităţilor economice, până
la falimentare, devalizare, dizolvare, lichidare sau crash financiar.
Aceste deziderate sunt pertinente în domeniul luării deciziilor, ale exercitării actului
managerial de conducere şi care se concretizează, prin organizarea şi exercitarea unui sistem de
control intern, cu toate formele lui de exprimare (control financiar preventiv, anticipat, ulterior,
etc.), a unor proceduri de audit intern, contabil, financiar şi fiscal, precum şi a organizării şi
efectuării anumitor lucrări de expertiză contabilă de către persoane sau societăţi profesioniste,
specializate pentru clarificarea anumitor aspecte reclamate de litigii în care poate fi angrenată
entitatea economică, de la organizarea sau neorganizarea acţiunilor de control de gestiune, auditare
şi expertizare şi căile de realizare a acestor acţiuni pentru eficientizarea actului de conducere
managerială.
Este o realitate faptul că entităţile economice îşi derulează activitatea în condiţiile unor
restricţii materiale, financiare, sociale, umane, informaţionale şi legislative semnificative.
În acest context, entitatea economică are libertatea de decizie şi de mişcare, decide singură
cum, cât, şi pentru cine să producă, să consume şi să investească, urmărindu-şi propriile interese,
obţinerea de profit sau supravieţuirea.
Activitatea entităţilor economice se derulează într-un mediu social specific reprezentat de
clienţi, furnizori, salariaţi, sistem bancar, care la rândul lor acţionează în mediul general, social al

3
economiei de piaţă care cuprinde cadrul economic, cadrul juridic, influenţele guvernamentale,
influenţe internaţionale, factori sociali, factori culturali etc.
Pentru a obţine rezultate corespunzătoare în raport cu resursele utilizate, conducătorii entităţilor
economice trebuie să acorde atenţia necesară administrării resurselor, gestiunii economice, gestiunii
financiare şi să se adapteze permanent la cerinţele variabile ale pieţei.
În acest context un rol deosebit de important îl are informarea reală şi în timp util cu privire la
patrimoniul, activităţile economice şi comerciale desfăşurate, dar şi rezultatele obţinute.
Cunoasterea situaţiei reale a entităţilor economice este asigurată cu ajutorul contabilităţii si cu
ajutorul controlului financiar care trebuie organizat şi exercitat într-o manieră eficientă şi
profesionistă. Dacă, cunoaşterea situaţiei patrimoniale şi financiare a entităţilor economice se
realizează cu ajutorul documentelor primare şi a evidenţei tehnico-operative şi contabile, asigurarea
exactităţii, corectitudinii şi realităţii acestor informaţii este o problemă de mare răspundere a
controlului financiar.
Prin control, conducerea entităţii economice îşi asigură informarea reală, dinamică şi mai ales
preventivă care sporeşte valoarea concluziilor şi calitatea deciziilor. Controlul pătrunde în esenţa
fenomenelor, identifică aspectele negative şi intervine operativ pentru prevenirea şi înlăturarea
cauzelor. Controlul evaluează rezultatele obţinute în raport cu normele şi obiectivele stabilite şi în
acelaşi timp contribuie la prevenirea fenomenelor care necesită decizii de corecţie.
Astfel, controlul este o necesitate obiectivă şi subiectivă, dar nu este un scop, ci un mijloc de
perfecţionare a activităţii executive şi a procesului de conducere şi organizare a entităţii economice.

CAPITOLUL I
4
 CONTROLUL FINANCIAR–PROPRIU: CONCEPT, OBIECTIVE , ROL , FUNCŢII,
FORME.

1.1 Controlul – funcţie a managementului şi a gestiunii financiare

Controlul reprezintă o analiză permanentă sau periodică a unei activităţi, a unei situaţii, pentru
a-i urmări mersul şi pentru a adopta măsuri de îmbunătăţire. Mai mult, controlul presupune şi o
supraveghere continuă, morală sau materială, cât şi stăpânirea unei activităţi sau situaţii.
Pe de altă parte, controlul este o verificare, o inspecţie atentă asupra corectitudinii unui act sau o
acţiune de supraveghere a cuiva, a ceva, o examinare minuţioasă sau puterea de a conduce, ca un
instrument de reglementare a unui mecanism sau proces.
În literatura de specialitate, activitatea de control este definită şi ca funcţie a conducerii,
instrument de conducere, mijloc de cunoaştere a realităţii şi de corectare a erorilor.
“Privit din perspectiva misiunii sale, controlul este o componentă intrinsecă a managementului,
iar din punct de vedere al exercitării sale, controlul este o activitate umană, autonomă şi specifică,
care serveşte atât conducerii entităţilor economice şi partenerilor acestora, cât şi autorităţilor
publice şi, în anumite situaţii, populaţiei."1
Datorită importanţei sale, sistemul de control financiar poate fi considerat instrument
indispensabil managementului pentru supravegherea regulată a activităţii entităţii economice, cu
scopul de a adopta la timp deciziile care se impun. În acest context, controlul financiar este atât la
nivel micro, cât şi la nivel macro, o funcţie eficientă şi necesară a managementului, armonizând
interesele individuale cu cele ale colectivităţii şi ale societăţii într-un tot unitar.
Mai mult, controlul care se efectuează în cadrul entităţii economice are o triplă semnificaţie,
fiind în acelaşi timp: un control pentru sine (control intern), un control pentru alţii (control extern)
şi un control pentru stat (control public).
Nu în ultimul rând, controlul reprezintă un factor de securitate şi autonomie pentru societate,
apare ca un instrument de reglementare a activităţii entităţilor economice, dar şi ca un ghid pentru
cei care adoptă decizii la orice nivel, contribuie la sancţionarea entităţilor economice ineficiente şi
incompetente.
Altfel spus, controlul asigură integrarea firmei în mecanismul economiei de piaţă printr-o
activitate managerială complexă şi continuă.

1.2 Controlul financiar propriu: obiective, rol , funcţii

1
Onofrei M.- Management financiar Editia a-II-a, Ed. C.H. Beck 2007

5
 Obiectul controlului financiar este de a releva erorile , abaterile, lipsurile, deficienţele, pentru a
le remedia în viitor.
Controlul financiar cuprinde relaţiile, fenomenele şi procesele financiare, de administrare şi
gestiune a patrimoniului.
Controlul este acţiunea de stabilire a exactităţii operaţiunilor materiale, care se efectuează
concomitent sau la scurt interval de la desfăşurarea operaţiunilor. Controlul constă în a verifica
dacă totul a fost efectuat în conformitate cu programul fixat, după ordinele date şi principiile
stabilite. De asemenea, poate fi considerată o acţiune de control, supravegherea sistematică şi
continuă a unei activităţi. Controlul se poate exercita personal sau cu ajutorul unor aparate speciale
de control.
Controlul financiar – componentă a controlului economic – are ca obiectivitate cunoaşterea
de către stat a modului cum sunt administrate mijloacele materiale şi financiare, de către societăţile
comerciale, instituţiile publice, modul de realizare şi cheltuire a banului public, urmăreşte
asigurarea şi consolidarea echilibrului financiar, asigurarea eficienţei economico-financiare şi
dezvoltarea economiei naţionale.
Instrument al politicii financiare a statului, controlul financiar reprezintă un mijloc de prevenire
a faptelor ilegale, de identificare a deficienţelor şi de stabilire a măsurilor necesare pentru
restabilirea legalităţii.
Toate formele de control au un scop comun, şi anume acela de determinare a stării unor
fenomene, procese sau activităţi la un moment dat, faţă de un sistem determinat de criterii.
Cu toate acestea, tipurile de control se deosebesc între ele prin rol, sferă de activitate, obiectivele
propuse şi funcţii.
Obiectivul principal al controlului financiar este de a opri, înainte de efectuare, toate
operaţiunile care nu sunt legale, necesare, oportune sau economicoase în faza de plată, respectiv
încasare, după caz.
Obiectivele controlului operativ curent constau în:
● Verificarea şi stabilirea abaterilor şi a deficienţelor în legătură cu existenţa, integritatea şi
păstrarea bunurilor de orice fel;
● Utilizarea mijloacelor materiale şi băneşti;
● Stabilirea realităţii datelor înscrise în bilanţ şi conturile de execuţie;
Obiectivele controlului ulterior sunt diferenţiate, în funcţie de obiectivele specifice fiecărei
structuri cu atribuţii de control financiar-contabil, structuri ce pot aparţine statului sau agentului
economic.
Principalul obiectiv al controlului ulterior exercitat de către agenţii economici constă în
verificarea modului de gospodărire a mijloacelor materiale şi băneşti din patrimoniul fiecăruia.
6
Controlul ulterior, exercitat de către organele de verificare ale statului are ca principale obiective:
● Verificarea modului de administrare şi utilizare a fondurilor acordate de la buget;
● Controlul modului de utilizare a mijloacelor şi a fondurilor din dotarea unităţilor economice ale
statului;
● Îndeplinirea integrală şi la termen a tuturor obligaţiilor financiare şi fiscale faţă de diferitele
structuri guvernamentale.
Obiectivele controlului financiar de gestiune constau în:2
● Stabilirea integrităţii valorilor materiale şi băneşti din gestiunile supuse controlului;
● Stabilirea legalităţii şi realităţii înregistrării operaţiunilor consemnate în documentele primare şi
contabile referitoare la cantităţile şi valorile menţionate în acestea;
● Verificarea modului de gestionare a formularelor tipizate cu regim special;
● Stabilirea modului de respectare a prevederilor legale privind mişcarea valorilor materiale şi
băneşti între diferitele gestiuni ale unităţii;
● Verificarea exactităţii preţurilor luate în calculul valorilor materiale ce fac obiectul controlului;
● Stabilirea modului de obţinere, utilizare şi restituire a creditelor bancare sau de altă natură;
● Numirea, alegerea administratorilor, consiliului de administratie, a comitetului de direcţie şi a
cenzorilor;
● Emiterea de obligaţiuni şi acţiuni;
● Verificarea modului de calcul, încasare şi vărsare a contravalorii bunurilor distruse, degradate,
deteriorate şi stabilirea eventualelor răspunderi în sarcina persoanelor vinovate.
Obiectivele controlului financiar preventiv constau în:3

Tabelul nr.1 Principalele obiective ale controlului financiar preventiv

La nivelul unităţilor economice constau în stabilirea La nivelul instituţiilor publice constă în
legalităţii, economicităţii, eficacităţii şi eficienţei pentru stabilirea legalităţii, regularităţii şi
următoarele categorii de operaţiuni: încadrării în limitele aprobate pentru
următoarele categorii de operaţiuni:

Din care derivă drepturi sau obligaţii patrimoniale ale

agentului economic faţă de diferite persoane fizice şi/sau
juridice;
Operaţiunile privind creditarea, finanţarea şi efectuarea de
plăţi în lei sau/şi valută privind activitatea de comerţ,
investiţii, producţie etc;
Angajamentele legale şi bugetare;
Deschiderea şi repartizarea de credite
bugetare;

2
Obiectivele controlului financiar de gestiune sunt aplicabile instituţiilor publice, dar pot fi adaptate şi unităţilor
economice private , conform O.G. 119/1999, publicată în M. Of. 799/12.11.2003
3
Sunt diferite la instituţiile publice, faţă de entităţile economice private, conform Tabelului nr.1
7
 Operaţiunile bancare privind acordarea fondurilor de la
buget şi a altor operaţiuni similare financiare; Plăţile efectuate din fondurile publice;

Operaţiuni privind trecerea pe seama cheltuielilor,

rezultatelor financiare, conform prevederilor legale, a
pierderilor, daunelor aduse unităţii, dar care nu au fost
produse cu vinovăţie.
 
 
 
Încasările în numerar;
Concesionarea şi închirierea de bunuri din
domeniul public al statului sau al
unitatilor administrativ -teritoriale;
Modificarea repartizării pe trimestere şi
pe subdiviziuni ale clasificării bugetare a
creditelor aprobate;
Vânzarea, gajarea, concesionarea sau
închirierea de bunuri din domeniul privat
al statului sau al unităţilor administrativ-
teritoriale.

Astfel, putem concluziona că, principalul obiectiv al controlului financiar propriu

intern constă în instituirea măsurilor necesare în vederea:
● Respectării prevederilor legale , normelor, reglementărilor şi deciziilor;
● Realizării, la nivelul corespunzător de calitate al atribuţiilor instituţiilor publice;
● Protejării fondurilor publice împotriva pierderilor datorate risipei, abuzului, fraudei sau erorilor;
● Dezvoltării şi întreţinerii unor sisteme de colectare, stocare, prelucrare şi difuzare a datelor şi
informaţiilor necesare fundamentării deciziilor.
Aşadar, obiectivele controlului financiar contabil sunt dimensionate, în special, prin diferitele
prevederi legale şi pe baza relaţiilor instituite între instituţiile statului şi agenţii economici.
Obiectivele controlului financiar contabil, organizat prin structuri ale statului, constau în controlul
modului de:
● Utilizare a tuturor mijloacelor financiare aflate în administrarea organelor centrale şi locale ale
puterii de stat cât şi ale instituţiilor acestuia;
● Respectare a reglementărilor financiar contabile în activitatea desfăşurată de către regiile
autonome, societăţi comerciale şi alţi agenţi economici în legătură cu îndeplinirea acestora faţă de
stat.
În cadrul economiei de piaţă controlul are o sferă de acţiune aproape nelimitată cuprinzând
toate activităţile economico-sociale. Rolul controlului financiar iese în evidenţă în toate fazele
proceselor de producţie, începând de la activităţile de proiectare, contractare şi până la finalizarea
lor şi înregistrarea rezultatelor obţinute. Acest rol a crescut şi a căpătat noi valenţe prin
reconsiderarea obiectului său de activitate şi a răspunderilor ce-i revin.

8
 Instrument al politicii financiare a statului , controlul financiar reprezintă un mijloc de
prevenire a faptelor ilegale, de identificare a deficienţelor şi de stabilire a măsurilor necesare pentru
restabilirea legalităţii.
Prin modul de organizare şi exercitare, precum şi prin modul şi obiectivele ce le urmăreşte,
controlul financiar îndeplineşte unele funcţii şi anume: funcţia de evaluare, funcţia preventivă, de
documentare, recuperatorie şi o funcţie pedagogică.
1. Funcţia de evaluare – se manifestă prin scopul pe care şi-l propune controlul financiar-
contabil, prin determinarea rezultatelor economice, ale unei unităţi patrimoniale şi evaluarea
acestora prin raportarea la un sistem de criterii prestabilit, în vederea determinării măsurilor de
realizare a activităţii controlate.
Funcţia se manifestă postoperativ, dar poate avea şi caracter preventiv prin stabilirea tendinţelor de
abatere de la normele prestabilite, urmate de dispunerea măsurilor de desfăşurare a activităţii
economice în cadrul prevederilor şi normelor legale.
2.Funcţia preventivă – constă într-o serie de măsuri luate de către organele de control, în vederea
evitării şi eliminării unor fraude, înainte de a se produce efectele negative ale acestora, prin
identificarea şi anularea cauzelor care le generează sau favorizează. Prin această acţiune, controlul
are sarcina de a opri actele şi operaţiunile care nu sunt legale, în faza de angajare a societăţii
comerciale de consiliul de administraţie al acesteia. În acest sens, acţiunea preventivă se manifestă
înaintea emiterii actelor sau efectuării operaţiunilor, astfel încât să se preîntâmpine eventualele
prejudicii. Prin intermediul acestei funcţii, pe lângă legalitatea actelor şi operaţiunilor se mai
urmăreşte oportunitatea, necesitatea şi economicitatea acestora.
3.Funcţia de documentare – permite cunoaşterea proceselor care au loc în activitatea economică,
a rezultatelor activităţii din structurile economice, relevarea fraudelor şi depistarea cauzelor
acestora, precum şi identificarea acţiunilor eficiente pentru a fi generalizate. Astfel, controlul
participă nemijlocit la actul de conducere, furnizând date şi informaţii pentru fundamentarea
deciziilor economico-financiare.
4.Funcţia recuperatorie – evidenţiază un aspect foarte important al controlului financiar,
deoarece ea nu se limitează la prevenirea şi aprecierea stării de fapt, dar acţionează şi pentru
descoperirea şi recuperarea pagubelor, precum şi pentru stabilirea, conform legii, a răspunderii
juridice. Pentru recuperarea prejudiciilor constatate, organele de control au obligaţia de a stabili
forma procedurală prin care urmează să se facă recuperarea, pentru stabilirea integrităţii avutului
public.
Formele procedurale legale de recuperare sunt: recuperarea pe calea executării silite, recuperarea pe
calea răspunderii materiale reglementată de legislaţia muncii, precum şi recuperarea pe calea
acţiunii civile în justiţie.
9
 5.Funcţia pedagogică– permite acţiuni de educare a celor care au drepturi şi obligaţii în formarea
şi utilizarea fondurilor publice. Controlul, prin rezultatele sale, contribuie la formarea şi utilizarea
fondurilor publice. Controlul, prin rezultatele sale, contribuie la formarea deontologiei profesionale,
îndeosebi a celor implicate în administrarea fondurilor publice. La rândul lor, persoanele care
alcătuiesc corpul de control, prin nivelul de pregatire şi atitudine civică, trebuie să reprezinte un
model de comportament corect, dar intransigent. Această funcţie se realizează şi în combaterea
manifestărilor ilegale, prin depistarea şi sancţionarea lor cu fermitate. Publicitatea realizată în jurul
acestor cazuri va contribui şi va favoriza îndeplinirea corectă, în deplină legalitate a atribuţiunilor
de serviciu.
6.Funcţia sancţionatorie a controlului financiar vizează descurajarea abaterilor prin sancţionarea
celor care se abat de la normele stabilite.

1.3 Formele controlului financiar propriu

Pentru realizarea funcţiei sale de reglare a situaţiei patrimoniale a agenţilor economici, pe

ansamblu, în diversitatea structurală şi în dinamică, controlul, ca atribut al managementului, ca
sistem, se manifestă prin forme diferite, corelative cu conţinutul acestuia care reflectă realitatea
atât sub aspectul general şi esenţial, cât şi sub cel concret şi particular.
Formele de control se deosebesc între ele prin ceea ce reflectă cu precădere din ansamblul
activităţii economice-sociale, prin conţinutul şi rolul sau funcţia lor socială specifică, şi anume
aceea de reflectare şi influenţare pozitivă a dezvoltării activităţilor entităţilor, a protejării
patrimoniului, a creşterii profitului.
În literatura de specialitate există o întreagă tipologie a controlului 4, dar din punct de vedere
al exercitării acestuia, conform legislaţiei în vigoare, avem:
A) Control intern;
B) Control extern;
A)Control intern
Controlul intern este acel control care cuprinde ansamblul controalelor din interiorul entităţii.
Controlul intern se defineşte ca fiind ansamblul formelor de control exercitate la nivelul
entităţii publice, inclusiv auditul intern, stabilite de conducere în concordanţă cu obiectivele
acesteia şi cu reglementările legale, în vederea asigurării administrării fondurilor în mod
economic, eficient şi eficace.
Controlul intern nu este numai ierarhic şi nu este represiv, este o manieră de abordare a
procesului de administrare care asigură o mai bună stăpânire a întreprinderii, este o metodă de
4
M.Ghiţă- Controlul financiar componentă a economiei de piaţă, Ed.Universitaria, Craiova, 1995, p.53-64.
10
 conducere şi gestiune, o îmbinare de mijloace şi procedee şi nu un serviciu sau un compartiment,
deşi în unele unităţi se organizează compartimente distincte care au atribuţiuni exclusiv pe linia
controlului intern.
Controlul intern este caracterizat cu ajutorul obiectivelor generale, dintre care enumerăm:
- realizarea, la un nivel corespunzător de calitate, a atribuţiilor instituţiilor publice, în condiţii de
regularitate, eficacitate, economicitate şi eficienţă;
- protejarea fondurilor publice împotriva pierderilor datorate erorii, risipei, abuzului sau fraudei;
- respectarea legii, a reglementărilor şi deciziilor conducerii;
- dezvoltarea şi întreţinerea unor sisteme de colectare, stocare, prelucrare, actualizare şi difuzare a
datelor şi informaţiilor financiare şi de conducere, precum şi a unor sisteme şi proceduri de
informare publică adecvată prin rapoarte periodice.
În urma studiului, asupra literaturii de specialitate străine, mi-am îndreptat atenţia asupra
preocupărilor specialiştilor în domeniu, care pentru a deţine un control mai bun al activităţilor au
elaborat modelele5 următoare:
 Modelul COSO-SUA (1992);
 Modelul CoCo-Canada (1995);
Modelul COSO
Definirea conceptului de control intern, problemă care încă mai comportă controverse, s-a
internaţionalizat şi tinde să accepte acelaşi sens al termenului din engleză “control intern”. Care
înseamnă în primul rând “ a deţine controlul” şi apoi “a verifica” şi nu sensul termenului din
franceză care înseamnă “a verifica” şi apoi “a inspecta”.
În cadrul modelului COSO controlul intern se defineşte ca fiind un proces efectuat de
consiliul de administraţie, conducere şi întregul personal al entităţii, menit să furnizeze o
asigurare rezonabilă cu privire la îndeplinirea obiectivelor organizaţiei, având în vedere:
- eficacitatea şi eficienţa operaţiilor;
- realitatea rapoartelor financiare;
- conformarea cu legile şi regulamentele aplicabile.

5
M.Ghiţă, M. Sprâncaenă, Conceptul de control intern, Revista finanţelor publice şi contabilitate, nr. 7-8 , 2004, p. 51.
11
 COSO a elaborat un model al controlului intern de evaluare a riscurilor. Acest model este
reprezentat în mod simbolic printr-o piramidă, şi conţine cinci elemente esenţiale:

Figura 1- Modelul COSO:

Mediul de control reprezintă atitudinea generală, integritatea, valorile etice şi

comportamentele angajaţilor, filozofia şi stilul de operare al managementului, modul de atribuire al
autorităţii şi responsabilităţii şi sistemul de organizare şi dezvoltare al angajaţilor Consiliului de
administraţie.
Mediul de control este unul din elementele importante de care au nevoie întreprinderile pentru a-şi
organiza un sistem de control intern eficient.
Evaluarea riscurilor: Orice entitate este supusă riscurilor care pot fi riscuri proprii
funcţionării organizaţiei însăşi, riscuri specifice fiecărei activităţi, dar şi riscuri externe. Unele
riscuri sunt acceptabile şi inerente fiecărei activităţi, însă există şi riscuri neacceptabile.
Un element fundamental al controlului intern al unei entităţi îl reprezintă existenţa unui
sistem de analiză şi evaluare a riscurilor din cadrul acesteia.
Activităţile de control sunt elemente specifice (politici, proceduri ş.a.) care vor permite
administrarea funcţiei/activităţii/subactivităţii/operaţiei în conformitate cu obiectivele generale ale
controlului intern.
Activităţile de control pot fi grupate, spre exemplu, în:
 activităţi de control proprii entităţii pentru evitarea riscurilor generale;
 activităţi de control proprii fiecărei funcţii, foarte numeroase şi specifice;
 activităţi de control general valabil şi unanim recunoscute în special din domenii conexe.
În consecinţă, putem afirma că, nu există un control intern/sistem de control intern în cadrul
unei entităţi dacă nu există la fiecare nivel ierarhic sau subfuncţie/operaţie, activităţi de control în
vederea evitării riscurilor de la acele nivele.

12
 Informaţii şi comunicare: Informaţiile relevante sunt informaţiile pertinente, cheie, care de
regulă ne parvin la timp şi într-o formă convenabilă. Acestea trebuie identificate, colectate şi
comunicate într-o formă şi într-un calendar de timp care să dea oamenilor posibilitatea să îşi
îndeplinească responsabilităţile. Informaţia necesară trebuie înlăturată, iar informaţia critică trebuie
analizată.
Comunicarea efectivă trebuie să aibă loc într-un sens mai larg şi să implice toate activităţile şi
toate structurile organizaţiei.
În consecinţă, un control intern bun trebuie să privească la lumea înconjurătoare, să aibă
semnale de jos şi din afară, să-şi cunoască obiectivele care trebuie actualizate periodic şi apoi să se
organizeze pentru a stăpâni riscurile.
Monitorizarea: Monitorizarea este un proces care evaluează calitatea performanţei sistemului
în timp şi este realizată prin activităţi de supervizare continuă, evaluări separate sau prin
combinarea celor două.
Componentele Modelului COSO, prezentate mai sus, creează o sinergie care formează un
sistem integrat ce reacţionează în mod dinamic la condiţiile schimbătoare ale mediului extern.
Modelul CoCo
În concepţia Modelului CoCo, controlul intern este reprezentat de resursele organizaţiei,
procedeele, instrumentele, sarcinile, cultura şi tot ceea ce ne putem imagina, adică tot ceea ce
putem întreprinde pentru a atinge obiectivele, dar acestea nu vor fi atinse niciodată, datorită
relativităţii. Aceste lucruri sunt prezentate sub forma unui pentagon în care se menţionează
calităţile pe care trebuie să le avem pentru ca fiecare de la nivelul său, să stăpânească bine
activităţile, aşa cum rezultă din Figura 2 – Modelul CoCo:

Conform principiilor Modelului CoCo, cea mai mică unitate a unei organizaţii este persoana,
care îndeplineşte sarcini bazându-se pe capacitatea sa, competenţele ce-i revin, informaţii, resurse.

13
 Pentru executarea corectă a sarcinilor ce le revin, persoanele trebuie: să se angajeze; să-şi
monitorizeze performanţele; să supravegheze mediul extern pentru a învăţa să-şi realizeze sarcinile
cât mai bine şi pentru a identifica schimbările ce se impun.
Modelul CoCo se aplică în egală măsură atât unei echipe, cât şi unui grup de lucru. Elemente
esenţiale ale controlului în orice organizaţie sunt: scopul,angajamentul, capacitatea, monitorizarea
şi învăţarea.
Controlul este constituit din elementele unei organizaţii, respectiv resursele, sistemele,
procesele, cultura, structura şi sarcinile care, în mod colectiv, sprijină persoanele să realizeze
obiectivele acesteia.
Modelul de control reprezintă un mijloc de a înţelege elementele majore ale controlului,
inclusiv relaţiile importante care există între aceste elemente.
Modelul CoCo este definit prin: definiţia modelului, criterii de control, gruparea acestor
criterii.
Criteriile de control ne permit să înţelegem controlul din cadrul unei organizaţii şi să-i
judecăm eficacitatea, de aceea ele sunt formulate astfel încât să poată fi aplicabile în diferite
contexte.
Modelul CoCo este considerat de specialişti ca fiind modelul slab al controlului, deşi este mult
mai formalizat comparativ cu Modelul COSO.
Controlul intern se manifestă în cadrul entităţilor sub diferite forme.
Conducătorul entităţii stabileşte pentru fiecare grup de activităţi formele de control intern
menite să limiteze sau să elimine riscurile astfel:
Autocontrolul, care presupune verificare propriei activităţi, cu scopul de a putea stabili dacă
obiectivele propuse au fost realizate, dacă activitatea desfăşurată este la nivelul cerinţelor.
Controlul mutual, care este exercitat de fiecare post de lucru asupra modului de efectuare a
prelucrărilor în cadrul postului de lucru anterior pentru a putea adăuga propriile prelucrări şi de a
pregăti controlul pe care îl va efectua postul de lucru următor.
Controlul ierarhic, care este exercitat pe fiecare nivel de responsabilitate.
Controlul partenerial, care se realizează prin delegarea anumitor competenţe între diferitele
paliere de responsabilitate.
Pe lângă aceste forme de control intern, conducătorul mai poate stabili şi alte forme de
control, dar care presupun costuri suplimentare, având reguli procedurale diferite, fiind chiar

14
structuri de sine stătătoare, cum ar fi :6 Controale de calitate; Control financiar preventiv; Control
de gestiune(patrimonial); Control financiar-contabil; Control administrativ; Inspecţii ,etc.
B)Control extern
Controlul extern a evoluat şi s-a structurat continuu, în prezent concretizându-se în
următoarele forme:
1. Controlul financiar delegat, exercitat de Ministerul Finanţelor Publice, prin controlori delegaţi, la
ordonatorii principali de credite ai bugetului de stat;
2. Controlul fiscal, exercitat de Ministerul Finanţelor Publice, prin inspectori din cadrul Agenţiei
Naţionale de Administrare Fiscală;
3.Controlul operativ şi inopinat al Gărzii Financiare din cadrul Ministerului Finanţelor Publice;
4. Controlul financiar şi inspecţii, realizate prin structurile din subordinea Autorităţii Naţionale de
Control;
5. Controlul financiar exercitat de Curtea de Conturi a României pentru urmărirea modului de
formare, de administrare şi de întrebuinţare a resurselor financiare ale statului şi sectorului public;
6. Expertize contabile realizate de Corpul Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi din
România - CECCAR, prin lucrările de strictă specialitate, la solicitarea instanţelor sau persoanelor
fizice şi juridice.

1.4 Sistemul de documente primare şi evidentă tehnic-operativă şi contabilă – surse de

informaţii pentru controlul financiar propriu

6
Ordonanţa nr. 119 din 31 august a Guvernului României, privind controlul intern şi controlul financiar preventiv,
publicată în Monitorul Oficial nr. 430 din 31 august 1999, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, art.1,
alin. c).

15
 Organizarea raţională şi clară a evidenţei şi controlului asigură disciplina economică,
gestionară şi financiară. Controlul nu se confundă cu evidenţa. Evidenţa presupune atât sintetizare,
fotografiere a activităţii economico-financiare, dar şi un control asupra mersului cantitativ şi
calitativ al activităţii economice.
Din acest considerent, în sfera controlului se cuprind, în primul rând, obiective privind
întocmirea documentelor şi circulaţia acestora şi, în al doilea rând, obiective privind organizarea şi
conducerea evidenţei tehnico-operative şi contabile, cu respectarea normelor metodologice în
vigoare. Prin urmare, sistemul de documente şi de evidenţă reprezintă atât obiect al controlului, dar
şi sursă de informare pentru activităţile de control.
Datele şi informaţiile din documente şi din evidenţe sunt importante pentru că reflectă
activitatea economico-financiară a entităţii economice. Alături de aceste surse de informare de
bază, controlul mai foloseşte orice alte date, fără caracter de evidenţă, rezultate din contracte,
ordine, corespondenţă, declaraţii sau procese-verbale ale şedinţelor de conducere. Deşi aceste
materiale, fără caracter de evidenţă, nu servesc de obicei ca dovezi ale constatărilor, totuşi ele
reprezintă date semnalizatoare cu privire la existenţa, cauzele, căile, modalităţile de remediere a
lipsurilor dar şi de perfecţionare a activităţii de control.
Este o realitate faptul că, orice abatere sau lipsă trebuie confirmate prin documente şi
evidenţe, care reprezintă temeiul operaţiunii controlate. Documentele primare sau actele
justificative, ca dovezi scrise ale faptelor economice şi financiare constituie surse de informare
pentru toate formele de evidenţă. În acelaşi timp, documentele primare, prin care operaţiunile
economico-financiare se consemnează la locul şi în momentul efectuării lor, servesc la informarea
operativă a conducerii entităţii economice.
O importanţă deosebită se acordă controlului documentelor înainte de efectuarea înregistrărilor în
conturi, dar şi după această operaţiune, atât din punct de vedere al formei, cât şi din punct de vedere al
conţinutului.
A. Din punct de vedere al formei, obiectivele controlului documentelor sunt:
Autenticitatea documentelor presupune întocmirea lor cu respectarea cerinţelor legale, având
ca direcţii principale: modul de utilizare a documentelor tipizate; completarea documentelor cu
toate elementele necesare; completarea corectă a documentelor, constatarea eventualelor falsificări
şi ştersături; certificarea eventualelor corecţii şi adăugiri pe documente, etc.7
Neîndeplinirea uneia sau a mai multora dintre cerinţele de mai sus reprezintă elemente prin absenţa
cărora documentele îşi pierd forţa probatorie.
Exactitatea întocmirii şi valabilităţii documentelor se realizează în funcţie de momentul şi
condiţiile derulării tranzacţiei economico-financiare pe care o consemnează.
7
ORDINUL MFP nr. 522 din 16 aprilie 2003 pentru aprobarea Normelor metodologice generale referitoare la
exercitarea controlului financiar preventiv, cu modificările şi completările ulterioare.
16
 Controlul efectuării corecte a calculelor (controlul aritmetic) are rolul de a constata şi de
a înlătura erorile de calcul care pot denatura conţinutul operaţiunilor economice şi financiare.
Există situaţii în care calculele din documente au fost intenţionat greşite pentru a ascunde fraude,
delapidări sau sustrageri.

B. Din punct de vedere al conţinutului (fondului), obiectivele controlului documentelor sunt:

Legalitatea întocmirii documentelor urmăreşte ca documentele să fie întocmite cu
respectarea normelor legale privind disciplina financiară. Conţinutul documentelor justificative se
confruntă cu prevederile legale în vigoare şi se stabileşte concordanţa dintre acestea.
Controlul realităţii şi exactităţii operaţiunilor economice şi financiare consemnate în
documente stabileşte dacă aceste operaţiuni s-au produs în realitate în limitele, condiţiile şi locul
indicat de ele. Atunci când există incertitudini asupra realităţii şi exactităţii operaţiunilor se recurge
la controlul faptic. De asemenea, se poate apela la martori care au asistat la efectuarea operaţiunii
respective sau la declaraţii scrise de la persoanele implicate.
Controlul eficienţei operaţiilor economico-financiare are în vedere necesitatea,
economicitatea şi oportunitatea operaţiunilor.
În practică se pot întâlni documente care:
- îndeplinesc condiţiile de formă dar nu reflectă real operaţiile economice;
- nu îndeplinesc condiţiile de formă dar reflectă real operaţiile economice;
- nu îndeplinesc condiţiile de formă cu scopul de a acoperi ilegalităţi;
- nu îndeplinesc anumite condiţii, atât de formă, cât şi de conţinut.

17
 CAPITOLUL II
TEHNICI ŞI PROCEDEE ALE CONTROLULUI FINANCIAR PROPRIU

2.1. Sistemul metodologic de control financiar propriu . Metoda controlului financiar

Prin acţiunea de control se stabileşte dacă activitatea economică şi financiară este

organizată şi se desfăşoară conform normelor, principiilor sau regulilor stabilite.
Momentul esenţial al procesului de control îl constituie comparaţia. Astfel orice operaţie
sau activitate economico-financiară se cercetează nu numai în sine ci şi în raport cu un criteriu, cu o
bază de comparaţie.
Comparaţia de control comportă aspecte specifice în funcţie de natura operaţiilor şi
activităţilor controlate, de metodologia de calcul şi sistemul de evidenţă. Operaţiile sau activităţile
comparate trebuie să fie omogene, calculate şi exprimate după o metodologie unitară.
Metodologic, controlul este un proces de cunoaştere şi perfecţionare cu următoarele
momente mai importante:8 cunoaşterea situaţiei stabilite (programe, sarcini, norme); cunoaşterea
situaţiei reale; determinarea abaterilor prin confruntarea situaţiei reale cu cea stabilită; concluzii,
sugestii, propuneri şi măsuri.
Metodologia de control presupune în interdependenţă o adevărată filieră de cercetare şi
acţiune care în succesiune teoretică se prezintă astfel:9 formularea obiectivelor controlului;
formele de control şi organele competente să efectueze controlul asupra obiectivelor stabilite;
sursele de informare pentru control; aplicarea procedeelor, modalităţilor şi tehnicilor specifice de
control; constatarea abaterilor şi deficienţelor; actele de control în care se înscriu constatările;
modalităţile de finalizare a acţiunii de control; eficienţa controlului pe linia prevenirii, constatării
şi înlăturării abaterilor precum şi perfecţionarea activităţii controlate.
Metodologia de control reprezintă intercondiţionarea procedeelor, modalităţilor,
principiilor şi mijloacelor care fac posibilă desfăşurarea activităţii de control.

8
Boulescu, M., Bârnea, C., Ispir, O., Controlul financiar intern şi audit intern la entităţile publice, Ed. Economică,
Bucureşti, 2004;
9
Standardele de control intern definesc un set minim de reguli de management pe care toate entită țile publice trebuie să
le implementeze și au ca obiectiv crearea unui model de control intern/managerial uniform și coerent. Stabilirea
sistemului de control intern intră în responsabilitatea conducerii entității publice respective și trebuie să aibă la bază
aceste standarde, elaborate de Ministerul Finanțelor Publice.
18
 Componenta principală a metodologiei de control o constituie ansamblul procedeelor de
cercetare, cunoaştere şi perfecţionare a activităţii economico-financiare.
Metodologia de control se utilizează selectiv în funcţie de natura activităţilor sau
operaţiilor controlate, formele de control financiar, sursei de informare, natura abaterilor. De
asemenea, metodologia de control utilizează atât căi şi modalităţi proprii de cercetare şi acţiune, cât
şi instrumente metodologice ale altor discipline ştiinţifice cum sunt cele ale analizei economico-
financiare, matematicii, contabilităţii, dreptului, marketingului, etc.
Componenta principală a metodologiei de control este reprezentată de ansamblul
procedeelor de cercetare, de cunoaştere şi de perfecţionare a activităţii economico-financiare: 10
studiul general prealabil asupra activităţii ce urmează a fi controlată; controlul documentar
contabil; controlul faptic; controlul total şi controlul prin sondaj; analiza economico-financiară;
şi valorificarea constatărilor.
Metoda controlului financiar
Într-o abordare generală, metoda reprezintă un sistem logic, care presupune o cale
stiinţifică de cercetare si de acţiune, un sistem metodologic, un sistem metodologic cu ajutorul
căruia să se reprezinte realitatea, legalitatea şi eficienţa la nivelul activităţilor controlate.
Metoda controlului financiar reprezintă modul de cercetare şi de acţiune cu ajutorul unui
sistem de procedee, tehnici şi instrumente de control specifice, în vederea prevenirii, constatării şi
eliminării eventualelor lipsuri, abateri sau deficienţe, constatate în derularea activităţilor
economico-financiare şi contabile.
Calitatea activităţii de control şi rezultatele ei depind în mare măsură de procedeele,
tehnicile şi instrumentele utilizate. Controlul financiar-contabil este o activitate cu un pronunţat
caracter aplicativ iar alegerea corespunzătoare a criteriilor, tehnicilor şi a procedeelor de control
influenţează decisiv modul de îndeplinire a obiectivelor stabilite.
Există mai multe procedee de control specifice, care au apărut din necesităţi practice şi
vizează creşterea eficienţei acestuia.
Procedeul de control reprezintă un ansamblu de reguli specifice, tehnici şi instrumente
care, îmbinate cu profesionalism, se aplică în vederea soluţionării problemelor care decurg din
funcţiile controlului.
În practică, utilizarea tehnicilor şi a procedeelor specifice de control (evaluarea,
îndrumarea, aprecierea, analiza, bugetul de venituri şi cheltuieli, situaţiile financiare, etc.), are ca
scop prevenirea, constatarea şi înlăturarea eventualelor lipsuri, abateri sau deficienţe din activităţile
entităţilor economice.
10
O.M.F.P. nr. 946/2005 pentru aprobarea Codului controlului intern, cuprinzând standardele de management/control
intern la entităţile publice şi pentru dezvoltarea sistemelor de control managerial;

19
2.2 Procedee şi tehnici utilizate în activitatea de control financiar propriu

Orice acţiune de control financiar are ca obiect cercetarea unor operaţii sau procese în
scopul determinării evoluţiei stadiului sau corectitudinii acestora în raport cu programul,
obiectivele sau normele legale care la reglementează.
Pentru a face faţă unor asemenea cerinţe controlul presupune abordarea metodică a
realităţilor economico-sociale într-o manieră cât mai raţională care să permită cunoaşterea deplină
şi exactă a situaţiilor existente, a implicaţiilor sau consecinţelor acestora, a factorilor de influenţă
precum şi a direcţiilor de perfecţionare viitoare.
Diversitatea activităţilor din economie, interacţiunea şi condiţionarea lor reciprocă
impun în mod necesar existenţa mai multor orientări care la rândul lor implică mai multe procedee
de exercitarea a controlului.
Dintre procedeele de control folosite în practică, cele mai importante sunt: studiul
general prealabil; controlul documentar contabil; controlul faptic; controlul total şi prin sondaj şi
analiza economico-financiară.

2.2.1. Studiul general prealabil

Acest studiu face posibilă cunoaşterea elementelor esenţiale şi specifice ale activităţii ce
urmează a se controla şi pe baza acestora orientează acţiunea de organizare şi exercitare a muncii
de control în vederea remedierii deficienţelor sau a mobilizării unor rezerve de perfecţionare a
activităţii economico-financiară.
Obiectivele principale ale acestui studiu sunt:
1. sarcinile rezultate din normele în vigoare a căror cunoaştere asigură orientarea organelor de
control asupra aspectelor ce trebuie avute în vedere în cadrul acţiunii ce va fi desfăşurată ;
cunoaşterea instrucţiunilor, competenţelor şi răspunderilor în structura internă a agentului
economic controlat ;
2. modul de organizare a evidenţei tehnico-operative şi contabile ca sursă de informare pentru
control ;
3. situaţia de fapt existentă cu privire la activitatea ce urmează a se controla.
Studiul general prealabil asupra activităţii controlate are ca principale surse de informare :
normele legale privind activitatea în cauză ; procesele verbale de control anterioare şi măsurile
luate în urma valorificării acestora; dările de seamă contabile şi măsurile stabilite pe baza lor şi
consultările cu conducerea compartimentului supus controlului;

20
 2.2.2. Controlul documentar contabil

Acest procedeu presupune controlul de stabilire a realităţii, legalităţii şi eficienţei

operaţiilor şi activităţii economice şi financiare prin examinarea documentelor primare şi
centralizatoare, a înregistrărilor în evidenţa tehnico-operativă şi contabilă, a situaţiei contabile şi a
bilanţurilor.
Controlul documentar contabil poate fi:
- preventiv – efectuat asupra documentelor de dispoziţie;
- ulterior – efectuat cu ajutorul documentelor de execuţie care fac dovada producerii efective a
operaţiilor economice şi financiare.
Sarcinile organelor care efectuează controlul documentar contabil sunt complexe deoarece trebuie
să urmărească concomitent dacă documentele justificative respectă condiţiile de formă dar şi pe
cele de fond.
Controlul documentar contabil se exercită printr-o serie de modalităţi sau tehnici care se
utilizează selectiv şi combinat. Cele mai importante sunt:11
Controlul cronologic se exercită în ordinea întocmirii, înregistrării şi îndosarierii documentelor.
Această formă de control distribuie atenţia organului de control asupra unui volum mare de operaţii
de diferite feluri, necesită folosirea unui bogat material legislativ nedând posibilitatea urmăririi unei
anumite probleme de la început şi până la sfârşit.
Controlul invers cronologic se exercită de la sfârşitul spre începutul perioadei de control. Se
utilizează, de regulă, atunci când la constatarea unei abateri este necesar să se stabilească
momentul când aceasta s-a produs sau atunci când se constată anumite omisiuni sau erori de
înregistrare pentru identificarea cărora este necesar cercetarea document cu document.
În cazul controlului sistematic sau pe probleme documentele sunt grupate în funcţie de o
anumită problematică şi apoi se verifică în ordine cronologică. Controlul pe probleme este o
metodă mai eficientă de examinare a documentelor prin faptul că dă posibilitatea să se urmărească
cu mai multă atenţie un anumit obiectiv.
Controlul reciproc constă în confruntarea la aceiaşi unitate a unor documente sau evidenţe cu
conţinut identic însă diferite ca format pentru aceleaşi operatii sau operaţii diferite dar care au o
legătură reciprocă.
Controlul încrucişat constă în cercetarea şi confruntarea tuturor exemplarelor unui document
existent la unitate controlată precum şi la acele unităţi cu care s-au făcut decontări.

11
P. Popeangă -Controlul financiar contabil, Ed. Tribuna Economică, Bucureşti, 1999
21
 Pe lângă confruntarea tuturor exemplarelor unui document, controlul încrucişat cuprinde
documente sau evidenţe diferite din a căror confruntare se pot desprinde neconcordanţe care privesc
aceaşi operaţie.
Investigaţia reprezintă modalitatea prin care organul de control obţine informaţii din partea
personalului a cărui activitate se controlaează. Aceasta implică studierea unor informaţii care nu
rezultă din documentele puse la dispoziţie.
În acest context, investigaţia nu este o sursă demnă de încredere, însă reprezintă un supliment de
informaţie pentru organul de control.
Cu ajutorul analizei contabile se determină conturile în care trebuie înregistrată operaţia
şi relatia dintre ele. Elementele patrimoniale de activ şi pasiv se reflectă în contabilitate cu ajutorul
conturilor sintetice şi analitice.12
Conturile sintetice oglindesc elementele de activ şi pasiv în expresie bănească pe grupe
sau categorii iar conturile analitice oglindesc părţi componente ale acestora în expresie bănească şi
cantitativă.
Între conturile sintetice şi cele analitice există o strânsă legătură iar pentru controlul
concordanţei dintre datele unui cont sintetic şi acelea din conturile sale analitice se utilizează
balanţa analitică de control.
Contabilitatea dispune de un sistem de control în care reflectarea operatiilor rezultate din
mişcarea şi transformarea valorilor materiale şi băneşti are la bază principiul dublei înregistrări.
Acest principiu face posibilă cuprinderea cu ajutorul sistemului conturilor a întregului obiect al
contabilităţii şi menţinerea unui echilibru permanent necesar pentru controlul exactităţii datelor
înregistrate în conturi.
Cu ajutorul balanţei sintetice de control13 se semnalează înregistrarea greşită a unor
operaţii economice, ca urmare a nerespectării principiului dublei înregistrări, însumarea eronată a
rulajelor sau stabilirea greşită a soldurilor.
Erorile de înregistrare se identifică prin intermediul egalităţilor care trebuie să existe între
totalurile diferitelor coloane, precum şi prin intermediul corelaţiilor care se stabilesc cu ajutorul lor.
Posibilităţile de descoperire a erorilor cu ajutorul balanţei sintetice de control contabil prin
egalităţile dintre coloane sunt limitate numai la acele erori care se bazează pe inegalităţi, fără a
sesiza şi erorile care denaturează sensul înregistrărilor, cum sunt: omisiunile de înregistrare a
operaţiilor; erorilor de compensaţie; erorile de imputaţie sau erorile de înregistrare în registrul
jurnal.

12
Secțiunea 11 – Control intern din OMFP nr.3055/2009, pentru aprobarea reglementărilor contabile conforme cu
directivele europene
13
Conform prevederilor Ghidului de Evaluare a Controlului Intern, emis de Curtea de Conturi a Romaniei în anul 2011
22
 Omisiunile de înregistrare constau în faptul că operaţia economică nu este înregistrată
nici în debit, nici în credit. Acestea sunt identificate prin punctarea documentelor sau în urma
găsirii unor documente ce nu poartă pe ele menţiunea de înregistrare, precum şi ca urmare unor
reclamaţii sau sesizări.
Erorile de compensaţie se datorează raportării greşite a sumelor din jurnal sau din
documentele justificative în “Cartea mare”, în sensul că s-a trecut o sumă în minus egală cu cea
trecută în plus în aceaşi parte a unuia sau mai multor conturi astfel încât pe total cele două categorii
de erori se compensează.
Conducătorul unităţii şi cel al compartimentului financiar-contabil răspund de realizarea
şi exactitatea datelor cu privire la modul de realizare a indicatorilor economico-fiananciari raportaţi
prin bilanţul conatabil.
În vederea depunerii bilanţului contabil, conducătorul compartimentului financiar
-contabil are obligatia să controleze respectarea prevederilor din normele metodologice privind:
- întocmirea, verificarea şi centralizarea bilanţurilor contabile;
- asigurarea corelaţiilor dintre indicatorii din formulare;
- concordanţa datelor din anexele de bilanţ, cu cele din bugetul de venituri şi cheltuieli.

2.2.3. Controlul faptic

Este procedeul de stabilire reală a existenţei şi mişcării mijloacelor materiale şi băneşti şi

a desfăşurării activităţii economice şi financiare.
Se exercită la locul de existenţă a mijloacelor materiale şi băneşti şi are ca obiectiv
determinarea exactă a cantităţilor existente, a stării în care se găsesc, a stadiului şi modului de
prelucrare, a respectării legalităţii în utilizarea lor.
Principalele tehnici de control faptic sunt:
a. Inventarierea14 are ca obiect constatarea la un moment dat a existenţei cantitative şi
calitative a elementelor de activ şi de pasiv ale unei unităţi gestionare, precum şi a executării
corespunzătoare a sercinilor de către gestionari. Stocurile faptice rezultate în urma inventarierii se
compară cu cele scriptice din evidenţa contabilă în vederea stabilirii eventualelor diferenţe.
Inventarierea este o modalitate specifică de control în orice unitate, fiind necesar a se
efectua periodic operatii de inventariere a bunurilor pentru a se stabili integritatea acestora precum
şi modul de conservare.

14
ORDINUL nr. 2861/2009 din 9 octombrie 2009 pentru aprobarea Normelor privind organizarea si efectuarea
inventarierii elementelor de natura activelor, datoriilor si capitalurilor proprii, cu modificările si completările ulterioare.
23
 Inventarierea ca tehnică a controlului financiar coincide numai parţial cu activitatea mult
mai largă de inventariere periodică a gestiunilor sau patrimoniului realizându-se printr-o îmbinare a
elementelor de control faptic cu cele documentare.
În funcţie de specificul activităţii şi de natura mijloacelor materiale este indicată declanşarea
simultană a inventarierii de control la aceleaşi repere şi pe întreaga unitate.
b. Expertiza tehnică este o modalitate de control faptic care foloseşte pentru stabilirea
valorilor materiale, realităţii unei operaţii, calitaţii unor produse, volumul manoperei şi cantităţii de
materiale necesare pentru executarea lor. Se efectuează de specialişti în domeniu tehnic la
solicitarea organelor de control.
c. Observarea directă este folosită pentru stabilirea unor situaţii faptice care nu rezultă din
documente şi desemnează o practică prin care organul de control se deplasează la faţa locului
pentru a constata modul de realizare a unor operaţii, a modului de organizare şi desfăşurare a
muncii în diferite compartimente şi sectoare.
d. Inspecţia fizică constă în examinarea activelor şi a altor resurse presupunând constatarea
existenţei unui anumit post de activ sau a actelor justificative înregistrate în evidenţă.

2.2.4. Controlul total sau prin sondaj

Controlul total cuprinde toate operaţiile din cadrul obiectivelor stabilite pe întreaga
perioadă supusă controlului. Deşi este cel mai cuprinzător şi sigur, nu poate fi aplicat întotdeauna
necesitând un volum mare de muncă.
Controlul prin sondaj, cercetează cele mai reprezentative documente şi operaţii care
permit obţinerea unor concluzii cu caracter general asupra obiectivului. Eficienţa acestui control
depinde de alegerea perioadei, a operaţiilor şi documentelor ce se controlează şi care dau
posibilitatea generalizării concluziilor şi măsurilor ce se impun.
De asemenea, eficienţa controlului prin sondaj depinde în mare măsură, având în vedere
limitele sale, de : modul cum sunt selectate reperele principale şi proporţia operaţiilor în cadrul
fiecărui reper.

2.2.5. Analiza economico-financiară

Analiza economico – financiară este un instrument metodologic, sistematic utilizat de

controlul financiar care descompune activitatea controlată pe elemente constitutive şi studiază
raporturile existente între acestea.

24
 Prin analiza economico-financiară se studiază: modul de realizare a sarcinilor stabilite;
factorii şi influenţele acestora asupra activităţii economice ; posibilităţile de descoperire şi
mobilizare a rezervelor interne.
Tehnica generală de analiză economico-financiară pentru un fenomen economic presupune
determinarea :
 elementelor structurale;
 factorilor de influenţă;
 corelaţiei dintre factori;
Între controlul documentar contabil şi analiza economico-financiară se stabilesc relaţii
directe şi reciproce. Astfel, analiza presupune în mod necesar utilizarea controlului documentar
contabil pentru a se asigura că informaţiile folosite sunt reale, exacte şi legale.
Controlul documentar contabil utilizează o serie de concluzii ale analizei în scopul obţinerii
unei orientări generale asupra activităţii agenţilor economici controlaţi în vederea concentrării
atenţiei pentru a descoperi laturile negative ale acestora.

25
 CAPITOLUL III

ORGANIZAREA ŞI EXERCITAREA CONTROLULUI FINANCIAR PROPRIU

3.1. Organizarea şi exercitarea controlului financiar preventiv

„Controlul financiar preventiv se organizează de ordonatorii de credite principali,

secundari şi terţiari precum şi de directorii generali ai regiilor autonome prin compartimentul
financiar-contabil.”15
„Controlul financiar preventiv se exercită de şeful compartimentului financiar-
contabil. În funcţie de volumul operaţiilor ce se supun controlului financiar preventiv
conducătorul unităţii, la propunerea contabilului şef poate împuternici şi alte persoane din
compartimentul financiar-contabil care să exercite controlul financiar preventiv, dar care de
regulă, nu participă Ia întocmirea şi contabilizarea documentelor controlate”.16 Persoanele
împuternicite să exercite controlul financiar preventiv trebuie să aibă pregătire economică şi
experienţa necesară, să îndeplinească condiţiile de cinste şi corectitudine. Legal nu pot fi
împuternicite să exercite controlul financiar preventiv persoanele aflate în curs de urmărire penală,
de judecată sau care au fost condamnate chiar dacă au fost graţiate, pentru fapte privitoare la abuz
în serviciu, fals, uz de fals, înşelăciune, dare sau luare de mită şi alte infracţiuni prin care s-au
produs daune patrimoniului persoanelor fizice sau juridice. Dacă în cursul urmăririi penale, al
judecăţii sau după condamnare a intervenit amnistia, cel care a săvârşit vreuna din infracţiunile
menţionate, nu poate fi împuternicit să exercite control financiar preventiv timp de 2 ani de la data
aplicării amnistiei. Cel căruia i s-a suspendat condiţionat executarea pedepsei nu poate fi
împuternicit să exercite controlul financiar preventiv, în cursul termenului de încercare de 2 ani.
Împuternicirea se face pe bază de ordin sau decizie a conducătorului unităţii. Prin ordin sau
decizie se stabilesc concret operaţiunile asupra cărora se exercită controlul financiar preventiv,
condiţiile şi perioada în care îşi desfăşoară această activitate.
Exercitarea controlului preventiv se face pe bază de documente însoţite de acte justificative.
Documentele se prezintă la controlul financiar preventiv semnate de şeful compartimentului de
specialitate în care s-au întocmit şi care răspund de realitatea şi exactitatea datelor şi legalitatea
15
Ordonanta Guvernului nr. 119/1999, cu modificarile si completarile ulterioare, “Entitatile publice, prin conducatorii
acestora, au obligatia de a organiza controlul financiar preventiv propriu [...]” iar “Persoana care exercita controlul
financiar preventiv propriu nu trebuie sa fie implicata, prin sarcinile de serviciu, in efectuarea operatiunii supuse
controlului financiar preventiv propriu.” Armonizate cu reglementarile comunitare Art. 60 (4) din Regulamentul
financiar nr. 1605/2002: “Ordonatorul delegat adopta [...] sisteme si proceduri de gestiune si de control intern adecvate
executiei sarcinilor sale [...]. Inainte ca o operatiune sa fie autorizata, aspectele sale operationale si financiare sunt
verificate de agenti distincti de agentii care au initiat operatiunea. Verificareaex-ante [...] si initierea unei operatiuni
sunt functiuni separate.”
16
Idem 15
26
operaţiilor consemnate în acestea. Obţinerea vizei de control financiar preventiv pe documente care
se dovedesc ulterior nelegale, nu exonerează de răspundere pe şefii compartimentelor de
specialitate care le-au întocmit.
În cazul în care persoanele desemnate să exercite controlul financiar preventiv
constă în operaţiile przentate la control nelegale sau neeficiente, iar conducătorul unităţii dispune
pe proprie răspundere efectuarea lor, şeful compartimentului financiar-contabil informează în scris
atât Consiliul de Administraţie cât şi Direcţia Controlului Financiar de Stat care dispune măsurile
necesare în raport de competenţele legale.
Documentele referitoare la operaţii supuse controlului preventiv şi care nu au fost vizate nu
se înregistrează în contabilitate. Pentru aceste documente se ţine o evidenţă separată. Tot evidenţa
separată se întocmeşte şi pentru documentele vizate pentru controlul financiar preventiv din
dispoziţia conducătorului unităţii.
În legătură cu activitatea de control financiar preventiv normele legale în vigoare prevăd o
serie de obligaţii şi răspunderi. Astfel, persoanele care exercită acest control răspund pentru
legalitatea si eficienţa operaţiilor cuprinse în documentele prezentate de compartimentele de
specialitate.
Pe linia organizării si exercitării controlului financiar preventiv, normele legale stabilesc
fapte care constituie contravenţie si generează răspunderea contravenţională. În această categorie
de fapte se cuprind: neemiterea în termen actelor administrative privind modul de organizare si
exercitare a controlului financiar preventiv; atribuirea exercitării controlului financiar preventiv
unei persoane fără să fi obţinut în prealabil de organele de poliţie relaţii scrise cu privire la
antecedentele penale ale acesteia sau ale cărui antecedente penale duc la interzicerea împuternicirii
si exercitării controlului financiar preventiv; întocmirea si prezentarea controlului financiar
preventiv a unor documente în care sunt consemnate operaţii fără baza legală sau date nereale;
vizarea pentru controlul financiar preventiv a documentelor care conţin operaţii prin care se incalcă
reglementările în vigoare; refuzul nejustificat al vizei de controlul financiar preventiv pentru
operaţiilor legale; înregistrarea în contabilitate a documentelor privind operaţiile care sunt supuse
controlului financiar preventiv, fără ca acestea să poarte viza de control a persoanelor în drept şi
aprobarea organelor competente; nesesizarea de refuz de viză de control financiar preventiv.
Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor se fac de către organele de control
financiar de stat şi organele de control financiar de gestiune ale unităţilor la care se organizează şi
exercită controlul financiar propriu. Pentru contravenţiile constând în întocmirea si prezentarea la
controlul financiar preventiv a unor documente în care sunt consemnate operaţii fără bază legală
sau date nereale, precum şi la înregistrarea în contabilitate a documentelor primare, privind
operaţiile care sunt supuse controlului financiar preventiv, fără ca acestea să poarte viza de control
27
a persoanelor în drept şi aprobarea organelor competente, sancţiunea se poate aplica şi de
conducătorul compartimentului cu atribuţii financiar contabile.
În conformitate cu normele unitare de structură în organizarea structurală a unităţii
patrimoniale control financiar preventiv se regăseşte la nivelul compartimentului financiar-contabil
sau la unele din compartimentele structurale ale acestuia:contabilitate sau financiar cu extindere la
nivelul compartimentelor specializate care întocmesc sau care participă la întocmirea documentelor
pentru operaţiile ce se supun controlului financiar preventiv după cum se poate observa în figura
nr.3:

Figura 317. Locul controlului financiar preventiv în structura de conducere funcţională şi

organizatorică a unităţii patrimoniale

17
Sursa:www.mfin.ro - Procedura operaţională "Organizarea şi exercitarea controlului financiar preventiv delegat"
P.O. - 25.01, Ediţia II, 13.X.2010, Revizia 1.
28
 Aşa după cum s-a arătat, actele de gestiune a creditelor intră în competenţa ordonatorului,
care işi indeplineşte această sarcină prin compartimentele de specialitate iniţiatoare. Întrucât actele
de gestiune sunt constrânse de reguli precise, stabilite prin dispoziţii imperative ale unor acte cu
caracter normativ, este firesc ca responsabilitatea pentru respectarea acestor reguli să revină celor
29
care fac actele de gestiune. Controlul preventiv intern este organizat cu scopul obţinerii de către
ordonator a garanţiei că agenţii prin care işi realizează sarcinile respectă regulile de care el insuşi
este ţinut. Faptul că organizarea controlului preventiv este o obligaţie legală a ordonatorului, şi nu
un act de voinţă al acestuia, derivă din caracterul public al fondurilor sau patrimoniului. Prin
urmare, responsabilitatea pentru legalitatea, regularitatea şi realitatea actului de gestiune
consemnate în documente justificative nu poate fi transferată asupra controlului, deoarece ar
însemna o substituire de responsabilităţi şi ar conduce la degradarea calităţii actului de gestiune
publică. Bineînţeles, şi controlorul are responsabilitatea sa, însă răspunderea nu poate fi stabilită
decât în raport cu sarcinile ce-i revin în exercitarea controlului.
Controlul financiar preventiv propriu se exercită prin viză.
Se supun controlului financiar preventiv propriu proiectele de operaţiuni însoţite de
documentele justificative, în vederea stabilirii cerinţelor de legalitate şi încadrarea în limitele
angajamentelor bugetare aprobate, necesare acordării sau nu a vizei.
Exercitarea controlului financiar propriu se realizează în “cadrul programului de
management general al unităţilor economice patrimoniale, în scopul eliminării sau limitării pe cât
posibil a introducerii în activitatea economică a unor date şi informaţii eronate cu efect
perturbator”18.
Principalele activităţi asupra cărora se exercită controlul financiar preventiv în vederea
acordării vizei pot fi: aprovizionarea cu mărfuri, ambalaje, materii prime şi materiale, piese de
schimb, obiecte de inventar; efectuarea de lucrări şi prestări de servicii pe bază de contracte sau
note de comandă încheiate cu parteneri interni şi externi; plăţile şi încasările în lei şi/sau valută
efectuate prin casieria unităţii sau prin bancă; trecerea pe cheltuieli, fonduri sau rezultate a unor
sume care duc la diminuarea profitului sau capitalului social; gajarea, închiderea şi concesionarea
bunurilor unităţilor sau ale subunităţilor acestora; predarea gestiunilor în locaţie gestionară;
evaluarea mijloacelor fixe propuse spre vânzare; vânzarea prin licitaţie a activelor; solicitările de
credite pentru finanţarea activităţii curente sau pentru investiţii; vânzarea prin virament.

Viza de control financiar preventiv propriu

Controlul financiar preventiv se exercită, prin viză 19, de către persoane din cadrul
compartimentelor de specialitate desemnate în acest sens de către conducătorul entităţii publice.

18
Popeangă, P., Popeangă, G., Control financiar şi fiscal, Ed. C.E.C.C.A.R., Bucureşti, 2004;,pag. 285.
19
Ordonanţa nr. 119 din 31 august a Guvernului României, privind controlul intern şi controlul financiar preventiv,
publicată în Monitorul Oficial nr. 430 din 31 august 1999, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
30
 Se supun aprobării ordonatorului de credite numai proiectele de operaţiuni care respectă
întru totul cerinţele de legalitate, regularitate şi încadrarea în limitele şi destinaţia creditelor
bugetare şi de angajament.
În vederea acordării vizei, personalul cu sarcini de control financiar preventiv analizează
atât documentele anexate proiectelor de operaţiuni, cât şi alte documente şi informaţii pe care le
apreciază ca necesare şi consultă la nevoie personalul tehnic care a participat la întocmirea
documentelor la care se referă operaţiunile economice ce fac obiectul analizei.
Viza de control financiar preventiv propriu se exercită prin semnătura persoanei desemnate
şi prin aplicarea de către aceasta a sigiliului personal, care va cuprinde următoarele informaţii:
denumirea entităţii publice, menţiunea “vizat pentru control financiar preventiv”, numărul
sigiliului( cel de identificare a titularului acestuia), elementele de identificare a datei acordării vizei
(an, lună, zi).
Documentele prezentate la viza de control financiar preventiv se înscriu în Registrul privind
operaţiunile prezentate la viza de control financiar preventiv.
Termenul pentru pronunţare(acordarea/refuzul vizei) se stabileşte prin decizie internă, de
conducătorul entităţii publice în funcţie de natura şi complexitatea operaţiunilor înscrise în Cadrul
general şi/sau specific al operaţiunilor supuse controlului preventiv.
Procedura de control
Documentele care privesc operaţiuni asupra cărora este obligatorie exercitarea controlului
financiar preventiv se transmit persoanelor desemnate cu exercitarea acestuia de către
compartimentele de specialitate care iniţiază operaţiunea.
Documentele privind operaţiunile prin care se afectează fondurile publice şi/sau
patrimoniul public vor fi însoţite de avizele compartimentelor de specialitate, de note de
fundamentare, de acte şi/sau documente justificative şi, după caz, de o "Propunere de angajare a
unei cheltuieli" şi/sau de un "Angajament individual/global".
Persoanele desemnate 20 pentru exercitarea controlului financiar preventiv parcurg lista de
control( check-list21) specifică operaţiunii, primită la viză. Parcurgerea listei primite la viză este
obligatorie, dar nu şi limitativă şi pot extinde controlul ori de câte ori este necesar.
Aceste persoane procedează la controlul formal al documentelor. Dacă prin parcurgerea
listei de control cel puţin unul dintre elementele controlului nu este îndeplinit, operaţiunea nu poate
fi autorizată.

20
Aceste persoane trebuie să îşi desfăşoare activitatea respectând Codul specific de norme profesionale regăsit în
Anexa nr.8 la Ordinul ministrului Finanţelor Publice nr.5223 din 16 aprilie 2003, M. Of. Nr.320/13.05.2003
21
Ordinul nr. 912 din 15 iunie 2004 pentru modificarea şi completarea Normelor metodologice generale referitoare la
exercitarea controlului financiar preventiv, aprobate prin Ordinul ministrului finanţelor publice nr. 522/2003, cu
modificările ulterioare, publicat în Monitorul Oficial nr. 627 din 9 iulie 2004.

31
 Sunt elemente ale controlului formal: completarea documentelor în concordanţă cu
conţinutul acestora, existenţa semnăturilor persoanelor autorizate din cadrul compartimentelor de
specialitate, existenţa actelor justificative specifice operaţiunii prezentate la viză. Pentru
simplificarea şi accelerarea circuitului administrativ, în astfel de situaţii nu se face consemnarea
refuzului de viză, procedându-se la restituirea documentelor către compartimentul care a iniţiat
operaţiunea, indicându-se în scris motivele restituirii.
După efectuarea controlului formal, persoanele desemnate să exercite controlul financiar
preventiv înregistrează documentele în Registrul privind operaţiunile prezentate la viza de control
financiar preventiv şi efectuează verificarea operaţiunii din punct de vedere al legalităţii,
regularităţii şi, după caz, al încadrării în limitele şi destinaţia creditelor bugetare şi/sau de
angajament. Dacă necesităţile o impun, în vederea exercitării unui control preventiv cât mai
complet, se pot solicita şi alte acte justificative, precum şi avizul compartimentului de specialitate
juridică. Întârzierea sau refuzul furnizării actelor justificative ori avizelor solicitate va fi comunicat
conducătorului entităţii publice, pentru a dispune măsurile legale.
Dacă în urma verificării de fond operaţiunea îndeplineşte condiţiile de legalitate,
regularitate şi, după caz, de încadrare în limitele şi destinaţia creditelor bugetare şi/sau de
angajament, se acordă viza prin aplicarea sigiliului şi a semnăturii pe exemplarul documentului care
se arhivează la entitatea publică. Prin acordarea vizei se certifică implicit şi îndeplinirea
condiţiilor menţionate în listele de control.
Documentele vizate şi actele justificative ce le-au însoţit sunt restituite, sub semnătură,
compartimentului de specialitate emitent, în vederea continuării circuitului acestora, consemnându-
se acest fapt în Registrul privind operaţiunile prezentate la viza de control financiar preventiv.
Acordarea vizei de control financiar preventiv nu exonerează de răspundere persoanele
care au întocmit, semnat şi aprobat documentele dacă ulterior se constată că toate sau numai
anumite operaţiuni efectuate în baza acestora nu sunt legale, necesare, oportune şi eficiente.
Persoanele desemnate pentru exercitarea controlului financiar preventiv nu trebuie să fie
implicate, prin sarcinile de serviciu, în efectuarea operaţiunii supuse controlului financiar preventiv.

Refuzul de viză
Dacă în urma verificării se constată că cel puţin un element de fond cuprins în lista de
control nu este îndeplinit şi în esenţă, operaţiunile nu întrunesc condiţiile de legalitate, regularitate
şi, după caz, de încadrare în limitele şi destinaţia creditelor bugetare şi/sau de angajament,
persoanele desemnate cu exercitarea controlului financiar preventiv vor refuza motivat, în scris,
acordarea vizei de control financiar preventiv, consemnând acest fapt în Registrul privind
operaţiunile prezentate la viza de control financiar preventiv.
32
 Refuzul de viză 22, însoţit de documentele justificative semnificative, va fi adus la
cunoştinţa conducătorului entităţii publice, iar celelalte documente se vor restitui, sub semnătură,
compartimentelor de specialitate care au iniţiat operaţiunea.
Operaţiunile refuzate la viză se pot efectua pe propria răspundere a conducătorului entităţii
publice numai dacă prin acestea nu se depăşeşte creditul bugetar şi/sau de angajament.
Efectuarea pe propria răspundere a operaţiunii refuzate la viza de control financiar
preventiv se face printr-un act de decizie internă emis de conducătorul entităţii publice.
O copie de pe actul de decizie internă va fi transmisă persoanei care a refuzat viza,
compartimentului de audit public intern al entităţii publice, precum şi, după caz, controlorului
delegat.
Persoanele desemnate cu exercitarea controlului financiar preventiv vor informa Curtea de
Conturi, Ministerul Finanţelor Publice şi, după caz, organul ierarhic superior al entităţii publice
asupra operaţiunilor refuzate la viză şi efectuate pe propria răspundere.
Informarea organului ierarhic superior se va face de îndată ce efectuarea operaţiunii a fost
dispusă, prin transmiterea unei copii de pe actul de decizie internă şi de pe motivaţia refuzului de
viză. Conducătorul organului ierarhic superior are obligaţia de a lua măsurile legale pentru
restabilirea situaţiei de drept.
Dacă prin operaţiunea refuzată la viză, dar efectuată pe propria răspundere de către
conducătorul entităţii publice, se prejudiciază patrimonial entitatea şi dacă conducătorul organului
ierarhic superior (după caz) nu a dispus măsurile legale, atunci vor fi sesizate inspecţia centrală
şi/sau inspecţiile teritoriale ale Ministerului Finanţelor Publice.
Informarea Curţii de Conturi se va face cu ocazia efectuării controalelor de descărcare de
gestiune sau a altor controale ce intră în competenţa sa.
În concluzie, se poate spune că procedura de organizare şi exercitare a controlului financiar
preventiv propriu poate fi reprezentată de următoarea schemă:
Figura 4. – Schema privind organizarea şi exercitarea controlului financiar preventiv propriu la
entităţile publice

22
Ordinul .Ministrului Finantelor Publice 522 din 2003 , privind aprobarea Normelor metodologice generalere
referitoare la exercitarea controlului financiar preventiv, publicat în Monitorul Oficial nr.320 din 13 mai 2003 cu
modificările ulterioare.

33
 Sursa: C.Afanase – Audit Intern note de curs, Galaţi 2008

3.2 Organizarea şi exercitarea controlului financiar de gestiune

Pentru a exercita un control operativ şi eficient, este necesar ca organele de control să

efectueze, mai întâi, un studiu general asupra modului în care este organizată şi se desfăşoară

34
activitatea ce urmează a fi controlată. Studiul general prealabil oferă organelor de control
posibilitatea de a cunoaşte o serie de aspecte ale activităţii controlate şi de a descoperi, chiar din
această fază, deficienţe, abateri şi lipsuri în activitatea economico-financiară şi gestionarea valorilor
materiale şi, prin aceasta, localizarea acţiunii de control.
Deci, o bună informare iniţială a organelor de control asupra activităţii ce urmează a se
controla este necesară în vederea stabilirii obiectivelor cărora să li se acorde o atenţie deosebită, a
organizării în continuare a muncii de control.
Studiul general prealabil, ca procedeu de control financiar, are ca principale obiective:
- orientările, instrucţiunile, competenţele şi răspunderile în structura internă a unităţii la
care se exercită controlul. Cunoaşterea orientărilor, competenţelor şi răspunderilor
concrete existente în unitate are menirea de a crea posibilitatea stabilirii, cu uşurinţă a
vinovaţilor de eventualele deficienţe ale activităţii controlate;
- modul de organizare a evidenţei tehnico-operative şi contabile, ca sursă de informaţii
pentru control;
- situaţia de fapt existentă în unitate cu privire la activitatea ce urmează a fi controlată.
Astfel, organizarea şi exercitarea procesului de control presupune desfăşoararea pe
următoarelor etape:
a. Informarea, documentarea, pregătirea şi organizarea muncii de control;
Informarea propriu-zisă, obţinerea datelor despre obiectivele controlului, detalierea lor,
stabilirea deficienţelor vizate, studiul dispoziţiilor legale şi a altor documente necesare, stabilirii
unei imagini a obiectivelor de control şi natura eventualelor abateri.
b. Controlul propriu-zis;
În această etapă se aplică procedurile şi tehnicile adecvate, de exercitare a controlului.
Dacă acţiunea de control se desfăşoară de o echipă formată din doi sau mai mulţi controlori, se
impune ca în prealabil, şeful echipei să delimiteze obiectivele controlului pe fiecare membru al
echipei şi perioada de timp.
c. Gruparea, sistematizarea şi definitivarea constatărilor în vederea întocmirii procesului-
verbal;
d. Definitivarea, constatărilor în urma discutării cu cei răspunzători pentru abateri,
reexaminarea obiecţiunilor;
e. Redactarea actelor de control, fundamentarea constatărilor, concluziilor şi
propunerilor.
În legătură cu organizarea şi exercitarea controlului financiar de gestiune, conducerile şi
salariaţii unităţilor au obligaţia:

35
 să pună la dispoziţie registrele, corespondenţa, actele, piesele justificative şi alte documente
necesare controlului;
 să prezinte pentru control valorile de orice fel, pe care le gestionează sau pe care le au în păstrare,
care intră sub incidenţa controlului;
 să elibereze în condiţii legale, documentele solicitate în original sau copii certificate;
 să dea informaţii şi explicaţii verbale şi în scris, în legătura cu problemele care formează
obiectivul controlului;
 să semneze cu sau fără obiecţii, actele de control şi să comunice la termenele fixate modul de
aplicare a măsurilor stabilite în urma controlului;
 să asigure sprijinul şi condiţiile necesare bunei desfăşurări a controlului şi să-şi dea concursul
pentru clarificarea constatărilor.
Constatările organelor financiar de gestiune se consemnează în acte de control bilaterale,
pe baza propriilor verificări şi investigaţii, cu indicarea prevederilor legale încălcate, stabilirea
consecinţelor economice, financiare, patrimoniale, a persoanelor vinovate, menţionându-se şi
măsurile luate în timpul controlului şi cele stabilite a se lua în continuare.
Şeful compartimentului de control financiar de gestiune, pe baza actelor de control
întocmite, prezintă conducerii unităţii, concluziile controlului, împreună cu măsurile ce se propun a
fi luate în vederea înlăturării abaterilor şi tragerii la răspundere a celor vinovaţi.
Conducătorii societăţii economice, au obligaţia ca în cadrul competenţelor şi al termenelor
legale, să ia măsuri pentru aplicarea propunerilor, sancţionarea persoanelor vinovate, recuperarea
daunelor patrimoniale, precum şi pentru înaintarea către organele competente a actelor care se
referă la fapte prevăzute de legea penală.
În ansamblul legal privind conducerea societăţilor comerciale, cu accent asupra aplicării
măsurilor propuse de controlul financiar de gestiune sunt de relevat, pe de o parte, că dacă
conducătorul nu aplică sancţiunile ce se cuvin faţă de faptele săvârşite, şeful controlului are
obligaţia să sesizeze organele competente ale unităţilor şi cele ale statului, iar pe de altă parte,
faptul că persoana care conduce activitatea de control financiar de gestiune participă la dezbaterile
organelor de conducere atât pentru a-şi prezenta activitatea şi rezultatele acesteia, cât şi pentru a
contribui la măsurile concrete de îmbunătăţire a activităţii financiar contabile, economice şi de
control.
O importanţă deosebită în cadrul controlului se acordă controlului documentelor. Controlul
documentelor se face sub aspectul formei şi conţinutului.
Din punct de vedere al formei, controlul documentelor are ca obiective: autenticitatea;
exactitatea întocmirii şi valabilitatea documentelor; efectuarea corectă a calculelor.
Autenticitatea documentelor presupune întocmirea lor cu respectarea condiţiilor legale.
36
 Controlul exactităţii şi valabilităţii documentelor se realizează în raport de momentul şi
condiţiile operaţiilor economice şi financiare pe care le consemnează.
De regulă, documentele care reflectă operaţiile patrimoniale, generatoare de drepturi şi
obligaţii, se întocmesc la termenele stabilite şi cu respectarea condiţiilor legale, a căror resocotire
lezează autenticitatea şi pune sub semnul îndoielii exactitatea şi valabilitatea lor.
Controlul efectuării corecte a calculelor respectiv controlul aritmetic al documentelor care
conţin calcule, are menirea să obţină siguranţa aplicării juste a tarifelor şi preţurilor şi a stabilirii
totalurilor în documente şi să se înlăture de calcul care pot denatura conţinutul operaţiunilor
economice şi financiare. Sunt cazuri în care calculele sunt greşite intenţionat şi ascund fraude,
delapidări, sustrageri, nereguli.
Din punct de vedere al conţinutului, controlul documentelor are ca obiective următoarele:
 Legalitatea - justiţia;
 Realitatea - exactitatea şi eficienţa;
 Necesitatea - economicitatea şi oportunitatea operaţiilor economice şi financiare.
 Legalitatea
Este principul conform căruia este necesar să se respecte prevederile tuturor actelor
normative.
Baza juridică a acestui control o constituie legile, ordinele, instrucţiunile alte materiale care
servesc drept criteriu pentru stabilirea legalităţii justiţiei, operaţiunilor efectuate şi a acţiunilor
personalului şi pentru descoperirea eventualelor abateri în activitate.
De exemplu: controlul legalităţii operaţiunilor consemnate în documente se urmăreşte dacă
plăţile se fac conform normelor financiare, eliberările din magazie se fac conform repartiţiilor. Cu
ocazia examinării conţinutului operaţiilor efectuate în document pentru a se observa în ce măsură s-
au efectuat în limitele unei stricte legalităţi, se precizează şi dispoziţiile legale încălcate.
 Controlul realităţii-exactităţii
Este operaţiunea economică contabilo-financiară stabileşte dacă de fapt acestea s-au produs
în limitele, condiţiile şi la locul indicat în documente. Exactitatea operaţiunilor economico-
financiare se constată prin controlul faptic oglindit în documente.
În cazul când există incertitudine asupra realităţii operaţiilor se recurge la controlul faptic
solicitându-se celor care au semnat documentele să confirme realitatea operaţiilor şi autenticitatea
semnăturilor de pe documente.
În unele situaţii este indicat să solicite declaraţii scrise şi de la persoanele care au fost
martore la operaţia respectivă sau care au avut cunoştinţă despre întocmirea documentului
controlat.

37
 Când documentele în cauză fac dovada unor intrări se controlează faptic, dacă este posibilă
şi existenţa mijloacelor materiale respective.
Realitatea, exactitatea operaţiunilor reflectată cu documente, se stabileşte prin controlul
reciproc şi încrucişat al documentelor.

 Controlul eficienţei operaţiilor economice şi financiare

Are în vedere elemente noi complexe şi anume necesitatea-economicitatea şi oportunitatea
acestora. Controlul necesităţii are în vedere gradul de utilitate a operaţiilor consumurilor sau
cheltuielilor consemnate în documente, astfel să se înlăture risipa, cheltuielile inutile, operaţiile,
forţa eficienta.
Controlul economicităţii urmăreşte dacă: s-au folosit mijloacele de transport cele mai
convenabile; prin producerea operaţiilor se obţine un avantaj economico-financiar.
Un obiectiv esenţial al controlului documentelor, îl constituie gestionarea, folosirea şi evidenţa
formularelor cu regim special.
Formularele (imprimatele sau documentele) tipizate cu regim special au menirea să evidenţieze
circulaţia şi utilizarea valorilor materiale si băneşti. Prin folosirea frauduloasă sau neconformă cu
actele normative, formularele pot servi la scoaterea din circuitul economic a unor valori materiale
sau băneşti în scopul însuşirilor în interes personal sau al justificării neglijente, risipei, slabei
gospodăriri.
Din această cauză o serie de formulare sunt supuse unui regim special de gestionare, folosire şi
evidenţă. Formularele cu regim special constituie deci un mijloc important de prevenire a păgubirii
patrimoniului. Nomenclatorul formularelor cu regim special de gestionare, folosire şi evidenţă
cuprinde: cecul de numerar, cecul de decontări din carnet cu limită de sumă, chitanţa, factura,
dispoziţia de livrare, avizul de însoţire a mărfii, efectul de comerţ (cecul, cambia).
Controlul asupra gestionării, folosirii şi evidenţei formularelor cu regim special are ca obiectiv
preîntâmpinarea şi descoperirea oricăror sustrageri de documente cu regim special pe tot
parcursul gestionării lor astfel încât acestea să nu poată fi folosite în scopuri frauduloase.

CONTROLUL FAPTIC ( LA FAŢA LOCULUI )

Controlul faptic este procedeul de stabilire a realităţii, existenţei şi mişcării mijloacelor
materiale şi băneşti şi a desfăşurării activităţilor economico-financiare. Controlul faptic se execută
la locul de existenţă a mijloacelor materiale şi băneşti şi are ca obiectiv determinarea exactă a
cantităţilor exacte şi a valorilor existente, a stării în care se găseşte, a stadiului şi modului de
prelucrare, a respectării legalităţii în utilizarea lor.

38
 Principalele modalităţi sau tehnici de control faptic sunt: inventarierea; expertiza tehnică şi
analiza de laborator; observarea directă; inspecţia fizică.
Dacă controlul faptic, la faţa locului, ca metodă se efectuează prin tehnica controlului inopinat,
surprinderea fenomenelor, constatarea faptelor, a esenţei modului de acţionare a personalului
unităţii este cu atât mai veridică şi concretă, mai reală de necontestat.
Ca un coordonator al acestei metode, raţiunea ei constă în aplicarea tehnicii de reflectare, de
înscriere în documente, indiferent de forma lor, a faptelor constatate, a existenţei unor bunuri
materiale, a prezenţei sau absenţei de la serviciu a unor persoane, a unor rezultate concrete ale
producţiei neevidenţiate în totalitate în documente şi a altor constatări, care prezentate în mod real,
în nota de constatare, acte de verificare sau control separate, semnate atât de organele de control
financiar cât şi de responsabilii locurilor sau compartimentelor de muncă dau finalitate şi
convingere asupra controlului efectuat, a compartimentului şi profilului profesional atât a
controlului, cât mai ales al celor care sunt controlaţi.
Inventarierea ca modalitate principală de control faptic are ca obiectiv constatarea, la un
moment dat, a existenţei cantitative şi calitative, a elementelor de activ şi pasiv, ale unor unităţi
gestionare, precum şi a modului de executare a sarcinilor de către gestionar. Pe lângă constatarea
stocurilor şi soldurilor faptice, inventarierea include şi compararea acestora cu cele scriptice şi
stabilirea eventualelor diferenţe.
Organizarea şi efectuarea inventarierii, se efectuează potrivit Legii Contabilităţii nr.
82/1991, modificată şi completată precum şi a Normelor privind organizarea şi efectuarea
patrimoniului nr. 2388/1995.23
Principalele măsuri organizatorice care trebuie luate de organele de control financiar de
gestiune sunt următoarele:24
a) Înainte de începerea operaţiunii de inventariere se i-au de la gestionarul răspunzător de
gestiunea valorilor materiile, o declaraţie scrisă (anexa) din care să rezulte dacă: gestionează valori
materiale şi în alte locuri de depozitare; în afara valorilor materiale ale unităţilor patrimoniale
respective, are în gestiune şi altele aparţinând terţilor primite cu sau fără documente; are plusuri
sau minusuri în gestiune despre a căror cantitate sau valoare, are cunoaştere; are valori materiale
nerecepţionate, sau care trebuie expediate (livrate) pentru care nu sau întocmit documentele
adecvate; a primit sau a eliberat valori materiale, fără documente legale; deţine numerar sau alte
hârtii de valoare, rezultate din vânzarea bunurilor aflate în gestiunea sa; are documente de eliberare
care nu au fost eliberate operaţii în evidenţa gestiunii, sau care nu au fost predate în contabilitate.

23
Bostan, I., Controlul financiar, Editura Polirom, Iaşi, 2000, pag. 85.
24
Florea I., Florea R., Controlul economico-financiar şi gestionar, Editura Ceccar, 2007, pag. 94.
39
 De asemenea gestionarul, va menţiona în declaraţia scrisă, felul, numărul şi data ultimului
document de intrare şi ieşire a bunurilor în/din gestiune.
b) Să identifice toate locurile în care există valori materiale ce urmează a fi inventariate.
c) Să asigure închiderea şi sigilarea în prezenţa gestionarului ori de câte ori se întrerupe
operaţiunea de inventariere şi se părăseşte gestiunea.
d) Să bareze şi să semneze la ultima operaţiune, fişele de magazie, menţionând data la care
s-au inventariat valorile materiale, şi să vizeze documentele care privesc intrări sau ieşiri de valori
materiale, existente în gestiune, dar neînregistrate să dispună înregistrarea acestora în fişele de
magazie şi predarea lor în contabilitate, astfel încât situaţia scriptică a gestiunii să prezinte realitate.
e) Să verifice numerarul de casă şi să stabilească suma încasărilor din ziua curentă, solicitând
întocmirea monetarului (la gestiunile cu vânzare cu amânuntul) şi cu dispunerea numerarului la
casieria unităţii.
f) Să controleze dacă toate instrumentele şi aparatele de măsură sau de cântărire au fost
verificate şi dacă sunt în stare bună de funcţionare.
Stabilirea stocurilor faptice se face prin numărare, cântărire sau cubare după caz.
Toate bunurile ce se inventariază se înscriu în listele de inventar (anexa) care trebuie să se
întocmească pe locuri de depozitare, pe gestiuni şi pe categorii de bunuri. Lista de inventariere
serveşte ca document pentru stabilirea lipsurilor şi plusurilor de valori materiale constatate cu
ocazia inventarierii.
Rezultatele inventarierii se stabilesc prin compararea datelor constatate faptic şi înscrise în
listele de inventariere cu cele de evidentă tehnico-operative.
Înainte de stabilirea rezultatelor inventarierii se procedează la o verificare minuţioasă a
exactităţii tuturor stocurilor din fişele de magazie şi a soldurilor din contabilitate pentru bunurile
inventariate. Erorile descoperite cu aceasta ocazie, trebuie corectate operativ după care se
procedează la stabilirea rezultatelor inventarierii prin confruntarea cantităţilor consemnate în listele
de inventariere prin evidenţa tehnico-operativă pentru fiecare poziţie în parte.

CAPITOLUL IV
CAZURI PRACTICE DE ORGANIZARE ŞI EXERCITARE A CONTROLULUI
FINANCIAR PROPRIU LA SPITALUL JUDEŢEAN DE URGENŢĂ SLOBOZIA

40
 4.1. Scută prezentare a institiţiei publice25

Spitalul Judeţean de Urgenţă Slobozia, unitate cu personalitate juridică, îşi desfăşoară

activitatea în conformitate cu prevederile Legii spitalelor nr.95 / 2006.
Până la data de 31.dec.2010, unitatea a spitalizat un număr de 24,666 pacienţi, totalizând un
numar de 125,277 zile de spitalizare, rata de ocupare fiind de 67,3%.
Spitalul Judeţean de Urgenţă Slobozia, instituţie publică, funcţionează pe principiul
autonomiei financiare. Veniturile proprii ale spitalului provin din sumele încasate pentru serviciile
medicale furnizate pe bază de contracte încheiate cu C.A.S.J. Ialomiţa precum şi din alte surse
conform legii.
Spitalul Judeţean de Urgenţă Slobozia monitorizează lunar execuţia bugetară, urmărind
realizarea veniturilor şi efectuarea cheltuielilor în limita bugetului aprobat.
Spitalul Judeţean de Urgenţă Slobozia primeşte sume de la bugetul de stat sau de la bugetele
locale, sume care vor fi utilizate numai pentru destinaţiile pentru care au fost alocate, după cum
urmează :
a. de la bugetul de stat prin bugetul Ministerului Sănătăţii;
b. de la bugetul Consiliului Judeţean;
De la bugetul de stat se asigură : desfăşurarea activităţilor cuprinse în programele şi
subprogramele naţionale de sănătate; dotarea cu echipamente medicale de înaltă performanţă, în
condiţiile legii; expertizarea, transformarea şi consolidarea construcţiilor grav afectate de seisme şi
de alte cauze de forţă majoră; modernizarea, transformarea şi extinderea construcţiilor existente,
precum şi efectuarea de reparaţii capitale;
Bugetele locale pot participa la finanţarea unor cheltuieli de întreţinere, gospodărire pentru
finalizarea construcţiilor şi realizarea de lucrări de reparaţii curente şi capitale, precum şi pentru
dotarea cu aparatură medicală.
Spitalul Judeţean de Urgenţă Slobozia poate realiza venituri proprii suplimentare din:
donaţii şi sponsorizări; legate; asocieri investiţionale în domenii medicale. închirierea temporară,
fără pierderea totală a folosinţei, a unor spaţii medicale, dotări cu echipament sau aparatură
medicală către alţi furnizori de servicii medicale; contracte privind furnizarea de servicii medicale
încheiate cu casele de asigurări private sau agenţi economici; servicii medicale, hoteliere sau de
altă natură, furnizate la cererea pacienţilor ori a angajatorilor; servicii de asistenţă medicală la
domiciliu furnizate la cererea pacienţilor; contracte de cercetare; alte surse;

25
Conform Regulamentului de organizare şi funcţionare al instituţiei, elaborat şi aplicat de către conducerea acesteia
pentru anii 2010-2011. ROF este elaborate conform cu OMS nr. 738/02.06.2010 cu modificările şi completările
ulterioare.
41
 Contractul de furnizare de servicii medicale al Spitalului Judeţean de Urgenţă Slobozia cu
C.A.S.J. reprezintă sursa principală a veniturilor în cadrul bugetului de venituri şi cheltuieli şi se
negociază cu conducerea C.A.S.J de către Manegerul unităţii în funcţie de indicatorii stabiliţi în
contractul-cadru de furnizare de servicii medicale. Proiectul bugetului de venituri şi cheltuieli al
spitalului se elaborează de către conducerea spitalului pe baza normelor metodologice aprobate prin
Ordinul Ministerului Sănătăţii şi se aprobă de ASP cu avizul C.A.S.J. şi Consiliul Judeţean
Ialomiţa.
Bugetul de venituri şi cheltuieli al Spitalului Judeţean de Urgenţă se aprobă, în condiţiile
legii, în termen de cel mult 10 zile de la data contractării serviciilor medicale cu C.A.S.J.
Execuţia bugetului de venituri şi cheltuieli se raportează lunar şi trimestrial la A.S.P. şi la
C.J.Ialomita.
Decontarea contravalorii serviciilor medicale se face conform contractului de furnizare de
servicii medicale, pe bază de documente justificative, în funcţie de realizarea acestora, cu
respectarea prevederilor contractului cadru privind condiţiile acordării asistenţei medicale în cadrul
sistemului asigurărilor sociale de sănătate.
Salarizarea personalului de conducere din Spitalul Judeţean de Urgenţă Slobozia, precum
şi a celorlalte categorii de personal se stabileşte conform legii.
Controlul financiar popriu este exercitat în cadrul acestei instituţii de către un număr de doi
salariaţi din cadrul subcompartimentului de control financiar, subcompartiment ataşat serviciului
Financiar-Contabil.26

4.2. Studiu de caz privind controlul financiar preventiv la Spitalul Judeţean Slobozia

Forma specializată a controlului financiar, controlul preventiv are rolul de a contribui la

folosirea cu maximum de eficienţă a tuturor resurselor materiale şi băneşti, la întărirea ordinii în
mânuirea şi gospodărirea fondurilor, creşterea răspunderii tuturor factorilor de decizie din cadrul
entităţilor publice.
Controlul financiar preventiv este:
-control specializat care implică verificarea şi analiza activităţii economice şi financiare sub
aspectul legalităţii, oportunităţii şi economicităţii operaţiilor, folosirii raţionale a mijloacelor
materiale şi băneşti şi al aparării integrităţii proprietăţii.

26
Conform organigramei ataşată în anexa nr.1 la prezenta lucrare.
42
 -instrumentul specific al acţiunii de preîntâmpinare a deficienţelor, a operaţiilor nelegale,
nereale şi neeconomice, a neregulilor , a imobilizării fondurilor şi a păgubirii patrimoniului
administrat.
-control documentar, operaţiile supuse verificării se verifică pe baza documentelor primare.
-control anticipat ceea ce-l distinge de celelate forme de control: operativ-curent, controlul
ulterior. Fiind un control prealabil, el este preventiv prin excelenţă, în totalitatea sa.
Controlul financiar preventiv la instituţiile publice se organizează si se exercită în mod unitar
potrivit prevederilor legale. Controlul financiar preventiv se exericită asupra tuturor operaţiunilor
care afectează fondurile publice sau patrimoniul public.
Controlul financiar preventiv se exercită asupra documentelor în care sunt consemnate
operaţiunile patrimoniale, înainte ca acestea să devină acte juridice, prin aprobarea lor de către
titularul unei competenţe delegate în condiţiile legii. Nu intră în sfera controlului financiar
preventiv analiza şi certificarea situaţiilor financiare sau patrimoniale, precum si verificarea
operaţiunilor efectuate.
Conducătorii instituţiei publice au obligaţia sa stabilească proiectele de operaţiuni supuse
controlului financiar preventiv, documentele justificative şi circuitul acestora, cu respectarea
dispoziţiilor legale.
Asrfel, prin Dispoziţia nr.72 27 din data de 31.12.2010, managerul instituţiei mai sus
prezentată, domnul O.V. solicită salariaţilor avizaţi declanşarea procedurii controlului financiar
preventiv la Spitalul Judeţean de Urgenţă Slobozia, pentru perioada 01.01.2011-31.03.2011 .
La finele anului 2010, în urma întocmirii şi aprobării situaţiei „Darea de seamă contabilă la
31.12.2010„ este supus aprobării şi Bugetul de Venituri şi Cheltuieli aferent trimestrului I al anului
2011, un extras din acesta, referitor la evoluţia realizării bugetului de cheltuieli materiale, fiind
prezentat după cum urmeză:

Tabelul nr.2 Extras din BVC al Spitalului Judeţean de Urgenţă Slobozia pentru trim.I 2011
Spitalul Judeţean de Urgenţă Slobozia
Evoluţia realizării bugetului de cheltuieli materiale pe trim. I 2011
-lei-
Nr. Elem. Bugetar de chelt. Cod Aprobat Realizat
Crt. bugetar trim.I Ian.2011 Febr.2011 Martie 2011
2011
Total chel. materiale-bunuri
1. 20 1.508.000 500.000 510.000 498.000
şi servicii, din care:

2. Furnituri de birou 20.01.01 3.819 2.000 1.000 819

3. Mat. pentru curăţenie 20.01.02 12.838 4.838 4.000 4.000

4. Hrana pentru oameni 20.03 250.000 95.000 85.000 70.000

27
Formularul dispozitiei, se regăseşte completat la Anexa nr. 2 la prezenta lucrare.
43
 20.04.0
5. Medicamente şi mat. sanitare 842.900 280.300 281.000 281.600
1

6. Bunuri de natura ob. de inv. 20.05 10.858 8.000 2.000 858

7. Alte chelt. cu bunuri şi serv. 20.*** 387.585 109.862 137.000 140.723

Astfel, sumele alocate cheltuielilor cu bunurile şi serviciile sunt divizate conform

clasificaţiei bugetare în mai multe subgrupe, aferente unor coduri bugetare specifice tuturor
instituţiilor publice, conform graficului:

Se poate constata faptul că majoritatea cheltuielilor, ca pondere în bugetul de cheltuieli

pentru trimestrul I al anului 2011, o reprezintă cheltuielile cu medicamentele şi materialele sanitare
(56%), fiind urmate de cheltuielile cu hrana pacineţilor (16%).
Bugetul de venituri şi celtuieli aprobat pentru trimestrul I 2011, prevede printre altele, la
capitolul „Bunuri şi servicii”: pentru codul bugetar 20.04 „Medicamente şi materiale sanitare”
un plafon bugetar în sumă totală de 842.900 lei repartizat pe luni, astfel:
Ian. 280.300 lei
Febr. 281.000 lei
Martie 281.600 lei

44
 La data de 15.02.2011, din plafonul aferent Medicamentelor şi materialelor sanitare aprobat
pentru lunile ianuarie şi februarie 2011, a fost utilizată suma de 450.860 lei.
La această dată intervine necesitatea unei noi aprovizionări cu madicamente şi materiale
sanitare în valoare totală de 105.000 lei.
Urmare selecţiei de oferte prezentate de către trei furnizori, comisia constituită la nivelul
Spitalului Judeţean de Urgenţă Slobozia, a selectat oferta firmei SC XMED SRL pentru a
achiziţiona necesarul stabilit la valoarea totală de 104.850 lei.
Potrivit Dispoziţiei nr 72 / 31.12.2010 a managerului instituţiei , Controlul financiar
preventiv asupra operaţiunilor patrimoniale, exercitat în conformitate cu O.G. 119/1999 şi OMFP
522/2003 privind aprobarea normelor metodologice de exercitare a controlului financiar preventiv ,
persoana desemnată este domnul T.A. având funcţia de director financiar.28
La data de 18.febr.2011, compartimentul Administrativ-Aprovizionare, întocmeşte şi
supune aprobare „Propunerea de angajare a cheltuielii” 29 în sumă de 104.850 lei în baza facturii
proforme emisă de SC XMED SRL. Propunerea este avizată pentru controlul financiar preventiv
propriu de către persoana desemnată şi aprobată de ordonatorul de credite, respectiv managerul
spitalului.
În data de 21.febr.2011 , se realizează aprovizionarea efectivă cu materialele necesare în
baza facturii nr.12/21.02.2011 în valoare totală de 104.850 lei emisă de SC XMED SRL.

28
Exercitarea controlului financiar preventiv este realizată conform anexelor OMFP 522/2003 şi se regăsesc la Anexa
nr.3 la prezenta lucrare.
29
Formularul de Propunere Angajare a unei cheltuieli bugetare la o instituţie publică se regăseşte la Anexa nr.5 la
prezenta lucrare, formular conform OMFP 1792/2002 cu modificările şi completările ulterioare.
45
 Cu această ocazie compartimentul Administrativ-Aprovizionare întocmeşte „Angajamentul
30
Bugetar” care de asemenea este supus vizei controlului financiar preventiv şi aprobat de
ordonatorul de credite, adică managerul spitalului.
Scadenţa facturii este la data de 01.03.2011, dată la care este elaborată „Ordonanţarea de
plată”31 supusă aceloraşi reguli de control financiar preventiv şi de aprobare.
Urmare aprobării Ordonanţării de Plată se întomeşte ordinul de plată către furnizor şi se
efectuează plata acestuia.
Ca şi concluzie, se poate constata faptul că operaţiunea de aprovizionare cu medicamente şi
materiale sanitare a fost propusă prin referat de necesitate de către compartimentul Administrativ-
Aprovizionare, referat aprobat şi de managerul spitalului.
Supusă etapelor de control financiar preventiv propeiu, operaţiunea a fost aprobată întrucât
suma de 104.850 lei se încadra în plafonul bugetar aprobat pentru lunile ianuarie şi februarie 2011 ,
adică suma de 561.300 lei, din care se utilizase până la data de 15.02.2011 suma totală de 450.860
lei, diferenţa neutilizată repatizându-se ca şi posibilitate de cheltuială pentru lunile următoare.
Operaţiunea de exercitare şi aprobare a controlului financiar preventiv propriu este
menţionată şi în „Registrul proiectelor de operaţiuni”.32

Controlul Financiar Preventiv Propriu – Refuzul la viză:

Pentru codul bugetar 20.05 „Bunuri de natura obiectelor de inventar”, există prevazut
pentru trimestrul I 2011 un plafon total de 10.858 lei, repartizat pe luni astfel:
Ianuarie Februarie Martie
8.000 lei 2.000 lei 858 lei

30
Formularul de Angajament bugetar individual/global la o instituţie publică se regăseşte la Anexa nr.6 la prezenta
lucrare, formular conform OMFP 1792/2002 cu modificările şi completările ulterioare.
31
Formularul de Ordonanţare de plată la o instituţie publică se regăseşte la Anexa nr.7 la prezenta lucrare, formular
conform OMFP 1792/2002 cu modificările şi completările ulterioare.
32
Anexa nr.1, secţiunea B la OMFP 522/2003
46
 În data de 15.03.2011 , din plafonul aprobat pentru trimestrul I 2011, a fost utilizată suma
de 10.000 lei.
La această dată, compartimentul Aprovizionare întocmeşte un referat de necesitate pentru a
propune achiziţionarea unor obiecte de inventar în sumă totală de 2.000 lei, respectiv mobilier
pentru sala de mese.
Pentru această propunere este prezentată o factură proformă în valoare de 2.000 lei,
însoţită de „Propunerea de angajare a cheltuielii” 33 nr.2/15.03.2011 semnată de reprezentantul
compartimentului Aprovizionare şi de contabilul responsabil cu evidenţa materialelor şi obiectelor
de inventar.
Supusă vizei de control financiar preventiv propriu, propunerea de angajare a acestei
cheltuieli este respinsă de către persoana însărcinată a efectua acest control, dat fiind faptul că prin
efectuarea acestei operaţiuni ar fi fost depăşit plafonul bugetar aprobat, iar pe cale de consecinţă nu
existau resurse suficiente de finanţare.
În această situaţie, domnul T.A. , responsabil cu exercitarea controlului financiar propriu,
întocmeşte „Scrisoarea de refuz la viză CFPP”34, în conformitate cu prevederile legale.
Operaţiunea de refuz la viză a controlului financiar preventiv propriu este consemnată în
„Registrul proiectelor de operaţiuni”, alături de celelalte operaţiuni de exercitare şi aprobare a
controlului financiar preventiv propriu.
33
Formularul de Propunere Angajare a unei cheltuieli bugetare la o instituţie publică se regăseşte la Anexa nr.8 la
prezenta lucrare, formular conform OMFP 1792/2002 cu modificările şi completările ulterioare.
34
Formularul de Scrisoarea de refuz la viză CFPP la o instituţie publică se regăseşte la Anexa nr.9 la prezenta lucrare,
formular conform OMFP 522/2003 cu modificările şi completările ulterioare.

47
 De asemenea, aceste operaţiuni sunt consemnate şi în Raportul privind activitatea de
control financiar preventiv propriu pe trimestrul I 2011.35

REGISTRUL
Proiectelor de operaţiuni prevăzute să fie prezentate la viza de control financiar propriu

Nr. Denumire Nr. şi data Conţinut operaţ. Compart. emitent şi pers Val. înscrisă în
crt. document emiterii doc. înscrise în doc. autoriz care prez. doc. doc.
0. 1. 2. 3. 4. 5.
1 Prop. de 1/18.02.2011 Achiz. medicam. şi Admin.-Aprovizionare 104.850lei
angaj. a unei mat. sanit.
chelt.
2. Angaj. bug. 1/21.02.2011 Angaj. chelt. achiz. Admin.-Aprovizionare 104.850lei
Individual medicam. şi mat.
sanit.
3. Ord. de plată 1/01.03.2011 Plată chelt. Angajate Admin.-Aprovizionare 104.850lei
4. Prop. de 2/15.03.2011 Achiz. Mat. de natura Admin.-Aprovizionare 2.000lei
angaj. a unei ob. de inventar
chelt.

Data/ora Val. operaţ. Val. operaţ. Data/ Nume şi Semnătura Motiv. Obs.
prezentării doc. pt. care s-a pt. care s-a ora prenume pers. căreia i refuzului de
la viză şi semn. acordat viza respins s-au remis viză
predare viza doc.
6. 7. 8. 9. 10. 11. 12. 13.
18.02.2011 ; 104.500 lei 18.02 T.A.
I.V. 12:00
21.02.2011; 104.500 lei 21.02 T.A.
I.V. 12:00
01.03.2011; 104.500 lei 01.03 T.A.
I.V. 10:00
15.03.2011 ; 2.000 lei 15.03 T.A. I.V. Plaf.
I.V. 12:00 aprobat
insuficient

4.3 Studiu de caz privind controlul financiar de gestiune la SJU Slobozia

Pentru a exercita un control operativ şi eficient, este necesar ca organele de control să

efectueze, mai întâi, un studiu general asupra modului în care este organizată şi se desfăşoară
activitatea ce urmează a fi controlată. Studiul general prealabil oferă organelor de control
posibilitatea de a cunoaşte o serie de aspecte ale activităţii controlate şi de a descoperi, chiar din
această fază, deficienţe, abateri şi lipsuri în activitatea economico-financiară şi gestionarea valorilor
materiale şi, prin aceasta localizarea acţiunii de control.

35
Raport prezentat în anexa nr.10 la prezenta lucrare.
48
 Deci, o bună informare iniţială a organelor de control asupra activităţii ce urmează a se
controla este necesară în vederea stabilirii obiectivelor cărora să li se acorde o atenţie deosebită, a
organizării în continuare a muncii de control.
Astfel, în perioada 15 apr.2011-20 mai 2011, la Spitalul Judeţean de Urgenţă Slobozia, s-a
derulat controlul intern financiar şi gestionar. Acest control a fost efectuat de domnul S.I. , având
funcţia de revizor contabil, numit prin decizie de către managerul Spitalului.
Perioada supusă verificărilor a fost 01.01.2009-31.03.2011, iar urmare verificărilor au fost
constatate următoarele deficienţe:

A. Abaterile de la legalitate şi regularitate constatate , care nu au determinat producerea

de prejudicii:
1). Referitor la respectarea prevederilor legale în organizarea şi conducerea evidenţei contabile a
instituţiei publice: S-a constatat că în perioada 01.01.2009-30.09.2010 , contabilitatea a fost
condusă de doamna P.E. , contabil autorzat, pe baza unui contract de prestări servicii neînregistrat
la instituţie şi nesemnat de părţi.
Procedând în acest fel, au fost încălcate prevederile Art.10, alin.5 din Legea contabilităţii
nr.82/1991 republicată.
Estimarea valorii operaţiunilor ce au constituit abatere, cauzele şi împrejurările care au
condus la încălcarea legii, persoanele cu atribuţii în domeniul în care s-au produs abateri şi măsurile
luate de SJU Slobozia în timpul controlului sunt prezentate în Procesul Verbal de contatare încheiat
la data de 23.05.2011.36
2). Referitor la respectarea prevederilor legale, în organizarea şi exercitatrea controlului financiar
preventiv propriu, au fost constatate urmăoarele abateri pentru perioada 01.01.2009-30.06.2010:

 Au fost încălcate prevederile Art.9, alin.3 din OG119/1999 cu modificările ulterioare şi

prevederile Art. 55 din normele metodologice aprobate prin OMFP 522 / 2003.
 Nu a fost întocmit Registrul privind operaţiunile prezentate la viza de control financiar
preventiv propriu, conform anexei numărul 3 la OMFP 522 / 2003.

36
Procesul Verbal se regăseşte în Anexa nr.11 la prezenta lucrare.
49
  S-au încălcat prevederile Art. 9 , alin. 3 din OG 119/1999 şi prevederile punctului 5.8 din
normele metodologice aprobate prin OMFP 522 / 2003.

 S-a constatat existenţa a trei cazuri de refuz de viză la controlul financiar propriu preventiv.
Pentru aceste cazuri nu a fost întocmit în scris şi nu a fost adus la cunoştinţă managerului
refuzul motivat, conform anexei numărul 4 la normele metodologice ale OMFP 522 / 2003.

3). Referitor la inventarierea patrimoniului:

Urmare verificărilor s-a constatat că în anul 2009 nu au fost întocmite , sau nu mai există
documentele care să ateste efectuarea inventarierii anuale a patrimoniului.

Astfel, au fost încălcate prevederile Art. 7 din Legea contabilităţii 82 / 1991 cu modificările
şi copletările ulterioare.

B. Abaterile de la legalitate şi regularitate constatate , care au determinat producerea de

prejudicii:

1). Cu privire la acordarea indemnizaţiilor de conducere:

Urmare verificărilor s-a constatat că în perioada 01.01.2009 – 30.09.2010, doamna P.E. a

încasat lunar, necuvenit un procent de 20% din tariful contractului de prestări servicii încheiat cu
SJU Slobozia pentru conducerea evidenţei contabile cu titlu de indemnizaţie de conducere , suma
totală încasată necuvenit fiind de 7.200 lei.

Doamna P.E. neavând caitatea de salariat în baza unui contract individual de muncă nu
putea beneficia de această indemnizaţie de conducere, fiind astfel încălcate prevederile Art. 94 din
Legea 161 / 2003, referitor la funcţionarii publici.

2). Referitor la gestionarea tichetelor de masă:

În urma verificărilor s-a constatat că in perioada 01.01.2009 – 30.09.2010 , gestionarea

efectivă a tichetelor de masă a fost făcută de doamna P.E. , fără a se întocmi evidenţa prevăzută de
Legea 142 / 1998 privind acordarea tichetelor de masă şi a instrucţiunilor de aplicare , în sensul că
nu au fost întocmite documentele justificative prevăzute de reglementările în vigoare.

Fiind reconstituit modul de distribuire a tichetelor de masă prin aplicarea prevederilor

normelor şi compararea cu situaţia efectivă , rezultă o diferenţă de tichete de masă acordate de SJU
Slobozia , de 1.097 de bucăţi , în valoare totală de 8.806 lei, din care:

50
  557 tichete de masă , în valoare totală nominală de 4.415 lei s-au primit necuvenit de
P.E. , care nu avea calitatea de angajat, încălcându-se prevederile Art. 1 din legea 142 /
1998 privind acordarea tichetelor de masă;

 540 tichete de masă în valoare totală nominală de 4.391 lei , sunt nejustificate de
doamna P.E. ca urmare a nerecunoaşterii primirii acestora de către salariaţi.

C. Referitor la controlul gestionar inopinant la casierie:

În timpul efectuării controlului intern , respectiv în data de 03 mai 2011 , a fost efectuat şi
un control inopinant la casieria unităţii, ocazie cu care s-a verificat gestiunea de numerar şi timbrele
poştale din casierie.

Ca şi surse de informare pentru control au fost utilizate următoarele documente:

chitanţierul, mapa de timbre şi Procesul Verbal de predare către secretariat, actele de casă şi
Registrul de casă încheiate pentru data de 02.05.2011.

În data de 03.05.2011 , cu ocazia deschiderii casieriei, au fost constatate existenţa

următoarelor valori:

a). Total numerar existent în casierie 1.555 lei, în următoarea cupiură:

30 bancnote x 50 lei = 1.500 lei;

5 bancnote x 10 lei = 50 lei;
5 bancnote x 1 leu = 5 lei ;

Din verificările efectuate rezultă că soldul scripic din Registrul de casă încheiat la
sfârşitul zilei de 02 mai 2011 este de 1.555 lei şi că mai există alte documente de casă
neînregistrate.

b). Prin inventariere s-a constatat existenţa de timbre poştale în valoare totală de 646 lei
astfel:

Tabelul nr.3 Gestiunea timbrelor poştale din casieria SJU Slobizia la data de 03mai 2011
Valoare nominală
Nr. timbre ( buc.) Valoare totală (lei)
(lei)

30 0,30 90

92 0,50 46

90 0,60 54

51
 100 1,50 150

90 2,20 198

Din compararea acestui stoc faptic cu solul contului „ Alte valori” în analitic„ Timbre
Poştale” nu au rezultat diferenţe.

Constatările revizorului contabil şi propunerile de valorificare a deficienţelor sunt

cuprinse în Procesul Verbal37 constatator încheiat la data de 23 mai 2011, înregistrat la secretariatul
SJU Slobizia sub numărul 1599 / 24.05.2011.

37
Anexa nr.11 la prezenta lucrare
52
 CAPITOLUL V
CONCLUZII ŞI PROPUNERI

5.1 Constatări privind organizarea şi exercitarea controlului financiar preventiv şi de

gestiune
Obiectivele controlului financiar de gestiune este de a releva erorile, abaterile, lipsurile,
deficienţele şi de a le respecta în viitor.
Un aspect esenţial în definirea conceptului de control rezultă din faptul că, chiar şi
activitatea de control este supusă controlului.
Procesul de control în contextul celor arătate este o componentă esenţială a conducerii ce
presupune cunoaşterea în detaliu a acţiunilor, măsurarea performanţelor, compararea lor cu
standardele şi aplicarea acţiunilor de corectare a abaterilor nedorite.
Pentru a exercita un control operativ şi eficient, este necesar ca organele de control să
efectueze, mai întâi un studiu general asupra modului în care este organizată şi se desfăşoară
activitatea ce urmează a fi controlată.
În cadrul oricăror activităţi desfăşurate, controlul se impune ca o necesitate, având la bază analiza
permanentă sau periodică a activităţii, a unei situaţii, pentru a urmări mersul şi pentru a lua măsuri
de îmbunătăţire.
Cunoaşterea situaţiei patrimoniale şi financiare se realizează cu ajutorul documentelor
primare şi ale evidenţei tehnico-operative şi contabile. Inspecţia atentă a corectitudinii unui act sau
o acţiune de supraveghere a cuiva, a ceva previne riscurile, deficienţele, lipsurile şi în general
ineficienţa.
Activitatea de control la Spitalul Judeţean de Urgenţă Slobozia are drept scop urmărirea
modului de aplicare a dispoziţiilor legale în vigoare şi a normelor metodologice de lucru SJU
Slobozia, îndeplinirea programelor proprii de activitate, prevenirea şi descoperirea păgubirii
avutului public, îndrumarea efectivă a salariaţilor unităţii verificate, luarea de măsuri operative
pentru lichidarea deficienţelor în scopul îmbunătăţirii activităţii unităţii controlate.
Controlul financiar de gestiune şi controlul financiar preventiv urmăreşte să preîntâmpine
încălcarea legii şi procedurii de pagube respectarea legii cu privire la gestionarea şi gospodărirea
mijloacelor materiale şi băneşti pe baza documentelor înregistrate în evidenţa operativă în
contabilitate.
Deşi centrul de greutate în ciclul de control şi situează la nivelul controlului ce se
desfăşoară înainte de producerea fenomenelor şi proceselor, totuşi un rol important revine
controlului ulterior (reviziei) singurul în măsură de a compara rezultatele obţinute cu actele
normative în vigoare, de a stabili abaterile, de a identifica şi localiza cauzele acestora, precum şi de
53
 a propune măsuri pentru revendicarea şi prevenirea fenomenelor negative, pentru sancţionarea
persoanelor ce se fac vinovate de situaţiile necorespunzătoare constatate.
Controlului financiar de gestiune îi revin o serie de sarcini specifice determinate de poziţia
faţă de momentul desfăşurării activităţii pe care o supune controlului.
Aceste sarcini ale controlului financiar de gestiune se realizează în activitatea de control
propriu-zisă prin două grupe de obiective şi anume:
- sub forma verificărilor cu caracter economico-financiar;
- sub forma controlului gestionar de fond.
În vederea eficientei activităţilor de control se acordă o atenţie deosebită:
- ordinii şi disciplinei;
- prelucrării actelor normative noi apărute;
- extinderea controlului asupra unui număr cât mai mare de documente primare, precum şi
asupra operaţiunilor ce constituie sursa de venit a instituţiei;
- perfecţionarea pregătirii profesionale a revizorilor;
- circulaţia şi justificarea imprimatelor cu regim special;
- confruntarea registrelor de evidenţă.
De asemenea, o problemă deosebit de importantă în activitatea organelor de control financiar se
referă şi la valorificarea actelor de control, Activitatea organelor de control nu poate fi limitată numai de
descoperirea lipsurilor ci trebuie privită şi sub aspectul eficacităţii, al rezultatelor obţinute în urma
constatărilor făcute pe baza materialului de control. De aici decurge necesitatea ca în timpul controlului,
organele de control să valorifice la maximum constatările făcute.
Pe lângă remedierea operativă a deficienţelor constatate în timpul controlului, valorificarea se referă
şi la aducerea la îndeplinire de către unitatea controlată a sarcinilor trasate anterior, precum şi la acordarea
de către organele de control a sprijinului necesar conducerii unităţii, ca pe baza materialului de control să
întocmească un plan concret asupra măsurilor ce urmează a fi luate pentru lichidarea deficienţelor a căror
rezolvare nu a putut fi înfăptuită pe parcursul controlului deoarece necesită un timp mai îndelungat.
Remedierea operativă a deficienţelor în timpul controlului constituie una din laturile cele mai
importante ale valorificării constatărilor de către organele de control şi se referă la un cerc larg de probleme
ca: avansuri nedecontate la timp; lichidarea creditorilor şi debitorilor; drepturi datorate bugetului de stat şi
nevărsate; credite nerambursate; plusuri neînregistrate; valori materiale păstrate în condiţii
necorespunzătoare; evidenţă neţinută la zi; pagube şi alte situaţii asemănătoare.
Pe parcursul desfăşurării controlului, organele de revizie sunt obligate să determine luarea de măsuri
operative pentru remedierea deficienţelor constatate şi să sprijine unitatea verificată în stabilirea măsurilor ce
urmează a fi luate ulterior controlului, atât pentru rezolvarea cazurilor rămase la încheierea reviziei, cât şi
pentru prevenirea repetări lor în viitor.
La terminarea reviziei, se prelucrează procesul verbal încheiat, cu persoanele din conducerea unităţii
controlate şi cu alţi lucrători a căror prezenţă se consideră necesară.
54
Procesele verbale au termene de raportare stabilite de regulă la 30 de zile de la încheierea controlului.
Unitatea verificată trebuie să comunice în scris la termenele stabilite prin procesul verbal modul de ducere la
îndeplinire a măsurilor înscrise în actul de control.
Controlul ca activitate umană aşa cum este organizat în baza legilor specifice poate fi definit
ţinând seama de scopurile sale, ca cel care urmăreşte respectarea regulilor financiare în activitatea
economică care urmează a se efectua sau după efectuare derivând din caracterul preventiv sau
ulterior al controlului financiar, luând măsuri în consecinţă de înlăturare şi remediere a
neajunsurilor evidenţiate.
Controlul economico-financiar prin metodele specifice pe care le utilizează şi prin menirea
sa de exercitare, constituie una din disciplinele cu rezultatele cele mai reprezentative în realizarea
obiectivelor generale şi specifice de cunoaştere în profunzime a fenomenelor economice.

5.2 Posibilităţi de îmbunătăţire a sistemului de organizare şi exercitare a controlului financiar

preventiv şi de gestiune.
La nivelul acestei componente a sistemului, apreciez că activitatea de control financiar de
gestiune, datorită caracterului specific al obiectivelor şi procedurilor de control, trebuie să fie
organizat şi să funcţioneze distinct de auditul intern.
Această propunere de separare a controlului financiar de gestiune într-un compartiment
distinct se justifică pentru că practica în domeniu a impus auditarea activităţilor acestui
compartiment de către auditul intern.
Democratizarea activităţii de control financiar presupune înclinarea balanţei de la aspectul
coercitiv al controlului spre cel de colaborare şi consiliere, pe cât posibil.
Aceasta presupune abandonarea ideii preconcepute de a vedea în cei controlaţi nişte
contravenţionişti ori eventuali infractori.
Instituţia controlată trebuie privită ca un partener în cadrul procesului de control.
Un astfel de tratament ar conduce la eliminarea stresului atât al celor controlaţi cât şi al
controlorilor.
Evident că acest tratament poate fi aplicat celor de bună credinţă, nu şi celor care caută să se
sustragă controlului.
Colaborarea în cazul în care nu există nimic de ascuns conduce şi la o bună desfăşurare a
controlului, cu efecte benefice atât pentru economisirea resurselor pentru organul de control, cât şi
scurtarea perioadei de imobilizare pentru cei controlaţi.
Renunţarea la caracterul bilateral al procesului verbal de control.
Procesul verbal de control este un act unilateral de voinţă şi nu unul bilateral, consensual al
celor două părţi: controlorul şi cel controlat.

55
 Prin procesul verbal, cel ce efectuează controlul trebuie să aducă la cunoştinţă celui
controlat şi eventual a persoanelor făcute răspunzătoare, dar acest lucru nu trebuie să conducă la
ideea semnării procesului verbal şi de către cei de mai sus, aducerea la cunoştinţă făcându-se prin
intermediul registraturii unităţii şi prin semnarea de luare la cunoştinţă.
Un alt aspect care ar concura la democratizarea controlului îl reprezintă, renunţarea la
luarea de către controlor a notelor explicative de la persoanele considerate responsabile, acest
atribut revenind organelor de anchetă (poliţie, procuror), controlorului revenindu-i numai sarcina
descrierii stării de fapt, în comparaţie cu reglementările legale.
Asistarea celor controlaţi.
Este necesară asistarea celor controlaţi – pe parcursul desfăşurării controlului şi, în special,
în faza stabilirii concluziilor şi instrumentarea răspunderilor – de personalul angajat de cei
controlaţi, specializat în domeniul financiar: avocaţi, consilieri financiari, experţi contabili etc.
Acest mod de lucru conferă un caracter profund democratic controlului financiar.
Fără a epuiza modalităţile de democratizare a activităţii de control financiar, nu trebuie trasă
concluzia slăbirii eficienţei acestei activităţi.
Dar exercitarea acestuia în parametri legali, în modalităţi noi şi moderne cred că trebuie să
revigoreze acest gen de activitate şi să tindă spre modul de desfăşurare specific statelor cu o
bogată experienţă în economia de piaţă şi statul de drept.
Stabilirea locului şi rolului controlului financiar – în cadrul sistemului economic şi
social, pornind de la necesitatea obiectivă a existenţei şi de la importanţa socială a lui ca activitate.
Acest lucru este necesar a fi stabilit printr-o prevedere legală, poate chiar în legea fundamentală,
aşa încât controlul să aibă o poziţie stabilă şi severă.

Bibliografie:
1. Afanase C., „Control economic,financiar de gestiune şi fiscal”. Ed. Didactică şi Pedagogică
Bucureşti, 2004
56
2. Boulescu M., „Controlul financiar intern şi audit intern la entităţile publice”, Ed. Economică,
Bucureşti, 2004;
3. Boulescu M., „Control financiar”, Ed. Eficient, Bucureşti, 1997;
4. Boulescu M., „Controlul financiar de gestiune al agenţilor economici”, Editura Tribuna
Economică, Bucureşti, 2001
5. Crăciun Şt., „Audit financiar şi audit intern/Controlul financiar şi expertiza contabilă”, Ed.
Economică, Bucureşti, 2004;
6. Curtea de Conturi a României, „Ghid de evaluare a sistemului de control intern în entităţile
publice”, Bucureşti, 2011 ;
7. Florea I., „Control economic financiar şi gestionar”, Editura CECCAR, Bucureşti,2007 ;
8. Ministerul Finantelor Publice , Direcţia generală de control financiar preventiv, „Manualul
de control financiar preventiv”, Bucureşti, 2010 ;
9. Munteanu V. „Auditul intern la întreprinderi şi instituţii publice” Editura Pro Universitaria,
Bucureşti, 2009 ;
10. Munteanu V. „Control şi audit financiar contabil” Editura Sylvi, Bucureşti 2000 ;
11. Popeangă, P., „Organizarea şi exercitarea controlului financiar-contabil”, Editura Fundaţia
România de mâine, Bucureşti, 2000 ;
12. Popeangă P., „Controlul financiar-contabil, organizare şi exercitare”. Editura Fundaţia
România de Mâine, 2002 ;
13. Renard J., „ Teoria şi practica controlului intern, Uniunea Europeană”, Ediţia a 4-a, editat
MFP, 2002 ;
14. http://www.spitalslobozia.ro/Documente/bilant2010.pdf
15. http://www.spitalslobozia.ro/Documente/bilant2011.pdf
16. http://www.mfinante.ro/procedurimanag.html?pagina=domenii
17. http://www.mfinante.ro/manualemanag.html?pagina=domenii
18. http://www.mfinante.ro/documentemanag.html?pagina=domenii
19. http://www.spitalslobozia.ro/organigrama.htm
20. http://www.spitalslobozia.ro/bvc.htm
21. http://www.spitalslobozia.ro/rof.htm
22. Ordonanţa Guvernului nr.119/1999 privind controlul intern şi controlul financiar preventiv,
republicată, cu modificările şi completările ulterioare;

23. Legea nr.500/2002 privind finanţele publice, cu modificările şi completările ulterioare;

57
24. Ordinul ministrului finanţelor publice nr.1.792/2002 pentru aprobarea Normelor metodologice
privind angajarea, lichidarea, ordonanţarea şi plata cheltuielilor instituţiilor publice, cu modificările
şi completările ulterioare;

25. Ordinul ministrului finanţelor publice nr.522/2003 pentru aprobarea Normelor metodologice
generale referitoare la exercitarea controlului financiar preventiv, cu modificările şi completările
ulterioare;

26. Ordinul ministrului economiei şi finanţelor nr.2426/2008 pentru aprobarea procedurii

operaţionale privind „Organizarea şi exercitarea controlului financiar preventiv delegat” PO-
25.01”;

27. Ordinul ministrului economiei şi finanţelor nr.998/2008 pentru aprobarea procedurii de sistem
„Realizarea procedurilor formalizate pe activităţi”, cu modificările ulterioare.

28. Ordinul nr. 2861/2009 din 09/10/2009 pentru aprobarea Normelor privind organizarea si
efectuarea inventarierii elementelor de natura activelor, datoriilor si capitalurilor proprii publicat în
Monitorul Oficial nr. 704 din 20 octombrie 2009

58
ANEXE

59