Rolul controlului financiar preventiv

in creșterea performantei
administrării patrimoniului entității.

Controlul este o analiză permanentă sau periodică a unei activităţi, a unei

situaţii, pentru a urmări mersul ei şi pentru a lua măsuri de îmbunătăţire.analizând

1
conceptul de control constatăm că acesta este un atribut al managementului, o funcţie
a conducerii.
Controlul este acţiunea de stabilire a exactităţii operaţiunilor materiale care se
efectuează anticipat executării acestora, concomitent sau la scurt interval de la
desfăşurarea opoeraţiunilor. Controlul constă în a verifica dacă totul a fost efectuat în
conformitate cu programul fixat după ordinele date şi principiile stabilitte.
Controlul financiar reprezintă un mijloc de prevenire a faptelor ilegale, de
identificare a deficienţelor şi de stabilire a măsurilor necesare pentru restabilirea
legalităţii. Acesta este o componentă a controlului economic şi are ca obiectiv
cunoaşterea de către stat a modului cum sunt administrate mijloacele materiale şi
financiare de către societăţile comerciale, publice, modul de realizare şi cheltuire a
banului public, urmăreşte asigurarea şi consolidarea echilibrului financiar, asigurarea
eficienţei economico-financiare, dezvoltarea economiei naţionale.
Obiectul controlului financiar este în fond manifestarea concretă a calităţii acestuia
de a evidenţia, în aplicare diferitelor metode, tehnici şi procedee de control, abateri, lipsuri şi
deficienţe în activitatea economico-socială. Acesta are o sferă de acţiune aproape nelimitat
fiin implicat în toate activităţile economico-financiare.

Funcţiile controlului financiar

Controlul financiar prin prisma practicii economice, îndeplineşte trei funcţii
specifice:
- Funcţia de cunoaştere-evaluare a rezultatelor şi performanţelor
- Funţia de îndrumare şi sprijin
- Funcţia de constrângere

Ca funcţie a managementului, controlul financiar asigură realizarea unor funcţii

specifice ce rezidă din conţinutul şi natura sa. Aceste funcţii sunt:
- Funcţia de prevenire şi perfecţionare
- Funcţia de constatare şi corectare
- Funcţia de cunoaştere şi evaluare
- Funcţia educativă şi stimulativă

Formele controlului financiar pot fi delimitate după mai multe criterii:

1. După momentul în care se efectuează controlul se deosebesc:

2
  controlul preventiv se exercită înainte de angajarea sau efectuarea operaţiunilor
respective (controlul financiar preventiv propriu, controlul financiar preventiv
delegat);
 controlul concomitent se exercită în acelaşi timp cu desfăşurarea operaţiunilor
controlate, sub forma: controlului ierarhic, controlului reciproc sau
autocontrolului;
 controlul ulterior se exercită după ce operaţiunile au avut loc, prin intermediul
unor organe de control specializate din afara instituţiei sau de către organele
proprii, prin acţiuni periodice (inspecţia fiscală, verificarea contului de execuţie
bugetară de către Curtea de Conturi).

Controale preventive, concomitente şi ulterioare urmăresc, de regulă, gestionarea

corectă a patrimoniului.

1. După apartenenţa organelor de control, controlul poate fi:

 control intern (propriu) se efectuează pe baza dispoziţiilor din interiorul unităţii

respective. Acest control se realizează atât sub forma controlului financiar
preventiv propriu exercitat de contabilul şef prin viză de control financiar
preventiv, cât şi sub forma controlului financiar de gestiune care este de fapt un
control ulterior şi se realizează prin compartimente specializate.
 control extern este exercitat de către organe specializate de control din afara
unităţii verificate. Se poate exercita sub forma controlului preventiv, cum este
cazul controlului financiar preventiv delegat organizat de Ministerul Finanţelor
Publice la principalii ordonatori de credite şi la alte entităţi prevăzute de lege.
Poate fi şi un control ulterior, cum este de exemplu, controlul exercitat de
Curtea de Conturi sau Ministerul Finanţelor Publice prin direcţii specializate de
control financiar.

1. Din punct de vedere al obiectivelor controlate se deosebesc:

 controlul economic urmăreşte planificarea şi utilizarea eficientă a resurselor

materiale şi de muncă şi îndeplinirea sarcinilor stabilite. Controlul economic
utilizează toate etaloanele de măsură: naturale, de muncă şi valorice.
 controlul financiar acţionează, de regulă, în sfera relaţiilor financiare şi de
credit. Se exercită, în primul rând, cu ajutorul etalonului valoric.
 controlul tehnic urmăreşte respectarea tehnologiilor de fabricaţie, calitatea
proceselor, caracteristicile mijloacelor fixe, etc.

Un control eficient trebuie să fie un control multilateral, ceea ce impune ca obiectivele

controlate să fie abordate atât din punct de vedere economic şi financiar cât şi din
punct de vedere tehnic. Soluţiile tehnice adoptate au consecinţe economice şi
financiare şi invers. Între controlul economic şi controlul financiar sunt interferenţe
numeroase, majoritatea operaţiunilor economice au şi implicaţii financiare şi
gestionare, motiv pentru care, în practică, se exercită un control economico-financiar.
[6]

3
 1. După sfera de cuprindere se deosebesc: controale complexe şi controale
parţiale, controale totale şi controale prin sondaj;

 controalele complexe presupun abordarea multilaterală a activităţii unităţilor

controlate, cu participarea unor specialişti din domenii diferite, reuniţi în cadrul
unor „echipe mixte de control";
 controalele parţiale se exercită numai asupra unui grup de obiective sau asupra
unui sector (respectarea disciplinei financiare, salarizarea, gestiunea stocurilor,
etc.). O formă a controalelor parţiale o constituie controalele tematice care se
exercită de către organele de control ale statului asupra unui grup restrâns de
obiective, dar care cuprind, de regulă, mai multe entităţi. O formă de control
parţial este şi controlul financiar încrucişat care constă în cercetarea şi
confruntarea tuturor exemplarelor unui document, existente la unitatea
controlată şi la alte unităţi. Constituie o confirmare externă a datelor înscrise în
documentele sau evidenţele autorităţii controlate.

Atât controalele complexe cât şi cele parţiale se pot exercita sub forma controalelor
totale şi sub forma controalelor prin sondaj.

 controalele totale presupun verificarea tuturor operaţiunilor, documentelor şi

perioadelor de gestiune din sectoarele controlate sau referitoare la activităţile
controlate;
 controalele prin sondaj se exercită numai asupra unor documente, operaţiuni,
categorii de bunuri, perioade de timp, etc. considerate semnificative sau având
importanţă pentru formularea concluziilor.