Subiectul nr.

1 Interactiunea mediului intern si extern asupra companiei si factorii de

interese
Definiţia guvernanţei corporative dată de OECD sintetizează relaţiile unei companii atât cu
mediul intern (acţionari, angajaţi) cât şi cu mediul extern (furnizori, creditori, comunitate),
interacţiunea dintre cele două medii, precum şi structurile de conducere, respectiv consiliul de
administraţie, managementul societăţii. Printre factorii de interese de la nivelul unei companii se
numara: actionari, angajati, creditori, clienti, furnizori, guvern, comunitate.
 Subiectul nr. 2 ”Controlul intern- definire, obiective generale, cerintele privind
organizarea si implementarea controlului intern”

Controlul intern reprezinta a treia componenta majora a guvernantei corporative,

impreuna cu guvernanta si managementul riscurilor. Controlul intern este format din ansamblul
formelor de control exercitate la nivelul entitatii publice, inclusiv auditul intern, stabilite de
conducere in concordanta cu obiectivele acesteia si cu relementarile legale, astfel incat sa asigure
administrarea fondurilor in mod eficient, economic si eficace, care include structurile
organizatorice, procedurile, metodele.
Obiectivele generale stabilite pentru controlul intern fac referire la protejarea fondurilor
publice impotriva pierderilor care se datoreaza erorii, risipei, abuzului sau fraudei. Totodata,
acestea vizeaza respectarea legii, reglementarilor precum si a deciziilor conducerii; realizarea
atributiilor institutiilor publice ce sunt stabilite in concordanta cu misiunea lor proprie, in conditii
de economicitate, eficacitate, eficienta si regularitate; si nu in ultimul rand obiectivul ce face
referire la dezvoltarea si intretinerea unor sisteme de colectare, stocare, prelucrare, actualizaresi
difuzare a a acelor date si informatii de conducere si financiare, precum si a unor sisteme de
proceduri de informare publica.
Cerintele privind organizarea si implementarea controlului intern
Referitor la cerintele privind organizarea si implementarea controlului intern in cadrul
unui entitati publice distingem doua categorii de cerinte, respectiv cerinte generale si cerinte
specifice.
Din categoria cerintelor generale remarcam asigurarea unei atitudini cooperante a personalului
de conducere si de executie, acesta au obligativitatea de a raspunde solicitarilor conducerii in
orice moment, precum si de a sprijini controlul intern; de a asigura integritatea si competenta
personalului de conducere si de executie. Totodata, remarcam si stabilirea obiectivelor specifice
ale controlului intern; asigurarea indeplinirii obiectivelor generale prin evaluarea sistematica a
riscurilor asociate structurilor, programelor, precum si mentinerea acestora la un nivel acceptabil.
Din categoria cerintelor specifice amintim asigurarea unei conduceri competente la toate
nivelurilor; accesarea resurselor si documentelor numai de catre persoanele indreptatite si
responsabile;asigurarea aprobarii si efectuarii operatiunilor de catre persoanele imputernicite;
inregistrarea operatiunilor si evenimentelor semnificative in mod corect, si nu in ultimul rand
separarea atributiilor privind efectuarea de operatiuni intre persoane.
 Subiectul nr.3 ”Sistemul de management si control intern”

Cu privire la sisitemul de management si controlul intern constantam faptul ca sisitemul

de control intern are la baza sa doua componente, si anume controlul intern si auditul intern.
Drept urmare, controlul intern este reprezentat de ansamblul formelor de control care
functioneaza in cadrul unei entitati publice si d ecele pe care managementul le ”nascoceste” in
vederea luarii cemor mai corecte decizii. In aceasi masura, toate activitati de control trebuie sa
aiba un caracter optional, iar cel care hotaraste ce activitati de contol vor fi implementate si care
este gradul de extindere va fi managementul.
O categorie speciala de control care se afla la indemana
managementului de fiecare data cand aceasta are nevoie de informatii contrete, punctuale asupra
unr activitati sunt inspectiile. Totodata, managementul are nevoie de inspectii atunci cand se
impune instrumentarea unei disfunctini sau a unor iregularitati in vederea stabilirii dimensiunii
financiare a neregulilor, precum si a persoanelor raspunzatoare.
 Subiectul nr. 4 ”Caracteristicile controlului intern”
Controlul intern presupune o serie de principii precum procesualitatea, relativitatea,
universalitatea.
Un prim principiu este procesualitatea, astfel controlul intern nu reprezinta o functie, ci
este un proces. Din acest punct de vedere, privit ca un proces aflat la dispozitia managerului,
controlul intern este un proces dinamic, care isi adapteaza in permanenta tehnicile si schimbarile
la schimbarile aparute in cultura organizatiei determinate de gradul de competenta pe care il au
managerii. Totodata, controlul este un mijloc ce are rolul de a confirma asteptarile
menegementului prin utilizarea unor procdee, tehnici.
Un al doilea principiu este relativitatea. Astfel, scopul organizarii controlului intern este
acela de a oferi o asigurare rezonabila impotriva riscurilor, care se raporteaza intotdeauna la
obiectivele entitatii. Totodata, indiverent de cat de bine este executat si planificat controlul
intern, acesta nu poate asigura decat o certitudine relativa. Drept urmare, obiectivul controlului
intern esye unul relativ si rezonabil.
Un al treilea principiu este universalitatea. Procesul realizat de catre personalul de la toate
nivele reprezinta controlul intern. Sistemul de contril intern functioneaza intr-un mediu de
control care este mereu in schimbare, fapt ce impune adaptarea controlului la nivelul fiecarei
activitati, diferentiat si integrativ, construit in raport de interesele organizatiei. Totodata, in ceea
cepriveste exercitarea si organizarea controlului intern se impune o mare flexibilitate, deoarece
nu poti fix reguli pentru orice situatie intalnita. De altfel, daca una din reguli nu este de
actualitate atunci procesul este stagnat. Universalitatea controlului intern este reprezentat de
anumite componente cum sunt expansiunile domeniilor de activitate, cresterea nivelurilor
ierarhice, descentralizarea activitatilor pe functiuni.
 Subiectul nr.5 Arhitectura sistemului de control intern managerial

Arhitectura sistemului de control intern managerial se impuen a fi construita in toate

organizatiile in vederea asigurarii implementarii controlului managerial in acceptiunea
principiilor Guvernantei corporative.
Sistemul de control intern managerial presupune existenta unui control monitorizat de
catre UCASMFC, auditul intern, auditul extern si auditul intern al Comisiei Europene. In
stuctura controlului monitorzat de catre UCASMFC intra controlul procedural care cuprinde
autocontrolul cu formele sale, respectiv controlul mutul, controlul ierarhic si controlul
partenerial, respectiv controlul operational si controlul concomitent. Totodata, controlul
procedural trebuie sa acopere din totalul activitatilor de control intre 50-90%. In cadrul acestui
control monitorizat de UCASMFC avem si controlul financiar preventiv ce reprezinta 1-5% din
totalul activitatili de control si care este un control ex-ante. Totodata, acesta trebuie sa devina un
control optional la dispozitia managementului. Si nu in ultimul rand, din aceasta categorie
amintim controlul ulterior, care este un control ex-post si care reprezinta 9-10% din totalul
activitatii de control. De asemenea, acesta este fostul control gestionar de fond si care reprezinta
un control de asigurare a managementului, ce trebuie sa acopere din operatiunile desfasurate in
cadrul entitatii aproximativ 25%.
Sistemul de control managerial include si functia de audit
intern ce este realizata de catre MEF in sistemul public pe baza Standardelor internationale de
audt intern si a cadruui normativ. Auditul intern presupune existenta unor activitati, cele mai
importante fiind consilierea managementului general si asigurarea functionalitatoo sistemului de
control managerial.
De asemene, acest sistem include auditul extern ce este un sudit fnanciar, iar printre
scopurile principale ale acestuia mentionam calitatea gestiunii economico-financiare,
economicitatea, eficacitatea si eficienta utilizarii fondurilor publice etc.
Si nu in ultimul rand, amintim auditul extern al Comisiei Europene pentri acele entitati
care acceseaza fonduri europene si care respreznta o evaluare externa a activitatilor monitorizate
de UE.
Subiectul nr.6 Managementul riscurilor – interferente intre auditul intern si activitatea de
gestiune a riscurilor

În orice activitate pe care o desfăşurăm există riscuri.

În literatura de specialitate există mai multe definiții ale conceptului de risc, pe care le prezentam
în continuare.
Riscul este definit ca fiind amenințarea că o acțiune sau un eveniment va afecta în mod
nefavorabil abilitatea unei organizații de a-çi atinge obiectivele çi de a-çi executa cu succes
strategiile.
Definiția aceasta evidențiază câțiva factori esențiali, respectiv riscul este în mod invariabil o
amenințare, adică ceva ce s-ar putea întâmpla, amenințarea se referă la un eveniment, adică
ceva ce trebuie să se petreacă pentru ca riscul să se cristalizeze, iar dacă se produce
evenimentul, va avea impact asupra îndeplinirii obiectivelor organizației. La această definiție
observăm că riscul produce neapărat impact asupra obiectivelor într-un mod negativ.
În procesul de gestionare a riscurilor resursele sunt întotdeauna limitate şi din aceste
considerente, organizațiile vor căuta un răspuns optim în problema administrării riscurilor,
într-o anumită ordine de priorități, care rezultă din activitatea de evaluare a riscurilor.
Supravegherea riscurilor se realizează prin controlul intern, care este inițiat de către
organizație şi se poate concretiza în acceptarea riscurilor, tratarea riscurilor, transferarea
riscurilor sau încetarea activităților care provoacă riscurile.
În „lupta” cu diminuarea riscurilor controlul intern trebuie să fie flexibil, respectiv să dezvolte
controlul în anumite zone sau să reducă controlul ce apare ca fiind excesiv, care complică
procedurile şi încetineşte modul de respectare a acestora şi, de asemenea, ridică nivelul
costurilor.
Luând în considerare faptul că resursele disponibile în procesul de gestionare a riscurilor sunt
limitate şi riscurile nu pot fi evitate, fiecare organizație trebuie să îşi ia toate măsurile
necesare până la nivelul acceptat, considerat tolerabil pentru organizație, respectiv apetitul de
risc
al acestora.
 Subiectul nr.7 Definirea conceptului de audit intern

Auditul inter reprezinta o activitate independenta de asigurare obiectiva si de consiliere,

destinata sa adauge valoare si sa imbunatateasca operatiunile unei organizatii. Ajuta o
organizatie in indeplinirea obiectivelor sale printr-o abordare sistematica si metodica care
evalueaza si imbunatateste eficacitatea proceselor de management al riscului, control si
guvernanta. Conform Legii nr.672/2002, art.2 alin.a, auditul intern reprezinta activitatea
functional independenta si obiectiva, care da asigurari si consiliere condicerii pentru buna
administrarea a veniturilor si cheltuielilor publice, perfectionand activitatile entitatii publice.
Totodata, conform acstei legi, audtul intern asigura entitatea publica sa-si indeplinasca
obiectivele printr-o abordare sistematica si metodica, care evalueaza si imbunatateste eficienta si
eficacitatea sisitemului de condicere bazat pe gestiunea riscului, a controlului si a proceselor de
administrare .
 Subiectul nr.8 Caracteristicile auditului intern
Auditul intern presupune anumite caracteristici ,precum:
- Universalitatea auditului intern presupune necesitatea intelegerii acesteia raportata la aria
de aplicabilitate, rol, scop precum si profesionalismul persoanelor implicate. In orice
domeniu de activitate sau organizatie, auditul intern exista si functioneaza. Functia de
audit intern este o functie ce presupune asistenta manageriala, astfelprin ntermediul
acesteia managerii sunt ajutati de catre auditorii interni in a stapani mai bine celelalte
functii.
- Independenta auditorului intern. Astfel, auditul intern este o activitate independenta, de
asigurare a indeplinirii obiectivelor si de consultanta, conceputa in scopul de a adauga
valoare si de a imbunatati serviciile activitatii unei organizatii. Totodata, prin functia de
audit intern, se stabileste daca controlul intern exista si functioneaza, daca a depstat toate
riscurile, daca exista controale redondante, daca limpesesc controalle din anumite
activitati. Este de remarcat faptul ca audotul interna ajuta organizatia de a-si indeplini
obiectivele. Totodata, prin practica sa, acesta intra in cultura organizatiei, iar in
momentul in care managerul apeleaza la auditori acesta devine o functie responsabila, ce
se caracterizeaza prin independenta.
- Si nu in ultimul rand, amintim cea de a treia caracteristica a auditului intern, respectiv
peridiocitatea acesteia, care este atat o funtie permatenta in cadrul unei entitati, cat si o
functie periodica pentru cei audiati. Totodata, periodicitatea auditului intern presupune
faptul ca este necesar a se avea in vedere faptul ca auditorul intern poate reveni oricand
considera el ca este a fi necesar. Si nu in ultimul rand, faptul ca audtul intern este o
functie periodica ce se realizeaza conform unui plan si pe baza unor rograme de
activitate, ce sunt comunicate si aprobate anticipat.
 Subiectul nr. 9 Conceptul de planificare a auditului intern

Conform Legii nr.672/2002, art.2 alin.a, auditul intern reprezinta activitatea

functional independenta si obiectiva, care da asigurari si consiliere condicerii pentru buna
administrarea a veniturilor si cheltuielilor publice, perfectionand activitatile entitatii
publice.
Planificarea reprezinta un proces de stabilire a ceea ce trecubuie, cum trebuie,
cand trebuie realizat precum si care este necesarul de resurse de audit. Cu privire la
planificarea unei activitati de audit intern aceasta implica o stategie ce este generaka si
care se bazeaza pe o intelegere a organizatiei si a mediului in care functioneaza. Totodata,
planificarea trebuie sa faca obiectul unor dicumente scrise, sa defineasca obiectivele
misiunii si sfera de interventie a auditului intern, sa abordeze pocesele de management al
riscurilor, de control managerial, precum si cel de guvernare a organizatiei. Planificarea
auditului consta in contruirea unei startegii generale, precum si a unor abordarii detaliate
cu privire la natura, durata si gradul preconizat de cuprindere al auditului.
 Subiectul nr. 10 Sistemul de planificare a activitatilor de audit intern

Conform Legii nr.672/2002, art.2 alin.a, auditul intern reprezinta activitatea functional
independenta si obiectiva, care da asigurari si consiliere condicerii pentru buna
administrarea a veniturilor si cheltuielilor publice, perfectionand activitatile entitatii
publice.
Se impune elaborarea unui plan multianual pentru coordonarea activitatii de planificare.
Proiectul planului multianual al activitatii de audit intern elaborat de compartimentul de
audit intern va reprezenta strategia de auditare a entitatii și ar trebui să cuprindă
următoarele categorii de misiuni:
- Misiuni de asigurare și/sau misiuni de consiliere a domeniilor auditabile, repartizate
pe umătorii trei ani;
- Miusiuni de evaluare a funcției de audit intern la structurile din subordinea entității
care și-au constituit compartimente de audit intern, repartizate pe următorii cinci
ani.
Proiectele planurilor anuale ale activitățooo de audit intern, care se vor elabora pe baza
planului multianual, vor cuprinde atât misiuni de asigurare, una-două de consiliere
formalizate de domeniile auditabile ale entității, cât și misiuni de evaluare a funcției de
audit intern la structurile din subordinea entității.
Planul de audit intern se întocmește anual de compatimentul de audit intern.

 Subiectul nr. 11 Necesitati si tendinte in dezvoltarea auditului intern

In urma realizarii unor studii, s-a constantat ca sunt necesare cel putin 7 calitati ale
auditorului in vederea realizarii unui audit de calitate, calitati precum: integritate,
relationare, parteneriat, comunicare, lucru in echipa, diversificare, invatare continua. În
acelasi sens, s-a constatat ca abilitatea in afaceri este in egala masura deosebit de
importanta, alaturi de curioztate si abilitati de cercetare, persuativitate, competenta in
adaptarea manageruli, orientare spre servicii etc. Recentele abordari confirma faptul ca
auditul este orientat catre modele de asigurare si controlul riscului.
 Subiectul 12. – de explicat termeni
audit public intern este activitate funcțional independentă și obiectivă, de asigurare și
consiliere, concepută să adauge valoare și să îmbunătățească activitățile
entității publice; ajută entitatea publică să își îndeplinească obiectivele, printr-o
abordare sistematică și metodică, evaluează și îmbunătățește eficiența și
eficacitatea managementului riscului, controlului și proceselor de guvernanță.

autoritate publică - orice organ de stat sau al unităților administrativ-teritoriale

care acționează, în regim de putere publică, pentru satisfacerea unui interes
legitim public; sunt asimilate autorităților publice structurile asociative ale
autorităților publice locale și alte persoane juridice de drept privat care, potrivit
legii, au obținut statut de utilitate publică și sunt autorizate să presteze un
serviciu public, în regim de putere publică

Carta auditului public intern - document oficial care definește scopul,

obiectivele, organizarea, competențele, responsabilitățile și autoritatea structurii
de audit în cadrul entității publice, sfera de aplicare, natura serviciilor de
asigurare și consiliere, metodologia de lucru, regulile de conduită a auditorilor
interni și stabilește necesitatea accesului la documente, bunuri și informații, cu
ocazia misiunilor de audit desfășurate

compartiment de audit public intern - noțiune generică privind tipul de structură

funcțională de bază a auditului public intern care, în funcție de volumul și
complexitatea activităților și riscurile asociate de la nivelul entității publice,
poate fi: direcție generală, direcție, serviciu, birou sau compartiment cu
minimum 2 auditori interni, angajați cu normă întreagă

control intern - totalitatea politicilor și procedurilor elaborate și implementate de

managementul entității publice pentru a asigura: atingerea obiectivelor entității
într-un mod economic, eficient și eficace; respectarea regulilor specifice
domeniului, a politicilor și deciziilor managementului; protejarea bunurilor și
informațiilor, prevenirea și depistarea fraudelor și erorilor; calitatea
documentelor contabile, precum și furnizarea în timp util de informații de
încredere pentru management;

 control financiar public intern - întregul sistem de control intern din sectorul
public, format din sistemele de control ale entităților publice, ale altor structuri
abilitate de Guvern și din unitățile centrale responsabile cu armonizarea și
implementarea principiilor și standardelor de control și de audit;

cooperare pentru asigurarea activității de audit public intern în entitățile publice

locale - exercitarea activității de audit public intern pentru mai multe entități
publice locale de compartimente de audit public intern organizate la nivelul
structurilor județene cu personalitate juridică ale structurilor asociative ale
autorităților administrației publice locale recunoscute ca fiind de utilitate
publică, precum și la nivelul altor structuri asociative de utilitate publică de
interes general pentru administrația publică locală, în conformitate cu hotărârile
consiliilor locale; condițiile și termenii cooperării sunt stabiliți într-un singur
acord de cooperare
economicitate - minimizarea costului resurselor alocate pentru atingerea
rezultatelor estimate ale unei activități, cu menținerea calității corespunzătoare
a acestor rezultate

eficacitate - gradul de îndeplinire a obiectivelor programate pentru fiecare dintre

activități și raportul dintre efectul proiectat și rezultatul efectiv al activității
respective;

eficiență - maximizarea rezultatelor unei activități în relație cu resursele

utilizate;

 entitate publică - autoritatea publică, instituția publică, compania/societatea

națională, regia autonomă, societatea comercială la care statul sau o unitate
administrativ-teritorială este acționar majoritar și care are personalitate
juridică, precum și entitatea finanțată în proporție de peste 50% din fonduri
publice;

fonduri publice - sumele alocate din bugetul de stat, bugetele locale, bugetul
asigurărilor sociale de stat, bugetele fondurilor speciale, bugetul Trezoreriei
Statului, bugetele instituțiilor publice autonome, fondurile provenite din credite
externe contractate sau garantate de stat și a căror rambursare, dobânzi și alte
costuri se asigură din fonduri publice și din fonduri externe nerambursabile

instituție publică - denumire generică ce include Parlamentul, Administrația

Prezidențială, ministerele, celelalte organe de specialitate ale administrației
publice, alte autorități publice, instituțiile publice autonome, unitățile
administrativ-teritoriale, respectiv comunele, orașele, municipiile, județele,
sectoarele și municipiul București, instituțiile publice centrale și locale
subordonate, aflate în coordonarea sau sub autoritatea altor entități publice,
indiferent de modul de finanțare a activității lor

 patrimoniu public - totalitatea drepturilor și obligațiilor statului, unităților

administrativ-teritoriale sau ale entităților publice ale acestora, dobândite sau
asumate cu orice titlu; fac parte din patrimoniul public drepturile și obligațiile
referitoare atât la bunurile din domeniul public, cât și din domeniul privat al
statului și al unităților administrativ-teritoriale

pista de audit - stabilirea fluxurilor informațiilor, atribuțiilor și responsabilităților

referitoare la acestea, precum și a modului de arhivare a documentației
justificative complete, pentru toate stadiile desfășurării unei acțiuni, care să
permită, totodată, reconstituirea operațiunilor de la suma totală până la detalii
individuale și invers
 Subiectul nr. 13 Desfasurarea auditului public intern ( Legea 672/2002, cap III)

 Tipurile de audit (art.14)

a) auditul de sistem, care reprezintă o evaluare de profunzime a sistemelor de conducere

și control intern, cu scopul de a stabili dacă acestea funcționează economic, eficace și
eficient, pentru identificarea deficiențelor și formularea de recomandări pentru corectarea
acestora;
b) auditul performanței, care examinează dacă criteriile stabilite pentru implementarea
obiectivelor și sarcinilor entității publice sunt corecte pentru evaluarea rezultatelor și
apreciază dacă rezultatele sunt conforme cu obiectivele;
c) auditul de regularitate, care reprezintă examinarea acțiunilor asupra efectelor
financiare pe seama fondurilor publice sau a patrimoniului public, sub aspectul
respectării ansamblului principiilor, regulilor procedurale și metodologice care le sunt
aplicabile.

 Auditul public intern si elementele audiate (art.15)

(1) Auditul public intern se exercită asupra tuturor activităților desfășurate într-o entitate
publică, inclusiv asupra activităților entităților subordonate, aflate în coordonarea sau sub
autoritatea altor entități publice.
(2) Compartimentul de audit public intern auditează, cel puțin o dată la 3 ani, fără a se
limita la acestea, următoarele:
a) activitățile financiare sau cu implicații financiare desfășurate de entitatea publică din
momentul constituirii angajamentelor până la utilizarea fondurilor de către beneficiarii
finali, inclusiv a fondurilor provenite din finanțare externă;
b) plățile asumate prin angajamente bugetare și legale, inclusiv din fondurile comunitare;
c) administrarea patrimoniului, precum și vânzarea, gajarea, concesionarea sau
închirierea de bunuri din domeniul privat al statului ori al unităților administrativ-
teritoriale;
d) concesionarea sau închirierea de bunuri din domeniul public al statului ori al unităților
administrativ-teritoriale;
e) constituirea veniturilor publice, respectiv modul de autorizare și stabilire a titlurilor de
creanță, precum și a facilităților acordate la încasarea acestora;
f) alocarea creditelor bugetare;
g) sistemul contabil și fiabilitatea acestuia;
h) sistemul de luare a deciziilor;
i) sistemele de conducere și control, precum și riscurile asociate unor astfel de sisteme;
j) sistemele informatice.

 Proiectele planului multianual (art.16)

(1) Proiectul planului multianual, respectiv proiectul planului anual de audit public intern
se elaborează de către compartimentul de audit public intern, pe baza evaluării riscului
asociat diferitelor structuri, activități, programe/proiecte sau operațiuni, precum și prin
preluarea sugestiilor conducătorului entității publice, prin consultare cu entitățile publice
ierarhic superioare, ținând seama de recomandările Curții de Conturi a României și ale
organismelor Comisiei Europene; activitățile care prezintă în mod constant riscuri
ridicate trebuie să fie auditate, de regulă, anual.
(2) Proiectele planurilor multianuale și proiectele planurilor anuale de audit public intern
ale entităților publice locale care își asigură activitatea de audit prin cooperare se
elaborează în conformitate cu prevederile stabilite la alin. (1) și se centralizează în planul
multianual și în planul anual de audit ale entității publice organizatoare, respectiv ale
structurii asociative, după caz.
(3) Proiectele planurilor multianuale si ale planurilor anuale ale auditului public intern ale
entitatilor publice locale unde se desfasoara activitatea pe baza de contracte de pastari de
servicii se elaboreaza in conformitate cu prevederile stabilite la alin.1 si se aproba de
catre conducatorul entitatii publice.
(4) Conducătorul entității publice aprobă anual proiectul planului de audit public intern.
(5) Auditorii din cadrul compartimentelor de audit public intern desfășoară, cu aprobarea
conducătorului entității publice, misiuni de audit ad-hoc, considerate misiuni de audit
public intern cu caracter excepțional, necuprinse în planul anual, în condițiile prevăzute
la art. 17.
 Subiectul nr. 14 Auditorii interni

 Definitie
Auditorii interni sunt functionari publici recrutati ce se supun regimului juridic
privind incompatibilitățile, si care au drepturi și obligații, în conformitate
cu prevederile Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici,
republicată, cu modificările și completările ulterioare, precum și cu
prevederile prezentei legi. In ceea ce priveste numirea sau revocarea
acestora, este realizata cu avizul conducatorului compartimentului de
audit intern, de catre conducatorul entitatii publice, respectiv de care
organul selectiv de conducere.

 Atributii

Auditorii interni isi indeplinisc atributiile obiectiv si independent, cu prefesionalism si

integritate.
Atfel, auditorii interni nu divulga nici un fel de date, fapte sau situatii pe care le constata
in cursul sau in legatura cu indeplinirea misiunilor de audit public intern. In aceasi
masura,acestia sunt responsabili de protectia documentelor ce fac referire la auditul
public intern ce este desfasurata la o entitate publica. Auditorii interni, de asemenea,
respecta prevederile Codului privind conduita etica a auditorului intern; de a-si
imbunatati cunostintile, abilitatile si valorile prin participarea la programe de formare
profesionala continua. Totodata, auditorii interni transmit rapoarte privind modul in care
au fost realizate programele de formare profesionala continua, o data la 5 ani.

 Conduita responsabilitatii
(1) Persoanele care sunt soți, rude sau afini până la gradul al patrulea
inclusiv cu conducătorul entității publice nu pot fi auditori interni în cadrul
aceleiași entități publice.
(2) Auditorii interni nu pot fi desemnați să efectueze misiuni de audit
public intern la o structură/entitate publică dacă sunt soți, rude sau afini
până la gradul al patrulea inclusiv cu conducătorul acesteia sau cu
membrii organului de conducere colectivă.
(3) Auditorii interni nu trebuie implicați în vreun fel în îndeplinirea
activităților pe care în mod potențial le pot audita și nici în elaborarea și
implementarea sistemelor de control intern al entităților publice.
(4) Auditorii interni care au responsabilități în derularea programelor și
proiectelor finanțate integral sau parțial de Uniunea Europeană nu trebuie
implicați în auditarea acestor programe.
(5) Auditorilor interni nu trebuie să li se încredințeze misiuni de audit
public intern în sectoarele de activitate în care aceștia au deținut funcții
sau au fost implicați în alt mod; această interdicție se poate ridica după
trecerea unei perioade de 3 ani.
(6) Auditorii interni care se găsesc în una dintre situațiile prevăzute
la alin. (1)-(5) au obligația de a informa de îndată, în scris, conducătorul
entității publice și șeful structurii de audit public intern.
 Subiectul nr.15 Standardele de audit intern- Standardele 1000-1340
Activităţile de audit intern se desfăşoară în diverse medii legale şi culturale; în interiorul
organizaţiilor care variază în funcţie de scop, mărime, complexitate şi structură; şi de către
persoane din interiorul sau din afara organizaţiei.
Standardele sunt parte componentă a cadrului conceptual pentru practici profesionale. Cadrul
conceptual pentru practice profesionale include definiţia auditului intern, Codul de Etică,
Standardele şi alte ghiduri. Ghidul referitor la modul în care pot fi aplicate Standardele este
inclus în recomandările practice emise de Comitetul pentru aspecte profesionale.
Standardele Internaţionale pentru Practica Profesională a Auditului Intern sunt clasificate în
Standarde de Calificare şi Standarde de Performanţă şi se aplică tuturor activităţilor de audit
intern.
Standardele de Calificare descriu calităţile pe care trebuie să le îndeplinească persoanele fizice şi
juridice care desfăşoară activităţi de audit intern. Standardele de Calificare au următoarea
structură:
a) Scop, autoritate şi responsabilităţi (Standardul 1000);
b) Independenţă şi obiectivitate (Standardul 1100);
c) Competenţă şi conştiinciozitate profesională (Standardul 1200);
d) Programul de asigurare şi îmbunătăţire a calităţii (Standardul 1300).
Conform Standardului de Calificare 1000, cadrul legal de organizare şi desfăşurare a
activităţii de audit intern trebuie să se concretizeze într-un document scris, întocmit/propus de
coordonatorul activităţii de audit intern şi aprobat de conducerea superioară a organizației sub
forma Cartei auditorului intern.
Conform Standardului 1100, activitatea de audit intern trebuie să fie independentă şi auditorii
interni trebuie să dea dovadă de obiectivitate în îndeplinirea responsabilităţilor ce le revin.
Coordonatorul activităţii de audit intern trebuie să raporteze unui nivel ierarhic din cadrul
organizaţiei în scopul îndeplinirii responsabilităţilor stabilite în Carta auditului intern.
Auditorul intern trebuie să aibă o atitudine imparţială, nepărtinitoare şi să evite orice conflict de
interese. Dacă independenţa sau obiectivitatea sa sunt prejudiciate în fapt sau în aparenţă, acestea
trebuie aduse la cunoştinţă părţilor relevante.
Conform Standardului de Calificare 1200, misiunile trebuie să fie îndeplinite cu competență și
cu conștiinciozitate profesională, de acest motiv auditorii interni trebuie să își îmbunătățească
cunoștințele și competențele prin pregătire profesională continuă.
În conformitate cu prevederile Standardului International pentru Practica Profesională a
Auditului Intern 1300-Programul de asigurare şi îmbunătăţire a calităţii, coordonatorul
activităţii de audit intern trebuie să elaboreze şi să actualizeze un program de asigurare şi
îmbunătăţire a calităţii, care să acopere toate aspectele activităţii de audit intern.
Acest program se recomandă a fi elaborat la începutul misiunii de audit intern şi să fie adus la
cunoştinţă echipei de audit intern (pentru a se cunoaşte criteriile de calitate urmărite intern).