T2

Modelele de control intern în România

Conceptul de control intern a fost introdus în România prin Ordonanța Guvernului
României nr. 119/1999, care a preluat modelele de control intern (COSO, CoCO) și a adaptat
principiile general valabile la condițiile specifice ale României.
De atunci, conceptul de control intern a evoluat în concordanță cu realitățile
economico- sociale, iar definiția a cunoscut noi abordări și perfecționări.
Analiza conceptului de control intern conform tabelului de mai jos ne conduce la
următoarele concluzii:

DEFINIȚIA 1- DEFINIȚIA DEFINIȚIA 2 - DEFINIȚIA

CONTROL INTERN – OGR 119/1999, CONTROL INTERN – OGR
MO nr.430/1999 119/1999 , modificată și republicată în
MO nr.799/2003
controlul intern- ansamblul control intern/managerial -
măsurilor întreprinse la nivelul unei ansamblul formelor de control
instituţii publice cu privire la structurile exercitate la
organizatorice, metodele, procedurile şi nivelul entităţii publice, inclusiv
sistemele de control şi de evaluare, instituite auditul intern, stabilite de conducere în
în scopul: realizării atribuţiilor la un nivel concordanta cu obiectivele
calitativ corespunzător şi îndeplinirii cu acesteia şi cu reglementările legale, în
regularitate, în mod economic, eficace şi vederea asigurării administrării
eficient, a politicilor adoptate; respectării fondurilor în mod economic, eficient şi
legalităţii şi a dispoziţiilor conducerii; eficace; acesta include, de asemenea,
protejării activelor şi resurselor; efectuării şi structurile organizatorice, metodele şi
menţinerii de înregistrări contabile corecte procedurile
şi complete; furnizării la timp de informaţii
corecte şi complete pentru fundamentarea
deciziilor conducerii

Cea de doua definiție este mai restrânsă decât prima, înlocuind sintagma "ansamblul
măsurilor întreprinse la nivelul unei instituții publice" cu sintagma "ansamblul formelor de
control". Ca urmare a apariției auditului intern, definiția din OGR 119/1999, modificată și
republicată îl include ca formă de control aflată la dispoziția entității publice.
Cea de–a doua definiție cuprinde toate aspectele activității unei instituții publice, cu
mențiunea că controlul intern este acum și managerial, conducând la ideea că reprezintă un
instrument la dispoziția conducerii instituției publice pentru realizarea atribuțiilor, în
concordanță cu misiunea ei, în condiții de regularitate, eficiență și cu respectarea
reglementărilor legale.
Odată cu modificarea legii, controlul intern managerial devine mai puternic, fiind
definite mai clar obiectivele controlului (art.3) precum și obligațiile conducătorului instituției
publice (art. 4). Noua formă a legii din 2003 creează obligația conducătorului instituției
publice de a elabora un raport anual asupra sistemului de control intern/managerial, ca anexă
la situaţiile financiare ale exerciţiului bugetar încheiat(art.4, alin.3).
Totodată se menționează în art.4, alin.5 obligația Ministerului Finanţelor Publice, ca
autoritate a administrației centrale în domeniul controlului intern/ managerial și a gestiunii
financiare, de a prezenta Guvernului, până la sfârşitul semestrului I al anului curent, pentru
anul precedent, un raport privind stadiul implementării sistemului de control
intern/managerial la nivelul instituţiilor publice, ordonatori principali de credite.
Controlul intern este o formă de control și o funcție managerială aflată la dispoziția
conducerii instituției publice. Implementarea și perfecționarea sistemelor de control a
reprezentat o preocupare majoră a administrației publice românești inainte de aderarea
României la Uniunea Europeană.
Controlul intern a fost reglementat la nivelul instituțiilor publice de OMFP 946/2005
pentru aprobarea Codului controlului intern, cuprinzând 25 de standarde de
management/control intern la entităţile publice şi pentru dezvoltarea sistemelor de control
managerial.
Codul prezintă câteva definiții ale controlului intern , din care amintesc pe cea a
INTOSAI : " Controlul intern este un instrument managerial utilizat pentru a furniza o
asigurare rezonabila ca obiectivele managementului sunt îndeplinite." INTOSAI este
organizația autonomă, independentă, non-politică care grupează la nivel global organismele
guvernamentale de audit. Conform acestei organizații controlul intern include mecanismele
pentru apărarea resurselor publice împotriva pierderilor, utilizării greșite, deteriorării ,
inclusiv frauda și corupția.1
Publicat în 2005, Codul preia definiții și principii generale de bună practică, acceptate
la nivel european și internațional și adaptate la condițiile țării noastre.
Standardele reprezintă reguli minime de management implementate de fiecare
instituție publică, constituind sistemul de referință în raport cu care se evaluează sistemul de
control intern al instituției publice.
Pornind de la elementele esențiale ale modelului COSO, Ministerul Finanțelor Publice
a definit elementele definitorii ale controlului managerial intern în țara noastră : mediul de
control, performanța și managementul riscurilor, informare și comunicare, activități de
control, auditarea și evaluarea.
Mediul de control grupează aspectele legate de organizare, managementul resurselor
umane, etică, deontologie şi integritate.
Performanţa şi managementul riscurilor se referă , în principal la fixarea
obiectivelor, planificarea multianuală, planul de management şi monitorizarea performanţei
instituției publice.
Informarea şi comunicarea se referă la existență și funcționarea unui sistem
informaţional adecvat şi a unui sistem de raportare eficient.
Standardele privind activităţile de control se referă la existența procedurilor,
aplicarea lor , separarea atribuțiilor personalului, continuitatea activității și monitorizarea
acesteia.
Auditarea şi evaluarea vizează modul de evaluare a controlului intern/managerial,
pentru perfecționarea continuă a acestuia.
Sistemele de control managerial, alături de auditul intern și coordonarea și
armonizarea centralizată a acestor componente formează sistemul de control financiar public
intern2.
Managementul instituției publice are principala responsabilitate în implementarea
strategiilor de control intern managerial, în timp ce auditul intern are rolul de a a evalua
funcționarea optimă a sistemului de control intern.

1
http://www.intosai.org/fileadmin/downloads/downloads/3_committees/4_goal4/FAC_TFSP_
OECD_Partners_Good_Governance_Mapping_Role_SAI.pdf, pag.143.
2
Compedium of the public internal controls systems in the EU Member States, 2012, pag. 224-
http://ec.europa.eu/budget/library/biblio/publications/2011/compendium_27_countries_en.pdf
 OMFP 946/2005 prevede creearea, prin decizia internă a conducătorului instituției
publice, a unei structuri pentru monitorizarea, coordonarea, îndrumarea metodologică a
implementării/dezvoltării sistemului de control managerial.
Această structură nu trebuie organizată ca o structură de sine stătătoare
( compartiment/ birou/ departament) în cadrul instituției, care să cuprindă salariați. De
asemenea, din cuprinsul ordinului nu rezultă că această activitate poate fi externalizată către
terți.
Aceste două situații pot conduce, în opinia Curții de Conturi a României la evaluarea
controlului intern managerial ca neconform, având în vedere prevederea expresă de la
capitolul VI, art.457, aliniat 3 din Regulamentul privind organizarea și funcționarea Curții de
Conturi - " Exercitarea funcţiei de control intern nu este repartizată exclusiv unui
compartiment specializat de control sau unei persoane din cadrul entităţii." .3
Creșterea rolului controlului intern/ managerial este un obiectiv asumat prin "Strategia
dezvoltării controlului public intern în România pentru perioada 2014-2016", pentru crearea
unui sistem unitar de control intern care să conducă la gestionarea eficientă a patrimoniului
public.

3
http://www.curteadeconturi.ro/Regulamente/Hotarare_nr_155_2014_Curtea_de_Conturi.pdf