ABORDARI TEORETICO METODOLOGICE PRIVND CONTROLUL

INTERN;
STANDARDELE DE MANAGEMENT –CONTROLUL INTERN LA
ENTITATI.

1.1. Controlul intern. Definire1

Controlul intern a fost abordata începând cu anul 2000 , aceasta ca urmare a

implementării cu responsabilitate a acquis-ului comunitar in domeniului controlului
intern care este alcătuit , în mare măsura, de principii generale de buna practica
acceptate pe plan internaţional şi naţional în Uniunea Europeana. Modalitatea în care
aceste principii se transpun în sistemele de management şi control intern este
specifica fiecărei ţări ţinând cont de condiţiile constituţionale, administrative, legislative,
culturale,etc.
Acquis-ul comunitar reprezintă totalitatea normelor juridice ce reglementează
activitatea instituţiilor Uniunii Europene, acţiunile şi politicile comunitare.2
Constituie patrimoniul Uniunii Europene, ansamblul drepturilor si obligaţiilor
comune tuturor statelor membre.
Documentele de baza ale acquis-ului comunitar sunt Tratatul de la Roma si
instrumentele juridice complementare (Actul European Unic, Tratatul Uniunii Europene,
etc.) alături de o ampla legislaţie secundara elaborata pornind de la acestea.
Excepţii si derogări de la cadrul legal pe care il constituie acquis-ul comunitar
sunt permise numai în circumstanţe excepţionale, sfera acestora fiind limitata.3
Noţiunea face referire, in principal la:
- piaţa unică si cele 4 tipuri de libertate pe care aceasta le implica
(libertatea de mişcare a bunurilor, persoanelor, capitalului si serviciilor)
- politicile comune care o susţin ( agricultura, comerţ, Uniunea Vamală,
concurenţă, transport, etc.)
- măsuri de sprijinire a regiunilor si categoriilor sociale defavorizate4
- conţinutul, principiile si obiectivele politice cuprinse in tratatele originare si in
cele ulterioare ale Comunităţii Europene
- legislaţia adoptata de către instituţiile Uniunii Europene pentru punerea in
practica a prevederilor tratatelor (regulamente, directive, decizii, opinii si recomandări)
- jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene
- declaraţiile şi rezoluţiile adoptate in cadrul Uniunii Europene

1
Ordin M.F.P nr. 946 din 4 iulie 2005 (*actualizat*) pentru aprobarea Codului controlului intern, cuprinzând
standardele de management/control intern la entităţile publice şi pentru dezvoltarea sistemelor de control managerial
(actualizat pana la data de 12 septembrie 2006*)
2
M. Boulescu, C. Barnea, O. Ispir - Control financiar intern si audit intern la entităţile publice, Ed. Economica 2004,
pag.13
3
Revista de Audit Financiar – Nr. 1/1999, Editor Curtea de Conturi a României
4
Revista de Audit Financiar – Nr. 1/1999, Editor Curtea de Conturi a României
 - acordurile internaţionale la care Uniunea Europeana este parte, precum si cele
încheiate intre statele membre ale Uniunii cu referire la activitatea acesteia.
În urma angajamentele asumate de România în cadrul capitolului 28 "Control
financiar" de negociere cu Uniunea Europeană şi având în vedere prevederile
referitoare la controlul financiar din cap. 12 al Programului de guvernare pe perioada
2005-2008, Ministerul Finanţelor Publice a elaborat Codul controlului intern, cuprinzând
standardele de management/control intern la entităţile publice.
Pentru o înţelegere adecvată a conceptului de control intern, privit prin prisma
principiilor generale de buna practica acceptate pe plan internaţional şi în Uniunea
Europeană, se va prezenta mai jos definiţia adoptată de Comisia Europeană.
„Controlul intern reprezintă ansamblul politicilor şi procedurilor concepute şi
implementate de către managementul şi personalul entităţii publice, în vederea furnizării
unei asigurări rezonabile pentru: atingerea obiectivelor entităţii publice într-un mod
economic, eficient şi eficace; respectarea regulilor externe şi a politicilor şi regulilor
managementului; protejarea bunurilor şi a informaţiilor; prevenirea şi depistarea
fraudelor şi greşelilor; calitatea documentelor de contabilitate şi producerea în timp util
de informaţii de încredere, referitoare la segmentul financiar şi de management”.
Anumite organisme internaţionale de marca au dat şi alte definiţii controlului
intern şi care în esenţă reprezintă un sistem implementat de managementul
întreprinderii si care ajuta la pilotajul şi permite să deţină controlul asupra acesteia.
- INTOSAI - Organizaţia Internaţionala a Instituţiilor Supreme de Audit
Controlul intern este un instrument managerial utilizat pentru a furniza o
asigurare rezonabila ca obiectivele managementului sunt îndeplinite;
- Comitetul Entităţilor Publice de Sponsorizare a Comisiei Treadway (S.U.A.) -
COSO
Controlul intern este un proces implementat de managementul entităţii publice,
care intenţionează sa furnizeze o asigurare rezonabila cu privire la atingerea
obiectivelor, grupate în următoarele categorii: eficacitatea şi eficienta funcţionării;
fiabilitatea informaţiilor financiare; respectarea legilor şi regulamentelor.
- Institutul Canadian al Contabililor Autorizaţi (Criteria of Control) – CoCo.
Controlul Intern este ansamblul elementelor unei organizaţii (inclusiv resursele,
sistemele, procesele, cultura, structura şi sarcinile) care, în mod colectiv, îi ajuta pe
oameni sa realizeze obiectivele entităţii publice, grupate în trei categorii: eficacitatea şi
eficienţa funcţionarii; fiabilitatea informaţiei interne şi externe; respectarea legilor,
regulamentelor şi politicilor interne.
Controlul intern reprezintă totalitatea măsurilor de securitate care contribuie la
deţinerea controlului asupra întreprinderii. Are drept scop pe de o parte asigurarea
protecţiei, asigurarea patrimoniului şi calitatea informaţiei, pe de altă parte aplicarea
instrucţiunilor conducerii şi favorizarea îmbunătăţirii performanţelor. Se manifestă prin
organizarea metodelor şi procedurilor fiecărei activităţi a întreprinderii pentru a-i menţine
perenitatea. 5
Controlul intern este organizat la nivelul entităţii economice, intra in atribuţiile
conducerii acesteia si se defineşte ca ansamblul masurilor întreprinse vizând structurile

5
C.Afanase – Control economic,financiar de gestiune si fiscal. Ed. Didactica si pedagogica Bucureşti.2004, pag.74
organizatorice, procedurile, instrumentele si tehnicile create in scopul atingerii
următoarelor obiective :6
- realizarea scopurilor entităţii intr-o maniera economica, eficienta si eficace;
- respectarea reglementarilor legale si dispoziţiilor conducerii;
- protejarea resurselor împotriva abuzurilor, pierderilor, deciziilor greşite si
fraudelor;
- menţinerea acurateţei şi exhaustivităţii înregistrărilor contabile;
- dezvoltarea, menţinerea si furnizarea unor indicatori şi informaţii financiare si de
management corecte si complete pentru fundamentarea deciziilor manageriale.
- Sistemul de control se extinde, aşadar, dincolo de acele aspecte care privesc
direct sistemul contabil, cuprinzând o mare parte a managementului şi aflându-se în
prima linie de apărare a patrimoniului împotriva erorilor si fraudelor.
Conceptul de control intern înglobează două elemente :
a) mediul de control
b) procedurile de control, elaborate şi puse în practică pentru a asigura :
- respectarea reglementarilor sub incidenţa cărora intra activitatea entităţii
auditate
- integritatea, exactitatea si realitatea înregistrărilor contabile
- întocmirea corecta şi la timp a situaţiilor financiare
- prevenirea si detectarea fraudelor si a erorilor
- realizarea obiectivelor manageriale in mod sistemic, economic si eficient
- realizarea atribuţiilor la un nivel calitativ corespunzător şi îndeplinirea cu
regularitate a politicilor adoptate
- respectarea legalităţii şi a dispoziţiilor conducerii
- protejarea activelor
- protejarea informaţiilor
- furnizarea la timp de informaţii corecte si complete pentru fundamentarea
deciziilor conducerii.

1.2. Funcţiile si formele controlului intern

Funcţiile controlului intern

Dintre funcţiile specifice controlului intern si controlului financiar putem menţiona
următoarele7
- Funcţia preventivă si de perfecţionare-care constă în preîntâmpinarea
producerii deficienţelor sau pagubelor în desfăşurarea activităţii economico-financiare.
Prin prevenirea fenomenelor care necesită corecţii se asigură perfecţionarea organizării
şi conducerii activităţii economice, controlul orientând munca spre obiective majore care
să înlăture risipa de efort uman şi material pentru asigurarea eficienţei economice si
sociale.
- Funcţia de constatare şi de corectare-în cazul apariţiei unor nereguli. Astfel,
controlul urmăreşte modalitatea de realizare a echilibrului financiar între venituri şi

6
M.Boulescu, M.Ghita,V.Mares - Fundamentele auditului. Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 2001, pag.61-62
7
C.Afanase – Op.Cit.
cheltuieli şi, îndeplinirea deciziilor referitoare la activitatea firmei pentru respectarea
intereselor acesteia.
- Funcţia de cunoaştere si evaluare a situaţiei la un moment dat, a rezultatelor
obţinute intr-o perioadă de timp, a desfăşurării activităţii în condiţii de legalitate si
eficienţă. Funcţia de cunoaştere presupune o analiză atentă în vederea depistării tuturor
neregulilor dintr-o activitate. Ea se completează cu funcţia de evaluare, care stabileşte
si individualizează după caz consecinţele gestionării unei activităţi.
- Funcţia educativă si stimulativă a participanţilor la realizarea procesului de
management. Prin realizarea celorlalte funcţii ale sale, controlul capătă si un aspect
educaţional pentru perioadele viitoare, pe baza rezultatelor obţinute şi a valorificării
acestora. De fapt, controlul stimulează agenţii economici pentru depăşirea situaţiilor
dificile şi obţinerea unor rezultate mai bune în viitor.
Toate aceste funcţii determină menţinerea entităţilor într-un cadru programat,
anticipat, pentru depistarea abaterilor şi înlăturarea consecinţelor negative, realizând
funcţia de reglare a sistemului , strâns legată de celelalte funcţii ale controlului. Ea
presupune atât înlăturarea deficienţelor si a pagubelor constatate cât şi generalizarea
aspectelor pozitive din activitatea acestora.
Aceste funcţii specifice se condiţionează şi se completează reciproc coexistând
într-un cadru unitar,controlul financiar îndeplinind si o serie de funcţii particulare care
reies din natura acestuia.

1.3. Formele controlului intern

Dintre formele controlului intern pot fi menţionate următoarele:
a) auditul public intern
b) controlul financiar preventiv propriu
c) controlul operativ curent (concomitent) ;
d) controlul ulterior (retroactiv)8.
d.1) controlul de gestiune.

1.3.1. Auditul public intern – reprezintă o activitate funcţională

independentă şi obiectivă care dă asigurări şi consiliere conducerii pentru buna
administrare a veniturilor şi cheltuielilor publice, perfecţionând activitatea entităţii
publice. Ajută entitatea publică să-şi îndeplinească obiectivele printr-o abordare
sistematică şi metodică, care evaluează şi îmbunătăţeşte eficienţa şi eficacitatea
sistemului de conducere, bazat pe gestiunea riscului, a controlului şi a proceselor de
administraţie.9

1.3.2. Controlul financiar preventiv

8
P. Popeangă, C.M. Popia – Controlul financiar-contabil, organizare şi exercitare. Ed. Fundaţia România de Mâine,
2002, pag.14
9
Normele generale privind exercitarea activităţii de audit public intern din 15.01.2003 Cap.A, art.1, M.Of. 130 bis.
din 27.02.2003
 Controlul financiar preventiv la entităţile publice se organizează şi se exercită în
mod unitar potrivit prevederilor legale.
Controlul financiar preventiv se exercită asupra tuturor operaţiunilor care
afectează fondurile publice sau patrimoniul public.
Controlul financiar preventiv se exercită asupra documentelor în care sunt
consemnate operaţiunile patrimoniale, înainte ca acestea să devină acte juridice, prin
aprobarea lor de către titularul unei competenţe delegate în condiţiile legii. Nu intră în
sfera controlului financiar preventiv analiza şi certificarea situaţiilor financiare sau
patrimoniale, precum şi verificarea operaţiunilor efectuate.
Controlul financiar preventiv constă în verificarea sistematică a operaţiunilor care
fac obiectul acestuia din punct de vedere al :
a) respectării tuturor prevederilor legale care le sunt aplicabile, în vigoare la data
efectuării operaţiunilor (control de legalitate);
b) îndeplinirii sub toate aspectele a principiilor şi a regulilor procedurale şi
metodologice care sunt aplicabile categoriilor de operaţiuni din care fac parte
operaţiunile supuse controlului (control de regularitate);
c) încadrării în limitele şi destinaţia creditelor bugetare sau de angajament, după
caz (control bugetar).
Controlul financiar preventiv al operaţiunilor se exercită pe baza actelor şi
documentelor justificative certificate în privinţa realităţii, regularităţii şi legalităţii de către
conducătorii compartimentelor de specialitate emitente.
Operaţiunile ce privesc acte juridice prin care se angajează patrimoniul entităţii
publice se supun controlului financiar preventiv după avizarea lor de către
compartimentele de specialitate juridică şi financiar contabilă. La entităţile publice unde
nu sunt organizate compartimente juridice sau financiar contabile, controlul financiar
preventiv se exercită exclusiv prin viza persoanei desemnate de conducătorul entităţii
publice.
Organizarea controlului financiar preventiv propriu se realizează de conducătorii
entităţilor publice care au obligaţia să emită un ordin sau o decizie de organizare a
controlului financiar preventiv propriu şi să stabilească proiecte de operaţiuni supuse
controlului financiar preventiv, documentele justificative şi circuitul acestora, cu
respectarea dispoziţiilor legale.
Ministerul Finanţelor Publice organizează controlul financiar preventiv pentru
operaţiunile privind bugetul trezoreriei statului, operaţiunile privind datoria publică,
realizarea veniturilor statului şi a contribuţiei României la bugetul Uniunii Europene,
precum şi alte operaţiuni specifice acestui minister.
Nu pot fi împuternicite să exercite controlul financiar preventiv persoanele aflate
în curs de urmărire penală, de judecată sau care au fost condamnate, chiar dacă au
fost graţiate, pentru fapte privitoare la abuz în serviciu, fals, uz de fals, înşelăciune, dare
sau luare de mită şi alte infracţiuni prin care s-au produs daune patrimoniului
persoanelor fizice sau juridice.
Dacă în cursul urmăririi penale, al judecăţii sau după condamnare a intervenit
amnistia, cel care a săvârşit vreuna din infracţiunile arătate în alineatul precedent nu
poate fi împuternicit să exercite controlul financiar preventiv şi controlul financiar de
gestiune timp de doi ani de la data aplicării amnistiei. Cel căruia i s-a suspendat
condiţionat executarea pedepsei nu poate fi împuternicit să exercite controlul financiar
preventiv şi de gestiune în cursul termenului de încercare şi doi ani de la expirarea
acestui termen.
Controlul financiar preventiv se organizează şi se exercită în următoarele forme :
►controlul financiar preventiv propriu;
►controlul financiar preventiv delegat, prin controlori delegaţi ai Ministerului
Finanţelor Publice.

1.3.3. Controlul financiar preventiv propriu

Pentru entităţile publice legiuitorul a stabilit că acestea au obligaţia de a organiza

controlul financiar preventiv propriu şi evidenţa angajamentelor în cadrul
compartimentului contabil.
Conducătorii entităţilor publice au obligaţia să stabilească proiectele de
operaţiuni supuse controlului financiar preventiv, documentele justificative şi circuitul
acestora, cu respectarea dispoziţiilor legale.
Evidenţa angajamentelor se organizează, se ţine, se actualizează şi se
raportează conform normelor metodologice, aprobate prin ordin al ministrului finanţelor
publice.
Persoanele împuternicite să exercite controlul financiar preventiv trebuie să aibă
pregătire economică şi experienţa necesară, să îndeplinească condiţii de cinste şi
corectitudine.
În conformitate cu prevederile legale în vigoare ordonatorii de credite au obligaţia
de a angaja şi de a utiliza creditele bugetare numai în limita prevederilor şi destinaţiilor
aprobate. Pentru cheltuieli strict legate de activitatea instituţiei publice respective şi cu
respectarea dispoziţiilor legale.
Ordonatorii de credite, răspund, potrivit legii, de10 :
a) angajarea, lichidarea şi ordonanţarea cheltuielilor în limita creditelor bugetare
repartizate şi aprobate;
b) realizarea veniturilor;
c) angajarea şi utilizarea creditelor bugetare pe baza bunei gestiuni financiare;
d) integritatea bunurilor încredinţate instituţiei pe care o conduc;
e) organizarea şi ţinerea la zi a contabilităţii şi prezentarea la termen a situaţiilor
financiare asupra situaţiei patrimoniului aflat în administrare şi execuţiei bugetare;
f) organizarea sistemului de monitorizare a programului de achiziţii publice şi a
programului de lucrări de investiţii publice;
g) organizarea evidenţei programelor, inclusiv a indicatorilor aferenţi acestora;
h) organizarea şi ţinerea la zi a evidenţei patrimoniului, conform prevederilor
legale.
La entităţile publice se organizează şi se exercită controlul financiar preventiv şi
auditul public intern asupra tuturor operaţiunilor care afectează fondurile publice sau
patrimoniul public şi sunt exercitate conform reglementărilor legale în domeniu.

1.3.3.1. Rolul şi obiectivele controlului financiar preventiv

10
Legea nr.500 /11.07.2002 privind finanţele publice,M.Of. nr.597/13.08.2002
 Controlul financiar preventiv contribuie la folosirea cu maximă eficienţă a
mijloacelor materiale şi disponibilităţilor băneşti, la întărirea ordinii şi creşterii
răspunderii manageriale în angajarea şi efectuarea cheltuielilor, la respectarea strictă a
legislaţiei de gestiune, la preîntâmpinarea oricărei forme de risipă şi a eventualelor
deficienţe înainte de a se produce fenomene negative.
Pentru a fi eficient, controlul financiar preventiv trebuie să cuprindă în sfera sa,
pe lângă problemele de natură strict financiară şi problemele de natură tehnologico-
tehnică şi economică, cu consecinţe financiare.

Obiectul controlului financiar preventiv

Fac obiectul controlului financiar preventiv operaţiunile care vizează, în

principal:11
- angajamentele legale şi angajamentele bugetare ;
- deschiderea şi repartizarea de credite bugetare ;
- modificarea repartizării pe trimestre şi pe subdiviziuni a clasificaţiei bugetare a
creditelor aprobate, inclusiv prin virări de credite;
- ordonanţarea cheltuielilor ;
- constituirea veniturilor publice, în privinţa autorizării şi stabilirii titlurilor de
încasare ;
- concesionarea sau închirierea de bunuri aparţinând domeniului public al statului
sau al unităţilor administrativ-teritoriale;
- vânzarea, gajarea, concesionarea sau închirierea de bunuri aparţinând
domeniului privat al statului sau al unităţilor administrativ-teritoriale;
- alte categorii de operaţiuni stabilite prin ordin al ministrului finanţelor publice.
În funcţie de specificul entităţii publice, conducătorul acesteia poate decide
exercitarea controlului financiar preventiv şi asupra altor categorii de operaţiuni.
Entităţile publice la care, potrivit legii, se organizează controlul financiar preventiv
sunt :12
- autorităţile publice şi autorităţile administrative autonome ;
- instituţiile publice aparţinând administraţiei publice centrale şi locale şi instituţiile
publice din subordinea acestora;
- regiile autonome de interes naţional sau local;
- companiile sau societăţile naţionale;
- societăţile comerciale la care statul sau o unitate administrativ-teritorială deţine
capital majoritar;
- agenţiile, cu sau fără personalitate juridică, care gestionează fonduri provenite
din finanţări externe, rambursabile sau nerambursabile, cum ar fi : unităţile de
management al proiectelor (UMP), unităţile de coordonare a proiectelor (UCP), Oficiul
de plăţi şi contractare PHARE, (OPCP), Agenţia SAPARD, Fondul Naţional de
Preaderare, precum şi alte agenţii de implementare a fondurilor comunitare;

11
R.C.E.F nr.3/martie 2001 pg.4.
12
Ordin M.F.P nr.522/13.05.2003 privind aprobarea normelor metodologice generale privind exercitarea controlului
financiar preventiv, M.Of.nr.320/2003
 - Ministerul Finanţelor Publice, pentru operaţiunile de trezorerie, datorie publică,
realizarea veniturilor statului şi a contribuţiei României la bugetul Uniunii Europene;
- autorităţile publice executive ale administraţiei publice locale, pentru
operaţiunile de datorie publică şi realizarea veniturilor proprii.
Entităţile publice prin care se realizează veniturile statului sau ale unităţilor
administrativ-teritoriale, vor organiza controlul financiar preventiv conform normelor
specifice elaborate în funcţie de modalităţile prevăzute de legislaţia fiscală pentru
stabilirea titlurilor de încasare şi pentru reducerea, eşalonarea sau anularea acestora.
Regiile autonome, companiile şi societăţile naţionale precum şi societăţile
comerciale la care statul sau unităţile administrativ-teritoriale deţin capitalul majoritar vor
elabora, de asemenea, norme specifice de control financiar preventiv, ţinând cont de
legislaţia aplicabilă entităţilor care sunt organizate şi funcţionează în regim comercial.
Instituţiilor publice care administrează patrimoniul public şi gestionează fonduri
publice le este aplicabil Cadrul general al operaţiunilor supuse controlului financiar
preventiv.13
În raport de specificul entităţilor publice, conducătorii acestora vor dispune
particularizarea, dezvoltarea şi actualizarea acestuia.
Controlul financiar preventiv asupra operaţiunilor care reprezintă recuperări de
sume utilizate şi constatate ulterior ca necuvenite – atât pentru fonduri interne, cât şi
pentru cele aferente finanţărilor de la Uniunea Europeană – se va organiza la
structura/structurile responsabile pentru recuperarea unor astfel de sume, prin norme
metodologice specifice, aceste norme vor fi elaborate în funcţie de legislaţia ce va fi
adoptată ca urmare a angajamentelor asumate de România prin Documentul de poziţie
revizuit, transmis Uniunii Europene.
În toate cazurile în care entităţile publice gestionează fonduri provenite din
finanţări externe, în normele de exercitare a controlului financiar preventiv vor fi
integrate procedurile prevăzute de regulamentele organismelor finanţatoare.

1.3.3.2. Conţinutul şi organizarea controlului financiar preventiv

Controlul financiar preventiv se exercită asupra tuturor operaţiunilor care

afectează fondurile publice sau patrimoniul public.
Controlul financiar preventiv se exercită asupra documentelor în care sunt
consemnate operaţiunile patrimoniale, înainte ca acestea să devină acte juridice, prin
aprobarea lor de către titularul unei competenţe delegate în condiţiile legii. Nu intră în
sfera controlului financiar preventiv analiza şi certificarea situaţiilor financiare sau
patrimoniale, precum şi verificarea operaţiunilor efectuate.14
Controlul financiar preventiv constă în verificarea sistematică a operaţiunilor care
fac obiectul acestuia din punct de vedere al :
a) respectării tuturor prevederilor legale care le sunt aplicabile, în vigoare la data
efectuării operaţiunilor (control de legalitate);

13
Ord. M.F. P. nr.522/2003 , Anexa nr.1 –Cadrul general al operaţiunilor supuse controlului financiar preventiv ,
M.O.f. nr.320
14
Art.3 din O.M.F nr.522/2003 ,M.Of. nr.320/2003
 b) îndeplinirii sub toate aspectele a principiilor şi a regulilor procedurale şi
metodologice care sunt aplicabile categoriilor de operaţiuni din care fac parte
operaţiunile supuse controlului (control de regularitate);
c) încadrării în limitele şi destinaţia creditelor bugetare sau de angajament, după
caz (control bugetar).
Controlul financiar preventiv al operaţiunilor se exercită pe baza actelor şi
documentelor justificative certificate în privinţa realităţii, regularităţii şi legalităţii de către
conducătorii compartimentelor de specialitate emitente.
Operaţiunile ce privesc acte juridice prin care se angajează patrimoniul entităţii
publice se supun controlului financiar preventiv după avizarea lor de către
compartimentele de specialitate juridică şi financiar contabilă. La entităţile publice unde
nu sunt organizate compartimente juridice sau financiar contabile, controlul financiar
preventiv se exercită exclusiv prin viza persoanei desemnate de conducătorul entităţii
publice.
Conducătorii compartimentelor de specialitate răspund pentru realitatea,
regularitatea şi legalitatea operaţiunilor ale căror acte justificative le-au certificat sau
avizat.15
Entităţile publice au obligaţia de a organiza controlul financiar preventiv propriu şi
evidenţa angajamentelor în cadrul compartimentului contabil.
Organizarea controlului financiar preventiv propriu se realizează de conducătorii
instituţiilor publice. Aceştia au obligaţia să emită un ordin sau o decizie de organizare a
controlului financiar preventiv propriu şi să stabilească proiecte de operaţiuni supuse
controlului financiar preventiv, documentele justificative şi circuitul acestora, cu
respectarea dispoziţiilor legale.
Evidenţa angajamentelor se organizează, se ţine, se actualizează şi se
raportează conform normelor metodologice aprobate prin ordin al ministrului finanţelor.
Ministerul Finanţelor Publice organizează controlul financiar preventiv pentru
operaţiunile privind bugetul trezoreriei statului, operaţiunile privind datoria publică,
realizarea veniturilor statului şi a contribuţiei României la bugetul Uniunii Europene,
precum şi alte operaţiuni specifice acestui minister.
Controlul financiar preventiv propriu se exercită de către persoane din cadrul
compartimentului de specialitate, desemnate în acest sens de către conducătorul
entităţii publice. Persoanele care exercită controlul financiar preventiv, sunt altele decât
cele care aprobă şi efectuează operaţiunea supusă vizei.
Persoanele împuternicite să exercite controlul financiar preventiv trebuie să aibă
pregătire economică şi experienţa necesară, să îndeplinească condiţiile de cinste şi
corectitudine.16
Nu pot fi împuternicite să exercite controlul financiar preventiv persoanele aflate
în curs de urmărire penală, de judecată sau care au fost condamnate, chiar dacă au
fost graţiate, pentru fapte privitoare la abuz în serviciu, fals, uz de fals, înşelăciune, dare
sau luare de mită şi alte infracţiuni prin care sau produs daune patrimoniului
persoanelor fizice sau juridice.

15
Art.3. pct.6, din O.M.F nr.522/2003.,M.Of.nr.320/2003
16
Norme metodologice generale referitoare la exercitarea controlului financiar preventiv, aprobate prin Ordinul
M.F.P.nr.522/2003, M.O.f.nr.320
 Dacă în cursul urmăririi penale, al judecăţii sau după condamnare a intervenit
amnistia, cel care a săvârşit vreuna din infracţiunile arătate în alineatul precedent nu
poate fi împuternicit să exercite controlul financiar preventiv şi controlul financiar de
gestiune timp de doi ani de la data aplicării amnistiei. Cel căruia i s-a suspendat
condiţionat executarea pedepsei nu poate fi împuternicit să exercite controlul financiar
preventiv şi de gestiune în cursul termenului de încercare şi doi ani de la expirarea
acestui termen.

Cu privire la acordarea vizei de control financiar preventiv propriu

Se supun aprobării ordonatorului de credite numai proiectele de operaţiuni care

respectă întru totul cerinţele de legalitate, regularitate şi încadrare în limitele
angajamentelor bugetare aprobate, care poartă viza de control financiar preventiv
propriu.
Viza de control financiar preventiv propriu se exercită prin semnătura
persoanelor în drept, competente în acest sens, şi prin aplicarea de către acestea a
sigiliului personal.
În vederea acordării vizei de control financiar preventiv propriu, proiectele de
operaţiuni se prezintă însoţite de documentele justificative corespunzătoare, certificate
în privinţa realităţii şi legalităţii prin semnătura conducătorilor compartimentelor de
specialitate care iniţiază operaţiunea respectivă. Conducătorii compartimentelor de
specialitate răspund pentru realitatea, regularitatea şi legalitatea operaţiunilor ale căror
documente justificative le-au certificat.
Obţinerea vizei de control financiar preventiv propriu pe documente care cuprind
date nereale sau inexacte şi care se dovedesc ulterior nelegale nu exonerează de
răspundere pe şefii compartimentelor de specialitate care le-au întocmit.
Persoanele în drept să exercite controlul financiar preventiv propriu răspund
solidar pentru legalitatea, pentru regularitatea şi pentru încadrarea în limitele
angajamentelor bugetare aprobate, în privinţa operaţiunilor pentru care au acordat viza
de control financiar preventiv propriu.
În cazul în care dispoziţiile legale prevăd avizarea operaţiunilor de către
compartimentul de specialitate juridică, proiectul de operaţiune va fi prezentat pentru
control financiar preventiv cu viza şefului compartimentului juridic.
Persoanele în drept să exercite controlul financiar preventiv propriu pot cere
avizul compartimentului de specialitate juridică ori de câte ori consideră că necesităţile o
impun.
Persoana care exercită controlul financiar preventiv propriu nu trebuie să fie
implicată, prin sarcini de serviciu în efectuarea operaţiunii supuse controlului financiar
preventiv propriu. Exercitarea funcţiei de ordonator de credite este incompatibilă cu cea
de contabil-şef-contabil.
Termenele maxime de verificare a documentelor şi de acordare a vizei de control
preventiv vor fi stabilite astfel încât să se asigure atât un control aprofundat cât şi
efectuarea operaţiilor respective în cel mai scurt timp.

Procedura de control
 Documentele care privesc operaţiuni asupra cărora este obligatorie exercitarea
controlului financiar preventiv se transmit persoanelor desemnate cu exercitarea
acestuia de către compartimentele de specialitate care iniţiază operaţiunea.
Documentele privind operaţiunile prin care se afectează fondurile publice sau
patrimoniul public vor fi însoţite de avizele compartimentelor de specialitate, de note de
fundamentare, de acte şi documente justificative şi după caz, de o „Propunere de
angajare a unei cheltuieli” şi de un „Angajament individual/global”.
Persoanele desemnate pentru exercitarea controlului financiar preventiv, vor
prelua documentele şi vor proceda, într-o primă etapă, la verificarea formală a acestora
cu privire la: completarea documentelor în concordanţă cu conţinutul acestora, existenţa
semnăturilor persoanelor autorizate din cadrul compartimentelor de specialitate;
existenţa actelor justificative specifice operaţiunii prezentate la viză.
Dacă nu sunt respectate cerinţele enunţate mai sus, documentele sunt returnate
emitentului, precizându-se, în scris, motivele restituirii.
După efectuarea controlului formal, persoanele desemnate să exercite controlul
financiar preventiv înregistrează documentele în Registrul privind operaţiunile
prezentate la viza de control financiar preventiv şi efectuează verificarea operaţiunii din
punct de vedere al legalităţii, regularităţii, şi după caz, al încadrării în limitele şi
destinaţia creditelor bugetare sau de angajament.
Dacă necesităţile o impun, în vederea exercitării unui control preventiv cât mai
complet, se pot solicita şi alte acte justificative precum şi avizul compartimentului de
specialitate juridică. Interzicerea sau refuzul furnizării actelor justificative ori avizelor
solicitate va fi comunicat conducătorului entităţii publice, pentru a dispune măsurile
legale.
Dacă în urma verificării de fond operaţiunea îndeplineşte condiţiile de legalitate,
regularitate şi, după caz, de încadrare în limitele şi destinaţia creditelor bugetare sau de
angajament, se acordă viza prin aplicarea sigiliului şi a semnăturii pe exemplarul
documentului care se arhivează la entitatea publică. Documentele vizate şi actele
justificative ce le-au însoţit sunt restituite, sub semnătură, compartimentului de
specialitate emitent, în vederea continuării circuitului acestuia, consemnându-se acest
fapt în Registrul privind operaţiunile prezentate la viza de control financiar
preventiv.(anexa nr. A)17
ANEXA A
DENUMIREA ENTITĂŢII PUBLICE
REGISTRUL
privind operaţiunile prezentate la viza de control financiar preventiv
Nr
crt
Denumirea Conţinutul Comparti Data Valoarea Valoarea Data
documentului operaţiunilo mentul prezentării operaţiunilo operaţiunilo restituirii Ob
Nr./data r înscrise în emitent la r pentru r pentru actelor s
emiterii documente viză a care s-a care s-a justificative/
documentului acordat viza refuzat viza semnătura
0 1 2 3 4 5 6 7 8

Refuzul vizei de control financiar preventiv

17
C.Afanase – Op.Cit.
 Persoana în drept să exercite viza de control financiar preventiv are dreptul şi
obligaţia de a refuza viza de control financiar preventiv în toate cazurile în care, în urma
verificării, apreciază că proiectul de operaţiuni nu îndeplineşte condiţiile de legalitate,
regularitate şi încadrare în limita angajamentelor bugetare. Refuzul vizei trebuie motivat
în scris, iar persoana desemnată are obligaţia de a ţine evidenţa proiectelor de
operaţiuni refuzate la viză.

Figura 1.1. – Schema sinoptică privind organizarea şi exercitarea controlului financiar preventiv
propriu la entităţile publice18

Emiterea ordinului – deciziei de organizare şi exercitare de către conducătorul

entităţii publice
Organizare Exercitare

Stabilirea Transmiterea documentelor

obiectivelor
persoanelor împuternicite cu
Numirea exercitarea CFP propriu de către
persoanelor compartimentul de specialitate
care exercită
certificarea Verificarea formală de către CFP propriu
operaţiilor privind :
pentru - completarea documentelor
societate, - existenţa semnăturilor
regularitate şi autorizate
legalitate - existenţa actelor justificative

Acceptarea documentelor la
CFP propriu
Returnarea
Desemnarea documentelor
persoanelor emitentului cu
care exercită precizarea în
CFP Înregistrarea documentelor în
scris a refuzului
propriu registrul privind operaţiile
prezentate la viza CFP

Verificarea operaţiilor din punct de vedere al: legalităţii,

regularităţii, încadrării în creditele bugetare sau de
angajament

Acordarea vizei
de CFP prin
aplicarea Refuzul vizei de CFP propriu
sigiliului şi a
semnăturii pe Motivarea refuzului în scris
documentul ce se Înscrierea refuzului în
arhivează la evidenţa proiectelor de
entitatea publică
operaţiuni refuzate la viza
18
C.Afanase – Op.Cit. CFP
 Interzis înregistrarea în contabilitate a
operaţiilor refuzate la CFP propriu

1.3.4. Controlul financiar concomitent (operativ curent) contribuie

la cunoaşterea cu operativitate a modului în care se îndeplinesc sarcinile şi se
gestionează patrimoniul. Această formă de control acţionează permanent, surprinde
procesele economice şi financiare în curs de desfăşurare şi permite astfel intervenţia
operativă pentru efectuarea corecturilor necesare şi obţinerea unor rezultate de
eficienţă maximă.
Controlul concomitent sau operativ, surprinde activităţile şi operaţiile în momentul
efectuării lor, deci în momentul cel mai potrivit pentru corectarea operativă a
eventualelor deficienţe ce încep să se manifeste.
Această formă de control (operativ-curentă) se suprapune aproape în totalitate,
în timp şi spaţiu, cu conţinutul activităţilor nemijlocite de management.

1.3.5. Controlul financiar ulterior (post faptic) vizează activitatea din

perioadele de gestiune încheiate sau activităţi sau operaţii economico-financiare
terminate şi care au ca scop constatarea abaterilor de la program sau legislaţia în
vigoare, recuperarea pagubelor, iniţierea de măsuri pentru reglarea şi perfecţionarea
activităţii organizaţiei.19 Se exercită de regulă de organe de control specializate.

1.3.6. Controlul financiar de gestiune

Controlul financiar de gestiune se organizează la regii pentru controlul gestiunilor

proprii, precum şi al uzinelor, fabricilor, atelierelor, serviciilor, sucursalelor şi altor
subunităţi din structura lor organizatorică.
Controlul financiar de gestiune funcţionează în compartiment distinct, în
subordinea directă a directorului general, în cazul regiilor, sarcinile compartimentului
fiind în exclusivitate de efectuare a controlului la termenele şi în condiţiile stabilite de
lege.
Controlul financiar de gestiune are ca obiective principale respectarea normelor
legale cu privire la existenţa, integritatea, păstrarea şi paza bunurilor şi valorilor de orice
fel deţinute cu orice titlu, utilizarea valorilor materiale de orice fel, declasarea şi casarea
de bunuri, efectuarea în numerar sau prin cont a încasărilor şi plăţilor în lei şi valută, de
orice natură, întocmirea şi circulaţia documentelor primare, tehnic-operative şi
contabile, ş.a.20
Obiectivele de control menţionate pot fi detaliate şi extinse în funcţie de specificul
activităţii şi structura organizatorică.
Controlul financiar de gestiune se efectuează cel puţin o dată pe an.

19
I. Bogdan – Strategii de control, Ed. Nemira, Bucureşti, 1995 pag. 21
20
Legea nr.30/1991 privind organizarea si funcţionarea controlului financiar si a Gărzii Financiare, M.Of.
nr.64/1991
 În cazul unor unităţi şi gestiuni materiale reduse ca volum, se poate aproba ca
acestea să fie controlate la o perioadă mai mare de un an, dar nu mai târziu o dată la
doi ani.
Controlul se efectuează în totalitate sau prin sondaj, în raport cu volumul,
valoarea şi natura bunurilor, posibilităţilor de sustragere, condiţiile de păstrare şi
gestionare, precum şi de frecvenţa abaterilor constatate anterior, luându-se în control
un număr reprezentativ de repere şi documente care să permită tragerea unor concluzii
corecte asupra respectării actelor normative din domeniul financiar, contabil şi
gestionar. În cazul constatării de pagube, controlul se va extinde asupra întregii
perioade în care, potrivit legii, pot fi luate măsuri de recuperare a acestora şi de tragere
la răspundere a persoanelor vinovate.
Activitatea de control se desfăşoară pe baza programelor de lucru semestriale,
întocmite de şeful compartimentului de control financiar de gestiune, aprobate de
conducătorul în subordinea căruia se află compartimentul de control financiar de
gestiune. 21
Constatările controlului vor fi consemnate de organele de control în acte de
control bilaterale (procese-verbale sau note de constatare) pe baza propriilor verificări,
cu indicarea prevederilor legale încălcate şi stabilirea exactă a consecinţelor
economice, financiare, patrimoniale a persoanelor vinovate, precum şi măsurile luate în
timpul controlului cât şi cele stabilite a se lua în continuare.
La procesul-verbal de verificare se anexează în vederea confirmării celor
consemnate materialele strict necesare în care sunt reflectate constatările, dintre care
exemplificăm:
Materialele anexate la actul de control fac parte integrantă din acesta. Se
anexează şi documentele originale în cazul în care sunt considerate fictive sau
dubioase, precum şi când există indicii că s-ar urmări sustragerea sau distrugerea lor
de către cei interesaţi. În acest caz se lasă unităţii controlate copii certificate de către
conducerea unităţii verificate şi de organul de control de gestiune.
În cazul în care cu ocazia controlului nu se constată deficienţe, abateri sau alte
aspecte, care să conducă la susţinerea răspunderii cât şi luarea altor măsuri se
întocmeşte nota unilaterală semnată numai de organul de control în care se
consemnează perioada supusă controlului, obiectivele supuse controlului, principalele
documente şi operaţiuni economico-financiare verificate şi eventual unele aprecieri la
activitatea luată în control cât şi constatările făcute.
Actele de control bilaterale (procesele-verbale şi notele de constatare) sunt
însoţite de regulă de o notă de prezentare care este un document întocmit de organul
de control după încheierea verificării în baza constatărilor înscrise în actul bilateral, prin
care se aduc la cunoştinţă conducătorului care a dispus verificarea, unele probleme
speciale desprinse din control şi se fac propuneri de luarea unor măsuri de regulă
pentru tragerea la răspundere a persoanelor făcute vinovate şi redresarea situaţiei
deficitare.
În nota de prezentare se înscriu unele constatări şi aspecte care nu puteau fi
consemnate în actele de control bilaterale. În acest sens se exemplifică :

H.G.nr.720/1991 privind aprobarea normelor de organizare şi exercitare a controlului financiar elaborat de

21

Ministerul Economiei si Finanţelor, M.Of.nr.75/1992

 Şeful compartimentului de control financiar de gestiune, pe baza actelor de
control întocmite, prezintă conducerii în care funcţionează concluziile controlului
împreună cu măsurile ce se propun a fi luate în continuare în vederea înlăturării
abaterilor şi tragerii la răspundere a celor ce au săvârşit nereguli.22
Managerii unităţii au obligaţia ca în cadrul competenţelor şi a termenelor legale
să dispună :
►măsuri potrivit dispoziţiilor legale, pe baza constatărilor şi propunerilor
organelor de control pentru înlăturarea şi prevenirea abaterilor şi să urmărească
aplicarea integrală şi la timp a acestor măsuri;
►măsuri pentru aplicarea sancţiunilor disciplinare şi contravenţionale, precum şi
pentru stabilirea răspunderii materiale, în condiţiile şi la termenele prevăzute de
dispoziţiile legale;
►să asigure înaintarea către procuror a actelor încheiate în cazul constatării de
fapte prevăzute de legea penală, în termenele şi în condiţiile stabilite de dispoziţiile
legale.
Măsurile se iau în termen de cel mult 30 de zile de la data înregistrării actului de
control la unitatea în drept să le ia, dacă prin dispoziţiile legale nu sunt fixate alte
termene.
În cazul în care managerul unităţii nu ia măsurile respective, şeful
compartimentului de control financiar de gestiune sesizează în scris Consiliul de
administraţie.
Activitatea şi rezultatele controlului financiar de gestiune se raportează
semestrial şi anual conducerii unităţii din care face parte compartimentul de control
financiar de gestiune.
După aprobarea de către conducerea unităţii, raportul se înaintează
compartimentului de control financiar de gestiune din unitatea ierarhic superioară.
În legătură cu organizarea şi exercitarea controlului financiar de gestiune
legiuitorul a prevăzut unele contravenţii care se sancţionează cu amendă şi anume :23
►neemiterea la termen a actelor administrative privind modul de organizare şi
exercitare a controlului financiar de gestiune;
►organizarea, menţinerea, trecerea în funcţia de organ de control financiar de
gestiune a unor persoane fără să se fi obţinut în prealabil cazierul juridic;
►nepunerea la dispoziţia organelor de control financiar de gestiune a
documentelor şi datelor necesare controlului;
►refuzul de a semna cu sau fără obiecţiuni actele de control întocmite;
►neexecutarea la termenele stabilite a dispoziţiilor date ca urmare a controlului;
►nedispunerea măsurilor necesare pentru efectuarea cu prioritate, la solicitarea
instanţelor de judecată, organelor de procuratură şi poliţie a controlului financiar de
gestiune necesar stabilirii prejudiciilor produse.
Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor se face de organele de
control financiar fiscal şi de organele de control financiar de gestiune ale unităţilor care
organizează şi exercită controlul propriu. Cuantumul contravenţiilor se va actualiza
periodic prin hotărâre de guvern.

22
Norme metodologice nr.63943/1991 , M.Of.nr.75/24.04.1992
23
Legea nr.30/1991 art.8-9,M.Of. nr.64/1991
 Controlul financiar preventiv are menirea de a preîntâmpina deficienţele şi
pagubele, în timp ce controlul financiar ulterior constată pagubele produse,
persoanele vinovate, actele normative încălcate, identificarea cauzelor generatoare şi
stabileşte modalităţile de recuperare a prejudiciilor şi luarea de măsuri pentru reglarea
şi perfecţionarea activităţii firmei.

1.4. Scopul şi definirea standardelor de control intern

STÁNDARD, standarde, reprezintă o normă sau ansamblu de norme care

reglementează calitatea, caracteristicile, forma etc. unui produs; document în care sunt
consemnate aceste norme.
STÁNDARD reprezintă o normă obligatorie căreia trebuie să-i corespundă un
produs; etalon. elaborat de stat ,standard aprobat oficial, fata de care trebuie să se
conducă toate întreprinderile şi organizaţiile economice.
Standardele de audit reprezintă un set de concepte, proceduri metode
referitoare la realizarea activităţii de audit, a căror aplicare si îndeplinire este
recomandata de către o autoritate competenta la nivel naţional .24
La elaborarea standardelor de audit sa avut in vedere sintagma „cele mai
bune practici”.
Standardele de control intern definesc un minimum de reguli de management, pe
care toate entităţile publice trebuie sa le urmeze.25
Obiectivul standardelor, este de a crea un model de control managerial uniform şi
coerent. De asemenea, standardele constituie un sistem de referinţă, în raport cu care
se evaluează, sistemele de control intern, se identifica zonele şi direcţiile de schimbare.
Stabilirea sistemelor de control intra în responsabilitatea managementului
fiecărei entităţi publice şi trebuie sa aibă la baza standardele, elaborate de Ministerul
Finanţelor Publice. Formularea cat mai generală a standardelor s-a efectuat pentru a
da posibilitatea managerilor sa le aplice, în pofida deosebirilor semnificative între
diferitele entităţi publice.
Sistemele de control managerial trebuie dezvoltate ţinând cont de specificul
legal, organizaţional, de personal, de finanţare etc., al fiecărei entităţi publice în parte.
La elaborarea standardelor interne s-a avut in vedere experienţa în domeniu a
Comisiei Europene, INTOSAI, Comitetului Entităţilor publice de Sponsorizare a Comisiei
Treadway, Institutului Canadian al Contabililor Autorizaţi.
Standardele sunt grupate în cadrul a cinci elemente-cheie ale controlului
managerial si anume:
1. Mediul de control. Acesta grupează problemele legate de organizare,
managementul resurselor umane, etica, deontologie şi integritate.26

24
Curtea de Conturi a României - Standarde de audit. Proiect finanţat de Uniunea Europeana. Bucuresti 2005
25
Ordin M.F.P. nr. 946 din 4 iulie 2005 (*actualizat*) pentru aprobarea Codului controlului intern, cuprinzând
standardele de management/control intern la entităţile publice şi pentru dezvoltarea sistemelor de control managerial
(actualizat pana la data de 12 septembrie 2006), M.Of. 675/28.07.2005

26
Ordin M.F.P. nr. 946/2005, Anexa 1 – Codul controlului intern, cuprinzând standardele de management/control
intern la entităţile publice, pct.2, M.Of. 675/2005
 Mediul de control reprezintă atitudinea generala, nivelul de cunoştinţe şi
masurile luate de manageri în legătură cu controlul intern si importanta sa pentru
entitate.
Mediul de control cuprinde stilul conducerii, cultura instituţionala, sistemul de
valori însuşite de salariaţi şi oferă cadrul in care se desfăşoară diferitele tipuri de
controale.
Mediul de control are efect asupra eficacităţii procedurilor de control specifice,
insa nu poate, prin el însuşi, chiar daca este un mediu de control solid, sa asigure
eficacitatea sistemului de control intern.
Factorii care influenţează mediul de control sunt:
- modul de funcţionare a structurilor de conducere;
- politica managerială şi stilul de operare a acestuia;
- structura organizatorica a entităţii şi modul de stabilire a autorităţii si
responsabilităţilor;
- sistemul de control managerial care cuprinde şi funcţia de audit intern, politicile
si procedurile de personal si separarea sarcinilor
2. Performanta şi managementul riscurilor. Acest element subsumează
problematica managementului legată de fixarea obiectivelor, planificare (planificarea
multianuala), programare (planul de management) şi performanta (monitorizarea
performantei).
3. Informarea şi comunicarea. În aceasta secţiune sunt grupate problemele ce
ţin de crearea unui sistem informaţional adecvat şi a unui sistem de rapoarte privind
execuţia planului de management, a bugetului, a utilizării resurselor, semnalarea
abaterilor. De asemenea, conservarea şi arhivarea documentelor trebuie avută în
vedere.
4. Activităţi de control. Standardele subsumate acestui element-cheie al
controlului managerial se focalizează asupra: documentării procedurilor; continuităţii
operaţiunilor; înregistrării excepţiilor (abaterilor de proceduri); separării atribuţiilor;
supravegherii (monitorizării) etc.
5. Auditarea şi evaluarea. Problematica vizata de aceasta grupa de standarde
priveşte dezvoltarea capacităţii de evaluare a controlului managerial, în scopul asigurării
continuităţii procesului de perfecţionare a acestuia.
Fiecare standard este structurat pe 3 componente:
a. Descrierea standardului - prezintă trăsăturile definitorii ale domeniului de
management la care se referă standardul, domeniu fixat prin titlul acestuia;
b. Cerinţe generale - anunţă direcţiile determinante în care trebuie acţionat, în
vederea respectării standardului;
c. Referinţe principale - enumeră actele normative reprezentative, care cuprind
prevederi aplicabile standardului.
Pe ansamblu, standardele şi referinţele principale asociate constituie pachetul
reprezentativ al normelor de reglementare respectiv Codul controlului intern, care
guvernează obiectivele, organizarea şi funcţionarea sistemelor de management
financiar şi control (control intern) la entităţile publice.
În contextul acţiunilor pentru elaborarea şi dezvoltarea sistemelor de control
managerial, entităţile publice au obligaţia actualizării permanente a listei actelor
normative reprezentative, cuprinse în componenta «referinţe principale» a fiecărui
standard, precum şi a completării acesteia cu orice alte reglementări care cuprind
prevederi aplicabile fiecărui standard.
Pentru elaborare si implementarea in practica a standardelor managerii
entităţilor publice trebuie să dispună, ţinând cont de particularităţile cadrului legal,
organizaţional, de personal, de finanţare şi de alte elemente specifice măsurile
necesare pentru elaborarea sau dezvoltarea sistemelor de control managerial ale
fiecărei organizaţii, inclusiv a procedurilor, formalizate pe activităţi.
Pentru aceasta vor fi elaborate la nivelul fiecărei entităţi publice programe de
dezvoltare a sistemelor de control managerial in care vor fi cuprinse obiectivele,
acţiunile, responsabilităţile, termenele, precum şi alte componente ale măsurilor
respective. În programe vor fi cuprinse în mod distinct şi acţiunile de perfecţionare
profesională, atât pentru persoanele cu funcţii de conducere, cat şi pentru cele de
execuţie, prin cursuri organizate de Şcoala de Finanţe Publice şi Vama, Institutul
Naţional de Administraţie sau de alte organisme abilitate.
În vederea monitorizării, coordonării şi îndrumării metodologice cu privire la
sistemele proprii de control managerial, prin act de decizie interna, conducătorul entităţii
publice constituie structuri cu atribuţii în acest sens. Componenta, modul de organizare
şi de lucru, precum şi alte elemente privind structurile in cauza se stabilesc, în funcţie
de volumul şi de complexitatea activităţilor din fiecare entitate publica, de către
conducătorul acesteia.
Pentru realizarea si punerea in practica a standardelor de management si
codului controlului intern, entităţile publice trebuie sa elaboreze proceduri operative pe
activităţi, cunoscute in practica si sub alte denumiri:proceduri de proces, proceduri
formalizate,s.a.
Entităţile publice, în funcţie de mărimea entităţii, de politica adoptată cu privire la
sistemul propriu de management financiar şi control, de gradul de dotare, de tipurile de
activităţi şi complexitatea acestora etc., pot utiliza modelul de procedura operationala
elaborata de Ministerul Finanţelor Publice în forma prezentată de acesta drept model,
sau pot elabora proceduri de proces, după modelul altor ghiduri intalnite în practica
domeniului, cu precizarea ca, indiferent de forma adoptată, trebuie avute în vedere
prevederile Standardului de control intern nr. 17 "Proceduri". Pentru o buna gestionare
a elaborării, aprobării şi aplicării procedurilor operationale, conducătorii entitatilor
publice trebuie sa asigure derularea tuturor acţiunilor privind elaborarea şi/sau
dezvoltarea sistemelor de management financiar şi control, prin: Includerea in
programele de dezvoltare a sistemelor de control managerial elaborate la nivelul
fiecarei entitati publice a obiectivelor ,actiunilor, masurilor, responsabilitatilor si
termenelor,precum si actiunile de perfectionare profesionala atat pentru persoanele cu
functii de conducere cat si pentru cele de executie prin cursuri organizate de Scoala de
Finante Publice si Vama, Institutul National de Administrtie sau de alte organisme
abilitate.
Pentru monitorizare ,coordonarea si indrumarea metodologica cu privire la
sistemele proprii de control managerial, conducatorii entitatii publice,prin act de decizie
interna , constituie structuri cu atributii in acest sens.Componentele,modul de
organizare si de lucru ale acestora se stabilesc , in functie de volumul si complexitatea
activitatilor din entitatea publica in cauza. Ministerul Finantelor Publice prin Unitatea
Centrala de Armonizare a Sistemelor de Management Financiar si Control, are
obligatia de a derula actiuni de monitorizare,coordonare si indrumare metodologica la
entitatile publice la care se exercita functia de ordonator prjncipal de credite si sa
avizeze din punct de vedere al referirilor la procedurile de control, proiectele de
reglementari cu implicatii financiare, care se eloboreaza si se aproba la nivelul entitatii
publice in cauza.
Procedurile trebuie elaborate, aprobate şi aplicate în condiţiile cunoaşterii şi
respectării regulilor de management prevazute si constituite în cele 25 de standarde de
control . Indiferent de activitatea la care se referă, o procedura operationala poarta
amprenta fiecărui standard de control, din oricare dintre cele 5 elemente-cheie ale
controlului managerial, respectiv mediul de control, performanta şi managementul
riscului, informarea şi comunicarea, activităţile de control, auditarea şi evaluarea.
Condiţiile esenţiale ale procedurilor operaţionale stabilesc, printre altele, ca acestea
trebuie sa fie scrise şi formalizate pe suport de hârtie sau electronic, simple şi specifice
pentru fiecare activitate, actualizate în mod permanent şi aduse la cunoştinţa
executanţilor şi celorlalţi factori interesaţi. În măsura în care dotarea tehnica şi
pregătirea personalului permit, operaţiunile de elaborare, avizare, aprobare, difuzare,
utilizare etc. procedurilor operaţionale se pot derula şi prin utilizarea sistemelor
informatice. În contextul principiilor generale de buna practica care compun acquis-ul
comunitar, controlului i se asociază o accepţiune mult mai larga, acesta fiind privit ca o
funcţie managerială, şi nu ca o operaţiune de verificare. Prin funcţia de control,
managementul constata abaterile rezultatelor de la obiective, analizează cauzele care
le-au determinat şi dispune măsurile corective sau preventive ce se impun. Din punct de
vedere a naturii obiectivelor entitatii publice acestea pot fi grupate în trei categorii:
1) Eficacitatea şi eficienta functionarii
Aceasta categorie cuprinde obiectivele legate de scopurile entitatii publice şi de
utilizarea eficienta a resurselor. De asemenea, tot aici sunt incluse şi obiectivele privind
protejarea resurselor entitatii publice de utilizare inadecvata sau de pierderi, ca şi
identificarea şi gestionarea pasivelor.
2) Fiabilitatea informaţiilor interne şi externe
Aceasta categorie include obiectivele legate de ţinerea unei contabilitati
adecvate, ca şi de fiabilitatea informaţiilor utilizate în entitatea publica sau difuzate către
terţi. De asemenea, în aceasta categorie sunt incluse şi obiectivele privind protejarea
documentelor impotriva a doua categorii de fraude: disimularea fraudei şi distorsionarea
rezultatelor.
3) Conformitatea cu legile, regulamentele şi politicile interne
Aceasta categorie cuprinde obiective legate de asigurarea ca activităţile entitatii
publice se desfăşoară în conformitate cu obligaţiile impuse de lege şi de regulamente,
precum şi cu respectarea politicilor interne.
Pentru realizare obiectivelor trebuie parcurse urmatoarele etape :
a) Descompunerea şi formularea obiectivelor
În entitatea publica, obiectivele generale se descompun în obiective derivate,
care, la rândul lor, se descompun în obiective specifice (individuale), formând un
ansamblu coerent. Formularea obiectivelor poate fi calitativă sau cantitativă, însă, în
orice caz, trebuie definiţi indicatori de rezultate, pe cat posibil comensurabili.
b) Planificarea
 Pentru a se realiza obiectivele, se desfăşoară activităţi adecvate, cărora este
necesar sa li se aloce resurse. Expresia valorică a resurselor se reflecta în buget, care
reprezintă planul financiar. Obiectivele, activităţile eşalonate în timp şi resursele
aferente constituie planul de management. Planificarea constituie un element
fundamental al sistemului de control, managerial, deoarece, prin plan, se stabileşte
baza de referinta în raport cu care aceasta se exercita.
c) Organizarea
Activităţile prin care se realizează obiectivele (individuale, derivate şi generale)
sunt transpuse în sarcini (componenta elementara), atributiuni şi funcţiuni (componente
agregate) şi sunt atribuite, spre efectuare, componentelor structurale ale entitatii publice
(posturi şi compartimente). Aceasta conduce la definirea unei structuri organizatorice
adecvate îndeplinirii obiectivelor. Controlul managerial nu poate opera în afară unui plan
şi a unei structuri organizatorice adecvate.
d) Identificare riscurilor.
Evenimentele care pot afecta realizarea obiectivelor constituie riscuri care trebuie
identificate. Managementul are obligaţia de a identifica riscurile şi de a întreprinde acele
acţiuni care plaseaza şi menţin riscurile în limite acceptabile. Trebuie menţinut un
echilibru între nivelul acceptabil al riscurilor şi costurile pe care le implica aceste acţiuni.
e) Procedurile
Pentru realizarea obiectivelor trebuie sa se asigure un echilibru între sarcini,
competenta (autoritate decizionala conferita prin delegare) şi responsabilităţi (obligaţia
de a realiza obiectivele) şi sa se definească proceduri. Procedurile reprezintă pasii ce
trebuie urmati (algoritmul) în realizarea sarcinilor, exercitarea competentelor şi
angajarea responsabilităţilor. În acest context, se afirma, despre controlul intern, ca:
- este integrat în sistemul de management al fiecărei componente structurale a
entitatii publice;
- intra în grija personalului de la toate nivelurile;
- oferă o asigurare rezonabila a atingerii obiectivelor, începând cu cele
individuale şi terminand cu cele generale.
f) Activităţile de control
Controlul este prezent pe toate palierele entitatii publice şi se manifesta sub
forma autocontrolului, controlului în lant (pe faze ale procesului) şi a controlului ierarhic.
Din punct de vedere al momentului în care se exercita, controlul este concomitent
(operativ), ex-ante (feed-forward) şi ex-post (feed-back). Printre activităţile de control
curente se regăsesc: observarea, compararea, aprobarea, raportarea, coordonarea,
verificarea, analiza, autorizarea, supervizarea, examinarea, separarea funcţiunilor şi
monitorizarea. În afară activităţilor de control integrate în linia de management, pot fi
organizate controale specializate, efectuate de componente structurate anume
constituite (comisii, compartimente de control etc), a căror activitate se desfăşoară în
baza unui plan conceput prin luarea în considerare a riscurilor.

1.5. Gruparea standardelor de control si descrierea acestora.

 Aşa cum de altfel sa mai arătat standardele de management - control intern,
sunt grupate pe cele cinci elemente cheie ale controlului managerial.27

1 - Mediul de control;
Standardul 1 - ETICA, INTEGRITATEA
Standardul 2 - ATRIBUŢII, FUNCŢII, SARCINI
Standardul 3 - COMPETENTA, PERFORMANTA
Standardul 4 - FUNCŢII SENSIBILE
Standardul 5 - DELEGAREA
Standardul 6 - STRUCTURA ORGANIZATORICĂ

2 - Performanţe şi managementul riscului;

Standardul 7 - OBIECTIVE
Standardul 8 - PLANIFICAREA
Standardul 9 - COORDONAREA
Standardul 10 - MONITORIZAREA PERFORMANTELOR
Standardul 11 - MANAGEMENTUL RISCULUI
Standardul 15 - IP0TEZE, REEVALUARI

3 - Informarea şi comunicarea;
Standardul 12 - INFORMAREA
Standardul 13 - COMUNICAREA
Standardul 14 - CORESPONDENTA
Standardul 16 - SEMNALAREA NEREGULARITĂŢILOR

4- Activităţi de contol;
Standardul 17 - PROCEDURI
Standardul 18 - SEPARAREA ATRIBUŢIILOR
Standardul 19 - SUPRAVEGHEREA
Standardul 20 - GESTIONAREA ABATERILOR
Standardul 21 - CONTINUITATEA ACTIVITĂŢII
Standardul 22 - STRATEGII DE CONTROL
Standardul 23 - ACCESUL LA RESURSE

5 - Auditarea şi evaluarea;
Standardul 24 - VERIFICAREA ŞI EVALUAREA CONTROLULUI
Standardul 25 - AUDITUL INTERN

1.5.1. Standardul 1- ETICA, INTEGRITATEA

a) Descrierea standardului

27
Ordin M.F.P. nr. 946/2005, Anexa 1 – Codul controlului intern, cuprinzând standardele de management/control
intern la entităţile publice, pct.2, M.Of. 675/2005
 Entitatea publica asigura condiţiile necesare cunoaşterii, de către angajaţi, a
reglementărilor care guvernează comportamentul acestora, prevenirea şi raportarea
fraudelor precum şi neregulilor.
Frauda înseamnă orice acţiune sau omisiune intenţionată în legătură cu:
utilizarea sau prezentarea de declaraţii ori documente false, incorecte sau incomplete,
inclusiv faptele penale prevăzute în legea pentru prevenirea, descoperirea şi
sancţionarea faptelor de corupţie,28 cu modificările ulterioare, care au ca efect alocarea
sau dobândirea, respectiv utilizarea nepotrivita sau incorectă a fondurilor comunitare de
la bugetul general al Comunităţii Europene sau a sumelor de cofinantare aferente de la
bugetul de stat, bugetele prevăzute 29 in Legea privind finanţele publice, cu modificările
ulterioare, şi ale fnantelor publice locale; necomunicarea unei informaţii prin încălcarea
unei obligaţii specifice, având acelaşi efect la care s-a făcut referire anterior; deturnarea
acestor fonduri de la scopurile pentru care au fost acordate iniţial conform
reglementarilor din legislatia privind controlul şi recuperarea fondurilor comunitare,
precum şi a fondurilor de cofinantare aferente utilizate necorespunzător, cu modificările
şi completările ulterioare.30

b) Cerinţe generale

Managerul şi salariaţii trebuie sa aibă un nivel corespunzător de integritate

profesională şi personală şi sa fie constienti de importanta activităţii pe care o
desfăşoară;
Integritatea reprezinta: Caracter integru; sentiment al demnităţii, dreptatii şi
constiinciozitatii, care serveşte drept calauza în conduita omului; onestitate, cinste,
probitate.
Managerul, prin deciziile sale şi exemplul personal, sprijină şi promovează
valorile etice şi integritatea profesională şi personală a salariaţilor.
Valorile etice fac parte din cultura entitatii publice şi constituie un cod nescris, pe
baza căruia sunt evaluate comportamentele. Separat de acesta, entitatea publica
trebuie sa aibă un cod de conduita oficial, scris, care este un mijloc de comunicare
uniforma a valorilor etice a tuturor salariaţilor Codul etic stabileşte care sunt obligaţiile
rezultate din lege cărora trebuie sa li se supună salariaţii, în plus peste cele rezultate ca
urmare a raporturilor de munca: depunerea declaraţiei de avere, a declaraţiei pentru
prevenirea conflictului de interese. Exista şi cazuri în care legea prevede
incompatibilităţi pentru ocuparea unor funcţii publice.
Codul de conduita a funcţionarilor publici este aprobat prin lege. La nivelul
fiecărei instituţi se elaboreaza un cod etic care se aproba de către conducător.
Pentru a putea acţiona în conformitate cu valorile etice ale entitatii publice,
salariaţii au nevoie de sprijin şi de o comunicare deschisă, în special atunci când este

28
Legea nr. 78/2000 Cap. III, secţiunea 4^1 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie,
M.Of. 219 din 18 mai 2000
29
Legea nr. 500/2002 art. 1 alin. (2) lit. a) - f) şi l) privind finanţele publice, cu modificările ulterioare, M.Of.
597/13.08.2002 şi O.U.G. nr. 45/2003 art. 1 alin. (2) lit. a) - d) privind finanţele locale, M.Of. 431/19.06.2003
aprobată cu modificări prin Legea nr. 108/2004;
30
O.G. nr. 79/2003 art. 2 lit. b privind controlul şi recuperarea fondurilor comunitare, precum şi a fondurilor de
cofinanţare aferente utilizate necorespunzător, cu modificările şi completările ulterioare.
vorba despre ajutorul acordat pentru rezolvarea dilemelor şi a incertitudinilor în materie
de conduita adecvată. Salariaţii entitatilor publice sunt liberi sa comunice preocuparile
lor în materie de etica. Managementul entitatii trebuie sa creeze un mediu adecvat
acestui tip de comunicare.
Conducerea trebuie sa supravegheze comportamentul efectiv al salariaţilor din
subordine, referitor la standardul de etica şi integritate şi sa trateze în mod adecvat
orice abatere de la codul de conduita.
La aceasta contribuie deciziile şi exemplul personal care trebuie sa reflecte:
- valorificarea transparenţei şi probităţii în activitate;
- valorificarea competentei profesionale;
- iniţiativa prin exemplu;
- conformitatea cu legile, regulamentele, regulile şi politicile specifice;
- respectarea confidenţialităţii informaţiilor;
- tratamentul echitabil şi respectarea indivizilor;
- relaţiile loiale cu colaboratorii;
- caracterul complet şi exact al operaţiilor şi documentaţiilor;
- modul profesional de abordare a informaţiilor financiare;
Salariaţii trebuie sa manifeste acel comportament şi dezvolta acele acţiuni
percepute ca etice în entitatea publica;
Managerul şi salariaţii de regula au o abordare pozitiva fata de controlul
financiar, a cărui funcţionare o sprijină.

c) Referinţe principale

Standardul 1- Etica ,Integritate pentru a fi aplicat in practica trebuie sa aibă la

baza o serie de prevederi legislative care se refera la :
- Statutul funcţionarilor publici, Codul de conduita a funcţionarilor publici; - Legea
privind unele măsuri referitoare la bunurile primite cu titlu gratuit cu prilejul unor acţiuni
de protocol în exercitarea mandatului sau a funcţiei;
- Legea privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea
demnitatilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi
sancţionarea coruptiei ;
- Legea privind declararea şi controlul averii demnitarilor, magistraţilor,
funcţionarilor publici şi unor persoane cu funcţii de conducere: - Codul de conduita a
personalului contractual din autorităţile şi entitatile publice;
- Legea pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, cu
modificările şi completările ulterioare ;
- Statutul special al funcţionarului public denumit manager public;
- Codului etic al profesiei de controlor delegat;
- Codul privind conduita etica a auditorului intern. s.a. 31

31
- Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată, cu modificările ulterioare;M.Of.
365/29.05.2007
- Legea nr. 7/2004 privind Codul de conduita a funcţionarilor publici; M.Of.525/2.08.2007
- Legea nr. 251/2004 privind unele măsuri referitoare la bunurile primite cu titlu gratuit cu prilejul unor acţiuni de
protocol în exercitarea mandatului sau a funcţiei;M.Of. 561/24.06.2007
 1.5.2. Standard 2- ATRIBUŢII, FUNCŢII, SARCINI

a) Descrierea standardului

Entitatea publica transmite angajaţilor şi actualizează permanent:

- documentul privind misiunea entitatii publice;
- regulamentele interne;
- fişa postului (funcţiei).

b) Cerinţe generale

- Atribuţiile entitatii publice pot fi realizate numai dacă sunt cunoscute de salariaţi
şi aceştia acţionează concertat; - Fiecare salariat are un rol bine definit în entitatea
publica, stabilit prin fişa postului;
- Sarcinile sunt încredinţate şi rezultatele sunt comunicate numai în raportul
manager - salariat - manager (şef - subaltern - şef);
- Managerii trebuie sa identifice sarcinile în realizarea cărora salariaţii pot fi
expusi unor situaţii dificile şi care influenţează în mod negativ managementul entitatii;
- Managerul trebuie sa susţină salariatul în îndeplinirea sarcinilor sale.
- Managementul entitatii publice va comunica tuturor angajaţilor care sunt
sarcinile entitatii, rezultate din actul normativ de organizare şi funcţionare.
Totodată, se va îngriji ca aceste sarcini sa se regaseasca în Regulamentul de
organizare şi funcţionare a entitatii publice, la care sa aibă acces toţi salariaţii. Se vor
întocmi şi se vor actualiza, ori de câte ori necesităţile o vor cere, fişele postului pentru
toţi functionarii publici şi personalul contractual din entitatea publica. Aceasta este o
obligaţie permanenta, a fiecărui nivel de management.

c) Referinte principale32

- Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnitatilor publice, a
funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea coruptiei, cu modificările şi completările
ulterioare; M.Of. 279/21.04.2003
- Legea nr. 115/1996 privind declararea şi controlul averii demnitarilor, magistraţilor, funcţionarilor publici şi unor
persoane cu funcţii de conducere, cu modificările şi completările ulterioare: M.Of. 263/28.10.1996
- Legea nr. 477/2004 privind Codul de conduita a personalului contractual din autorităţile şi entitatile publice; M.Of.
1105/26.11.2004
- Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, cu modificările şi
completările ulterioare; M.Of. 219/18.05.2000
- OUG nr. 14/2005 privind modificarea formularelor privind declaraţia de avere şi pentru declaraţia de interese;
M.Of. 200/9.03.2005
- OUG nr. 56/2003 privind crearea statutului special al funcţionarului public denumit manager public, cu
modificările şi completările ulterioare; M.Of.457/27.06.2003
- Ordin MFP nr. 1190/2004 pentru aprobarea Codului etic al profesiei de controlor delegat; M.Of.701/4.08.2004
- Ordin MFP nr. 252/2004 al ministrului finanţelor publice, pentru aprobarea Codului privind conduita etica a
auditorului intern; M.Of. 128/12.02.2004

- Legea nr. 90/2001 privind organizarea şi funcţionarea Guvernului României şi a ministerelor, modificată şi
32

completată prin Legea nr. 23/2004; M.OF.164/2.04.2001

 O serie de reglementari legale fac referire la modalitatile de implementare a
standardului Atributii,Functii, Sarcini; dintre acestea se pot aminti:
- Legea privind organizarea şi funcţionarea Guvernului României şi a ministerelor
;
- Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului privind stabilirea unor măsuri privind
înfiinţarea, organizarea, reorganizarea sau funcţionarea unor structuri din cadrul
aparatului de lucru al Guvernului;
- Ordonanţa de Guvern privind stabilirea unor măsuri de reorganizare în cadrul
administraţiei publice centrale;
- Hotărârea de Guvern privind organizarea şi dezvoltarea carierei funcţionarilor
publici;
- Actul normativ de organizare şi funcţionare a entitatii publice;
- Hotărârea de Guvern pentru aprobarea repartizării principalelor funcţii de sprijin
pe care le asigura ministerele, celelalte organe centrale şi organizaţii neguvernamentale
privind prevenirea şi gestionarea situaţiilor de urgenta.
Regulamentul de organizare şi funcţionare a entitatii se publica pe pagina de
Internet a entitatii publice.

1.5.3. Standard 3 -COMPETENTA, PERFORMANTA

a) Descrierea standardului

Managerul asigura ocuparea posturilor de către persoane competente, cărora le

încredinţează sarcini potrivit competentelor şi asigura condiţii pentru dezvoltarea
capacităţii profesionale a salariatului.

b) Cerinţe generale

- Managerul şi salariaţii au acele cunoştinţe, abilitaţi şi experienta care fac

posibila îndeplinirea eficienta şi efectivă a sarcinilor;
- Competenta angajaţilor şi sarcinile încredinţate trebuie sa se afle în echilibru
permanent stabil.
Acţiuni pentru asigurarea acestuia:
- definirea cunoştinţelor şi deprinderilor necesare pentru fiecare loc de munca;
-conducerea interviurilor de recrutare, pe baza unui document de evaluare
definit;

- O.U.G. nr. 64/2003 privind stabilirea unor măsuri privind înfiinţarea, organizarea, reorganizarea sau funcţionarea
unor structuri din cadrul aparatului de lucru al Guvernului; M.OF. 464/29.06.2003
- O.U.G. nr. 11/2004 privind stabilirea unor măsuri de reorganizare în cadrul administraţiei publice centrale; M.Of.
266/25.03.2004
- H.G. nr. 1209/2003 privind organizarea şi dezvoltarea carierei funcţionarilor publici; - Actul normativ de
organizare şi funcţionare a entitatii publice; M.Of. 757/29.10.2003
- H.G. nr. 2.288/2004 pentru aprobarea repartizării principalelor funcţii de sprijin pe care le asigura ministerele,
celelalte organe. Regulamentul de organizare şi funcţionare a entitatii .M.Of. 9/4.01.2005
 - identificarea planului de pregătire de baza a noului angajat, încă din timpul
procesului de recrutare;
- revederea necesităţilor de pregătire, în contextul evaluării anuale a angajaţilor
şi urmărirea evoluţiei carierei;
-asigurarea faptului ca necesităţile de pregătire identificate sunt satisfacute;
-dezvoltarea capacităţii interne de pregătire, complementara formelor de
pregătire externe entitatii publice;
-definirea politicii de pregătire/mobilitate;
- Performanţele angajaţilor se evalueaza cel puţin o data pe an şi sunt discutate
cu aceştia de către realizatorul raportului;
- Competenta şi performanta trebuiesc susţinute de instrumente adecvate, care
includ tehnica de calcul, software-urile, brevetele, metodele de lucru etc;
- Nivelul de competenta necesar este cel care constituie premisa performantei.
Salariaţii entitatii publice trebuie sa aibă cunoştinţele profesionale, competentele,
atribuţiile şi Instrumentele necesare pentru a contribui la realizarea obiectului de
activitate al entitatii publice.
Este stabilit prin lege ca ocuparea posturilor unei entităţi publice se face prin
concurs. Acest lucru asigura premisele realizării sarcinilor entitatii de către persoane
capabile şi competente, precum şi atingerea obiectivelor de viitor ale entitatii publice.
Managementul entitatii publice evalueaza continuu nevoile şi cerinţele acesteia, fapt
care permite luarea unor decizii motivate în materie de formare, supraveghere, atribuire
a sarcinilor şi de reorganizare. Conducerea poate recurge la servicii externe pentru a
răspunde nevoilor care nu pot fi satisfacute cu resursele entitatii publice.
Formarea profesională poate fi axata pe acele competente care favorizează
performanţele individuale şi pe abilitatile interpersonale care vizează luarea deciziilor şi
invatarea în grup.
c) Referinţe principale33

33
- Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, cu modificările şi completările ulterioare; M.Of. 72/5.02.2003
- H.G. nr. 1209/2003 privind organizarea şi dezvoltarea carierei funcţionarilor publici; M.Of. 757/29.10.2003
- H.G. nr. 432/2004 privind dosarul profesional al funcţionarilor publici; M.Of. 994/28.10.2004
- Legea nr. 215/2001 a administraţiei publice locale; M.Of. 515/29.08.2001
- H.G. nr. 1021/2004 pentru aprobarea modelului comun european de curriculum vitae; M.Of. 633/13.07.2004
- O.U.G. nr. 92/2004 privind reglementarea drepturilor salariale şi a altor drepturi ale funcţionarilor publici pentru
anul 2005; M.Of.1091/23.11.2004
- O.U.G. nr. 82/2004 privind unele măsuri în domeniul funcţiei publice; M.Of.975/22.10.2004
- Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de baza în sectorul bugetar şi a indemnizaţiilor
pentru persoane care ocupa funcţii de demnitate publica; M.Of. 266/16.07.1998
- Legea nr. 40/1991 cu privire la salarizarea Preşedintelui şi Guvernului României şi a personalului Preşedinţiei,
republicată; M.Of. 162/14.07.1993
- Hotărârile Guvernului pentru aprobarea planului de ocupare a funcţiilor publice
- O.G. nr. 129/2000 privind formarea profesională a adulţilor; M.Of. 311/5.07.2000
- H.G. nr. 522/2003 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Ordonanţei Guvernului
nr. 129/2000 privind formarea profesională a adulţilor; M.Of. 346/2003
- Ordinul nr. 206/2005 al Preşedintelui Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici pentru aprobarea metodologiei
de evaluare a posturilor şi a criteriilor de evaluare a posturilor; M.Of. 342/22.04.2005
- O.U.G. nr. 15/2005 privind unele măsuri pentru ocuparea prin concurs a funcţiilor publice vacante din cadrul
autorităţilor şi entitatilor publice implicate în implementarea angajamentară; M.Of. 342/22.04.2005;
- Actele normative prin care au fost aprobate statutele specifice ale personalului din entitatile sistemului de
apărare şi ordine publica, precum şi statutele corpurilor profesionale;
 O serie de reglementari legale fac referire la modalitatile de implementare a
standardului „Competenta,Performanta „ dintre acestea se pot aminti:
- Codul muncii, cu modificările şi completările ulterioare;
- Hotărârea de Guvern privind organizarea şi dezvoltarea carierei funcţionarilor
publici;
- Hotărârea de Guvern privind dosarul profesional al funcţionarilor publici;
- Legea administraţiei publice locale;
- Hotărârea de Guvern pentru aprobarea modelului comun european de
curriculum vitae;
- Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului privind reglementarea drepturilor salariale
şi a altor drepturi ale funcţionarilor publici pentru anul 2005;
- Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului privind unele măsuri în domeniul funcţiei
publice;
- Legea privind sistemul de stabilire a salariilor de baza în sectorul bugetar şi a
indemnizaţiilor pentru persoane care ocupa funcţii de demnitate publica;
- Legea cu privire la salarizarea Preşedintelui şi Guvernului României şi a
personalului Preşedinţiei, republicată;
- Hotărârea de Guvern pentru aprobarea planului de ocupare a funcţiilor publice;
- Ordonanţă de Guvern privind formarea profesională a adulţilor;
- Hotărâre de Guvern pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a
prevederilor O.G privind formarea profesională a adulţilor;
- Ordin al Preşedintelui Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici pentru
aprobarea metodologiei de evaluare a posturilor şi a criteriilor de evaluare a posturilor;
- Ordonanţă de Urgenţă a Guvernului privind unele măsuri pentru ocuparea prin
concurs a funcţiilor publice vacante din cadrul autorităţilor şi entitatilor publice implicate
în implementarea angajamentelor asumate prin negocierile pentru aderarea României
la Uniunea Europeană;
- Actele normative prin care au fost aprobate statutele specifice ale personalului
din entitatile sistemului de apărare şi ordine publica, precum şi statutele corpurilor
profesionale;
- Legea privind stimularea financiară a personalului care gestionează fonduri
comunitare;
- Hotărâre de Guvern pentru aplicarea Legii privind stimularea financiară a
personalului care gestionează fonduri comunitare.

1.5.4. Standard 4-FUNCŢII SENSIBILE

a) Descrierea standardului

- Legea nr. 490/2004 privind stimularea financiară a personalului care gestionează fonduri comunitare M.Of.
1096/24.11.2007;
- H.G. nr. 170/2005 pentru aplicarea Legii nr. 490/2004 privind stimularea financiară a personalului care
gestionează fonduri comunitare. M.Of. 215/14.03.2005
 Entitatea publica identifica funcţiile considerate ca fiind sensibile şi stabileşte o
politica adecvată de rotaţie a salariaţilor care ocupa astfel de funcţii.

b) Cerinţe generale
În entitatea publica se întocmesc:
- inventarul funcţiilor sensibile;
- lista cu salariaţii care ocupa funcţii sensibile;
- planul pentru asigurarea rotatiei salariaţilor din funcţii sensibile, astfel încât un
salariat sa nu activeze într-o astfel de funcţie, de regula, mai mult de 5 ani;
În inventarul funcţiilor sensibile sunt reflectate, de regula, acele funcţii care
prezintă risc semnificativ în raport cu obiectivele;
Rotatia personalului se face cu efect minim asupra activităţii entitatii publice şi a
salariaţilor.

c) Referinte principale 34
- Codul muncii, cu modificările şi completările ulterioare;
- Legea privind statutul funcţionarilor publici, republicată, cu modificările
ulterioare;
- Alte reglementări în domeniul muncii.

1.5.5. Standardul 5- DELEGAREA

a) Descrierea standardului
Managerul stabileşte, în scris, limitele competentelor şi responsabilităţilor pe care
le delegă.

b) Cerinţe generale
- Delegarea de competenta se face ţinând cont de imparţialitatea deciziilor ce
urmează a fi luate de persoanele delegate şi de riscurile asociate acestor decizii;
- Salariatul delegat trebuie sa aibă cunostinta, experienta şi capacitatea
necesară efectuării actului de autoritate încredinţat;
- Asumarea responsabilităţii, de către salariatul delegat, se confirma prin
semnatura;
- Subdelegarea este posibila cu acordul managerului;
- Delegarea de competenta nu exonereaza pe manager de responsabilitate.

c) Referinte principale35

34
- Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, cu modificările şi completările ulterioare; M.Of 72/5.02.2003;
- Legea nr. 188/1999 privind statutul funcţionarilor publici, republicată, cu modificările ulterioare M.Of.
365/29.05.2007;
- Alte reglementări în domeniul muncii.
35
- Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice, cu modificările ulterioare, art. 20 alin. (2), M.Of. 597/13.08.2002;
- O.U.G. nr. 45/2003 privind finanţele publice locale, M.Of. 431/19.06.2003, aprobată cu modificări şi completări
prin Legea nr. 108/2004;
- Regulamentul de organizare şi funcţionare a entitatii publice;
 - Legea privind finanţele publice, cu modificările ulterioare, art. 20 alin. (2):
"Ordonatorii principali de credite pot delega aceasta calitate inlocuitorilor de drept,
secretarilor generali sau altor persoane împuternicite în acest scop. Prin actul de
delegare ordonatorii principali de credite vor preciza limitele şi condiţiile delegarii.";
- Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului privind finanţele publice locale, aprobată cu
modificări şi completări prin Lege;
- Regulamentul de organizare şi funcţionare a entitatii publice;
- Fişa postului;
- Manualul de control financiar preventiv, elaborat de Ministerul Finanţelor
Publice, Direcţia generală de control financiar preventiv, publicat pe adresa de Internet
a ministerului (pag. 14, pct. 2.1.2. "Delegarea de competenta").

1.5.6. Standard 6 -STRUCTURA ORGANIZATORICĂ

a) Descrierea standardului

Entitatea publica defineşte propria structura organizatorică, competentele,

responsabilităţile, sarcinile şi obligaţia de a raporta pentru fiecare componenta
structurală, şi informează în scris salariaţii.

b) Cerinţe generale

- Competenta, responsabilitatea, sarcina şi obligaţia de a raporta sunt atribute

asociate postului; acestea trebuie sa fie clare, coerente şi sa reflecte elementele avute
în vedere pentru realizarea obiectivelor entitatii publice;
- Competenta constituie capacitatea de a lua decizii, în limite definite, pentru
realizarea activităţilor specifice postului;
- Responsabilitatea reprezintă obligaţia de a îndeplini sarcinile şi se înscrie în
limitele ariei de competenta;
- Raportarea reprezintă obligaţia de a informa asupra îndeplinirii sarcinilor.
În temeiul actului normativ privind organizarea şi funcţionarea entitatii publice,
managerul aproba structura organizatorică: departamente, direcţii generale, direcţii,
servicii, birouri, posturi de lucru. Încadrarea cu personal de conducere şi personal de
execuţie a acestor structuri se regaseste în statul de funcţii a entitatii. Scopul acestei
acţiuni este realizarea în bune condiţii de eficienta şi eficacitate a obiectivelor entitatii.

c) Referinte principale36

- Fişa postului;
- Manualul de control financiar preventiv, elaborat de Ministerul Finanţelor Publice, Direcţia generală de control
financiar preventiv, publicat pe ad
36
- H.G. nr. 1209/2003 privind organizarea şi dezvoltarea carierei funcţionarilor publici, M.Of. 757/29.10.2003;
- Actul normativ de organizare şi funcţionare a entitatii publice
 - Hotărârea de Guvern privind organizarea şi dezvoltarea carierei funcţionarilor
publici;
- Actul normativ de organizare şi funcţionare a entitatii publice.

1.5.7. Standard 7-OBIECTIVE

a) Descrierea standardului

Entitatea publica trebuie sa definească obiectivele determinante, legate de

scopurile entitatii, precum şi cele complementare, legate de fiabilitatea informaţiilor,
conformitatea cu legile, regulamentele şi politicile interne şi sa comunice obiectivele
definite tuturor salariaţilor şi terţilor interesaţi

b) Cerinţe generale
- Obiectivele generale sunt concordante cu misiunea entitatii publice;
- Entitatea publica transpune obiectivele generale în obiective specifice şi în
rezultate asteptate pentru fiecare activitate şi le comunica personalului;
- Obiectivele trebuie astfel definite încât sa răspundă pachetului de cerinţe
"S.M.A.R.T.”
Semnificatia pachetului de cerinte „S.M.A.R.T. este urmatoarea:
S - Precise (în limba engleze: Specific);
M - Masurabile şi verificabile (în limba engleza: Measurable and verifiable);
A - Necesare (în limba engleza: Appropriate);
R - Realiste (în limba engleza: Realistic);
T - Cu termen de realizare (în limba engleza: Time - dependent);
Obiectivele generale ale oricărei entităţi publice se referă la realizarea unor
servicii publice de buna calitate, în condiţii de eficienta şi eficacitate maxima, astfel cum
sunt prezentate aceste obiective în actul normativ care reglementează organizarea şi
funcţionarea entitatii publice.
- Fixarea obiectivelor reprezintă atributul managementului, iar responsabilitatea
realizării acestora revine atât managementului, cat şi salariaţilor;
- Multitudinea şi complexitatea obiectivelor impune utilizarea unor criterii diverse
de grupare, cu scopul de a facilita concretizarea responsabilităţilor, raspunderilor, de a
asigura operativitate în cunoaşterea rezultatelor etc.

c) Referinte principale

Acest standard presupune ca, pentru toate obiectivele, sa fie alocate resursele
financiare, materiale şi umane necesare.
În acest sens, Legea, privind finanţele publice, cu modificările ulterioare,
prevede:
- art. 3 alin. (2): "Creditele bugetare aprobate se utilizează pentru finanţarea
funcţiilor administraţiei publice, programelor, acţiunilor, obiectivelor şi sarcinilor
prioritare, potrivit scopurilor prevăzute în legi şi alte reglementări [...]";
- art. 4 alin. (5): "Pentru acţiunile multianuale se înscriu în buget, distinct,
creditele de angajament şi creditele bugetare";
 - art. 14 alin. (1): "Cheltuielile bugetare au destinaţie precisa şi limitată şi sunt
determinate de autorizările conţinute în legi specifice şi în legile bugetare anuale";
- art. 15 alin. (1): "În cazurile în care se fac propuneri de elaborare a unor
proiecte de acte normative a căror aplicare atrage micşorarea veniturilor sau majorarea
cheltuielilor aprobate prin buget, iniţiatorii au obligaţia sa prevadă şi mijloacele necesare
pentru acoperirea minusului de venituri sau creşterea cheltuielilor [...]";
- art. 22 alin. (1): "Ordonatorii de credite au obligaţia de a angaja şi a utiliza
creditele bugetare numai în limita prevederilor şi destinaţiilor aprobate, pentru
cheltuielile strict legate de activitatea entitatilor publice respective şi cu respectarea
dispoziţiilor legale";
- art. 28 lit. f): referitor la estimarea anuala a performantelor fiecărui program care
trebuie sa precizeze: "acţiunile, costurile asociate, obiectivele urmărite, rezultatele
obţinute şi estimate pentru anii următori, măsurate prin indicatori precisi, a căror alegere
este justificată";
- art. 56 alin. (2): "Ordonatorii principali de credite au obligaţia sa întocmească şi
sa anexeze la situaţiile financiare anuale [...] obiectivele [...]";37
- Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului privind finanţele publice locale, aprobată cu
modificări şi completări
- Ordinul M.F.P. pentru aprobarea instrucţiunilor privind conţinutul, forma de
prezentare şi structura programelor elaborate de ordonatorii principali de credite în
scopul finanţării unor acţiuni sau ansamblu de acţiuni
- Legile bugetare anuale.

1.5.8. Standard 8- PLANIFICAREA

a) Descrierea standardului

Entitatea publica întocmeşte planuri prin care se pun în concordanta activităţile

necesare pentru atingerea obiectivelor cu resursele maxim posibil de alocat astfel încât
riscurile de a nu realiza obiectivele sa fie minime.

b) Cerinţe generale

- Planificarea este una din funcţiile esenţiale ale managementului;

- Planificarea se referă la repartizarea resurselor, pornind de la stabilirea nevoilor
pentru realizarea obiectivelor. Având în vedere caracterul limitat al resurselor,
repartizarea acestora necesita decizii cu privire la cel mai bun mod de alocare;

37
Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice, cu modificările ulterioare, art. 3 alin. (2); art. 28 lit. f): M.Of.
597/13.08.2002
- O.U.G. nr. 45/2003 privind finanţele publice locale, M.Of. 431/19.06.2003, aprobată cu modificări şi completări
prin Legea nr. 108/2004
- Ordinul M.F.P. pentru aprobarea instrucţiunilor privind conţinutul, forma de prezentare şi structura programelor
elaborate de ordonatorii principali de credite în scopul finanţării unor acţiuni sau ansamblu de acţiuni;
- Legile bugetare anuale.
 - Planificarea este un proces continua, ceea ce imprima planului un caracter
dinamic. Schimbarea obiectivelor, resurselor sau altor elemente ale procesului de
fundamentare impune actualizarea planului;
- Gradul de structurare a procesului de planificare, de detaliere a planurilor,
variaza în funcţie de diversi factori, precum: mărimea entitatii publice, structura
decizionala a acesteia, necesitatea aprobării formale a unor activităţi etc.
- După orizontul de timp la care se referă, în general, se elaborează:
- planuri anuale;
- planuri multianuale;
- Specific planificarii multianuale este stabilirea unei succesiuni de măsuri ce
trebuiesc luate pentru atingerea obiectivelor.
Controlul este un mecanism necesar în raport cu planificarea, în sensul
existenţei unui set clar de instrumente de măsurare care sa poată indica - pe de o parte
- care este progresul în realizarea obiectivelor şi - pe de alta parte - acţiunile corective,
atunci când este necesar.

c) Referinţe principale

- Legile bugetare anuale;

- Legea privind finanţele publice, cu modificările ulterioare;
Art. 4 alin. (1): "Legea bugetară anuala prevede şi autorizeaza, pentru anul
bugetar, veniturile şi cheltuielile bugetare, precum şi reglementări specifice exerciţiului
bugetar";
Art. 4 alin. (5): "Pentru acţiunile multianuale se înscriu în buget distinct, creditele
de angajament şi creditele bugetare";
Art. 4 alin. (6): "În vederea realizării acţiunilor multianuale ordonatorii de credite
încheie angajamente legale, în limita creditelor de angajament aprobate prin buget
pentru anul bugetar respectiv";
Art. 22 alin. (2) lit. g): "Organizarea evidentei programelor, inclusiv a indicatorilor
aferenţi acestora.";
Art. 32: "Ministerul Finanţelor Publice va inainta Guvernului, pana la data de 1
mai, obiectivele politicii fiscale şi bugetare pentru anul bugetar pentru care se
elaborează proiectul de buget şi următorii 3 ani împreună cu limitele de cheltuieli
stabilite pe ordonatorii principali de credite [...]";
Art. 34 alin. (1): "Ordonatorii principali de credite au obligaţia ca pana la data de
15 iulie a fiecărui an sa depună la Ministerul Finanţelor Publice propunerile pentru
proiectul de buget şi anexele la acesta, pentru anul bugetar următor, cu încadrarea în
limitele de cheltuieli şi estimarile pentru următorii 3 ani [...];
Art. 39 alin. (1): "Ordonatorii principali de credite vor prezenta anual programul
de investiţii publice, pe clasificatia funcţională";
Art. 39 alin. (2): "Ordonatorii principali de credite vor transmite pentru fiecare
obiectiv de investiţii inclus în programul de investiţii informaţii financiare şi nefinanciare";
Art. 43, referitor la cuprinderea în buget a obiectivelor de investiţii;
Art. 53 alin. (1) - (3), referitor la planificarea plăţii salariilor;38

38
- Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice, cu modificările ulterioare. M.Of. 597/13.08.2002
 - Hotărârea de Guvern pentru aprobarea normelor de aplicare a Ordonanţei de
Urgenţă a Guvernului privind achiziţiile publice, cu modificările şi completările ulterioare;
Art. 2 alin. (1): "Autoritatea contractantă are obligaţia de a stabili programul anual
al achiziţiilor publice. Programul anual ai achiziţiilor publice cuprinde totalitatea
contractelor de furnizare, de lucrări şi de servicii, pe care autoritatea contractantă
intenţionează sa le atribuie în decursul anului bugetar următor";39
- Ordinul M.F.P. pentru aprobarea Instrucţiunilor privind conţinutul, forma de
prezentare şi structura programelor elaborate de ordonatorii principali de credite în
scopul finanţării unor acţiuni sau ansamblu de acţiuni;
- Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului privind finanţele publice locale, aprobată cu
modificări şi completări:
- Hotărârea de Guvern pentru actualizarea normativelor privind spaţiile cu
destinaţia de birou sau pentru activităţi colective ori de deservire ce pot fi utilizate de
ministere;
- Ordonanţa de Guvern privind stabilirea unor normative de cheltuieli pentru
autorităţile administraţiei publice şi entitatile publice, cu modificările ulterioare;
- Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului cu privire la gestionarea fondurilor
nerambursabile alocate României de către Comunitatea Europeană, precum şi a
fondurilor de cofinantare aferente acestora, cu modificările şi completările ulterioare.

1.5.9. Standard 9- COORDONAREA

a) Descrierea standardului

Pentru atingerea obiectivelor, deciziile şi acţiunile componentelor structurale ale

entitatii publice trebuiesc coordonate, în scopul asigurării convergentei şi coerentei
acestora.

b) Cerinţe generale
- Managementul asigura coordonarea deciziilor şi acţiunilor compartimentelor
structurale ale entitatii publice;
- Atunci când necesităţile o impun, se pot organiza structuri specializate, care sa
sprijine managementul în activitatea de coordonare;
- Coordonarea influenţează decisiv rezultatele interactiunii dintre salariaţi în
cadrul raporturilor profesionale;
- Salariaţii trebuie sa ţină cont de consecinţele deciziilor lor şi ale acţiunilor lor
asupra întregii entitati publice;
- Coordonarea eficienta presupune consultări prealabile, atât în cadrul structurilor
unei entităţi publice, cat şi între structurile respective.

c) Referinte principale

39
- H.G. nr. 461/2001 pentru aprobarea normelor de aplicare a O.U.G. nr. 60/2001 privind achiziţiile publice, cu
modificările şi completările ulterioare; M.Of. 268/24.05.2001
- O.U.G. nr.34 /2005 privind achiziţiile publice. M.Of. 389/9.05.2005
 - Legea contabilităţii, republicată;
- Legea privind finanţele publice, cu modificările ulterioare:
"Art. 22. - (1) Ordonatorii de credite au obligaţia de a angaja şi de a utiliza
creditele bugetare numai în limita prevederilor şi destinaţiilor aprobate, pentru cheltuieli
strict legate de activitatea entitatilor publice respective şi cu respectarea dispoziţiilor
legale.
(2) Ordonatorii de credite răspund, potrivit legii, de:
a) angajarea, lichidarea şi ordonanţarea cheltuielilor în limita creditelor bugetare
repartizate aprobate potrivit prevederilor art. 21;
b) realizarea veniturilor;
c) angajarea şi utilizarea creditelor bugetare pe baza bunei gestiuni financiare;
d) integritatea bunurilor încredinţate entitatii pe care o conduc;
e) organizarea şi ţinerea la zi a contabilităţii şi prezentarea la termen a situaţiilor
financiare asupra situaţiei patrimoniului aflat în administrare şi execuţiei bugetare;
f) organizarea sistemului de monitorizare a programului de achiziţii publice şi a
programului de lucrări de investiţii publice;
g) organizarea evidentei programelor, inclusiv a indicatorilor aferenţi acestora;
h) organizarea şi ţinerea la zi a evidentei patrimoniului, conform prevederilor
legale. 40

- Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului privind controlul intern şi controlul financiar

preventiv, republicată, art. 4 alin. (1): "Conducătorii entitatii publice trebuie sa asigure
elaborarea, aprobarea, aplicarea şi perfecţionarea structurilor organizatorice,
reglementărilor metodologice, procedurilor şi criteriilor de evaluare, pentru a satisface
cerinţele generale şi specifice de control intern";41
- Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului privind finanţele publice locale, aprobată
cu modificări şi completări prin Lege

40
- Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice, cu modificările ulterioare, M.Of. 597/13.08.2002:
"Art. 22. - (1) Ordonatorii de credite au obligaţia de a angaja şi de a utiliza creditele bugetare numai în limita
prevederilor şi destinaţiilor aprobate, pentru cheltuieli strict legate de activitatea entitatilor publice respective şi cu
respectarea dispoziţiilor legale.
(2) Ordonatorii de credite răspund, potrivit legii, de:
a) angajarea, lichidarea şi ordonanţarea cheltuielilor în limita creditelor bugetare repartizate aprobate potrivit
prevederilor art. 21;
b) realizarea veniturilor;
c) angajarea şi utilizarea creditelor bugetare pe baza bunei gestiuni financiare;
d) integritatea bunurilor încredinţate entitatii pe care o conduc;
e) organizarea şi ţinerea la zi a contabilităţii şi prezentarea la termen a situaţiilor financiare asupra situaţiei
patrimoniului aflat în administrare şi execuţiei bugetare;
f) organizarea sistemului de monitorizare a programului de achiziţii publice şi a programului de lucrări de
investiţii publice;
g) organizarea evidentei programelor, inclusiv a indicatorilor aferenţi acestora;
h) organizarea şi ţinerea la zi a evidentei patrimoniului, conform prevederilor legale.
41
- O.G. nr. 119/1999 privind controlul intern şi controlul financiar preventiv, republicată, art. 4 alin. (1):
"Conducătorii entitatii publice trebuie sa asigure elaborarea, aprobarea, aplicarea şi perfecţionarea structurilor
organizatorice, reglementărilor metodologice, procedurilor şi criteriilor de evaluare, pentru a satisface cerinţele
generale şi specifice de control intern" ;Legea contabilitatii nr 82? 1991 republicata;
 - Hotărârea de Guvern pentru aprobarea normelor de aplicare a Ordonanţa de
Urgenţă a Guvernului privind achiziţiile publice, cu modificările şi completările ulterioare,
art. 2 alin. (1), referitor la programul anual al achiziţiilor publice.

1.5.10. Standard 10 - MONITORIZAREA PERFORMANTELOR

a) Descrierea standardului
Entitatea publica asigura, pentru fiecare politica şi activitate, monitorizarea
performantelor, utilizând indicatori cantitativi şi calitativi relevanti, inclusiv cu privire la
economicitate, eficienta şi eficacitate.

b) Cerinţe generale
- Managementul trebuie sa primească sistematic raportari asupra desfăşurării
activităţii entitatii publice;
- Managementul evalueaza performanţele, constatând eventualele abateri de la
obiective, în scopul luării măsurilor corective ce se impun;
- Sistemul de monitorizare a performantei este influentat de mărimea şi natura
entitatii publice, de modificarea/schimbarea obiectivelor sau/şi a indicatorilor, de modul
de acces al salariaţilor la informaţii.

c) Referinte principale

Legea privind finanţele publice, cu modificările ulterioare:

- art. 22 alin. (2) lit. c): "angajarea şi utilizarea creditelor bugetare pe baza bunei
gestiuni financiare.";
- art. 22 alin. (2) lit f): "organizarea sistemului de monitorizare a programului de
achiziţii publice şi a programului de lucrări şi investiţii publice.";
- art. 56 alin. (2): "Ordonatorii principali de credite au obligaţia sa întocmească şi
sa anexeze la situaţiile financiare anuale rapoarte anuale de performanta, în care sa se
prezinte, pe fiecare program, obiectivele, rezultatele preconizate şi cele obţinute,
indicatorii şi costurile asociate, precum şi situaţii privind angajamentele legale.";42
- Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului privind finanţele publice, aprobată cu
modificări şi completări prin Lege;
- Hotărârea de Guvern privind reorganizarea Consiliului Guvernamental pentru
Monitorizarea Reformei Administraţiei Publice;
- Ordinul M.F.P pentru aprobarea instrucţiunilor privind conţinutul, forma de
prezentare şi structura programelor elaborate de ordonatorii principali de credite în
scopul finanţării unor acţiuni sau ansamblu de acţiuni.

42
- Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice, cu modificările ulterioare, M.Of. 597/13.08.2002
- O.U.G nr 45/2003 privind finantele publice locale, M.Of. 431/19.06.2003
- H.G.nr.925/2003 privind reorganizarea Consiliului Guvernamental pt. Monitorizarea Reformei Administraţiei
Publice.
- Ordinul M.F.P nr.1159/2004 pentru aprobarea instrucţiunilor privind conţinutul, forma de prezentare şi structura
programelor elaborate de ordonatorii principali de credite în scopul finanţării unor acţiuni sau ansamblu de acţiuni .
 1.5.11. Standard 11 - MANAGEMENTUL RISCULUI

a) Descrierea standardului

Entitatea publica analizează sistematic, cel puţin o data pe an, riscurile legate de
desfăşurarea activităţilor sale, elaborează planuri corespunzătoare, în direcţia limitării
posibilelor consecinţe ale acestor riscuri, şi numeşte salariaţii responsabili în aplicarea
planurilor respective.

b) Cerinţe generale

Managementul riscului - metodologie care vizează asigurarea unui control global

al riscului, ce permite menţinerea unui nivel acceptabil al expunerii la risc pentru
entitatea publica, cu costuri minime.
Managementul riscului cuprinde o gama larga de activităţi riguros definite şi
organizate, plecând de la condiţiile de existenta şi obiectivele fundamentale ale entităţii
publice, precum şi analiza factorilor de risc într-o concepţie de funcţionare optima şi
eficienta.
Orice acţiune sau inacţiune prezintă un risc de nerealizare a obiectivelor;
Riscurile sunt acceptabile, dacă măsurile care vizează evitarea acestora nu se
justifica în plan financiar;
Riscurile semnificative apar şi se dezvolta în special ca urmare a:
- managementului inadecvat al raporturilor dintre entitatea publica şi mediile în
care aceasta acţionează;
- unor sisteme de conducere centralizate excesiv;
Un sistem de control intern eficient presupune implementarea în entitatea
publica a managementului riscurilor;
Managerul are obligaţia creării şi menţinerii unui sistem de control intern
sanatos, în principal, prin:
- identificarea riscurilor majore care pot afecta eficacitatea şi eficienta
operaţiunilor, respectarea regulilor şi regulamentelor, încrederea în informaţiile
financiare şi de management intern şi extern, protejarea bunurilor, prevenirea şi
descoperirea fraudelor;
- definirea nivelului acceptabil de expunere la aceste riscuri;
- evaluarea probabilitatii ca riscul sa se materializeze şi a mărimii impactului
acestuia;
- monitorizarea şi evaluarea riscurilor şi a gradului de adecvare a controalelor
interne la gestionarea riscurilor;
- verificarea raportarii execuţiei bugetului, inclusiv a celui pe programe.

c) Referinte principale

Legea privind finanţele publice, cu modificările ulterioare:

- art. 21 alin. (4): "Ordonatorii principali de credite vor repartiza, potrivit alin. (1),
creditele bugetare, după reţinerea a 10% din prevederile aprobate acestora, pentru
asigurarea unei execuţii bugetare prudente, cu excepţia cheltuielilor de personal şi a
celor care decurg din obligaţii internaţionale, care vor fi repartizate integral.
Repartizarea sumelor reţinute în proporţie de 10% se face în semestrul al doilea, după
examinarea de către Guvern a execuţiei bugetare pe primul semestru.";43
- Hotărârea de Guvern pentru aprobarea repartizării funcţiilor pe care le asigura
ministerele şi organizaţiile neguvernamentale privind prevenirea situaţiilor de urgenta;
- Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului privind finanţele publice locale, aprobată cu
modificări şi completări prin Lege;
- Manualul de control financiar preventiv, elaborat de Ministerul Finanţelor
Publice, Direcţia generală de control financiar preventiv, publicat pe adresa de Internet
a Ministerului Finanţelor Publice - (pagina 82, pct. 4.4. "Controlul preventiv al unor
operaţiuni cu risc ridicat.

1.5.12. Standard 12 - INFORMAREA

a) Descrierea standardului

Entitatea publica stabileşte tipurile de informaţii, conţinutul, calitatea, frecventa,

sursele şi destinatarii acestora, astfel încât managerii şi salariaţii, prin primirea şi
transmiterea informaţiilor, sa-şi poată îndeplini sarcinile.

b) Cerinţe generale

- Informaţia este indispensabila unui management sanatos, unei monitorizari

eficace, identificarii situaţiilor de risc în faze anterioare ale manifestării acestora;
- Cultura entitatii publice are o incidenta majoră asupra cantităţii, naturii şi
fiabilitatii informaţiilor, ca şi în ceea ce priveşte lărgirea gamei acestora în domeniul
valorilor etice, politicii, puterii, responsabilităţilor şi obligaţiilor de raportare, obiectivelor
entitatii publice, planurilor etc.;
Cultura entitatii publice - forma de cultura organizationala, ce reprezintă
armonizarea valorilor individuale. În vederea orientarii lor convergente spre realizarea
obiectivelor fundamentale ale entitatii publice. Cultura reflecta atitudinea pe care o are
entitatea publica fata de schimbare.
Într-o entitate publica cultura se transmite prin reguli scrise, reguli nescrise şi prin
standarde de etica socială şi de comportare. Acestea sunt relativ stabile în timp.
În entitatile publice exista, în general, o cultura de tip normativ, în care accentul
se pune pe urmărirea corecta a procedurilor, care sunt mai importante decât rezultatele.

43
- Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice, cu modificările ulterioare, M.Of. 597/13.08.2002:
- H.G nr.2288/2004. pentru aprobarea repartizării funcţiilor pe care le asigura ministerele şi organizaţiile
neguvernamentale privind prevenirea situaţiilor de urgenta, M.Of. 9/4.01.2005;
- O.U.G nr.45/2003privind finanţele publice locale, aprobată cu modificări şi completări, M.Of. 431/19.06.2003 ;
- Manualul de control financiar preventiv, elaborat de Ministerul Finanţelor Publice, Direcţia generală de control
financiar preventiv, publicat pe adresa de Internet a Ministerului Finanţelor Publice;
De asemenea, în acest tip de cultura organizationala, standardele profesionale, morale
etc. sunt ridicate.
- Informaţia trebuie sa fie corecta, credibila, clara, completa, oportuna, utila, uşor
de înţeles şi receptat;
- Managerul şi salariaţii trebuie sa primească şi sa transmită informaţiile
necesare pentru îndeplinirea sarcinilor;
- Informaţia trebuie sa beneficieze de o circulaţie rapida, în toate sensurile,
inclusiv în şi din exterior.

c) Referinte principale;44

- Legea privind transparenta decizionala în administraţia publica;

- Legea privind ajutorul de stat cu modificările şi completările ulterioare;
- Ordonanţa de Guvern privind procedura aprobării tacite, aprobată prin Lege
- Legea privind liberul acces la informaţii de interes public;
- Hotărârea de Guvern pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a
legii privind liberul acces la informaţii de interes public;
- Legile bugetare anuale;
- Bugetul aprobat al fiecărei instituţii publice;
- Analize periodice asupra execuţiei bugetare;
- Analize periodice asupra documentelor a căror viza a fost refuzată de controlul
financiar preventiv, precum şi asupra operaţiunilor efectuate pe propria răspundere a
ordonatorului de credite;
- Ordine/decizii ale conducatorului entitatii publice.

1.5.13. Standard 13- COMUNICAREA

a) Descrierea standardului

Entitatea publica trebuie sa dezvolte un sistem eficient de comunicare interna şi

externa, care sa asigure o difuzare rapida, fluenta şi precisa a informaţiilor, astfel încât
acestea, sa ajungă complete şi la timp la utilizatori.
b) Cerinţe generale

- Managerul asigura funcţionarea unui sistem eficient de comunicare;

- Prin componentele sale, sistemul de comunicare serveşte scopurilor
utilizatorilor;

44
- Legea nr.52/2003 privind transparenta decizionala în administraţia publica;M.Of. 70/3.02.2003
- Legea nr.143/1999 privind ajutorul de stat cu modificările şi completările ulterioare; M.Of. 370/3.08.1999
- O.U.Gnr.27/2003.privind procedura aprobării tacite, aprobată prin Lege, M.Of. 291/25.04.2003
- Legea nr.544/2001 privind liberul acces la informaţii de interes public; M.Of. 663/23.10.2001
- H.G nr.123/2002 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 544/2001 privind liberul acces
la informaţii de interes public; M.Of. 167/8.03.2002
- Legile bugetare anuale;
- Bugetul aprobat al fiecărei instituţii publice;
- Analize periodice asupra execuţiei bugetar
 - Sistemul de comunicare trebuie sa fie flexibil şi rapid, atât în interiorul entitatii
publice, cat şi între aceasta şi mediul extern;
- Procesul de comunicare trebuie sa fie adaptat la capacitatea utilizatorilor, în
ceea ce priveşte prelucrarea informaţiilor şi achitarea de responsabilităţi în materie de
comunicare.

c) Referinţe principale

- Legea privind liberul acces la informaţiile de interes public;

- Hotărârea de Guvern pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a
Legii nr. 544/2001;
- Adresa pe Internet a entitatii publice;
- Ordonanţa de Guvern privind controlul intern şi controlul financiar preventiv,
republicată;
- Legea a contabilităţii, republicată;
- Hotărârea de Guvern privind transparenta relaţiilor financiare dintre autorităţile
publice şi întreprinderile publice, precum şi transparenta financiară în cadrul anumitor
întreprinderi;
- Hotărârea de Guvern pentru aplicarea unor proceduri ale Legii referitoare la
implementarea Sistemului Electronic Naţional;
- Hotărârea de Guvern privind aprobarea Programului de măsuri pentru
combaterea birocraţiei în activitatea de relaţii cu publicul45

1.5.14 Standard 14 - CORESPONDENTA ŞI ARHIVAREA

a) Descrierea standardului
Fiecare entitate publica organizează primirea/expedierea, înregistrarea şi
arhivarea corespondentei astfel încât sistemul sa fie accesibil managerului, angajaţilor
şi terţilor interesaţi cu abilitare în domeniu.

b) Cerinţe generale

Corespondenta trebuie sa fie purtatoarea unor informaţii utile în interiorul şi în

exteriorul entitatii publice;

45
- Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public;
- H.G nr. 123/2002 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 544/2001;
- Adresa pe Internet a entitatii publice;
- O.G 119/1999 privind controlul intern şi controlul financiar preventiv, republicată;
- Legea nr. 82/1991 a contabilităţii, republicată;
- H.G nr. 26/2003 privind transparenta relaţiilor financiare dintre autorităţile publice şi întreprinderile publice,
precum şi transparenta financiară în cadrul anumitor întreprinderi;
- H.G nr. 1085/2003 pentru aplicarea unor proceduri ale Legii nr. 161/2003 referitoare la implementarea
Sistemului Electronic Naţional;
- H.G nr. 1723/2004 privind aprobarea Programului de măsuri pentru combaterea birocratiei în activitatea de
relaţii cu publicul45
 Corespondenta utilizează purtători diferiţi ai informatiei (hârtie, benzi magnetice,
floppy, CD etc.) şi se realizează prin mijloace diferite (curierul, posta, posta electronica,
fax etc);
Ponderea în care entitatea publica utilizează unul sau altul dintre purtători şi
apelează la unul sau altul dintre mijloacele de realizare a corespondentei este
determinata de o serie de factori, cum ar fi: gradul de dotare interna şi/sau al terţilor,
nivelul de pregătire al salariaţilor, urgenta, distanta, costul, siguranta, restricţiile din
reglementări etc;
În funcţie de tipul de purtător şi mijlocul de realizare utilizat cu privire la
corespondenta, operaţiunile de intrare, ieşire, înregistrare şi stocare trebuiesc adaptate
corespunzător, pe baza unor planuri elaborate în acest sens, astfel încât, pentru fiecare
caz, sa poată fi reflectate cerinţele majore privind;
- asigurarea primirii, respectiv expedierii corespondentei;
- confirmarea primirii, respectiv expedierii corespondentei;
- stocarea (arhivarea) corespondentei;
- accesul la corespondenta realizată.

c) Referinte principale

- Hotărârea de Guvern pentru aprobarea Strategiei Guvernului privind

informatizarea administraţiei publice;
- Legea privind semnatura electronica;
- Hotărârea de Guvern privind aprobarea Normelor tehnice şi metodologice
pentru aplicarea Legii privind semnatura electronica;
- Legea Arhivelor Naţionale, cu modificările şi completările ulterioare;
- Hotărârea de Guvern privind procedura de predare-primire a documentelor
creatorilor şi/sau deţinătorilor de documente, persoane juridice, care s-au desfiinţat;
- Ordonanţa de Guvern privind reglementarea activităţii de soluţionare a
petitiilor;
- Hotărârea de Guvern privind colectarea, transportul, distribuirea şi protecţia, pe
teritoriul României, a corespondentei clasificate.46

1.5.15. Standard 15- IPOTEZE, REEVALUARI

a) Descrierea standardului

46
- H.G nr. 1007/2001 pentru aprobarea Strategiei Guvernului privind informatizarea administraţiei publice;
- Legea nr. 455/2001 privind semnatura electronica;
- H.G. nr. 1259/2001 privind aprobarea Normelor tehnice şi metodologice pentru aplicarea Legii nr. 455/2001
privind semnatura electronica;
- Legea Arhivelor Naţionale nr. 16/1998, cu modificările şi completările ulterioare;
- H.Gnr. 51/2003 privind procedura de predare-primire a documentelor creatorilor şi/sau deţinătorilor de
documente, persoane juridice, care s-au desfiinţat;
- O.G. nr. 27/2002 privind reglementarea activităţii de soluţionare a petitiilor;
- H.G nr. 1349/2002 privind colectarea, transportul, distribuirea şi protecţia, pe teritoriul României, a
corespondentei clasificate.46
 Fixarea obiectivelor ia în considerare ipoteze acceptate constient, prin consens.
Modificarea ipotezelor, ca urmare a transformarii mediului, impune reevaluarea
obiectivelor.

b) Cerinţe generale

- Ipotezele se formulează în legatura cu obiectivele ce urmează a fi realizate şi

stau la baza fixării acestora;
- Salariaţii implicaţi în realizarea unui obiectiv trebuie sa fie constienti de
ipotezele formulate şi acceptate în legatura cu obiectivul în cauza;
- Ipotezele de care salariaţii nu sunt constienti reprezintă un obstacol în
capacitatea de adaptare;
- Reevaluari ale nevoilor de informare - concretizate în schimbări în ceea ce
priveşte informaţiile necesar a fi colectate, în modul de colectare, în conţinutul
rapoartelor sau sistemelor de informaţii conexe - trebuiesc efectuate dacă se modifica
ipotezele ce au stat la baza obiectivelor.

c) Referinte principale

- Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice, cu modificările ulterioare;

- Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 45/2003 privind finanţele publice locale,
aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 108/2004;
- Actul normativ de organizare şi funcţionare a entitatii publice.47

1.5.16. Standard 16 - SEMNALAREA NEREGULARITĂŢILOR

a) Descrierea standardului

Salariaţii, deosebit de comunicările pe care le realizează în legatura cu atingerea

obiectivelor fata de care sunt responsabili, au şi posibilitatea ca, pe baza unor proceduri
distincte, sa semnaleze neregularităţi, fără ca astfel de semnalari sa atragă un
tratament inechitabil sau discriminatoriu fata de salariatul care se conformează unor
astfel de proceduri.
Realizarea acestui standard este un demers managerial extrem de dificil, în
contextul aplicării valorilor culturii încrederii şi al asigurării unul mediu de moralitate în
cadrul entitatii publice, dat fiind riscul de percepere a standardului ca fiind la interfata cu
delatiunea. Pentru ca acest risc sa fie limitat, trebuie cultivat un sistem de valori bazat
pe intetegerea faptului ca, în cadrul entitatii publice, toţi salariaţii exercita diverse nivele
de management şi ca au, în mod esenţial, aceleaşi obiective:

47
- Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice, cu modificările ulterioare;
- O.U.G nr. 45/2003 privind finanţele publice locale, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr.
108/2004;
- Actul normativ de organizare şi funcţionare a entitatii publice. 47
 - de a realiza servicii publice de buna calitate, cu costuri minime, trebuincioase
contribuabilului;
- de a-şi păstra locurile de munca.
Într-un astfel de mediu se creează anticorpii necesari reechilibrarii sistemului, în
cazul producerii unor agresiuni din interiorul sau din exteriorul entitatii publice. Dacă nu
se creează astfel de anticorpi, managementul trebuie sa asigure descoperirea şi
înlăturarea neregularitalilor, prin dialog liber cu membrii entitatii publice. Angajaţilor le
revine sarcina ca, în cazul identificarii unor dovezi în ceea ce priveşte existenta unor
posibile fraude, corupţie sau orice alta activitate ce poate afecta în sens negativ
interesele majore ale entitatii publice, care depăşesc nivelul de competenta al
managementului propriu, sau în cazul în care sunt implicate nivele ale acestuia, sa
aducă respectivele dovezi la cunostinta organelor abilitate ale statului. În nici un caz un
salariat care descoperă dovezi de acest gen şi acţionează pentru scoaterea lor la
lumina nu trebuie sancţionat, şi nici recompensat. Acţiunea sa trebuie privită ca
exercitarea unei îndatoriri profesionale.
Realizarea în practica a acestui standard se face şi cu ajutorul fisei postului.

b) Cerinţe generale

- Managerii trebuie sa stabilească şi sa comunice salariaţilor procedurile

corespunzătoare, aplicabile în cazul semnalarii unor neregularităţi;
- Managerii au obligaţia sa întreprindă cercetările adecvate, în scopul elucidarii
celor semnalate şi, dacă este cazul, sa ia măsurile ce se impun;
- Salariaţii care semnaleaza, conform procedurilor, neregularităţi, de care, direct
sau indirect, au cunostinta, vor fi protejati impotriva oricăror discriminări;
- Semnalarea neregularităţilor trebuie sa aibă un caracter transparent pentru
eliminarea suspiciunii de delatiune;
- Managerul trebuie sa promoveze respectul fata de lege şi spiritul de încredere.

c) Referinte generale

- Legea privind protecţia personalului din autorităţile publice, entitatile publice şi

din alte unităţi care semnaleaza încălcări ale legii;
- Legea pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie;
- Ordonanţa Guvernului privind controlul intern şi controlul financiar preventiv,
republicată;
- Legea privind, auditul public intern, cu modificările şi completările ulterioare.48

1.5.17. Standard 17- PROCEDURI

48
- Legea nr. 571/2004 privind protecţia personalului din autorităţile publice, entitatile publice şi din alte unităţi
care semnaleaza încălcări ale legii;
- Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie;
- O.G nr. 119/1999, privind controlul intern şi controlul financiar preventiv, republicată;
- Legea nr. 672/2002 privind, auditul public intern, cu modificările şi completările ulterioare. 48
 a) Descrierea standardului

Pentru activităţile din cadrul entitatii publice şi, în special, pentru operaţiunile
economice, aceasta elaborează proceduri scrise, care se comunica tuturor salariaţilor
implicaţi.
Exista doua acceptiuni cu privire la proceduri:
- aceea a procedurilor gen norme metodologice, precizări şi instrucţiuni,
elaborate de către entitatea publica pentru organizarea aplicării unor reglementări de
rang superior, aprobate de către conducătorul entitatii publice sau chiar de către Guvern
(a se vedea, ca exemplu, art. 19 lit. d) din Legea nr. 500/2002);
- aceea a metodelor de lucru şi a procedurilor scrise, formalizate - care constituie
obiectul acestui standard - specifice pentru fiecare entitate publica, referitoare la
activităţile acesteia.
Aceste proceduri trebuie sa fie:
- scrise, respectiv formalizate. Cunoştinţele individuale şi colective trebuie
stocate şi puse în ordinea care corespunde scopurilor entitatii publice;
- simple şi specifice. Procedurile scrise se constituie în instrument de lucru,
pentru ca executantii sa cunoască normele legale ce trebuie respectate, pentru fiecare
domeniu al entitatii publice;
- actualizate în mod permanent, în funcţie de evoluţia reglementărilor în materie;
- aduse la cunostinta executantilor.

b) Cerinţe generale

- Entitatea publica trebuie sa se asigure ca, pentru orice acţiune şi/sau

eveniment semnificativ, exista o documentaţie adecvată şi ca operaţiunile sunt
consemnate în documente;
- Documentaţia trebuie sa fie completa, precisa şi sa corespundă structurilor şi
politicilor entitatii publice;
- Documentaţia cuprinde, politici administrative, manuale, instrucţiuni
operationale, check-lists-uri sau alte forme de prezentare a procedurilor;
- Documentaţia trebuie sa fie actualizată, utila, precisa, uşor de examinat,
disponibilă şi accesibila managerului, salariaţilor, precum şi terţilor, dacă este cazul;
- Documentaţia asigura continuitatea activităţii, în pofida fluctuatiei de personal;
- Lipsa documentaţiei, caracterul incomplet sau/şi neactualizarea acesteia
constituie riscuri în realizarea obiectivelor;
- Întocmirea şi urmărirea executării graficului de circulaţie a documentelor la
fiecare nivel de responsabilitate din entitatea publica.

c) Referinte principale

- Legea privind finantele publice, cu modificările ulterioare;

- Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului privind finanţele publice locale, aprobată cu
modificări şi completări prin ;
- Ordonanţa Guvernului privind controlul şi recuperarea fondurilor comunitare,
precum şi a fondurilor de cofinantare aferente utilizate necorespunzător;
 - Ordonanţa Guvernului privind controlul intern şi controlul financiar preventiv,
republicată:
art. 4 alin. (1): "Conducătorul entitatii publice trebuie sa asigure elaborarea,
aprobarea, aplicarea şi perfecţionarea structurilor organizatorice, reglementărilor
metodologice, procedurilor*) şi criteriilor de evaluare, pentru a satisface cerinţele
generale şi specifice de control intern,";
- Ordinul M.F.P pentru modificarea şi completarea Normelor metodologice
generale referitoare la exercitarea controlului financiar preventiv, aprobate prin Ordinul
M.F.P, cu modificările ulterioare;
- Ordinul M.F.P pentru aprobarea Normelor metodologice privind angajarea,
lichidarea, ordonanţarea şi plata cheltuielilor entitatilor publice, precum şi organizarea,
evidenta şi raportarea angajamentelor bugetare şi legale;
- Ordinul Preşedintelui Consiliului Concurentei pentru punerea în aplicare a
instrucţiunilor privind vânzările de terenuri şi/sau clădiri de către autorităţile publice.49

1.5.18. Standard 18 -SEPARAREA ATRIBUŢIILOR

a) Descrierea standardului

Elementele operationale, şi financiare ale fiecărei acţiuni sunt efectuate de

persoane independente una fata de cealaltă, respectiv funcţiile de iniţiere şi verificare
trebuie sa fie separate.

b) Cerinţe generale

- Separarea atribuţiilor şi -responsabilităţilor este una dintre modalităţile prin care

se reduce riscul de eroare, frauda, încălcare a legislaţiei, precum şi riscul de a nu putea
detecta aceste probleme;
- Prin separarea atribuţiilor se creează condiţiile ca nici o persoana sau
compartiment sa nu poată controla toate etapele importante ale unei operaţiuni sau ale
unui eveniment;
- Separarea atribuţiilor şi responsabilităţilor între mai multe persoane creează
premisele unui echilibru eficace al puterilor;

49
- Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice, cu modificările ulterioare;
- O.U. G nr. 45/2003 privind finanţele publice locale, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr.
108/2004;
- O G. nr. 79/2003 privind controlul şi recuperarea fondurilor comunitare, precum şi a fondurilor de cofinantare
aferente utilizate necorespunzător;
- O.G nr. 119/1999 privind controlul intern şi controlul financiar preventiv, republicată:
- Ordinul M.F.P nr. 912/2004 pentru modificarea şi completarea Normelor metodologice generale referitoare la
exercitarea controlului financiar preventiv, aprobate prin Ordinul M.F.P nr. 522/2003, cu modificările ulterioare;
- Ordinul M.F.P. nr. 1.792/2002 pentru aprobarea Normelor metodologice privind angajarea, lichidarea,
ordonanţarea şi plata cheltuielilor entitatilor publice, precum şi organizarea, evidenta şi raportarea angajamentelor
bugetare şi legale;
- Ordinul Preşedintelui Consiliului Concurentei nr. 136/2003 pentru punerea în aplicare a instrucţiunilor privind
vânzările de terenuri şi/sau clădiri de către autorităţile publice
 - Managerii entitatilor publice în care, datorită numărului mic de salariaţi, se
limitează posibilitatea de aplicare a separarii atribuţiilor şi responsabilităţilor, trebuie sa
fie constienti de riscuri şi sa compenseze aceasta limitare prin alte măsuri.

c) Referinte principale

- Legea privind finanţele publice, cu modificările ulterioare:

art. 24 alin. (1): "Angajarea, lichidarea şi ordonanţarea cheltuielilor din fonduri publice
se aproba de către ordonatorul de credite, iar plata acestora se efectuează de către
contabil.";50
- Ordonanţa Guvernului privind controlul intern şi controlul financiar preventiv,
republicată:
art. 11: "Separarea atribuţiilor": "Persoana care exercita controlul financiar preventiv
propriu nu trebuie sa fie implicata, prin sarcinile de serviciu, în efectuarea operaţiunii
supuse controlului financiar preventiv propriu".;
- Manualul de control financiar preventiv, elaborat de Ministerul Finanţelor
Publice, Direcţia generală de control financiar preventiv, publicat pe adresa de Internet
a Ministerului Finanţelor Publice - Cap. 2 - "Actorii financiari. Principiul separarii
funcţiunilor [...]";51
- Ordonanţa Guvernului privind finanţele publice locale, aprobată cu modificări şi
completări prin Lege.

1.5.19. Standard 19- SUPRAVEGHEREA

a) Descrierea standardului

Entitatea publica asigura măsuri de supraveghere adecvate a operaţiunilor, pe

baza unor proceduri prestabilite, inclusiv prin control ex-post, în scopul realizării în mod
eficace a acestora.

b) Cerinţe generale

Managementul entitatilor publice are datoria de a stabili, pentru fiecare nivel de

organizare, atribuţiile ce îi revin pe linia supravegherii curente a activităţii, condiţie de
exercitare a acesteia şi răspunderile şi, de asemenea, sa initieze, sa aplice şi sa
dezvolte forme de control (supraveghere) flexibile şi eficiente, bazate cu deosebire pe

50
- Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice, cu modificările ulterioare:
art. 24 alin. (1): "Angajarea, lichidarea şi ordonanţarea cheltuielilor din fonduri publice se aproba de către
ordonatorul de credite, iar plata acestora se efectuează de către contabil.";50
51
- O.G. nr. 119/1999 privind controlul intern şi controlul financiar preventiv, republicată:
art. 11: "Separarea atribuţiilor": "Persoana care exercita controlul financiar preventiv propriu nu trebuie sa fie
implicata, prin sarcinile de serviciu, în efectuarea operaţiunii supuse controlului financiar preventiv propriu".;
- Manualul de control financiar preventiv, elaborat de Ministerul Finanţelor Publice, Direcţia generală de control
financiar preventiv, publicat pe adresa de Internet a Ministerului Finanţelor Publice - Cap. 2 - "Actorii financiari.
Principiul separarii funcţiunilor [...]";51
autocontrolul, controlul mutual şi controlul ierarhic al salariaţilor. Managerul trebuie sa
monitorizeze efectuarea controalelor de supraveghere, pentru a se asigura ca
procedurile sunt respectate de către salariaţi în mod efectiv şi continuu. Controalele de
supraveghere implica revizuiri în ceea ce priveşte munca depusa de salariaţi, rapoarte
despre excepţii, testări prin sondaje sau orice alte modalităţi care confirma respectarea
procedurilor. Managerul verifica şi aproba munca salariaţilor, da instrucţiunile necesare
pentru a minimiza erorile, a elimina frauda, a respecta legislaţia şi pentru a veghea
asupra înţelegerii şi aplicării instrucţiunilor;
Supravegherea activităţilor este adecvată, în măsura în care: fiecărui salariat i se
comunica atribuţiile, responsabilităţile şi limitele de competenta atribuite; se evalueaza
sistematic munca fiecărui salariat; se aproba rezultatele muncii obţinute în diverse
etape ale realizării operaţiunii.

c) Referinte principale

- Ordonanţa Guvernului privind controlul intern şi controlul financiar preventiv,

republicată: art. 4: "Obligaţiile conducatorului entitatii publice în domeniul controlului
intern; cerinţele controlului intern." [alin. (1) şi alin. (2)]; art. 22: "Măsuri operative." alin.
(1) - (9) cu privire la inspecţii;52 actul normativ de organizare şi funcţionare a entitatii
publice; regulamentul de organizare şi funcţionare a entitatii publice.

1.5.20. Standard 20- GESTIONAREA ABATERILOR

a) Descrierea standardului

Entitatea publica se asigura ca, pentru toate situaţiile în care, datorită unor
circumstanţe deosebite, apar abateri fata de politicile sau procedurile stabilite, se
întocmesc documente adecvate, aprobate la un nivel corespunzător, înainte de
efectuarea operaţiunilor.

b) Cerinţe generale

- În derularea acţiunilor pot aparea circumstanţe deosebite, care nu au putut fi

anticipate şi care induc abateri ce nu permit derularea tranzacţiilor prin procedurile
existente;
- Abaterile de la procedurile existente trebuie sa fie documentate şi justificate, în
vederea prezentării spre aprobare;
- Este necesară analiza periodică a circumstanţelor şi a modului cum au fost
gestionate acţiunile, în vederea desprinderii unor concluzii de buna practica pentru
viitor, ce urmează a fi formalizate.

52
- O.G. nr. 119/1999 privind controlul intern şi controlul financiar preventiv, republicată:
art. 4: "Obligaţiile conducatorului entitatii publice în domeniul controlului intern; cerinţele controlului
intern." [alin. (1) şi alin. (2)];
art. 22: "Măsuri operative." alin. (1) - (9) cu privire la inspecţii;52
 c) Referinte principale53

- Ordonanţa de Guvern privind controlul intern şi controlul financiar preventiv,

republicată:
art. 20: "Regimul refuzului de viza";
art. 21: "Autorizarea efectuării unor operaţiuni pentru care se refuza viza de
control financiar preventiv";
art. 22: "Măsuri operative" (referitor la efectuarea de inspecţii de către Ministerul
Finanţelor Publice, în cazurile în care exista indicii ale unor abateri de la legalitate sau
regularitate în efectuarea de operaţiuni, în cazul în care este sesizat de către un
contabil-şef în legatura cu efectuarea de operaţiuni pe propria răspundere a
ordonatorului de credite, fără viza de control financiar preventiv etc.)

1.5.21. Standard 21- CONTINUITATEA ACTIVITĂŢII

a) Descrierea standardului

Entitatea publica asigura măsurile corespunzătoare pentru ca activitatea acesteia

sa poată continua în orice moment, în toate împrejurările şi în toate planurile, cu
deosebire în cel economico-financiar.

b) Cerinţe generale

- Entitatea publica este o organizaţie a carei activitate trebuie sa se deruleze

continuu, prin structurile componente. Eventuala întrerupere a activităţii acesteia
afectează atingerea obiectivelor propuse;
- Situaţii diferite, care afectează continuitatea activităţii: mobilitatea salariaţilor;
defectiuni ale echipamentelor din dotare; disfuncţionalităţi produse de unii prestatori de
servicii; schimbări de proceduri etc.;
Pentru fiecare din situaţiile care apar, entitatea publica trebuie sa acţioneze în
vederea asigurării continuităţii, prin diverse măsuri, de exemplu:
- angajarea de personal în locul celor pensionaţi sau plecaţi din entitatea publica
din alte considerente;
- delegarea, în cazul absentei temporare (concedii, plecari în misiune etc.);
- contracte de service pentru întreţinerea echipamentelor din dotare;
- contracte de achiziţii pentru înlocuirea unor echipamente din dotare;
Existenta inventarului situaţiilor care pot conduce la discontinuitati în activitate şi
a măsurilor care sa prevină apariţia lor.

c) Referinte principale

- Legea - Codul muncii, cu modificările ulterioare;

53
- O.G.nr.119/1999 privind controlul intern şi controlul financiar preventiv, republicată:
 - Hotărârea de Guvern privind organizarea şi dezvoltarea carierei funcţionarilor
publici;
- Hotărârea de Guvern privind dosarul profesional al funcţionarilor publici;
- Hotărârea de Guvern pentru aprobarea modelului comun european de
curriculum vitae;
- Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului privind unele măsuri în domeniul funcţiei
publice;
- Legea privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, cu
modificările şi completările ulterioare;
- Legea privind Statutul funcţionarilor publici, republicată, cu modificările
ulterioare.54

1.5.22. Standard 22- STRATEGII DE CONTROL

a) Descrierea standardului

Entitatea publica construieşte politici adecvate strategiilor de control şi

programelor concepute pentru atingerea obiectivelor şi menţinerea în echilibru a acestor
strategii.

b) Cerinţe generale

- Exista un raport de interdependenta între strategiile, politicile şi programele

elaborate pentru atingerea obiectivelor şi strategiile de control. Fără o strategie de
control adecvată, creste riscul de manifestare a abaterilor de la strategia, politica şi
programele entitatii publice şi, deci, al nerealizarii obiectivelor la nivelul exigenţelor
preconizate;
- Strategiile de control sunt cu atât mai complexe şi mai laborioase cu cat
fundamentarea şi realizarea obiectivelor entitatii publice sunt mai complexe şi mai
dificile;
- Strategiile de control se supun conceptului de strategie, în general, acestea
necesitand studii, în vederea stabilirii obiectivelor de control, a resurselor necesare, a
pregătirii personalului de control, a îmbunătăţirii metodelor şi procedurilor de control, a
modului de evaluare a controalelor etc.;
- Strategiile de control se referă şi la tipurile de control aplicabile situaţiei. În
paleta larga a modalităţilor de control şi a criteriilor de clasificare a acestora, regasim:

54
- Legea nr.53/2003 - Codul muncii, cu modificările ulterioare;
- H.G nr.1209/2003 - privind organizarea şi dezvoltarea carierei funcţionarilor publici;
- H.G nr.432/2004- privind dosarul profesional al funcţionarilor publici;
- H.G nr.1021/2004.- pentru aprobarea modelului comun european de curriculum vitae ;
- O.U.G nr.82/2004- privind unele măsuri în domeniul funcţiei publice;
- Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările şi
completările ulterioare;
- Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată, cu modificările ulterioare. 54
 -activităţi de control: observatia; compararea; aprobarea; comunicarea
rapoartelor; coordonarea; verificarea; analiza; autorizarea; supervizarea; examinarea;
monitorizarea etc.;
- clasificarea controlului în funcţie de modul de cuprindere a obiectivelor: control
total; control selectiv (prin sondaj);
-clasificarea controlului în funcţie de scopul urmărit: control de conformitate;
control de perfecţionare; control de adaptare etc;
-clasificarea controlului în funcţie de apartenenţa organelor de control: control
propriu; control exterior;
-clasificarea controlului în funcţie de executanti: autocontrol; control mutual;
control ierarhic; control de specialitate;
-clasificarea controlului în funcţie de modul de execuţie: control direct; control
indirect; control incrucisat;
-clasificarea controlului în funcţie de baza normativa: control normativ; control
practic; control teoretic;
-clasificarea controlului în funcţie de interesul entitatii: control pentru sine; control
pentru alţii;
-clasificarea controlului în funcţie de orientarea sa: control tematic; control
nedirijat;
- clasificarea controlului în funcţie de momentul efectuării acestuia: control ex-
ante; control concomitent; control ex-post; etc.

c) Referinte principale55

- Ordonanţa de Guvern privind controlul intern şi controlul financiar preventiv,

republicată;
- Legea privind auditul public intern, cu modificările şi completările ulterioare;
- Strategia dezvoltării controlului financiar public intern în România;
- Ordinul M.F.P. pentru aprobarea Normelor metodologice generale referitoare la
exercitarea controlului financiar preventiv, cu modificările şi completările ulterioare.

1.5.23. Standard 23- ACCESUL LA RESURSE

a) Descrierea standardului

Managerul stabileşte, prin emiterea de documente de autorizare, persoanele

care au acces la resursele materiale, financiare şi informationale ale entitatii publice şi
numeşte persoanele responsabile pentru protejarea şi folosirea corecta a acestor
resurse.

55
- O.G. .nr. 119/1999 privind controlul intern şi controlul financiar preventiv, republicată;
- Legea nr. 672/2002 privind auditul public intern, cu modificările şi completările ulterioare;
- Strategia dezvoltării controlului financiar public intern în România;
- Ordinul M.F.P. nr. 522/2003 pentru aprobarea Normelor metodologice generale referitoare la exercitarea
controlului financiar preventiv, cu modificările şi completările ulterioare
 b) Cerinţe generale

- Restrangerea accesului, la resurse reduce riscul utilizării inadecvate a acestora;

- Severitatea restrictiei depinde de vulnerabilitatea tipului de resursa şi de riscul
pierderilor potenţiale, care trebuie apreciate periodic. La determinarea vulnerabilitatii
bunurilor şi valorilor se au în vedere costul, riscul potenţial de pierdere sau utilizare
inadecvata;
- Între resurse şi sumele înregistrate în evidente se fac comparatii periodice
(inventare). Vulnerabilitatea bunurilor şi valorilor determina frecventa acestor verificări;

c) Referinte principale

- Legea privind finanţele publicei cu modificările ulterioare;

- Legea a contabilităţii, republicată;
- Ordinul pentru aprobarea Precizărilor privind inventarierea bunurilor din
domeniul public al statului;
- Ordinul M.F.P pentru aprobarea Normelor privind organizarea şi efectuarea
inventarierii elementelor de activ şi de pasiv;
- Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului privind formarea şi utilizarea resurselor
derulate prin trezoreria statului, aprobată cu modificări prin Lege, cu modificările
ulterioare;
- Legea privind proprietatea publica şi regimul juridic al acesteia;
- Legea privind ajutorul de stat cu modificările şi completările ulterioare;
- Ordinul M.F.P. pentru aprobarea Normelor metodologice privind modul de
încasare şi utilizare a fondurilor băneşti primite sub forma donaţiilor şi sponsorizarilor de
către entitatile publice;
- Legile bugetare anuale;
- Legea privind amortizarea capitalului imobilizat în active corporale şi
necorporale, republicată;
- Hotărârea de Guvern privind procedurile de transmitere fără plata şi de
valorificare a bunurilor aparţinând entitatilor publice, cu modificările şi completările
ulterioara;
- Legea privind angajarea gestionarilor, constituirea de garanţii şi răspunderea în
legatura cu gestionarea bunurilor, cu modificările şi completările ulterioare;
- Decretul pentru aprobarea Regulamentului operaţiilor de casa;
- Legea privind protecţia informaţiilor clasificate;
- Hotărârea de Guvern privind protecţia informaţiilor secrete de serviciu;
- Ordinul M.F.P. pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a
prevederilor Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului privind formarea şi utilizarea
resurselor derulate prin trezoreria statului, cu modificările şi completările ulterioare.56

56
- Legea nr. 500/2002 privind finanţele publicei cu modificările ulterioare;
- Legea nr. 82/1991 a contabilităţii, republicată;
- Ordinul nr. 618/2002 pentru aprobarea Precizărilor privind inventarierea bunurilor din domeniul public al
statului;
- Ordinul M.F.P. nr. 1.753/2004 pentru aprobarea Normelor privind organizarea şi efectuarea inventarierii
elementelor de activ şi de pasiv;
 1.5.24. Standard 24-VERIFICAREA ŞI EVALUAREA
CONTROLULUI

a) Descrierea standardului

Entitatea publica instituie o funcţie de evaluare a controlului intern şi elaborează

politici, planuri şi programe de derulare a acestor acţiuni.

b) Cerinţe generale

- Managerul trebuie sa asigure verificarea şi evaluarea în mod continuu a

functionarii sistemului de control intern şi a elementelor sale. Disfunctionalitatile sau alte
probleme identificate trebuiesc rezolvate operativ, prin măsuri corective;
- Verificarea operaţiunilor garantează contribuţia controalelor interne la realizarea
obiectivelor;
- Evaluarea eficacitatii controlului se poate referi, în funcţie de cerinţe specifice
sau conjuncturale, fie la ansamblul obiectivelor entitatii publice, fie la unele dintre
acestea, opţiune care revine managerului;
- Managerul stabileşte modul de realizare a evaluării eficacitatii controlului.

c) Referinte principale

- Legea privind auditul public intern, cu modificările şi completările ulterioare;

- Ordonanţa Guvernului privind controlul intern şi controlul financiar preventiv,
republicată;
- Actul normativ de organizare şi funcţionare a entitatii publice;
- Regulamentul de organizare şi funcţionare a entitatii publice.57

- O.U.G nr. 146/2002 privind formarea şi utilizarea resurselor derulate prin trezoreria statului, aprobată cu
modificări prin Legea nr. 201/2003, cu modificările ulterioare;
- Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publica şi regimul juridic al acesteia;
- Legea nr. 143/1999 privind ajutorul de stat cu modificările şi completările ulterioare;
- Ordinul M.F.P. nr. 1.661 bis/2003 pentru aprobarea Normelor metodologice privind modul de încasare şi
utilizare a fondurilor băneşti primite sub forma donatiilor şi sponsorizarilor de către entitatile publice;
- Legile bugetare anuale;
- Legea nr. 15/1994 privind amortizarea capitalului imobilizat în active corporale şi necorporale, republicată;
- H.G nr. 841/1995 privind procedurile de transmitere fără plata şi de valorificare a bunurilor aparţinând entitatilor
publice, cu modificările şi completările ulterioara;
- Legea nr. 22/1969 privind angajarea gestionarilor, constituirea de garanţii şi răspunderea în legatura cu
gestionarea bunurilor, cu modificările şi completările ulterioare;
- Decretul nr. 209/1976 pentru aprobarea Regulamentului operaţiilor de casa;
- Legea nr. 182/2002 privind protecţia informaţiilor clasificate;
- H.G. nr. 781/2002 privind protecţia informaţiilor secrete de serviciu;
57
- Legea nr. 672/2002 privind auditul public intern, cu modificările şi completările ulterioare;
- O.G. nr. 119/1999 privind controlul intern şi controlul financiar preventiv, republicată;
- Actul normativ de organizare şi funcţionare a entitatii publice;
- Regulamentul de organizare şi funcţionare a entitatii publice. 57
 1.5.25. Standard 25-AUDITUL INTERN

a) Descrierea standardului

Entitatea publica înfiinţează sau are acces la o capacitate de audit, care are în
structura sa auditori competenţi, a căror activitate se desfăşoară, de regula, conform
unor programe bazate pe evaluarea riscului.

b) Cerinţe generale

- Auditul intern asigura evaluarea independenta şi obiectivă a sistemului de

control intern al entitatii publice;
- Auditorul intern finalizează acţiunile sale prin rapoarte de audit, în care enunta
punctele slabe identificate în sistem şi formulează recomandări pentru eliminarea
acestora;
- Managerul dispune măsurile necesare, având în vedere recomandările din
rapoartele de audit intern, în scopul eliminării punctelor slabe constatate de misiunile de
auditare.

c) Referinte principale
- Legea privind auditul public intern, cu modificările şi completările ulterioare;
- Ordinul M.F.P pentru aprobarea Normelor generale privind exercitarea activităţii
de audit public intern, cu modificările ulterioare;
- Actul intern de aprobare a Normelor metodologice de organizare şi exercitare a
auditului public intern în cadrul entităţilor publice.58

58
- Legea nr. 672/2002 privind auditul public intern, cu modificările şi completările ulterioare;
- Ordinul M.F.P. nr. 38/2003 pentru aprobarea Normelor generale privind exercitarea activităţii de audit public
intern, cu modificările ulterioare;
- Actul intern de aprobare a Normelor metodologice de organizare şi exercitare a auditului public intern în cadrul
entitatilor publice.58