CUPRINS

ARMONIZAREA AUDITULUI FINANCIAR PUBLIC CU ACQUIS-UL

COMUNITAR

Conf. univ. dr. Ion Tănase - Universitatea „ Valahia” din Târgovişte, economice@valahia.ro
Ec. Magdalena Claudia Burcea - Universitatea „ Valahia” din Târgovişte, economice@valahia.ro

1.Conceptul de acquis comunitar şi actele instituţiilor comunitare

Conceptul de aquis-ul comunitar cuprinde totalitatea normelor juridice ce

reglementează activitatea instituţiilor Uniunii Europene, acţiunile şi politicile comunitare, care
constă în:
- conţinutul, principiile şi obiectivele politice cuprinse în tratatele originare şi în cele
ulterioare ale Comunităţilor Europene:
- legislaţia adoptată de către instituţiile Uniunii Europene pentru punerea în practică
a prevederilor tratatelor (regulamente, directive, decizii, opinii şi recomandări);
- jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Comunităţii Europene:
- declaraţiile şi rezoluţiile adoptate în cadrul Uniunii Europene:
- acţiuni comune, poziţii comune, convenţii semnate, rezoluţii, declaraţii şi alte acte
adoptate în cadrul Politicii Externe şi de Securitate Comune(PESC) şi a cooperării din
domeniul Justiţiei şi Afacerilor Externei JA1)
-acordurile internaţionale la care Comunitatea Europeană este parte (dar nu
Uniunea Europeană, deoarece aceasta nu are încă personalitate juridica), precum şi cele
încheiate între statele membre ale Uniunii Europene cu referire la activitatea acesteia.
Acte ale instituţiilor comunitare sunt actele cu caracter normativ emise de către instituţiile
comunitare, în principal de către Consiliul Uniunii Europene şi Comisia Europeană, în cursul
exercitării competenţelor ce le sunt atribuite prin tratat. Tratatul Comunităţii Economice Europene
enumera cinci astfel de instrumente: regulamente, directive, decizii, recomandări şi opinii. Pe lângă
acestea, practica instituţională a identificat şi alte acte menţionate în tratat: avize, acorduri, rezoluţii,
programe, concluzii.
Regulamentele sunt cele mai importante acte juridice ce pot fi adoptate de către instituţiile
Uniunii Europene, deoarece ele se aplică integra! şi obligatoriu în toate statele membre, prevalând
asupra legislaţiei naţionale, iar aplicabilitatea lor este directă (nu este necesar să fie încorporate prin
alte acte normative în legislaţia naţională pentru a avea caracter obligatoriu).
Directivele reprezintă a doua formă a legislaţiei comunitare cu efecte obligatorii. Ele se
adresează statelor membre, uneori tuturor, alteori doar unora dintre ele. fixând obiectivele ce trebuie
atinse, dar lăsând autorităţilor naţionale competenţa de a identifica mijloacele de transpunere în
practică, prin adoptarea unor reglementări în planul dreptului naţional. Ele permit astfel statelor
membre să aplice dreptul comunitar ţinând cont de condiţiile concrete specifice, de ţară.
Deciziile sunt măsuri administrative direct aplicabile ce se adresează unui stat membru ori
unei persoane fizice sau juridice. Decizia este mijlocul legal prin care instituţiile comunitare pot
ordona ca un caz individual să fie soluţionat într-un anumit fel.
Opiniile şi recomandările sunt măsuri legale ce permit instituţiilor Uniunii Europene să-şi
prezinte punctele de vedere în faţa statelor membre sau chiar a persoanelor fizice şi juridice, fără ca
acestea să fie obligate să se conformeze soluţiei propuse de administraţia comunitară.
Opiniile sunt elaborate atunci când instituţiilor comunitare li se cere să-şi exprime poziţia
faţă de o situaţie concretă sau un caz particular apărut pe teritoriul unui stat membru. în timp ce
recomandările pot fi făcute şi din proprie iniţiativă. Semnificaţia reală a opiniilor şi recomandărilor
este de natură morală şi politică, iar ele nu sunt adoptate prin procedura legislativă obişnuită, ci
reprezintă doar poziţia instituţiei de la care emană.

2.Acquis-ui comunitar privind controlul financiar

România a acceptat acquis-ul comunitar în domeniul controlului financiar prin capitolul 28

al Acordului de aderare – „Controlul financiar" -care trebuie implementat efectiv până la data
aderării. După aderare. România trebuie să asigure un management financiar riguros, transparenţa şi
controlul utilizării fondurilor Uniunii Europene, precum şi protejarea intereselor financiare ale
Uniunii Europene fiind principii călăuzitoare de bază.
In acest scop:
-a fost adoptată Legea privind auditul public intern la entităţile publice . fiind redefintă
funcţia de audit intern în conformitate cu standardele de audit intern acceptate pe plan internaţional.
Astfel auditul public intern este definit ca o activitate funcţional independentă şi obiectivă, care dă
asigurarea obiectivă şi consilierea, destinate sa îmbunătăţească sistemele şi activităţile entităţii
publice. Auditul public intern sprijină entitatea publică la îndepliniriea obiectivelor entităţii publice
printr-o abordare sistematica şi metodica, prin care se evaluează şi se îmbunătăţeşte eficacitatea
sistemului de conducere bazat pe gestiunea riscului, a controlului şi a proceselor administrării.
Se defineşte cu claritate sfera auditului public intern :
a) activităţile financiare sau cu implicaţii financiare desfăşurate de entitatea publica din
momentul constituirii angajamentelor pana la utilizarea fondurilor de către beneficiarii
finali, inclusiv a fondurilor provenite din asistenta externa:
b) constituirea veniturilor publice, respectiv autorizarea şi stabilirea titlurilor de
creanţa, precum şi a facilităţilor acordate la încasarea acestora:
administrarea patrimoniului public, precum şi vânzarea, gajarea. concesionarea sau
închirierea de bunuri din domeniul privat/public al statului ori al unităţilor administrativ -
teritoriale;
sistemele de management financiar şi control, inclusiv contabilitatea şi sistemele
informatice aferente.
c) auditul de regularitate, care reprezintă examinarea acţiunilor asupra efectelor financiare pe
seama fondurilor publice sau a patrimoniului public, sub aspectul respectării ansamblului
principiilor, regulilor procedurale şi metodologice care le sunt aplicabile.
- a fost elaborată legislaţia secundară în domeniul auditului public intern, şi anume: normele
metodologice generale referitoare la exercitarea auditului public intern, care includ, într-o secţiune
distinctă, metodologiile de determinare a gradului de risc: normele metodologice de evaluare a
activităţii de audit public intern: codul privind conduita etică a auditorului intern: manualul general
de audit public intern.
Referitor la sistemele de control .in anul 2003 în cadrul Strategiei dezvoltării controlului
public în România, a adoptat o lege distinctă referitoare la controlul intern şi controlul financiar
preventiv.
Cu privire la controlul intern : S-au stabilit următoarele obiective generale;
- realizarea, la un nivel corespunzător de calitate, a atribuţiilor instituţiilor publice,
stabilite în concordanta cu propria lor misiune. în condiţii de regularitate, eficacitate.
economicitate şi eficienta:
- protejarea fondurilor publice împotriva pierderilor datorate erorii, risipei, abuzului
sau fraudei:
- respectarea legii, a reglementărilor şi deciziilor conducerii:
- dezvoltarea şi întreţinerea unor sisteme de colectare, stocare, prelucrare, actualizare şi
difuzare a datelor şi informaţiilor financiare şi de conducere, precum şi a unor sisteme şi
proceduri de informare publica adecvată prin rapoarte periodice.
 S-au stabilit obligaţiile conducătorului instituţiei publice şi cerinţele controlului intern
-conducătorul instituţiei publice trebuie sa asigure elaborarea, aprobarea, aplicarea şi
perfecţionarea structurilor organizatorice, reglementărilor metodologice, procedurilor şi criteriilor
de evaluare, pentru a satisface cerinţele generale şi specifice de control intern.
-cerinţele generale şi specifice de control intern sunt. în principal, următoarele:
a) cerinţe generale:
asigurarea îndeplinirii obiectivelor generale prin evaluarea sistematica şi menţinerea
la un nivel considerat acceptabil a riscurilor asociate structurilor, programelor, proiectelor
sau operaţiunilor:
- asigurarea unei atitudini cooperante a personalului de conducere şi de execuţie, acesta
având obligaţia sa răspundă în orice moment solicitărilor conducerii şi sa sprijine efectiv
controlul intern;
- asigurarea integrităţii şi competentei personalului de conducere şi de execuţie, a
cunoaşterii şi înţelegerii de către acesta a importantei şi rolului controlului intern;
- stabilirea obiectivelor specifice ale controlului intern, astfel încât acestea sa fie
adecvate, cuprinzătoare, rezonabile şi integrate misiunii instituţiei şi obiectivelor de
ansamblu ale acesteia;
- supravegherea continua de către personalul de conducere a tuturor activităţilor şi
îndeplinirea de către personalul de conducere a obligaţiei de a acţiona corectiv, prompt şi
responsabil ori de câte ori se constata încălcări ale legalităţii şi regularităţii în efectuarea
unor operaţiuni sau în realizarea unor activităţi in mod neeconomic, ineficace sau
ineficient:
b) cerinţe specifice:
- reflectarea în documente scrise a organizării controlului intern, a tuturor operaţiunilor
instituţiei şi a tuturor evenimentelor semnificative, precum şi înregistrarea şi păstrarea în
mod adecvat a documentelor, astfel încât acestea sa fie disponibile cu promptitudine
pentru a fi examinate de către cei în drept:
- înregistrarea de îndată şi în mod corect a tuturor operaţiunilor şi evenimentelor
semnificative;
- asigurarea aprobării şi efectuării operaţiunilor exclusiv de către persoane special
împuternicite în acest sens:
- separarea atribuţiilor privind efectuarea de operaţiuni între persoane, astfel încât
atribuţiile de aprobare, control şi înregistrare sa fie. într-o măsura adecvată. încredinţate
unor persoane diferite:
- asigurarea unei conduceri competente la toate nivelurile:
- accesarea resurselor şi documentelor numai de către persoane îndreptăţite şi
responsabile în legătura cu utilizarea şi păstrarea lor.
Cu privire la controlul financiar preventiv s-a stabilit conţinutul şi organizarea controlului
financiar preventiv
Controlul financiar preventiv consta în verificarea sistematica a proiectelor de operaţiuni
care fac obiectul acestuia din punctul de vedere al:
- legalităţii şi regularităţii:
- încadrării în limitele creditelor bugetare sau creditelor de angajament, după caz.
stabilite potrivit legii.
In ce-a ce priveşte organizarea controlului financiar preventiv Ministerul Finanţelor Publice
este autoritatea de coordonare şi reglementare a controlului financiar preventiv pentru toate
entităţile publice.
Acesta se organizează şi se exercita de autorităţi competente, în mod unitar, potrivit
prevederilor legii şi ale actelor normative emise în aplicarea acesteia.
Controlul financiar preventiv se organizează şi se exercita în următoarele forme:
 a) controlul financiar preventiv propriu, la toate entităţile publice şi asupra tuturor
operaţiunilor cu impact financiar asupra fondurilor publice şi a patrimoniului public:
b) controlul financiar preventiv delegat, la ordonatorii principali de credite ai bugetului
de stat, bugetului asigurărilor sociale de stat. precum şi ai bugetului oricărui fond special,
la Fondul naţional şi la agenţiile de implementare a fondurilor comunitare, precum şi la
alte entităţi publice cu risc ridicat, prin controlori delegaţi ai Ministerului Finanţelor
Publice.
Tot prin acest act normative s-a prevăzut .integrarea controlul financiar preventiv în mod
treptat în sfera răspunderii manageriale, proces ce trebuie finalizat pana la data aderării României la
Uniunea Europeană, pe măsura ce controlul managerial va asigura eliminarea riscurilor în
administrarea fondurilor publice.
În anul 2005 Ministerul Finanţelor Publice a realizat. „Codul controlului intern cuprinzând
Standardele de management controlul intern la entităţile publice” Acquis-ul comunitar în
domeniului controlului intern este alcătuit. În mare măsură din principii generale de bună practică.
Acceptate pe plan internaţional şi in Uniunea Europeană.
În contextual principiilor generale de bună practică care compun acquis-ul comunitar,
controlului i se asociază o accepţiune mult mai largă, acesta fiind privit ca o funcţie managerială, şi
nu ca o operaţiune de verificare. Prin funcţia de control, managementul constată abaterile
rezultatelor de la obiective, analizează cauzele care le-au generat şi dispune măsurile corrective sau
preventive ce se impun.
( Managementul entităţilor publice are datoria de a stabili, pentru flecare nivel de organizare,
atribuţiile ce îi revin pe linia supravegherii curente a activităţii, condiţiile de exercitare a acesteia şi
răspunderile şi, de asemenea, să iniţieze, să aplice şi să dezvolte forme de control-supraveghere-
flexibile şi eficiente, bazate cu deosebire pe autocontrol, control mutual şi control ierarhic al
salariaţilor.)
Cu privire la auditul extern în acest context, unu! din angajamentele asumate de autorităţile
Române în procesul de negociere a Capitolului 28 „Controlul financiar" ÎI reprezintă modificarea
Legii de organizare şi funcţionare a Curţii de Conturi.
Acest demers a fost determinat de revizuirea în anul 2003 a Constituţiei României care în
conformitate cu Constituţia revizuită. Curtea de Conturi se defineşte, prin art. 140, alin. 1. ca
instituţia care ,, exercită controlul asupra modului de formare, de administrare şi de întrebuinţare a
resurselor financiare ale statului şi ale sectorului public". Această funcţie este specifică instituţiei
supreme de audit, definită de Standardele de audit ale Organizaţiei Internaţionale ale Instituţiilor
Supreme de Audit (INTOSAI) ca fiind „autoritatea publică a statului, care indiferent de forma de
constituire şi organizare. îndeplineşte funcţia de audit public, la nivelul cel mai înalt din stat".
Curtea de Conturi este membră a INTOSA1 din anul 1992. şi în această calitate, împreună
cu instituţiile supreme de audit din ţările central şi est-europene, cu participarea Curţii Europene de
Audit şi a specialiştilor SIGMA, s-a angajat să respecte criteriile de convergenţă necesare integrării
europene, decurgând din Liniile directoare europene de aplicare a standardelor de audit ale
INTOSAI, elaborate în anul 1998. pe baza:
-Declaraţiei de la Lima cu privire la liniile directoare ale auditului finanţelor publice,
elaborată de INTOSA! şi adoptată la Congresul al IX-lea al acestei organizaţii, desfăşurat la Lima în
anul 1977;
-Standardelor de audit ale INTOSAI. adoptate la Congresul al XlV-lea al INTOSAI din
1992, desfăşurat la Washington şi actualizate în anul 1995 la Congresul al XV-lea de la Cairo.
In anul 1999, Curtea Europeană de Audit şi preşedinţii instituţiilor supreme de audit din
ţările Europei centrale şi de est au aprobat o rezoluţie prin care adoptă 11 recomandări în
următoarele domenii apreciate cruciale pentru integrarea europeană:
- perfecţionarea cadrului legal:
- adoptarea şi aplicarea standardelor internaţionale de audit:
 - managementul instituţiei supreme de audit în contextul noilor cerinţe de integrare
europeană;
- rolul instituţiei supreme de audit în evaluarea şi dezvoltarea controlului intern.
Legea nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi, deşi modificată şi
completată, nu a asigurat condiţiile necesare unui demers de reformare instituţională profundă,
orientată către asimilarea celor mai bune practici de audit public.
Pe de altă parte, de la adoptarea în 1992 a Legii nr. 94 privind organizarea şi funcţionarea
Curţii de Conturi, evoluţia cadrului legislativ în domeniul finanţelor publice, controlului şi auditului
intern, armonizat cu acquis-ul comunitar, a cunoscut o dinamică deosebită, ceea ce determină
necesitatea elaborării unei noi legi a Curţii de Conturi.
Necesitatea asimilării noilor abordări şi concepte europene în domeniul auditului public
extern a condus la elaborarea unei noi construcţii legislative care, în linii mari, conţine următoarele
elemente definitorii:
-încadrarea Curţii de Conturi în categoria instituţiilor supreme de audit, organizate sub
formă de „curţi de conturi a căror conducere se asigură pe principiul colegialităţii de către membrii
numiţi de Parlament.
-asumarea de către Curtea de Conturi, ca instituţie supremă de audit, a rolului ce-i revine în
ciclul responsabilităţii publice de a contribui la-buna gestiune financiară a fondurilor publice şi a
patrimoniului public, de a furniza Parlamentului şi respectiv, autorităţilor publice deliberative ale
unităţilor administrativ teritoriale, rapoarte conţinând informaţii privind utilizarea şi administrarea
acestora, în conformitate cu principiile legalităţii, regularităţii, economicităţii, eficienţei şi
eficacităţii.
-reglementarea, în mod distinct a independenţei Curţii de Conturi, sub toate aspectele ei
esenţiale: independenţa funcţională şi organizatorică, independenţa membrilor şi a personalului
Curţii, independenţa financiară a Curţii.
-competenţa Curţii de Conturi de a verifica modul de formare, de administrare şi de
întrebuinţare a resurselor financiare ale statului şi ale sectorului public, precum şi asupra modului
de gestionare a patrimoniului public şi privat al statului şi al unităţilor administrativ-teritoriale.
-statuarea, în conformitate cu Declaraţia de la Lima şi Liniilor directoare europene de
aplicare a standardelor INTOSAI şi a altor standarde de audit relevante pentru sectorul public
elaborate de IFAC şi acceptate spre aplicare în Uniunea Europeană, ca atribuţie principală a Curţii
de Conturi a auditului public extern în sectorul public, realizată, prin cele două tipuri consacrate de
audit, auditul financiar extern şi auditul performanţei.
-elaborarea de manuale de audit şi ghiduri pe domenii specifice conţinând proceduri
detaliate privind evaluarea sistemelor de management şi de control intern ale entităţilor auditate.
-evaluarea şi formularea de recomandări de îmbunătăţire a funcţionării acestor sisteme.
-finalizarea auditului financiar extern la instituţiile publice conduse de ordonatorii principali
de credite prin emiterea unei opinii de audit asupra situaţiilor financiare auditate, respectiv a
conturilor de execuţie bugetară ţinând seama şi de rezultatele verificărilor, pe bază selectivă, a
conturilor de execuţie ale ordonatorilor de credite subordonaţi.
- întocmirea unui raport de audit care conţine in principal,constatări cu impact
fmanciar,constatari cu privire la rezultatele evaluării sistemelor de management şi de control intern
ale entităţii auditate, precum şi recomandări pentru remedierea deficientelor constatate si
îmbunătăţirea activităţilor.
-mai buna informare a Parlamentului şi ale autorităţilor deliberative ale unităţilor
administrativ-teritoriale, prin transmiterea unor rapoarte relevante care vor fi făcute publice.
-instituirea obligaţiei conducerii entităţii auditate de a acţiona în vederea recuperării
pagubelor constatate de către auditorii Curţii de Conturi, neîndeplinirea acestei obligaţii constituind
infracţiune.
 -prevederea, pe lângă atribuţiile de audit. şi a altor atribuţii de raportare, consultare şi
avizare.
-funcţionarea pe lângă Curtea de Conturi a Autorităţii de Audit pentru fondurile acordate
României de Uniunea Europeană prin programele 1SPA şi SAP ARD şi pentru fondurile ce vor fi
acordate în perioada post-aderare. organism înfiinţat în vederea îndeplinirii unor obligaţii asumate
de România în procesul de integrare Europeană.
Conform documentului de poziţie complementar „Capitolul 28 -Controlul financiar",
adoptat de Guvernul României în şedinţa din 19 iunie 2003, „Uniunea Europeană invită România să
urmărească îndeaproape toate schimbările viitoare ale sistemului financiar în Uniunea Europeană, în
vederea adaptării propriilor mecanisme la acesta, ori de câte ori va fi nevoie. Ar trebui avute în
vedere modulele de control înfiinţate de Statele Unite în colaborare cu Comisia, în cadrul iniţiativei
Comune de Audit. pentru îmbunătăţirea sistemelor naţionale de înfiinţare şi administrare a
resurselor proprii ale Uniunii Europene".

3. Implementarea controlului financiar şi auditului asupra fondurilor comunitare

In ceea ce priveşte stadiul implementării şi înfiinţării funcţiilor de control, management

financiar şi audit aplicate fondurilor comunitare în cadrul agenţiilor de implementare, s-a:
a) organizat controlul financiar preventiv propriu este organizat şi exercitat asupra
tuturor proiectelor de operaţiuni de către persoane autorizate în acest sens, în sfera
răspunderii manageriale. Controlul financiar preventiv delegat este organizat şi exercitat de către
Ministerul Finanţelor Publice, prin corpul controlorilor delegaţi, în toate agenţiile de implementare
a fondurilor comunitare.
Fac obiectul controlului financiar preventiv proiectele de operaţiuni care vizează în
principal:
- cererile de fonduri comunitare adresate Fondului Naţional de Preaderare, elaborate de
către agenţiile de implementare;
- solicitările de fonduri de cofinanţare de la bugetul de stat, adresate ordonatorilor
principali de credite;
- contractele pentru acordarea ajutorului financiar nerambursabil, încheiate de către
agenţiile de implementare cu beneficiarii finali:
- alte operaţiuni aprobate prin ordin al ministrului finanţelor publice.
Controlorul delegat exercită viza de control financiar preventiv numai asupra proiectelor de
operaţiuni vizate în prealabil de către controlul financiar preventiv propriu al agenţiilor de
implementare. Sunt supuse aprobării conducerii agenţiilor de implementare numai acele proiecte de
operaţiuni care respectă în totalitate cerinţele de legalitate, regularitate şi încadrare în limitele
valorice ale angajamentelor bugetare aprobate, care poartă viza de control financiar preventiv
propriu şi delegat.
Pentru fondurile SAPARD au fost aprobate: organizarea şi exercitarea controlului financiar
preventiv delegat în cadrul proiectelor finanţate din fonduri SAPARD la Agenţia SAPARD şi la
Fondul Naţional de Preaderare: normele metodologice privind auditul intern al Programului
SAPARD, derulat prin Fondul Naţional de Preaderare.
b) elaborat , aplicat proceduri de audit public intern pentru cele trei instrumente financiare
de preaderare pentru derularea fondurilor: PHARE la Oficiul de Plăţi şi Contractare PHARE şi la
Fondul Naţional: ISPA la Fondul Naţional, la Oficiul de Plăţi şi Contractare PHARE; SAPARD la
Fondul Naţional.
c)Prin legea 2oo/205 Autoritatea de Audit în vederea îndeplinirii unor obligaţii ce revin
României în procesul de integrare europeană, pe lângă Curtea de Conturi se constituie Autoritatea
de audit pentru fondurile acordate României de Uniunea Europeană prin programele ISPA şi
SAPARD şi pentru fondurile ce vor fi acordate în perioada postaderare, ce are atribuţii, respectiv
proceduri de lucru proprii.
Autoritatea de audit este un organism tară personalitate juridică, independent din punct de
vedere operaţional fata de Curtea de Conturi, şi are sediul în municipiul Bucureşti.
În conformitate cu prevederile legislaţiei comunitare şi naţionale aplicabile programelor
ISPA şi SAPARD. precum şi fondurilor aferente asistenţei financiare acordate României de
Uniunea Europeană în perioada postaderare, atribuţiile Autorităţii de audit sunt, în principal,
următoarele:
a) audit de sistem, verificarea pe baza de eşantion şi audit final;
b) verificări şi audit extern asupra fondurilor structurale de care va beneficia România
începând cu anul 2007;
c) verificarea anuala a modului de funcţionare a sistemelor de management şi control
stabilite pentru derularea programelor ISPA şi SAPARD:
d) verificarea cheltuielilor eligibile declarate, pe baza de eşantion reprezentativ;
e) efectuarea unor verificări adecvate în vederea emiterii declaraţiilor la finalizarea
măsurilor şi programelor;
f) certificarea conturilor anuale SAPARD în ceea ce priveşte integralitatea, acurateţea şi
veridicitatea acestora:
g) verificarea existenţei şi corectitudinii elementului de cofinantare naţional.
Pentru realizarea atribuţiilor ce îi revin. Autoritatea de audit încheie acorduri cu structurile
responsabile pentru coordonarea fondurilor aferente programelor ISPA şi SAPARD. respectiv cu
autorităţile de management pentru fondurile aferente asistenţei financiare acordate României de
către Uniunea Europeană în perioada postaderare.
Uniunea Europeană cere autorităţilor româneşti să asigure dezvoltarea capacităţii
administrative necesare implementării acquis-ului în domeniu, inclusiv capacitatea organismelor
abilitate să aplice legea şi a organelor judecătoreşti de a se ocupa de cazuri în care sunt afectate
interesele financiare ale Uniunii Europene.

5.Necesitatea întăririi capacităţii administrative a controlului financiar public intern

Conform Raportului Comisiei Europene privind progresele înregistrate de România pe calea

aderării, din 5 noiembrie 2003. ..s-au făcut progrese în privinţa controlului financiar, iar sistemele
moderne de gestiune şi control financiar sunt în curs de implementare. Eforturi suplimentare sunt
necesare pentru protejarea intereselor financiare ale Uniunii, fiind necesară consolidarea capacităţii
administrative de control intern al finanţelor publice".
Cu referire la „Capitolul 28 - Controlul financiar". Raportul de ţară pe 2003 menţionează că,
în domeniul controlului financiar public intern, România a adoptat în decembrie 2002 Legea
auditului public intern, care creează cadrul juridic al controlului financiar intern, în sensul
armonizării acestuia cu acquis-ul comunitar. Principala dispoziţie a legii este cea privitoare la
garantarea independenţei de funcţionare a auditorilor interni.
Reglementările privitoare la implementarea transparenţei activităţii auditorilor interni au fost
adoptate, împreună cu manualul pentru audit public intern.
Unitatea Centrală de Armonizare a Auditului Public Intern a fost constituită în martie 2003
în cadrul Ministerului Finanţelor Publice. Alte astfel de unităţi au fost instituite în toate marile
centre de cheltuieli bugetare, dar acestea trebuie să devină complet operative şi independente în
ceea ce priveşte modul de funcţionare. Un Comitet pentru Auditul Public Intern a fost de asemenea
instituit în mod formal, având un rol consultativ şi de legătură cu Unitatea Centrala de Armonizare a
Auditului Public Intern.
În luna martie 2003 România a adoptat o lege care reglementează controlul financiar
preventiv la nivel centralizat şi descentralizat în toate entităţile publice şi a stabilit criteriile de
evaluare pentru desfăşurarea controlului financiar preventiv. Raportul de ţară pe 2003 apreciază că
..autorităţile române au continuat pregătirile pentru transferul progresiv al controlului financiar
preventiv de la nivel centralizat către nivelurile de management. Acest proces va trebui finalizat
până la data aderării".
Tot în cadrul progreselor înregistrate de România, Raportul pe 2003 mai menţionează:
-în ceea ce priveşte chestiunea fondurilor de preaderare şi controlul cheltuielilor pentru
acţiuni structurale, implementarea legislaţiei asupra procedurilor de audit public intern al entităţilor
responsabile de managementul fondurilor de preaderare a fost efectuată în decembrie 2002;
-procedurile de dezvoltare a controlului intern public şi a controlului financiar preventiv
pentru Programul ISPA au fost de asemenea adoptate în decembrie 2002. România a demarat
pregătirile pentru Sistemui Extins de Implementare Descentralizată (EDIS). O evaluare a
întârzierilor a fost deja efectuată, procedurile necesare pentru eliminarea acestora fiind demarate.
Acest lucru este fundamental nu numai în perspectiva managementului fondurilor de preaderare, ci
şi în pregătirea participării la Fondurile Structurale după aderare.
Din evaluarea generală a Raportului Comisiei Europene pe 2003 rezultă că România a
obţinut progrese considerabile cu privire la controlul financiar public intern, prin înfiinţarea Unităţii
Centrale de Annonizare pentru Auditul Public Intern şi a unităţilor de audit intern la toţi ordonatorii
de credite. O prioritate trebuie s-o constituie asigurarea funcţionalităţii eficiente a acestor noi
structuri. Pregătirile trebuie să continue pentru asigurarea transferului controlului preventiv
descentralizat la toate nivelurile de conducere. Creşterea numărului de personal şi îmbunătăţirea
pregătirii profesionale trebuie asigurate pentru a garanta capacitatea operaţională a unităţilor de
audit intern, a Direcţiei Auditului Public Intern şi a Unităţii Centrale de Armonizare pentru Auditul
Public Intern.
Raportul concluzionează că, ..pentru România, o prioritate rămâne întărirea capacităţii
administrative a noilor structuri create. Eforturile trebuie concentrate asupra implementării unor
sisteme solide de control financiar public intern prin completarea armonizării legislative,
implementarea schimbărilor structurale şi întărirea capacităţii administrative a controlului financiar
public intern".